ŞCOALA POSTLICEALĂ AUXILA MEDIAS

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR,
Prof. Nursing: Adrian Cristea
ABSOLVENT:
Diac Ionela Timea

SESIUNEA
AUGUST 2022
ŞCOALA POSTLICEALĂ AUXILA MEDIAS

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
COLOSTOMĂ

SESIUNEA
AUGUST 2022
 CUPRINS

MOTTO ................................................................................................................................... 4
ARGUMENT .......................................................................................................................... 5
CAPITOLUL I........................................................................................................................ 6
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A INTESTINUI GROS ........................... 6
1.1. Generalități ............................................................................................................... 6
1.2. Diviziunile intestinului gros ..................................................................................... 8
1.3. Evaluarea și diagnosticarea bolilor de colon .......................................................... 20
CAPITOLUL II .................................................................................................................... 22
ÎNGRIJIRE ȘI EDUCARE A BOLNAVULUI CU COLOSTOMĂ ............................... 22
2.1. Definiție ....................................................................................................................... 22
2.2. Clasificarea Stomelor................................................................................................... 23
2.3. Utilizarea colostomei ................................................................................................... 23
2.4. Particularități specifice pacienților cu boală Crohn sau rectocolită ulcerativă: ............. 24
2.5. Semne și simptome ...................................................................................................... 27
2.6. Colostomia ................................................................................................................... 29
2.7. Cecostomia .................................................................................................................. 31
CAPITOLUL III................................................................................................................... 43
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULLUI CU
COLOSTOMĂ...................................................................................................................... 43
3.1. Noțiuni despre nursing ................................................................................................. 43
3.2. Rolul asistentei în îngrijirea bolnavilor cu colostomă ................................................. 44
CAPITOLUL IV................................................................................................................... 48
PREZENTARE CAZ CLINIC ............................................................................................ 48
CONCLUZII ......................................................................................................................... 60
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 61
 MOTTO

„ Ai grijă de corpul tău, pentru că este singurul loc unde va trebui să trăiești”

Jim Rohn
 ARGUMENT

Stim cu toții că sănătatea este o stare fizică și fiziologică pe care de cele mai multe ori
nu o apreciem decât în momentul în care simțim că o pierdem. În plină sănătate (uneori
aparentă), nu ne gândim cum am reacționa dacă am avea o boală pentru care este necesară o
intervenție chirurgicală prin care un segment de intestin sau un capăt de ureter va fi exteriorizat
la suprafața abdomenului pentru realizarea unei stome, de aceea am ales pentru a dezbate tema
particularităților de îngrijire și educare a bolnavului cu colostomă.
Prin tema de față se dorește să se pună în evidență importanța acestei afecțiuni, prin
acordarea unei atenții deosebite primelor semne apărute. Întrucât cancerul de colon este a doua
cauză de deces prin cancer, este important să înțelegem care sunt riscurile cancerului de colon,
manifestările sale clinice dependente de cancer. Prin aplicarea unor mijloace preventive se
poate reduce chiar riscul apariției acestei redutabile boli.
Astfel, în primul capitol prezint pe larg noțiuni de anatomie și fiziologie a intestinului
gros și realizez prezentarea teoretică a bolii. În cel de-al doilea capitol se prezintă tehnicile de
îngrijire și educare a bolnavului cu colostomă, urmând ca în capitolul trei să prezint rolul
asistentei medicale în îngrijirea pacientului afectat de colostomă iar în capitolul patru prezint
cele trei studii de caz, cu îngrijirile specifice.

5
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
INTESTINUI GROS

1.1. Generalități
Intestinul gros (Intestinum crassum) reprezintă porțiunea terminală a tubului digestiv,
continuă ileonul terminal de la nivelul valvei ileocecale şi se deschide la exterior prin
intermediul orificiului anal.

Lungimea intestinului gros variaza intre 100 - 150 cm, cu o medie de 130 - 135, cresterea
în lungime se poate face pe seama intregului colon dar mai ales pe seama unor segmentes
eparate. Aceste alungiri pot fi congenitale sau castigate de-a lungul vietii, ducand la dificultati
în investigatia radiologica atat în plenitudine cat și în dublu contrast astfel sigmoidul și
transversul au o lungime în jur de 50 cm, ascendentul 12 – 17 cm iar descendentul 14- 20 cm.1
Calibrul intestinului gros prezintă o scădere progresivă incepând de la cec spre sigmoid cu
aproximativ 5 cm la cec și 2,5 cm la sigmoid dar în mod normal sau condiţii patologice, există
modificări de calibru prin spasme sau dilatări, creând astfel dificultăţi în investigarea colonului
și

1
Anatomia și fiziologia omului” - Cararmancu P.,Niculescu C, Corint 2007, p. 86;
6
mai ales în punerea diagnosticului. 2

Intestinul gros se deosebeşte de intestinul subţire prin mai multe caracteristici

exterioare:
• Este mai scurt dar mai voluminos decât intestinul subţire;
• Se dispune sub formă de cadru, de unde şi numele de cadru colic;
• Este parcurs de nişte benzi musculare, numite teniile colonului, în număr de trei la cec,
colon ascendent, transvers şi descendent, două la colonul sigmoid; dispar la rect;
• Prezintă umflături transverse numite haustre, separate între ele prin şanţuri transverse
care proemină în lumenul intestinului sub formă de plici semilunare ale colonului;
• Prezintă ciucuri grăsoşi de culoare gălbuie, numiţi apendici epiploici, în jurul teniilor
musculare

2
Patologie medicala și mica chirurgie’- P.Siminica, Bucuresti 2007, p. 42;

7
 1.2. Diviziunile intestinului gros

Intestinul gros este subîmpărţit în cec, colon şi rect. La rândul său colonul în segmente:
colonul ascendent, transversal, descendent şi sigmoid.

Cecul
Are formă de sac inchis în interior, iar superior se continuă cu colonul ascendent, pe
peretele postero-intern la unirea dintre cec și ascendent se află joncţiunea ileocecală prevazută
cu un sfincter, numită valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se află inserţia
apendicelui vermicular.
Cecul poate fi invelit în intregime de către peritoneu, situaţie intraperitoneală sau poate
fi acoperit numai pe faţa anterioară, situaţie când cecul este situat retroperitoneal, cu toate
acestea cecul este considerat una dintre cele mai mobile părţi ale colonului alaturi de transvers
şi sigmoid.3
El este situat de obicei în fosa iliacă dreaptă dar poate fi situat şi inalt lombar, prerenal
sau jos în micul bazin. Aspectul exterior prezintă trei benzi musculare inguste care işi au punctul
de plecare la nivelul inserţiei apendicelui şi insoţesc colonul pe toată intinderea lui.
Aceste benzi musculare sunt dispuse anterior iar celelalte postero intern şi extern.Aceste
benzi determină formarea de boreluri suprapuse sau trei coloane de umflături.
Din punct de vedere radiologic
cecul poate fi împărțit în două :

3
Manual de Medicina Interna pentru cadre medii”-C.Borundel, Bucuresti, 1986, p. 90;

8
 - Fundul cecal;
- Corpul cecului.
Faţa anterioară a cecului vine în
raport cu peretele anterior al
abdomenului, faţa posterioară vine
în
raport cu fosa iliacă, muşchiul psoas
iliac şi nervul femural, care trece la
acest nivel.

Prin orificiul ileo-cecal ileonul se deschide în cec, la nivelul acestui orificiu se află
valvula ileocecală cu rol de supapă între intestinul subţire şi gros. La 2-3 cm sub orificiul ileo-
cecal se află un orificiu oval numit orificiul apendiculo-cecal prin care apendicelese deschide
în cec (are şi el o valvulă)
Orificiul ileocecal este delimitat de buzele superioara și inferioara, care intra în
alcatuirea valvulei ileocecale, ce constituie dispozitivul de inchidere și deschidere al intestinului
gros fata de cel subtire.
Valva ileocecala sau valvula lui Bauhin este o formatiune cu rol de supapa, consecutiva
invaginarii extremitatii terminale a ileonului în peretele medial al intestinului gros, imediat
anterior de tenia omentala. La randul lor, buzele sunt structurare din cate doua lame, ale caror
origini difera, ambele segmente ale tractului digestiv participand la formarea acestora. Buzele
se imbina catre extremitatile lor formand fraul anterior și respectiv, posterior, formatiuni ce se
prelungesc cu cate o plica semicirculara care se pierde în peretii cecului și contribuie la
demarcarea de segmentul colic ascendent.
Valvula ileocecala, prin activitatea sa, asigura deplasarea chilului alimentar în sensul
fiziologic al digestiei, la acest nivel al canalului alimentar. Inchiderea orificiului prin care
ileonul comunica cu intesinul gros este benefica în ambele situatii, cand chilul intestinal se afla
în ileon și cand acesta a patruns deja în cec. Astfel, rolul propriu-zis al valvulei se traduce prin
faptul ca previne descarcarea prea rapida a continutului ileal în cec, dar și a refluarii chilului
inapoi în ileon.
Orificiul apendicelui vermiform se gaseste pe peretele postero-medial al cecului, la 2-3
cm inferior de orificiul ileocecal și este prevazut, în mod inconstant cu valvula lui Gerlach.

9
 Colonul
Începe la nivelul valvulei ileo-cecale şi se termină în dreptul vertebrei S3. Din fosa iliacă
dreaptă urcă spre faţa viscerală a ficatului (colon ascendent). La acest nivel coteşte formând
flexura colică dreaptă, de la care începe colonul transversal care străbate transversal cavitatea
abdominală până la nivelul splinei. Ajuns la acest nivel, coteşte din nou, formând flexura colică
stângă (colon descendent).4
Ultima porţiune a colonului, în formă de „S”, coboară în bazin (colonul sigmoid), unde,
în dreptul vertebrei S3, se continuă rectul.

Colonul ascendent măsoară 8-15 cm lungime. Este situat intre inserţia valvulei
ileocecale şi a unghiului hepatic. Este situat retroperitoneal şi prin intermediul fasciei lui Toldt
vine în contact cu pătratul lombelor şi polul inferior inferior al rinichiului drept.
Anterior, medial și lateral, colonul ascendent este invelit de peritoneu prin intermediul
caruia vine în raport cu ansele intestinului subtire, care pot fi partial acoperite de omentul mare.
în cazul în care este destins de continutul sau, segmentul colic ascendent vine în raport direct
peretele abdominal anterior. Posterior, prin intermediul fasciei de coalescenta retrocolice Toldt,
vine în raport cu muschiul iliac, patratul lombar și fata anterioara a rinichiului drept.
Flexura colica dreapta sau unghiul hepatic se proiecteaza la nivelul extremitatii
anterioare a coastelor 10 și 11 drepte, ascunzandu-se în planurile regiunii hipocondrice drepte.
Anterior vine în raport cu fata viscerala a ficatului, unde lasa impresiunea colica, și fundul
vezicii biliare. Posterior raspunde duodenului descendent și rinichiului drept.
Colonul transvers are o direcţie uşor oblică în sus spre stânga şi măsoară 40-60 cm.
Este cuprins între cele două flexuri ale colonului.

4
Anatomia și fiziologia omului”-Carmancu P.,Niculescu C, Corint 2007, p. 89;
10
 Este partea cea mai mobila a colonului, poseda un mezocolon cu marginea anterioara
inserata pe colon iar cea posterioara fixa, este inserata de la dreapta spre stanga pe portiunea
inferioara a rinichiului, de partea a doua a duodenului, corpul pancreasului și partea superioara
a rinichiului stang.
Acest mezocolon la extremitate dă naştere la două formaţiuni peritoneale şi anume
ligamentul frenocolic drept şi ligamentul frenocolic stâng care fixează cele două unghiuri colice
la peritoneul parietal.
Fata anterioara a colonului transvers constituie insertia omentului mare și vine în raport cu
peretele abdominal anterior.
Pe fata posterioara se insera mezocolonul transvers, care alaturi de segmentul colic
transvers izoleaza inferior și superior, etajele supramezocolic și respectiv, submezocolic ale
cavitatii peritoneale. La acest nivel, segmentul fix se aplica pe rinichiul drept și intretaie
duodenul descendent, iar segmentul mobil este ancorat la peretele abdominal posterior prin
intermediul mezoului sau bine definit și raspunde la capul și corpul pancreasului.
Superior, segmentul fix vine în contact cu fata viscerala a ficatului, iar cel mobil se
conformeaza dupa marea curbura gastrica, de care se leaga prin ligamentul gastrocolic.
Inferior, colonul transvers prezinta raport cu flexura duodenojejunala și cu ansele
jejunale proximale.

Colonul descendent are o lungime de 14-20 cm5. Este situat profund retroperitoneal
alipit de ansele intestinului subţire, se intinde de la unghiul splenic până la o limită de
11
demarcaţie convenţională corespunzătoare crestei iliace stângi. Este segmentul cel mai strâmb
al colonului şi dispune de o musculatură puternică.

Colonul sigmoid măsoară 40-50 cm şi prezintă două segmente, unul iliac care ocupă
fosa iliacă şi altul plevin care vine în raport, în jos şi înainte cu vezica urinară la bărbaţi, iar la
femei cu uterul şi anexele, posterior vine în raport cu ampula rectală, iar în sus cu ansele
intestinului subţire.
Alături de cec şi transvers este una dintre cele mai mobile porţiuni a colonului iar prima
porţiune are o dispunere fixă ca a descendentului. Prezintă un mezocolon sigmoidal care are o
inserţie colică de două ori dând inflexiuni sigmoidului, asemeni literei S. Se găseşte în fosa
iliacă stângă iar porţiunea pelvină vine în raport cu vezica şi rectul.
La nivelul sigmoidului există numai bandelete musculare longitudinale şi atunci el
prezintă două serii de boseluri diminuate ca volum în raport cu restul segmentului colonului.

Rectul
Rectul se întinde de la locul de terminare a colonului sigmoid până la linia anorectală
care este circulară şi desparte zona mucoasă de zona cutanată a rectului.
Lungimea rectului este 11 – 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 – 3 cm, în timpul
umplerii cu bariu se pot dubla diametrele şi apare fuziform dilatat în porţiunea mijlocie şi
ingustat la nivelul joncţiunii rectosigmoidiene şi la nivelul porţiunii perirenale.
In sens sagital rectul descrie o curbură superioară cu concavitatea anterior şi o curbura
inferioară cu concavitatea posterior iar în sens frontal o curbura inferioară cu concavitatea spre
dreapta.

12
 Posterior vine în contact cu sacrul şi coccisul, feţele laterale sunt tapetate de peritoneu
iar anterior vine în contact cu organele genitale la femeie, prin fundul de sac al lui Douglas, iar
la bărbat este separet de vezica urinara tot prin acelaşi fund de sac. Porţiunea perineală vine în
raport cu fosa isteorectală şi uretra la barbat şi vaginul la femei. Rectul nu mai prezintă
bandeletele musculare lipsind astfel boselurile şi haustrele.
Funcţionarea normală a anusului şi rectului permite evacuarea intestinului atunci când
împrejurările sociale o permit şi nu doar când materiile fecale au traversat întregul intestin gros. 5

Anusul
Reprezintă orificiul prin care deşeurilesolide din organism- denumite fecale- sunt
excretate.
Canalul anal are o lungime de aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia
anorectala și inferior de linia anoperineala.
Diferenţa dintre rect şi anus: anusul reprezintă doar un canal îngust şi scurt, înconjurat
de un inel muscular care face joncţiunea cu rectul, porţiune inferioară a intestinului gros, pe
partea externă.
Principala funcţiune a anusului este menţinerea continenţei fecale în timp ce rectul
funcţioneză ca un rezervor pentru acesta. Fecalele conţin în mod obişnuit
aproximativ 75% apă şi 25% materii solide. O parte din apă provine din mucusul ce lubrifiază
canalul alimentar şi uşurează eliminarea materiilor fecale din organism.
Dintre materiile solide, aproximativ o treime sunt bacterii, a treime grăsimi şi proteine
nedigerate şi o treime celuloză- componenta vegetală nedigerată.
Culoarea fecalelor se datorează pigmenţilor biliari denumiţi
stercobilină şi bilirubină. Aceşti pigmenţi biliari ajută de asemenea la sterilizarea şi
deodorizarea fecalelor.

5
Patologie medicala și mica chirurgie’- P.Siminica, Bucuresti 2007, p. 53;

13
 Mirosul fecalelor se datorează, în primul rând, acţiunii bacteriilor intestinale care produc
o varietate de compuşi azotaţi şi hidrogen sulfurat cu miros de ouă stricate.
La extremitatea canalului anal se găsesc 2 inele musculare 6 sfincterele intern şi extern.
În mod normal cele două sfinctere menţin anusul închis, dar în cursul defecaţiei ele se relaxează,
pentru a permite expulzarea acestora. Sfincterul intern sesizează prezenţa fecalelor şi se
relaxează, permiţând intrarea acestora în canalul anal. Sfincterul extern este menţinut închis în
mod deliberat până când apare un moment convenabil pentru defecaţie.

Configuratia intestinului gros

Configuratia externa
Pe langa dimensiunile, localizarea și gradul de mobilitate, intestinul gros se deosebeste
de cel subtire prin prezenta unor particularitati morfologice absolut caracteristice, precum tenii,
haustre și apendice epiploice.
Teniile colonului sunt reprezentate de cele trei benzi musculare care pleaca de la insertia
apendicelui vermiform, intinzandu-se în lungul cecului și colonului pana la nivelul rectului
unde isi pierd din trasaturile distinctive. De tenia libera nu se insera nicio formatiune
peritoneala, aceasta fiind vizibila pe toata traiectoria intestinului gros. Tenia mezocolica
corespunde cu locul de fixare al mezocolonului dorsal primar, iar de tenia omentala se prinde
omentul mare.
Haustrele colonului sunt proeminentele hemisferice ale peretelui intestinului gros,

6
Fiziologia tractului digestiv”-Groza.P, editura Medicala Bucuresti, 1999, p. 32;

14
separate prin incizuri transversale adanci reliefate în lumenul intestinal similar unor creste
falciforme care iau denumirea de plice semilunare ale colonului.
Apendicele epiploice se insera la nivelul teniilor intestinale, angajandu-se în
depresiunile limitate de haustre, în spatiile dintre intestinul subtire și gros sau dintre intestin și
peretele abominal. Masele grasoase din structura acestora contribuie la prevenirea eventualelor
eroziuni ale seroasei survenite în timpul miscarilor intestinului gros.

Configuratia interna
In cea mai mare parte a intestinului gros, în special la nivelul colonului, conformatia
interioara este reprezentata de o dispozitie inversata a configuratiei externe. Astfel, teniile sunt
evidentiate prin intermediul unor benzi longitudinale, iar haustrele proemina sub forma unor
pungi delimitate de plicele semicirculare, corespunzatoare santurilor transversale.
Peretele intestinului gros sste mai subtire decat al intestinului subtire, structura sa fiind
desemnata de cele 4 tunici caracteristice canalului alimentar.
Tunica seroasa este constituita din peritoneu, cu exceptia portiunii terminale rectale, unde se
prezinta sub forma adventitiei. La dublarea peritoneului contribuie stratul subseros.

15
 Tunica musculara sub forma paturii bistratificate, reprezentate prin stratul extern cu
fibre longitudinale, grupate în cele trei tenii, și stratul intern cu fibre circulare. Condensarea
fibrelor circulare la numite nivele conduce la etichetarea unor sfinctere, a caror situatie prezinta
interes functional. Printre acestea se numara sfincterul ileocecal Keith, inelul transvers Cannon-
Boehm, inelul flexurii splenice Payr și inelul sigmoidian Moutier.
Tunica submucoasa cuprinde structuri neurovasculare și formatiuni limfatice.
Tunica muscoasa nu prezinta plici circulare sau vilozitati intestinale, grosimea sa este
superioara decat a celei de la nivelul intestinului subtire, iar din punct de vedere structural se
caracterizeaza prin epiteliul cilindric cu glande Lieberkuhn și corion, strabatut de infiltratii
limfoide.
Epiteliul de suprafata este constituit din celule mucoase calciforme, resposabile cu
elaborarea mucusului, utilizat în lubrifierea continutului intestinal, celule absorbante, care
contribuie la procesul de absortie și celule endocrine, argentafine. Aparatul glandular este pus
în evidenta de prezenta glandelor Lieberkuhn, din alcatuirea carora absenteaza celulele Paneth,
iar celulele caliciforme predomina cantitativ spre portiunea distala a intestinului gros.
Musculara mucoasei nu este bine definita și corionul prezinta foliculii limfoizidi, ale
caror dimensiuni devanseaza tunica mucoasa și pot fi identificati la nivelul submucoasei
adiancete.

16
 Vascularizația și inervația colonului
Circulatia arteriala este asigurata de artera mezenterica superioara, prin artera ileocolica,
artera colica dreapta și artera colica medie, și de artera mezenterica inferioara, prin artera colica
stanga șiarterele sigmoidiene.
In apropierea cadrului colic, arterele se anastomozeaza intre ele pentru a forma arcada
paracolica, din care se desprind arterele drepte care abordeaza segmentele colice pe fetele
anterioara și posterioara.
Circulatia venoasa se formeaza la nivelul mucoasei și muscularei, edificand retele din
care pleaca vene ce insotesc arterele omonime. Sangele venos este colectat ulterior de venele
mezenterica superioara și inferioara, ambele tributare venei porte.
Circulatia limfatica ia nastere la nivelul mucoasei, de unde vasele limfatice strabat
tunicile peretelui intestinal, cladind retele subseroase și musculare. Se aduna ulterior în nodurile
paracolice, care formeaza o arcada în alcatuirea careia intra nodurile ileocolice, colice drepte,
mijlocii și stangi. De la acest nivel, limfa este drenata catre nodurile mezenterice superioare și
inferioare.
Inervatia este vegetativa simpatico-parasimpatica. Colonul ascendent și 2/3 drepte din
colonul transvers primesc fibre simpatice din ganglionii celiac și mezenteric superior și fibre
17
parasimaptice din nervul vag, acestea formand în prealabil plexuri în jurul arterei mezenterice
superioare. Ramurile nervoase destinate 1/3 stangi a colonului transvers, colonului descendent
și sigmoidian provin din plexul mezenteric inferior, din care pleaca fibre simpatice și nervii
splanhnici pelvieni, din care se desprind fibele parasimpatice. Fibrele ajung la segmentele colice
pe traiectul arterei mezenterice inferioare, dupa ce au strabatut preliminar plexul hipogastric
inferior și hipogastric superior. în peretele colonului se gasesc plexurile intrinseci mienteric
Auerbach și submucos Meissner.

Patologia colonului. Semne și simptome asociate

Tulburarile digestive afecteaza milioane de persoane anual, iar interesarea colonului
reprezinta o cauza semnificativa a vizitelor medicale.

18
 Boala diverticulara, afectiunile inflamatorii intestinale și polipii sunt anomalii
structurale care solicita deseori tratament medical intensiv.

Constipatia și sindromul de colon iritabil sunt dereglari functionale, care nu

conditioneaza anomaliile anatomice, dar pot conduce la dureșiredisconfort.

Circumstantele patologice sunt corelate cu functionalitatea deficitara a colonului,

impiedicandu-l pe acesta sa-si desfasoare eficient rolul în organism. Astfel, simptomele
manifestate sunt superpozabile cu etiologia afectiunii de baza care implica, în general,
perturbarea procesul de absorbtie premergator consolidarii deseurilor toxice ce urmeaza a fi
defecate.
Examenul fizic și testele de diagnostic ajuta în descoperirea cauzei simptomelor ce se regasesc
integrate în tabloul clinic unei afectiuni de colon, prin urmare, facilitand impunerea unui
tratament adecvat. Dieta corespunzatoare poate influenta favorabil gestionarea și deprimarea
simptomelor în detrimentul afectiunilor colice.

19
 1.3. Evaluarea și diagnosticarea bolilor de colon
De obicei, diagnosticarea afectiunilor colonice incepe cu istoricul medical complet,
istoricul familial, precum și cu examenul fizic amanuntit, prin inspectie, palpare, percutie.
Deseori, aceste examinari de rutina sunt neconcludente, iar în vederea stabilirii unui diagnostic
definitiv pentru a impune un tratament adecvat, se poate solicita efectuarea urmatoarelor teste,
care presupun, în general, explorarea morfofunctionala a colonului:
Irigoscopie/irigografie, radioscopie/radiogradie abdominala, defecografie;

Colonoscopie, rectosigmoidoscopie/proctosigmoidoscopie;

Ecoendoscopie, ecografie, tomografie computerizata, rezonanta magnetica nuclearü.

20
 Coprocultura, biopsie, examen histologic, examinari hematologice, VSH;

Test Hemocult, teste imunologice, teste genetice;

Manometrie, scintigrafie, electromiografie intestinala;
Teste screening;
Laparoscopie.
Colostomie - deschiderea chirurgicala a colonului la piele, pentru instituirea unui anus artificial.
Colotomie - incizia colonului.
Colectomie partiala - exereza unei portiuni ale colonului, urmata de anastomoze ileo-colice
sau colo-colice.
Colectomie totala - ablatiunea colonului, urmata de implantarea ileonului în colonul
sigmoidian restant sau în rect.
Colopexie - fixare operatorie a colonului de peretele abdominal.

21
 CAPITOLUL II
ÎNGRIJIRE ȘI EDUCARE A BOLNAVULUI CU
COLOSTOMĂ

Stim cu totii ca sanatatea este o stare fizica și fiziologica pe care de cele mai multe ori nu o
apreciem decat în momentul în care simtim ca o pierdem. în plina sanatate (uneori aparenta), nu ne
gandim cum am reactiona daca am avea o boala pentru care este necesara o interventie chirurgicala
prin care un segment de intestin sau un capat de ureter va fi eteriorizat la suprafata abdomenului
pentru realizarea unei stome.
2.1. Definiție
Stoma - cuvânt de origine greacă, înseamnă “deschizătură” sau “gaură”.
Stoma reprezintă crearea printr-o intervenţie chirurgicală a unei deschizături(stome) prin
care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi tegument.
Colostoma reprezintă realizarea pe cale chirurgicală a unei deschideri permanente sau
temporare a colonului prin peretele abdominal la nivele diferite ale intestinului gros. Stomele
realizate la nivelul intestinului subţire se numesc ileostomii sau jejunostomii. Colostomiile mai
sunt numite şi “anus contra naturii”.

22
 2.2. Clasificarea Stomelor

În funcţie de locul stomei,se folosesc diferite denumiri,astfel:

• Ileostomie = deshiderea şi fixarea operatorie a intestinului subţire la nivelul peretelui
abdominal (stoma este la nivelui ileonului)
• Colostomie = deschiderea şi fixarea colonului la suprafaţa
peretelui abdominal
Gastrostomie = crearea unei comunicări între stomac şi peretele abdominal.

2.3. Utilizarea colostomei

Este posibil ca medicul să recomande această operație dacă: boala este severă și nu
răspunde la tratamentul actual, există complicații ale bolii care nu răspund la terapia medicală
– cum sunt stenozele (îngustări ale intestinului) sau abcesele (formațiuni din peretele intestinal
care conțin puroi) – intestin perforat, risc crescut de cancer de colon.
Există persoane care aleg să aibă stomă dacă simt că acest lucru le îmbunătățește calitatea
vieții.

23
 2.4. Particularități specifice pacienților cu boală Crohn sau rectocolită ulcerativă:

Boală Crohn
Dacă pacientul suferă de boală Crohn cu afectare a colonului, este posibil ca la un moment
dat medicul să indice o intervenție chirurgicală prin care să se îndepărteze tot colonul (colectomie)
sau o parte din el. În urma acestei intervenții poate rezulta o ileostomă sau medicul poate decide să
unească ultima parte a ileonului de segmentul sănătos de colon rămas sau de rect.
Dacă pacientul are boală Crohn cu afectare a rectului sau a anusului, este posibil ca medicul să
indice o operație de proctectomie (îndepărtarea rectului) și să creeze o stomă permanentă prin care
să se elimine conținutul intestinal.

Dacă în schimb afectarea se întâlnește și la nivelul colonului, rectului și a canalului anal și

acestea trebuie îndepărtate, operația se numește proctocolectomie și va rezulta în urma ei o
ileostomă permanentă.
Ocazional, unii pacienți care suferă de boală Crohn pot avea nevoie urgentă de o intervenție
chirurgicală dacă apar următoarele probleme:
• sângerare severă la nivel intestinal
• ocluzie intestinală
• ruptură la nivelul peretelui intestinal
În urma acestui tip de intervenție, pacientul rămâne în general cu o stomă temporară.

24
 Colită ulcerativă
Și în cazul pacienților diagnosticați cu rectocolită ulcerohemoragică există mai multe
situații. Dacă afectarea cuprinde întregul colon și rectul, este posibil că medicul să indice
îndepărtarea acestora (proctocolectomie), ceea ce va rezulta într-o ileostomă permanentă.
O altă alternativă poate fi dacă se îndepărtează colonul și rectul rămâne la locul lui
(colectomie subtotală). După acest tip de operație veți avea o ileostomă temporară.
Colectomia subtotală va elibera pacientul de simptome și vă lasă timp de gândire legat de alegerea
între a rămâne cu o stomă permanentă (ileostomă) sau de a trece printr-o intervenție chirurgicală
unde medicul chirurg va lega ileonul de rect, din ileon făcând un rezervor ileo-anal. Această
operație va permite eliminarea materiilor fecale prin anus.
Este foarte posibil ca pacientul să aibă nevoie de o stomă temporară până când intestinul se
vindecă în urma formării rezervorului. Este indicat să se discute cu medicul chirurg ambele opțiuni
pentru a putea lua o decizie informată în acest sens.

25
 Cancerul colorectal

Cancerul colorectal defineste tumorile maligne care au originea în mucoasa colonului;

cancerul colonic este cel identificat la mai mult de
15 cm de la marginea anala la rectosigmoidoscopie, sau deasupra vertebrei 3 sacrate, cancerul rectal
este cel situat sub acest nivel.
Cancerul colorectal este cel mai frecvent diagnosticat tip de cancer, atit la femei cit și la
barbati, el reprezinta a patra localizare a cancerului în lume. Majoritatea acestor cancere pornesc
de la adenoame sau polipi care se dezvolta din mucoasa colonica. Aproximativ 80% din cazuri
sunt sporadice, restul de 20% fiind mostenite.

Factorii predispozanti pentru cancer colorectal includ: colita cronica ulcerativa și colita
granulomatoasa, riscul de cancer creste odata cu durata acestor afectiuni.
Cancerul colorectal poate fi prevenit, chiar vindecat, daca este descoperit în stadiile initiale.
Screeningul repetat detecteaza polipii inainte de a deveni cancerosi. Persoanele peste 50 de ani care
prezinta factori de risc pentru aceasta boala ar trebui sa efectueze o colonoscopie la fiecare 10 ani,
un tranzit baritat la fiecare 5 ani și test hemocult anual.
Microscopic se descriu trei tipuri de cancer colorectal:
• Ulcero-vegetante: masa exofitica, sesila, friabila, ulcerata
• Infiltrative: tumori rare, dure, infiltrative care produc retractia peretelui și stenozarea sa -
Ulcerate.

26
 Cancerele colorectale sunt localizate în marea majoritate la nivelul jonctiunii recto-
sigmoidiene. în ultimii ani se pare ca tumorile colonului drept au crescut ca incidenta. La nivelul
rectului, sigmoidului, cecului și colonului drept, unde lumenul este mai larg și tumora are spatiu de
crestere, tumorile sunt vegetante, polipoide și ulcerate. La nivelul colonului sting, lumenul este mai
mic, tumorile sunt anulare, infiltrative producind aspectul radiologic de cotor de mar.
Cancerul colorectal are etiologie necunoscuta inca, dar s-a demontrat originea
multifactoriala care include factori ai mediului inconjurator și personali genetici. Aproximativ 80%
dintre cazuri sunt sporadice și apar la persoane fara riscuri aparente, restul de 20% apar la persoane
cu o istorie medicala familiala de cancer colorectal sau polipi pozitiva.

2.5. Semne și simptome

Carcinomul colorectal creste incet și necesita un interval de timp destul de mare pentru a
determina simptome, care depind de localizare, tipul leziunilor, extindere și complicatii.
Colonul drept are un calibru mare, un perete subtire iar continutul este lichid, de aceea obstructia
va aparea tirziu în evolutie. Singerarea este oculta. Oboseala cauzata de anemia severa poate fi

27
singurul simptom. Tumorile cresc de obicei destul de mult pentru a permite palparea prin peretele
abdominal inaintea aparitiei simptomelor.
Colonul sting are un lumen ingust, fecalele sunt semisolide, iar leziunile canceroase tind sa
ingusteze și mai mult lumenul, determinind diareea cu constipatia. Obstructia partiala cu colici
abdominale sau cea completa poate fi stadiul în care pacientul se prezinta la medic. Unii bolnavi
prezinta simptomele perforatiei localizate cu durere tintita și sensibilitate palpatorie, sau mai rar
peitonita difuza.
In cancerul rectal, cel mai intilnit simptom este singerarea la defecare. Atunci cind aceasta
apare și pacientul nu are hemoroizi sau boala diverticulara, trebuie luat în considerare cancerul.
Tenesmele sau senzatia de evacuare incompleta pot fi prezente. Durerea este intilnita în afectarea
zonei perianale.
Unii pacienti se prezinta cu semne și simptome ale metastazierii la distanta, cum ar fi ascita,
hepatomegalia, adenopatia limfatica supraclaviculara.

28
 2.6. Colostomia
Colostomia este actul chirurgical prin care se realizează derivaţia către exterior a
conţinutului colic. Constă în aducerea la piele a colonului, în amonte de o leziune tumorală. Aceste
intervenţii se realizează în circumstanţe şi cu scopuri diferite. Obiectivul clasic al unei colostomii
este de a rezolva o ocluzie tumorală, gest efectuat, de obicei, în urgenţă sau semiurgenţă. În această
situaţie, stomia este mai frecvent o stomie laterală, iar sediul acesteia este impus de localizarea
leziunii, de răsunetul fenomenelor ocluzive asupra intestinului suprajacent leziunii şi de
perspectivele terapeutice ulterioare.
Dacă stomia nu este decât provizorie şi ne gândim să efectuăm ulterior o exereză care va
ridica tumora şi stomia, vom realiza o stomie în apropierea tumorii. În unele cazuri întâlnim o
dilataţie intestinală importantă, care ne obligă să efectuăm o colostomie la distanţă de tumoră
pentru a preveni o perforaţie diastatică. Aceasta impune ulterior o intervenţie în trei timpi:
colostomia, colectomia cu restabilirea tranzitului sub protecţia stomiei lăsate pe loc şi închiderea
stomiei.
Topografic, se descriu trei tipuri de colostomii:
Cecostomia, părăsită în ultimul timp;
Colostomia transversă, care ridică unele probleme de tratament ulterior;
Colostomia iliacă stângă

29
Colostomiile se pot asocia unei colectomii. Ele pot fi practicate în urgenţă, dar încondiţii care nu
permit restabilirea imediată a tranzitului: stomia terminală realizată după operaţia Hartmann,
dublastomie „în ţeavă de puşcă” tip Volkmann şi colostomia laterală de protecţie după colectomia
sigmoidiană segmentară cu restabilirea imediată a continuităţii digestive.
Colostomia, indiferent de tip, nu are valoare în tratamentul cancerului. Aceasta poate doar
suprima sau preveni fenomenele ocluzive sau proteja o anastomoză. Colostomia reprezintă pentru
bolnav o infirmitate psihică, uneori greu de suportat. Deşi pare un gest simplu, acesta trebuie bine
executat pentru a nu antrena disconfort şi complicaţii, uneori severe. Bine îngrijită, cu ajutorul unui
stomaterapeut, colostomia provizorie sau cea definitivă pot fi compatibile cu o viaţă normală.
Pacientul, ca şi familia acestuia trebuie bine informaţi asupra necesităţii practicării colostomiei
pentru a accepta mai uşor această soluţie terapeutică.
Evacuarea parţială a conţinutului colic este denumită colostomie parţială, fistulă colică sau
fistulă stercorală terapeutică. Evacuarea totală a conţinutului colic poartă numele de colostomie
totală sau anus artificial. Termenul de anus artificial este impropriu. Colostomia mai este cunoscută
şi sub numele de coloproctie.

30
 Colostomii asociate unei rezecţii colice

2.7. Cecostomia
Cecostomia este intervenţia chirurgicală prin care se realizează o comunicare directă între
cec şi piele. Ca funcţionalitate, este o fistulă laterală a colonului, cu indicaţii rare, caracter temporar,
care asigură, practic, numai evacuarea gazelor.
de a practica o colostomie aparţine lui Litre, în 1710. Prima cecostomie este efectuată de Pillore,
în 1776, pentru a tratata o ocluzie.
Obiectivul acestei intervenţii constă în evacuarea parţială a conţinutului colic la exterior.
Această colostomie temporară trebuie să ofere posibilitatea unei suprimări uşoare; de fapt, când nu
mai este necesară, colostomia se închide spontan.
Atunci când se practică, trebuie respectate câteva principii:
• cecostomia trebuie să fie o operaţie simplă;
• comunicarea cu exteriorul trebuie realizată cât mai direct, prin intermediul unei sonde; când
aceasta este îndepărtată, orificiul de colostomie se închide spontan;
• tegumentele din jurul colostomiei trebuie protejate; cecostomia trebuie îngrijită ca
orice colostomie.
Cecostomia realizată prin incizie iliacă dreaptă a fost complet abandonată, fiind înlocuită
31
prin colostomie pe transvers sau de ileostomie. Singura care se mai practică este cecostomia
realizată în cursul unei laparotomii, care descoperă o distensie cecală considerabilă, pentru a
preveni o perforaţie iminentă.

32
C D

Colostomia transversă
Colostomia transversă constă în deschiderea colonului transvers la piele în scopul evacuării
materiilor fecale la exterior.
Colostomia transversă are indicaţii în obstrucţiile colonului stâng, ca timp preliminar în
operaţiile pe colon şi rect sau pentru punerea în repaus a colonului distal.
Colostomia transversă este, de obicei, laterală şi se execută asemănător colostomiei iliace
stângi laterale, cu unele precauţii:
• colostomia se realizează trecând prin teaca dreptului, pentru a preveni eventraţiile
peristomale;
• colonul transvers trebuie eliberat pe o distanţă de 10 cm de marele epiploon şi epiploonul
gastro-colic;
• dacă utilizăm bagheta, ea nu se va aşeza orizontal pentru a nu provoca torsiunea colonului
şi a mezocolonului.
Incizia peretelui poate fi paramediană sau transversală, cu secţiunea tecii dreptului, cu
disocierea musculaturii; se incizează peritoneul, se reperează şi se exteriorizează colonul transvers,
eliberat de marele epiploon. Printr-o zonă avasculară din mezocolonul transvers se trece o baghetă
de sticlă sau un tub de cauciuc pentru a suspenda colonul la perete. Se fixează mezocolonul la
peritoneu şi se închide laparotomia.
Colostomia transversă este mai rapid eficace, dar fiind la distanţă de tumoră, se suprimă mai greu
în al doilea timp operator. Poate proteja o colectomie segmentară sigmoidiană cu restabilirea
continuităţii în acelaşi timp operator.

33
 Obiectivul acestor intervenţii este derivarea temporară sau definitivă a conţinutului colic la
exterior. Explorarea intraoperatorie a leziunilor este foarte importantă în stabilirea tacticii
operatorii privind atât necesitatea colostomiei, cât şi tehnica cea mai bună de realizare a sa.
Principiile după care se realizează corect un anus sunt:
• să asigure o derivare efectivă a materiilor fecale la exterior;
• să fie pe cât posibil continent;
• să fie uşor de închis.
Primele două principii sunt valabile pentru anusul permanent, iar al treilea pentru anusul
temporar. Anusul se poate realiza: în continuitatea colonului, exteriorizând ansa sub care se
creează o şicană; prin întreruperea continuităţii colonului, derivaţia devenind terminală.
Se descriu 10 reguli pentru realizarea unei stomii:
- locul stomiei va fi marcat preoperator;
- stomia se va realiza trecând prin muşchiul drept abdominal;
- vascularizaţia conului stomizat trebuie să fi perfectă;
- traiectul parietal va permite trecerea uşoară a două degete;
- atunci când este posibil, se va trece colonul stomizat subperitoneal;
- fixarea stomiei la perete se face doar la mezou;
- se va evita fixarea intestinului la perete deoarece predispune la fistule;
- marginea colonului se va fixa la ţesutul subcutanat, nu la piele;
- la sfârşitul intervenţiei se va controla digital permeabilitatea stomiei;
- în sala de operaţie, se va monta un sac transparent ce permite supravegherea colonului
stomizat.

34
Tehnici operatorii

Anus iliac stâng în continuitate. Anusul pe baghetă Maydl (1888)

A B

Imaginea A. Reperajul preoperator al stomiei;

Imaginea B. Excizia unei pastile cutanate (sus) şi incizia în cruce a aponevrozei muşchiului drept
abdominal (jos)

35
Imaginea A. După disocierea fibrelor muşchiului drept se secţionează în cruce foiţa posterioară a
tecii sale;
Imaginea B. Exteriorizarea buclei sigmoidiene;

Imaginea C. Introducerea baghetei transmezocolic care va face oficiul de şicană;

Imaginea D. Electrocoagularea suprafeţei externe a viitoarei stome, ce va permite deschiderea

spontană secundară
Anusul iliac stâng terminal

Este folosit în chirurgia colonului ca timp terminal al operaţiei Hartmann sau al amputaţiei rectale
abdomino-perineale. Preoperator, se va fixa locul stomiei.

În timpul disecţiei şi al exerezei se va proteja peritoneul peretelui anterolateral al abdomenului şi

se va alege cu mare atenţie nivelul viitoarei secţiuni colice, care va deveni stomie. Se va conserva
pentru stomie un colon de lungime şi mobilitate suficiente, bine vascularizat, care să vină la perete
fără tracţiune. Uneori, la bolnavii obezi sau cu sigmoid scurt este necesară mobilizarea colonului
stâng sau eliberarea unghiului splenic, înainte de a trece la efectuarea stomiei.

36
Imaginea A. Prepararea breşei parietale care lasă să treacă două degete; Imaginea B. Prepararea
tunelului subperitoneal;
Imaginea C. Exteriorizarea capătului colic proximal; Imaginea D. Peritonizare;
Imaginea E. Sutura muco-subcutanată a colonului secţionat la perete

Localizarea ileo/colostomei. Particularități

In cele mai multe cazuri, ileostoma se afla situata în partea dreapta a abdomenului, putin
mai jos de buric, iar colostoma este situata în partea stanga a abdomenului. în cazuri speciale,
colostoma se face în alte parti, în functie de optiunile disponibile și de partea de intestine afectata
de boala.
Ileo/colostoma este de culoare rosie. Normal ea este rotunda, dar poate fi și usor alungita.
Imediat dupa operatie stoma are dimensiuni marite, este umeda, dar în aproximativ 6-8 saptamini,
în mod progresiv, o sa ajunga la dimensiuni mai mici, de aceea este foarte important ca orificiul
practicat în flansa de-a lungul acestei perioade sa fie taiat pe dimensiunea stomei.

37
Stoma nu este dureroasa, neexistand nici o terminatie nervoasa în membranamucoasa a stomei.
Ileo/colostoma poate sangera putin la anumite atingeri, spre exemplu la schimbarea flansei (la
sistemul din doua componente: flansa și sac colector) sau a sacului (in cazul sistemului unitar), sau
la curatarea fara menajamente a pielii din jurul stomei. Acest lucru este relativ normal și nu este un
motiv de ingrijorare. Daca sangerarea persista o perioada de timp mai mare, trebuie sa consultati
neaparat un medic specialist.

Intotdeauna pacientul va trebui sa fie atent la culoarea ileo/colostomei și sa aibă grija sa nu

sangereze prea des.

Colectarea continutului intestinal (materiilor fecale)dupa operatie

In mod normal, oamenii pot retine materiile fecale pana cand se pot duce la toaleta. Cu o
ileo/colostoma, acest lucru nu mai este posibil, neexistand sfincter muscular care sa inchida
intestinul (rectul).
In loc de acest sfincter, continutul intestinal este evacuat prin ileo/colostoma, direct în
saculetul atasat la abdomen.Daca pielea va fi expusa continutului intestinal pentru o perioada mai
lunga de timp ea se va irita datorita aciditatii enzimelor continute. De aceea, trebuie pastrata pielea
din jurul stomei curata și uscata. de saci de ileo/colostomie

38
Exista tipuri variate de saci, unii fara evacuare, altii cu evacuare. Sacii cu evacuare sunt proiectati
pentru golire în timpul folosirii și din acest motiv nu trebuie schimbati atat de des ca cei fara
evacuare.
La sacii cu evacuare se poate atasa suplimentar un filtru special pentru evacuarea gazelor, insa
acest filtru rezolva numai efectul (golirea saculetului de gaze) nu și cauza acestora - care se poate
regla doar printr-o alimentatie adecvata.
Sacii fara evacuare sunt prevazuti cu un filtru special din microstraturi de carbon activ care permite
filtrarea și eliminarea gazelor.De mentionat este faptul ca exista și posibilitatea de a opta intre un sac
transparent sau unul opac (de culoarea pielii).

39
40
Schimbarea sacilor colectori (sistemul unitar)

Intervalul de golire/schimbare a sacilor depinde de volumul tranzituluiintestinal. Sacul cu evacuare

se goleste deasupra toaletei sau intr-un recipient adecvat.
Daca se dorește inlocuirea sacului cu unul nou, intai se goleste de continut, apoi se impacheteaza
intr.-o hartie și se arunca la gunoi. Sacul fara evacuare se va arunca atunci cand s-a umplut,
inlocuindu-l de fiecare data cu unul nou.

Schimbarea flansei (la sistemul din 2 componente)

Dispozitivul va trebui sa fie schimbat ori de cate ori flansa va fi macerata în jurul stomei de lichidul
continutului intestinal.Pentru a mari intervalul de timp dintre doua schimbari ale flansei, aceasta
trebuie decupata cat mai exact în jurul stomei.
De asemenea, este important sa priviti cu atentie tehnica de aplicare a dispozitivului de catre
asistenta medicala (flansa sa nu aiba cute și orificiul acesteia sa fie pozitionat corect peste stoma),
ca pielea din jurul stomei sa fie foarte curata (spalata cu apa și sapun cu pH neutru, sapun de copii)
și uscata (cu un tifon curat) inaintea aplicarii flansei.
Clima, dieta și tratamentele medicale pot influenta conditia pielii, micsorand intervalul de timp
dintre doua schimbari ale flansei (la sistemul din doua componente) sau a intregului sac (la sistemul
unitar).
Este recomandat, ca pentru schimbarea în conditii optime a flansei, pacientul sa nu bea sau sa
manance cu cel putin 1-2 ore inainte, deoarece altfel scurgerea lichidelor prin stoma nu poate fi
controlata în lipsa unui sfincter anatomic.

41
 Mirosuri și gaze

Mirosurile sunt o preocupare importanta pentru persoanele care au suferit o operatie de

ileo/colostomie. Din acest considerent, sacii de ileo/colostomie sunt confectionati dintr-un material
multistratificat laminat, ce nu permite ca mirosul sa fie sesizat de cei din jur.
De asemenea, sacii sunt prevazuti cu filtre speciale din carbon activ care filtreaza și elimina
gazele din interiorul sacilor.
Daca sacul este curat și corect aplicat, ar trebui sa simtiti un miros numai în momentul
golirii/schimbarii sacului, fiind necesara verificarea etanseitatii sacului cu discul adeziv în orice
alta situatie în care simtiti miros neplacut.
Atat pentru persoanele active, cat și pentru cele extrem de sensibile, exista un odorizant special sub
forma de gel pentru neutralizarea în totalitate a mirosului – Apliance

42
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULLUI CU COLOSTOMĂ

3.1. Noțiuni despre nursing

Nursingul se poate defini ca o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătaţii
cuprinzând : promovarea sănătătii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele,
în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenta socială.

VIRGINIA HENDERSON defineşte nursingul astfel : „Să ajuţi individul, fie acesta
bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănatate sau recuperare, să ajuti individul, fie bolnav sau
sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănatatea sau recuperarea, cu condiţia ca
acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât
acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil ”.

ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII ( O.M.S) descrie de asemenea, rolul

nursei în societate : „ Rolul nursei în societate sa asiste indivizi, familii şi grupuri, sa optimizeze şi
sa integreze functiile fizice, mentale (psihice) şi sociale afectate semnificativ prin schimbari ale
starii de sanatate”.

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o buna circulatie
2. Nevoia de a bea şi a manca
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se misca şi a avea o buna postura
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
7. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat , ingrijit , de a proteja tegumentele şi mucoasele
9. Nevoia de a evita pericole
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri şi valori , de a practica religia
43
 12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizarii
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea.

Funcţiile asistentei medicale sunt:

De natură independentă: Asistenta medicală asistă pacientul din proprie iniţiativă,
temporar sau definitiv în:
- îngrijiri de confort, atunci când el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii;
- stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu apropiaţii;
- ascultă pacientul şi îl susţine

De natură dependentă: la indicaţia medicului aplică metodele de observaţie, de tratament

sau readaptare, observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament şi le transmite
medicului;

De natură interdependentă: asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul

sanitar, social, educativ, administrativ, etc. şi participă la activităţi interdisciplinare .
Printre toate funcțiile enumerate anterior, funcția cea mai importantă a asistentei este
funcția profesională, fiind rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa de pacient în
scopul menținerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuși nu poate. Aici sunt cuprinse
funcțiile: tehnica, preventiva, de umanizare a tehnicii, de psiholog, ca şi funcțiile din codul
asistentei medicale:
- promovarea şi menținerea sănătății ;prevenirea îmbolnăvirilor ;
- îngrijirea în situația îmbolnăvirii şi recuperarea

3.2. Rolul asistentei în îngrijirea bolnavilor cu colostomă

Pregătirea pentru îngrijirea stomelor

Pregătirea psihică a pacientului:
- -se explică necesitatea îngrijirii sau schimbării colostomei

44
- -se obţine consimţământul pacientului

- -se explică modul de desfăşurare al procedurii pentru a-i reduce starea de teamă.

Pregătirea fizică:
- -se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul
- -se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie stomizat, pentru a-i fi cât
mai comod în primele zile din perioada postoperatorie se pansează rana abdominală
folosind tehnica aseptică.
- -în următoarele zile după operaţie,se verifică permeabilitatea stomei, în acel moment adesea
se evacuează un scaun păstos,mirositor .
- -se îmbracă mănuşile şi se aşează o faşă în jurul stomei pentru a proteja zona de scurgeri
- -se curăţă pielea din jurul stomei numai cu apă caldă şi săpun neutru se încurajează pacientul
să-si privească stoma şi se observă culoarea și aspectul stomei şi a pielii dimprejur
- -se aplică o cremă protectoare,care apoi se îndepărtează
- -se fixează dispozitivul nou pregătit astfel încât să nu permită nici o scurgere în jurul stomei.

Atenționări și precauții:
- -se spală stoma şi tegumentele peristomale cu apă şi săpun neutru, prin mişcări blânde, apoi
se uscă cu un prosop din bumbac special destinat;
- -se poate face baie sau duş cu punga aplicată sau fără pungă; datorită faptului că există
posibilitatea ca stoma să evacueze materii fecale, este bine să cunoaşteţi ritmul eliminărilor
dvs., zilnice şi atunci veţi putea alege momentul potrivit din zi în care să faceţi duş fără
punga aplicată;
- -se evită folosirea uleiurilor şi a cremelor pentru baie – acestea pot diminua aplicarea sigură
a pungii de colostomă;
- -se protejează stoma cu un şerveţel de hârtie şi se rad periodic firele de păr de la nivelul
pielii peristomale (preveniţi apariţia inflamaţiei foliculilor de păr);
- se folosesc şerveţele de unică folosinţă destinate curăţirii pielii de adeziv cât şi cele pentru
protejarea pielii;
- NU se folosesc produse pe bază de alcool, acetonă sau alte produse pentru curăţirea stomei;
- în caz de reacţii alergice manifestate prin : eritem, edem, eroziuni, scurgeri, prurit, senzaţie

45
 de arsură la piele se administrează medicaţie corespunzătoare
- se foloseşte crema cu corticosteroizi pentru controlul pruritului;
- pe perioada când zona este iritată se acoperă stoma cu un tampon şi nu se folosesc pungile
de colostomă.

Se impune control medical de urgenţă în următoarele cazuri :

- -apar neregularităţi pe marginea stomei
- -pielea este inflamată
- -orificiul s-a dilatat, intestinul bombează în afară
- -orificiul s-a strâmtorat
- -stoma sângerează în permanenţă
- -apar formaţiuni noi pe stomă
- -apare un canal de scurgere între intestin şi piele
- -evacuarea scaunului este dureroasă
- -sângerări la evacuarea scaunului; constipaţie, colici.

Complicaţii posibile:
Inflamaţii ale foliculilor de păr din zona tegumentară a stomei cauzate de îndepărtarea întro
manieră brutală a dispozitivelor stomice
Escoriaţii – zone de roşeaţă, umede, posibil sângerânde cauzate de scurgeri ale conţinutului
intestinal, alergii, infecţii, îndepărtarea brutală a dispozitivelor stomice
Candida Albicans – pete de roşeaţă, senzaţii de mâncărime, căldură locală cauzată de fungi
care sunt prezenţi în tractul gastrointestina;
Hiperplazie – tegumentul peristomal este îngroşat – se întâlneşte mai frecvent la urostomii
şi este provocată de scurgeri ale urinei pe tegumentul peristomal

Materiale necesare:
- trusa pentru schimbarea stomei
- un vas cu apă caldă
- fașă sau prosoape de hârtie
- pungă colectoare

46
 - foarfece
- cană de măsurat conţinutul
- mănuşi
- crema de barieră pentru protejarea pielii din jurul stomei
- substanţe antiseptice care au rol să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a tegumentelor
din jur
- mijloace de fixare: leucoplast, bandaj.

Îngrijiri postoperatorii

Prima protezare a stomei se realizeaza în blocul operator. Punga colectoare trebuie så

îndeplineascå urmåtoarele condiții: så fie sterilå, cu adeziv hidrocolid, transparentå, fårå filtru,
vizitabilå (cu douå componente), cu evacuare, cu diametrul mare. Imediat postoperator se face
evaluarea hidricå, nutriționalå și caloricå, în funcție de starea de denutriție eventualå din
preoperator, semnele de deshidratare, reluarea tranzitului intestinal și realimentarea oralå cantitativ
și calitativ. Se educå pacientul, familia și anturajul pentru igiena alimentarå. La nevoie se solicitå
ajutorul unui dieteticia.

47
 CAPITOLUL IV.

PREZENTARE CAZ CLINIC

NUME PRENUME NATIONALITAE SEX

R. C. Romana F

VARSTA GREUTATE INALTIME GRUPA SANGUINA

58 ani 57 kg 160 cm B III RH pozitiv

Date variabile:

Domiciliu: Bucureşti
Data internării: 31.01.2019
Data externării: 06.02.2019

Diagnostic medical la internare

Neoplasm de colon, stadiul IIIB, sindrom febril.

Antecedente personale

Pacient fără antecedente personale.

Istoricul bolii
Bolnava se interneaza cu febra, frisoane si tulburari de tranzit

Manifestări de dependenţă
Febra, frisoane, constipatie, hematemeza

Diagnosticul secundar

Anemie secundara

48
 MANIFESTĂRI INTERVENȚII
NEVOIA DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
DEPENDENȚĂ
-administrarea
-asigurarea condițiilor de confort medicamentatiei cu
Nevoia de a menține termic în salon - asigurarea antibiotice,respectiv
temperatura corpului Febră 38C şi frison Pacientul sǎ nu lenjeriei adecvatǎ Ampicilinǎ 1g/6ore, Pacientul prezintă inca
în limite normale prezinte febrǎ ȋn - stergerea tegumentelor Algocalmin1x2/zi stare febrila din cauza
decurs de 24 ore pacientului dupǎ fiecare -administrarea de infectiei şi a procesului
transpiratie Antihistaminice infectios
-asigurarea hidratarii corecte (clorfeniramin 1cp
seara)
Ingestie de Determinarea pacientului de a
alimente şi lichide Pacientul să nu ingera o cantitate suficientă de Administrarea la
Nevoia de a se ce nu satisfac mai prezinte lichide. indicatia medicului de Pacientul nu mai prezină
alimenta şi hidrata nevoile constipație Urmarirea şi notarea Glicerina supozitoare constipație
organismului consisistentei şi frecventei 1/zi
scaunelor, datorita constipatiei
Tranzit intestinal Se vor oferi alimente in cantitati La sfatul medicului se
Nevoia de a se elimina modificat din cauza Sa revina la un mici si la intervale scurte de ofera medicamente Pacientul revine la un
afectiunii organice tranzit intestinal timp,pt,a usura tranzitul pentru usurarea tranzit intestinal normal
normal colostomizat. tranzitului
Nevoia de a respira și
a avea o bună Independent - - - -
circulație
Nevoia de a se mișca și a
avea o bună Independent - - - -
postură
Nevoia de a dormi şi Independent - - - -
a se odihni
Nevoia de a se
îmbrăca şi dezbrăca Independent - - - -

Nevoia de a fi curat ,
ingrijit , de a proteja Independent - - - -
tegumentele şi
mucoasele
Nevoia de a evita Independent - - - -
pericole
Nevoia de a Independent - - - -
comunica
Nevoia de a fi
preocupat în vederea Independent - - - -
realizarii
Nevoia de a se recreea Independent - - - -

Nevoia de a invata
cum sa-si pastreze Independent - - - -
sanatatea.
Nevoia de a actiona
conform propriilor Independent - - - -
convingeri şi valori ,
de a practica religia
CAZUL NR.2

Date fixe:
NUME PRENUME NATIONALITAE SEX
A. I. Romana Feminin

VARSTA GREUTATE INALTIME GRUPA SANGUINA

29 ani 90 kg 164 cm A II RH negativ

Date variabile:
Domiciliu: Prahova
Data internării: 18.07.2019
Data externării: 25.07.2019

Diagnostic medical la internare

Dureri abdominale datorita blocului tumoral pelvin, insomnii, agitatie si atac de panica. Se
interneaza pt.efectuarea colostomei cu caracteravansat al afectiunilor neoplazice.

Antecedente personale

Pacient fără antecedente personale.

Istoricul bolii
Bolnava se interneaza cu mers aplecat; dureri abdominopelvine, sindrom obstructiv acut, aparitia
fistulelor recto-vezicalo-vaginale,oboseala cronica si agitatie.

Manifestări de dependenţă
Dureri, insomnii, agitatie, nervozitate.
NEVOIA MANIFESTĂRI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE
DE AUTONOME DELEGATE
DEPENDENȚĂ
Dificultate in Pacientul să Asigurarea condițiilor de confort termic
Nevoia de a se deplasare din revina la un în salon La indicatia Pacienta a cooperat foarte
misca si a avea o cauza durerilor mers normal si medicului, s-a bine, diminuandu-se
buna postura abdominale sa isi recapete Asigurarea repausului la pat in pozitie administrat o fiola durerile abdominale in urma
manifestate prin interesul pentru decubit lateral cu picioarele flexate pe Piafen interventiei chirurgicale.
mers usor aplecat miscare. abdomen si mainile incrucisate pe
torace
Pacientul sa aiba Asigurarea linistei pe coridor şi Administrarea la
Dificultate in a un somn planificarea programului de tratament indicatiile medicului
Dificultatea in a dormi, somn corespunzator astfel incat sa nu se deranjeze somnul a sedativlui Pacientul a dormit un numar
se odihni agitate, trezire din punct de pacientului. Diazepam seara; se de 5 ore pe noapte fara a se
frecventa, vedere calitativ Aerisirea salonului pentru favorizarea indruma la consiliere mai trezi
anxietate si cantitativ in 3 somnului psihologica
zile.
Pacientul sa se
Nevoia de a linisteasca si sa Discutarea cu pacientul pentru a adopta Medicul recomanda Pacientul prezinta o
respira si a avea o Neliniste poata respira in o pozitie care sa ii favorizeze respiratia oxigenoterapia şi respiratie adecvata, fara
circulatie adcvata mod normal, in tratamentul cu ajutor,
urma Ridicarea extremitatii cefalice a Enalapril 5 mg Se recomanda continuarea
 oxigenoterapiei somnierei tratamentului în
ambulatoriu.

Nevoia de a se
alimenta şi Independent - - - -
hidrata
Nevoia de a se
elimina Independent - - - -

Nevoia de a se
îmbrăca şi Independent - - - -
dezbrăca
Nevoia de a
menține
temperatura Independent - - - -
corpului în limite
normale
Nevoia de a fi
curat , ingrijit , de
a proteja Independent - - - -
tegumentele şi
Mucoasele

Nevoia de a evita
pericole Independent - - - -

Nevoia de a
comunica Independent - - - -

Nevoia de a fi
preocupat în Independent - - - -
vederea realizarii
Nevoia de a se
recreea Independent - - - -

Nevoia de a invata
cum sa-si pastreze Independent - - - -
sanatatea.
Nevoia de a
actiona conform
propriilor Independent - - - -
convingeri şi
valori , de a
practica religia
CAZUL NR.3

Date fixe:
NUME PRENUME NATIONALITAE SEX
B. G. Romana Masculin

VARSTA GREUTATE INALTIME GRUPA SANGUINA

56 ani 63kg 186 cm 0 Rh Pozitiv

Date variabile:
Domiciliu: Dambovita Data internării: 01.09.2019
Data externării: 27.09.2019
Diagnostic medical la internare
Dispnee, lipsa poftei de mancare, alterarea mobilitatii;necroza de anus.
Antecedente personale

Pacient fără antecedente personale.

Manifestări de dependenţă
Bolnavul se interneaza cu dificultatea in respiratie, lipsa poftei de mancare, alterarea mobilitatii,
durere locala,senzatie de plenitudine, scaune cu mucus sau sange, incontinenta pt. materii fecale.
 MANIFESTĂRI INTERVENȚII
NEVOIA DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
DEPENDENȚĂ
Ȋn urma administrǎrii
Pacientul sǎ prezinte o tratamentului bolnavului i
respiratie normala si sa i se Masurarea functiilor s-a ameliorat dispneea
Nevoia de a evita Dispnee şi dureri diminueze durerile vitale ale Medicul recomamnda reusind sǎ respire bine farǎ
pericolele precordiale precordiale, inaintea organismului oxigenoterapia oxigen
interventiei chirurgicale

Asigurarea unui
Nevoia de a se Pacientul sa se poata regim conform colo Administrarea
alimenta şi hidrata Lipsa poftei de alimenta conform stomei aplicata şi medicamentatiei şi Pofta de macare a revenit
mancare necesitatilor la momentul administrarea de mancarii indicate de medic
preoperator vitamine pentru
redarea poftei de
mancare

Mobilizez pasiv
Nevoia de a se Alterarea mobilitǎții Pacientul,sǎ atingǎ un grad pacientul la 2 ore de Se incearca masajul Mobilitatea a fost
imbarca şi hiperflexia de autonomie favorabil pt. a decubit dorsal ȋn membrelor recuperata
dezbraca osteotendinoase se imbraca si dezbraca. decubit lateral stâng
şi drept
Nevoia de a respira
si a avea o Independent - - - -
circulatie
adcvata
Nevoia de a se Independent - - - -
elimina
Nevoia de a se
misca si a avea o Independent - - - -
buna postura

Dificultatea in a se Independent - - - -
odihni
Nevoia de a
menține
temperatura Independent - - - -
corpului în limite
normale
Nevoia de a fi curat
, ingrijit , de a
proteja tegumentele Independent - - - -
şi
mucoasele
Nevoia de a Independent - - - -
comunica
Nevoia de a fi
preocupat în Independent - - - -
vederea realizarii
Nevoia de a se Independent - - - -
recreea
Nevoia de a actiona
conform propriilor
convingeri şi valori Independent - - - -
, de a
practica religia
 CONCLUZII

Colostomia rãmâne în continuare un act chirurgical utilizat frecvent în chirurgia

colorectalã fie ca timp operator obligatoriu în cadrul unor tehnici chirurgicale ca amputatia de
rect sau operatia Hartmann, fie pentru decompresiunea colonului sau protejarea anastomozelor.
Aplicat încã de la începutul acestui secol tratamentul chirurgical al cancerului rectal a
fost grevat de o ratã mare a mortalitãtii si de aproape 100% recidive. Miles a descris tehnica
amputatiei rectale pe cale abdominoperinealã cu excizia în totalitate a zonelor de diseminare a
bolii la nivelul pevisului, scãzand astfel rata complicatiilor si a recidivelor dar aceastã tehnicã
pãstreazã colostomia ca parte a actului chirurgical, colostomie ce greveazã calitatea vietii cu
inconvenientele anusului iliac.
Colostomele pot prezenta complicatii în timp, legate de conditiile locale si generale ale
pacientului în momentul efectuãrii lor, precum si de modalitãtile lor de întretinere si îngrijire.
Frecventa acestor complicatii globale este descrisã în literatura intre 27,77% -50,5% (11, 12,
13).
Colostomia este în continuare destul de frecvent întalnitã în serviciile chirurgicale, ea
rãmanand adesea soluția care scoate pacientul dintr-o situație dificilă; ea nu trebuie sã fie
consideratã un handicap în condițiile unui climat psiho-socio-medical adecvat. Este totusi de
dorit a fi depuse toate eforturile medicale si de politicã sanitarã pentru reducerea numãrului de
pacienti care ajung sã necesite colostome definitive, atat prin depistarea precoce a afectiunilor
maligne colorectale si genitale cat si prin aplicarea unui diagnostic si tratament corespunzãtor
si bine standardizat. Complicațiile colostomelor sunt relativ rare dar unele dintre ele sunt dificil
de rezolvat deoarece se adreseazã unor bolnavi tarati, cu încãrcatã comorbiditate
O importantã deosebitã trebuie acordatã modalitãtilor tehnice de realizare a
colostomelor dar si ulterior îngrijirii acestora, astfel încat este necesarã formarea de personal
specializat în îngrijirea acestora, stomaterapeuti.
Intensitatea si caracterul durerii variază în funcție de intensitatea leziunii și de receptivitatea
fiecărui individ în parte. Crizele se pot asocia cu balonarea iar diagnosticul pozitiv are ca
elemente de susținere vârsta bolnavului, simptomatologia clinică, endoscopia si examenul
radiologic.
Tratamentul este chirurgical, segmentul intestinal in care isi are sediul tumoara trebuie
rezectat înainte de extinderea ei în profunzime sau de apariția metastazelor.
Metodele moderne de nursing pot conduce la ameliorarea in mod sensibil a stării de sănătate a
bolnavilor asistați și la reducerea perioadei de refacere a bolnavilor.
 BIBLIOGRAFIE

1. Afectiuni ale tractului digestiv - Harrison - Principiile Medicinei Interne, pag. 1737
2. Angelescu, N., Barbulescu, M., BurcoS, T, Jitea N, Serban D, Stanilescu S, Mircea N,
Filipescu G - Consideratii clinico-terapeutice asupra 500 cancere de col uterin operate.
Chirurgia, 2000, 95:127 - 138.
3. Angelescu, N., Popa, E. - Interventii operatorii miniinvazive - o noua erã chirurgicalã.
Chirurgia, 2003, 98:385 - 389.
4. Cancerul colo-rectal, link: http://www.webmd.com/colorectal-cancer/default.htm
5. Cancerul colo-rectal, link: https://en.wikipedia.org/wiki/Colorectal_cancer
6. Compendiu de gastroenterologie, 2009, Bucuresti, pag 162-190
7. Digestia intestinala - G. Badiu, I. Teodorescu-Exarcu - Fiziologie, Colectia Alma Mater,
1993, pag. 212
8. Funariu, Gh., Mihut, I., Pop, E., Ionescu, C., Gombosiu, C., Grecea, D., Scurtu, R.,
Dindelegan, G. - Conduita chirurgicalã în ocluziile recto-colonice neoplazice.
Chirurgia, 2003, 98:43 - 48.
9. Gavrilescu, S., Velicu, D., Gheorghiu, L., Dutescu, S. - Enterostomia dupã enterectomia
în urgentã (previziune tacticã sau solutie de avarie). Chirurgia, 2002, 97:441 - 445. 10
Intestinul gros - V. Papilian - Anatomia omului, vol. 2, editia 6, pag. 110
10. Intestinul gros si rectul - B. Gheorghescu - Gastroenterologie clinica, 1982, pag. 287
11. Intestinul subtre si gros - M. Grigorescu, O. Pascu - Tratat de gastroenterologie clinica,
vol. 1, 1996, pag. 383
12. Mercut, D., Ianosi, G., Aurelia Resceanu, Claudia, Georgescu, Camelia, Foarfa -
Restabilirea primara a continuitãtii digestive în boala Crohn perforatã neglijatã.
Chirurgia, 2002, 97:577 - 581.
13. Meyer, C., Dragomir, S., Kanor, M., Rohr, S. - Chirurgia colo-rectalã pe cale
laparoscopicã. Reflectii fatã de o experientã personalã de 613 cazuri. Chirurgia, 2003,
98:417 - 424.
14. Mischianu, D., Dinu, M., Vlasiu, G., Pantalon, A. - Neoplasm sigmoidian complicat cu
fistula sigmoido-vezicalã. Chirurgia, 2000, 95:279 - 284.
15. Timaru, I., opera, I., Tanase, M., Musat, C., Motas, C., Dutu, C., Ciuche, A. - Fistulele
rectovezico-vaginale postradice dupã neoplasm al colului uterin. Chirurgia, 2000,
95:285 - 289
56