Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Motivația
lucrării.............................................................................................................4
Semiologia
intestinului....................................................................................................7
Enterocolita
acută............................................................................................................9
Etiopatogenie ................................................................................................................1
0
Semne și
simptome........................................................................................................11
Căi de
transmitere..........................................................................................................12
Explorări
clinice............................................................................................................13
Explorări
paraclinice.....................................................................................................14
Diagnostic pozitiv.........................................................................................................15
Diagnostic
diferențial....................................................................................................16
Tratament......................................................................................................................17
Evoluție........................................................................................................................20
Prognostic.....................................................................................................................21
Profilaxia.......................................................................................................................2
2
Caz
I..............................................................................................................................31
Caz
II.............................................................................................................................50
Caz
III............................................................................................................................69
Bibliografie....................................................................................................................8
8
Motivația
Aparatul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia
alimentelor și ulterior, absorbția lor, iar la nivelul ultimului segment, eliminarea resturilor
neabsorbabile, prin actul defecației.
Tubul digestiv este alcătuit din următoarele componente:
Cavitatea bucală – limba și dinții – au rol în masticație pentru formarea bolului alimentar,
aici începe digestia glucidelor sub acțiunea ptialinei salivare; are funcție receptoare
întrucât este un organ al gustului, are rol în vorbirea articulată, are rol de funcție de
apărare și funcție fizionomică.
Faringele – este un organ cu dublă apartenență, atât la aparatul digestiv, cât și la cel
respirator. Este un organ format dintr-un conduct musculo-membranos cu trei etaje:
nasofaringe, bucofaringe și laringofaringe. Faringele are funcție de apărare impotriva
infecțiilor ce pot pătrunde atât pe cale digestivă, cât și pe cale respiratorie.
Esofagul – este un canal musculo-membranos, ce face legătura între faringe și stomac.
Începe la nivelul vertebrei a șaptea cervicală (C7) , în dreptul cartilajului cricoid și se
termină la nivelul vertebrei a unsprezecea toracală (T11), la nivelul orificiului cardia. Are
o lungime de 25 – 32 cm și un calibru între 10 și 22 mm. Prezintă trei strâmtori
fiziologice: strâmtoarea cricoidiană, strâmtoarea la nivelul încrucișării cu artera aortă și
strâmtoarea de la nivelul cardiei. Are rolul, ca prin contracțiile musculare ce se produc, să
împingă bolul alimentar spre orificiul cardia, care este plasat între esofag și stomac.
Sfincterul cardiei se desface, împiedicând astfel refluarea conținutului gastric în esofag.
Stomacul – este un organ cavitar musculo-glandular, este porțiunea mai dilatată a tubului
digestiv, având forma unui cârlig sau a literei J. Stomacul este format din mai multe
segmente: marea tuberozitate, corpul stomacului, ce se continuă cu mica tuberozitate,
apoi cu antrul piloric și cu orificiul pilor. Funcția stomacului este una motorie, și anume
de a amesteca alimentele, una secretorie, prin care stomacul intervine în digerarea țesutul
conjunctiv și a proteinelor cu ajutorul secreției gastrice și a pepsinei.
Intestinul subțire – începe la nivelul orificiului pilor și se termină la nivelul valvulei ileo-
cecale. Are trei segmente: un segment fix de forma unei potcoave, numit duoden, un lung
de 4-6 m, situat în dreapta coloanei vertebrale cu o porțiune descendentă și una orizontală
în care se varsă secreția biliară și cea pancreatică, și un segment mobil numit jejun.
Intestinul subțire are două funcții principale: motorie, prin care împinge chimul alimentar
din duoden în jejun în doar câteva secunde și secretorie, secreția duodenală elaborează
secretină cu rol în stimularea pancreasului și intestinului, enterokinază, care transformă
tripsinogenul în tripsină și mucus. La nivelul intestinului subțire se amestecă chimul
alimentar cu sucul duodenal, bila și sucul pancreatic. Jejunoileonul, ultimul segment al
intestistinului subțire, umple cea mai mare parte a cavității peritoneale și are trei funcții
importante: motorie, reprezentată de mișcările pendulare, ce frământă și amestecă
conținutul intestinal și mișcări peristaltice, ce propulsează chimul intestinal; secretorie,
prin elaborarea unor fermenți precum erepsina și nucleo-tidaza, ce digeră proteinele și
acizii nucleici, lipaza intestinală, ce digeră grăsimile neutre, dizaharidele digeră glucidele;
absorbția, ce se exercită pe o suprafață foarte mare datorită cutelor circulare și
vilozităților intestinale, formate de mucoasa jejunoileonului. Tot la nivelul jejunoileonului
se mai absorb și apa, vitaminele, sărurile minerale.
Intestinul gros – este segmentul terminal al tubului digestiv, ce se întinde de la valva ileo-
cecală și se termină cu anusul. Se distinge de instestinul subțire prin volumul mai mare și
prin cele trei benzi longitudinale. Lungimea lui variază între 1,5 și 3 m.
Intestinul gros se împarte în mai multe segmente: cecul, situat în fosa iliacă dreaptă și
este legat de ileon prin sfincterul ileo-cecal; colonul ascendent, situat în flancul drept;
colonul transvers este fixat pe peretele posterior al abdomenului prin peritoneu; colonul
descendent, situat în pelvis, el comunică cu exteriorul prin canalul anal, ce continuă ampula
rectală(rect).
Funcțiile intestinului gros sunt trei la număr și anume: motricitate – expulzarea
bolului fecal; secretorie – mucus și de absorbție – este mai redusă și se exercită mai ales la
nivelul cecului și al ascendentului unde se absorb:apa, sărurile minerale, vitamine, glucoza.
La nivelul rectului se absorb unele substanțe medicamentoase care ajung în vena cavă.
Un rol extrem de important în fiziologie și în patologie îl joacă flora intestinală.
Glandele anexe ale tubului digestiv sunt:
Glandele salivare – sunt glande exocrine ale căror canale se deschid în
cavitatea bucală. Produc saliva, cu ajutorul căreia se realizează digestia bucală.
Ficatul – este cea mai mare glandă din organism. Este situat în cavitatea
abdominală, în partea superioară dreaptă, imediat sub diafragm, iar lobul stâng se întinde
până la epigastru.
Pancreasul – este așezat transversal în abdomen, are o lungime de aproximativ
28 cm și o greutate de circa 1500 g. Are secreție mixtă: exocrină și endocrină.
1.2.Semiologia intestinului
Anamneza: patologia intestinului este influențată de mai multe elemente care trebuie
avute în vedere: vârsta, sexul, ocupația și modul de viață precum sedentarismul, schimbarea
modului de viață, profesiile ce implică tensiune nervoasă, responsabilitate mare, noxe toxice
(plumb, mercur), felul alimentației, orarul dezordonat al meselor, abuzul de crudități, abuz de
alcool, abuz de creme, abuz de tutun, starea danturii, abuzuri de medicamente: laxative,
antibiotice pentru că pot orienta direcția investigațiilor spre tulburări intestinale.
Simptomele funcționale sunt reprezentate de dureri, tulburări de tranzit cu modificări
ale scaunului și tulburări în emisia gazelor.
Durerile intestinale sunt frecvente în tulburările intestinale, dar nu obligatorii. Pot
avea caracter de crampe, torsiuni sau sfâșieri numite colici intestinale. Durerile apar spontan
și sunt aproape tot timpul însoțite de fenomene ce indică natura lor: diaree, constipație,
meteorism, ghiorăituri. Durerile pot fi vagi, apărând ca o jenă, dar pot avea și intensitate de
colică.
Tenesmele sunt reprezentate de o senzație imperioasă de defecare, arsură și tensiune
dureroasă la nivelul rectului. Ele sunt caracteristice bolilor recto-sigmoidiene sau proceselor
inflamatorii din regiunea perirectală.
Caracterul scaunelor trebuie analizat și observat cu foarte mare atenție cu privire la:
număr, frecvență, orar, volum, consistență, miros. Caracterul gazelor de asemenea este foarte
important: rare, frecvente, inodore, fetide. Se va observa și nota orice dejecție anormală:
scaune însoțite de mucus, sânge, puroi, tenesme sau crampe.
Constipația este un sindrom ce constă în eliminarea întârziată a scaunelor la 2-3 zile
sau mai mult de la ultima masă ingerată. Scaunele sunt dure și în cantitate mică. Constipația
poate fi însoțită de simptome precum: indispoziție, cefalee, astenie, inapetență, sau nu.
Natura constipației poate fi funcțională (habituală), organică în: cancer, stenoză, megacolon,
afecțiuni pelviene, gastro-intestinale, endocrine și provocate de unele medicamente.
Diareea este un sindrom caracterizat printr-un tranzit intestinal accelerat cu eliminarea
într-o zi a mai multor scaune moi sau lichide. Numărul mare de scaune lichide duce la mari
pierderi de apă și electroliți, favorizând deshidratarea. Diareea poate fi însoțită sau nu de
colici intestinale.
Tulburările emisiei de gaze – flatulența – eliminarea gazelor este foarte frecventă și –
meteorismul – acumularea de gaze în intestin. Fenomenul de suprimare a gazelor odată cu
suprimarea scaunelor au o semnificație gravă, ce se întâlnește în ocluzia intestinală.
CAPITOLUL II
2.1.Enterocolita acută
2.2.Etiopatogenie
Enterocolitele acute pot avea cauze: infecțioase, toxice, chimice sau fizice.
În mod frecvent este de cauză infecțioasă, produsă de: bacterii (Salmonella, Shigella,
Escherichia coli, Clostridium perfrigeus), de bacili(Proteus, Piocianic, Vibrio
parahaemolithicus), bacili coli, enterococi, streptococi, stafilococi, fungi (Candida) și cauze
parazitare (Giardia).
Cele de natură toxico-chimică se produc accidental: cu arsen, fosfor, mercur, cu
uleiuri volatile, cu toxine unor ciuperci, abuz de medicamente, salicilați, antibiotice.
Uneori boala este urmarea acțiunii unor factori fizici precum: băuturi fermentate,
alimente excesiv de reci sau excesiv de fierbinți.
2.3.Semne și simptome
2.4.Căi de transmitere
2.5.Explorări clinice
Examenul obiectiv efectuat de către medic constă într-o evaluare a stării generale a
pacientului.
Se realizează prin:
Inspecție – se apreciază aspectul general al pacientului, constituția, faciesul, starea de
nutriție, starea de conștiență, nivelul de deshidratare (pliu cutanat), colorația tegumentelor,
stratul țesutului adipos subcutanat, temperatura corpului, tensiunea arterială, pulsul, forma și
volumul abdomenului, mișcările peristaltice ale intestinului, aspectul și colorația limbii.
Palparea – pune în evidență sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la
compresiune și apărarea musculară.
Ascultația – evidențiază zgomotele intestinale, prezența clapotajului (zgomot clipocit
ce se aude în cazurile în care într-un organ cavitar lichidul este amestecat cu gaz, de exemplu
clapotaj gastric sau intestinal).
2.6.Explorări paraclinice
2.7.Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se susține relativ ușor în prezența unui focar cu mai multe cazuri,
suspiciunea clinică susținându-se pe:
argumente epidemiologice – apariție bruscă, eventual concomitentă la mai
multe persoane, consumul în comun al unui aliment contaminat prin calitățile sale de mediu
de cultură favorabil (ouă, carne, lactate, pește);
argumente clinice – tablou clinic de enterocolită acută cu prezența scaunelor
de consistența semilichidă, semne de afectare generală a stării pacientului, aspect febril,
senzație de grețuri și vărsături;
argumente de laborator – modificări hidroelectrolitice: hiponatremie,
hipocloremie, hipopotasemie, acidoză metabolică compensată; hematologic, poate apărea
leucocitoza cu neutrofilie, dar mai ales apare creșterea hematocritului ca semn de
deshidratare și scăderea valorilor hipoglicemiei. Confirmarea bacteriologică se obține prin
cercetarea agentului patogen la bolnav în scaun, lichid de vomă, sânge, alimente date în
consum în caz de focare mari (nunți, restaurante, bufete, în familie).
Se verifică gradul de deshidratare, ce se exprimă clinic prin raportarea procentuală
față de greutatea corporală normală în baza unor semne și simptome clinice: sub 5%,
deshidratarea este apreciată ca fiind ușoară și de cele mai multe ori asimptomatică; pierderi
între 5 și 10 % definesc deshidratarea medie , care este cea mai frecventă și se recunoaște
prin tegumente și mucoase uscate, pliu cutanat leneș, ochi încercănați și hipotoni, obnubilare
până la somnolență, extremități reci, oligurie, hipotensiune arterială; peste 10% este
deshidratarea severă ce evoluează cu colaps circulator, acidoză metabolică, hipovolemie,
oligoanurie și comă.
2.8.Diagnostic diferențial
Dieta
Dieta este obligatorie și individualizată în funcție de vârstă.
În primele 12 -24 de ore se recomandă numai lichide îmbogățite cu electroliți, în scop
substitutiv (apă minerală, ceai de mentă, zeamă de orez, suc de morcovi, supă de zarzavat
sărată și strecurată, servită la temperatura camerei). Această dietă pune în repaus intestinul și
astfel se combate și deshidratarea. Se vor administra lichide în cantități mici și dese în limita
toleranței digestive. Indiferent de aspectul scaunelor, se vor adăuga nutrienții indispensabili
după 24 de ore: hidrocarbonatele, ca sursă energetică, sub formă de amidon administrate după
prelucrarea termică la stadii de maltoză sau dextrină; ca atare pacientul va primi: pesmet,
grisine, biscuiți simpli, griș și orez adăugate în supă, legume pasate adăugate în supă;
proteinele: brânză proaspătă de vaci degresată, se va încerca administrarea iaurtului după
testarea toleranței cu administrare de cantități mici, progresive, 1-2 lingurițe la 3-4 ore.
Imediat după ameliorarea aspectului scaunului se va îmbogăți dieta pas cu pas prin
introducerea proteinelor din carne, la început tocată și fiartă, apoi macră slabă fiartă sau la
grătar; din lapte: urdă, telemea, lapte bătut; din ou: zdrențe adăugate la supă sau în conținutul
găluștelor; și de grăsimi vegetale: untdelemn, adăugat crud la supele gata preparate.
La sugarii sub 6 luni nu se va sista alimentația în scopul punerii intestinului în repaus
datorită intoleranței la deshidratare proprii acestei vârste. Se va începe realimentarea cât mai
devreme posibil, de obicei după aproximativ 6 ore, cu ceai de mentă 150 -200 ml, zeamă de
orez, suc de morcovi, după care se va trece la laptele de mamă în caz de alimentație naturală
sau la formule speciale cu conținut mic de lactoză, în caz de alimentație artificială.
Copiii peste 6 luni vor primi în perioada introducerii nutrienților: brânză de vaci,
mucilagiu de orez, pireuri de mere, pere; mere coapte, banane, supă cu legume pasate, care
aduc aport de pectine.
Se vor evita în zilele de boală: legumele și fructele crude pentru că au depozit
celulozic abundent; varză, fasole uscată, salată de vinete pentru că au efect laxativ; afumături,
dulciuri concentrate pentru că accelerează tranzitul intestinal și produc inapetență;
condimente iuți pentru că au efect iritant asupra mucoasei; alimente cu risc mare de
fermentație precum cartoful și sucul de fructe.
Terapie simptomatică:
o Antiemetice
- Metoclopramid, comprimate 10 mg, 20 mg; fiole 2 ml.
o Anticolinergice ușoare
- No spa 2 mg, tablete sau fiole 2 ml,
- Algocalmin 2 mg, tablete sau fiole 2 ml,
- comprese calde, ușor alcoolizate pe abdomen pentru a liza spasmele abdominale.
Terapie medicamentoasă
Terapie medicamentoasă – pe primul plan fiind rehidratarea și refacerea fondului de
electroliți.
Se vor administra soluții izotone per oral ori de câte ori este posibil. Se administrează
în formele ușoare atunci când există toleranță digestivă: 2 x 1 pe zi Gesol sau Oresol –
plicurile de săruri se dizolvă într-un 1 l apă, la sugari se diluează mai mult.
Se mai pot prepara pentru adulți, soluții alcătuite din: o linguriță sare + 8 lingurițe
zahăr (80 g orez fiert) + un pahar suc portocale + 1 l apă.
În cazurile de deshidratare mai mare, cât și in cele de intoleranță digestivă se va
recurge la hidratarea parenterală, fie în completare, fie exclusivă: perfuzii cu soluții de NaCl
9%, glucoză 5%, Ringer, ce conține 3 tipuri de cloruri de: natriu, potasiu și calciu și
electroliți de : natriu, potasiu și calciu.
Cantitatea soluțiilor trebuie apreciate după volumul pierderilor, astfel că în
deshidratările severe se va reface rapid volemia cu soluții macromoleculare – Dextran
40(Reumacrodex) 10 -20 ml/kg corp și se va combate acidoza metabolică cu bicarbonat de
natriu în amestec cu glucoză 5%.
Se vor administra:
o Antiseptice intestinale active pe germenii implicați în infecțiile intestinale:
Nifuroxazid - activ față de Salmonella, Shigella, Proteus
- Antinal tablete 200 mg;
- Ercefurly tablete 200 mg, flacoane de 90 ml.
Furazolidon – comprimate 0, 10 g pentru adulți, 0,025 g pentru copii;
Clorchinadol – de 10 mg, 100 mg, activ față de Enterococ.
Saprosan – drajeuri, de 10 mg, 100 mg;
2.10.Evoluție
2.12.Profilaxia
CAPITOLUL III
Rolul asistentei în pregătirea pacienților
pentru examene de laborator
Examenul de coprocultură
Examenul de coprocultură se efectuează pentru punerea în evidență a germenilor
eliminați pe cale digestivă de bolnavi și de purtători sănătoși și pentru stabilirea
antibiogramei.
Probele pentru coprocultură trebuie recoltate înainte de a începe administrarea
antibioterapiei și a ionogramei plasmatice necesară pentru a decela eventualele tulburări
electrolitice produse de pierderile prin diaree și vărsături.
Asistenta medicală va pregăti materialele necesare toaletei perianale: apă, săpun,
mușama, aleză, prosop, bazinet, mănuși de cauciuc și materiale necesare captării materiilor
fecale: tavă medicală, coprocultură, tampoane sterile montate pe porttampon, sondă Nélaton
sterilă, seringă de unică folosință de 10 ml, bazinet, câmpuri sterile, mușama, aleză, mănuși
de unică folosință, prosop de hârtie, pungă de hârtie.
Asistenta medicală va monta un paravan pentru a asigura intimitatea pacientului și
folosind materialele necesare, va efectua toaleta riguroasă a regiunii perianale.
Recoltarea se poate efectua:
- Din scaunul spontan sau provocat, după ce în prealabil asistenta medicală a montat un
câmp steril pe fundul bazinetului sau pe scutec. Aceasta va preleva aproximativ 50 g de
conținut fecal din trei zone diferite cu ajutorul unei baghete sterile, pe care o va introduce în
coprocultorul steril.
- Direct din rect, cu ajutorul unui tampon steril montat pe un porttampon, care va fi
introdus prin anus în rect prin mișcări ușoare de rotație și înaintare. Asistenta medicală va
extrage tamponul îmbibat cu materii fecale și-l va introduce într-o eprubetă sterilă.
- Cu sonda Nélaton sterilă, la capătul căreia se va atașa o seringă de unică folosință.
Asistenta medicală va introduce sonda prin anus aproximativ 10 cm, după care va aspira
conținut colonic; va extrage sonda și va transfera conținutul seringii într-o eprubetă sterilă ce
conține circa 2-3 ml de ser fiziologic steril. Metoda este des folosită în cazul copiilor.
La finalul recoltării asistenta medicală va efectua din nou toaleta regiunii perianale
dacă este nevoie sau va oferi pacientului prosopul din hârtie pentru a se curăța, va îndepărta
materialele folosite, colectându-le pe cele de unică folosință în containere speciale, iar pe cele
refolosibile le va spăla și dezinfecta, apoi va îndepărta paravanul și va aerisi salonul.
Indiferent care este metoda de recoltare aleasă, important este menținerea asepsiei în
timpul efectuării tehnicii, evitarea amestecării materiilor fecale cu urina, etichetarea și
trimiterea produsului la laborator imediat sau nu mai târziu de 12 ore de păstrare a produsului
la frigider sau nu mai mult de o oră a păstrării produsului în salon.
Pentru un rezultat concludent se indică efectuarea coproculturii timp de trei zile
consecutiv, iar dacă scaunul pacientului este lichid se va recolta între 1-5 ml.
Examenul coproparazitologic
Grup sanguin: A II
APP: nu are
Deficien□e senzoriale: nu prezintǎ Alergii:
nu are
Înaltime: 1,26 m
Date variabile
T.A. : 90/60mm Hg
Puls: 95 bǎtǎi/min.
Temperatura: 38,60 C
Respira□ie: 20 r/min, respira□ii fiziologice
Greutate: 23 kg
M anifestǎri de dependen□ǎ: febrǎ, frison, vǎrsǎturi, dureri abdominal, scaune
ASLO NEGATIV
4.4.1. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVEN□II EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
1.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ fie - determinarea greutǎ□ii, -evaluarea stǎrii de 04.04. ora 9 dim.
nutri□ie prin deficit echilibrat înǎl□imii nutri□ie a copilului pacientul nu
datoritǎ nutri□ional -monitorizarea pacientei (vomǎ, □i aprecierea aportului mǎnâncǎ nimic,
dezechilibrului vǎrsǎturǎ, grea□ǎ) alimentar în func□ie de plânge
metabolic manifestat -alimenta□ie conform regimului vârstǎ, sex, înǎl□ime 04.04. ora 17
prin inapeten□ǎ orez fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere -instaurarea regimului p.m. pacientul
rase, supǎ de zarzavat strecuratǎ, -administrarea de serve□te cu
carne fiartǎ. (sunt excluse lichide cu valoare dificultate o supǎ
legumele □i fructele crude, caloricǎ mare de zarzavat
lactatele □i prǎjelile) - colaborare cu 13.04 pacientul
-evaluarea calitativǎ a infirmiera □i familia prezintǎ stǎri de
alimentelor ingerate - recoltare exudat inapeten□ǎ dar
-observarea capacita□ii copilului de faringian este cooperant
a mânca-apetit □i se
-exploreazǎ preferin□ele copilului alimenteazǎ
□i le respectǎ în limita regimului 15.04. pacientul
impus de medicul specialist cere mâncare □i
-serve□te alimentele la o se alimenteazǎ
temperaturǎ moderatǎ, la ore singur, este
regulate prezentate atrǎgǎtor cu echilibrat
nutri□ional
43
tacâmuri □i veselǎ personalǎ
-asistenta vorbe□te calm cu voce
caldǎ □i nu obligǎ copilul sǎ
mǎnânce
- creearea unor condi□ii adecvate în
vederea alimentǎrii (aerisirea
salonului, îndepǎrtarea produ□ilor
de excre□ie, folosirea meloterapiei)
48
Studiu de caz II
Prenume: A
Vârsta: 12 ani
Sex: M
Religie: ortodox
Rasǎ: albǎ
Limba vorbitǎ: romana
Grup sanguin: B III
APP: nesemnificative
Deficien□e senzoriale: nu prezintǎ Alergii:
nu are
Înǎl□ime: 1,43 m
Date variabile
T.A. : 110/60 mm Hg
Puls: 90 bǎtǎi/min.
Temperatura: 37,20 C
Respira□ie: 20 r/min, respira□ii fiziologice Greutate: 45
kg
M anifestǎri de dependen□ǎ: durere preombilicalǎ, crampe, balonǎri,
10.A Independent
COMUNICA
11.A Frustrare Starea de Dificultate de Independent
AC□IONA
CONFORM sǎnǎtate a participa la
PROPRIILOR cursurile
CONVINGERI □colare
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN
VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologicǎ capacitǎ□ii
de a se
recreea
14.A ÎNVATA Cuno□tin□e Limite Deficit de Dependent
CUM SǍ Î□I insuficiente cognitive cuno□tin□e
PǍSTREZE medicale/prof
SǍNǍTATEA ilaxia
4.3. Examinǎri paraclinice
4.3.1. Examinǎri paraclinice
EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE
LABORATOR
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL
ASLO NEGATIV
4.4.2. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVEN□II EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
1.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ - determinarea greutǎ□ii, înǎ□imii -evaluarea stǎrii de 11.04. ora 9 dim.
nutri□ie prin deficit fie echilibrat -minitorizarea pacientului (vomǎ, nutri□ie a pacientului pacientul nu
Datoritǎ nutri□ional vǎrsǎturǎ, grea□ǎ) □i aprecierea mǎnâncǎ nimic,
Dezechilibrului -alimenta□ie conform regimului orez aportului alimentar în anorexic
metabolic manifestat fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere rase, func□ie de vârstǎ, 11.04. ora 17 p.m.
prin inapeten□ǎ supǎ de zarzavat strecuratǎ, carne sex, înǎl□ime pacientul serve□te
fiartǎ. (sunt excluse legumele □i -instaurarea cu dificultate o
fructele crude, lactatele □i prǎjelile) regimului supǎ de zarzavat
-evaluarea calitativǎ a alimentelor -administrarea de 13.04 pacientul
ingerate lichide cu valoare prezintǎ stǎri de
-observarea capacita□ii pacientului caloricǎ mare inapeten□ǎ dar
de a mânca-apetit - colaborare cu este cooperant □i
-exploreazǎ preferin□ele pacientului infirmiera □i familia se alimenteazǎ
□i le respectǎ în limita regimului - recoltare exudat 15.04. pacientul
impus de medicul specialist faringian cere mâncare □i se
-serve□te alimentele la o temperaturǎ -administrare alimenteazǎ singur,
moderatǎ, la ore regulate prezentate Ibrupofen 10mg/kg/8 este echilibrat
atrǎgǎtor cu tacâmuri □i veselǎ h nutri□ional
personalǎ
-asistenta vorbe□te calm cu voce
53
caldǎ □i nu obligǎ copilul sǎ mǎnânce
- creearea unor condi□ii adecvate în
vederea alimentǎrii(aerisirea salonului,
îndepǎrtarea produ□ilor de excre□ie,
folosirea meloterapiei)
2.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ -instalare în camerǎ curatǎ, aerisitǎ, Am administrat: 11.04 ora 9 copilul
nutri□ie prin deficit prezinte o temperaturǎ abientalǎ, Metoclopramid sirop prezintǎ stare
Datoritǎ stare de bine -protejarea patului cu mu□ama □i 5mg/3 zi, Emetiral generalǎ alteratǎ cu
Dezechilibrului fǎrǎ gre□ui □i alezǎ, în func□ie de pozi□ia 5mg/2 zi, No-Spa gre□uri □i
metabolic manifestat vǎrsǎturi pacientului 2/zi vǎrsǎturi 2/zi
prin vǎrsǎturi -a□eazǎ pacientul în pozi□ia -Ceai de chimen, 11.04 ora 18 starea
□emi□ezând, □ezând sau în decubit coada □oricelului copilului se
dorsal, cu capul într-o parte neândulcite amelioreazǎ, nu
-a□eazǎ la îndemâna pacientului -am colaborat cu mai varsǎ, în
recipient curat-dacǎ apare voma familia □i infirmiera continuare prezintǎ
-sprijinǎ,încurazeazǎ □i îl înva□ǎ sǎ gre□uri
respire profund în timpul vǎrsǎturii 13.04 starea
-pǎstrarea cavitǎ□ii bucale curate pacientului s-a
-oferǎ un pahar cu apǎ pentru clǎtirea stabilizat, nu mai
cavitǎ□ii varsǎ □i nu mai
-aplicǎ tratamentul medicamentos: prezintǎ gre□uri
antispastice , antiemetice
-observarera aspectului, cantitǎ□ii □i
numǎrului vǎrsǎturilor □i trece datelor
în F.O
-aprecierea gradului de dezhidratare
- aerisirea camerei la nevoie.
-oprirea aportul de lichide □i alimente.
-urmǎresc ca pacientul sa fie
echilibrat hidroelectrolitic
5.Alterarea mobilitǎ□ii Cre□terea Stabilirea gradului de independen□ǎ -consult medical 11.04 pacientul
datoritǎ colicilor gradului de conform scalei: -permiterea vizitei acuzǎ dureri
abdominale, independen□ǎ -total dependent, necesitǎ rar apar□inǎtorilor abdominale
manifestatǎ prin înso□itor -colaborarea cu puternice, nu se
posturǎ inadecvatǎ -se îmbracǎ singur/trebuie ajutat infirmiera poate mobiliza,
-se poate deplasa singur/se sprijinǎ -administez calmante pozi□ie
Evaluarea abilitǎ□ii de a se mi□ca/deplasa No-Spa, inadecvatǎ(stǎ
Monitorizarea toleran□ei la ceaiuri(mentǎ, aplecat)
activitatea fizicǎ (puls, tensiune, chimion) 12.04. durerile sunt
respira□ie) prezente dar pozi□ia
Evaluarea durerii(accentuatǎ sau nu corpului
revine la normal
de mi□care) 15.04.stabilizat
6.Dificultate de a Cre□terea Asistarea pacientului când se -colaborarea cu Pacientul s-a
participa la cursurile gradului de deplaseazǎ pe distan□e mai lungi familia □i infirmiera adaptat condi□iilor
□colare datoritǎ stǎrii implicare a Sprijinirea pacientului sǎ se de carantinǎ □i le
laterate de sǎnǎtate activitǎ□ilor alimenteze, sǎ-□i asigure propria respectǎ întocmai.
manifestatǎ prin spitalice□ti igienǎ sau dacǎ acest lucru nu e
Frustrare posibil, depistarea semnelor de
depresie
Asigurarea condi□iilor de siguran□ǎ
dacǎ el nu se poate mobiliza singur
-observarea factorilor ce determinǎ,
lipsa de energie □i frustrare
-stabilirea împreunǎ cu pacientul a
unui plan realist de îngrijire □i
evaluare periodic
-educarea pacientului sǎ-□i exprime
speran□ele, sǎ devinǎ con□tient de
puterea lui de reinegrare ccolectivǎ
-evaluarea nevoilor pacientului pentru
a avea o stare de confort adecvatǎ(
TV, reviste, telefon)
-sprijirirea pacientului sǎ în□eleagǎ
care sunt limitele activitǎ□ii pe care o
poate desfǎ□ura în spital
-educarea pacientului sǎ citeascǎ, sǎ
asculte muzicǎ, sǎ facǎ restul de
activitǎ□i accesibile
EVALUARE FINALǍ II
3
BIBLIOGRAFIE:
2.Biologie - Manual pentru clasa a XI-a, Aurel Ardelean, Ionel Rosu, Calin Istrate,
Editura Leda - Grupul Editorial Corint nr. 3883/31.05.2002
5.Manual de medicina interna pentru cadre medii, Editia a III-a, All Medical,
Corneliu Borundel - Bucuresti - Bic All 2000
4
5