Deontologie

Adevărul
într-un cadru organizaţional

Profesor:
Conf. univ. dr.
Cristina Cîrtiță-Buzoianu

Student:
Urdă(Mănăilă)Alina
LEPC, ANUL II
 INTRODUCERE

Voi încerca să analizez tema adevărului în mediul organizațional spitalicesc. Voi vorbi
mai întâi de înțelegerea adevărului și necesitatea exprimarii lui în cadrul îngrijirii pacienților și
apoi voi analiza structura organizării spitalelor și modul de transmitere a informatiilor dinspre și
către pacienți.
În continuare va fi studiat cazul unei paciente extrem de grave, situație în care adevărul
trebuie transmis într-un anumit mod pentru ca sănătatea, care este țelul suprem al actului medical
să poată fi restaurată și obligația medicului, de apărare a sănătății fizice și mentale și ușurarea
suferințelor, să poată fi realizată.
Un alt factor cheie de care ne vom ocupa este secretul profesional, care este legat de tot
ce a aflat medicul in timpul exercitarii profesiei in legătură cu viata intimă a bolnavului, a
familiei, a aparținătorilor, precum si probleme de diagnostic, prognostic, tratament, etc. Secretul
profesional persistă si după terminarea tratamentului sau decesul pacientului. Secretul
profesional trebuie păstrat si față de aparținători, dacă pacientul nu doreste altfel.
In cazul de față, vom vedea cum secretul profesional și nedivulgarea acestuia a contribuit
la salvarea vieții mamei și la bunăstarea întregii familii. Mihai Eminescu spunea: „Cel mai mare
păcat al oamenilor e spaima de a privi in față și a recunoaște adevărul.”

ADEVĂRUL ÎN MEDIUL SPITALICESC

ȘI COMUNICAREA LUI

Principiul adevărului presupune stabilirea adevărului care este unic și care izvorăște din
realitate. Mai întâi trebuie căutat fundamentul acestuia și anume probele, care pot fi date clinice,
analize de laborator și explorari complexe ca de exemplu: computer tomograf sau rezonanță
magnetică. Adevărul judiciar nu este întotdeauna o reflectare a realității, în justiție ceea ce nu
este probat, nu este considerat ca există sau a existat.
Pentru stabilirea adevărului în cazul unui pacient, informațiile trebuie verificate înainte de
a fi făcute publice. Excluderea minciunii este vitală și ea poate și trebuie eliminată prin selectarea
informațiilor îndoielnice și clasificarea lor ca atare: zvonuri, informații neverificate care au fost
obținute din surse îndoielnice.
Adevărul presupune libertatea de expresie și în mod deosebit libertatea cuvântului, care
contribuie la aflarea adevărului și la cântărirea tuturor faptelor și a argumentelor, care sunt
esențiale în cazul unei intervenții chirurgicale majore. Pacientul așa cum spunea Emerson 1
„trebuie să cunoască toate faţetele problemei, mai ales aşa cum sunt prezentate de cei care se
dedică unei viziuni diferite şi militează pentru ea. Acesta trebuie să cântărească toate
alternativele, să-şi verifice raţionamentul, expunîndu-l opoziţiei, să utilizeze unghiuri diferite
pentru a distinge adevărul, de fals. Pe de altă parte, suprimarea informaţiei, adiscuţiei sau a
confruntării opiniilor nu duce la judecata cea mai raţională, blocând generarea de idei noi şi
tinzând să perpetueze eroarea”.
În mediul spitalicesc este esențială deschiderea, onestitatea și libertatea de exprimare și
decizie a pacientului pentru ca să se poată stabili cele mai bune metode de tratament și de
recuperare a pacienților. Absența adevărului și deschiderii pot duce la erori grave de tratament și
astfel la pierderea de vieți.
Codul deontologic al medicilor in articolul 11 referitor la Acordarea și retragerea
consimțământului spune astfel:
(1) „Nicio intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-
a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză”.

(2) „În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată”.

(3) „Dispozițiile privind retragerea consimțământului sunt valabile și în ceea ce privește

consimțământul exprimat, în condițiile legii, de altă persoană sau instituție decât persoana
respectivă”2.

Botezatu, P., Dimensiunile adevărului,în Adevăruri despre adevăr, Editura

1

Junimea,Iaşi,1981,p.3-47
2
https://lege5.ro/Gratuit/geztmojxhe3q/codul-de-deontologie-medicala-al-colegiului-medicilor-din-romania-din-
04112016
 COMUNICAREA ORGANIZAȚIONALĂ

Procesul de transmitere de informații/date intreindivizi, departamente ale aceleiași

organizații, sau chiar între organizații poate fi împarțit în două tipologii: comunicarea formală și
comunicare informală și comunicare ascendentă, descendentă și de același nivel. Comunicarea
formală se realizează prin intermediul documentelor, mijloacelor impersonale de comunicare și
se folosește cu precădere în luarea de decizii, comunicarea derapoarte sau documente importante
pentru bunul mers al spitalului. Pe de altă parte, comunicarea informalăeste folosita cu precădere
în simpla conversație dintre medic și pacient sau la comunicarea de informații neoficiale fie între
membrii aceluiași nivel ierarhic, fie în sensurile ascendent sau descendent. Comunicarea
descendentă este comunicarea care are punct de plecare (inițiator) pe directorul sau medicul șef
care se adresează subordonaților și, așadar se desfășoară de la eșaloanele superioare către cele
inferioare.
În transmiterea informațiilor în mediul spitalicesc trebuie avută în vedere, în mod
deosebit, corectitudinea informațiilor transmise, prin dubla lor verificare, în special în ceea ce
privesc diagnosticele și rezultatele de laborator ale analizelor pacientului. Apoi un alt factor
hotărâtor este promtitudinea transmiterii informațiilor în timp util cât și discernământul de a le
transmite în mod constructiv, mai ales atunci când este vorba de rezultate negative.

SISTEMUL IERARHIC ÎN MEDIUL SPITALICESC

În modul cel mai schematic spitalul este coordonat de un director general, și manageri
departamente care formeaza un comitet de conducere. La nivelul următor se află directorul
medical și medicii șefi de secție, după care urmează asistenții șefi ce coordonează activitatea pe
secție și sub îndrumarea lor sunt coordonati infirmierii. Observăm din acestea că transmiterea
corectă a informațiilor de la un departament la altul cât și de la o secție la alta este vitală.
Pentru o bună comunicare a adevărului, informațiile vor circula pe scara ierarhică atât în
mod ascendent cât și descendent, în special în colaborarea necesară pentru intervenții majore așa
cum vom vedea în cazul analizat.
 Comunicarea înseamnă deschidere și clarificare, conform articolului 27 din codul de
deontologie medicală3: „Medicul care a răspuns unei solicitări cu caracter medical se va asigura
că persoana respectivă a înțeles pe deplin prescripția, recomandarea sau orice altă cerință a
medicului, precum și cu privire la faptul că pacientul este, după caz, preluat de o altă unitate
medicală ori în supravegherea altui specialist în domeniu”.

STUDIU DE CAZ

Pacienta este o femeie care a născut de curand, cu valva mitrală distrusa de un microb
intraspitalicesc contactat în umra unei perfuzii înainte de nașterea copilului. Starea pacientei este
foarte alterată, ea nu prezintă siguranța supraviețuirii unei intervenții medicale pe cord deschis,
așa cum ar cere-o situația dată de înlocuirea valvei distruse. Consiliul medicilor din spital s-a
întrunit iar hotărârea luată este aceea de amânare a intervenției până când starea pacientei se
stabilizează.
Adevărul gravității situației nu poate fi comunicat pacientei deoarece ar agrava starea ei
de sănătate, fapt de altfel nedorit. Ceea ce poate fi comunicat este – răbdarea și asteptarea până
când organismul va intra în parametri ceruți pentru intervenția chirurgicală necesară. Adevărul
trebuie să îi fie prezentat gradat, în funcție de evoluția ei zilnică și de îmbunătățirea funcțiilor
vitale.
Familia pacientei este compusă din trei copii cu vârste între 3-10 ani plus bebelușul nou
născut. Capul familiei, tatăl, ca lider al familiei poate fi făcut conștient de starea extremă în care
se află soția sa. Dar adevărul gol goluț este că nici un medic nu-și asumă riscul începerii
operatiei pe cord deschis cu inlocuirea valvei mitrale. Tatal poate sa-și dea seama de acest fapt,
dar el nu este discutabil. Tatălui i se comunică zilnic evoluția pacientei iar restul rămâne în
așteptare.
Singurul ADEVĂR ce-i poate fi comunicat bebelușului este dragostea maternă, ceea ce
nu poate fi momentan obținută decâtprin prezenta și grija celor din jur, deocamdată
prezențatatălui, a bunicilor cât și a frățiorilor. NEVOIA lui este de prezența mamei. Adevărul de
care el are nevoie este – salvarea ei.
3
https://lege5.ro/Gratuit/geztmojxhe3q/codul-de-deontologie-medicala-al-colegiului-medicilor-din-romania-din-
04112016
 În timp ce mama este internată la secția de chirurgie cardiacă a Spitalului din Târgu
Mureș, fetița cea mare, în vărstă de 12 ani, atât cât poate, preia din atribuțiile de mămică pentru
bebelușul adus de curând acasă.
COMPLICAȚII – în timp ce mama se afla in agonie la Tg. Mures la chirurgie
cardiovasculara, fetita de 12 ani se comporta ca o adevarata „mamica” pentru intreaga familie,
incluzând bebelușul adus de curând acasă. Din păcate ea face o apendicită perforată care se
transformă în peritonită, este transportată de urgență la spital și cu acordul tatălui, dar fără știrea
mamei este operată.
Întrebare – care este adevărul care trebuie transmis mamei cu privire la starea copiilor ei,
in special a fetiței celei mari? Dacă i s-ar transmite starea de lucruri actuală, starea ei generală s-
ar înrăutăți. Dacă intervenția chirurgicală pentru peritonită ar eșua, și copilul ar muri, atunci ce s-
ar mai putea transmite mamei?
În codul deontologic, am menționat mai devreme că viața are prioritate.
Cum trebuie comunicat cu mama? Tanase Sarbu, in cartea „Etică: valori şi virtuţi morale”
propune comunicarea ADEVĂRULUI în așa fel încat –„să deplasezi o conversaţie de pe un teren
primejdios pe unul neutru, să nu te grăbeşti să pronunţi cuvinte care produc neplăceri
receptorului.Pentru a ajunge aici, se recomandă să nu rosteşti cuvinte categorice despre
viitorsaudespre nişte convingeri pe care evenimentele sau experienţa le pot modifica4”.
Evenimentele viitoare pe care atât mama cât și fetița ei le vor trăi vor dovedi exact
adevărul menționat mai sus. Mamei i s-au reținut informațiile privitoare la starea fetiței, ea a fost
operată de un medic iscusit și salvată. După 2 luni de așteptare, i-a venit și rândul mamei la mult
așteptata intervenție chirurgicală care a fost succesul unui medic tânăr și îndrăzneț, care și-a
propus să folosească acea șansă de 5-10 la sută rămasă pacientei spre a o salva. Și a reușit!
Tăcerea de moment a fost esențială în salvarea vieții pacientei care se zbătea între viață și
moarte. Tăcerea poate avea mai multe temeiuri. Astfel, tac pentru că sunt constrâns, tac într-un
mod semnificativ. Alteori tăcerea poate fi dovadă de laşitate sau de minciună, de nesinceritate,
după cum prin ea se poate da dovadă de tact, politeţe, delicateţe. A tăcea vorbind este un talent
pe care nu-l au toţi oamenii, dar care poate fi format prin învăţare. Dar în cazul nostru tăcerea, a
însemnat amânare, cec în alb, care a salvat situația. Nu a minți, ci doar a aștepta până când
pacientul este destul de puternic să facă față adevărului prezentat.
4
Sârbu, Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale Editura Societăţii Academice „Matei Teiu Botez” Iaşi, 1981
 CONCLUZII

In lucrarea de față ne-am ocupat de înțelegerea adevărului și necesitatea exprimării lui în

cadrul îngrijirii pacienților. Apoi am analizat structura organizarii spitalelor și modul de
transmitere a informațiilor dinspre și către pacienți.
În partea a doua a lucrării am studiat cazul unei paciente extrem de grave, situație în care
adevărul trebuia transmis într-un anumit mod pentru ca sănătatea, care este țelul suprem al
actului medical să poată fi restaurată și obligația medicului, de apărare a sănătății fizice și
mentale și ușurarea suferințelor, să poată fi realizată. Astfel am ajuns la concluzii temeinice
bazate pe faptele redate.
Adevărul,în cazul prezent, este zugrăvit în „shades” – nuanțe gradate care vor fi
prezentate în funcție de cerințele situației. Adevărurile vitale pentru pacient în momentele
cruciale au fost transmise și anume: liniștea și încrederea.
Adevărul se poate asemăna cu un bisturiu. Daca acest instrument se întâmplă să se afle în
mâinile unui medic priceput, el va colabora la salvarea vieții pacientului. Dar, daca printr-o
neșansă, bisturiul se află în mâinile unui criminal, rezultatul sigur este pierderea vieții. Depinde
în mâinile cui se află bisturiul!
În situații limită, așa cum a fost cazul nostru, adevărul unic, ce poate fi revelat în
momente de răscruce, este tăcerea până când momentul critic este depășit. În același timp, la
nivel organizatoric intraspitalicesc există adevăruri urgente, motivatoare pentru luarea de decizii
care nu trebuie amânate, spre exemplu starea de urgență a fetiței celei mari și nevoia urgentă de
intervenție chirurgicală. Diagnosticul și decizia luate la timp au condus la slavarea ei, aceste
adevăruri clasându-se printre adevărurile esențiale ce trebuie comunicate fără întârziere.
 BIBLIOGRAFIE

Cîrtiță-Buzoianu Cristina, Etică și deontologie profesională,pdf.

Dabu, Valerică, Dr., Dreptul comunicării sociale, Ediţia a VI-a revăzută şi completată în raport
de actele normative intrate în vigoarepână la data de 30.09. 2010

Sârbu, Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice „Matei Teiu Botez”
Iaşi, 1981
Mucchielli, Alex, Arta de a comunica. Metode, forme şi psihologia situaţiilor de comunicare,
Editura Polirom, Iaşi, 2005.

Williams, Bernard, Moralitatea - o introducere în etică, Editura Punct, Bucureşti, 2002.

Codul de deontologie medicală al colegiului medicilor din România din 04.11.2016 –

https://lege5.ro/Gratuit/geztmojxhe3q/codul-de-deontologie-medicala-al-colegiului-
medicilor-din-romania-din-04112016.

Codul de etică si deontologie profesională al Spitalului Judetean de Urgență. pdf