Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodă”

Iaşi

Proiect de absolvire
Examenul de absolvire al Şcolii Postliceale
SanitareCalificarea profesională: asistent medical
generalist

Îngrijirea bolnavului cu Tulburare de anxietate

Îndrumător, Candidat,
Diaconeasa Marcela Comici-Sabareze Sabina

Promoţia 2019
 Îngrijirea pacientului
cu
Tulburare de anxietate

Cuprins

2
I.Argument

II. Îngrijirea bolnavului cu tulburare de anxietate

Obiectiv 1:
Noțiuni generale de anatomie şi fiziologie

Obiectiv 2:
Prezentarea generală a afecțiunii
a. Definiție
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluție şiprognostic
g. Tratament
h. Complicații

Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
anxietate
a. Fişa tehnică nr.1
b. Fişa tehnică nr.2
c. Fişa tehnică nr.3
d. Fişa tehnică nr.4

Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu tulburare de anxietate
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire

Obiectivul 5:
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu tulburare de anxietate

III. Bibliografie

IV. Anexe

I. Argument
 Anxietatea este definită ca un sentiment profund de disconfort sau de tensiune
pe care îl resimte individul. O emoție fundamentală, pe care o întâlnim la
oamenii din toate culturile, indiferent de categoria socială, vârstă sau sex.

Persoana afectată de anxietate are o stare accentuată de nelinişte, de frică, în

care așteaptă să se întâmple ceva rău sau simte că nu este în siguranță. Un aspect
important al anxietății, al acestui sentiment de nelinişte și de frică, este faptul că
aceasta nu este doar o stare mintală, ci se manifestă în întreg corpul uman: inima
începe să bată mai tare (tahicardie), respirația este îngreunată sau accentuată
(dispnee), apar dureri de cap (cefalee), transpirații şi apare disconfortul gastric.
Tulburările de anxietate sunt cele mai întâlnite probleme de sănătate mentală,
afectând atât adulții, cât și adolescenții, şi având o evoluţie cronică. În lipsa unui
tratament corespunzător, persoana afectată va suferi pe termen lung și alte
complicați: risc crescut pentru boli cronice, apariția unor noi probleme mentale
cum ar fi: depresia, abuzul de alcool sau de substanțe stupefiante, o rată crescută
de dizabilitate, performanța individului va fi una scăzută, toate acestea
reflectându-se afectarea vieții personale şi profesionale.

Scopul acestei lucrări de licență este de a identifica problemele de îngrijire ale

unui pacient cu anxietate și de a realiza un plan de îngrijire care sa vină în
ajutorul și vindecarea lui. Unele dintre aceste probleme sunt:
 Îngrijorare exagerată
 Vigilența crescută și cercetătoare a mediului înconjurător
 O stare de continuă activitate
 Anticiparea unei situații nedorite
 Repetarea amintirilor, visurilor legate de o experiența traumatică
 Repetarea necontenită a acțiunilor aparent lipsite de scop
 Ritualuri zilnice
 Suferință și o nemulțumire puternică
 Focalizarea prioritara a atenției asupra aspectelor negative ale vieții

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienți cu tulburări de anxietate s-a finalizat

prin analiza unui caz, iar pe baza unui interviu realizat, s-au evidențiat
problemele de dependență specifice cu nivelul celor 14 nevoi fundamentale -
confirm principiului Virginiei Henderson.
În final a fost realizat planul de îngrijire la un pacient cu anxietate, respectând
obiectivele generale ale proiectului. Au fost evidențiate problemele de
dependență, obiectivele de îngrijire, intervențiile autonome și delegate aplicate,
precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

Îngrijirea bolnavului cu tulburare de anxietate

4
Obiectiv 1.
Noțiuni generale de anatomie şi fiziologie

Encefalul(creierul) este parte a sistemului nervos localizat în interiorul cutiei

craniene, formată din patru componente:
 Trunchiul cerebral: prezintă trei porțiuni: bulb, punte și mezencefal
(acesta este alcătuit din pendunculii cerebrali și coliculii cvadrigemeni).
 Cerebelul: localizat posterior și inferior față de emisferele cerebrale și este
alcătuit din două emisfere cerebeloase și vermis.
 Emisferele cerebrale: în număr de două, fiind împărțite la rândul lor în
șase lobi: lobul frontal, lobul parietal, lobul temporal, lobul occipital,
insula Reil, sistemul limbic.
 Diencefalul: compus din mai multe componente: Talamus, Hipotalamus,
Epitalamus, Subtalamus, Metatalamus.
Creierul este protejat de cutia cerebrală, formată din os și căptușită la interior cu
o membrană numită meninge.

În mod normal, într-un creier uman intră 85-100 miliarde de neuroni, de

formă și dimensiuni diferite, dar cu o structură comună, fiecare având cam
10.000 de conexiuni. Pe lângă neuroni, avem și celule de susținere ce alcătuiesc
glia. La nivelul encefalului se pot identifica două tipuri de substanță:
 Substanța cenușie ce recepționează și reține informații.
 Substanța albă ce transportă impulsurile nervoase către/şi de la nivelul
substanței cenuşii.
Encefalul are un rol major fiind cel care controlează diferitele funcții ale
organismului, precum: motilitatea, gândirea, memoria, vorbitul.
Nu toate informațiile de la nervi ajung la scoarța cerebrală, ci sunt reţinuţi prin
ajutorul nervilor de unii centri nervoși externi, precum măduva spinării sau
bulbul rahidian.
Encefalul este împărțit în mai multe regiuni, fiecare având o funcție specifică: de
exemplu lobul frontal deține funcțiile cognitive si memoria.

Omul, ca și unele animale cu un sistem nervos dezvoltat, beneficiază și de un

sistem nervos autonom (reflexe), care coordonează și ușurează activitatea
cerebrală. Apar reflexe ale sistemului nervos precum: respirația, activitatea
cardiacă, digestia, excreția, setea.
Funcția creierului se poate observa prin măsurarea cu EEG (elecro-encefalo-
grama), iar diferența structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite
ierarhii pe scara evoluției speciilor se manifestă prin apariția inteligenţei și a
capacității de a învăța.
Obiectivul 2
 Definiție:
Anxietatea se caracterizează printr-o stare permanentă de tensiune psihică,
iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezervare în
asumarea unui risc, reacții neurovegetative și diverse semne psihosomatice.

Clasificare
Tulburările de anxietate prezintă diferite categorii conform manualului
Asociației Americane de Psihiatrie:
 Fobiile
 Tulburări de panică
 Tulburarea obsesiv-compulsivă
 Tulburarea de stres posttraumatic
 Anxietatea generalizată

1. Fobiile: întâlnim două tipuri de fobii: socială și specifică.

Fobia socială este caracterizată de o teamă puternică de a fi judecat de către

ceilalţi sau frica de a fi pus într-o situație jenantă. Situațiile sunt îndurate cu
greu, deoarece persoana respectivă se simte copleșită fizic şi psihic.
Simptomele sunt reprezentate de:
 Palpitații
 Transpirații
 Respirație accentuată
 Tremorul vocii
 Înroșirea feței

Fobia specifică este cea mai răspândită dintre tulburările de anxietate. Se

manifestă printr-o frică irațională, excesivă și nejustificată față de un anumit
obiect sau situație, de exemplu agorafobia: frica de mulţimile de oameni,
spectrofobia: frica de oglinzi, tanatofobia: frica de moarte.
Simptomele sunt variate cu semne fizice precum transpirații, tremurături,
respirație accentuată, senzație de sufocare, tensiune musculară, durere în piept,
înțepături la nivelul membrelor, semne emoționale ca teamă, rușine, neliniştea,
acţiuni de moment precum impulsul de a pleca sau chiar părăsirea acelei situații,
senzația de a fi pironit pe loc, izbucnirea în plâns sau țipete, leșin, atacuri de
panică.
Deasemenea persoana afectată va manifesta o gândire confuză, pierderea
concentrării, se va gândi că „e periculos”, „se poate întâmpla ceva rău”, „ trebuie
să plec”, „nu se va termina bine”.

2. Tulburări de panică sunt caracterizate de atacuri de panică recurente

care apar spontan, indiferent de situație și durează în medie câteva minute

6
 sau chiar câteva zeci de minute, majoritatea atingând intensitatea maxima
în primele 10 minute. Persoana care manifestă tulburare de panică este
ferm convinsă că sănătatea sa este în pericol.

Simptomele cele mai des întâlnite sunt reprezentate de:

 Palpitații
 Transpirații
 Dureri în piept
 Valuri de căldură sau de frig
 Amorțeli, furnicături în tot corpul
 Frisoane
 Nod în gât și senzație de sufocare
 Greață
 Teama de a muri
 Teama de pierdere a controlului

3.Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD obsesive-compulsive dissorder)

este caracterizată prin gânduri incontrolabile, indezirabile si repetitive. Individul
adoptă comportamente ritualice, pe care le respecta cu strictețe. (de exemplu:
spălarea excesiva a mâinilor, verificarea ușilor și a geamurilor de mai multe ori
pe zi). Cei care suferă de această tulburare, de cele mai multe ori sunt conștienți
de iraționalitatea si natura excesivă a comportamentului și a gândurilor proprii.

Simptomele în OCD sunt:

 Aranjarea obiectelor într-o

 anumită ordine
 Spălatul obsesiv al mâinilor, care poate include și număratul timpului
petrecut pentru a le spăla
 Teama de murdărie, germeni și microbi
 Verificarea repetată a unor obiecte din casă (uşi, ferestre)
 Comportamente superstițioase

4. Tulburările de stres post-traumatic se dezvoltă după ce individul a

trecut printr-o experiență extremă, care a fost asociată cu stări de groază și
neputință. Persoana care a fost victimă sau martor la un eveniment
marcant, va continua să retrăiască persistent acel moment traumatic, va
 evita stimuli asociați cu trauma și va avea o hiperactivitate
neurofiziologică.

Trauma se caracterizează prin trei mari categorii de simptome:

Simptome intruzive:
 amintiri ale evenimentului
 coșmaruri legate de eveniment
 flashback-uri ( reîntoarcerea spontană şi de scurtă durată la starea alterată
de conştinţă din momentul producerii traumei)
 reacții emoționale intense la evocarea evenimentului
 simptome fizice determinate de evocarea evenimentului

Simptome de evitare și de paralizie emoțională:

 încercarea de a evita orice lucru legat de traumă
 goluri de memorie
 pierderea interesului pentru activitate normală
 senzația de izolare și detașare față de ceilalţi
 senzație de amorțeală sau tocire emoțională
 limitarea perspectivei de viitor

Simptome de hiperactivitate neuro-fiziologică:

 somn agitat și perturbat
 mânie și iritabilitate
 dificultăți de concentrare
 căutarea permanentă a semnelor de pericol
 nervozitate, izbucniri nervoase

Anxietate generalizată este caracterizată prin frica exagerată și grija

permanentă legată de lucruri comune. La adulți aceste îngrijorări pot avea ca
punct de plecare sănătatea, banii, cariera și siguranța celorlalți. Dacă grija
exagerată este prezentă zilnic, timp de 6 luni, și individul are probleme în a
controla anxietatea, se confirmă drept o anxietate generalizată.

8
 Simptome:

 durere musculară
 insomnii
 iritabilitate
 epuizare fizică și psihică
 amețeliși stări de agitație
 oboseală
 probleme de concentrare

Etiologia:
Anxietate implică o reacție autonomă excesivă, cu tonus simpatic crescut,
care este produsă de sentimentul de frustrare sau de stres continuu /sever.
Devine de multe ori un răspuns condiționat la alte situații frustrante sau
stresante. Descreșterea serotoninei cauzează anxietate, iar activitatea
dopaminergică crescută se asociază cu anxietatea.
Anxietatea este legată din punct de vedere al dezvoltării de fricile, de
neintegrarea din copilărie. Tulburările anxioase implica paternuri cognitive de
gândire eronate, distorsionate sau contra-productive. Anxietatea este o
componenta majoră a tulburărilor psihologice, medicale și neurologice.

Epidemiolo
gia
tulburărilor
anxioase
Fobie Tulburări Tulburări Tulburări post Tulburare de
de panică obsesiv- traumatica de anxietate
compulsivă stres generaliză
Prevalent Tulburarea 1,5-4% din 2-3% din 1-3% din 3-8% din
a pe anxioasă populație populație populație populație
întreagă cea mai
viață frecventă:1
0% din
populație
Raport 1:2 1:1 1:1 1:2 1:1
bărbați:fe (fărăagoraf
mei obie)
Vârsta de Sfârșitulco Sfârșitul Adolescent/ Orice vârstă, Variabil;
debut pilăriei decadei 20- adult tânăr incluzândcopil adult tânăr
29 ăria
Istoricul Poate avea 20% din 35% din - 25% di
familiei caracter rudele de rudele de rudele de
familial, în gradul întâi gradul întâi gradul întâi
special ale al
tipul sânge, pacienților pacientului
injecție, agorafobici
rânire suferă de
agorafobie
Studiile - Concordanț Concordanț - 80-90%
la gemeni a mai mare a mai mare concordanța
la gemenii la gemeni la gemeni
monozigoti DZ decât la MZ; 10-15%
ci(MZ) cei MZ la gemenii
decât la
dizigotici
(DZ)

Cauzele medicale și neurologice ale

anxietății
1. Tulburari -neoplasm cerebrale, traumatisme cerebrale şi
neurologice sindroame, postcontuzionale, boala cerebro-vasculara,
hemoragie subarahnoidiana, migrena, encefalita, sifilis
cerebral, scleroza multipla, boala Wilson, boala
Huntington, epilepsie
2. Condiții sistemice -hipoxie, boli cardio-vasculare, insuficienta pulmonara,
anemie
3. Perturbări -disfuncție hipofizară, disfuncție tiroidiană, disfuncție
endocrine paratiroidiană, disfuncție suprarenală, feocromocitom,
tulburărivirilizante ale femeilor
4. Tulburări ri -lupus eritematos, artrita reumatoidă, poliartrită
inflamatorii nodoasă, arterita temporală
5. Stari deficitare -deficienta de vitamina B12, pelagra
6. Diverse -hipoglicemie, sindrom carcinoid, neoplazii sistemice,
sindromul premenstrual, boli febrile și infecții cronice,
porfirie, mononucleoza infecțioasă, sindrom
posthepatitic, uremie
7. Conditii toxice -sevraj alcoolic sau post-droguri, agențivasopresori,
penicilina, sulfonamide, mercur, arsenic, fosfor,
bisulfura de carbon, benzen, intoleranta la aspirina
Unele substanțe care pot sa cauzeze
anxietate
1. Intoxicatie -amfetamine si alte simpatomimetice, nitrit de amil,

10
 anticolinergice, cafeina, canabis, cocaina, halucinogene,
teofilina, yohimbina
2. Sevraj -alcool, antihipertensive, cafeina, opioide, sedative-
hipnotice

a) Simptomatologie
Anxietatea este o reacție normală, simțită de orice persoană atunci când ne
simțim amenințați sau în pericol. Au loc o serie de modificări trăite în întreg
corpul uman. Anxietatea este mai mult decât o stare mentale, fiind simțită și în
organismul nostru. Se produc o serie de modificări în gândire și în
comportament.
Aproximativ 25% din populație suferă de o anxietate care ar necesita tratament
și alți aproximativ 30% au o anxietate mai puțin severă.
Sentimentul de frică și/sau gândurile constante, repetitive, de îngrijorare, care
reprezintă un element de stres pentru persoana respectivă și care interferează cu
activitatea din viața de zi cu zi, sunt caracteristicile principale ale tulburărilor de
anxietate.
Simptomele care apar depind și de fobiile manifestate: tulburarea de panică,
tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de stres posttraumatic și de anxietatea
generală resimțită, și poate afecta corpul uman la nivel:

Neurologic: - cefalee, vertij, parestezii, iluziivizuale, etc.

Respirator: „nod în gât ”, „ lipsa de aer”, tahipnee, dispnee, etc.
Cardiovascular: tahicardie, palpitaţii, sincope, etc.
Gastrointestinale: colici, greață, vomă , dureri abdominale, etc.
Muscular: tremor, contracturi musculare, tresăriri musculare, etc.
Vegetative: uscarea gurii, paloare, bufeuri de căldura, etc.

Anxietatea nu se manifesta la fel pentru toți și variază în funcție de vârsta

persoanei:
a) La copii apar tulburări în sfera conduinței
 Onicofagie
 Enurezis
 Suptul degetului
 Tulburări de comportament
b) La adolescenți:
 Lipsa încrederii de sine
 Timiditate
 Tendința spre retragere și izolare
c) La adulți tineri:
 Aspirații excesiv de înalte, imposibil de atins
 Scăderea autostimei și retragerea în sine
  Vulnerabilitate crescută la factorii stresori din mediu
 Reacții de tip depresiv
d) La vârstnici:
 Nemulțumire și supărare
 Teama de a fi abandonați și de a rămâne singuri.

e )Diagnostic
Pentru a putea fi realizat diagnosticul anxietăți, tulburările trebuie să fie prezente
cel puțin 6 luni. Tulburările de anxietate de cele mai multe ori coexistă cu alte
tulburări psihice, cea ce face diagnosticul să fie mai complicat. Aproximativ
60% dintre pacienți cu tulburări de anxietate au tulburări de panică sau de
depresie.
Mulțumită tehnicilor medicale tot mai avansate, în ziua de azi putem folosi
tehnici neuroimagistice, care pot investiga sistemele de neurotransmisie și a
receptorilor.
Tehnici cele mai folosite în ziua de azi :
 Angiografie cerebrala
 Electroencefalograma
 CT- tomografie computerizata
 RMN- rezonanta magnetică nucleara
 RMNf- rezonanta magnetică funcțională (o investigație mai nouă și
folosită din ce în ce mai mult)

f) Evoluție și prognostic
Evoluția anxietăți depinde de simptome, cauzele declanșatoare, capacitatea
persoanei respective de a se controla și de tratamentul pe care pacientul îl
primește. Evoluția este cronică, dar fluctuantă, se poate modifica chiar brusc și
se înrăutățește adesea în timpul unor perioade de stres.
În funcție de tulburarea de care suferă, evoluția și prognosticul poate fi:
 Tulburarea fobică - în urma tratamentului primit, pacienți
prezintă un prognostic bun spre excelent
 Tulburările de panică - pacienți care urmăresc tratamentul, au
observat faptul că atacurile nu mai sunt așa de frecvente, iar durata lor s-a
scurtat; prognosticul este bun spre excelent.
 Tulburările obsesiv-compulsivă - din păcate in aceste tulburări,
unele cazuri sunt netratabile, iar pentru cele la care tratamentul are efect,
prognosticul este doar moderat.
 Tulburările de stres post-traumatic - în urma consilieri acestor
pacienți, prognosticul devine bun; din păcate prognosticul este mai puțin
favorabil în cazul pacienților cu psihologii preexistente

12
  Anxietate generalizată - în lipsa unui tratament, și dacă aceasta
este prezenta de la o vârstă fragedă, ea se va agrava odată cu înaintarea în
vârstă, iar pacientul pe lângă ea va dezvolta și o depresie secundară.

g) Tratament
Pentru tratamentul tulburărilor de anxietate avem ghiduri publicate de
autoritățile internaționale din domeniul sănătății mentale, care confirmă faptul că
toate tulburările de anxietate pot fi tratate prin intermediul a două forme de
terapie, independent sau în combinație:
- Medicație: -Anxiolitice
-Antidepresive
-Beta blocante
- Psihoterapie cognitivo-comportamentală
Înaintea începeri tratamentului, pacientul trebuie mai întâi corect diagnosticat de
către un medic specialist, cu tulburări de anxietate.
Tratamentul modifică activitatea unor neurotransmițători, la nivelul sistemului
nervos central sau periferic. Iar tratamentul trebuie urmat sub supravegherea
medicului psihiatric, pentru a preveni complicațiile.

1.Tratament medicamentos
Anxiolitice:
- benzodiazepinele (o categorie de tranchilizante)
- celemai frecvent prescrise în anxietare
- acționează rapid
- au puține efecte adverse
- din cauza efectelor adverse reduse este și cel mai abuzat
medicament
- Ex.: Diazepan-Valium
Lorazepam-Ativan
Clonazepam-Klonopin
Alprazolam-Xanax
Anxioliticele inhibă/reduce excitabilitatea sistemuluinervos central.

Antidepresive
- cele mai utilizate sunt de tip ISRS (SSRIs) sau antidepresive triciclice
- acțiunea ISRS este mai lentă, acestea sporind activitatea serotoninei
la nivelul creierului
- în primele săptămâni de tratament prezintă mai multe efecte
secundare: oboseală, somnolență, afectează capacitatea de a şofa, scade
capacitatea de concentrare, încetinește viteza de reacție, iritabilitate, stimularea
apetitului.
- ex.: fluoxetina, sertralina, escitalopramul, paroxetina, citalopramul
 -Triciclicele sunt folosite mai rar în tratamentul anxietăți, deoarece
prezintă mai multe efecte adverse, iar administrarea este mai restricționata.

Betablocantele:- deși sunt cunoscute pentru tratarea condițiilor cardiovasculare,

au un efect inhibitor asupra sistemului simpatic, care este beneficîn tratamentul
anxietăți.
- pacienți cu anxietate socială și de performanță răspund foarte
bine tratamentul cu propranolol

2. Tratamentul prin psihoterapie cognitiv comportamentală.

Este cea mai bună formă de psihoterapie și este o intervenție standard în tratarea
acestor tulburări de anxietate. Scopul este de a modifica stilul de gândire și
modul de acționare față de stresanta apărută. Pacientul cu anxietate va mărturisi
o pierdere a controlului, se văd vulnerabili în anumite situații, nu reușesc să își
controleze eficient reacțiile care sunt atât fizice, cât și psihice, și simt nevoia de
a evita contactul cu aceste situați, lucruri.
Prin psihoterapie se urmărește corectarea factorilor care determina apariția
anxietăți sau care favorizează cronicizarea ei. Psihoterapia cognitiv
comportamentală s-a demonstrat că normalizează activitatea creierului în
circuitele neuronale care prezintă disfuncții în tulburările de anxietate. Se
corectează circuitele cerebrale implicate în detectarea pericolelor, declanșarea
reacțiilor de anxietate și controlul anxietăți .

Psihoeducația: pacientul nostru va fi informat despre anxietate în general și

despre tipul de anxietate dezvoltat de el. Va fi informat în privința tratamentului
şi a efectului asupra anxietăți. De asemenea va învăța să își observe propriile
gândiri si acțiune, să monitorizeze simptomele care apar și să rețină contextul în
care acestea se agravează sau se ameliorează.

Tehnici de relaxare: anxietatea apare de multe ori atunci când pacientul simte
frică, când simte că pierde controlul situației, de acea va fi învățat niște tehnici
de relaxare, care îl vor ajuta sa treacă peste momentul declanșator:
- respirație profundă
- strângerea degetelor în pumn
- să numere rar până la 10
- exerciții ușoare ale capului
- concentrarea atenției asupra altor imagini mai pașnice ( plaja, câmpie, vârf de
munte)
Modificarea funcționării gândiri:gândirea în anxietate este cea ce menține
simptomele. Individul anxios va prezenta o gândire mereu negativă și în care nu
mai exista scăpare. Prin modificarea gândiri se urmărește în principiu sa i se
prezinte individului faptul ca gândurile lui sunt exagerate mult față de realitate.
Individul trebuie sa renunțe la exagerare și să observe cu adevărat care este

14
situația. (Ex.: fals-„Nu sunt în stare să termin”/adevărat-„Mai sunt doar 10
pagini de citit”)

Combaterea evitării: deși mulți pacienți sunt conștienți că frica și gândurile lor
sunt exagerate, mulți nu vor sa le modifice sau sa le combată. Prin aceasta
tehnică pacientul este invitat să își observe propriile gândiri și să le confrunte în
mod direct, lucru care ii ajută să vadă dincolo de ele, sa vadă că sunt doar niște
exagerări și să treacă peste ele.

Prevenirea recăderilor: psihoterapia nu este doar un tratament care durează un

anumit timp. Implica schimbarea comportamentului, a gândiri, a modului de
viață per total. Individul va adopta înviața de zi cu zi tehnicile învățate, astfel
încât anxietatea să fie ținută sub control.
Este important de reținut faptul că pentru a combate cu succes anxietatea putem
recurge atât la medicație, cât și la psihoterapie, care vor modifica circuitele
neuronale care înregistrează disfuncții în anxietate.
Aceste tehnici acționează diferit asupra unor circuite cerebrale. Atunci când
psihoterapia nu este destul, va fi adăugată și medicația.

h) Complicații
Complicațiile vor fi prezente atunci când tratamentul va avea efecte adverse.
Antidepresivele sunt cele care cauzează cele mai multe complicații, in special
fluoxetina și paraxetina:

Fluoxetina Paraxetina
Agitație Somnolență
Atac de panică Efecteanticolinergice
Creșterea sau reducerea apetitului Erupții cutanate
Anorexie Galactoree
Tremor Tulburări la nivelul glicemiei
Akatisie
Mișcăridistonice
Insomnie

Alte simptome: cefalee, migrene, scăderea libidoului, iritabilitate, schimbarea

dispoziției, oboseală, febră, diaree, etc. Un efect advers grav este creșterea
riscului de sângerare. Persoanele care urmăresc un tratament pentru coagulare
vor fi ținute sub supraveghere. De asemenea pacienți sub acest tratament au
observat o lipsa de reacții emoționale din partea lor și o lipsă a capacității de a
plânge
Tratamentul se ia pe o perioadă de 6-12 luni pentru primul episod, iar la început
poate chiar să accentueze anxietatea, iar starea de neliniștesă crească. Când
tratamentul este întrerupt, cei mai mulți pacienți dezvoltă un sindrom de
discontinuare. Este diferit de sindromul de sevraj, simptomele nefiind așa de
grave.

Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu
tulburare de anxietate

A ) Fişa tehnică nr. 1 Angiografia cerebrală

16
 1. Definiție
Angiografia cerebrală este o examinare radiologică a vascularizației cerebrale
după injectarea unui mediu de contrast.

2. Scop
- pentru detectarea anomaliilor vasculare cerebrale
- pentru a studia deplasări vasculare cauzate de tumori, hematoame, edeme,
spasm arterial, creșterea tensiunii intracraniene
- pentru a localiza clipuri chirurgicale aplicate pe vasele de sânge în timpul unei
intervenții chirurgicale
- pentru a evalua starea postoperatorie a vaselor de sânge

3. Materiale și instrumente necesare

- soluție pentru dezinfectat: clorhexidină, tinctura de iod, betadină, alcool
sanitar
- garou
- câmpuri, pansamente, tampoane
- ac de puncție
- Xilina (lidocaină)

4. Pregătirea psihică a bolnavului

- identificarea pacientului, explicarea scopului acestei investigații și explicarea
etapelor desfășurări investigației
- obținerea consimțământului scris

5. Pregătirea fizică a bolnavului

-pacientul cu câteva ore înainte de investigație nu trebuie sa mănânce
-toate bijuteriile, accesoriile, protezele dentare și lentilele de contact vor fi
îndepărtate
-se verifică daca nu exista contraindicații privind efectuarea explorări
-nu este recomandată pentru femeile gravide
-poziția va fi de decubit dorsal
-pacientul pe timpul investigației trebuie sa stea nemișcat
-pentru cei alergici la substanța de contrast sau cu suspiciune de apariție a unor
reacții adverse, după injectare se recomandă administrarea prealabilă de
corticosteroizi
-anestezia generală se recomandă la copii, pacienții agitați sau în alte cazuri care
implică explorări mai complexe; în alte situații se efectuează anestezie locală cu
xilină

6. Execuție
Peste piept și picioare sunt prinse centuri de siguranță, pentru ca masa să poată fi
înclinată în timpul procedurii. Se introduce perfuzia intravenos pentru
medicament și alte fluide în caz de urgență. Pe degetul pacientului va fi atașat un
pulsoximetru, iar electrozii care monitorizează inima, vor fi lipiți de brațe, piept
și picioare. Explicăm pacientului că la administrarea substanței de contrast va
simți o arsură și poate avea anumite reacții adverse (durere de cap, greață, gust
sărat în gură).
Angiografia clasică sau convențională este un examen radiologic al vaselor
sangvine care constă în înregistrarea drumului substanței de contrast pe un film
radiologic.
Angiografia digitală sau numerică este un examen radiologic care constă în
tratarea informatică a imaginilor. Aceasta prinde imagini video, apoi
ameliorează aceste imagini prin îndepărtarea anumitor informații radiologice
care nu privesc vasul studiat.
Angiografia prin imagerie prin rezonanta magnetica este o aplicație recenta a
imagisticii prin rezonanță magnetică nucleară la examinarea vaselor.

7. Notarea
Se notează procedura în foaia pacientului: data, ora, cine a efectuat-o. Se
notează orice observație legată de starea și reacția pacientului.

8. Îngrijire după tehnică

Se îndepărtează cateterul și se aplică presiune pe zonă timp de 10-15min pentru
a opri sângerarea. Se așeza comod în pat și repaus pentru 6-12h.
Se monitorizează funcțiile vitale si se asigură hidratarea pacientului.

9. Incidente și accidente
-sângerare internă
-deteriorarea unui vas de sânge
-infecții prin nerespectarea normelor de igienă
-reacții alergice la substanța de contrast

10. Observații
Testul durează aproximativ 2h. Examenul necesită o spitalizare de 24 până la
48h. Locul de puncționare va fi urmărit după investigație pe durata a 24h.

A ) Fişa tehnică nr. 2 Electroencefalograma

1. Definiție:
Electroencefalograma (EEG) este o procedură care înregistrează activitatea
undelor cerebrale.

18
 2. Scop: Explorator
- pentru a determina prezența și tipul de epilepsie,
- diagnosticarea leziunilor intracraniene,
- pentru a evalua activitatea electrică a creierului în boli metabolice și
degenerative, traumatisme craniene, meningite și encefalite,
- pentru a confirma moartea cerebrală.

3. Materiale și instrumente necesare:

-tampoane de vată,
-alcool sanitar,
-electrozi de unică folosință pentru aparatele noi,
-pasta electrolitică,
-soluție salină,
-aleză,
-mușama,
-tăviță renală,
-mănuși de unică folosință.

4. Pregătirea psihică a bolnavului

-se identifică pacientul, se explică necesitatea procedurii și etapele desfășurării
procedurii, pacientul este rugat să se relaxeze, cu ochii închiși și să nu vorbească
decât dacă i se cere; se obține consimțământul scris al pacientului,
-explicăm faptul că electrozii nu vor provoca șocuri electrice.

5. Pregătirea fizică a bolnavului

-cu 8h înainte trebuie evitat consumul de produse bazate pe cofeină,
-părul pacientului trebuie bine spălat înaintea efectuării procedurii,
-se evită folosirea produselor pentru păr,
-pacientul să nu fie febril, să fi fost traumatizat fizic și psihic,
-glicemia și calcemia să fie în limite normale,
-medicul poate indica pentru o citire mai bună ca pacientul să nu doarmă în
noaptea înainte procedurii sau să doarmă doar câteva ore,
-medicul poate recomanda stoparea unor anumite medicamente precum sedative,
calmante, somnifere și alte medicamente care vor afecta rezultatul,
-poziția este decubit dorsal cu capul ușor ridicat sau așezat pe un scaun.

6. Execuție
Pacientul se va întinde pe masa de consultații sau așezat în șezut cu ochii închiși.
Pe scalpul pacientului vor fi atașați de la 16 pana la 25 de electrozi, fixați cu o
pastă specială. Se pot folosi caști în unele situații.
 Electrozi:
 2 în regiunea frontală
 2 la mijlocul distanței dintre tragus și sutura craniană
 2 deasupra regiuni parietale
 2 în zona lobilor temporali
 2 deasupra regiunii occipitale
Electrozii sunt conectați prin intermediul unor cabluri la un computer ce
înregistrează activitatea cerebrală. Informațiile sunt inscripționate pe hârtie sub
forma unor linii curbe.
În cursul investigației pacientul stă nemișcat cu ochii închiși și va vorbi doar
când i se va cere. Înregistrarea se va opri la unele intervale de timp sau când
pacientul va amorți. Medicul de asemenea poate să ceară pacientului să
efectueze anumite activități pentru a facilita înregistrarea. Activități:
- respirație adâncă și la intervale scurte de timp, cu o frecvență de 20 inspirații
pe minut, timp de 3 minute
- privirea către o sursa de lumină > stimulare stroboscopică
- adormirea sau sedarea pentru diagnosticarea tulburărilor de somn, înregistrarea
desfășurându-se pe parcursul nopții.

7. Notarea
Se notează procedura în foaia pacientului: data, ora, cine a efectuat-o. Se
notează orice observație legată de starea și reacția pacientului.

8. Îngrijire după tehnică

Se face toaleta locală a pielii, se schimbă cearșaful, se ajuta pacientul să se
îmbrace.

9. Incidente și accidente
Pot apare la pacienți care suferă de epilepsie sau atacuri de apoplexie ,în
timpul testului.
-defecte ale electrocardiografului sau interferențe electrice,
-atașarea necorespunzătoare a electrozilor,
-pacientul se mișcă prea mult,
-pacientul a aplicat produse pe păr, lucru care îngreunează amplasarea
electrozilor,
-senzație de amețeală,
-amorțeală a degetelor.

10.Observații
-Această procedură nu este dureroasă

20
-după terminarea procedurii se recomandă spălarea părului, pentru a îndepărta
pasta,
-în cazul electrozilor fixați cu ace e posibil sa se resimtă ușoare înțepături,
-în caz de fixare la nivelul nasului se poate resimți o senzație de gâdilat, de
durere sau se pot produce sângerări ușoare,
-durata este de 1-2h.

A ) Fişa tehnică nr. 3 Tomografie computerizată- CT

1. Definiție
Metoda nedureroasă care combină razele X cu o tehnologie computerizată
avansată, care creează imagini precise și detaliate ale structurilor interne ale
corpului și ale organelor.

2. Scop - Explorator:
-diagnosticul unui grup mare de afecțiuni de la nivelul craniului,
-informații asupra vaselor sangvine,
-traumatisme cranio-cerebrale,
-hemoragie acută la nivelul craniului,
-accident vascular ischemic,
-tumori cerebrale.

3. Materiale și instrumente necesare

- alcool medicinal/alcool iodat,
- garou,
- tampoane, câmpuri, pansamente,
- mânuși sterile,
- ac de puncție,
- substanță de contrast: Iopamiro sau Ultravist,
- seringă sterilă de unică folosință de 10-20ml,
- trusă de urgență cu medicamente antialergice în caz de reacție alergică la
substanța de contrast.

4. Pregătirea psihică a bolnavului

- se identifică pacientul, i se explică necesitatea procedurii și etapele de
desfășurare,
- se obține consimțământul scris al pacientului.

5. Pregătirea fizică a bolnavului

- pacientul trebuie să nu mănânce și să nu beacu cel puțin 6h înaintea procedurii,
- testarea sensibilității pacientului la substanța de contrast,
- se solicită pacientului unele rezultate la analiza sângelui(uree și creatinină),
- pacientul trebuie să îndepărteze bijuterii, accesorii din metal,
- așezarea pacientului în decubit dorsal,
- pregătirea substanței de contrast și a locului de elecție(IV-plica cotului),
-înainte de începere a injectării, informăm pacientul ca va simți o căldură în
corp,
- la indicația medicului administrarea va fi la un anumit interval de timp în
cantități mici.

6. Execuție
Pacientul va fi întins pe masa tomografului care este conectat la aparat. Aparatul
prezintă o formă cilindrică, iar masa alunecă în interiorul cilindrului. Scanerul se

22
rotește în jurul părții de corp studiate. În timpul investigației pacientul trebuie să
stea nemișcat și îi explicăm faptul că zumzetul auzit este un sunet specific
realizat de masa care culisează în interiorul aparatului.
Pe durata investigației pacientul va sta singur în încăpere, dar i se va vorbi prin
intermediul unui speaker. Este instruit să comunice ce senzații experimentează
în timpul investigației.

7. Notarea
Se notează procedura în foaia pacientului: data, ora, cine a efectuat-o. Se
notează orice observație legată de starea și reacția pacientului.

8. Îngrijire după tehnică

- se îndepărtează cateterul și se aplică presiune pe zona timp de 10-15 min
pentru a opri sângerarea,
- monitorizarea funcțiilor vitale,
- hidratarea pacientului.

9. Incidente și accidente
- reacție alergică la substanța de contrast,
- risc scăzut de infecție la nivelul venei pe care se introduce substanța de
contrast .

10. Observații
- nu se efectuează la femei gravide
- realizează imagini axiale
- este noninvazivă
- poate ghida manevre, diagnostice și terapeutice

A ) Fişa tehnică nr. 4 - RMN (rezonanță magnetico-nucleară)

1. Definiție
Investigația RMN este o metodă imagistică avansată, ce utilizează un câmp
magnetic puternic și unde de radio frecvență pentru a crea imagini ale corpului
uman.

2. Scop: Explorator
-diagnosticul tumorilor,
-afecțiuni inflamatorii cum ar fi scleroza multiplă, diagnosticul AVC,
-tromboza sinusurilor venoase,
-afecțiuni degenerative,
-malformații congenitale cerebrale,
-diagnosticul hidrocefaliei,
-diagnosticul afecțiunilor sinusurilor paranazale,
-sângerări la nivel cerebral,
-anevrismele cerebrale cu dimensiuni egale sau mai mari de 3mm.

3. Materiale și instrumente necesare

- soluție pentru dezinfectat-clorhexidină, tinctura de iod, betadina, alcool
medicinal,
- garou,
- câmpuri, tampoane, pansamente,
- ac de puncție,
- leucoplast pentru fixarea cateterului,

4. Pregătirea psihică a bolnavului

- identificare pacientului, explicarea necesității investigației și etapele de
desfășurare,
- explicăm pacientului să rămână nemișcat pe durata investigației,
- acesta va auzi niște zgomote care sunt normale și trebuie să se mențină calm,
- va fi așezat în decubit dorsal,
- informăm pacientul în legătură cu antena care va fi amplasată în dreptul
capului pentru a nu deveni agitat,
- se ia consimţământul scris al pacientului.

5. Pregătirea fizică a bolnavului

- pacientul va fi informat că trebuie să îndepărteze toate bijuteriile și alte obiecte
din metal,
- este întrebat dacă poată stimulator cardiac sau pompe cardiace,
- substanța va fi introdusă doar daca este nevoie, iar asistenta va pregăti cateterul
în vena,
- i se oferă pacientului o sonerie în caz de nevoie,
- în dreptul capului va fi amplasată o antenă care trimite unde electromagnetice
prin care se obțin imagini,

24
- se conectează și un microfon în dreptul gurii pacientului prin care medicul
comunică cu pacientul.

6. Execuție
RMN folosește un câmp magnetic și pulsuri de radio frecvență pentru
vizualizarea imaginilor cu diferite organe și țesuturi ale corpului. Oferă
informații care nu pot fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau CT.
Regiunea corpului examinată este plasată într-un aparat special care reprezintă
un magnet uriaș.
Examinarea unei zone durează aprox. 30min. Nu prezintă un pericol pentru
organismul uman, deoarece nu folosește radiația X.

7. Notarea
Se notează procedura în foaia pacientului: data, ora, cine a efectuat-o. Se
notează orice observație legată de starea și reacția pacientului.

8. Îngrijire după tehnică

- se îndepărtează cateterul și se aplică presiune pe zonă timp de 10-15 min
pentru a opri sângerarea,
- monitorizarea funcțiilor vitale,
- hidratarea pacientului.

9. Incidente și accidente
- reacție alergică în cazul în care se folosește substanța de contrast
- risc scăzut de infecție la nivelul venei folosite.

10. Observații
- metodă modernă de investigare neiradiantă
- posibilități de reprezentare multiplanară
- nu prezintă nici un fel de pericol pentru organismul uman
- detectează leziuni foarte mici (1-2mm)

Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu tulburare de anxietate
a)Interviu
1. Informații generale:
a. Numele și prenumele: L. R.
b. Vârsta: 17 ani
c. Stare civila: necăsătorit
d. Copii: nu are
e. Profesia: elev
f. Localitatea de domiciliu: Iași
g. Diagnosticul de internare: tulburare de anxietate
h. Data internării: 27.09.2016

2. Obișnuințe de viață:
a. Consumator de: Tutun și Cafea
b. Dietă/regim alimentar: nu respectă un regim adecvat; consumă mult fast-
food
c. Alergii cunoscute: nu are

3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: nu a avut
b. Antecedente heredocolaterale: bunicul s-a sinucis la 47 de ani; acesta era
cunoscut cu depresie
c. Motivele internării actuale: pacientul în vârstă de 17 ani se prezintă la
secția de psihiatrie cu o trimitere de la medicul de familie, în urma cererii
familiei care a observat o schimbare în comportamentul lui: acesta
prezintă insomnie, modificare în apetit, irascibilitate, retragere față de
prieteni și familie. În urma anamnezei a reieșit faptul că pacientul a suferit
o traumă psihică în urma divorțului dintre părinți și schimbarea
domiciliului.
d. Istoricul stării actuale: pacientul încă mai manifestă tulburare de anxietate,
dar reușește să țină sub control simptomele și să nu se mai lase afectat de
ele.

4. Examen clinic general:

e. Tegumente şi mucoase: integre
f. Greutate: 65 kg
g. Înălțime: 168 cm
h. Țesut celular subcutanat: normal reprezentat
i. Sistem ganglionar şi limfatic: nepalpabil
j. Aparat loco-motor: normal
k. Aparat respirator: 18 r/min
l. Aparat cardio-vascular: TA 120/70 mmHg
m. Aparat digestiv: normal

26
 n. Aparat uro-genital: normal
o. Sistem nervos și organe de simț: normal

5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui

b. Examenul urinei: în parametri optimi - albumina și glucoza sunt absente

c. Alte examene de specialitate: examen psihiatric

6. Tratament:
a. Tratament medicamentos: timp de 3 luni se administrează: alprazolan
0,75 mg în 3 prize / zi
b. Tratament terapic: de 2 ori / săptămână timp de 6 luni

7. Epicriza și recomandări la externare:

În urma datelor culese și a examenelor efectuate, rezultă că pacientul a suferit o
tulburare psihică și a fost internat în clinica de psihiatrie pentru investigaţii
amănunţite și pentru a primi îngrijire și medicație adaptată nevoii lui.
În urma îngrijirilor, pacientul a fost restabilit, nu mai prezintă acea stare
depresivă care îl apăsa, nu mai are insomni, apetitul a revenit, este mult mai
calm si mai deschis față de personalul medical, familie și prieteni.
Pacientul este externat, dar i se recomandă să revină periodic la medic pentru a
preveni recidivele.

B. Nevoi
fundamentale
( dupa Virginia
Henderson )
Nevoi Manifestări de Manifestări de Sursă de
fundamentale independență dependenţă dificultate
1. A respira și a -respirație nazală -senzația de -anxietate
avea o bună -tegumente și mucoase sufocare - emoții
circulație normal colorate -palpitații puternice
-respirația fiziologica:
suplă, amplă, regulată,
nazală, involuntară, cu
efort minim ventilator
2. A bea şi a -ingestia de alimente în -inapetență -anxietate
mânca cantitate corespunzătoare -refuz alimentar -stres
-obiceiuri alimentare -pirozis -situații de criza
sănătoase -greață
-digestie lentă (4h in
stomac)
-respectarea orarului
meselor/nr. de mese
-hidratare
corespunzătoare
3. A elimina -eliminări fiziologice în - -
cantitate şi frecvență
normală
4. A se mișcaşi -mișcări ample, -lipsa interesului - diminuarea
a păstra o bună nedureroase, pentru mișcare, interesului
postură controlabile, precise menținerea timp
-aparat locomotor îndelungat a
integru unei stări de
-articulații mobile imobilitate
-poziție adecvata
5. A dormi, a se -numărul orelor de somn - insomnie - anxietate
odihni in funcție de vârsta - insomnii - stări de panica
pacientului dormiționale - stres
-somn regenerator, calm, - somn perturbat - depresie
fără coșmaruri, fără
întreruperi
-adoarme cu ușurință şi
se trezește odihnit
6. A se îmbracă -se îmbracă si se - -
şi dezbracă dezbracă singur, potrivit
vârstei şi stării

28
 fiziologice
-alege haine curate şi
potrivite pentru mediul
ambiant
7. A menține -piele şi alte orificii (nas, - -
tegumentele ochii, urechi, vagin, rect)
curate si sunt curate, sănătoase şi
îngrijite îngrijite
8. A păstra -colorația normala a - -
temperatura tegumentelor
corpului în -piele catifelată, uscată,
limite normale fărătranspirații
9. A evita -capacitatea fizică, -alterarea -anxietate
pericolele psihică şi socială de a seintegrității -stare depresivă
proteja de pericole din psihice -pierderea
mediu -perturbarea imaginii şi a
imaginii şi stimei de sine
stimei de sine
-predispoziție la
accidente
-frică,
agresivitate
10.A comunica -dezvoltare intelectuală -apatie -izolare socială
suficientă -neîncredere -singurătate
-capacitate fizica de a -dificultatea de -comunicare
putea comunică a-şi exprima ineficientă la
-debit verbal: ușor, ritm sentimentele, nivel afectiv
moderat, limbaj clar, dorințele, -frustrare
precis emoțiile -divorț
-scrisul lizibil -închidere în -neadaptare
-funcționarea adecvata a sine sau -pierderea
organelor de simt retragere stimei şi a
-expresii nonverbale -căutare intensă imaginii de sine
-exprimare ușoară a atenției şi a
afecțiunii
-plâns frecvent
11.A se realiza -dorința de a realiza cât -izolare -pierderea
mai mult in activitatea -sentiment de imaginii şi
depusă respingere stimei de sine
-luarea de decizii -sentiment de -situații
conștiente şi cugetate inutilitate stresante, de
-acceptarea consecințelor -dificultatea de a criza
propriilor decizi participa la -tulburări de
 -relații corespunzătoare activități gândire
la locul de muncă şi cu obișnuite sau
colegii şi superiori noi
-activitate pozitivă -sentiment de
inferioritate
-descurajare
12.A se recrea -stare de relaxare - -
-practicarea unui sport,
lectură, instrument, mici
reparații, arta, etc.
-destindere
-satisfacție
-amuzament
13.A învăța -dorința şi interesul de a - -
învăța
-stare de receptivitate
-acumularea de
cunoștințe şi deprinderi
noi
14.A-şi practica -apartenența religioasă - -
religia

30
Problema de Obiectivele de Intervențiile aplicate Evaluarea
îngrijire îngrijire îngrijirilor
1.Perturbarea -pacientul să -comunicarea atentă cu -pacientul a devenit
stimei şi își recâștige pacientul şi câștigarea receptiv în urma
imaginii de încrederea în încrederii lui comunicării cu
sine sine -crearea un mediu de confort cadrele medicale şi
în care pacientul să se simtă are încredere în
în siguranță şi să aibă ajutorul acordat
încredere în cadrele medicale
-asigurăm pacientul că totul
va fi bine
-ascultarea pacientului cu
atenție şi înțelegerea lui şi a
problemelor lui
-asigurarea -aerisirea salonului
confortului -urmărirea funcțiilor vitale se
va face zilnic după ce i se va
comunica pacientului
-recoltarea va fi realizata la
indicația medicului şi după
obținerea acordului
pacientului
-medicația va fi administrată
la indicația medicului
2.Alterarea -asigurarea -aerisire încăperi se va face -in urma
confortului confortului şi a zilnic dimineața si seara intervențiilor
fizic şi psihic numărului -asigurarea de lenjerie de pat acordate, pacientul
din cauza corect de ore curată si cu așternut bine a devenit mai
insomniei de somn întins liniștit şi a reușit să
-asigurarea lenjeriei de corp, adoarmă
pijama, curata şi pe mărimea -de la 4 ore pe
potrivită noapte, a reușit să
-corectă hidratare a ajungă la 7 ore de
pacientului şi indicarea unde somn
este toaleta
-comunicarea cu pacientul şi
supravegherea atunci când
nu poate adormi
-urmărirea funcțiilor vitale
3.Alterarea -pacientul sa -asigurarea confortului şi -in urma
stării își recapete aerisirea salonului intervenției,
generale din pofta de -comunicarea pentru a afla pacientul nostru a
cauza mâncare ce îl deranjează în început să consume
inapetenței şi alimentația sa o dieta mai
a stării de -explicăm necesitatea diversificată
greață vitaminelor si a sărurilor -nu mai prezintă
minerale pentru metabolism stări de greață,
şi îi asiguram un aport corect decât la sosuri
pe zi grase
-observam ce alimente ii
cauzează disconfort, poate
avea o sensibilitate față de
anumite alimente
-educăm pacientul să se
hidrateze corespunzător
zilnic
-sfătuim pacientul sa renunțe
la mâncărurile de tip fast-
food
-la indicația medicului va fi
administrată vitamina B, D2
şi magneziu
-calculăm zilnic bilanțul de
ingestie si excreție a
alimentelor şi lichidelor
4.Lipsa -să ducă o viață -sfătuim pacientul să iasă la -pacientul a adoptat
interesului activă şi plimbare o serie de exerciții
pentru sănătoasă -hotărâm împreună un fizice pe care le
mișcare -sădorească să program de exerciți fizice practică seara
participe la pentru pacient înainte de culcare
activități
recreative
5.Alterarea -pacientul să -învățam pacientul tehnici de -in urma
proceselor de reușească să se comunicare, de relaxare intervențiilor
gândire prin exprime de față -asigurăm legătura cu familia acordate şi în urma
dificultatea cu familia lui; oferind posibilitatea de a discuțiilor dintre
de să comunice cu comunica liber pacient şipărinți,
comunicare ei atunci când -sugeram pacientului cum să acesta a devenit
cu familia, are probleme se exprime pentru a fi înțeles mai sigur în
de a stabili -pacientul să -educam pacientul să aibă o exprimarea lui
relații cu reușească să se atitudine receptivă şi să -nu mai prezintă
anturajul integreze în încerce să aibă încredere în frica de a vorbi cu
grupuri noi ceilalți cu timpul ceilalți despre cum
-sugerăm pacientului să se simte

32
 mențină un jurnal pentru a
vedea etapele evoluări lui în
relația cu ceilalți
-explicăm pacientului să nu
aibă frica si rușine față de
familie, să își exprime liber
tot ce îl deranjează
6.Stare de -pacientul să -încurajăm pacientul să aibă -în urma
depresie, aibă o atitudine un hobby care îi face plăcere discuțiilor,
lipsa de mai pozitivă şi îi ridică moralul pacientul vede rolul
speranță, față de viață -sfătuim şi părinți sa îl său în societate
sentiment de încurajeze în cea ce face şi diferit şi este
gol interior ce vrea să facă pregătit sa se
-sfătuim să își organizeze integreze
zilele, să facă un plan pentru
fiecare zi din săptămâna
-îl încurajăm sa urmărească,
să asculte şi să accepte şi
părerea celor din jur
-să accepte îndrumări în
viață
Obiectivul 5:
Educație pentru sănătate la un pacient cu anxietate

Pentru P. Pichot (1987), „anxietatea (sau angoasa) este o stare emoțională care
constă pe plan fenomenologic din trei elemente fundamentale: perceperea unui
pericol iminent, o atitudine de așteptare în fața cestui pericol și un sentiment de
dezorganizare legat de conștiința unei neputințe totale în fața acestui pericol.”

Majoritatea pacienților cu anxietate, dezvăluie faptul că adesea nu se pot relaxa,

se simt mereu încordați, mereu au o grijă care nu le da pace, au dureri musculare
de la încordare, nu pot dormi bine, au un număr reduc de ore de somn, chiar şi
de doar 3-4 ore, din această cauză au mai mereu migrene, se simt mereu
neliniștiți, așteaptă mereu să se întâmple ceva și per total simt că nu își trăiesc
propria viață.

Atunci când acești pacienți se prezintă la medic, aceștia pe lângă diagnostic și

tratament, sunt încurajați să facă și unele modificări în viața lor de zi cu zi.
În cele mai bune cazuri, pacientul învață sa se autodisciplineze, astfel încât să nu
mai necesite medicație sau prezența medicului. Medicația de cela mai multe ori
este prescrisă pentru o perioadă de timp, apoi fiind recomandată doar terapia,
pentru ca în final pacientul nostru să nu mai necesite ajutorul cadrelor medicale
împotriva anxietăți.

Psihoeducația ajută pe pacient să vadă dincolo de anxietate, dincolo de lucrurile

mărunte care îl țineau în loc şi dincolo de gândurile întunecate. Învață tehnici pe
care le pune în practică în viața de zi cu zi. Nu necesita mult efort fizic aceste
schimbării, ci doar voință.

Acesta învață să își înfrunte anxietate și astfel nu mai devine o piedică. Reușește
sa nu mai vadă partea doar negativa a momentelor trăite şi reușește să se
gândească și la lucrurile bune din viața lui. Stilul lui de gândire se modifică și
începe să dețină controlul asupra propriilor gânduri. Situațiile incerte nu îl mai
afectează, reușind să analizeze cu calm tot ce se întâmplă și tot ce va urma după.
Mulțumită tehnicilor de relaxare, va avea o salvare în momentele dificile, în
momentele când anxietate își poate face apariția, precum: interviu pentru
angajare sau să țină un discurs în fața clasei. Acesta își va concentra atenția doar
pe ce are de spus celorlalți si nu se va gândi la ce poate merge rău.

Așa cum mulți pacienți au recunoscut, faptul ca frica lor si gândurile lor sunt
negative, așa mulți pacienții au reușit cu timpul să țină sub control anxietate, cu
ajutorul tratamentului medicamentos şi cel psihoterapic, și să nu mai aibă o viață

34
afectata de stări de panică, frică, agitație, insomnii, iritabilitate față de alți şi
gânduri negative.
II. Bibliografie

1. Dicționar psihiatric
2. Dicționar medical ilustrat
3. Psihiatria cinică -Dan Prelipceanu
4. Manual de buzunar de psihiatrie clinic, ediția a treia – Benjamin J.
Sadock, Virginia A. Sadock
5. Tratat de psihiatrie psihodinamică -Glen O. Gabbard
6. Manual de practică standardizat
7. Manual medical –Mark H. Beers
8. Manual de nursing, vol.3 –Prof.dr. Crin Marceanu
9. Tehnici de îngrijiremedicală atașate nevoilor fundamentale umane –
Mihaela Bucătaru
10.Anatomia și fiziologia omului, Compendiu – Cezar Th.Niculescu,
Bogdan Voiculescu, Cristian Niță, Radu Cârmaciu, Carmen
Sălăvăstru, Cătălina Cionei
11.Neurologie clinică – Emil Câmpeanu, D. Argintaru, A.Lakatos, V.
Mareş, M. Şerban
12.Electroencefalografie și electromiografie, Elemente de diagnostic
clinic –G. Călcăianu, I. Stoica
13.www.tratamentulanxietate.ro
 III. Anexe

36
Angiografia cerebrala Electroencefalograma

CT RMN
Pacienti cu durere au de obicei anxietate. Pacienti cu anxietate au de obicei

durere

38