Școala Postlicealã Sanitarã „Grigore Ghica Vodã” Ia și

Proiect

Examenul de absolvire a școlii postliceale sanitare

Calificarea profesionalã: Asistent medical
generalist

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ULCER

GASTRODUODENAL OPERAT

Îndrumãtor,
Prof.Cotea Maria
Candidat,
CURCĂ GIORGIANA

1
 Promoția 2018

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI
CU ULCER DUODENAL

2
 Cuprins

I. Argument
II. Îngrijirea bolnavului cu ulcer gastroduodenal operat
Obiectiv 1:
Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale apatatului digestiv
Obiectiv 2:
Prezentarea generalã a ulcerului gastroduodenal
a. Definiție
b. Epidemiologie si morfopatologie
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluție și prognostic
g. Tratament
h. Complicații
Obiectiv 3:
Rolul autonom si delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului
cu ulcer gastroduodenal
a. Fișa tehnică nr. 1
b. Fișa tehnică nr. 2
c. Fișa tehnicã nr. 3
d. Fișa tehnică nr. 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu ulcer gastroduodenal
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale dupã V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectivul 5:
Educația pentru sãnãtate la un pacient cu ulcer gastroduodenal
III. Bibliografie
IV. Anexe

3
 I. ARGUMENT

Boala ulceroasã reprezintă o afecţiune caracterizată prin apariţia de

eroziuni de dimensiuni limitate ce interesează în mod variabil dinspre
interior spre exterior structura peretelui digestiv la nivelul stomacului şi/sau
duodenului. Este o boală cu o extindere mondială, prezentând anumite
particularităţi, ca frecvenţă, repartizare pe vârste, sex, rase, precum şi ca
evoluţie clinică. Din aceste motive, ulcerul reprezintă o problemă medicală
importantă. Fiind o boală răspândită, ridică desigur o serie de probleme:
epidemiologice, economice şi sociale
Considerat iniţial un germene oportunist, rolul patogenic al
helicobacter pylori pare incontestabil astăzi, proba terapeutică (asocierea de
antibiotice) întărind această convingere. Descris în 1983, helicobacter pylori
este o bacterie gram negativă spiralată, multiflagelată (se găseşte adesea în
sursele de apă). Infecţia afectează şi populaţia normală (10 % sub vârsta de
30 de ani în SUA, crescând apoi la peste 40% după vârsta de 40 de ani; în
ţările subdezvoltate – 80% dintre tineri sunt infectaţi), fiind depistată cu
predilecţie la bolnavii cu ulcer gastroduodenal (90-95% din cazuri) sau ulcer
gastric (60-70% din cazuri).

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de

îngrijire specifice pentru un pacient cu ulcer gastroduodenal.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu ulcer

gastroduodenal și pe care trebuie să le aibă în vedere asistenta medicalã la
întocmirea planului de îngrijire sunt:

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Ob. 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie
Ob. 2: Prezentarea generală a ulcerului gastroduodenal
Ob. 3: Rolul autonom si delegat al asistentului medical în îngrijirea
bolnavului cu ulcer gastroduodenal
Ob. 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu ulcer gastroduodenal
Ob. 5: Educația pentru sănătate la un pacient cu ulcer gastroduodenal

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele

competențe profesionale:
1) Descrie elementele de fiziologie (aparat digestiv) ale corpului uman.
2) Identifică factorii care pot altera stilul de viață sănătos.
3) Planifică acțiuni de educație pentru sănătate.

4
4) Identificã problemele de dependență si stabilește diagnosticele de îngrijire
(nursing) la pacienții cu afecțiuni ale aparatului digestiv.
5) Aplică procesul de îngrijire (nursing).
6) Pregătește pacientul pentru tehnici șși investigații.
7) Aplică tehnicile de nursing și investigațiile.
8) Aplică intervențiile proprii si delegate planificate.
9) Evaluează starea pacientului după efectuarea tehnicii și investigației.
10) Asigură securitatea în muncă
11) Administrează medicamentele

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienții cu ulcer gastroduodenal

s-a finalizat prin analiza unui caz cu ulcer gastroduodenal - caz pentru care
s-a completat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidențiat
problemele de dependență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale –
conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu ulcer

gastriduodenal respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au
fost evidențiate problemele de dependență, obiectivele de îngrijire,
intervențiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea
intervențiilor aplicate.

5
 II. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ULCER
GASTRODUODENAL OPERAT

Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie

Aparatul digestiv este format din:

 Tub digestiv.
 Glande anexe – glande salivare, ficat, pancreas.
Tubul digestiv este alcătuit din următoarele segmente: cavitatea
bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros.

Stomacul:
 Forma literei J.
 Porţiunea verticală – cu fornix.
 Porţiunea orizontală – cu antru şi canalul piloric.
Stomacul prezintă două feţe: anterioară şi posterioară, două margini:
dreaptă şi stângă şi două orificii: cardia superior şi piloric inferior.
Marginea dreaptă – sau mica curbură este concavă. Marginea stângă –
sau marea curbură este convexă. Orificiul superior – cardia – leagă
stomacul cu esofagul. Orificiul inferior – pilor – face legătura dintre
stomac şi duoden. Fornixul – fundul stomacului sau marea tuberozitate –
radiologic este numită şi camera cu aer a stomacului.
Structura stomacului. Pereţii stomacului sunt alcătuiţi din patru
straturi sau tunici. Tunica mucoasă alcătuită din epiteliu, corion, glande
cardinale, pilorice, fundice, musculara mucoasei. Tunica submucoasă este
constituită dintr-un ţesut conjunctiv lax în care se găsesc vase sangvine şi
limfatice, precum şi plexuri nervoase vegetative. Tunica musculară este
formată din fibre musculare netede, dispuse în trei straturi: extern - format
din fibre dispuse longitudinale, mijlociu - alcătuit din fibre circulare, intern -
format din fibre musculare netede dispuse oblic. Tunica seroasă este
formată dintr-un ţesut conjunctiv lax, acoperit de mezoteliul peritoneal.

Vascularizaţia şi inervaţia stomacului

Arterele - artera gastro-epiplonică stângă şi artera gastro-epiplonică
dreaptă, artera gastrică stângă (ramură a arterei celiace) şi artera gastrică
dreaptă (ramură din artera hepatică), arterele gastrice scurte, ramuri ale
arterei splenice.
Venele - urmează traiectul arterelor ducând sângele direct sau indirect
în vena portă.
6
 Limfaticele – conduc limfa la ganglionii limfatici regionali şi mai
departe în canalul toracic.
Nervii - provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic (nervul
vag) şi simpatic (plexul celiac).

Intestinul subţire
Începe la pilor şi se termină la nivelul valvulei ileocecale. Are trei
segmente : duoden, jejun, ileon.

Duodenul - are forma unei potcoave cu patru porţiuni: prima

porţiune - bulbul duodenal - urmează imediat după pilor şi este uşor mobilă;
porţiunea a doua - descendentă - situată în dreapta coloanei vertebrale, în
ea se varsă secreţia biliară şi secreţia pancreatică; porţiunea a treia este
orizontală, porţiunea a patra - ascendentă - se continuă cu jejunul formând
unghiul duodeno-jejunal.
Structura duodenului: mucoasa cu cute transversale - plici
semicirculare, submucoasă, musculară - cu fibre musculare circulare şi
longitudinale, seroasă peritoneală care-l acoperă numai pe faţa anterioară.

Digestia - reprezintă totalitatea proceselor de transformare pe care le

suferă alimentele în trecerea prin tractul digestiv pentru a fi absorbite.
Transformările pe care alimentele le suferă în stomac sunt rezultatul acţiunii
enzimelor din sucul gastric şi mişcării stomacului.
Sucul gastric este un lichid clar, incolor sau opalescent, cu puternică
reacţie acidă (pH = 1-1,5 ) este format în cea mai mare parte din HCl este
secretat de celulele parietale ale glandelor gastrice. Pepsina este cea mai
importantă enzimă a sucului gastric care transformă polipeptidele în
peptone. Labfermentul - are importanţă la sugar împiedicând trecerea rapidă
a laptelui din stomac în intestin. Lipaza gastrică desface grăsimile fin
emulsionate.
Reglarea secreţiei gastrice. Reglarea nervoasă este asigurată de fibre
simpatice (cu acţiune inhibitoare) şi fibre parasimpatice (cu acţiune
stimulatoare). Reglarea umorală se face prin gastrină şi histamină.
Inhibiţia secreţiei gastrice este determinată prin autoreglare când pH-ul
sucului gastric scade sub 2 eliberarea de către mucoasa duodenală de
enterogastron, prostaglandinele (acizi graşi nesaturaţi).
Motricitatea gastrică. Umplerea stomacului cu alimente determină
două feluri de contracţii: contracţii tonice prin care alimentele se
dispersează şi se amestecă cu sucul gastric, contracţii peristaltice - prin
care conţinutul stomacului înaintează spre pilor.

7
 Fiziologia duodenului

Duodenul are două funcţii principale: funcţie motorie şi secretorie.

Motilitatea duodenală împinge chimul alimentar foarte repede în jejun (în
câteva secunde). Secreţia duodenală elaborează:
- Secretină cu rol în stimularea pancreasului şi a intestinului.
- Enterochinaza care transformă tripsinogenul în tripsină.
- Mucus.
La nivelul duodenului începe să se amestece chimul alimentar sosit
din stomac cu: sucul duodenal, bilă, sucul pancreatic.

Sucul pancreatic – este un lichid incolor, inodor, alcalin (pH 9-8,3).

Conţine substanţe anorganice care neutralizează chimul gastric amilaza
pancreatică – hidrolizează amidonul crud şi preparat până la stadiul de
monozaharid; lipaza pancreatică – hidrolizează grăsimile neutre în glicerol
şi acizi graşi; tripsina – secretată ca proenzimă inactivă (tripsinogen) – este
activată în lumenul intestinal sub acţiunea enterokinazei, carboxipeptidozele
– activate de tripsină – degradează fragmentele oligopeptide în peptide şi
aminoacizi liberi, elastaza – activată de tripsină, hidrolizează proteinele
fibroase.

Bila – este secretată permanent de ficat în cantitate de 500-700 ml /zi,

depozitată între mese în vezica biliară. Este un lichid verde (bila colecistică)
sau galben (bila hepatică), cu pH alcalin, amară, cu conţinut bogat în
pigmenţi – biliverdină şi bilirubină, săruri biliare, colesterol, lecitină.

Sucul intestinal –secretat de glandele mucoasei intestinale, conţine:

peptidozele – acţionează asupra oligoproteinelor pe care le hidrolizează până
la aminoacizi, dizaharidozele – maltoza, zaharoza, lactoza – acţionează
asupra zaharidelor pe care le desfac în monozaharide, lipaza intestinală –
transformă lipidele în acizi graşi şi glicerol şi parţial în monogliceride.

8
 Obiectiv 2: Prezentarea generalã a ulcerului gastroduodenal

1. Definiþie

Termenul de “ulcer” gastric sau duodenal se referă la existenţa unei

ulceraţii, adică la o pierdere de substanţă care interesează mucoasa şi
musculoasa stomacului sau duodenului, fiind sinonim cu cel de “ulcer
peptic” folosit în literatura anglo-saxonă; termenul de “boală ulceroasă”
reprezintă o noţiune patogenetică prin complicaţii particulare şi printr-o
evoluţie în pusee.
Ulcerul gastro-duodenal este o boală caracterizată prin prezenţa unei
ulceraţii situate pe o porţiune a tubului digestiv ce se găseşte în contact cu
sucul gastric (stomac şi bulb duodenal).

2. Epidemiologie

Incidenţa ulcerului creşte brusc începând cu 40 de ani. Incidenţa

ulcerului gastro-duodenal la adulţi în ţara noastră este în jur de 8% din
totalul afecţiunilor digestive. Predomină frecvenţa ulcerului duodenal faţă de
cel gastric în raport de 3:1
 Ulcer duodenal 75%
 Ulcer gastric 25%
Predomină la bărbaţi faţă de femei (raport 4:1). Ulcerul duodenal
apare la o vârstă mai tânără – 20-40 ani, iar ulcerul gastric după 40 de ani.
Prevalenţa reprezintă numărul total de cazuri (cazuri noi + cazuri
vechi) care există într-o anumită perioadă de timp la o anumită populaţie.
Datele existente consideră că prevalenţa clinică se situează între 5-10% din
populaţie.
Tendinţa generală. Începând din anul 1970 se constată o scădere
lentă, dar continuă a incidenţei ratei de spitalizare, a complicaţiilor şi
indicaţiilor chirurgicale. Tendinţa clinică semnalează apariţia de noi cazuri
şi creşterea numărului de cazuri în cursul lunilor de toamnă şi iarnă.

3. Morfopatologie

Aspectul macroscopic al ulcerului duodenal îmbracă variate tipuri:

tipul rotund care corespunde formei acute, tipul neregulat care semnifică
procesul de vindecare, tipul liniar ce apare sub forma unei nişe lungi de 8-
12 mm, dar cu lăţimea de maxim 2 mm, tipul salami care constă într-o
leziune hiperemică circumscrisă pe care există numeroase eroziuni
9
 superficiale cu diametrul între 1-3 mm acoperite cu depozit fibrino-
leucocitar. Adâncimea nişei este greu de apreciat şi nu are nici o legătură cu
dimensiunea ulcerului. Există nişe mici, dar extrem de profunde care pot
penetra integral peretele duodenal.

4. Etiologie

În ulcerogeneză sunt implicaţi factori de mediu şi alimentari, factori

genetici, medicamentoşi, stresul şi un mare număr de afecţiuni digestive şi
nedigestive, factori predispozanţi şi factori precipitanţi ai leziunii ulceroase.
Factori predispozanţi: vârsta - cu incidenţa maximă de 30-35 de ani,
sexul – este cunoscută raritatea perforaţiei ulceroase la femei, constituţia -
bolnavi cu un sistem nervos labil, palizi, hipotensivi, factorul ereditar –
boala întâlnindu-se mai des la rudele bolnavilor ulceroşi, factorul socio-
economic - incidenţă mai mare la populaţia cu standard economico-social
mai scăzut, mai ales în mediul urban în care se adaugă solicitarea nervoasă
intensă şi accelerarea ritmului ei, tot aici contribuind şi felul alimentaţiei,
consumul de tutun, cafea, alcool, factor alimentar - anumite obiceiuri
alimentare.
Factorii care generează producerea ulcerului gastric sunt: staza
antrală - întârzierea evacuării stomacului, refluxul biliar, perturbarea
funcţionalităţii barierei de mucus care este factor de protecţie, leziuni
vasculare cu dezordini apărute secundar.
Rolul factorilor endocrini este susţinut de frecvenţa mai mare a bolii
la sexul masculin (în condiţiile unei constelaţii endocrine particulare), de
mare frecvenţă a ulcerului la bolnavii cu hiperparatiroidie şi mai ales de
existenţa sindromului Zollinger – Ellison, în care hipersecreţia de gastrină
induce apariţia ulcerului gastrodoudenal cu evoluţie severă, cu tendinţă
marcată la complicaţii şi recidive.

5. Simptomatologie

Durerea este simptomul cardinal, fiind prezentă aproape în toate

cazurile. Diferitele sale caractere (localizare şi iradiere, ritmicitate,
periodicitate) sunt în funcţie de sediul, mărimea, faza evolutivă a ulcerului
şi de reactivitate a bolnavului. Durerea din ulcerul duodenal este localizată
în dreptul liniei mediane sub rebordul costal drept, poate fi iradiată spre
hipocondrul stâng sau drept, în spate, transfixat spre coloana vertebrală sau
spre regiunea precardiacă. Este redată ca: arsură, torsiune, senzaţie de
rosătură, apăsare dureroasă, senzaţie de foame dureroasă, exagerată.
Durerea se calmează adeseori după evacuarea conţinutului gastric (spontană,
10
 provocată sau prin sondă), după administrarea de alcaline şi aplicarea de
căldură sau în decubit. Ritmicitatea (ciclicitatea) - durerea este precoce – de
la 10 la 30 minute după mese, semitardivă – de la 1 la 2 ore, tardivă – de la
3 la 4 ore, hipertardivă - de la 5 la 6 ore (durerea hipertardivă apare în
ulcerul duodenal, apărând pe stomacul gol înaintea mesei următoare şi a mai
fost descrisă şi sub denumirea de “foame dureroasă”, care se calmează după
ingestia de alimente, ce poate apărea şi între orele 24 şi 3 dimineaţa).
Ritmicitatea alimentară a durerii ulceroase numită şi “mica periodicitate” se
desfăşoară în următoarea succesiune: mâncare – durere – calmare în ulcerul
gastric, durere – mâncare – calmare în ulcerul duodenal. Ritmul durerii
poate fi alterat de cantitatea alimentelor ingerate: o masă abundentă poate
favoriza apariţia timpurie a durerilor, ritmul neregulat al meselor,
alimentaţia nepotrivită, fumatul pe stomacul gol pot aduce perturbări în
succesiunea ritmului zilnic. Durerea, în cele mai multe cazuri este singurul
simptom subiectiv important.
Senzaţia de arsură retrosternală (pirozis) este un semn care se poate
asocia sau poate preceda durerea, sunt manifestările cele mai frecvente în
60-70% din cazuri.
Vărsăturile pot să apară destul de frecvent în prima perioadă a bolii
ulceroase; produc în general atenuarea sau dispariţia durerilor, ceea ce îi
determină pe unii ulceroşi să le provoace.
Eructaţiile survin mai frecvent în ulcerul localizat în jurul pilorului,
sunt adeseori urmate de atenuarea durerii.
Greţurile apar rar şi obişnuit numai în ulcerul gastric.
Pofta de mâncare este uneori chiar exagerată în ulcerul duodenal.
Senzaţia de distensie dureroasă în etajul abdominal superior.
Alterarea stării generale în perioadele de activitate ale ulcerului,
iritabilitate, astenie.

6. Diagnostic

Diagnosticul pozitiv al ulcerului perforat se sprijină pe câteva semne,

din fericire alarmante pentru care bolnavul se prezintă de urgenţă la medic:
durere, contractură, antecedente ulceroase, trepied simptomatic clasic care
permite oricărui practician să afirme existenţa perforaţiei ulceroase.
Diagnosticul radiologic a fost înlocuit cu diagnosticul endoscopic.
Examinarea endoscopică gastrică este singurul examen care poate
preciza procesul de vindecare şi poate diferenţia nişa benignă de nişa
malignă. Cicatricea ulcerului duodenal duce la deformări extrem de variate
care se diagnostichează endoscopic şi radiologic şi care determină deformări
ale bulbului, considerate markeri ai ulcerului.
11
 În ceea ce priveşte valoarea explorărilor de laborator pentru
diagnosticul pozitiv al ulcerului duodenal, se remarcă chimismul gastric,
analiza sucului duodenal. Anamneza are o valoare mai scăzută,
manifestările clinice fiind mai puţin caracteristice.

7. Evoluție și prognostic

Evoluţia este prin excelenţă cronică, caracterizându-se prin alternanţă

de perioade de activitate cu perioade de acalmie. Ulcerul gastroduodenal are
adesea o evoluţie mai puţin favorabilă decât cel gastric, el fiind mai rebel la
tratament. În aproximativ 50% din ulcerele gastoduodenale apar recăderi
după prima serie terapeutică, acestea observându-se mai ales la bolnavii care
au făcut un tratament insuficient sau l-au abandonat după dispariţia crizei
dureroase. În aproape toate cazurile, cura medicamentoasă produce
închiderea ulcerului, dar rareori bulbul duodenal îşi recapătă forma normală.
Recăderile din ce în ce mai frecvente, durerile continue, deformarea şi
sclerozarea bulbului duodenal şi aderenţele lui cu organele vecine sunt
semne de prognostic rău. Ulcerul gastroduodenal expune la complicaţii
grave (hemoragie, perforaţie) mai mult decât cel gastric, dat fiind faptul că
peretele duodenal este mai subţire şi mai bogat vascularizat. Dacă nu survin
complicaţii sau dacă ulcerul nu devine calos, prognosticul este favorabil.

Prognosticul bolii ulceroase este agravat de complicaţiile (precoce şi

tardive) care apar mai ales în formele cu evoluţie cronică în care puseele
acute (recăderile) sunt multiple. Prognosticul social este important prin
faptul că evoluţia bolii influenţează capacitatea de muncă în funcţie de
fazele – activă şi inactivă – ale ulcerului şi de condiţiile profesionale ale
bolnavului. Uneori, după intervenţia chirurgicală, recuperarea capacităţii de
muncă nu este integrală, iar alteori suferinţele postoperatorii fac din bolnav
un infirm temporar de muncă.

8. Tratament

Ulcerul poate fi controlat prin tratament medical la majoritatea

bolnavilor, dar evoluţia pe termen lung nu este influenţată dacă tratamentul
nu este continuu. Medicaţia are ca scop înlăturarea factorilor ulcerogeni şi
ridicarea pH-ului, care să favorizeze vindecarea.
Medicaţie antiacidă
Antiacide: pentru neutralizarea acidităţii gastrice de 3-4 ori pe zi la o
oră după masă: Bicarbonat de sodiu, Carbonat de calciu, Săruri de
magneziu, Calmogastrin, Trisilicalm, Ulcomplex.
12
 Anticolinergice: reprezintă al doilea mijloc terapeutic major indicate
în toate cazurile de ulcer duodenal, dar contraindicate în ulcerul gastric şi
stenoza pilorică - Atropină, Lizadon, Foladon, Fobenal, Probantin.
Pansamente gastrice: sunt substanţe absorbante şi protectoare ale
mucoasei gastrice: Subnitrat, Carbonat, Silicat, Alumino-carbonat,
Magnezia usta, Ulcerotrat, Dicarbocalm, Calmogastrin, Trisilicalm,
Gelusil, Almagel, Gastrobent, Gaviscon.
Antisecretori:i care diminuă secreţia de HCl prin inhibarea anhidrazei
carbonice la nivelul celulelor gastrice: Ederen,Acetazolamidă, Cimetidină,
Ranitidină, Bismut subnitric, Reglan.

Indicaţii chirurgicale în ulcerul gastroduodenal. Principiile

patogenice ale intervenţiei chirurgicale în UG sunt – vagotomie selectivă şi
drenaj gastric, iar în UD rezecţie gastrică. În caz de tonus vagal crescut este
indicată vagotomia cu derivaţie, răspunsul la histamină în doză maximă,
necesită vagotomie cu rezecţie gastrică pentru eliminarea unei mase celulare
acidosecretante, susceptibilă să reacţioneze la stimulul gastric.

Aspiraţia a fost primită cu multă rezervă ca unică metodă de tratament

a ulcerului perforat, chirurgii de prestigiu considerându-o riscantă, indicând-
o în cazuri extreme sau atunci când suntem nevoiţi să temporizăm
intervenţia. Aspiraţia continuă opreşte revărsarea conţinutului digestiv în
peritoneu, împiedică dezobstrucţia perforaţiilor obturate, permiţând
organizarea de aderenţe şi cicatrizarea perforaţiei. Antibioterapia poate
asigura evoluţia fără infecţie. Reechilibrarea hidroelectrolitică înlocuieşte
pierderile unui bolnav care nu bea, și care a vărsat.
Sutura este cea mai veche metodă de tratament chirurgical al
ulcerului. Avantajele suturii sunt: rapiditatea şi simplitatea, intervenţia
executându-se în câteva minute, după ce abdomenul a fost deschis. Sutura
poate fi practicată de orice chirurg, în general, în orice condiţii şi în orice
moment. Sutura are indicaţii limitate la vârstnici, în special femei, la care
antecedentele ulceroase lipsesc sau sunt recente, în ulcerele de stres şi
medicamentoase perforate.
Tratamentul hidromineral este un mijloc adjuvant în tratamentul de
fond al ulcerului recomandat tuturor ulceroşilor cu excepţia: bolnavi cu
complicaţii – se indică la 6 luni de la ameliorarea evidentă a stării clinice,
bolnavi în perioada dureroasă, bolnavii care în curele anterioare
hidrominerale au prezentat hemoragii digestive, bolnavi recalcitranţi.
Staţiunile pentru tratamentul ulcerului: Sângeorz-Băi, Slănic-Moldova.

13
9. Complicațiile bolii ulceroase

 Complicaţii imediate: Hemoragia digestivă. Perforaţia.

 Complicaţii tardive: Penetrarea. Stenozele. Malignizarea.
 Complicaţii postoperatorii parietale: Sângerarea. Supuraţia
plăgii. Evisceraţia.
 Complicaţii respiratorii: Pneumonia şi bronhopneumonia
 Complicaţii digestive: Vărsătura. Staza gastrică. Sughiţul.
Meteorismul abdominal.
 Complicaţii urinare:Retenţia acută de urină.
 Complicaţii trofice: Escarele.

14
 Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistententului medical
în îngrijirea bolnavului cu ulcer duodenal

Inspecţia generală aduce informaţii asupra stării de nutriţie a

bolnavului şi asupra tipului constituţional. Culoarea tegumentelor poate fi
palidă (hemoragii). Poziţia bolnavului poate fi caracteristică – ghemuită în
crizele dureroase, cu pumnii comprimând regiunea dureroasă, poziţie forţată
în ulcerul gastroduodenal. Palparea pune în evidenţă fenomene de durere
obiectivă pe întindere delimitată la presiunea mai adâncă a punctelor
epigastrice sau duodenale. În ulcerul duodenal durerea este mai frecventă în
dreapta (para şi supraombilical), în cel gastric la stânga liniei mediogastrice.
Scoaterea bolnavului din mediul de activitate constituie, de obicei, o
regulă generală în tratamentul ulcerului, îndepărtându-se astfel factorii
psiho-neuronali negativi care agravează boala ulceroasă. Repausul strict la
pat trebuie menţinut atâta timp cât persistă durerea de intensitate mare.
Repausul la pat se menţine cu asigurarea unui somn diurn de 2-3 ore,
întotdeauna cu repaus în clinostatism după alimentaţie, iar noaptea trebuie
respectată o perioadă de somn de 10-12 ore, prin administrarea sedativelor
sau hipnoticelor uşoare. Durata repausului relativ este de cca. 16-21 zile.
Igiena corporală se începe încă de la internarea bolnavului când este
îmbăiat şi la nevoie deparazitat. Ea va rămâne mai departe în atenţia
asistentei, constituind unul din factorii esenţiali ai vindecării. Neglijarea
igienei corporale scade capacitatea funcţională a pielii şi reduce posibilităţile
de apărare şi regenerare ale organismului. În numeroase cazuri, însă,
bolnavul nu se poate ridica şi toaleta sa în întregime trebuie să fie efectuată
de asistentă sau infirmieră, care vor face baia parţială la pat.
Alimentaţia reprezintă unul dintre mijloacele esenţiale în aplicarea
măsurilor terapeutice în ulcer. Igiena alimentaţiei trebuie combinată cu dieta
care se aplică atât în perioada dureroasă cât şi după trecerea acesteia.
Regimul alimentar în perioada dureroasă trebuie adecvat fiecărui bolnav în
parte, ţinând seama de preferinţele bolnavului, capacitatea de procurare,
capacitatea de preparare, toleranţa digestiv.
Supravegherea funcţiilor bolnavului este una din sarcinile cele mai
importante ale asistentei medicale. Asistenta trebuie să observe
comportamentul bolnavului, funcţiile vitale şi vegetative ale organismului,
apariţia unor manifestări patologice. Asistenta trebuie să observe atitudinea
bolnavilor în pat, poziţia pe care o iau, expresia feţei, mişcările active pe
care le execută.
Măsurarea temperaturii se face de două ori pe zi şi se notează în
foaia de temperatură a bolnavului.
15
 Pulsul se va lua la bolnavii spitalizaţi în mod regulat, de două ori pe
zi, iar frecvenţa va fi notată în foaia de temperatură.
Respiraţia în stare normală se face liniştit, fără nici un efort.
Mişcările cutiei toracice sunt ritmice, sistemice şi abia vizibile. Frecvenţa
normală este de 16-20 respiraţii pe minut, dar poate prezenta uşoare variaţii
după sex şi vârstă.
Valorile tensiunii arteriale variază între 115-140 mmHg pentru
tensiunea maximă şi între 75-90 mmHg pentru tensiunea minimă şi se
înregistrează în foaia de temperatură a bolnavului în rubricile rezervate.
Reluarea tranzitului intestinal postoperator se face la 48-72 ore.
Dacă în ziua a treia postoperator bolnavul nu a avut scaun spontan, el începe
să prezinte o jenă abdominală şi trebuie stimulată evacuarea. Reluarea
micţiunilor, după 4-6 ore de la intervenţia chirurgicală – bolnavul urinează
spontan. În cazul în care nu are loc micţiunea spontană se formează globul
vezical care necesită sondajul vezical.
Reluarea alimentaţiei postoperatorii în cazul bolnavilor
gastrectomizaţi se va face după principiile: dieta să fie cât mai bogată, cu
aport caloric mai mare, hipoproteic; regim de 2100-2600 cal/zi, sunt
interzise mesele în cantitate mare – se vor da mese mici şi dese; hidratarea
orală la bolnavii cu operaţii pe stomac va putea începe după 3 ore de la
operaţie.
 Prima zi: apă, limonadă, ceai.
 A doua zi: 2-3 linguri la oră din aceleaşi lichide.
 A treia zi: proporţia lichidelor se măreşte.
 A patra şi a cincea zi: se mai adaugă lapte diluat, iaurt, griş, unt proaspăt,
supe strecurate.
Treptat se adaugă 1-2 ouă fierte moi, pireu de cartofi, biscuiţi, compot
de fructe, brânză de vaci proaspătă, pâine albă veche de o zi. Dacă starea
bolnavului nu o permite alimentaţia se face mai lent, la început lichidă,
lactată, cu consistenţă moale, fără fibre celulozice sau musculare,
nestimulentă a kineticii şi secreţiei gastrice. Sunt contraindicate alimentele
grase, conservele, prăjelile, condimentele, alcoolul, tutunul.
Asistentul medical are un rol important delegat în:
 Recoltarea sângelui pentru examinări hematologice – VSH, hematii,
hemoglobină, hematocrit, leucocite, timp de sângerare, timp de coagulare,
timp de protrombină, determinarea grupului sanguin şi a factorului Rh –
examene obligatorii, examinările biochimice şi enzimatice – glicemia,
lipemia, colesterolul, proteinemia totală, ionograma, probe hepatice,
transaminaze, amilaza serică.
 Examenul de urină este obligatoriu pentru fiecare bolnav şi cuprinde –
cantitatea de urină emisă în 24 ore, culoarea, densitatea, pH-ul. Se
16
 cercetează albumina, glucoza, corpi cetonici, pigmenţi biliari, sedimentul
urinar.
 Examenul scaunului cuprinde – examenul compoziţiei scaunului,
coprocultura, examenul citologic, hemoragii oculte.
 Îngrijirile preoperatorii ale bolnavilor cu ulcer gastric perforat constau din
repaus absolut la pat şi aplicarea pungii de gheaţă, se va interzice ingestie de
alimente sau lichide. Nu se vor administra analgezice majore.
 Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului preoperator. Înainte de a fi duşi
în sala de operaţie asistenta va invita bolnavul să urineze, şi cei care din
diferite motive nu pot urina, vor fi sondaţi şi se va lăsa sonda în vezică, iar la
sondă se va adapta o pungă colectoare. Cu 30 minute înainte de introducerea
bolnavului în sala de operaţie i se va administra medicaţie preanestezică la
indicaţia medicului anestezist. În această perioadă asistenta medicală de
anestezie şi asistenta din blocul operator se vor ocupa de starea psihică a
bolnavului, asigurându-l că totul va decurge în condiţii normale şi îl va
asigura că operaţia va decurge fără ca bolnavul să simtă vreo durere.
 Pregătirea preoperatorie urmăreşte testarea sensibilităţii la anestezic,
igiena tegumentelor, dietă de 200 cal/zi, evacuarea conţinutului intestinal
prin clismă evacuatoare cu o seară înainte şi în dimineaţa intervenţiei,
uneori se indică spălătura gastrică.
 Îngrijirile postoperatorii au căpătat o importanţă mereu crescândă pe
măsura abordării chirurgicale a unor boli etichetate în trecut inoperabile la
vârste din ce în ce mai înaintate ale bolnavilor, cu risc mare anestezic şi
chirurgical. Prima grijă este ca bolnavul să fie ţinut în sala de observaţie a
blocului operator până este conştient şi are funcţiile vitale restabilite.
 Transportul bolnavului de la sala de operaţie la salon se face cu targa sau
căruciorul portabil.
 Poziţia bolnavului în pat. Încă din seara zilei în care s-a făcut operaţia se
recomandă poziţia Fawler (cu toracele ridicat la 450 şi cu genunchii flectaţi,
susţinuţi de o pernă cilindrică). Această poziţie asigură relaxarea
musculaturii abdomenului – în scopul atenuării durerii – şi mişcărilor
respiratorii mai libere.
 Calmarea durerii. Durerea postoperatorie este inerentă şi atinge maximum
de intensitate în seara operaţiei şi se diminuează progresiv în 48 de ore.
Persoanele anxioase percep şi reacţionează la durere foarte zgomotos. Se vor
administra antalgice ca: Algocalmin, Piafen, Fortral – în seara intervenţiei,
eventual şi în următoarele zile.
 Mobilizarea bolnavului. Imediat ce bolnavul se poate mobiliza singur din
pat, el trebuie să facă mişcări cât mai ample şi mai ales mişcări respiratorii,
iar de câte ori se constată că are un arbore bronşic încărcat, bolnavul va fi
pus să tuşească şi să expectoreze. Mobilizarea stazei venoase, factor
17
 important în producerea bolii tromboembolice. Mobilizarea bolnavului are
ca avantaje: creşterea încrederii bolnavului în reuşita operaţiei, combaterea
atelectaziei pulmonare, facilitarea drenajului gastric şi deci, împiedicarea
stazei gastrice, evitarea vărsăturilor precoce postoperatorii, stimularea
reflexului de golire a vezicii urinare şi deci, micţiuni spontane.
 Supravegherea evoluţiei plăgii şi a drenajului. De la sala de operaţie
bolnavul vine cu plaga acoperită cu un pansament steril. Asistenta trebuie să
examineze acest pansament steril şi să observe dacă nu este îmbibat cu
sânge. După operaţiile mari se lasă de obicei unul sau mai multe tuburi de
dren. Trebuie să avem grijă ca tuburile de dren să nu cadă în cavitatea
abdominală sau să nu iasă în afară. Scoaterea firelor de sutură se face în
general la 7-8 zile de la operaţie. Se controlează zilnic plaga operatorie.
Dacă pansamentul este îmbibat cu secreţii, poate fi schimbat de mai multe
ori pe zi. Plăgile drenate în timpul operaţiei vor fi controlate mai des pentru
a urmări eficacitatea şi calitatea drenajului.

Fișa tehnică nr. 1 CAPTAREA VĂRSĂTURILOR

1. Scop
 Asigurarea captării vărsăturii.
 Observarea caracterelor patologice.
 Stabilirea diagnosticului clinic, bacteriologic, toxicologic etc.
2. Materiale necesare
 1-2 tăviţe renale.
 Prosop.
 Muşama.

18
 Aleză.
 Pahar cu apă (aromată).
 Material pentru toaleta bucală.
3. Pregătire psihică și fizică
 Se aşează pacientul într-o poziţie care să împiedice aspirarea vărsăturii
(şezând, semişezând, decubit lateral cu capul uşor ridicat → în funcţie de
starea generală şi diagnostic).
 Se protejează pacientul cu un prosop în jurul gâtului.
 În funcţie de timpul avut la dispoziţie se asigură protecţia lenjeriei cu
muşama şi aleză.
 Dacă bolnavul are proteză dentară mobilă – se îndepărtează.
4. Execuție
 Se oferă bolnavului vasul de colectare – tăviţa renală.
 În cazul în care pacientul nu poate susţine tăviţa renală, asistenta medicală
va susţine tăviţa renală cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă va susţine
fruntea (asistenta va sta în spatele pacientului).
 Când bolnavul s-a liniştit, se îndepărtează tăviţa renală.
5. Îngrijire / intervenții după tehnică
 Se serveşte bolnavul cu pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii după
vărsături, folosind o altă tăviţă renală.
 Se face toaleta bucală.
6. Observații
 Se anunţă medicul după liniştirea bolnavului!
 Nu se aruncă vărsătura înainte de a fi arătată medicului.
 Se spală mâinile înainte şi după recoltarea vărsăturilor.
 Tăviţa renală utilizată se goleşte, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează
prin fierbere sau prin autoclavare.

Fișa tehnică nr. 2 – Măsurarea și notarea pulsului

1. Definiție
Pulsul reprezintă senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere
superficiale pe un plan dur, sincron cu activitatea inimii percepută sub formă
de şoc arterial sau pulsaţie.
2. Scop
 Evaluarea funcţiei cardiovasculare.
 Stabilirea diagnosticului.
 Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
 Recunoaşterea complicaţiilor.
19
3. Locul măsurării
 Orice arteră accesibilă palpării ce poate fi comprimată pe un plan osos sau
apical – vârful inimii.
 Artera radială.
 Artera carotidă.
 Artera femurală.
 Artera temporală superficială.
 Artera cubitală. Artera humerală.
 Artera poplitee. Artera tibială. Artera pedioasă.
4. Materiale necesare
 Ceas cu secundar sau cronometru.
 Creion sau pix de culoare roşie.
 Foaie de temperatură.
5. Pregătirea pacientului
 Psihic: se anunţă pacientul şi se explică tehnica, o stare emotivă poate
modifica valoarea.
 Fizic: repaus fizic şi psihic 10-15 minute, braţul sprijinit – pentru relaxarea
muşchiului antebraţului.
6. Execuție
 Asistenta îşi spală mâinile.
 Măsurarea pe artera radială:
o Se reperează artera în şanţul radial.
o Se fixează vârful degetele palpatoare (index, medius, inelar) pe traiectul
arterei, radiale îmbrăţişând antebraţul cu policele.
o Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep
zvâcniturile pline ale pulsului timp de 1 minut (se poate măsura şi timp de
15 secunde sau 30 secunde – pulsul regulat – iar valoarea obţinută se
înmulţeşte cu 4 sau cu 2 pentru a se obţine valoarea normală).
o Măsurarea – după aceeaşi tehnică – se poate face şi pe alte artere.
7. Notare și interpretare
 Cifric în caietul independent de observaţii clinice – se notează inclusiv ora,
dacă pulsul a fost măsurat în frison, faciesul era roşu etc.
 Grafic în foaia de temperatură → pentru fiecare linie orizontală se socotesc
4 pulsaţii – adică 4 valori / pătrat.
 Prin unirea punctelor succesive se obţine → CURBA PULSULUI.
 În unele documente medicale se notează valoarea cifric însoţită şi de
caracteristicile pulsului.
o PD = 90 pulsaţii /minut.
o PS = 80 pulsaţii /minut.
 Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.
20
 Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron
 Frecvenţa → puls rapid – tahicardic(fiziologic în ortostatism, efort fizic şi
psihic, digestie, sarcină, emoţii puternice, ciclu menstrual), puls rar –
bradicardic (fiziologic în decubit, repaus, linişte psihică, repaus digestiv).
Frecvenţa normală în funcţie de vârstă:
o N.n. 140-120 p / minut.
o 1 an 120-100 p / minut.
o 12 ani 100-80 p / minut.
o Adult 80-60 p / minut.
 Amplitudine → puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.
 Volum (tensiune) → puls dur sau moale.
 Celeritatea → puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o cădere
bruscă) sau puls tard (cădere lentă).
8. Observații
 Măsurarea pentru valori exacte se face timp de 1 minut.
 Măsurarea se face numai după un repaus fizic şi psihic de 10-15 minute.
 Curba pulsului normal este paralelă cu curba respiraţiei şi curba
temperaturii. Frecvenţa pulsului creşte paralel cu temperatura → la un grad
de temperatură pulsul creşte cu cca. 10 pulsaţii /minut.
 Administrarea unor medicaţii (digitală, oxigen etc.) obligă la măsurări din
30 în 30 minute sau din oră în oră.

Fișa tehnică nr. 3 Gastroduodenoscopia

1. Definție: Este un examen util pentru precizarea unor diagnostice nesigure.

Prin examenul gastroscopic se explorează starea mucoasei stomacale sub
vizibilitate directă cu ajutorul unui instrument optic, cu sursă de lumină
proprie care se introduce prin esofag în stomac. Gastroscopul proiectează
imaginea mucoasei stomacale în ochiul examinatorului cu ajutorul unui
sistem de lentile care asigură o vizibilitate bună şi în eventualitatea îndoirii
sale până la un unghi de 340.
2. Scop – diagnostic. Descoperirea în fazele incipiente; modificări
anatomopatologice ale pereţilor stomacali şi de a diferenţia procesele
funcţionale de cele organice, precum şi clasificarea naturii modificărilor
(ulcer, cancer).
3. Materiale necesare:
 Gastroscopul cu toate anexele sterile.
21
 Sondă esofagiană, cu orificii laterale pentru anestezia traiectului
gastroscopului.
 Soluţie anestezică – cocaină 1% şi adrenalină 1%.
 Sursă de lumină
 Oglindă frontală.
 Oglindă laringiană
 Spatulă linguală
 Portampoane şi tampoane de vată.
 Sondă gastrică pentru evacuarea conţinutului stomacal.
 Tăviţă renală.
 Atropină, Adrenalină, alte preparate injectabile.
 Seringi de 2 ml cu ace corespunzătoare.
4. Pregătirea fizică și psihică.
 Examinarea se face în cameră obscură, încălzită la temperatură optimă.
Dacă funcţia de evacuare a stomacului este intactă, pregătirea bolnavului
va începe numai în ziua examinării.
 Dacă evacuarea stomacului se face în mod deficitar (stenoză pilorică), în
seara zilei dinaintea examinării i se face bolnavului o spălătură gastrică cu
apă călduţă, după tehnica obişnuită, până se evacuează complet conţinutul
gastric.
 Gastroscopia se face pe nemâncate; în ziua examinării până la terminarea
intervenţiei se interzice fumatul; 40-50 minute înainte de probă i se face
bolnavului o injecţie cu Dilauden-atropină.
 Asistenta culcă bolnavul pe masa de examinare, în decubit lateral stâng,
deocamdată cu capul lăsat mai jos, poziţie în care se introduce sonda
stomacală evacuând complet conţinutul acestuia.
 Nu se face spălătură gastrică în preajma examinării.
5. Execuție.
 Medicul începe anestezia locală prin badijonarea sau pulverizarea bazei
limbii şi faringelui cu amestecul de cocaină-adrenalină. Se introduce apoi
în esofag sonda cu orificii laterale, prin care se vor anestezia şi pereţii
esofagului.
 La examen participă două asistente – una care asigură poziţia capului
bolnavului în extensie forţată şi ţine tăviţa renală, cealaltă ajută medicul.
 Examenul gastroscopic poate să dureze în medie 3-5 minute.
 Examenul gastroscopic poate fi completat cu excizia unor fragmente de
mucoasă stomacală cu control vizual, în vederea examinării histologice.
 Prin adaptarea unui aparat de fotografii la sistemul optic al
gastroscopului,explorarea poate fi completată cu fotografierea imaginilor.

22
 Extragerea tubului o face medicul foarte încet, având grijă ca tubul să nu se
atingă de dinţii bolnavului.
6. Îngrijire / intervenții după tehnică.
 După terminarea gastroscopiei, bolnavul elimină o cantitate apreciabilă de
mucus, apoi prin câteva eructaţii zgomotoase aerul introdus în stomac.
 Dacă nu reuşeşte să elimine singur aerul şi acuză dureri, se introduce sondă
de aspiraţie prin care se elimina gazele.
 Bolnavul rămâne culcat încă 30 minute, apoi este dus în salon.
 2 ore după examinare bolnavul nu mănâncă şi nu bea.
 Se fac inhalaţii cu mentol, pentru evitarea disfagiilor.
7. Incidente și accidente.
 Dureri în deglutiţie care dispar fără nici un tratament.
 Uşoară ascensiune febrilă cu dureri şi tumefierea amigdalelor.

Fișa tehnică nr. 4– Puncția venoasă

1. Definiție
 Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie ataşat sau nu la o seringă.
2. Scop
 Explorator:
o Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator.
o Stabilirea diagnosticului.
 Terapeutic:
o Administrarea de medicamente pe cale intravenoasă.
o Hidratarea şi mineralizarea organismului.
o Efectuare de perfuzii, transfuzii.
o Emisie de sânge 300-500 ml în edem pulmonar acut, hipertensiune arterială.
3. Locul puncției venoase
 Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică) → locul unde se formează
prin anastomoza venelor un „M” venos.
 Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
 Venele antebraţului.
 Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
 Venele subclaviculare.
 Venele femurale.
23
 Venele maleolare interne.
 Orice venă accesibilă şi palpabilă.
4. Materiale necesare
 Soluţie dezinfectantă → alcool, eter, benzină iodată, tinctură de iod.
 Tampoane, comprese sterile.
 Ace sterile.
 Garou sau bandă Esmarch.
 Mănuşi de cauciuc.
 Materiale necesare în funcţie de scop:
 Materiale pentru recoltări → vacutainere, medii de cultură, eprubete
etichetate etc.
 Materiale pentru perfuzie.
 Materiale pentru transfuzie.
 Soluţii medicamentoase.
 Tăviţă renală.
 Muşama şi aleză.
 Pernă tare elastică → pentru articulaţia cotului.
 Leucoplast.
5. Pregătire psihică și fizică
 Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi necesitatea ei şi se încurajează.
 Se asigură confort psihic şi fizic.
 Se protejează lenjeria de pat şi de corp.
 Se asigură poziţia decubit dorsal cu braţul sprijinit pe pernă tare elastică, în
extensie, abducţie şi supinaţie.
 Se dezbracă braţul ales pentru puncţie → hainele pot împiedica circulaţia de
întoarcere.
 Se examinează calitatea şi starea venelor.
6. Execuție
 Puncţia venoasă se execută de către asistentă.
 Se spală şi se dezinfectează mâinile.
 Se îmbracă mănuşile de protecţie.
 Se aplică garoul elastic la 7-8 cm deasupra locului puncţiei.
 Se palpează din nou – cu indexul mâinii stângi – locul puncţiei.
 Se dezinfectează locul ales.
 Se recomandă pacientului să strângă pumnul.
 Cu mâna stângă se exercită o compresiune şi o tracţiune în jos a ţesuturilor
din jurul locului ales pentru puncţie, iar cu policele mâinii stângi se fixează
vena la 4-5 cm sub locul puncţiei.

24
 Cu mâna dreaptă, cu acul ataşat la seringă şi fixat de aceasta cu indexul
mâinii drepte, se pătrunde în mijlocul venei, cu bizoul acului în sus cca. 1-2
cm, pe direcţia venei.
 Se împinge acul în lumenul venei încă 1-1,5 cm.
 Se verifică poziţia acului în venă – prin aspirarea sângelui în seringă.
 Se continuă tehnica în funcţie de scopul urmărit.
 Se cere bolnavului să deschidă pumnul.
 Se îndepărtează staza venoasă.
 Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.
 Se menţine tamponul 1-3 minute – fără a îndoi braţul – pentru a se realiza
hemostaza.
7. Îngrijire / intervenții după tehnică
 Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul.
 Se schimbă la nevoie lenjeria.
 Se asigură o poziţie comodă.
 Se supraveghează pacientul.
 Se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.
 Îngrijeşte locul puncţiei.
 Se reorganizează locul şi se îndepărtează materialele folosite.
 Notează în foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată,
cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.
8. Incidente și accidente
 Hematom – prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos → se retrage acul
şi se comprimă locul 1-3 minute.
 Perforarea venei – se retrage acul.
 Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps – se întrerupe puncţia şi se acordă
ajutor de urgenţă → se anunţă medicul.
9. Observații
 Pentru evidenţierea venelor → se pot face mişcări circulare cu braţul, se
poate introduce mâna în apă caldă.
 Pentru puncţia venelor jugulare → pacientul se aşează transversal pe pat, cu
capul atârnând la marginea patului.
 Puncţia venoasă se execută în condiţii de asepsie perfectă!
 Se interzice flectarea antebraţului pe braţ → poziţia flectată împiedică
închiderea plăgii venoase şi favorizează revărsarea sângelui în ţesuturile
perivenoase.
10. De evitat
 Puncţionarea venei din lateral.
 Puncţionarea venei cu acul cu bizoul în jos.

25
 Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu ulcer
gastroduodenal

a. Interviu (culegerea datelor)

Informații generale:
 Numele și prenumele: C. Ion
 Vârsta : 40 ani
 Starea civilă : căsătorit
 Copii : nu are
 Profesia : muncitor
 Localitatea de domiciliu: Iaşi
 Data internării: 14.04.2018
 Diagnostic la internare – ulcer gastroduodenal
Obișnuințe de viață:
 Consumatoare de: Alcool – nu. Cafea – 3-4 ceșcuțe pe zi. Tutun – 20
țigarete pe zi. Drog – nu
 Dietă / regim alimentar – alimentaţie normocalorică, dietă obişnuită, fără
restricţii, 3-4 mese pe zi.
 Alergii cunoscute – nu prezintă.
Probleme de sănătate:
Antecedente medicale personale:
 Apendicectomie la 25 ani.
 Depresie la 38 ani.
Antecedente heredocolaterale
 Fără semnificaţie.
Motivele internării actuale
 Dureri vii în epigastru.
 Stare generală alterată.
 Greţuri.
 Vărsături.
Istoricul stării actuale:
 Bolnavul nu locuieşte permanent cu familia deoarece face naveta
săptămânal, are un regim de viață dezordonat, cu mese neregulate (uneori
numai o masa pe zi), predominând hrana rece (conserve, salam).
 Este fumător de la vârsta de 16 ani, consumator de alcool ocazional, bea 3-
4 cafele pe zi, ore de odihnă insuficiente.
 Are o labilitate psiho-emoţională deosebită cu tendinţă spre stare depresivă.

26
 Boala debutează în urmă cu 4 ore şi se manifestă printr-o durere vie în
epigastru, după care se ameliorează puţin, bolnavul prezintă greţuri,
vărsături alimentare și ca urmare consultă serviciul de gardă si este
internat în secţia de chirurgie.
Examenul clinic general:
 Tegumente palide. Mucoase normal colorate.
 Greutate : 70 kg
 Înălţimea : 1,75 m
 Stare generală alterată.
 Ţesut celular subcutanat – slab reprezentat.
 Ganglioni limfatici nepalpabili.
 Sistem osteo-articular – aparent integru.
 Aparat respirator: Torace normal conformat. Excursii costale simetrice.
Murmur vezicular fiziologic. Frecvenţă respiratorie 18 r/minut. Sonoritate
pulmonară normală.
 Aparat cardiovascular: regiunea precordială normal conformată. Şoc
apexian spaţiul V i.c.stg. Zgomote cardiace ritmice, fără sufluri. TA =
120/60 mmHg., frecvenţa cardiacă 98 p/minut.
 Aparat digestiv: Abdomen normal conformat, suplu, mobil cu respiraţia,
dureros spontan şi la palpare la nivelul epigastrului.
 Aparat urogenital: loja renală dreaptă sensibilă, punct ureteral mijlociu
dureros. Micţiuni fiziologice. Urină normocromă.
 Sistem nervos: Orientare temporo-spaţială. ROT prezente bilateral.
Investigații:
 Examenul sângelui - Hb 10 g%, grup sanguin BIII, Rh+, HT 40%, L=
11.000/mmc, TS 2’90’’, TS 6’, glicemia 100mg%, ureea 32 mg%, Tymol 2
UML.
 Examenul urinei - sumarul de urină, albumina si glucoza absent, sediment
urinar - foarte frecvente leucocite.
 Alte examene de specialitate - examenul radiologic pe gol confirmã
diagnosticul de ulcer gastroduodenal.
Tratamente:
 Tratament medicamentos – Penicilină 4 mil., Gentamicină f.3,
Metronidazol f.3x3, ser fiziologic 500ml, ser glucozat 100ml, Algocalmin şi
Fenobarbital i.m., Papaverină f 3
Epicriza și recomandări la externare:
 Bolnavul a fost internat de urgență in secţia ATI, cu ulcer perforat, cu
greţuri, vărsături, motiv pentru care se intervine chirurgical. Intraoperator
se constată un ulcer gastric perforat acoperit de epiplon, se practică sutura
perforaţiei, drenaj peritoneal multiplu.
27
 Evoluţie postoperatorie favorabilă, pacientul se externează vindecat
chirurgical si se recomandă să respecte regimul igieno-dietetic, sa evite
stresul si eforturile fizice mari, va reveni la control după 20 zile.

28
 b. Nevoi fundamentale dupã Virginia Henderson

Nevoile Manifestãri de Manifestãri de Sursa de

fundamentale independenþã dependenþã dificultate
1. Nevoia de a - frecvenţă - tahipnee - durerea
respira şi a avea respiratorie regulată - tahicardie epigastrică
o bună circulaţie 18 r/minut
- torace normal
conformat
- murmur vezicular
fiziologic
- Amplitudine
respiratorie
normală.
- mucoasa
respiratorie umedă
- TA 120/80 mmHg
- pulsul 68 p/minut
2. Nevoia de a bea - Dentiţie bună - inapetenţă - ulcer gastro-
şi a mânca - Mese regulate - vărsături duodenal
- Apetit păstrat, - pirozis
normal între colici
3. Nevoia de - culoarea urinei este - vărsături, - boala
elimina galben-închis, cu - transpiraţii actuală
aspect normal - aspiraţie gastrică
- Micţiuni fiziologice
- Tranzit intestinal
normal.
- Diureză 1500 ml
4. Nevoia de a se - Poziţii adecvate, - poziţie forţată - durerea
mişca şi a avea o active impusă de boală - boala
bună postură - Pacienta prezintă actuală
aparat locomotor
integru.
- Mişcări libere,
adaptate
- Se deplasează
singură
5. Nevoia de a - Somn regenerativ, - oboseală - boala
dormi şi a se odihnitor - somn agitat - durerea
odihni
29
6. Nevoia de a se - nevoia poate fi - exces de pudoare - imobilizare
îmbrăca şi satisfăcută fără la pat
dezbrăca dificultate - boala
actuală
7. Nevoia de a - temperatura - -
menţine corpului este de
temperatura 36,4 0C
corpului în limite
normale
8. Nevoia de a fi - nevoia poate fi - Tegumente - Boala
curat, îngrijit, de satisfăcută fără palide. actuală
a-şi proteja dificultate
tegumentele şi - tegumentele şi
mucoasele mucoasele sunt curate,
îngrijite
- Pacientul respectă
regulile de igienă.
9. Nevoia de evita - Pacientul este - necesită dietă - boala
pericolele orientat temporo- supraveghere şi ulceroasă
spaţial tratament
- Mod de viaţă
sănătos.
10.Nevoia de a - organe de simţ - comunicare - stare de
comunica integre perturbată de agitaţie
- bolnavul comunică durere
cu cei din jur
- comunicare
eficientă
11.Nevoia de a - bolnavul este - nu poate - spitalizare
acţiona conform ortodox participa la a actuală
propriilor - nu prezintă manifestări
convingeri şi sentimente de religioase bolii
valori şi de a culpabilitate sau
practica religia frustrare
12.Nevoia de a fi - Bolnavul se poate
- în prezent nu - spitalizarea
preocupat în autoevalua şi poate
poate avea - boala
vederea realizării preocupări
lua singur decizii actuală
profesionale
13.Nevoia de a se - Poate participa fără - bolnavul se află - anxietate
recrea dificultate la într-o stare de - neadaptare
diverse activităţi încordare la rolul de
30
 recreative între datorită durerii bolnav
colici - plictiseală
- Prezintă interes - stres psihic
pentru desfăşurarea
activităţilor
recreative.
- Plimbare, croşetat,
citit.
14.Nevoia de a - este interesat să - bolnavul nu are - nivel
învăţa cum să-ţi cunoască evoluţia şi cunoştinţele mediu de
păstrezi sănătatea urmările bolii necesare pentru cunoştinţe
prezente dietă adecvată - apatie
- dezinteres

31
 Plan de îngrijire

Dat Problema de Obiectivele de Evaluarea

Intervenþiile aplicate
a îngrijire îngrijire îngrijirilor
14. - dureri -pacientul sa - aplicarea unei pungi - durerea îşi
04 abdominale vii, nu prezinte cu gheata pe regiunea reduce din
insotide de disconfort abdominala intensitate
greata si abdominal - repaus la pat
varsaturi - combaterea - interzicerea ingerării
alimentare vărsăturilor de alimente si lichide.
-nu se administrează
calmante majore pentru
a nu masca simptomele.
- instituirea unui sondaj - aspiraţia
de aspiraţie nazo- gastrica 1000 ml
gastrica. , persista greata
-administrare delegata
de metoclopramid

- recoltarea probelor de - Hb 10 g%,

sânge pentru grup grup sanguin
sanguin, Rh, Hb, Ht, BIII, Rh+,
TS, TC, uree,creatinina, Hb=12,5g%o
glicemie,TGP,TGO ex. Ht = 40%,
sumar de urina. L=11.000/mmc,
- efectuarea radiografiei TS 2’90’’, TS
pe gol 6’,
glicemia100m%
ureea 32 mg%,
creatinina 1g%o
TGP 50u.i.
TGO 40u.i.
- sumarul de
urina:
-albumina si
glucoza absent,
-sediment urinar
frecvente
leucocite.

32
 -dispnee -pacientul sa - psihoterapie -pacientul se
+anxietate fie echilibrat -medicatie anxiolitica linisteste pe
psihic , sa ( alprazolam 1 cp.) perioada cand
prezinte durerea se
respiratie amelioreaza,
normala ca devine agitat
amplitudine si cand durerea
frecventa revine

15. - dezechilibru -pacientul sa - susţinerea morala a - durerile

04 HE datorat fie pregatit din pacientului abdominale
pierderilor prin punct de - se vor observa s-au redus in
sonda nazo- vedere psihic faciesul, tegumentele si intensitate
gastrica, fizic si unghiile pacientului - pacientul
-durere hemodinamic - se va face toaleta cu accepta
abdominala ce pentru apa si săpun + interventia
reapare odata interventia dezinfectant chirurgicala,
cu incetarea chirurgicala ce -se executa clisma este linistit si
efectului urmeaza sa fie evacuatorie simpla colaboreaza
antalgicelor, aplicata - se măsoara si noteaza bine cu
-anxietate in foia de observatie personalul
parametri vitali medical si de
-se cantareste bolnavul ingrijire
- se administreaza .
medicaţia preanestezica
- Efedrina fl. s.c.+
Mialgin 1 fl. s.c.
- se cântăreşte bolnavul
- se monteaza o perfuzie
cu ser glucozat 10%
-se administreaza o alta
fiola de Metoclopramid
+ Algocalmin
- se însoţeste pacientul
la sala de operaţie

16. - durere la - ameliorarea - se adm. la indicaţia - durerea

04. nivelul plăgii durerii medicului Algocalmin cedează.
operatorii supravegherea fl, Fenobarbital fl. i.m. -pansamentul
- infiltrarea plăgii -se contoleaza plaga este curat
pansamentului operatorii. opreratorie si se
33
 cu secreţie schimba pansamentul in
sero- conditii aseptice ori de
sanguinolenta cate ori este nevoie

-dezechilibru - pacientul sa -se pozitioneaza un - cantitatea de

HE fie echilibrat cateter venos periferic aspirat gastric s-
hidro - pentru instituirea a diminuat la
electrolitic terapiei cu solutii 300 ml
perfuzabile (Ringer
lactat, Ser fiziologic,
Glucoza5%) 24h/24 cu
un ritm de 125ml/h

- retentie acuta - reluarea - se aplica comprese -direza nu se

de urina micţiunilor calde suprapubian deblocheaza
(ischiurie) - montarea unei sonde -dupa
vezicale Foley. pozitionarea
sondei vezicale,
diureza este
reluata =
1000ml/12 h
-imposibilitatea -pacientul sa isi - se extrage sonda nazo- - pacientul
17. de a se recapete treptat gastrica prezintă
04 alimenta capacitatea -se incepe alimentarea toleranta
normal fizica de a se progresiva , la inceput digestiva buna
alimenta si sa cu regim hidric,apoi - respecta dieta
isi recapete supa, iaurt prescrisa.
apetitul -se învaţă pacientul
categoriile de alimente
permise si interzise

-imposibilitatea - mobilizarea -se executa miscari -pacientul

pacientului de pacientului pasive la pat, apoi , reuseste sa se
a se misca activ progresiv, miscari ridice la
active marginea
-se executa masajul patului si sa faca
leger al membrelor cativa pasi
inferioare pentru a ajutat
preveni staza venoasa
34
 -se administreaza
\ fraxipatina s.c.
-se supravegheaza
functiile vitale si
reluarea tranzitului
intestinal
18. - starea sănătăţii pacientului în urma tratamentului chirurgical si medical este
04 ameliorată
-plaga operatorie este inchisa, fara semne de inflamatie sau infectie
- bolnavul se externează cu indicaţia de a urma medicaţia prescrisă şi regimul
alimentar şi de a reveni la control peste o saptamana pentru a se indeparta
firele, apoi peste o luna.

35
 Obiectivul 5: Educația pentru sănătate la un pacient cu
ulcer gastroduodenal

Sănătatea reprezintă o sarcină de primă mărime a asistentei medicale.

Profilaxia este partea integrantă a asistenţei medicale, aceasta din urmă
echivalând cu aplicarea în practică a celor trei trepte ale asistenţei
profilactice.
Profilaxia primară - care se adresează omului sănătos şi care constă
în depistarea şi controlarea factorilor de risc, acţiuni educative sanitare şi
adaptarea unor măsuri medico-sociale de protecţie şi control.
Profilaxia secundară - care se adresează omului aparent sănătos, cu
afecţiuni incipiente, asimptomatice (pentru care bolnavii nu au consultat
medicul), în care depistarea precoce şi instituirea unui tratament pot schimba
cursul bolii.
Profilaxia terţiară - constă în depistarea cât mai precoce a
complicaţiilor posibile ale bolii, pentru evitarea evoluţiei agravante.
Recomandările de externare constau în evitarea cauzelor favorizante
dintre care se menţionează:
- Igiena defectuoasă a alimentaţiei constând în mese neregulate,
masticaţie incompletă.
- Alimentele iritante, picante, excitante ale secreţiei gastrice (pâinea
neagră, tărâţe, carne sărată sau afumată, alimente prăjite, brânzeturi
fermentate sau sărate, slănină, mezeluri, legume, fructe sau verdeţuri a
căror coajă sau frunze conţin celuloză), prea fierbinţi sau prea rece,
alcoolul, tutunul, cafeaua.
- Dantura deficitară, pioree abundentă, infecţii cronice nazo-faringiene şi
amigdaliene acute repetate.
- Stresul declanşat de o multitudine de agenţi agresivi de naturi diferite şi
nespecifice, (factori psihici, frigul, căldură, traumatismele, tensiunea
nervoasă).
- Terenul neuroendocrin dezechilibrat (astenici, distrofici neuro-
vegetativ).
- Medicamentele antiinflamatorii (Aspirina, Paracetamolul).
Unul din factorii cu implicaţii importante în prevenirea şi tratarea
ulcerului este depistarea şi tratarea infecţiilor de focar buco-dentare, precum
şi asanarea altor posibile focare de infecţie. Cariile dentare, pioreele
alveolare, paradontozele, amigdalitele cronice, criptice, constituie surse de
infecţie permanentă a mucoasei gastrice. Această influenţă duce la gastrită,
favorizând apariţia sau recidiva maladiei ulceroase.
Alimentele trebuie bine mestecate în cavitatea bucală pentru a suferi o
36
digestie completă. Alimentele ingerate, incomplet triturate provoacă iritarea
mecanică şi tulburări de motilitate gastrică, aceasta favorizând reapariţia
ulcerului. Bolnavii trebuie să cunoască toate aceste cauze şi să respecte
recomandările medicului sistematic şi cu stricteţe.
Recidiva ulcerului este mai frecventă la bolnavii tineri, la cei cu
dereglări neurovegetative, cu hipersecreţie şi hiperaciditate. Pot surveni
imediat, dar în unele cazuri tulburările reapar la câţiva ani de la operaţie. De
aici decurge necesitatea controalelor medicale periodice, iar asistenta
medicală are obligaţia de a informa şi a explica bolnavilor toate aceste
considerente şi a-i convinge de importanţa respectării indicaţiilor medicului
şi a programului de controale periodice.

37
III. BIBLIOGRAFIE

1. Albu M. Roxana - Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint,

Bucureşti, 1997.

2. Borundel Corneliu - Manual de medicină internă pentru cadre

medii, Ed. BIC ALL, ed. a-III a, Bucureşti, 2000, pag.464-477.

3. Daşchievici S., Mihăilescu M. - Chirurgie pentru cadre medii,

Editura Medicală, Bucureşti 1999, pag.542-544.
4. Mozes Carol - Tehnica îngrijirii bolnavului, Bucureşti, 1999,
pag.318-328,334-336, 363-365, 384-387, 526-537,901-913.
5. Titircă Lucreţia - Ghid de nursing, Ed. Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti,1999, pag.46-55.
6. Titircă Lucreţia - Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de
asistenţii medicali, Ed. Viaţa Medicală Românească, ed. a V-a,
Bucureşti, 2000, pag.209-211,220-222,311-313,333-336.

38
 IV. ANEXE

FACTORI FACTORI FACTORI

SPECIFICI COMUNI SPECIFICI

Ulcer gastric Ulcer

Ulcer gastric
Ulcer duodenal duodenal

Golire Eliberare
Acid
gastrică  postprandial
Importanţă mică
Gastrină  ă de
pentru U.G.
Contact acid  gastrină

Pepsină
Importanţă mică
pentru U.G.
ULCER ULCER
GASTRI DUODENA
C L

Hipertonie
vagală
Reflux acizi Fumat
Histamină 
biliari
Secreţie
nocturnă 
Efect detergent
Secreţie
pe celulele
nocturnă 
mucoase

Alcool Golire
Microcirculaţie gastrică 
A.I.N.S.
 Încărcare
Sinteza Pg 
Sinteza acidă a
leucotrienelor  duodenului

Corticosteroizi
Sinteza Pg 
Gastrină  Pg
60% 92%
Apărare  Endogene 
39
 Helicobacter
pylori

FACTORI ETIOPATOGENICI COMUNI ŞI PROPRII CARE

INTERVIN ÎN ULCEROGENEZĂ GASTRICĂ ŞI DUODENALĂ

40
41
Ulcer gastroduodenal – imaginea endoscopică a peretelui posterior

42
Tipuri de leziuni la nivelul aparatului digestiv:
ulcer gastric, ulcer duodenal

43
44