Lucrare de Licena

LUCRARE DE LICENȚĂ
Profesor coordonator:
Absolventă:
2015
1
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU
OCLUZIE INTESTINALĂ
Profesor coordonator:
Absolventă:
2015
Cuprins
2
Introducere...........................................................................................................................................4
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A TUBULUI DIGESTIV..............6
1.1 Anatomia intestinului subțire..........................................................................................................6

1.1.1 Structura intestinului subțire...................................................................................................10
1.2 Intestinul gros................................................................................................................................11
1.2.1 Anatomia intestinului gros......................................................................................................11
1.2.2 Structura intestinului gros......................................................................................................18
CAPITOLUL II
ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND OCLUZIA INTESTINALĂ.....................................20
2.1 Definiție, etiopatogenie și clasificare............................................................................................20

2.2 Fiziopatologia ocluziilor intestinale..............................................................................................22
2.3 Anatomia patologică a ocluziilor intestinale.................................................................................23
2.4 Diagnosticul ocluziei intestinale...................................................................................................24
2.5 Forme anatomo-patologice de ocluzie intestinală.........................................................................26
2.6 Tratamentul ocluziilor...................................................................................................................29
CAPITOLUL III
CAZURI CLINICE...........................................................................................................................32
3.1 Planul de îngrijire nr. 1..................................................................................................................33

3.2 Planul de îngrijire nr.2...................................................................................................................39
3.3 Planul de îngrijire nr. 3.................................................................................................................46
Concluzii.............................................................................................................................................53
Bibliografie.........................................................................................................................................55
Anexe
Introducere
3
Ocluzia intestinală este o stare patologică determinată de oprirea completă şi persistentă a
tranzitului intestinal şi în conseciţă, imposibilitatea evacuării de materii fecale şi gaze.
Ea constituie una din cele mai complexe şi mai grave sindroame ale abdomenului acut.
Incidenţa ocluziei creşte în raport cu vârsta.
Tratamentul pentru obstrucția parțială de la nivelul intestinului subțire sau gros are loc, de
obicei, în spital. El implică monitorizarea atentă în așteptarea posibilității rezolvării obstrucției de la
sine.
În ultimele decenii se constată o diminuare a agresivităţii actului operator în chirurgia
digestivă şi o tendință de modificare a îngrijirilor postoperatorii clasice. Cu toate progresele
înregistrate în domeniu, morbiditatea şi mortalitatea postoperatorie se menţin ridicate în diverse boli,
la anumiţi pacienţi.
Cele trei cauze ale morbidității chirurgicale: infecțiile, trombozele şi aderenţele au o
frecvență ridicată şi pun serioase probleme medicilor. O serie de îngrijiri postoperatorii pot influenţa
aceste complicaţii.
Folosirea inadecvată a antibioticelor are o influență negativă asupra sistemului imun şi scade
rezistenţa la boală. Este cunoscut că la bolnavii peste 50 de ani administrarea de antibiotice creşte
susceptibilitatea la noi infecţii.
Pentru a preveni complicaţiile infecţioase care pot surveni după chirurgia intestinului sau
colo-rectală datorită contaminării prin conținut intestinal bogat în germeni aerobi și anaerobi, se
recomandă pregătirea mecanică a intestinului. Avantajele acestei tehnici constă nu numai în
reducerea contaminării abdominale intraoperator ci şi evitarea fragilizării anastomozelor în timpul
reluării tranzitului, reluarea mai rapidă a tranzitului şi manipularea mai ușoară a intestinului.
Ocluzia intestinală este una din marile urgenţe chirurgicale, care dacă nu este diagnosticată la
timp, poate avea consecinţe nefaste. În stadiul incipient, de multe ori, diagnosticul este incorect pus,
ceea ce duce la complicaţii severe.
Asistenta medicală este persoana care poate ajuta oamenii în situații de criză prin funcţiile
sale individuale şi de colaborare cu întregul colectiv medical.
Sentimentul “empatie” trebuie să fie primordial iar speranţa şi optimismul trebuie arătate și
transmise celui bolnav.
4
Pentru pacientul cu ocluzie intestinală, rolul asistentei medicale este important şi de lungă
durată atât în pregătirea preoperatorie cât şi după intervenţia chirurgicală.
Asistenta medicală care îşi desfașoară activitatea într-un serviciu de chirurgie este un factor
deosebit de însemnat în asigurarea unui bun tratament aplicat bolnavilor. De cunoștinţele
profesionale acumulate, de conștiinciozitatea cu care lucrează şi de ataşamentul pe care asistenta
medicală îl are faţă de bolnav depinde în mare masură vindecarea acestuia. Ea trebuie să dea dovadă
de spirit de observatie, de discernământ, de simţul datoriei şi al responsabilităţii.
De multe ori evoluţia unei boli, cum este şi ocluzia intestinală, se hotărăşte în câteva minute;
de felul cum asistenta medicală ştie cum să acţioneze la indicaţiile medicului sau din proprie
initiativă, depinde deseori modul de evoluţie a bolnavului.
Am ales această temă tocmai din dorinţa de a ştii cât mai multe despre diagnosticarea corectă
şi tratamentul precoce al acestei urgenţe chirurgicale.
Asistenta medicală ,prin dăruirea şi priceperea ei ,stabileşte cu pacienţii o legătură aparte,
îngrijindu-i ca pe proprii membrii ai familiei.
5
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A TUBULUI
DIGESTIV
1.1 Anatomia intestinului subțire
Tubul digestiv sau canalul alimentar este alcătuit din mai multe segmente:
cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire şi intestinul gros. Aceste segmente
se inlănţuie sub forma unui tub continuu de calibru diferit, începând de la orificiul bucal, pe unde
pătrund alimentele, până la orificiul anal, prin care sunt eliminate reziduurile1.
Intestinul subţire este porţiunea din tubul digestiv cuprinsă între stomac şi intestinul gros.
Este un tub elastic şi moale de muşchi şi membrane intestinale, care sta strâns rasucit in cavitatea
abdominala. Are o lungime de 6—8 m, un diametrul de 4—5 cm la nivelul duodenului si de 2-3 cm
la nivelul jejuno-ileal şi prezintă o porţiune iniţială fixă, care descrie un segment de cerc numită
duoden şi o porţiune mobilă numită jejun-ileon.
Duodenul. Duodenul este porţiunea iniţială a intestinului subtire şi este delimitat la început
de pilor, se îndreaptă spre vezica biliară, unde coteşte devenind deşcendent. La acest cot se formează
1
”Anatomia si fiziologia omului”-Carmancu P.,Niculescu C, Corint 2007, p. 67;
6
flexura duodenală superioară2. Ajuns la polul inferior al rinichiului drept, coteşte din nou, formând
flexura duodenală inferioară. În continuare, trece anterior de coloana vertebrală L4, vena cavă
inferioară şi aortă după care coteşte a treia oară, devenind ascendent şi urcă pe flancul stâng al
coloanei până la L2, unde se termină la nivelul flexurii duodeno-jejunale3.
Are o forma de C, fiind situat ca o potcoavă cu concavitatea în sus în care se află capul
pancreasului. Lungimea sa la adult este de 30 cm, şi este impărţit în patru părţi4:
 porţiunea superioară, între pilor şi vezică biliară;
 porţiunea descendentă, între vezica biliară şi polul superior al
rinichiului drept;
 porţiunea transversă ţine de polul inferior al rinichiului drept
până la flancul stâng al coloanei vertebrale;
 porţiunea ascendentă continuă porţiunea precedentă şi sfârşeşte
la flexura duodeno-jejunală.
Duodenul I are o lungime de 5 cm, este situat imediat in continuarea pilorului, iar partea sa
iniţială se mai numeşte şi bulb duodenal.
Duodenul II măsoară 7- 10 cm şi este in imediata vecinătate a capului de pancreas. La acest
nivel se găseşte papila Vater, unde se intâlnesc canalul pancreatic, ce aduce sucul pancreatic în
duoden, şi canalul biliar, care aduce bila (fierea) secretată de celulele hepatice.
Duodenul III, de 10 cm., se situează chiar în faţa coloanei vertebrale, având de asemenea
vecinătate cu cele mai importante vase din abdomen: vena cavă inferioară şi artera aortă.
Duodenul IV, cu o lungime de 5 cm se va situa din nou în vecinătatea pancreasului şi se
continuă cu jejunul.
Duodenul, prima parte a intestinului subţire, este extrem de important in desfăşurarea
procesului de digestie, pentru că aici este neutralizată aciditatea gastrică, cu ajutorul bicarbonatului
secretat de glandele intestinale şi de pancreas. Enzimele digestive nu işi pot desfăşura activitatea
decât in mediu alcalin5.
Tot aici este locul unde glandele anexe ale tubului digestiv (ficatul si pancreasul) işi varsă
secreţiile, esenţiale pentru procesul de digestie si absorbţie a substanţelor nutritive. Se realizează,
2
”Patologie medicala si mica chirurgie’- P.Siminica, Bucuresti 2007, p. 35;
3
4
Op. Cit., p. 72;
5
Idem, p. 73;
7
prin activitatea motorie, de propulsie a conţinutului intestinal, amestecul acestuia cu secreţiile
digestive.
Absorbţia nutrienţilor in duoden este minimă, următorul segment al intestinului subţire
(jejunul), fiind cel specializat pentru absorbţia celei mai mari părţi din substanţele rezultate din
procesul de digestie.
Jejuno-ileonul. Jejun-ileonul este porţiunea liberă (mobilă) a intestinului subţire care are o
lungime de 4-7 metri mentinându-se variaţii intre 3-l0 metri . Este limitat de unghiul duodeno-
jejunal proximal şi de valvula ileo-cecală distal6.
Diametrul jejun-ileonului descreşte progresiv de la unghiul duodeno-jejunal (3-4 cm) până la
valvula ileo-cecală(Bauhin) (2-3 cm). Jejun-ileonul descrie 15-l6 bucle, numite anse intestinale,
avand forma de „U\".
6
8
Jejunul ocupă aproximativ 2/5 din lungimea intestinului subţire, având dispoziţia anselor
predominant orizontală. Ileonul ocupă aproximativ 3/5 din lungimea jejun-ileonului, având
dispoziţia anselor predominant verticală7.
Jejun-ileonul ocupă spaţiul visceral al cavităţii peritoneale proiectându-se pe peretele
abdominal la 4-5 cm supraombilical, în sus şi la nivelul pubelui, în jos ; 40% din anse sunt latero-
vertebral in stânga, 40% în pelvis şi 20% latero-vertebral drept .
Este legat de peretele posterior al duodenului prin mezenter, de unde şi numele de intestin
mezenterial.
Jejuno-ileonul este legat de peretele posterior al abdomenului printr-un lung mezou
peritoneal, numit mezenter.
Raporturile jejun-ileonului se realizează între ansele intestinale şi viscerele
invecinate.Fiecare ansă intestinală are două feţe în raport cu ansa vecină. Prezintă o margine
aderentă, concavă pe care se inseră mezenterul (marginea mezenterică sau mezostenică) şi o margine
liberă în raport cu cavitatea peritoneală.
Raporturile jejun-ileonului cu viscerele sunt:
• anterior cu omentul mare;
• posterior cu organele retroperitoneale (coloana vertebrala, vasele mari, uretere, plexuri
nerase, pancreas, splina, rinichi stang);
• in sus cu colonul şi mezocolonul transvers;
• in jos cu viscerele pelvine ( rect, uter);
• in dreapta cu cecul şi colonul ascendent;
• in stânga cu colonul descendent şi sigmoid.
Mezenterul este mijlocul de fixare a intestinului subţire la peretele abdominal posterior8.
Mezenterul este rezultatul reflexiei peritoneale de pe peretele abdominal pe intestin pentru a reveni
pe peretele abdominal posterior. Se constituie astfel o dublă lamă peritoneală care prezintă două feţe
şi două margini. Feţele sunt anterioară şi posterioară. Marginile sunt fixă şi liberă.
Marginea fixa (radacina) are intre 15-l8 cm lungime incepe din stanga corpului vertebral L2
şi se intinde până la valvula ileo-cecală.
7
Op. Cit., p. 80;
8
”Urgente Medico Chirurgicale”-Lucretia Titirca, Editura Medicala, 2007, p. 27;
9
Rădăcina mezenterului prezintă o bază mai largă de inserţie. Astfel intestinul este silizat şi se
previne torsionarea sa in jurul pediculului vascular .
Marginea liberă se desface ca un evantai, este lungă şi conţine jejun-ileonul. Intre cele două
foiţe peritoneale ale mezenterului se găseşte: ţesut grăsos, arterele si venele mezenterice superioare,
nervii intestinului subţire, nodurile şi vasele limfatice.
Mezenterul este mai lung în porţiunile centrale şi are tendinţa de creştere în lungime în
raport cu vârsta.
1.1.1 Structura intestinului subțire
Macroscopic prezintă patru straturi - seroasa, musculara, submucoasa şi mucoasa.

Mucoasa ocupă două treimi din grosimea peretelui intestinului subţire. Celelalte trei -
seroasa, musculara si submucoasa doar o treime.
Acest raport este conform cu funcţiile intestinului subţire.
Mucoasa intestinului subţire este stratul situat spre lumen şi este alcatuită din:
-epiteliu;
- lamina proprie;
- musculara mucoasei.
Epiteliul tapetează vilozităţile intestinale si criptele Lieberkuhn.
În structura epiteliului intră următoarele celule: enterocitele, celulele caliciforme, celulele
Paneth, celulele enterocromafine si celulele nediferenţiate (stern).
Enterocitele sunt celule cilindrice care au in zona apicală o margine „in perie\" şi au un
nucleu bazal. Sunt responsabile de procesul de absorbţie.
La nivelul marginii „in perie\" există mari concentraţii de enzime, in principal dizaharidaze.
Celulele caliciforme sunt prezente la nivelul vilozităţilor şi a criptelor. Secretă mucus prin
mecanism merocrin .
Celulele Paneth sunt localizate la baza criptelor. Funcţia lor nu este bine precizată. Par a avea
rol imun şi de secreţie a enterokinazei.
Celulele enterocromafine sunt localizate in criptele intestinului subţire. Au rol de a secreta
hormoni care au acţiune la distantă prin sânge sau mecanism paracrin.
10
Celulele nediferenţiate (stern) se găsesc la baza criptelor. Reprezintă cel mai frecvent tip de
celule. Au rol in regenerarea epiteliului putând genera orice celulă .
In structura intestinului subţire există şi glandele Lieberkuhn. Se admite că secretă un lichid
hidro-electrolitic.
Acest lichid diluează produşii de digestie, ii izotonicizează favorizând absorbtia. Secreţia lor
este reglată prin mecanism reflex local, mienteric si umoral.
Duodenul. Peritoneul: prima porţiune din partea superioară a duodenului este învelită de
peritoneu, în rest este extraperitoneal, fiind acoperit de seroasă numai pe faţa anterioară. Posterior se
află o fascie de coalescenţă, rezultată din alipirea peritoneului de peretele posterior al abdomenului 9
( fascia Treiz).
Stratul muscular: este format din fibre musculare netede dispuse în două straturi: unul extern,
mai subţire, format din fibre longitudinale şi altul intern, mai gros, din fibre circulare.
Stratul submucos: este format din ţesutul conjunctiv lax şi conţine vase sangvine, limfatice,
nervi, plexul submucos MEISSNER şi foliculi limfoizi 10. În submucoasă întâlnim şi glande
BRUNNER, caracteristice duodenului.
Mucoasa duodenală: are culoare cenuşie-roşiatică în perioadele de repaus şi devine roşie în
timpul digestiei. Pezintă plici circulare şi vilozităţi. Plicele circulare, numite şi valvule conivente
KERKRING, sunt cute transversale permanente. Lipsesc în prima parte a duodenului ţi în ileonul
terminal. Vilozităţile intestinale se prezintă ca nişte proeminenţi cilindrice sau conice, întâlnite de- a
lungul întregului intestin subţire.
Jejunul-ileonul. Peritoneul: la nivelul jejuno-ileonului, peritoneul îl înveleşte complet şi se
continuă cu mezenterul. Mezenterul se fixează prin rădăcina sa la peretele posterior al abdomenului
de-a lungul unei linii oblice care pleacă de la flancul stâng al vertebrei L2 şi ajunge în fosa iliacă
dreaptă.
Musculatura jejuno-ileală se aseamănă cu musculatura de la nivelul duodenului.
Submucoasa este formată din ţesutul conjunctiv lax şi conţine vase sangvinice, limfatice,
nervi, plexul submucos Meissner şi foliculi limfoizi.
Mucoasa jejuno- ileonului are o structură asemănătoare cu cea a duodenului.
1.2 Intestinul gros

9
”Manual de Medicina Interna pentru cadre medii”-C.Borundel, Bucuresti, 1986, p. 71;
10
Op. Cit., p. 77;
11
1.2.1 Anatomia intestinului gros
Intestinul gros se întinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecală, până la
nivelul canalului anal, dar această definiţie morfofunctională trebuie să includă apendicele si valvula
Bauhin. Această concepţie caută să respingă o unitate funcţională integratoare, dar individualitatea
morfofunctională şi patologică a diferitelor porţiuni colice impun studiul anatomic şi patologic pe
porţiuni separate.
Lungimea intestinului gros variază intre 100 – 150 cm, cu o medie de 130 – 135, creşterea in
lungime se poate face pe seama intregului colon dar mai ales pe seama unor segmente
separate.Aceste alungiri pot fi congenitale sau câştigate de-a lungul vieţii, ducând la dificultăţi in
investigaţia radiologică atât in plenitudine cât şi in dublu contrast astfel sigmoidul şi transversul au o
lungime in jur de 50 cm, ascendentul 12 – 17 cm iar descendentul 14 – 20 cm11.
Calibrul intestinului gros prezintă o scădere progresivă incepând de la cec spre sigmoid cu
aproximativ 5 cm la cec si 2,5 cm la sigmoid dar in mod normal sau condiţii patologice, există
modificări de calibru prin spasme sau dilatări, creând astfel dificultăţi in investigarea colonului si
mai ales in punerea diagnosticului12.
11
12
12
Intestinul gros se deosebeşte de intestinul subţire prin mai multe caracteristici exterioare:
 este mai scurt dar mai voluminos decât intestinul subţire;
 se dispune sub formă de cadru, de unde şi numele de cadru
colic;
 este parcurs de nişte benzi musculare, numite teniile colonului,
în număr de trei la cec, colon ascendent, transvers şi descendent, două la colonul sigmoid; dispar la
rect;
 prezintă umflături transverse numite haustre, separate între ele
prin şanţuri transverse care proemină în lumenul intestinului sub formă de plici semilunare ale
colonului;
 prezintă ciucuri grăsoşi de culoare gălbuie, numiţi apendici epiploici, în jurul teniilor
musculare.
Intestinul gros este subîmpărţit în cec, colon şi rect. La rândul său colonul în segmente:
colonul ascendent, transversal, descendent şi sigmoid.
Cecul. Are formă de sac inchis in interior, iar superior se continuă cu colonul ascendent, pe
peretele postero-intern la unirea dintre cec si ascendent se află joncţiunea ileocecală prevazută cu un
sfincter, numită valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se află inserţia apendicelui
vermicular.
13
Cecul poate fi invelit în intregime de către peritoneu, situaţie intraperitoneală sau poate fi
acoperit numai pe faţa anterioară, situaţie când cecul este situat retroperitoneal, cu toate acestea
cecul este considerat una dintre cele mai mobile părţi ale colonului alaturi de transvers şi sigmoid13.
El este situat de obicei in fosa iliacă dreaptă dar poate fi situat şi inalt lombar, prerenal sau
jos in micul bazin.
Ca aspect exterior el prezintă trei benzi musculare inguste care işi au punctul de plecare la
nivelul inserţiei apendicelui şi insoţesc colonul pe toată intinderea lui.
Aceste benzi musculare sunt dispuse anterior iar celelalte postero intern şi extern.Aceste benzi
determină formarea de boreluri suprapuse sau trei coloane de umflături.
Din punct de vedere radiologic cecul poate fi împărțit în două14:
-fundul cecal;
-corpul cecului.
Faţa anterioară a cecului vine în raport cu peretele anterior al abdomenului, faţa posterioară
vine în raport cu fosa iliacă, muşchiul psoas iliac şi nervul femural, care trece la acest nivel.
Prin orificiul ileo-cecal ileonul se deschide în cec, la nivelul acestui orificiu se află valvula
ileocecală cu rol de supapă între intestinul subţire şi gros. La 2-3 cm sub orificiul ileo-cecal se află
un orificiu oval numit orificiul apendiculo-cecal prin care apendicelese deschide în cec (are şi el o
valvulă)
Colonul. Începe la nivelul valvulei ileo-cecale şi se termină în dreptul vertebrei S3. Din fosa
iliacă dreaptă urcă spre faţa viscerală a ficatului (colon ascendent). La acest nivel coteşte formând
flexura colică dreaptă, de la care începe colonul transversal care străbate transversal cavitatea
abdominală până la nivelul splinei. Ajuns la acest nivel, coteşte din nou, formând flexura colică
stângă (colon descendent)15.
Ultima porţiune a colonului, în formă de „S”, coboară în bazin (colonul sigmoid), unde, în
dreptul vertebrei S3, se continuă rectul.
Colonul ascendent măsoară 8-15 cm lungime.
Este situat intre inserţia valvulei ileocecale şi a unghiului hepatic. Este situat
retroperitoneal şi prin intermediul fasciei lui Toldt vine in contact cu pătratul lombelor şi polul
inferior inferior al rinichiului drept.
13
”Manual de Medicina Interna pentru cadre medii”-C.Borundel, Bucuresti, 1986, p. 90;
14
15
14
In afară, interior şi anterior, colonul ascendent vine in contact cu ansele intestinale.
Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe porţiuni ale colonului.
Configuraţia exterioară este asemănătoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare
formează boselurile iar in interior ele determină formarea pliurilor falciforme si a cavităţilor
haustrale.
Colonul transvers are o direcţie uşor oblică în sus spre stânga şi măsoară 40-60 cm. Este
cuprins între cele două flexuri ale colonului.
Este partea cea mai mobila a colonului, poseda un mezocolon cu marginea anterioara
inserata pe colon iar cea posterioara fixa, este inserata de la dreapta spre stanga pe portiunea
inferioara a rinichiului, de partea a doua a duodenului, corpul pancreasului si partea superioara a
rinichiului stang.
Acest mezocolon la extremitate dă naştere la două formaţiuni peritoneale şi anume
ligamentul frenocolic drept şi ligamentul frenocolic stâng care fixează cele două unghiuri colice la
peritoneul parietal.
Ligamentul gastrocolic il solidarizează de stomac. Configuraţia interioară şi exterioară este
asemănătoare cu cea de la cec şi colon ascendent cu singura deosebire că borelurile si haustrele
diminuă ca volum.
15
Colonul descendent. are o lungime de 14-20 cm16.
Este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subţire, se intinde de la
unghiul splenic până la o limită de demarcaţie convenţională corespunzătoare crestei iliace stângi.
Este segmentul cel mai strâmb al colonului şi dispune de o musculatură puternică.
Colonul sigmoid. măsoară 40-50 cm şi prezintă două segmente, unul iliac care ocupă fosa
iliacă şi altul plevin care vine în raport, în jos şi înainte cu vezica urinară la bărbaţi, iar la femei cu
uterul şi anexele, posterior vine în raport cu ampula rectală, iar în sus cu ansele intestinului subţire.
Alături de cec şi transvers este una dintre cele mai mobile porţiuni a colonului iar prima
porţiune are o dispunere fixă ca a descendentului.
Prezintă un mezocolon sigmoidal care are o inserţie colică de două ori dând inflexiuni
sigmoidului, asemeni literei S.
Se găseşte in fosa iliacă stângă iar porţiunea pelvină vine in raport cu vezica şi rectul.
16
16
La nivelul sigmoidului există numai bandelete musculare longitudinale şi atunci el prezintă
două serii de boseluri diminuate ca volum in raport cu restul segmentului colonului.
Rectul. Rectul se întinde de la locul de terminare a colonului sigmoid până la linia anorectală
care este circulară şi desparte zona mucoasă de zona cutanată a rectului.
Lungimea rectului este 11 – 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 – 3 cm, in timpul umplerii
cu bariu se pot dubla diametrele şi apare fuziform dilatat în porţiunea mijlocie şi ingustat la nivelul
joncţiunii rectosigmoidiene şi la nivelul porţiunii perirenale.
In sens sagital rectul descrie o curbură superioară cu concavitatea anterior şi o curbura
inferioară cu concavitatea posterior iar in sens frontal o curbura inferioară cu concavitatea spre
dreapta.
Posterior vine în contact cu sacrul şi coccisul, feţele laterale sunt tapetate de peritoneu iar
anterior vine in contact cu organele genitale la femeie, prin fundul de sac al lui Douglas, iar la bărbat
este separet de vezica urinara tot prin acelaşi fund de sac.
Porţiunea perineală vine in raport cu fosa isteorectală şi uretra la barbat şi vaginul la femei.
Rectul nu mai prezintă bandeletele musculare lipsind astfel boselurile şi haustrele.
Funcţionarea normală a anusului şi rectului permite evacuarea intestinului atunci când
împrejurările sociale o permit şi nu doar când materiile fecale au traversat întregul intestin gros17.
Anusul. Reprezintă orificiul prin care deşeurilesolide din organism- denumite fecale- sunt
excretate.
Canalul anal are o lungime de aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia anorectala si
inferior de linia anoperineala.
17
17
Diferenţa dintre rect şi anus: anusul reprezintă doar un canal îngust şi scurt, înconjurat de un
inel muscular care face joncţiunea cu rectul, porţiune inferioară a intestinului gros, pe partea externă.
Principala funcţiune a anusului este menţinerea continenţei fecale în timp ce rectul
funcţioneză ca un rezervor pentru acesta.
Fecalele conţin în mod obişnuit aproximativ 75% apă şi 25% materii solide. O parte din apă
provine din mucusul ce lubrifiază canalul alimentar şi uşurează eliminarea materiilor fecale din
organism.
Dintre materiile solide, aproximativ o treime sunt bacterii, a treime grăsimi şi proteine
nedigerate şi o treime celuloză- componenta vegetală nedigerată.
Culoarea fecalelor se datorează pigmenţilor biliari denumiţi stercobilină şi bilirubină.
Aceşti pigmenţi biliari ajută de asemenea la sterilizarea şi deodorizarea fecalelor.
Mirosul fecalelor se datorează, în primul rând, acţiunii bacteriilor intestinale care produc o
varietate de compuşi azotaţi şi hidrogen sulfurat cu miros de ouă stricate.
La extremitatea canalului anal se găsesc 2 inele musculare 18- sfincterele intern şi extern. În
mod normal cele două sfinctere menţin anusul închis, dar în cursul defecaţiei ele se relaxează, pentru
a permite expulzarea acestora. Sfincterul intern sesizează prezenţa fecalelor şi se relaxează,
permiţând intrarea acestora în canalul anal. Sfincterul extern este menţinut închis în mod deliberat
până când apare un moment convenabil pentru defecaţie.
1.2.2 Structura intestinului gros
Intestinul gros prezinta aceleasi straturi ca si intestinul subtire, mucoasa, submucoasa si

musculoasa.
Mucoasa
Este mai groasă, lipită de valvule conivente vilozităti şi plăci Pyer. Epiteliul este format din
celulele cilindrice, celulele calciforme , corionul este ţesut conjunctiv dens, conţine elemente
limfoide şi glande Lieberkuhn19.
Musculatura mucoasei conţine două straturi de fibre netede, unul interior circular şi al doilea
la exterior longitudinal, iar mucoasa canalului anal este de două tipuri, tip cilindric situat deasupra
18
’’Fiziologia tractului digestiv”-Groza.P, editura Medicala Bucuresti, 1999, p. 32;
19
18
liniei anorectale şi de tip malpighian situat sub linia anorectala ce face trecerea intre mucoasa
cilindrica si planul cutanat.
Submucoasa
Este formată din ţesut conjunctiv, prezintă plexuri vasculare, capilare, limfatice şi plexuri
nervoase.
Musculoasa
Prezintă un strat interior de fibre circulare şi exterior un strat de fibre longitudinale care sunt
concentrate in bandelete circulare sau tenii între care se găsesc pliurile semilunare sau falciforme
(boselurile).
Canalul anal prezintă o musculatură deosebită şi anume prezintă sfincterul intern care este
compus din fibre musculare striate ce prezintă un fascicol profund, gros şi mult mai superficial
subcutanat. Mai prezintă şi muschiul ridicător anal care intăreşte sfincterul extern.
Colonul
Peritoneul. În 80% din cazuri peritoneul înveleşte cecul20. Uneori, peritoneul formează un
mezou (mezocec). Mai rar, cecul este acoperit numai anterior de peritoneu ( cec retroperitoneal). La
nivelul apendicelui, peritoneul îl înveleşte complet şi apoi bombează un mezoapendice care se
fixează pe cec şi ileon. La nivelul colonului ascendent şi descendent, peritoneul înveleşte colonul
numai anterior, posterior existând o foscie de coalescenţă, numită Toldt. Colonul ascendent şi cel
descendent sunt astfel retroperitonale. La nivelul colonului transvers şi sigmoid, peritoneul înveleşte
colonul şi se reflectă apoi pe peretele posterior al cantităţii abdominale formându-se astfel
mezocolonul şi respectiv mezosigmoidul care conferă mobilitatea colonului transvers şi sigmoid.
Stratul muscular este constituit din fibre musculare netede, longitudinale în stratul extern şi
circulare în stratul intern. Fibrele longitudinale sunt dispuse sub forma celor trei tenii la colonul
ascendent, transvers şi descendent şi numai sub forma a două tenii la nivelul colonului sigmoid. În
stratul muscular există plexul mienteric Auerbach.
Stratul submucos este format din ţesutul conjunctiv lax şi conţine vase de sânge limfatice,
plexul submucos Meissner şi foliculi limfoizi.
Tunica mucoasă este formată dintr-un epiteliu de suprafaţă unistratificat, din aparat glandular
şi din corion. Nu are plici circulare şi nici vilozităţi.
Rectul
20
’’Fiziologia tractului digestiv”-Groza.P, editura Medicala Bucuresti, 1999, p. 38;
19
Peritoneul acoperă numai jumătatea antero-superioară a ampulei rectale, apoi se reflectă la bărbat pe
vezica urinară şi la femei pe uter. În rest, rectul este învelit de o adventiţie formată din ţesutul
conjunctiv lax21.
Stratul muscular este format din fibre musculare netede, care se disting în : longitudinale la
exterior şi circulare la interior. Fibrele longitudinale nu coboară toate până la anus.
Stratul circular se găseşte profund şi se întinde pe toată lungimea rectului. În jurul canalului
anal, fibrele circulare formează sfincterul intern al anusului. În afara lui se află sfincterul extern al
anusului, care are în structura sa fibre striate.
Stratul submucos este format din ţesutul conjunctiv lax şi este foarte bogat în plexuri venoase
a căror dilatare duce la formarea hemoroizilor.
Mucoasa este formată dintr-un epiteliu de suprafaţă din glande şi corion. Corionul este
infiltrat de formaţiuni limfoide.
CAPITOLUL II
ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND OCLUZIA INTESTINALĂ
2.1 Definiție, etiopatogenie și clasificare
Sindromul de ocluzie intestinală este definit prin întreruperea tranzitului pentru conţinutul
intestinal reprezentat de materii fecale şi gaze22.
Cauzele şi mecanismele acestei patologii pot fi extrem de diverse şi de aceea clasificarea
ocluziilor se poate face după mai multe criterii.
Clasificare etiopatogenică
21
”Patologie si nursing chirurgical”-Nicolae Angelescu, Editura medicala Bucuresti, 1998, p. 57;
22
”Chirurgie de urgenta”-Prof.Dr.C.Caloghea Editura Litera, 1980, p. 68;
20
Este cea mai amplă şi cuprinde diferenţierea ocluziilor în mecanice şi dinamice.
Ocluzia mecanică
Ocluzia mecanică apare datorită unui obstacol mecanic, acesta putând acţiona fie prin
obstrucţia lumenului intestinal, fie prin strangularea intestinului.
A. Obstrucţia
Obstacolul mecanic poate determina obstrucţia lumenului intestinal prin mai multe
mecanisme, fără a fi afectată circulaţia sanguină.
a) Obstrucţia extralumenală
Obstacolul este extrinsec şi acţionează asupra lumenului intestinal prin comprimare sau
deformare de la exterior: bridă, formaţiune tumorală în vecinătate sau retroperitoneală, aglomerare
de anse intestinale într-un plastron, corpi străini intraperitoneali.
b) Proces care afectează peretele tubului digestiv
În acest caz obstacolul poate fi: tumoră benignă sau malignă cu punct de plecare în peretele
intestinal, stenoză cicatricială sau inflamatorie prin diverticulită, enterită regională, tuberculoză
intestinală, corpi străin intraluminali.
c) Obstacol intralumenal
Lumenul intestinului este obstruat prin prezenţa în interiorul său a unui obstacol mecanic:
calcul biliar, fecalom, conglomerat de paraziţi sau bezoar.
B. Strangularea
Această modificare a tranzitului intestinal asociază obstacol în calea tranzitului intestinal şi
tulburări circulatorii la nivelul intestinului. Strangularea se produce pe segmentele mobile ale
intestinului şi poate fi urmarea următoarelor procese patologice:
a) Volvulare
În acest caz se produce o torsiune a ansei intestinale în jurul unui ax constituit din bride sau
aderenţe, proces care comprimă mezoul său.
b) Invaginaţie
Aceasta apare datorită hiperperistalticii, care determină telescoparea segmentului cranial în
cel distal împreună cu mezoul său.
c) Încarcerare
Lumenul intestinal împreună cu porţiunea de mezou aferent sunt cuprinse în diferite defecte
de perete: eventraţii, hernii, fosete peritoneale, breşe mezenterice.
21
În toate aceste cazuri strangularea determină afectarea circulatorie de diverse grade, până la
întreruperea totală a vascularizaţiei, având drept consecinţă ischemierea teritoriului aferent, cu
necroză şi perforaţie parietală.
Ocluzia funcţională
Ocluzia dinamică sau funcţională se produce în urma dereglării controlului nervos vegetativ
al motilităţii intestinale şi mai poartă denumirea de ileus. Acest tip de ocluzie se instalează prin trei
mecanisme:
-ileusul paralitic, datorat paraliziei musculaturii intestinale, prin care motilitatea diminuă sau
dispare, iar lumenul se destinde
-ileusul spastic, în care se produce un spasm important şi persistent al musculaturii
intestinale, cu distensia intestinului situat cranial de obstacol ileusul secundar obstrucţiei vasculare
prin strangulare, în care intestinul strangulat devine imobil.
Dintre cauzele mai frecvent generatoare de ileus se pot cita: perioada postoperatorie, focare
inflamatorii intraabdominale, hematom intra- sau retroperitoneal, tulburări metabolice constând în
hipoproteinemie, hipokaliemie, hiponatremie, hipomagneziemie, deshidratare, fracturi costale sau la
nivelul coloanei vertebrale, pneumonie bazală, infarct miocardic, septicemii, administrarea unor
medicamente – morfină, antiacide, anticoagulante, propantelină.
În unele situaţii cauza ocluziei intestinale funcţionale nu se poate identifica, motiv pentru
care se încadrează ca “ocluzie criptogenetică”.
Este locul să amintim conceptul de ocluzie mecanoinflamatorie, noţiune neacceptată în
clasificările moderne. În această categorie se încadrau ocluziile cu mecanism mixt, la elementul
mecanic adăugându-se şi o componentă funcţională.
Acest proces însoţeşte fenomenele de inflamaţie acută intraperitoneală la care aglomerarea
de anse aderente se însoţeşte de pareza intestinală determinată de inflamaţie.
Clasificare topografică
Ocluzii înalte
În această categorie se încadrează formele clinice în care obstacolul este situat de obicei pe
intestinul subţire.
Ocluzii joase
Acest tip de ocluzie se datorează situării obstacolului la nivelul intestinului gros.
22
Clasificarea după modul de instalare în timp23
După acest criteriu ocluziile pot fi acute, subacute şi cronice.
Ocluziile acute
Ocluziile acute se instalează brusc şi au evoluţie rapidă. Vărsăturile apar precoce, sunt
abundente, iar starea generală se alterează rapid.
Ocluzii subacute
În acest caz fenomenele evoluează mai lent şi se poate instala o perioadă de remisiune a
simptomelor. Perioadele de colici, vărsături şi întrerupere incompletă a tranzitului alternează cu
perioade de remisiune.
Ocluzii cronice
Sunt cele generate de obstacole incomplete, ceea ce determină o evoluţie lentă în timp. Se
caracterizează prin alternanţă de constipaţie cu diaree, pierdere ponderală şi degradare progresivă a
stării generale.
2.2 Fiziopatologia ocluziilor intestinale
Indiferent de natura obstacolului, elementul iniţial al modificărilor fiziopatologice este

reprezentat de distensia intestinului supraiacent, cu acumulare de gaze şi lichide. Distensia peretelui
intestinal comprimă circulaţia venoasă şi determină apariţia stazei şi a modificărilor de
permeabilitate capilară.
În urma acestui proces se produce extravazarea de lichide în lumenul intestinal, în grosimea
peretelui intestinal cu apariţia edemului precum şi în cavitatea peritoneală cu instalarea ascitei.
Lichidul acumulat în lumen prin acest mecanism se adaugă la lichidele provenite din
secreţiile digestive fiziologice – aproximativ 5-7 litri pe zi în mod normal, dar produse în exces în
ocluzie şi nerezorbite de peretele intestinal edemaţiat. Astfel se sustrage din circulaţie o cantitate
mare de lichide, direct proporţională cu vechimea ocluziei şi cu lungimea porţiunii de intestin
destinsă24.
Se instalează hipovolemia, la care contribuie şi vărsăturile, uneori foarte abundente. Apare
deshidratarea şi hemoconcentraţia cu hiponatremie, hipocloremie, hiperproteinemie, alcaloză sau
acidoză metabolică, oligurie, hipotensiune, şoc.
23
”Patologie si nursing chirurgical”-Nicolae Angelescu, Editura medicala Bucuresti, 1998, p. 68;
24
23
Tulburările de circulaţie arteriale determină apariţia de necroze ale peretelui intestinal.
Flora intestinală exacerbată produce gaze şi endotoxine.
Dezechilibrul hidroelectrolitic şi metabolic determină alterarea motilităţii intestinale cu
diminuarea contractilităţii, precum şi modificări vasomotorii cu afectarea irigării sanguine sistemice.
În acest fel un proces patologic local, obstrucţia intestinală, determină o tulburare
fiziopatologică generală, amplă, cu consecinţe volemice, circulatorii şi metabolice severe.
2.3 Anatomia patologică a ocluziilor intestinale
Modificarea macroscopică este diferită în funcţie de mecanismul de producere.

a) Ocluzia funcţională
Dacă mecanismul este paralitic, ansele intestinale apar destinse cu peretele subţiat, pline cu
gaze şi lichide. Mezoul apare edemaţiat, iar în cavitatatea peritoneală se găseşte lichid.
În ileusul spastic ansele au musculatura contractată ceea ce determină reducerea lumenului şi
paloarea peretelui intestinal.
b) Ocluzia mecanică
Acest tip de ocluzie se manifestă diferit în funcţie de mecanismul de producere.
Indiferent de acesta ansa situată cranial faţă de obstacol apare cianotică, destinsă de prezenţa
conţinutului intestinal acumulat şi imobilă.
La nivelul obstacolului se vizualizează procesul care a generat obstrucţia: stenoza parietală,
tumoră, calcul, corp străin, fecalom.
În ocluzia prin strangulare se evidenţiază leziuni ischemice sau de necroză la nivelul şanţului
de strangulare; mezoul ansei strangulate este edemaţiat şi friabil.
Volvulusul apare prin răsucirea ansei intestinale în ax transversal şi prezintă aceleaşi
modificări de vascularizaţie ale mezoului.
Ocluzia prin invaginaţie intestinală se vizualizează ca o formaţiune alungită, infiltrată,
cianotică formată din 3 sau mai mulţi cilindri, cu modificări importante ale mezoului.
Sub obstacol ansele intestinale sunt nemodificate.
Examinarea microscopică a peretelui la nivelul obstacolului evidenţiază edemul parietal,
modificările de microcirculaţie şi leziunile ischemice – elemente patologice necaracteristice, a căror
severitate depinde de vechimea ocluziei.
24
2.4 Diagnosticul ocluziei intestinale
Simptomatologia clinică
Debutul manifestărilor clinice poate fi brusc sau lent progresiv în timp, în raport cu etiologia
obstrucţiei.
Durerea apare indiferent de mecanismul ocluziei, dar poate avea caractere diferite. În caz de
ocluzie prin strangulare durerea se instalează brusc, este foarte intensă şi continuă. În ocluzia prin
obstrucţie durerile sunt mai puţin intense, cu aspect colicativ determinat de momentele de
hiperperistaltică.
Localizarea durerii este iniţial la sediul obstacolului, apoi devine difuză în tot abdomenul25.
În timp durerea se atenuează şi se instalează un disconfort abdominal, dar starea generală se
agravează.
În ocluzia dinamică elementul subiectiv este dat de distensia abdominală.
Vărsăturile apar reflex după durere, dar urmează apoi o perioadă de acalmie, variabilă în
funcţie de sediul ocluziei. Vărsăturile frecvente precoce şi cu caracter bilios orientează spre sediul
înalt al ocluziei, iar cele apărute mai tardiv şi având caracter fecaloid sunt manifestările unei ocluzii
joase.
Întreruperea tranzitului pentru gaze şi materii fecale apare precoce în ocluzia joasă şi în
ileusul paralitic şi mai tardiv în ocluzia înaltă. Evacuarea de materii fecale poate avea loc şi după
instalarea ocluziei, provenind din intestinul situat mai jos de obstacol.
Durerile colicative urmate de evacuarea de scaune moi semnifică prezenţa unui obstacol
incomplet.
Examenul obiectiv
Distensia abdominală se instalează tardiv îndeosebi în ileusul paralitic şi în obstrucţia joasă;
abdomenul poate fi destins în totalitate sau numai parţial, iar peristaltica intestinală este vizibilă
putând indica sediul obstacolului. În ocluziile înalte distensia poate lipsi, vărsăturile reuşind să
degajeze în mare parte presiunea din lumenul instestinal (ocluzie cu abdomen plat).
25
”Ghid de manevre medicale”-M.Beuran, Scripta, Bucuresti, 2002, p. 27;
25
Examenul clinic pune în evidenţă uneori prin palpare un zgomot caracteristic produs de
comprimarea anselor intestinale pline cu lichid numit clapotaj. Se poate palpa o formaţiune tumorală
sau plastron care constituie cauza ocluziei.
Prin percuţie se evidenţiază distensia gazoasă a intestinului sau ascită.
Auscultaţia abdomenului constată fie zgomotele hidroaerice în ocluziile mecanice, fie
absenţa zgomotelor intestinale în ileusul paralitic.
Tuşeul rectal poate identifica o tumoră în rect, fecalom sau o formaţiune în fundul de sac
Douglas. Nu trebuie neglijată examinarea orificiilor herniare pentru diagnosticarea unei hernii
strangulate.
Examenul clinic arată răsunetul sistemic al ocluziei intestinale, cu semne generale de boală
severă: deshidratare, tahicardie, hipotensiune, febră, semne de şoc.
Explorări paraclinice
Modificările metabolice şi hemodinamice generate de ocluzie se exprimă prin:
hemoconcentraţie cu hematocrit crescut, tulburări electrolitice constând în hiponatremie,
hipokaliemie, hipocloremie. Apare hiperproteinemie cu hiperazotemie şi creşterea numărului de
leucocite.
Explorarea radiologică începe obligatoriu prin efectuarea unei radiografii abdominale simple.
Aceasta evidenţiază ansele destinse de acumularea de gaz, cu nivele hidroaerice care, după
dimensiuni şi poziţie pot sugera sediul obstacolului.
Irigografia poate evidenţia fie sediul obstacolului la nivelul colonului, fie opacifierea
normală a colonului în ocluziile de intestin subţire.
Tranzitul baritat este contraindicat, deoarece bariul poate agrava obstacolul prin densificarea
sa în amonte de acesta. El poate fi înlocuit cu substanţe de contrast iodate hidrosolubile.
Explorarea se poate completa cu tomografia computerizată abdominală pentru evidenţierea
unei tumori care reprezintă cauza ocluziei.
Diagnosticul diferenţial26
Se iau în discuţie durerile colicative de altă natură cu origine biliară, salpingiană sau
renoureterală care pot fi confundate cu ocluzia intestinală.
26
”Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali’-Lucretia Titirca-Editura Viata medicala Romaneasca,
2006, p. 28;
26
De asemenea patologia chirurgicală include boli diverse care determină întreruperea
tranzitului intestinal datorită ileusului paralitic secundar: peritonita, apendicita acută, pancreatita
acută, colecistita acută, diverticulita acută, etc.
2.5 Forme anatomo-patologice de ocluzie intestinală
După mecanismul de producere

Ocluzia prin obstrucţie
Este o ocluzie mecanică instalată progresiv, precedată uneori de tulburări de tranzit27.
Intensitatea semnelor de ocluzie creşte treptat cu oprirea completă a tranzitului, apariţia
durerilor şi a vărsăturilor.
Examenul clinic evidenţiază peristaltica prezentă pe un fond de distensie abdominală
localizată sau difuză28.
Examenul radiologic evidenţiază multiple imagini hidroaerice etajate.
Ocluzia prin strangulare
Acest tip de ocluzie mecanică se caracterizează printr-un debut brutal, cu durere intensă şi
semne generale severe.
Vărsăturile sunt precoce, urmate de întreruperea tranzitului.
Distensia abdominală este localizată iniţial în zona obstacolului, iar peristaltica intestinală
este absentă.
La palpare se reproduce durere vie în punct fix, care semnalează sediul strangulării.
Examenul radiologic poate arăta imagine hidroaerică unică, cu dilataţia unei anse intestinale
izolate.
Durerea în fosa iliacă stângă poate sugera volvulusul sigmoidian, imaginea radiologică “în
omega” fiind caracteristică29.
Când simptomatologia sugerează prezenţa unei invaginaţii se practică irigoscopia baritată, cu
posibilitatea de a evidenţia imaginea tipică “în cocardă”. Ea reprezintă totodată şi o metodă
terapeutică de dezinvaginare.
Ocluzia paralitică
27
”Ghid de manevre medicale”-M.Beuran, Scripta, Bucuresti, 2002, p. 33;
28
29
”Tratat de patologie medicala” -E.Proca, Editura medicala, 1998, p. 37;
27
Această formă de ocluzie funcţională se caracterizează prin întreruperea tranzitului asociată
cu vărsături, dar cu durere minimă sau absentă30.
Distensia abdominală este importantă, zgomotele intestinale şi peristaltica sunt mult
diminuate.
Ocluzia postoperatorie
În perioada postoperatorie evoluţia poate fi grevată de instalarea unei ocluzii intestinale prin
mai multe mecanisme.
Astfel postoperator precoce se instalează adesea un ileus paralitic, manifestându-se timp de
1-3 zile cu dureri de intensitate medie şi cu remisiune spontană sau prin clismă.
Alt mecanism de ocluzie postoperatorie este obstrucţia mecanică prin aderenţe, bride,
evisceraţii, corpi străini sau colecţii intraperitoneale.
Obstrucţia mecanică poate fi tardivă, prin stenoze intestinale, eventraţii strangulate sau bride.
După sediul ocluziei
Ocluzia pe intestinul subţire
Cele mai frecvente cauze de ocluzie la nivelul intestinului subţire sunt aderenţele sau bridele
postoperatorii (până la 80%), herniile încarcerate sau strangulate şi tumorile31.
De asemenea cauze mai puţin frecvente sunt invaginaţia, boli inflamatorii intestinale,
carcinomatoza peritoneală.
Debutul simptomelor este de obicei brusc acut, cu durere intensă cu caracter colicativ.
Vărsăturile apar precoce, sunt abundente, cu caracter bilioalimentar iniţial apoi conţinut
intestinal cu aspect fecaloid.
Tranzitul se opreşte tardiv şi nu poate fi localizat exact în timp, deoarece se pot elimina
scaune după instalarea obstacolului prin evacuarea intestinului situat distal de zona de obstrucţie.
Examenul clinic arată meteorism abdominal situat cu predominenţă periombilical sau
localizat în fosa iliacă dreaptă.
Prezenţa unei cicatrici după o intervenţie chirurgicală sau evidenţierea unei hernii facilitează
diagnosticul.
Bolnavii cu ocluzie de instestin subţire prezintă o alterare rapidă a stării generale.
Radiografia abdominală simplă evidenţiază imagini hidroaerice multiple, etajate, organizate
într-o anumită regiune.
30
Op. Cit., p. 41;
31
Idem, p. 44;
28
Dacă obstrucţia este la nivelul jejunului imaginile hidroaerice sunt situate în regiunea
abdominală superioară şi au dispoziţie orizontală şi contur neregulat, în timp ce pentru ocluzia de
ileon le găsim dispuse vertical în abdomenul inferior şi au contur neted.
Ocluzia pe colon
Tabloul clinic în obstrucţia situată la nivelul colonului este mai puţin dramatică, cu
manifestări sistemice mai puţin grave32.
Cauzele cele mai frecvente sunt tumorile maligne de colon (60%), diverticulita şi volvulusul
sigmoidian.
Debutul manifestărilor clinice este insidios.
Vărsăturile apar tardiv şi sunt mai puţin frecvente, iar oprirea tranzitului intestinal este
evidentă.
Evoluţia este progresivă în funcţie de rapiditatea instalării obstacolului, care poate fi
constituit lent în timp.
Examenul clinic relevă un abdomen destins, iar tuşeul rectal poate evidenţia sângerare în
lumen.
Examenul radiologic al abdomenului pe gol evidenţiază cadrul colic destins cu diametrul
lumenului colonului proximal peste 5 cm, în timp ce distal nu se vizualizează gaz în colon.
Dacă valva ileocecală este competentă, distensia şi imaginile hidroaerice sunt prezente şi la
nivelul intestinului subţire.Imaginile hidroaerice sunt situate pe cadrul colic, înalte şi cu contur
haustral.
Irigoscopia evidenţiază sediul şi uneori şi natura obstacolului.
Rectosigmoidoscopia pune în evidenţă obstrucţia de colon situată distal, iar colonoscopia
arată localizările înalte.
Tomografia computerizată poate fi utilă pentru stadializarea unui neoplasm de colon dacă
tabloul clinic permite temporizarea intervenţiei chirurgicale.
2.6 Tratamentul ocluziilor
32
”Tratat de patologie medicala” -E.Proca, Editura medicala, 1998, p. 48;
29
Tratamentul bolnavului cu ocluzie intestinală trebuie să înceapă practic o dată cu internarea,
după recoltarea unor probe de sânge pentru determinarea hemoleucogramei, electroliţilor, ureei,
creatininei, glicemiei şi evident a grupului de sânge şi a probelor de coagulare33.
Un gest care prin eficienţa sa a devenit obligatoriu este efectuarea unei radiografii
abdominale în ortostatism.
De mare importanţă atât pentru diagnostic, dar şi pentru tratament este montarea unei sonde
nazo-gastrice de aspiraţie. Rolul ei este de a decomprima stomacul şi a diminua posibilitatea
refluării conţinutului acestuia în arborele traheobronşic cu ocazia unei vărsături sau în momentul
intubaţiei anestezice.
Cantitatea de lichid gastric aspirat ne ajută la calcularea cât mai corectă a pierderilor
lichidiene ale bolnavului. De asemenea aspectul lichidului aspirat poate aduce argumente decisive
(lichid fecaloid) pentru diagnosticul de ocluzie intestinală.
Tot în scopul monitorizării pierderilor lichidiene, dar şi a răsunetului lor asupra
organismului, se montează pacientului o sondă urinară autostatică. Se va urmări diureza orară, care
este unul din mijloacele de apreciere a stării de deshidratare a pacientului.
Tratamentul medical
Trebuie început imediat şi constă din administrarea de soluţii perfuzabile care vor conţine
glucoză, ser fiziologic, electroliţi (în special K şi Na) care se administrează intravenos, după un
bilanţ iniţial al pierderilor hidroelectrolitice ale bolnavului.
Administrarea antibioticelor cu spectru larg care să acopere flora ce conţine germeni gram
pozitivi şi negativi, precum şi germenii anaerobi a devenit regula.
De asemenea vor fi corectate orice insuficienţe de organ cunoscute sau depistate (insuficienţă
cardiacă, insuficienţă respiratorie, etc).
De multe ori la bolnavii vârstnici la care cauza ocluziei este o tumoră malignă,vom constata
şi anemie, ce trebuie corectată prin administrare de sânge.
Atunci când diagnosticul stabilit este de ocluzie funcţională se administrează bolnavului în
plus şi o medicaţie parasimpatico-mimetică (Miostin, Prostigmin) care poate duce la reluarea
peristalticii.
Tratamentul chirurgical34
33
”Chirurgie”-M.Mihailescu, Editura medicala, 2009, p. 59;
34
”Chirurgie”-M.Mihailescu, Editura medicala, 2009, p. 63;
30
Orice ocluzie declarată mecanică reprezintă o indicaţie chirurgicală de urgenţă. Atunci când
bănuim că mecanismul de ocluzie este prin obstrucţie se poate temporiza intervenţia pentru câteva
ore (până la 24 ), timp necesar completării investigaţiilor şi refacerii tulburărilor hidroelectrolitice
constatate35.
Dacă mecanismul de ocluzie este strangularea atunci intervenţia chirurgicală trebuie să fie
urgentă pentru că suferinţa vasculară va duce la necroza segmentului digestiv implicat, cu toate
consecinţele ce decurg de aici (apariţia peritonitei prin perforarea ansei, complicarea tratamentului
prin necesitatea rezecţiei segmentului necrozat).
Indiferent de tipul de ocluzie, scopul principal al tratamentului chirurgical este de a pune în
evidenţă obstacolul care va trebui suprimat, sau, dacă acest lucru nu este posibil (de exemplu: tumori
inextirpabile), va trebui scurtcircuitat36.
De asemenea, consecinţele obstacolului şi prevenirea posibilităţii de recidivă a ocluziei sunt
elemente pe care chirurgul trebuie să le aibă în vedere.
Tratamentul chirurgical al ocluziei pe intestinul subţire37
În situaţiile necomplicate acesta poate consta dintr-o simplă secţiune de bridă, o enterotomie
pentru extragerea unui corp străin (de exemplu: calcul biliar, trico- sau fitobezoar, corpi străini
înghiţiţi sau un ghem de ascarizi).
În cazul volvulusului poate fi suficientă o simplă devolvulare, urmată de o fixare a anselor
între ele pentru prevenirea recidivei (enteroplicatură).
În situaţiile când ansa intestinală este purtătoarea unei tumori benigne sau maligne sau
viabilitatea ei este compromisă prin strangulare se procedează la o enterectomie urmată de entero-
enteroanastomoză. Dacă obstacolul nu poate fi îndepărtat (de exemplu: carcinomatoză peritoneală)
se va proceda la ocolirea lui prin una sau mai multe entero-enteroanastomoze latero-laterale.
Tratamentul chirurgical al ocluziei pe intestinul gros38
În cancerele colonului drept exereza unei tumori ocluzive după principii oncologice este
astăzi acceptată de majoritatea chirurgilor, dat fiind posibilitatea de golire a intestinului în amonte de
obstacol.
În obstacolele tumorale pe colonul stâng opţiunile sunt diferite, unii chirurgi optând pentru o
derivaţie externă de amonte ca prim timp, după care practică operaţia radicală, alţii optând pentru
35
”Chirurgie si Ortopedie”-Al.Varna, Bucuresti 2002, p. 71;
36
”Patologie Chirurgicala”-TH.Burghele, Bucuresti 1977, p. 103;
37
38
Op. Cit., p. 97;
31
exereza colonului purtător de tumoră după principii oncologice cu restabilirea imediată (colostomie
de amonte asociată sau nu) sau tardivă, într-un timp următor (operaţie de tip Hartmann).
În cazurile în care tumora este inextirpabilă se vor efectua fie anastomoze de scurtcircuitare
între segmente de colon sau rect indemne situate înainte şi după obstacol sau uneori între ileonul
terminal şi un segment de colon, în funcţie de locul unde este situat obstacolul.
Dacă scurtcircuitarea nu este nici ea posibilă se poate recurge la o colostomie derivativă pe
un segment de colon situat în amonte de obstacol (ex.: cecostomia, anusul pe transvers sau pe
colonul sigmoid).
Etiologia benignă a ocluziei pe colon este mai puţin frecventă şi pentru rezolvarea ei este
necesară uneori o simplă devolvulare (în volvulusul de sigmoid).
Alteori este necesară o rezecţie de colon atunci când segmentul afectat are vascularizaţia
compromisă (de exemplu: volvulusul cu necroză a unui segment colic; hernie de colon strangulată
ş.a.m.d.)39.
În cazul rezecţiilor de colon în astfel de situaţii sunt chirurgi care optează pentru efectuarea
unei colostomii temporare pe capătul proximal şi închiderea capătului distal, urmând ca refacerea
continuităţii colice să fie făcută într-un timp ulterior. Alţii sunt adepţii refacerii tranzitului prin
anastomoză în acelaşi timp operator.
Concluzia care se desprinde este că ocluzia intestinală are o multitudine de rezolvări
chirurgicale care trebuie practic să fie adaptate la fiecare caz în parte40.
Important de reţinut este şi faptul că tratamentul susţinut de reechilibrare hidroelectrolitică
trebuie continuat până la normalizarea constantelor sanguine, reluarea tranzitului şi a alimentaţiei
orale.
CAPITOLUL III
39
”Chirurgie pentru Cadre medii”-Mihai Mihailescu, editura medicala, 2009, p. 92;
40
”Chirurgie si Ortopedie”-Al.Varna, Bucuresti 2002, p. 77;
32
CAZURI CLINICE
Al treilea capitol relevă prezentarea a 3 cazuri de bolnavi internaţi cu diagnosticul de

ocluzie intestinală în secţia Chirurgie Generală a Spitalului Judeteţean Sibiu, la care s-au aplicat
toate măsurile de nursing şi care cuprind nevoile fundamentale ale omului.
Cele 14 nevoi fundamentale ale Virginiei Henderson după care s-au realizat ”planul de
îngrijiri”41 sunt:
1.Nevoia de a respira
2.Nevoia de a se alimenta şi hidrata
3.Nevoia de a elimina
4.Nevoia de a se misca,a păstra o bună postură
5.Nevoia de a dormi,a se odihni
6.Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca
7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului in limite normale
8.Nevoia de a fi curat,a-şi proteja tegumentele
9.Nevoia de a evita pericolele
10.Nevoia de a comunica
11.Nevoia de acţiona după credinţele sale şi valorile sale
12Nevoia de a se realiza
13.Nevoia de a se recrea
14.Nevoia de a învaţa
Asistentul medical este persoana care poate acorda îngrjiri calificate, cu devotament,
posedând cunoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al responsabilităţii foarte dezvoltat 42.
Funcțiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente persoanelor a căror stare o
necesită, tinând cont de nevoile afective,spirituale şi fizice şi în observarea şi comunicarea către
ceilalţi membrii ai echipei de ingriijire a conditiilor ce exercită un efect important asupra sanătăţii
pacientului.
Asistenta medicală,ca factor important în însănătoşirea pacientului trebuie să aibă în vedere
următoarele puncte importante:
41
”Ghid de Nursing”- Lucreti Titirca, Edituira Viata Medicala Romaneasca, 2008;
42
”Ingrijirea speciala a bolnavilor”-C.Mozes, Editura Media Sud, Bucuresti, 2004, p. 62;
33
-pregătirea fizică şi psihică a bolnavului
-pregătirea generală care cuprinde examenele clinice si paraclinice
-pregătirea pentru operaţie sau ingrijirile preoperatorii
-ingrijirile după operaţie sau postoperatorii.
Prin pregătirea fizică şi psihică preoperatorie a pacientului,asistenta trebuie să-l indemne să-
şi exprime gândurile, grijile, teama,să-i insufle încrederea în echipa operatorie, să-i explice ce se va
întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de preanestezie. Stările de tensiune din cadrul echipei
de îngrijire trebuie să fie disimulate faţă de pacient.
3.1 Planul de îngrijire nr. 1
DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTA B.M.

CULEGEREA DE DATE
A.Date stabile
Nume: B.
Prenume: M.
Data naşterii: 10.09.1945
Naţionalitate: română
Religie: greco catolică
Limba vorbită: română
Ocupaţie: pensionară
Grupa sanguină: A II
B.Date variabile
Domiciliul:
Judeţul: Sibiu
Localitatea : Sibiu
C. Date legate de starea fizică şi psiho-socială:
◘ Temperatura 37,2 0C
◘ Tensiunea arterială: 110/ 70 mm Hg
◘ Respiraţia: 18 de respiraţii/ minut
◘ Starea generală: alterată
34
◘ Tegumentele şi mucoasele: palide
◘ Tahicardie -puls 70 bătăi /minut
◘ Tranzit intestinal: abolit
ISTORIC
Pacienta B. M. , în vârstă de 70 de ani este o persoană de 1, 63 m inaltime , cu o greutate de
56 kg, cu o fire deschisă şi sociabilă.
Este nefumătoare şi nu consumă băuturi alcoolice, condiţiile de viată bune, alimentaţie
echilibrată, nu prezintă alergii sau boli ereditare.
Pacienta nu a mai avut alte intervenţii chirurgicale şi nici probleme grave de sănătate.
Ea afirmă că boala a debutat în urmă cu 5 zile prin dureri abdominale colicative, greţuri,
vărsături alimentare. De 2 zile prezintă oprirea tranzitului digestiv pentru materiile fecale.
MOTIVELE INTERNĂRII
În data de 05.04.2015, starea generală se altereaza precoce, tranzitul intestinal este complet
abolit incluziv pentru gaze , apare şoc, dureri colicative abdominale intense şi continue, vărsături
precoce şi intense, balonări acute cu caracter continuu.
Pacienta este dusă de urgenţă la Spitalul judeţean Sibiu unde este consultată şi este internată
la chirurgie pentru investigatii si tratament apoi transferata la ATI .
DIAGNOSTIC MEDICAL
Ocluzie intestinală mecanică prin strangulare intestinală prin bride.
EXAMEN CLINIC ŞI PARACLINIC
La examenul clinic se constată un abdomen destines, simetric care participă în mod redus la
mişcările respiratorii.
Pacienta prezintă sensibilitate abdominală difuz moderată la palpare si apărare musculară
difuză moderată.
Tranzitul digestiv este absent pentru materii fecale şi gaze, ficatul si splina nu se palpeaza si
prezinta timpanism generalizat al abdomenului.
La tuşeul rectal se constată o ampulă rectală goală.
Starea generala este uşor alterata, tegumentele şi mucoasele sunt palide.
35
Sistemul osteoarticular este integru morfofuncţional, sistem muscular normoton,
normochimetic.
Toracele e normal conformat cu miscari respiratorii simetrice, de amplitudine normală,
sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular present bilateral.
Zgomotele cardiace sunt normale, ritmice.
Pacienta este orientata temporo-spatial.
La ecografia abdominală se constată:
-ficat fără modificări;
-colecist hipoton, fără calculi;
-cai biliare libere;
-splină de 10 cm, fără modificări;
-rinichi bilateral fără calculi, fără hidronefroză;
-vezica urinara cu mucoasa ingrosata;
-pancreas fără modificări ecografice.
In urma examenului radiologic pe gol constatam: nivele hidroaerice de dimensiune medie
situate în flancul stâng.
Examene de laborator
Hematologice:
Hematocrit 42% (35-40% )
Leucocite 10.300/mm³ (4.000-8.000/mm³)
Timp de sângerare 14 s (12-16s)
Timp coagulare 5.1 min (4-6 min)
Biochimie:
Creatinină 0.72 mg% (0.8-1.2 mg/%)
Glicemie 98 mg% (80-120 mg% a)
Ionograma sanguină:
Na 134 mmol Ul (125-140mmol/m),K 4.2 mmol/l (4.5-Smmol/l)
DIAGNOSTIC NURSING
Diagnosticul de nursing preoperator
-Disconfort manifestat prin dureri abdominale intense şi continue datorita ocluziei.
- Alterarea functiei circulatorii manifestata prin soc, tahicardie, hipotensiune, adinamie;
- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate;
36
-Tulburarea eliminarilor manifestat prin balonări, vărsături precoce şi intense, orpirea
tranzitului intestinal.
Diagnostic de nursing postoperator
-Disconfort manifestat prin durere datorita interventiei chirurgicale suferite;
- Alimentaţie insuficientă cantitativ şi calitativ leagat de anorexie , greţuri şi vărsături;
- Alterarea eliminărilor intestinale legat de mobilitatea redusă;
- Tulburări ale somnului manifestată prin insomnie datorita durerii si anxietatii;
- Comunicare ineficace la nivel afectiv;
- Dificultate de a se misca datorita durerii;
- Deficit de volum lichidian din cauza varsaturilor si a ingestiei insuficiente de lichide;
STABILIREA PRIORITĂŢILOR
- Diminuarea durerii şi a anxietăţii;
- Pacienta să prezinte o stare de nutriţie adecvată şi funcţii vitale în limite normale;
- Pacienta să aibă o diureză şi un tranzit intestinal normal;
- Pacienta să prezinte comfort fizic şi psihic;
- Pacienta să nu prezinte complicatii, să cunoască aspectele bolii şi a regimului.
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTǍRI SURSA DE

NURSING DE DEPENDENŢǍ DIFICULTATE
1. A bea şi a Alimentaţie insuficientă -slabiciune; -anorexia;

mânca cantitativ şi calitativ - inapetenţă, , vărsături - stare depresivă,
alimentare slăbiciune
- hidratare insuficientă în
calitate şi cantitate
2. A elimina Alterarea eliminărilor - absenţa scaunelor de -mobilitate redusă

intestinale şi urinare mai multe zile - interventia
-balonare. chirurgicala
37
- flatulenta
- crampe andominale
3. A păstra Risc de alterare a -tegumente umede, -igienă precară;

integritatea şi integrităţii tegumentare eritem la nivel dorsal; -mobilitate redusă;
igiena
tegumentară
4. A-şi menţine Aceasta nevoie nu e

temperatura alterata
corpului în limite
normale
5. A dormi şi a se Tulburări ale somnului -oboseală, somn agitat, -anxietate;

odihni manifestată prin treziri frecvente -inadaptarea la noul
insomnie mediu.
-durere
6. A se mişca şi a Diminuarea mobiliăţii - dificultate în a se -durere
avea o bună mişca -slăbiciune
postură
7. A se îmbrăca şi Dificultate în a se - Epuizare şi poziţie -slăbiciune

dezbrăca îmbrăca şi dezbrăca antalgică -durere.
8. A respira şi a Alterarea respiraţiei -respiraţie superficială. -anxietate

avea o bună legată de durere şi -durere
circulaţie anxietate
9. A evita - iritabilitate, facies -durere în regiunea
38
pericolele Disconfort crispat abdominala
10. A se recrea Incapacitatea de a se -neparticiparea la -anxietate;

recrea activităţi recreative -durere
11. A învăţa cum Deficit de cunoaştere -cunoştinţe -educaţia

să-şi păstreze legat de educaţia insuficiente asupra bolii. insuficientă;
sănătatea insuficientă
12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; -incapacitatea de

preocupat în legat de incapacitatea -sentiment de inutilitate; control a bolii;
vederea realizării de control a bolii
13. A acţiona
conform Această nevoie nu este
propriilor alterată
convingeri şi
valori, de a
practica religia
14. A comunica Comunicare ineficace -izolare socială; -mediu necunoscut,

la nivel afectiv -lipsa comunicării; slăbiciune,
-oboseală, epuizare
Planul de îngrijire al pacientei s-a desfășurat între 05-16 aprilie 2015 ( vezi anexa nr.1).
Evaluare finală. Pacienta B.M. este internată de urgenţă în secţia A. T. I. cu diagnosticul de
ocluzie intestinală în data de 5 aprilie 2015.
39
Se intervine chirurgical constatându-se că bolnava are o ocluzie intestinală mecanică prin
strangulare intestinală prin bride.
Postoperator mi-am propus următoarele obiective:
 monitorizarea funcţiilor vitale şi a eliminărilor;
 combaterea durerii;
 schimbarea pansamentului şi pungii de dren;
 restabilirea tranzitului intestinal;
 înlăturarea setei;
 menţinerea sondei nazogastrice atât cât este necesa;
 bolnava să fie echilibrată nutritiv;
 combaterea insomniei;
 mobilizarea cât mai precoce a pacientei;
 menţinerea igienei corporale.
Aceste obiective mi le-am atins, bolnava se simte bine, are o stare generală bună, este
nerăbdătoare să se întoarcă la familia ei şi este fericită că s-a refăcut după operaţie.
În data de 16 aprilie 2015 se externează vindecată chirurgical cu următoarele recomandări:
 să respecte regimul igieno dietetic;
 să evite efortul fizic;
 să revină la control peste 14 zile;
 să se prezinte la medic în caz de complicaţie.
3.2 Planul de îngrijire nr.2

DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTA C.I.
CULEGEREA DE DATE
A.Date stabile
Nume: C.
Prenume: I.
Religie: ortodoxa
40
Ocupaţie: pensionară
Grupa sanguină: B III
B.Date variabile
Domiciliul:
Judeţul: Sibiu
Localitatea : Veștem
ISTORIC
Pacienta C. I. , în varstă de 77 de ani este o persoană de 1, 58 m înălțime, cu o greutate de 62
kg, cu o fire deschisă și sociabilă.
Este nefumătoare și nu consumă băuturi alcoolice, condițiile de viață bune, alimentație
echilibrată, nu prezintă alergii sau boli ereditare.
Pacienta nu a mai avut alte interventii chirurgicale , a mai avut internări pe motiv de
hipertensiune arterială.
Ea afirma ca boala a debutat în urmă cu aproximativ 3 zile prin dureri abdominale
colicative, greţuri, vărsături alimentare, balonări abdominale, întreruperea tranzitului digestiv.
În data de 30.03.2015, starea generală se altereaza precoce, tranzitul intestinal este complet
abolit incluziv pentru gaze , apare şoc, dureri colicative abdominale intense şi continue, vărsături
precoce şi intense, balonări acute cu caracter continuu.
Pacienta este dusă de urgenţă la Spitalul judeţean Sibiu unde este consultată şi este internată
la chirurgie pentru investigatii si tratament apoi transferata la ATI .
DIAGNOSTIC MEDICAL
41
La examenul clinic se constata un abdomen destins, simetric care participă în mod redus la
mişcările respiratorii.
Pacienta prezinta sensibilitate abdominală difuz moderată la palpare si apărare musculară
difuză moderată.
Tranzitul digestiv este absent pentru materii fecale şi gaze, ficatul si splina nu se palpeaza si
prezinta timpanism generalizat al abdomenului.
La tuşeul rectal se constată o ampulă rectală goală.
Starea generală este uşor alterată, tegumentele şi mucoasele sunt palide.
normochimetic.
Toracele e normal conformat cu miscari respiratorii simetrice, de amplitudine normală,
sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular present bilateral.
Zgomotele cardiace sunt normale, ritmice. Tensiune arteriala 140/90 mm Hg
Pacienta este orientata temporo-spatial.
-ficat omogen, dimensiuni normale;
În urma examenului radiologic pe gol constatăm: nivele hidroaerice de dimensiune medie
Hematologice:
Leucocite 9.600/mm³ (4.000-8.000/mm³)
42
Biochimie:
Na 129 mmol Ul (125-140mmol/m)
K 4.3 mmol/l (4.5-Smmol/l)
DIAGNOSTIC NURSING
-Disconfort manifestat prin dureri abdominale intense şi continue datorită ocluziei.
- Alterarea funcției circulatorii manifestată prin șoc, tahicardie, hipertensiune, adinamie;
- Alimentaţie insuficientă cantitativ şi calitativ leagat de anorexie , greţuri şi vărsături
- Alterarea eliminărilor intestinale legat de mobilitatea redusă
- Tulburări ale somnului manifestată prin insomnie datorita durerii si anxietatii
- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate
- Comunicare ineficace la nivel afectiv
- Dificultate de a se misca datorita durerii
- Diminuarea durerii şi a anxietăţii
- Pacienta să prezinte o stare de nutriţie adecvată şi funcţii vitale în limite normale
- Pacienta să aibă o diureză şi un tranzit intestinal normal
- Pacienta să prezinte comfort fizic şi psihic
- Pacienta să nu prezinte complicatii
- Pacienta să cunoască aspectele bolii şi a regimului igienico-dietetic
43
1. A bea şi a Alimentaţie insuficientă -slabiciune; -anorexia;

mânca cantitativ şi calitativ - inapetenţă, -greturi
- hidratare insuficientă -varsaturi
2. A elimina Alterarea eliminărilor - absenţa scaunelor de mai -mobilitate redusă

intestinale multe zile - interventia
-balonare. chirurgicala
- flatulenta
- crampe andominale
3. A păstra Dificultatea de a-şi -Neputinţă motorie Diminuarea

integritatea şi acorda îngrijiri de igienă -Tegumente şi mucoase mobilităţii,
igiena uscate constrîngeri fizice,
tegumentară durere, oboseala,
slăbiciune, şedere
îndelungată în pat
4. A-şi menţine -Subfebrilitate -Temperatură: 37,5 grade Tensiune

temperatura C intraabdomială
corpului în limite
normale
-anxietate;
5. A dormi şi a se Tulburări ale somnului -oboseală, somn agitat, - teama de
odihni manifestată prin treziri frecvente intervenţia
insomnie chirurgicală, constrângeri
fizice (pansamente,
sonde)
44
-durere
6. A se mişca şi a Diminuarea mobiliăţii - Astenie -durere

avea o bună -Stare generală alterata -slăbiciune
postură -Diminuarea mobilităţii

8. A respira şi a Alterarea respiraţiei -respiraţie superficială. -anxietate

avea o bună legată de durere şi -durere
circulaţie anxietate
9. A evita - iritabilitate, facies crispat -durere în regiunea

pericolele Disconfort abdominala
Anxietate, fatigabilitate -Transpiraţii reci,
nelinişte
10. A se recrea Incapacitatea de a se -neparticiparea la activităţi -anxietate;
recrea recreative -durere

12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; - Incapacitatea de

preocupat în legat de incapacitatea de -sentiment de inutilitate; a-şi rezolva
vederea realizării control a bolii problemele
personale
13. A acţiona
45
convingeri şi
valori, de a
practica religia

-retragere în sine -oboseală, epuizare
Planul de îngrijire al pacientei s-a desfășurat între 30 martie-11 aprilie 2015( vezi anexa nr.
2).
Evaluarea finală:
Pacienta C. I. este internata de urgenţă în secţia A. T. I. cu diagnosticul de ocluzie intestinală
de data de 30 martie 2015. Se intervine chirurgical constatându-se că bolnava are o ocluzie
intestinală mecanică prin strangulare intestinală prin bride şi aderenţe.
Postoperator mi – am propus următoarele obiective:
 schimbarea pansamentului şi a pungii de dren;
 menţinerea sondei nazogastrice atât cât este necesar;
 bolnava să fie echilibrat nutritiv;
 mobilizarea cât mai precoce a pacientului;
 menţinerea igieniei corporale.
46
Aceste obiective mi le-am atins, bolnava se simte bine, are o stare generală bună, este
nerăbdătoare să se întoarcă la familiaei şi este fericita că s-a refăcut după operaţie.
În data de 11 aprilie 2015 se externează vindecata chirurgical cu următoarele recomandări:
 să respecte regimul igieno dieteic;
3.3 Planul de îngrijire nr. 3
DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTUL P.V.

CULEGEREA DE DATE
A.Date stabile
Nume: P.
Prenume: V.
Religie: ortodoxa
Ocupaţie: pensionar
Grupa sanguină: AB IV
B.Date variabile
Domiciliul:
Judeţul: Sibiu
Localitatea: Șelimbăr
47
ISTORIC
Pacientul P. V. de naţionalitate română, religia ortodoxă, statură mijlocie, înalţime 1,68 cm,
greutate 73 kg. Este pensionar, are doi copii, este nefumător şi consumă ocazional băuturi alcoolice.
Condiţiile de viaţă, familiale şi sociale sunt bune; pacientul nu prezintă boli ereditare şi nu
este alergic la nici un medicament.
Pacientul nu a mai avut alte intervenții chirurgicale, a mai avut internări pe motiv de
hipertensiune arterială și cardiopatie ischemică.
El afirmă că boala a debutat în urmă cu aproximativ 4 zile prin dureri abdominale colicative,
greţuri si vărsături alimentare.
Având în antecedente o pancreatită cronică, se consderă iniţial o pancreatită cronică
acutizată, însă evoluţia clinică sugerează o ocluzie intestinală. De 2 zile prezintă oprirea tranzitului
intestinal pentru materii fecale şi de aproximativ ½ ore şi pentru gaze.
În data de 02. 04. 2015, starea generală se altereaza precoce, tranzitul intestinal este complet
abolit incluziv pentru gaze , apar dureri colicative abdominale intense şi continue, vărsături precoce
şi intense, balonări acute cu caracter continuu.
Pacientul este dusde urgenţă la Spitalul judeţean Sibiu unde este consultat şi este internat la
ATI .
DIAGNOSTIC MEDICAL
La examenul clinic se constata un abdomen destins, sensibil la palpare, simetric care
participă în mod redus la mişcările respiratorii.
Sensibilitatea abdominală este difuza si se constata apărare musculară difuză moderată.
Tranzitul digestiv este absent pentru materii fecale şi gaze, si prezinta timpanism generalizat
al abdomenului.
48
Starea generala este uşor alterata, tegumentele şi mucoasele sunt palide.
normochimetic.
Toracele e normal conformat cu miscari respiratorii simetrice , usoara tahipnee, sonoritate
pulmonară normală, murmur vezicular present bilateral.
Zgomotele cardiace sunt normale, ritmice. Tensiune arteriala 135/90 mm Hg
Pacientul este orientata temporo-spatial.
-ficat usor marit, hiperecogen;
În urma examenului radiologic pe gol constatam : nivele hidroaerice de dimensiune medie
Hematologice:
Leucocite 9.200/mm³ (4.000-8.000/mm³)
Biochimie:
Na 133 mmol Ul (125-140mmol/m)
K 4.1 mmol/l (4.5-Smmol/l)
DIAGNOSTIC NURSING
49
-Disconfort manifestat prin dureri abdominale intense şi continue datorita ocluziei.
- Alterarea functiei circulatorii manifestata prin soc, tahicardie, hipertensiune, adinamie;
- Tulburarea nutritiei datorita anorexiei , greţurilor şi vărsăturilor
- Dificultate de a se misca datorita durerii
- Alterarea homeostaziei manifestate prin subfebrilitate
- Alterarea eliminărilor intestinale legat de mobilitatea redusă
- Tulburări ale somnului manifestată prin insomnie datorita durerii si anxietatii
- Alterarea respiraţiei legată de durere şi anxietate
- Comunicare ineficace la nivel afectiv
- Diminuarea durerii şi a anxietăţii
- Pacientul să prezinte o stare de nutriţie adecvată şi funcţii vitale în limite normale
- Pacientul să aibă o diureză şi un tranzit intestinal normal
- Pacientul să prezinte comfort fizic şi psihic
- Pacientul să nu prezinte complicatii
- Pacientul să cunoască aspectele bolii şi a regimului igienico-dietetic

1. A bea şi a Dificultatea de a se alimenta-slabiciune;

şi -anorexia;
mânca hidrata - inapetenţă, -greturi
- Uscăciunea mucoasei -varsaturi
nazele şi a cavităţii bucale -prezenţa sondei de aspiraţie
gastrică
2. A elimina Alterarea eliminării intestinale
- Durere abdominală -mobilitate redusă
50
-Absenţa tranzitului - interventia
intestinal chirurgicala
-Meteorism
3. A păstra Dificultatea de a-şi -Neputinţă motorie Diminuarea
integritatea şi acorda îngrijiri de igienă -Tegumente şi mucoase mobilităţii,
igiena uscate constrângeri fizice,
tegumentară durere, oboseala,
slăbiciune, şedere
îndelungată în pat
4. A-şi menţine -Subfebrilitate -Temperatură: 37,9 grade Tensiune

temperatura C intraabdomială
corpului în limite
normale
-anxietate;
5. A dormi şi a se Tulburări ale somnului -oboseală, somn agitat, - stres
odihni manifestată prin treziri frecvente -durere
insomnie
6. A se mişca şi a Diminuarea mobiliăţii - Astenie -durere

avea o bună -Stare generală alterata -slăbiciune
postură -Diminuarea mobilităţii

8. A respira şi a Alterarea respiraţiei -respiraţie superficială - Insuficienţă respiratorie şi

avea o bună legată de durere si insuficienta
-tahipnee, tahicardie insuficienţă
circulaţie circulatorie circulatorie acută
51
9. A evita -Cefalee, - Schimbări de gradul
pericolele Disconfort -greţuri, de intimitate,
Anxietate, Fatigabilitate -ameţeli, prezenţa unor bolnavi
-durere abdominală, gravi în salon
-nelinişte, Constrângeri fizice
-transpiraţii reci (sondă,dren)
10. A se recrea Incapacitatea de a se -neparticiparea la activităţi -anxietate;
recrea recreative -durere

12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; - Incapacitatea de

preocupat în legat de incapacitatea de -sentiment de inutilitate; a-şi rezolva
vederea realizării control a bolii problemele
personale
13. A acţiona
convingeri şi
valori, de a
practica religia

-retragere în sine -oboseală, epuizare
52
Planul de îngrijire al pacientului s-a desfășurat în perioada 02 aprilie - 12 aprilie 2015(vezi
anexa nr. 3).
Evaluarea finală
Pacientul P. V. este internat de urgenţă în secţia A. T. I. cu diagnosticul de ocluzie intestinală
de data de 02 aprilie 2015. Se intervine chirurgical constatându-se că bolnavul are o ocluzie
intestinală mecanică prin strangulare intestinală prin bride şi aderenţe.
Postoperator mi – am propus următoarele obiective:
 schimbarea pansamentului şi a pungii de dren;
 menţinerea sondei nazogastrice atât cât este necesar;
 bolnavul să fie echilibrat nutritiv;
 mobilizarea cât mai precoce a pacientului;
 menţinerea igieniei corporale;
Aceste obiective mi le-am atins, bolnavul se simte bine, are o stare generală bună, este
nerăbdător să se întoarcă la familia lui şi este fericit că s-a refăcut după operaţie.
În data de 12 aprilie 2015 se externează vindecat chirurgical cu următoarele recomandări:
 să respecte regimul igieno dieteic;
53
Concluzii
În urma celor trei cazuri studiate am constatat că:

1. Ocluzia intestinală constituie una dintre cele mai complexe şi mai grave sindroame ale
abdomenului acut;
2. Diagnosticul de ocluzie intestinală este urgent, el trebuie stabilit rapid pentru a se putea
acţiona în timp util pentru bolnav;
3. Neprezentarea la timp, ignorarea semnelor bolii are o frecvenţă crescută şi reprezintă un
important factor de prognostic negativ;
4. Comunicarea dintre asistenta medicală şi pacient este fundamentală în nursing pentru
evaluarea situaţiilor date şi recunoaşterea adevăratelor probleme,aspecte ce stau la baza realizării
unui plan de îngrijire care să satisfacă toate nevoile;
5. Rolul asistentei este de a supraveghea în permanenţă ,de a observa în totalitate,de a liniştii
şi de a da încredere fiecărui pacient astfel încât prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture
starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie;
54
6. Datorită faptului că în urma intervenţiei chirurgicale survin alterări ale autonomiei
nevoilor fundamentale ale pacientului, este necesar să se elaboreze un plan de intervenţii care
permite stabilirea ordinii,priorităţilor care trebuie respectate;
7. În procesul de îngrijire a pacienţilor cu tratament chirurgical al ocluziei intestinale,
evalurea este o condiţie absolută a calităţii îngrijirilor. Ea trebuie să se facă cu regularitate la diverse
intervale. Dacă intervenţiile planificate nu şi-au atins scopul, atunci trebuie să ştim de ce nu avem
rezultatul scontat şi cum să corectăm situaţia .
8. Spitalizarea tardivă este factorul major de risc în această patologie şi totodată un important
factor de prognostic negativ;
9. Această boală nu poate fi tratată la domiciliu prin metode conservatoare, intervenţia
chirurgicală este imperios necesară, de momentul realizării ei depinzând evoluţia ulterioară a bolii.
Devotamentul, amabilitatea, discreţia, abilitatea sunt atuuri majore care nu trebuie să lipsească unei
asistente medicale şi care vor completa,în mod fericit conştiinciozitatea profesională, cu scopul bine
precizat şi anume reîntoarcerea pacientului la viaţa normală;
10. Mortalitatea şi morbiditatea postoperatorie sunt influenţate de tipul de patologie,
complexitatea intervenţiei chirurgicale,experienţa chirurgului şi dotarea spitalelor;
11. Ocluzia intestinală se întâlneşte la orice varstă, la tineri şi adulţi este mai rară, la varstnici
mai frecventă cu o rată a mortalităţii crescută;
12. În tratamentul postoperator al bolnavilor supuşi chirurgical se urmăreşte în mod deosebit
prevenirea apariţiei complicaţiilor postoperatorii imediate, precoce şi tardive, ceea ce obligă
asistenta medicală la o urmărire foarte atentă a pacienţilor postoperator;
13. Un rol important în vindecarea bolnavilor îl reprezintă asistenta medicală care trebuie să
îl cunoască îndeaproape pe bolnav,să stabilească raporturi sănătoase şi de încredere reciprocă,trebuie
să ţină seama că fie şi numai internarea poate constitui o situatie stresantă;
14. Momentul internării, primul contact al bolnavului cu spitalul şi cu personalul medical,
contactul cu ceilalţi bolnavi şi felul în care este primit au o importanță deosebită pentru evolutia
ulterioară a procesului patologic;
15. Pentru o evolutie favorabilă a pacienţilor operaţi este necesară o pregătire preoperatorie
atât fizică cât şi psihică a pacientului informându-l în legătură cu tehnicile necesare a-i fi efectuate
explicându-i că de o bună pregătire fizică şi psihică depinde reuşita intervenţiei chirurgicale ,evitând
complicaţiile;
55
16. Asistenta medicală, o verigă importantă a corpului medical, va conştientiza pacientul
asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea,în procesul de vindecare având un rol important
stabilirea unor obiective precise, a unui plan de educatie şi ingrijire precum şi comunicarea asistentei
cu pacientul şi familia acestuia.
17. Asistenta este cadrul care se află în permanenţă lângă bolnav,ea este legatura directă şi
cea mai calificată dintre medic şi omul suferind.
Rămânând mai mult timp decât medicul langă bolnav, îngrijindu-l, asistând la felul cum
acesta se alimentează sau ajutându-l să mănânce, administrându-i medicaţia zilnică, controlându-i
temperatura şi pulsul, tensiunea arterială, observând cantitatea de urină pe care acesta o elimină,
caracteristicile urinii şi ale scaunelor, felul cum bolnavul umblă, cum se odihneşte, cum vorbeşte sau
raţionează, asistenta medicală poate să-şi facă o imagine foarte exactă asupra evoluţiei bolii care,
împărtăşită medicului chirurg, poate ajuta în mod deosebit la stabilirea unui diagnostic exact sau a
tratamentului de urmat.
Bibliografie
1. ”Urgente Medico Chirurgicale”-Lucretia Titirca, Editura Medicala, 2007;

2. ”Ghid de Nursing”- Lucreti Titirca, Edituira Viata Medicala Romaneasca, 2008;
3. ”Indreptar de Chirurgie”-P.Simici, Editura didactica si pedagogica, Buc, 1986;
4. ”Chirurgie pentru Cadre medii”-Mihai Mihailescu, editura medicala, 2009;
5. ”Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali’-Lucretia Titirca-Editura Viata
medicala Romaneasca, 2006;
6. ”Chirurgie de urgenta”-Prof.Dr.C.Caloghea Editura Litera, 1980;
7. ”Manual de Medicina Interna pentru cadre medii”-C.Borundel, Bucuresti, 1986;
56
8. ”Tehnici speciale de ingrijire a bolnavului”-G.Balta Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1980;
9. ”Chirurgie si Ortopedie”-Al.Varna, Bucuresti 2002;
10. ’’Fiziologia tractului digestiv”-Groza.P, editura Medicala Bucuresti, 1999;
11. ”Ghid de manevre medicale”-M.Beuran, Scripta, Bucuresti, 2002;
12. ”Chirurgie”-M.Mihailescu, Editura medicala, 2009;
13. ”Patologie medicala si mica chirurgie’- P.Siminica, Bucuresti 2007;
14. ”Tratat de patologie medicala” -E.Proca, Editura medicala, 1998;
15. ”Ingrijirea speciala a bolnavilor”-C.Mozes, Editura Media Sud, Bucuresti, 2004;
16. ”Principii fundamentale ale ingrijirii bolnavului”-V.Henderson, Copenhaga, 2001;
17. ”Patologie Chirurgicala”-TH.Burghele, Bucuresti 1977;
18. ”Tehnici de ingrijire generala a bolnavului”-Balta Georgeta, editura didactica si pedagigica Buc,
1999;
19. ”Anatomia si fiziologia omului”-Carmancu P.,Niculescu C, Corint 2007;
20. ”Patologie si nursing chirurgical”-Nicolae Angelescu, Editura medicala Bucuresti, 1998;
57

Lucrare de Licena

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Licena

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LUCRARE DE LICENȚĂ

1.1 Anatomia intestinului subțire..........................................................................................................6

2.1 Definiție, etiopatogenie și clasificare............................................................................................20

3.1 Planul de îngrijire nr. 1..................................................................................................................33

1.1.1 Structura intestinului subțire

Macroscopic prezintă patru straturi - seroasa, musculara, submucoasa şi mucoasa.

1.2 Intestinul gros

1.2.2 Structura intestinului gros

Intestinul gros prezinta aceleasi straturi ca si intestinul subtire, mucoasa, submucoasa si

2.1 Definiție, etiopatogenie și clasificare

2.2 Fiziopatologia ocluziilor intestinale

Indiferent de natura obstacolului, elementul iniţial al modificărilor fiziopatologice este

2.3 Anatomia patologică a ocluziilor intestinale

Modificarea macroscopică este diferită în funcţie de mecanismul de producere.

2.5 Forme anatomo-patologice de ocluzie intestinală

După mecanismul de producere

2.6 Tratamentul ocluziilor

Al treilea capitol relevă prezentarea a 3 cazuri de bolnavi internaţi cu diagnosticul de

3.1 Planul de îngrijire nr. 1

DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTA B.M.

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTǍRI SURSA DE

1. A bea şi a Alimentaţie insuficientă -slabiciune; -anorexia;

2. A elimina Alterarea eliminărilor - absenţa scaunelor de -mobilitate redusă

3. A păstra Risc de alterare a -tegumente umede, -igienă precară;

4. A-şi menţine Aceasta nevoie nu e

5. A dormi şi a se Tulburări ale somnului -oboseală, somn agitat, -anxietate;

7. A se îmbrăca şi Dificultate în a se - Epuizare şi poziţie -slăbiciune

8. A respira şi a Alterarea respiraţiei -respiraţie superficială. -anxietate

9. A evita - iritabilitate, facies -durere în regiunea

10. A se recrea Incapacitatea de a se -neparticiparea la -anxietate;

11. A învăţa cum Deficit de cunoaştere -cunoştinţe -educaţia

12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; -incapacitatea de

14. A comunica Comunicare ineficace -izolare socială; -mediu necunoscut,

3.2 Planul de îngrijire nr.2

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

1. A bea şi a Alimentaţie insuficientă -slabiciune; -anorexia;

2. A elimina Alterarea eliminărilor - absenţa scaunelor de mai -mobilitate redusă

3. A păstra Dificultatea de a-şi -Neputinţă motorie Diminuarea

4. A-şi menţine -Subfebrilitate -Temperatură: 37,5 grade Tensiune

6. A se mişca şi a Diminuarea mobiliăţii - Astenie -durere

7. A se îmbrăca şi Dificultate în a se - Epuizare şi poziţie -slăbiciune

8. A respira şi a Alterarea respiraţiei -respiraţie superficială. -anxietate

9. A evita - iritabilitate, facies crispat -durere în regiunea

11. A învăţa cum Deficit de cunoaştere -cunoştinţe -educaţia

12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; - Incapacitatea de

14. A comunica Comunicare ineficace -izolare socială; -mediu necunoscut,

3.3 Planul de îngrijire nr. 3

DEMERSUL ÎNGRIJIRILOR PENTRU PACIENTUL P.V.

NEVOIA DIAGNOSTIC MANIFESTǍRI SURSA DE

1. A bea şi a Dificultatea de a se alimenta-slabiciune;

4. A-şi menţine -Subfebrilitate -Temperatură: 37,9 grade Tensiune

6. A se mişca şi a Diminuarea mobiliăţii - Astenie -durere

7. A se îmbrăca şi Dificultate în a se - Epuizare şi poziţie -slăbiciune

8. A respira şi a Alterarea respiraţiei -respiraţie superficială - Insuficienţă respiratorie şi

11. A învăţa cum Deficit de cunoaştere -cunoştinţe -educaţia

12. A fi Sentiment de neputinţă -amărăciune; - Incapacitatea de

14. A comunica Comunicare ineficace -izolare socială; -mediu necunoscut,

În urma celor trei cazuri studiate am constatat că:

1. ”Urgente Medico Chirurgicale”-Lucretia Titirca, Editura Medicala, 2007;

S-ar putea să vă placă și