Curs Ingrijiri Preop. Chir.

Ministerul Educaţiei Naţionale
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

Iaşi, Str. Nicolae Bălcescu, nr. 19, cod 700117
Telefon/fax: 0232.219516 / e-mail: grigore.ghica.voda@scoalasanitara-iasi.ro
Prof. Popa Mihaela
Modulul 27: Chirurgie generala si Nursing in chirurgia generala
Pregătirea preoperatorie a bolnavului
1. Pregătirea psihică
2. Pregătirea biologică
3. Pregătirea chirurgicală
4. Bibliografie:Angelescu N ,,Propedeutica medico-chirurgicala”
5.Fise de lucru – Tematica examen absolvire,anul III
Pregătirea preoperatorie generală şi specifică a bolnvului chirurgical

reprezintă de fapt primul pas al terapiei chirurgicale aplicată pacientului.
Ea se poate întinde în timp de la câteva minute până la mai multe zile,
în funcţie de caracterul de urgenţă sau reglat al actului operator.In
chirurgia abdominală există puţine situaţii de urgenţă extremă, în care
pacientul se deschide imediat ce a ajuns în sala de operaţie cu o linie
venoasă prinsă şi este intubat odată cu incizia. Majoritateacazurilor de
urgenţă permit chirurgului generalist,sau medicului ATI, aplicarea unor
măsuri de pregătire preoperatorie intensivă, care să pună pacientul într-o
condiţie mai bună pentru intervenţie.
Aceste măsuri de pregătire pentru operaţie le putem sistematiza, din
punct de vedere didactic, în3 categorii: pregătire psihică, biologică şi
chirurgicală.Trebuie spus, de la bun început, că tuturor bolnavilor
trebuie să li se asigure cele mai bune condiţii posibile de cazare,
1

anestezie, asistenţă medicală,salăoperatorie,instrumentar şi materiale

operatorii.
PREGĂTIREA PSIHICĂ
Stabilirea unei relaţii de încredere şi respect între pacient şi medicul
său alături de întreaga echipă antrenată în actul terapeutic, reprezintă o
parte esenţialăa actului medical. Psihicul bolnavului este lafel de
important în procesul de vindecare ca şi medicamentele administrate,
fapt de multe ori neglijat în spital, dar speculat cu abilitate de majoritatea
vracilor care practică aşa-numitele terapii alternative alternative.
Pe de altă parte, o bună relaţie pacient-chirurg îl poate scuti pe acesta
din urmă de neplăceri în urma unui nedorit eşec al intervenţiei
chirurgicale.
Menţinerea moralului şi stimularea efortului devoinţă al pacientului
se poate realiza doar prin încrederea acestuia în medic şi în tratamentul
aplicat.Odată ajuns în spital, bolnavul trebuie să se adapteze la noile
condiţii de viaţă, uneori percepute ca „agresive" de anumiţi indivizi.
Acest fapt, alături de necesitatea scurtării duratei de spitalizare, a condus
la atitudinea modernă a executării tuturor probelor diagnostice şi
consulturilor chirurgicale, anesteziceetc. în ambulator, cu spitalizare în
preziua intervenţiei. Toate acestea sunt posibile doar pentru operaţiile
programate şi nu-l scuteşte pe pacient decât parţial de stresul de spital.
Atât în cazul acestora, cât şi la pacienţii cu spitalizare preoperatorie
îndelungată, esenţial, în menţinerea moralului şi asigurarea încrederii
pacientului,este contactul direct cu chirurgul operator. Acesta trebuie să
reia cu atenţie anamneză detaliată a
pacientului, spulberând-i astfel teama că va fi tratat ca „pe bandă".
2

Chirurgul trebuie să-i explice pacientului boala şi operaţia pe care i-o

va face în cuvinte pe înţelesul bolnavului, chiar dacă uneori acest lucru
pare imposibil,găsirea limbajului comun fiind esenţială încomunicare .
. O situaţie din ce în ce mai frecventă în spital este a bolnavilor care
„cunosc totul" despre suferinţa lor, despre tratamentele existente, felul şi
rezultatele operaţiilor, durata spitalizării etc. Până când
neprofesionalismul şi chiar reaua-voinţă a celor care poluează medicina,
vor dispărea, chirurgul se vede obligat să piardă timp important pentru a-
şi lămuri pacienţii despre situaţia reală a bolii lor şi rezultatele
ce pot fi obţinute prin actul operator.
De cu totul altă factură se prezintă stabilirea contactului şi
comunicarea diagnosticului la pacienţiicu boli maligne. Comunicarea
diagnosticului fie bolnavului, fie familiei, rămâne un act delicat.
Probabil,fiecare chirurg a întâlnit pacienţi care au refuzat intervenţia în
momentul în care au aflat că sunt operaţi pentru cancer, ca şi cazuri de
abandon familialal pacientului incurabil, în spital, în cazul în care
diagnosticul a fost cunoscut de către aparţinători.
Aceeaşi problemă apare şi în obţinerea consimţământului scris în
vederea efectuării operaţiei
Diagnosticul, practic, nu mai poate fi ascuns pacientului,decât,

eventual parţial, în cazurile care presupun efectuarea unei intervenţii
mutilante. O bună practică pentru moralul bolnavului este contactul
acestuia cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi intervenţie şi care s-
au adaptat bine la handicapul lor .
Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele acesteia
(ex: conversia unei intervenţii laparoscopice, executarea unei ileo-sau
colostomii
temporare) trebuie prezentate bolnavului în cuvinte simple, pe care
acesta să le înţeleagă, folosind comparaţii cu fapte din viaţa de zi cu zi.
De un real folos, este contactul cu alţi bolnavi internaţi care au fost
3

operaţi pentru afecţiuni similare şi a căror evoluţie este bună. Fiecare

viitor operat are un grad variabil de stres, cauzat în mare măsurăşi de
necunoaşterea a ceea ce i se va întâmpla.
Cinci minute petrecute pentru explicarea intervenţiei îl pot scuti pe
acesta de câteva zile de angoasă şi nesomn. De asemenea, se evită
nemulţumirile fireşti ale unui pacient care se trezeşte din anestezie cu o
colostomie, chiar temporară, despre care
nu a fost informat preoperator, nu ştie la ce foloseşteşi cât timp îl va
invalida .
Dincolo de informaţia primită, psihicul pacientului este influenţat şi
de ambientul imediat. Cazarea în saloane mici ori rezerve individuale,
un pat curat, confortabil, care poate fi modificat la nevoie în poziţii
speciale, existenţa unui fotoliu lângă fiecare pat care să permită
mobilizarea precoce apacientului, existenţa meselor ce pot fi suspendate
peste pat, a telefonului şi televizorului ce asigurăacoperirea timpului
bolnavilor pe care-l petrec încamera de spital mai rezolvă izolarea
acestora şi alungă gândurile negre .
La fel de importantă este vizita familiei şi aprietenilor la patul
bolnavului, lucru care poate fi reglat în fiecare spital. Vizitarea zilnică,
de către familie şi prieteni, între anumite ore, îi spulberă senzaţia de
încarcerare şi îl menţine în contact culumea din afara spitalului.
Alimentaţia asigurată pe spital, nu trebuie să fie excesiv de
restrictivă, dar trebuie să fie adaptată bolii şi intervenţiei operatorii.Tot
în cadrul pregătirii psihice pentru operaţiei ntră şi administrarea de
sedative (barbiturice), tranchilizante sau antibiotice, uneori absolut
necesare pacienţilor stresaţi şi prăpăstioşi.De asemenea pacientului i se
vor explica felul anesteziei programate a-i fi administrată, împreunăcu
dezavantajele cele mai frecvente ce pot surveni în postoperator. între
anestezist şi chirurg trebuiesă existe o înţelegere prealabilă cu privire la
cine scrie preanestezia, la fel ca şi pentru începerea tratamentului
profilactic.
4

Ideală, este existenţa, în fiecare spital a 1-2psihologi, pregătiţi în

domeniul medical, care să discute cu fiecare bolnav şi cu familia şi să-
lîncurajeze,explicându-le oportunitatea intervenţiei operatorii şi evoluţia
postoperatorie.
PREGĂTIREA BIOLOGICĂ
Pregătirea biologică a pacientului chirurgical se face în funcţie de

rezultatele clinice şi paraclinice ale investigaţiilor efectuate şi de urgenţa
actului operator.
Examinarea clinică este cea care stabileşte sau orientează
diagnosticul, precizând şi testele paraclinice necesare pacientului, în
funcţie de boală,vârstă şi condiţia generală a acestuia. Se vor nota şi
reţine, obligatoriu, toate rezultatele clinice ce pot conduce la o
contraindicaţie a intervenţiei operatorii,ori care necesită investigaţii şi
consulturi medicale suplimentare. Importante sunt şi antecedentele
operatorii şi anestezice ale pacientului, mai ales cânda cestea au fost
urmate de complicaţii, ca şi antecedentele infecţioase (hepatite, HIV
etc). De asemenea este obligatorie revederea tratamentului
medicamentos urmat până la internare pentru afecţiuni preexistente,
insistându-se asupra antihipertensivelor,
tonicardiacelor,vasodilatatoarelor coronariene,diureticelor,
corticosteroizilor, antibioticilor şianticoncepţionalelor orale. Alergiile la
anestezice,antibiotice, iod, antialgice etc. trebuie, de
asemenea,investigate şi semnalate personalului medical
şi anestezistului .
Avizul medicului anestezist, pentru cazuri simple,se poate obţine încă
dinainte de internare, printr-un consult ambulator, definitivat în preziua
operaţiei.
5

Cazurile complexe necesită spitalizare 2-3 zile în preoperator pentru

efectuarea investigaţiilor complete şi aplicarea corecţiilor necesare cu
excepţia urgenţelor .
La descoperirea factorilor de risc crescut, pulmonari,cardiaci, renali, la
diabetici şi la gravide este foarte utilă obţinerea avizului de la specialiştii
îndomeniu, care în postoperator se pot implica în tratamentul specific al
acestor pacienţi cu„probleme".
Ca analize biochimice, obligatorii, pentru toate tipurile de
intervenţii se recomandă:
* hemoleucograma
* grupul şi Rh-ul sangvin,
* determinarea electroliţilor serici, ureea, creatinina, glicemia, probele
hepatice, * coagulare
* sumar urină
* ECG-ul şi
* Rx-ul toracic.
In funcţie de complexitatea cazului, tarele organice preexistente şi
descoperirile clinice, se pot executa investigaţii suplimentare specifice
care să conducă la un tratatament de protecţie sau de supleaţie
înperioada operatorie
.
- Examenul aparatului respirator este în general suficient clinic şi
radiologie, pentru operaţiile mari şi mijlocii, clasice sau celioscopice. La
cele care deschid toracele devin utile şi probele funcţionale ventilatorii.
Oprirea fumatului în preoperator, prescrierea de inhalaţii mucolitice şi
bronhodilatatoare sau efectuarea de fizioterapie respiratorie în pre-
şipostoperator sunt „amănunte" care pot face diferenţadiferenţa în
recuperarea după operaţie .
- Cunoaşterea anterioară sau descoperirea la internare,prin Rx, ECG
ori examen clinic a suferinţelor miocardice impune monitorizare per- şi
postoperatorie
6

a acestor bolnavi. Operaţiile trebuie evitate în primele 3 luni după un

infarct acut de miocard. Mulţi pacienţi, speriaţi că nu au voie să
mănânce nimic, îşi opresc pe perioada operaţiei şi tratamentele cardiace
ori antihipertensoare orale.Acestea trebuie convertite de către medic, în
terapie parenterală, până la reintroducerea alimentaţiei,în postoperator şi
odată cu reluarea tranzitului intestinal. O atenţie specială se va acorda
pacienţilor cu stimulatoare cardiace, la carefolosireabisturiului electric
este evitată
. - Anemia se poate corecta fie „â la larg" prin tratament marţial pentru
valorile medii ale hemoglobinei şi operaţii programate, fie prin
transfuzie de masă eritrocitară ori sânge integral la cei cu valori mici ale
hemoglobinei, ce au tare asociate (cardiaci,pulmonari etc.) şi urmează a
suporta operaţii cu risc crescut. Punctul de transfuzie din spital trebuie
informat despre cantitatea aproximativ necesară de sânge, atât în pre- cât
şi în post-operator.
- Bolile de sânge care pot produce sângerări intraoperatorii trebuie de
asemenea cunoscute. Siclemia,trombocitopenia, hemofilia, sunt de
obicei cunoscute de pacient şi semnalate medicului, dar pot fi
descoperite de laborator în preziua operaţiei.
Tratamentele cu anticoagulante orale sau antiagregante,trebuie oprite cu
10 zile înainte de operaţie şi pacienţii trecuţi pe injecţii subcutanate cu
derivaţi heparinici, uşor controlabili farmacologic în perioada
postoperatorie şi cu efect remanent în timp limitat. La pacienţii icterici
se va verifica obligatoriu timpul de protrombină, cu eventuală corecţie
prin administrare de vitamina K, intramuscular, 10 mgde 3 ori pe zi,
până la corecţia homeostazică
- Pe lângă hipoprotrombinemie, pacienţii ictericiprezintă şi
hipoalbuminemie. Ca şi la ceilalţi pacienţi subnutriţi, corecţiile se pot
face atât parenteral,cu soluţii de aminoacizi, lipide, glucoza., câtşi
enteral, în cazurile posibile, mai eficient şi mai
fiziologic, prin dietă hiperproteică şi hipercalorică.
7

Efectuarea de gastro- ori jejunostomii de alimentaţie la cei cu ocluzii

digestive înalte operate seriat îi pune pe aceştia într-o condiţie mult
superioară biologic pentru a suporta intervenţia, cu creşterea şanselor de
succes .
- De asemenea este obligatorie corectarea dezechilibrelorhidro-
electrolitice ce apar la pacienţii cu vărsături, diaree ori ocluzie
intestinală, pe cale parenterală şi sub controlul laboratorului de
biochimie,cu excepţia urgenţelor, unde se va face o
reechilibrare scurtă şi susţinută .
Pacientul diabetic este foarte dificil pentru tratament chirurgical,
cunoscut fiind riscul infecţios crescut şi al decompensării bolii de bază.
Toţi pacienţii compensaţi prin tratament oral trebuie trecuţi pe insulina
i.v., care se poate manevra mult
mai sigur şi rapid în întreaga perioadă operatorie,până la reluarea dietei
normale diabetici insulino-dependenţi, sunt trataţi predominent cu
insulina ordinară, cu acţiune rapidă, fiind suprimate insulinele de
depozit, iar dozele sunt adaptate
în funcţie de aportul glucidic, de agresiunea chirurgicală şi de răspunsul
individual la acesta.
Antibioterapia trebuie prelungită faţă de cazurile echivalente, iar
reechilibrarea diabetului, în postoperatoreste frecvent necesară .
- Pacienţii cu suferinţă renală acută sau cronică trebuie de asemenea
reechilibraţi biologic în perioada preoperatorie. De la administrarea de
antibiotice,diuretice, măsurile generale de terapie intensă,până la dializa
acută ori cronică, tratamentul
chirurgical trebuie adaptat ca amploare şi realizare în timp, în funcţie de
aceşti parametri. La dializaţiicronici este recomandabil ca intervenţia
chirurgicală să se desfăşoare în acelaşi spital cu centru pentru dializă,
imediat după efectuarea acesteia şi cu atenţie de a evita intoxicaţia cu
apă, prin supraîncărcarevolemică. Indicaţia de dializă de urgenţă rămâne
potasemia peste 6 mEq/l şi creatinemia
8

superioară de 10 mg% .
- Premedicaţia este recomandabil să se înceapă din seara precedentă
operaţiei cu somnifere sau tranchilizante, după executarea măsurilor de
igienă generală şi locală şi pregătirea specifică a organului operat,
continuată în dimineaţa intervenţiei cu
aplicarea măsurilor profilactice
PREGĂTIREA CHIRURGICALĂ
- Pregătirea chirurgicală presupune măsuri de igienă uzuale,

pregătirea organului ce urmează a fi operat şi pregătirea echipei
operatorii şi de anestezişti-reanimatori.
- Măsurile de igienă uzuală în spălare generală(duş sau splălare la pat
cu apă şi bureţi cu săpun pentru cei nedeplasabili), alături de raderea
largă a părului de pe regiunea de operat, care se realizează de obicei în
seara precedentă intervenţiei
după care, bolnavul va îmbrăca lenjerie curată. În cazul urgenţelor sau a
„uitării" efectuării raderii cu12 ore înainte, raderea va fi abandonată,
existând studii care subliniază nocivitatea executării acestei manevre în
sala de operaţie . Este recomandabil ca, regiunea pe care se va opera, să
fie dezinfectată cu alcool sau cu derivaţi de iod, dupăcare va fi acoperită
cu un pansament steril ce va fi înlăturat pe masa de operaţie.
Curăţirea cavităţii bucale şi tratarea infecţiilor naso-faringiene sunt
obligatorii preoperator, ţinând seama de faptul că ele pot fi surse de
determinareîn organism.
Clisma preoperatorie a intrat în tradiţia pregătirii preoperatorii. Se
obişnuieşte ca, în seara dinaintea intervenţiei operatorii, bolnavul să fie
clismat . Considerăm că, acest lucru, nu este indicat întotdeauna,mai ales
la bolnavii cu tranzit regulat întrucât o clismă oboseşte bolnavul şi îl
poate chiar deshidrata. în cazul în care pregătirea se poate obţine cu un
9

laxativ uşor (Laxen, Ciocolax), iar intervenţia operatorie nu se practică

pe tubul digestiv,putem renunţa la clismă şi să administrăm unuldintre
purgativele de mai sus, cu 12-24 ore înaintede operaţie . Clisma devine,
însă, obligatorieîn intervenţiile de urgenţă şi pe tubuldigestiv.
Pregătirea aparatului sau organului pe care se intervine se face,
specific, pentru fiecare caz înparte. Ea vizează, mai ales, organele
cavitare şi mai puţin pe cele parenchimatoase.
Bolnavul cu o afecţiune pe tubul digestiv, va fi pregătit în raport de
segmentul pe care îl operează.
- Megaesofagul va fi aspirat şi spălat, înainte de operaţie, pentru a
preveni refluxul în arborele respirator, în perioada de inducţie iar, pe de
altă parte, pentru a lucra pe un organ vid, care să nu împrăştie conţinut
septic, în plagă .
- în cazul intervenţiilor pe stomac, dacă acesta îşi goleşte conţinutul este
suficient ca bolnavul să nu ingere alimente, în seara dinaintea operaţiei
şi în dimineaţa respectivă. Dacă golirea stomaculuise face cu dificultate
sau deloc (aşa cum se întâmplă în cazul stenozelor pilorice), în seara
dinaintea intervenţiei, se va face o spălătură gastrică, cu soluţie
bicarbonatată (4O%o), după care, bolnavul numai ingeră nimic .
- In cazul unei perforaţii gastrice sau ocluzii intestinale, se va proceda la
aspiraţia conţinutului gastric, pe o sondă, atât înainte cât şi în timpul
intervenţiei.
- Pregătirea colonului şi rectului va avea în vedere evacuarea
conţinutului lor şi aseptizarea acestor segmente . Golirea conţinutului se
va începe cu 2-3 zile înainte prin administrarea de purgative uşoare şi
emoliente (ol. parafină) şi prin clisme
evacuatorii mici care să nu deshidrateze bolnavul. Ultima clismă, se va
face în seara dinaintea operaţiei. în tot acest timp, bolnavul va primi un
regim alimentar cu puţine reziduri (carne, ouă,brânză, lapte, iaurt) care
să-i asigure necesarul de
10

proteine. Aseptizarea colonului şi rectului se face prin administrare

locală de chimioterapice (sulfamide)sau antibiotice cu
acţiunelocală(streptomicină,neomicină - 2 g) în doză unică, cu 24 ore
premergătoare operaţiei.
. Metoda nu s-a dovedit eficace din punct de vedere al golirii

conţinutului sau al aseptizării, întrucât nu a diminuat semnificativ
morbiditatea sau mortalitatea postoperatorie.
Pregătirea ideală şi modernă a colonului şi rectului se face prin
administrare de soluţii hipertone,în preziua intervenţiei sau cu 2 zile
înainte, sub o urmărire medicală riguroasă. Se pot administra:
- manitol, sol. 10% (1 500-2 500 ml), în 5-6 prizela fiecare 20 minute.
- Fortrans (pe bază de polietilen-glicol) conţine4 plicuri ce se dizolvă în
3-4 litri de apa se administrează în fracţiuni de 500 ml, la 30-40 min.
Are efect similar cu manitolul şi are aceleaşi rezultate şi contraindicaţii
ca şi manitolul .
- X-prep, laxativ obţinut din pulpa fructului deSenna Alexandrina.
- Pentru intervenţiile în sfera genitală, toaleta vaginală cu soluţii
antiseptice (ex. Septovag, soluţie hipermanganat) şi eventual o meşă
îmbibată în soluţie iodată slabă sau Betadină tip genital, prima efectuată
seara, iar cealaltă montată în dimineaţa
intervenţiei, sunt indicate .
Tratamentele profilactice preoperatorii, uneori continuate în
manieră „curativă,, în postoperator, trebuie să acopere trei riscuri:
 infecţios,
 al trombozelor venoase profunde şi al
 sângerărilor gastrice acute „de stres".
Dacă primele două sunt generala cceptate, cel de-al treilea aşteaptă încă
confirmarea eficienţei prin studiile clinice.
11

• Acoperirea riscului infecţios se face prin doză unică, profilactică, de

antibiotice cu spectru larg,administrat fie intramuscular, cu 2 ore
înaintea operaţiei,fie intravenos imediat inaintea inciziei cutanate,la toţi
bolnavii, a doua doză „profilactică,, este necesară doar la intervenţiile
foarte lungi, la peste6 ore de la admnistrarea primei doze, sau la
intervenţiile cu pierdere mare sangvină şi transfuzie masivă efectuată
odată cu aceasta. De obicei, se folosesc cefalosporine de generaţia 2 sau
3, iar eficienţa acestui tratament a fost dovedită clinic pentru toate
tipurile de operaţii
• Riscul trombozelor venoase, prezent şi în chirurgia celioscopică, s-a
dovedit ca important la neo-plazici, intervenţiile în pelvis şi cele
ortopedice şise combate cu heparinele fracţionate în administrare
subcutanată . Metodele de bandaj
elastic al gambelor, sau de masaj mecanic pe masă ori poziţia mai
ridicată picioarelor sunt procedee greu de realizat intraoperator. O
categoriecu risc crescut, din ce în ce mai numeroasă şi la noi în ţară este
reprezentată de femeile ce iau contraceptive orale. La operaţiile
programate, acestea trebuie stopate cu 4-6 săptămâni înaintea
intervenţieichirurgicale. Există două curente, unul care administrează
preventiv, cu 6-8 ore (în preoperator),anticoagulante subcutan la toţi
pacienţii, iar altul care le recomandă la persoanele de peste 40ani, la
neoplazici, diabetici, obezi, purtători de varice,cei cu episoade anterioare
de tromboze şi utilizatoarelor de contraceptive orale. Toţi cei din a doua
categorie, în ambele curente, continuă profilaxia trombozelor venoase în
postoperator timp de7-14 zile, cu doze eficiente ce se administrează
odată sau de două ori pe zi, în funcţie de derivatul heparinic folosit.
începerea administrării cu 6-8 ore înaintea operaţiei, fără a creşte
semnificativ riscul sângerărilor intraoperatorii, se bazează pe observaţia
că jumătate din cei cu flebotromboză fac această complicaţie încă de pe
masa de operaţie.
12

- Alături de pregătirea pacientului pentru operaţie,trebuie avută în vedere

şi informarea tuturor membrilor echipei medicale.
Medicul anestezist şi ajutoarele operatorului trebuie informate de
tipul intervenţiei programate, celor mai puţin experimentaţi fiindu-le
utilă explicarea pe larg a tacticii şi tehnicii operatorii, cu eventuale
scheme lămuritoare. Evident că tactica se poate schimba în preoperator
în funcţie de leziunile suplimentare decelate ori de răspunsul pacientului
la agresiunea chirurgicală, eventualitate ce trebuie întotdeauna
menţionată.
Echipa de asistenţi medicali de la sala de operaţie trebuie să fie la
curent cu necesarul de aparatură care trebuie sterilizată, verificată şi
eventual
disponibilizată pentru operaţie .
De asemenea trebuie informate despre data şi ora intervenţiei
chirurgicale echipele conexe de la radiologie, anatomie-patologică,
laborator şi punctul de transfuzie. Indisponibilitatea uneia dintre
acesteverigi poate conduce la amânarea unei operaţii programate.
- Când medicul reanimator este diferit de anestezist şi presupunem că în
postoperator pacientul va necesita un „stagiu" de terapie intensivă,
atunci acesta va fi obligatoriu contactat în preoperator şi recontactat în
ziua operaţiei pentru rezervarea unui loc în serviciul de ATI.
Ultima parte a pregătirii se desfăşoară în sala de operaţie.

Obligatoriu trebuie făcută o ultimă verificare a aparaturii ce va fi
folosită: bisturiul electric,trusa de celioscopie, aspiratorul, aparatele de
sutură mecanică, inventarul instrumentarului necesar.
Odată ce pacientul a ajuns în sală, două aspecte sunt
fundamentale:
1. dacă a fost adus pacientul ce trebuie operat;
2. verificarea părţii corecte de operat (la hernii,sân, amputaţii etc). De
asemenea se va verifica poziţia corectă a pacientului pe masa de
13

operaţie,precum şi disponibilitatea eventualelor anexe ale acesteia,

necesare intervenţiei.
- Montarea sondei urinare şi eventual a unei aspiraţii naso-gastrice,
necesară în postoperator, se fac de asemenea în sala de operaţie, de
preferinţă după intubarea pacientului, pentru confortul acestuia.
In urgenţele majore, în care întreaga pregătire preoperatorie se
desfăşoară în sala de operaţie,aceasta este de tip terapie intensivă,
coordonată de obicei de medicul anestezist reanimator. Ea urmăreşte
asigurarea funcţiilor vitale ale pacientului.
Funcţia respiratorie este menţinută constant prin respiraţie mecanică
cu intubaţie oro-traheală. Situaţiile ce necesită traheostomia de urgenţă
pentru intubaţie sunt excepţionale. Funcţia cardio-circulatorie necesită
pentru suport transfuzii şi perfuzii administrative pe mai multe căi
venoase, dintre care cel puţin una trebuie să fie o cale venoasă
centrală,alături de arsenalul substanţelor cardiotonice, antiaritmice,
vasoconstrictoare etc. .
Funcţia renală este de obicei strict corelată cu cea cardiovasculară, la
nereluarea diurezei după stabilirea tensională şi creşterea alarmantă a
valorilor creatininei serice şi potasemiei existând totdeauna soluţia
dializei vasculare.
Acesta diferenţă în pregătirea, ca şi condiţia generală (precară) a
bolnavului, face ca rezultatul operaţiilor în urgenţă să fie inferior celui al
intervenţiilor programate.
14

Curs Ingrijiri Preop. Chir.

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Ingrijiri Preop. Chir.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educaţiei Naţionale

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

Prof. Popa Mihaela

Modulul 27: Chirurgie generala si Nursing in chirurgia generala

Pregătirea preoperatorie a bolnavului

Pregătirea preoperatorie generală şi specifică a bolnvului chirurgical

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

anestezie, asistenţă medicală,salăoperatorie,instrumentar şi materiale

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

Chirurgul trebuie să-i explice pacientului boala şi operaţia pe care i-o

Diagnosticul, practic, nu mai poate fi ascuns pacientului,decât,

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

operaţi pentru afecţiuni similare şi a căror evoluţie este bună. Fiecare

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

Ideală, este existenţa, în fiecare spital a 1-2psihologi, pregătiţi în

Pregătirea biologică a pacientului chirurgical se face în funcţie de

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

Cazurile complexe necesită spitalizare 2-3 zile în preoperator pentru

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

a acestor bolnavi. Operaţiile trebuie evitate în primele 3 luni după un

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

Efectuarea de gastro- ori jejunostomii de alimentaţie la cei cu ocluzii

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

- Pregătirea chirurgicală presupune măsuri de igienă uzuale,

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

laxativ uşor (Laxen, Ciocolax), iar intervenţia operatorie nu se practică

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

proteine. Aseptizarea colonului şi rectului se face prin administrare

. Metoda nu s-a dovedit eficace din punct de vedere al golirii

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

• Acoperirea riscului infecţios se face prin doză unică, profilactică, de

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

- Alături de pregătirea pacientului pentru operaţie,trebuie avută în vedere

Ultima parte a pregătirii se desfăşoară în sala de operaţie.

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE STAT „GRIGORE GHICA VODĂ”

operaţie,precum şi disponibilitatea eventualelor anexe ale acesteia,

S-ar putea să vă placă și