Școala Postliceală "MEDICA STUDIUM"

Gura Humorului

Proiect

Examenul de absolvire a Școlii Postliceale Sanitare

Calificarea profesională: Asistent Medical Generalist

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
MONONUCLEOZĂ INFECȚIOASĂ

Coordonator,
Prof. Dr. Dorobăț Carmen Mihaela
Candidat,
Ursan Daniela

Promoţia 2019
 ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI
CU MONONUCLEOZĂ INFECȚIOASĂ

2
 Cuprins

I. Argument

II. Îngrijirea bolnavului cu mononucleoză infecţioasă

Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
Obiectiv 2:
Mononucleoza infecţioasă
a. Definiţia
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi pronostic
g. Tratament
h. Complicaţii

Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical
în îngrijirea bolnavului cu mononucleoză infecţioasă
Fişa tehnică nr.1
Fişa tehnică nr.2
Fişa tehnică nr.3
Fişa tehnică nr.4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu mononucleoză infecţioasă
a. Interviu(culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale după V.Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5:
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu mononucleoză infecţioasă

III. Bibliografie

IV. Anexe

3
 I. Argument

Mononucleoza infecțioasă reprezintă o boală acută infecțioasă și contagioasă

produsă de un prim contact cu virusul Epstein-Barr și caracterizată prin febră
neregulată, angină, adenopatie, hepato-splenomegalie și o evoluție benignă
autolimitantă.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice

pentru un pacient cu mononucleoză infecțioasă.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu mononucleoză

infecțioasă și de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea
planului de îngrijire sunt: astenie, inapetență, fatigabilitate, mialgii, mai târziu cu
febră, angină, hipertrofii ganglionare, splenomegalie, hepatomegalie. De
asemenea mai poate apărea cefalee, dureri abdominale însoțite de greață și
vărsături.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie .
2. Prezentarea generală a mononucleozei infecțioase.
3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea
bolnavului cu mononucleoză infecțioasă.
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu mononucleoză infecțioasă.
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu mononucleoză infecțioasă.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe

profesionale:
1.Urmărirea și notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale și vegetative.
2. Cunoaşterea și aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.
3. Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în îngrijirea
pacientului .
4. Cunoaşterea stilului de viață, a condiţiilor de trai și de muncă, a efectelor asupra
stării de sănătate.
5. Asigurarea mediului adecvat odihnei și supravegherea bolnavului.
6. Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7. Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor în diferite afecţiuni.
8. Cunoaşterea pregătirii bolnavilor și a materialelor necesare pentru recoltări de
produse biologice, patologice, explorări funcţionale, examen radiologie etc.
9. Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgență.

4
10. Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor și menţinerea unui
grad ridicat de sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienți cu mononucleoză infecțioasă s-a

finalizat prin analiza unui caz cu mononucleoză infecțioasă– caz pentru care s-a
elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidențiat problemele de
dependență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform
principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la același pacient cu mononucleoză

infecțioasă, respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost
evidențiate problemele de dependență, obiectivele de îngrijire, intervențiile
autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

5
 II. Îngrijirea bolnavului cu mononucleoză infecţioasă
Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale
sistemului digestiv

Sistemul digestiv este format din tubul digestiv și glandele anexe.

I.Tubul digestiv este alcătuit din următoarele segmente:
 cavitate bucală
 faringele
 esofagul
 stomacul
 intestinul subțire
 intestinul gros
1.Cavitatea bucală conține organe specializate, limba și dinții. Ea prezintă:
-peretele posterior-format din bolta palatină și omușor;
-peretele inferior-pe care se află limba cu papilele gustative;
-pereții laterali-formați de obraji.
2.Faringele reprezintă locul unde se încrucișează calea digestivă cu calea
respiratorie. Realizează legatura între fosele nazale și laringe, precum și între
cavitatea bucală și esofag. Intrarea în faringe este străjuită de amigdale, organe de
apărare împotriva bacteriilor și virusurilor.
3.Esofagul străbate cutia toracică și mușchiul diafragm, deschizându-se în
stomac prin orificiul cardia. Face legătura între faringe și stomac.
4.Stomacul, segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv este situat în stânga
cavității abdominale, sub mușchiul diafragm. Are forma literei „J”, prezintă două
fețe(anterioară și posterioară) și două margini/curburi(marea și mica curbură).
Porțiunea verticală cuprinde fundul stomacului(fornix/camera cu aer), care nu se
umple cu alimente, și corpul stomacului.
Porțiunea orizontală este alcatuită din canalul piloric, care se termină cu orificiul
piloric.
Prin orificiul cardia, stomacul comunică cu esofagul, iar prin pilor comunică cu
duodenul.
5.Intestinul subțire, segmentul cel mai lung, este format din:
 duoden
 jejun și ileon/jejuno-ileonul.
Mucoasa conține glande care secretă sucul intestinal, cu rol în digestia
principiilor alimentare care ajung la acest nivel.
Jejunul și ileonul se întind până la valvula ileo-cecală . Musculatura, dispusă
în două straturi, participă prin contracțiile sale ritmice la amestecarea conținutului

6
intestinal cu sucurile digestive, la contactul lui cu mucoasa pentru facilitarea
absorbției intestinale și la înaintarea acestuia.

6.Intestinul gros este alcătuit din următoarele segmente:

-cecum=segment situat sub valvula ileo-cecală și terminat într-un fund de sac,
prezentând apendicele verniform
-colonul-format din: colon ascendent, transvers, descendent ,sigmoid
-rectul=ultima parte a intestinului gros, se termină cu canalul anal care de deschide
prin anus.
II.Glandele anexe sunt formate din:
a)Glandele salivare: secretă saliva pe care o elimină prin canale în cavitatea
bucală. Există trei tipuri de glande salivare:
-parotide
-sublinguale
-submaxilare
b)Ficatul: situat în partea dreaptă a cavității abdominale, sub mușchiul diafragm.
Este alcătuit din patru lobi: drept, stâng, anterior și posterior.
Pe fața inferioară a ficatului se află hilul hepatic, prin care intră și ies din ficat
artera hepatică, vena portă, vasele limfatice, nervii și cele două canale hepatice.
Lobulul hepatic-reprezintă unitatea structurală și funcțională a ficatului.
Ficatul are o structură segmentară. Fiecare lob al ficatului este alcătuit din
segmente, iar segmentele din lobuli.
Lobulul este constituit din celule hepatice(hepatocite), capilare și canaliculi biliari.
Hepatocitele sunt dispuse sub formă de plăci, formând între ele o rețea. Între
hepatocite se găsesc canaliculele biliare în care se descarcă bila secretată de
hepatocite.
c)Pancreasul-situat în spatele stomacului. Este alcătuit din:
 cap
 corp
 coadă
Este o glandă mixtă, partea exocrină secretă sucul pancreatic care este colectat
în două canale mari: un canal principal-Wirsung, care se deschide ân duoden, și
un canal excretor secundar-Santorini care se dechide în canalul Wirsung sau direct
în duoden.
Atât bila cât și sucul pancreatic ajung prin canale în duoden.
Partea endocrină secretă insulina și glucagonul

7
 Fiziologia sistemului digestiv
Digestia

Prin consumarea alimentelor, se introduc în organism o gamă variată de

substanțe organice și anorganice. Unele din ele: apa, substanțele anorganice(săruri
minerale de calciu, fier, fosfor etc) și vitaminele sunt folosite ca atare de
organismul nostru, fără a fi transformate.
Substanțele organice sunt însă mai întâi digerate, adică descompuse în
substanțe simple. Hrana ingerată, pe măsură ce străbate tubul digestiv, este supusă
unui ansamblu de transformări mecanice, fizice și chimice numit digestie.
Digestia începe în cavitatea bucală cu transformări:
-mecanice (tăierea, mărunțirea, înmuierea cu salivă)- masticația;
-fizice (dizolvarea unor substanțe în salivă:sare, zahăr);
-chimice: amilază/ptialină (enzima din salivă) descompune amidonul în produși
glucidici.
Rezultatul digestiei bucale este formarea bolului alimentar.

Digestia gastrică

Stomacul depozitează temporar hrana și, prin amestecarea ei cu sucul gastric,

rezultă o masă păstoasă numită chim gastric.
Sucul gastric conține:apă, HCl, enzime și mucus. HCl împiedică alterarea
alimentelor și activează enzimele gastrice. Mucusul protejează mucoasa
stomacului împotriva acidității severe și chiar împotriva acțiunii enzimelor proprii.
De aceea, pepsina(cea mai importantă enzimă/ferment din sucul gastric care
descompune proteinele) este eliminată în stomac sub formă inactivă(de
pepsinogen).

Digestia intestinală

Este rezultatul acțiunii:

 bilei și sucului pancreatic;

 sucului intestinal.

1.Bila conține apă și pigmenți biliari; este depozitată în pauzele dintre mese în
vezica biliară; mai conține săruri biliare care emulsionează lipidele făcându-le mai
ușor de descompus de către lipazele intestinale. Bila nu conține enzime.

8
2.Sucul pancreatic conține enzime((amilaze, proteaze, lipaze) ce acționează
asupra tuturor produșilor descompuși numai parțial la nivelul stomacului sau chiar
asupra celor nedescompuși.
3.Sucul intestinal conține și el apă. proteaze, lipaze și unele enzime care atacă
treptat glucidele rezultate în urma acțiunii amilazei pancreatice. Toate acestea
continua acțiunea enzimelor din sucurile gastric și pancreatic până la obținerea
produșilor finali ai digestiei: nutrimentele.

Deci, de-a lungul tubului digestiv, începând cu cavitatea bucală, stomac și apoi
intestin, are loc transformarea chimică treptată a substanțelor organice complexe
în substanțe simple, care, prin absorbție ,trec direct în circulație.

9
 Obiectiv 2: Mononucleoza infecțioasă-prezentare generală

a) Definiție

Mononucleoza infecțioasă se definește ca o boală contagioasă determinată de

virusul Epstein-Barr din familia virusurilor herpetice. Această infecție mai este
numită și "boala sărutului" deoarece se transmite frecvent prin salivă, sau "febra
glandulară" deoarece determină inflamarea ganglionilor limfatici.

b) Forme clinice

La făt și la nou-născut mononucleoza infecțioasă se manifestă cu dezvoltarea

incompletă a mandibulei, cataractã și scăderea numărului de trombocite.

La sugari și copiii sub 4 ani infecția poate fi asimptomatică sau se manifestă

prin simptome nespecifice: diaree, dureri abdominale, infecții ale căilor aeriene
superioare. Uneori, la copil singurele manifestări ale bolii sunt cele date de
complicații.

Adolescenții și adulții tineri prezintă în mare parte simptomele clasice, descrise

anterior.

c) Etiologie

Agentul etiologic al mononucleozei infecțioase este virusul Epstein-Barr care se

poate transmite prin contact direct și intim cu persoanele receptive, cel mai adesea
prin sărut sau pe cale aeriană, prin inhalarea picăturilor de secreție nazofaringiană.
De asemenea se poate transmite și prin transfuzii de sânge sau pe cale sexuală.

d) Simptomatologie

Perioada de incubație (timpul scurs între primul contact al organismului cu

virusul și apariția primelor simptome) este între 3-7 săptămâni.

Debutul bolii este, de regulă, insidios(4-5 zile), cu manifestări generale:

astenie, inapetență, cefalee, mialgii, febră, stare generală influențată.
Perioada de stare se caracterizează prin:
Angina: copilul acuză dureri la înghițire, fiind prezentă o angină eritematoasă,
cu amigdale mari, roșii. Durata acestei angine este variabilă, de la 2-3 zile până la
2 săptămâni. În multe cazuri pot să apară depozite la nivelul amigdalelor, uneori
aspectul fiind de membrane care îmbracă suprafața lor.

10
 Adenopatiile (inflamații ale ganglionilor): deoarece sistemul imunitar luptă
împotriva virusului, ganglionii limfatici se inflamează. Adenopatiile sunt
întotdeauna prezente, durează în medie cam 2-3 săptămâni și dispar lent.
Febra: poate ajunge uneori până la 39-400C, fiind prezentă în peste 90%
dintre cazuri, uneori asociat apărând și frisoanele.
Simptome asemănătoare gripei: ca și în orice altă infecție virală, pot să apară
mialgii, cefalee, astenie, fatigabilitate, inapetență.
Splina fiind un organ care face parte din sistemul imunitar, în jumătate dintre
cazuri crește lent în dimensiuni, mai ales în a doua și a treia săptămână de boală.
Aceasta caracteristică a bolii este foarte importantă, deoarece în această situație
splina se poate rupe ușor, la traumatisme chiar minore, uneori chiar și spontan,
ducând astfel la complicații nedorite.
Afectarea ficatului se poate manifesta prin creșterea în dimensiuni a acestuia,
rareori putând fi însoțită de icter .
Alt semn clinic care mai poate să apară în mononucleoză este o erupție cutanată,
nepruriginoasa, care însă dispare de la sine, în câteva zile.

e) Diagnostic

Diagnosticul pozitiv este sugerat de datele clinice prin prezența triadei: febră,
angină și adenopatie; la acestea se adaugă eventual afectarea hepatică și/sau
splenică.
Infecția trebuie confirmată prin efectuarea de analize de laborator:
 hemoleucograma: creșterea numărului total de leucocite, cu predominanța
limfocitelor și monocitelor; poate să apară în grad variabil scăderea
hemoglobinei(anemie) sau a numărului de trombocite;
 creșterea transaminazelor(ASAT/ALAT) care indică afectarea hepatică;
 creșterea bilirubinei secundar de asemenea afectării hepatice;

Diagnosticul de certitudine este însă stabilit prin determinarea anticorpilor

împotriva virusului; în primele săptămâni apare o creștere a anticorpilor ce indică
infecția acută(IgM); în timp aceștia vor scădea și până la urmă vor deveni negativi
însă vor crește anticorpii ce atestă trecerea prin infecție(IgG) care persistă toata
viața;
Uneori sunt necesare și alte testări suplimentare, în funcție de severitatea infecției(
VSH și PCR dacă se suspicionează o suprainfecție bacteriană, secreție faringiană,
ecografie abdominală, testări serologice pentru alte infecții hepatice: virusul
A,B,C, virusul CMV, etc).
f) Evoluție și prognostic

11
În ceea ce privește evoluția și prognosticul bolii sunt în mod obișnuit favorabile în
decurs de 7-14 zile, dar există și cazuri a căror evoluție se prelungește până la 21-
30 zile. Infecția cu virus Epstein-Barr poate determina cronicizare sau recurențe
(persistă peste 6 luni), putând determina în timp afectare hepatică severă.

g) Tratament.

Tratamentul în mononucleoză infecțioasă este în principal igieno-dietetic și

simptomatic.
Regim igieno-dietetic:
 este esențial în orice infecție virală;
 izolare la domiciliu și repaus la pat pentru 7-14 zile, în funcție de severitatea
infecției;
 este recomandat consumul de lichide în cantitate crescută, pentru a preveni
deshidratarea.
 regim alimentar având în vedere afectarea hepatică care poate fi extins 3-6
luni în funcție de severitate:evitarea excesului de grăsimi, dulciuri;

Tratamentul simptomelor:
 antitermice: mai ales în primele zile când este prezentă febra; se pot utiliza
preparate pe bază de paracetamol,ibuprofen
 antiinflamataoare: din categoria ibuprofenului dar și corticoterapie, în
funcție de severitate;
 hepatoprotectoare: Liv-52, Silimarină, etc;

Tratament adjuvant:
 suplimente alimentare: vitamina C, A,E, zinc, seleniu, având în vedere
afectarea globală a sistemului imunitar;
 tratament substitutiv cu fier dacă analizele evidențiază prezența anemiei;
 pre/probiotice: pentru a creste capacitatea de apărare la nivel intestinal;

Tratamentul complicațiilor:
 antibiotice în cazul unei suprainfectări bacteriene;
 tratament specific fiecărei complicații în parte;

De asemenea efortul fizic trebuie evitat deoarece există posibilitatea unei rupturi
de splină.
Studii preliminare sunt în curs pentru evaluarea eficienței vaccinului ce conține
genotiparea purificată a virusului Epstein-Barr.

12
h) Complicații

-Anemie acută;
-Complicații neurologice: encefalită, meningită, convulsii;
- Ruptură splenică, rareori spontană, mai des traumatică;
-Complicații cardiace: miocardită, pericardită
-Suprainfecția bacteriană, de obicei suprainfecția anginei cu germeni
bacterieni de tipul streptococ β-hemolitic, stafilococ, Haemophilus. Este o
complicație relativ frecventă a mononucleozei. De asemenea mai pot să apară
otită sau sinuzită, dar rareori.

13
 Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu mononucleoză infecțioasă

În primul rând, asistenta medicală va privi pacientul în toată complexitatea sa de

ființă bio-psiho-socială creând o ambianță în cadrul căreia valorile, obiceiurile,
religia și credința individului sunt respectate.
amplasează pacientul într -un salon bine aerisit cu temperatură optimă în care
starea celorlalți pacienți evoluează spre bine pentru a-i ridica moralul.

asigură conditii de mediu adecvate, fara curenti de aer, surse de infecție, zgomote
deranjante, pentru a favoriza adaptarea pacientului la noul mediu.

asistenta medicală trebuie să dea dovadă de o manieră deosebită de solicitudine

cu care să înconjoare bolnavul deoarece el, în această postură, este departe și
despărțit de cei dragi, simțindu-se dezorientat și în plus neliniștit de starea sănătății
lui.

 trebuie să dea dovadă de un înalt umanism, să se poarte cordial, să fie accesibilă,

să nu fie distantă, rece, pentru ca bolnavul să se bucure de căldura afectivă,
bunăvoință și blândețe, pentru că atunci moralul lui se va ridica și va influența
pozitiv comunicarea.

 din punct de vedere etic va ține seama de comportamentul fața de bolnav, de

demnitatea persoanei umane, promovând și respectând valorile umane,autonomia,
autodeterminarea, luarea deciziilor, intimitatea,integritatea fizică și psihică,
încrederea, adevărul și justitia

 informează și stabilește împreună cu pacientul planul de recuperare a stării de

sănătate

 aplică procesul de nursing

stabilește gradul de autonomie și de dependență a pacientului

încurajează pacientul să comunice cu personalul medical și cei din jur

 informează pacientul în legătură cu importanța menținerii curate a tegumentelor

și mucoaselor pentru prevenirea îmbolnăvirilor

14
schimbă lenjeria de pat și de corp ori de câte ori este nevoie

explorează preferințele pacientului în ceea ce privește alimentele

servește pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore

regulate, prezentate atrăgător

explică rolul odihnei și al somnului în procesul de refacere a organismului

asigură repausul fizic și psihic al pacientului.

măsoară funcțiile vitale ale pacientului precum și cele vegetative și le notează în

foaia de temperatură.

pe baza indicațiilor prescrise de medic în foaia de observație, pregătește

condica de medicamente, formulează regimul dietetic al
bonlavului,administrează medicamentele și supraveghează efectul lor, semnalând
medicului orice schimbare ivita în starea bonlavului.

pregătește pacientul fizic și psihic pentru recoltarea sângelui și a exudatului

faringian, a hemoculturii explicând pe înțelesul acestuia necesitatea intervenției
obținânând și consimțământul

montează un cateter periferic intravenos pentru administrarea soluțiilor

medicamentoase

administrează medicatia conform prescripției medicului

15
a. Fișa tehnică nr.1

RECOLTAREA SÂNGELUI ÎN SISTEM VACUTAINER

Definiție Reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter

– în lumenul unei vene în vederea recoltării de sânge pentru
examinări de laborator.
Scop -efectuare de analize hematologice, biochimice, serologice
sau imunologice.
Locuri de -venele de la plica cotului (basilică și cefalică), venele
elecție antebrațului, venele de pe fața dorsală a mâinii, venele
subclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne,
venele jugulare și epicraniene (sugar și copilul mic).

Materiale - eprubete vacutainer:

necesare cu dop negru pentru VSH ,
 cu dop mov pentru hemoleucogramă ,
 cu dop roşu pentru probe biochimice,
 cu dop bleu pentru fibrinogen;
 cu dop gri pentru glicemie ,
 cu dop albastru pentru teste de coagulare
- soluţie dezinfectantă ( alcool ), tampon de vată,
-garou,
- tăviţă renală, mănuşi de unică folosinţă,
- holder, ace duble de puncţie
- recipient pentru colectarea deşeurilor.
Pregătirea -psihică-se explică necesitatea tehnicii, importanța și
pacientului avantajul rezultatelor analizelor, se obține consimtământul
-fizică:-recoltările se fac dimineața de obocei pe nemâncate,
la cel puțin 8 ore de la ultima masă pentru a nu influența
rezultatele
-poziția pacientului la recoltare poate fi șezândă cu
brațul în extensie sau în decubit dorsal
-se alege locul puncției prin inspecția venelor de la plica
cotului, venele antebrațului sau de pe fața dorsală a mâinii
Execuția -se spală mâinile şi se pun mănuşile de unică folosinţă, se
tehnicii dezinfectează locul de elecţie
-se desface acul prin răsucirea capacului sigilat, se înlătură
capacul şi se expune partea filetată, având grijă să nu se

16
 îndepărteze teaca sterilă a acului, se înșurubează acul dublu la
holder
-se aplică garoul pe antebraţul pacientului, se dezinfectează
tegumentul și se puncţionează vena
-se inversează poziţia mâinii, se apasă vacutainerul cu
degetul mare al mâinii drepte, indexul şi degetele mijlocii
susţinându-l
- sângele este atras de vacuumul din vacutainer şi curge cu
viteză proprie; se elibereaza garoul din jurul braţului
pacientului imediat ce a apărut sânge în vacutainer, fiind ajutat
de mâna stângă şi susţinând în continuare holderul
- se retrage vacutainerul cu mâna dreaptă, apăsând uşor cu
degetul mare pe una din marginile holderului
- pentru a asigura o omogenizare optimă a sângelui cu
anticoagulantul,se efectuează câteva mişcări de inversiune a
tubului
- dacă se recoltează mai mult de un vacutainer, se inseră cel
de-al doilea tub şi se repetă paşii descrişi mai sus
- se retrage acul după aplicarea tamponului cu alcool şi se
exercită o presiune timp de 2 – 3minute
Ordinea În cazul în care este nevoie să se obţină mai multe probe
recoltării dintr-o singură flebotomie, se recomandă să se respecte
tuburilor următoarea ordine de recoltare a tuburilor:
1. recipientele pentru hemocultură;
2. tuburile fără aditivi;
3. tuburile ce conţin citrat;
4. tuburile ce conţin heparină;
5. tuburile ce conţin EDTA.

Reorganizarea -colectarea deșeurilor conform Precauțiunilor Universale

locului de
muncă
Notarea -data,tipurile de analize efectuate ,numele persoanei care a
procedurii în realizat recoltarea
F.O
Incidente/ -perforarea venei şi apariţia hematomului local,
Accidente -ameţeli,
-paloare accentuată,
-lipotimie

17
b. Fișa tehnică nr.2
RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Definiție Exudatul faringian reprezintă recoltarea secrețiilor de la

nivelul orificiului faringian prin ștergere cu un tampon fixat
pe porttampon pentru examen bacteriologic.
Scop -explorator( depistarea germenilor patogeni de la nivelul
faringelui la purtătorii sănătoși cât și la cei bolnavi)

Loc de elecție -regiunea faringiană

Pregătirea -psihică-se informează, se explică în ce constă tehnica, se ia
pacientului consimțământul;
-fizică-se înștiințează să nu-și efectueze toaleta cavității
bucale, să nu mănânce , să nu fumeze în dimineața recoltării
și este de preferat să se recolteze înaintea începerii
tratamentului cu antibiotice.
Pacientul va sta în poziție:
 șezând pe scaun/marginea patului
 decubit dorsal –pentru pacienții adinamici

Materiale -eprubetă porttampon

necesare -mască
-manuși de unică folosință/manuși sterile
-spatulă linguală
-sursă de lumină
-tăviță renală
-prosop
-bilet de trimitere la laborator
Tehnica -pregătirea asistentei medicale prin spălarea mâinilor,
îmbrăcarea mănușilor, purtarea măștii
-pregătirea materialelor
-prosop în jurul gâtului pacientului
-tăvița susținută sub bărbie
-se invită pacientul să deschidă gura larg și să încline capul
pe spate
-cu măna nedominantă asistenta va efectua presiune pe
limbă cu ajutorul spatulei linguale și în dreptul sursei de
lumină va examina cavitatea bucală și faringele
18
 -în mâna dominantă va susține tamponul faringian cu
ajutorul căruia printr o mișcare circulară rapidă va preleva o
mostră de secreții de la nivelul părții posterioare a
faringelui/din jurul amigdalelor/orice zonă inflamată a
cavității bucale sau a faringelui
-etichetarea produsului și transportul imediat la laboratorul
de bacteriologie

Reorganizarea -colectarea deșeurilor conform Precauțiunilor Universale

locului de
muncă
Notarea -data,locul de unde s-a prelevat secreția,numele persoanei
procedurii în care a realizat recoltarea
F.O
Incidente -îmbibarea tamponului cu salivă, atingerea dinților, a limbii-
se recoltează din nou proba

19
 c.Fișa tehnică nr.3

MĂSURAREA, NOTAREA ŞI INTERPRETAREA

VALORILOR DE TEMPERATURĂ

Definiție  Menținerea temperaturii corpului în limite normale este o necesitate

a organismului de a conserva o temperatură la un grad constant,
pentru a-și menține starea de bine.
Materiale şi  Termometru (maximal, electric, febertest etc.).
instrumente  Tampon cu alcool.
necesare  Tăviţă renală.
 Prosop.
 Lubrifiant → vaselină, cremă solubilă în apă (pentru măsurarea
temperaturii rectale), apă (pentru măsurarea temperaturii vaginale
sau orale).
 Creion negru.
 Foaie de temperatură.
Pregătirea Psihic → se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi
bolnavului pe înţelesul lui; se explică etapele tehnicii).
Fizic:
 Axilă → se tamponează cu prosop individual axila şi se aşează
bolnavul comod.
 Rectal → se asigură pentru adult poziţia decubit lateral stâng, pentru
copil poziţia decubit dorsal cu picioarele flectate pe abdomen sau
decubit ventral pe genunchii mamei.
Execuţie  Se spală mâinile.
Măsurarea temperaturii în axilă:
 Se tamponează axila (ştergerea modifică valoarea de temperatură)
 Se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului.
 Se apropie braţul de torace şi se aplică mâna oblic pe torace.
 Se aşteaptă 10 minute, se retrage termometru.
 Se şterge termometrul cu tampon cu alcool şi se citeşte valoarea.
Măsurarea temperaturii în rect:
 Se lubrifiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină.
 Se introduce bulbul termometrului în rect cu mişcări de rotaţie şi
înaintare.

20
  Se lasă 5 minute, se extrage, se şterge cu tampon cu alcool, se citeşte
valoarea.
Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală:
 Se umezeşte termometrul (folosit numai în acest scop!)
 Se introduce în cavitatea bucală, sub limbă.
 Bolnavul închide gura şi menţine termometrul 5 minute, fără a-l
strânge între dinţi.
 Se scoate termometrul , se şterge şi se citeşte valoarea.
Notare  Se notează cifric în caietul independent de observaţii clinice.
 Se notează grafic în foaia de temperatură – cu culoare neagră sau
albastră (valorile pare pe linie, valorile impare între linii).
 Prin unirea punctelor → curba termică.
Interpretare  Valoare normală - bolnav afebril → temperatură fiziologică = 36-
370C.
 Valori patologice:
 Valori scăzute = hipotermie (sub 360C).
 Valori crescute → bolnav febril = hipertermie (peste 370C).
 Subfebrilitate → 37-380C.
 Febră moderată → 38-390C.
 Febră ridicată → 39-400C.
 Hiperpirexie → peste 400C.

Manifestări  Frisoane – contracţii musculare puternice cu senzaţie pronunţată de

care însoţesc frig.
febra  Tegumente roşii calde, umede – pielea la început palidă, apoi roşie,
caldă, apoi transpirată.
 Piloerecţie – piele de găină la senzaţia de frig.
 Sindrom febril – cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee,
inapetenţă, sete, oligurie, urină concentrată, convulsii, halucinaţii,
dezorientare, delir.
 Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile
infecţioase.
Intervenţii  După măsurare, termometrul este bine curăţat.
după  Termometrul electric este dezinfectat şi păstrat în dulapul de
tehnică instrumente

21
d. Fișa tehnică nr.4

ÎMBRĂCAREA ȘI DEZBRĂCAREA PACIENTULUI

Definiție Îmbrăcarea și dezbrăcarea pacientului este o intervenție

autonomă a asistentei medicale.

Indicații -la pacientul cu dificultăți de ordin fizic la îmbrăcat și

dezbrăcat
-la pacientul adinamic care urmează să fie examinat de
medic
-la bolnavii adinamici și imobilizați la pat, cu aparat
ghipsat, cu paralizii, cu operații ale membrelor inferioare
sau superioare

Materiale necesare -lenjerie de corp: pijamale curate corespunzătoare ca

mărime pacientului și halat pentru consultație sau pentru
sala de operație care se închid cu șireturi în spate;
pijamale și cămăși speciale pentru bolnavii cu aparat
ghipsat, desfăcute în spate, într-o parte cu șireturi pentru
închidere
-mănuși
-sac pentru lenjeria folosită
Intervențiile Dezbrăcarea și îmbrăcarea pacienților în poziție
asistentei medicale șezândă:
-dezbrăcarea se face descheiind nasturii de la pijama,
apoi se trage pijamaua sau cămașa de sub regiunea
fesieră, se strânge cu o mână la mijlocul spatelui și se
trage din spate în față peste capul bolnavului, apoi se scot
mânecile de o parte și de alta
-la îmbrăcare se introduce întâi cămașa pe cap și apoi se
introduc membrele superioare pe rând
-bolnavii care nu pot fi mobilizați pe loc, necesită ajutor
de la două prsoane
Îmbrăcarea și dezbrăcarea bolnavului în decubit lateral:
-se desfac nasturii de la cămașă sau de la pijama,
-se trage cămașa în sus până la axilă, apoi este întors în
decubit lateral de partea opusă făcându-se aceeași
operație
22
 -se aduce pacientul în decubit dorsal, una din asistente va
ridica bolnavul iar cealaltă va scoate cămașa cu o mișcare
de la spate peste cap, apoi se dezbracă membrele unul
câte unul.

Observații La îmbrăcarea bolnavilor cu aparat ghipsat se

procedează astfel:
-se îmbracă pacientul cu cămăși special confecționate cu
mâneci larg deschise legate cu șireturi, dacă starea
pacientului nu permite nici o mișcare, aceștia vor fi
îmbrăcați cu cămăși deschise la spate; dacă starea
bolnavului permite anumite mișcări se pot utiliza cămăși
deschise pe lateral; la pacienții(bărbați) care au afecțiuni
la membrele inferioare nu se recomandă folosirea
pijamalelor ci a cămășilor lungi.

23
 Obiectiv 4:

Procesul de îngrijire al unui pacient cu mononucleoză

infecțioasă

a.Interviu
1. Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: C. A.
b. Vârsta: 9 ani
c. Starea civilă: necăsătorit
d. Copii:-
e. Profesia: elev
f. Localitatea de domiciliu: Iasi
g. Diagnosticul la internare: Obs. angină streptococică
h. Data internării: 9.10.2018

2. Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumatoare de: Alcool – nu Cafea – nu Tutun –
nuDrog – nu
b. Dietă / regim alimentar – nunu
c. Alergii cunoscute –

3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale:
-nesemnificative
b. Antecedente heredocolaterale:
-nesemnificative
c. Motivele internării actuale:
-febră
-odinofagie
-cefalee
-fatigabilitate, slăbiciune
-hipertrofie amigdaliană
d. Istoricul stării actuale:
Pacient în vărstă de 9 ani, fără antecedente personale semnificative, se prezintă
pentru febră, cefalee, odinofagie, fatigabilitate, hipertrofie amigdaliană laterală cu
debut de aproximativ 72 ore.

24
4. Examenul clinic general:
a. Tegumente şi mucoase: normal colorate, congestie și hipertrofie amigdaliană
bilaterală
b. Greutate: 35 kg
c. Înălţime: 130 cm
d. Ţesut celular subcutanat: normal reprezentat
e. Sistem ganglionar şi limfatic: adenopatii latero-cervicale
f. Aparat locomotor: normoton, normotrof, normokinetic
g. Aparat respirator: torace normal conformat; excursii costale simetrice
bilaterale, murmur fiziologic bilateral
h. Aparat cardio-vascular: zgomote cardiace ritmice, arie precordială normal
conformată
i. Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu mișcări respiratorii nedureros
spontan sau la palpare
j. Aparat uro-genital: loje renale nedureroase, micțiuni fiziologice
k. Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporo-spațial, reflexe osteo-
tendinoase bilaterale, cooperant.

5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui:
- cresterea leucocitelor:21.400 , cresterea limfocitelor: 71,7% , scaderea
trombocitelor, cresterea transaminazelor:TGP:281UI/L; TGO:116 UI/L
-teste serologice:
BPHA-negativ
IgM VCA-pozitiv 1+; IgG VCA-negativ; IgG EBNA-negativ
b. Examenul urinei:-negativ
c. Alte examene de specialitate:
-exudat faringian: absent Streptococ -hemolitic

6. Tratamente:
 antitermice: Algocalmin
 antiinflamataoare: corticosteroizi: Prednison
 hepatoprotectoare: Liv-52 ,Silimarina,Hepa-Merz
 SG10% ,Arginina
 tratament adjuvant: Vitamina C, Isoprinozină


25
7. Epicriza şi recomandări la externare:
Pacient în vârstă de 9 ani, fără antecedente personale semnificative, se prezintă
pentru febră, cefalee, odinofagie, fatigabilitate, hipertrofie amigdaliană laterală .
Clinic și paraclinic se confirmă diagnosticul de mononucleoză infecțioasă.
Pe parcursul internării pacientul a avut o evoluție favorabilă, fară alte acuze
subiective. Evoluția a fost favorabilă cu remiterea simptomatologiei.
Se recomandă:
-Regim igieno-dietetic:
 este recomandat consumul de lichide în cantitate crescută, pentru a preveni
deshidratarea.
 regim alimentar:evitarea excesului de grăsimi, dulciuri;

-Evitarea efortului fizic

26
 b. Nevoile fundamentale dupa Virginia Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de

fundamentale independenţă dependenţă dificultate
1. A respira şi a independent
avea o bună
circulaţie.
2. A bea şi a dependent -odinofagie
mânca.
3. A se mişca şi a dependent Fatigabilitate,
păstra o bună slăbiciune
postură.
4. A dormi, a se dependent -cefalee
odihni.
5. A păstra temp. dependent -febra ridicata
corpului în limite
normale.

27
 c.Plan de ingrijire

Probleme și
manifestări Obiective de Intervenţiile autonome și Evaluarea
Data
de îngrijire delegate îngrijirilor
dependență
9.10. Fatigabilitate, Reducerea -identificarea cauzei oboselii
slăbiciune oboselii și a -recoltarea de analize pentru Starea de
slăbiciunii examene de laborator oboseală s-a
-pregătirea pacientului pentru mai
investigații ameliorat
-asigurarea unui climat
confortabil
Hipertermie -menținerea -măsurarea regulată a În urma
(febră temperaturii temperaturii ți notarea valorilor administrării
ridicată: corpului în obținute în foaia de de
39,2C) limite normale temperatură Algocalmin
-pacientul să -asigurarea unui climat valoarea
fie echilibrat corespunzător temperaturii
hidroelectroliti -asigurarea îmbrăcămintei scade cu
c lejere 1,4C
-pacientul să -aplicarea de comprese umede,
prezinte o stare reci
de bine fizic și -asigurarea hidratării
psihic pacientului cu lichide reci, în
cantități mici, la intervale
scurte de timp
-schimbarea lenjeriei de pat și
de corp
-administrarea medicatiei
prescrise de
medic:antitermice:paracetamol
-pregatirea fizică și psihică a
pacientului ăn vederea
recoltării hemoculturii
 Odinofagie -pacientul să -asigurarea unei alimentații Pacientul
prezinte o stare corespunzătoare prezintă un
de bine, fără -administrarea de medicamente status
dureri la antiseptice: Faringosept la nutrițional
deglutiție indicația medicului adecvat
Cefalee -combaterea -asigurarea unui climat Cefaleea s-a
cefaleei corespunzător prin aerisirea mai
încăperii ameliorat
-asigurarea unei hidratări
corespunzătoare
-monitorizarea funcțiilor vitale
-administrarea de antialgice la
indicația medicului
Hipertrofie -pacientul să se -administrarea medicației Pacientul
amigdaliană poată alimenta corticoterapice: prednison la încă mai
per os indicația medicului prezintă
-pregătirea psihică și fizică dureri la
pentru efectuarea recoltării deglutiție
exudatului faringian
10.10 Hipertermie -menținerea -măsurarea și monitorizarea Curba
( febră temperaturii temperaturii și notarea acesteia termică se
moderată: corpului în în foaia de temperatură menţine în
38,1C) limite normale -asigurarea îmbrăcămintei subfebrilatat
-pacientul să lejere e t=37.8ºC
prezinte o stare -asigurarea unei hidratări
de bine fizic și corespunzătoare
psihic -aerisirea încăperii
-administrarea medicației
prescrise
Inapetență -pacientul să -administrarea de suplimente Pacientul se
prezinte un alimentare/vitamine la obişnuieşte
status indicația medicului cu
nutrițional -asigurarea unei alimentații alimentatia
optim semi-solide pe care pacientul o semi-solidă,
poate înghiți: supe, ciorbe, inapetenţă
mucilagii diminuată.
-prezentarea alimentelor într-
un mod atrăgător și asigurarea
unei atmosfere agreabile în
timpul mesei
29
 Hipertrofie -pacientul să se -administrarea medicației Pacientul
amigdaliană poată alimenta corticoterapice: prednison la încă mai
per os și să nu indicația medicului prezintă
mai prezinte -asigurarea unei alimentații disconfort.
dureri la corespunzătoare cu alimente
deglutiție ușor de înghițit iar, daca nu este
posibil, asigurarea alimentației
parenterale prin instituirea de
perfuzii
10.11 Hipertermie -menținerea -măsurarea și noatarea În urma
(subfebrilitate temperaturii temperaturii în foaia de îngrijirilor
: 37,4C) corpului în temperatură acordate și a
limite normale -asigurarea unui climat intervențiilor
corespunzator aplicate
-asigurarea hidratării starea
pacientului pacientului
Odinofagie -pacientul sa -asigurarea unei alimentații se
aibă o stare de corespunzătoare ameliorează,
bine, fără -administrarea de medicamente răspunde la
dureri la antiseptice: Faringosept la tratament iar
deglutiție indicația medicului parametrii se
prezintă în
limite
normale:
t= 36,8C
T.A.=115/80
mmHg
FC=72 b/min
FR=17 r/min

30
 Obiectiv 5:

Educaţia pentru sănătate la un pacient cu mononucleoză infecțioasă

Pe lângă rolul terapeutic pe care îl are asistenta medicală în îngrijirea pacienţilor

cu mononucleoză infecțioasă, aceasta are şi un rol important în profilaxia
afecţiunii, în educaţia sanitară a pacientilor. Pentru aceasta, asistenta trebuie să
aibă cunoştinţe despre boală, despre tratamentul ei, dar şi despre pacient, în ceea
ce priveşte obiceiurile lui, mediul în care locuieşte şi, de asemenea, pe parcursul
spitalizării pacientul trebuie urmărit în vederea observării deprinderilor de igienă
sau de alimentaţie.

Informarea şi educarea pacientului este un proces continuu şi individualizat în care

trebuie să se ţină seama de vârsta bolnavului, gradul de înţelegere şi cultură, de
aceea, avand in vedere ca pacientul este copil, educatia pentru sanatate se va face
si apartinatorilor.

Pacienții sunt încurajați să se odihnească pe durata fazei acute de mononucleoză

infecțioasă și să-și reia progresiv activitățile anterioare odată cu reducerea febrei,
anginei și a durerilor. Sunt recomandate aporturile lichidiene suplimentare pentru
prevenirea deshidratării precum și un regim alimentar.

De asemenea este de preferat să se renunțe la activitate fizică intensă pe o perioadă

de minim 2 luni pentru a evita o ruptură splenică.
Și nu în ultimul rând, e important să se respecte câteva măsuri de igienă: spălare
frecventă cu apă caldă și săpun , evitarea locurilor aglomerate și a spațiilor închise,
curățarea și dezinfectarea periodică a jucăriilor, evitarea folosirii în comun a
obiectelor personale.

31
 III. Bibliografie

1.Cezar, Th. Niculescu; Bogdan, Voiculescu; Cristian, Niță; Radu, Carmaciu;

Carmen, Sălăvăstru; Cătălina, Ciornei, Anatomia și fiziologia omului-
compendiu, Editura Corint, București, 2009, pag.227-308.

2.Lucreția, Titircă; Georgeta, Baltă, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și

îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, vol.I, Editura Viața medicală
românească, București 2001, pag.112-114; 244-246

3.Egidia, Miftode, Boli infecțioase, Editura Junimea, Iași, 2008, pag 137-145

4.Carmen, Mihaela, Dorobăț; Mihaela, Cătălina, Luca; Egidia, Miftode; Carmen,

Manciuc; Daniela, Leca; Mihnea, Hurmuzache; Boli infecțioase: diagnostic și
tratament, Editura Gr.T.Popa, UMF Iași, 2012, pag.189-193

5.E.Groza, R.Ionescu, Gh.Jelezov, L.Păun, Manual de boli infecțioase pentru

asistenți medicali, Ediția a III-a, Editura Medicală, București, 1971, pag.72-76

32
IV. Anexe

33
34
35
36
37