INTREBARI DE LA MEDICII REZIDENTI MODUL APRILIE 2015

1) In cazul privilegiului terapeutic, cum putem obiectiva faptul ca pacientul se afla

intr-o stare depresiva/periculoasa pentru el insusi?

Raspuns: Privilegiul terapeutic este o situatie de exceptie: este situatia in care medicul
ingrijeste un pacient autonom care este depresiv si care constituie un pericol pentru el insusi,
situatie in care medicul poate alege ca sa indrepte informatia utila consimtamantului informat
catre apartinatori de la care de altfel va incerca sa obtina consimtamantul pentru autorizarea
actului medical.
Intrucat nu este in discutie autonomia pacientului ci dg. unei stari depresive, pentru folosirea
privilegiuliu terapuetic este recomandabil sa se solicite un dg. de specialitate, respectiv un
consult psihiatric sau psihologic daca nu exista posibilitatea primului, care sa ateste starea de
depresie.
In restul cazurilor (majoritatea), informatia se indreapta catre pacient dupa ce pacientul a
autorizat informarea sa (pentru fiecare persoana informarea este un drept iar nu o obligatie;
pentru medic informarea este o obligatie atunci cand pacientul solicita sau atunci cand
medicul solicita autorizarea actuliu medical si astfel doreste ca sa obtina consimtamantul
informat de la pacient).

2) Care ar fi atitudinea corecta a unui neurolog pediatru cand considera ca un

pacient are nevoie de tratament anticonvulsivant (ce presupune complianta pe
termen lung) insa parintii nu dovedesc ca pot administra tratamentul la
domiciliu (nu se descurca, risc de sevrare a copilului) sau daca parintii solicita
externarea inaintea cresterii dozelor la intervalul terapeutic (nu s-ar descurca
singuri acasa desi noi le dam schema)?

Raspuns: un parinte nu devine incapabil (lipsit de capacitate legala) daca nu stie cum se
dau sau se iau medicamentele sau cum se cheama sau daca are mai putine clase sau nu stie
sa scrie, etc. El isi pastreaza autonomia in oricare dintre cazurile de mai sus daca intelege
ce i se spune, doreste sa ia decizii si poate sa ia decizii. Avand capacitate/competenta
legala exprimata de autonomie si dorind sa implineasca cel mai bun interes al copilului
(contrariul se probeaza) exercita de drept reprezentativitatea drepturilor copilului.
Ca urmare in prima parte a intrebarii medicul va face eforturi pentru a explica mai clar
tratamentul si va scrie la nevoie; de asemenea poate solicita prezenta unui alt membru al
familiei (de obicei un membru a carui autoritate este recunoscuta, ex. o bunica) care poate
intelege mai clar recomandarea si poate avea timp mai mult. In a doua parte a intrebarii
este ca si cand pacientul s-ar interna initial pentru stabilirea dg. si tratamentului in caz de
diabet si el solicita externarea inainte de stabilirea schemei si evaluarea raspunsului la
aceasta. In ambele cazuri pacientul nu se va externa altfel decat impotriva indicatiei
medicale cu semnatura pe foaie, in cazul cu copilul cu semnatura mamei. Chiar si asa insa
medicul are datoria sa insiste ca externarea este precipitata si cu incalcarea binelui
copilului explicand acestea mamei. Mama trebuie sa prezinte motivele pentru care
interesul copilului dupa cum sunt apreciate de catre medic difera de interesele copilului
dup aprecierea sa. Daca in cazul unei persoane adulte autonomia crea premizele deciziei
proprii, in cazul minorului, decizia parintelui trebuie sa sustina cele mai bune interese ale
copilului: cum nu pot exista diferite interese supreme ale copilului ci doar unul care
corespunde sanatatii si vietii acestuia, parintele trebuie sa conlucreze cu medicul iar

1
medicul cu blandete dar si cu fermitate trebuie sa sustina pozitia loialitatii fata de
pacientul sau, care este copilul (in fapt medicul se afla intr-o dubla loialitate fata de minor
si fata de parinte ca reprezentant legal dar intotdeauna va prima loialitate dsi datoria fata
de pacientul sau minor). Pe caz, in a doua parte a intrebarii, familiei i se transmite sa
astepte definitivarea schemei si verificarea ei in aplicarea concreta si numai dupa aceea se
poate externa.
Externarea cu scheme de tratament nefinalizate spre a fi finalizate si optimizate de catre
familie fara sustinere medicala aduce de la sine neimplinirea datoriei de ingrijire.

3) In cazul in care parintii pacientilor minori sunt necomplianti si nu respecta

indicatiile medicale , are medicul vreodata dreptul de a intrerupe relatia medic-
pacient? In ce conditii?

Raspuns: relatia medic-pacient este intre medic si pacientul minor. Ca urmare medicul nu
poate intrerupe relatia sa cu pacientul sau (care este minorul) pentru ca parintele este
necompliant. Este ca si cum ati da afara din cabinet minorul in nevoie de ingrijire
medicala pentru ca parintele nu va asculta. Ce vina are minorul care are nevoie de
ingrijirea medicala pe care o puteti oferi? Fie parintele reprezinta cele mai bune interese
ale copilului si atunci medicul nu a reusit sa obtina increderea acestuia (poate nu e lipsa de
complianta ci neincredere sau frica parintelui ca medicul nu il poate trata pe copilul sau)
fie parintele cu adevarat nu reprezinta cele mai bune interese ale copilului (adica interesele
acestora diverg) si atunci cel care trebuie dat afara nu este copilul ci parintele solicitand
ajutorul autoritatii tutelare pentru a avea un reprezentant pentru acest copil in ingrijirea pe
care ati decis ca trebuie sa o primeasca in protejarea interesului sau suprem care este viata
si sanatatea sa.

4) In cazul in care in camera de garda a unui Spital Clinic (nu de urgenta, nu exista
ATI) este adus un pacient care are un prognostic nefavorabil daca ramane in
acest spital (status epileptic de exemplu) , este nevoie de consimtamantul telefonic
al medicilor de garda de la Spitalul corespunzator (cu ATI) sau poate fi trimis
fara acord? (de multe ori se intarzie trimiterea pacientului pentru ca nu se obtine
acord de transfer)

Raspuns: In orice caz in care exista o urgenta medico-chirurgicala, adica in care persoana
se afla intr-o stare /conditie medicala in care exista un pericol direct, iminent, clar
exprimat prin care este amenintata grav sanatatea ori viata nu este nevoie de avizul
telefonic de primire. Normele privind transportul bolnavului intercritic sunt foarte tule
pentru astfel de cazuri. Cazul trebuie sa fi etrasnportabil si atunci obligatia mediculi
respectiv datoria de ingrijire este transportul si securizarea functiilor vitale ale pacientuliu
pe timpul trasnportului. Este nerelevant daca unitatea primitoare nu are aviz favorabil cat
timp este in drum spre ea o urgenta medico-chirurgicala care nu avea rezolvare la nivelul
unitatii de la care pleaca pacientul (sa nu uitam ca ceea ce poate fi trasnportabil acum ,
poate deveni netransportabil peste un timp: dupa cum normele la care am facut referire
exprima foarte clar chiar si o persoana netransportabila se va transporta cat timp interesul
sau suprem (viata) este transportul catre o unitate unde exista sanse pentru ca acest interes
sa fie protejat .

5) Legat de accidentul recent din Alpi. Pilotul se pare ca suferea de o afectiune

psihica. Avand in vedere profesia sa, medicul psihiatru sau cel de familie ar fi
trebuit sa anunte compania sau alte autoritati?

2
Raspuns: nu cunoastem daca medicii nu au anuntat ceea ce stiau si care era de natura sa
puna in balanta binele pacientului fata de binele unui tert (in cazul acesta binele public).
Este de dorit ca dezbaterile privind documentele medicale sau actiunile medicale sa se
desfasoare in cadrul comisiilor specializate ale organizatiei socio-profesionale si ale
ministerului sanatatii iar nu in media. Prin urmare stirea ca medicii nu au transmis ar putea
fi adevarata sau neadevarata. In acest caz, care este un caz Tarasov like, medicul are
obligatia sa transmita informatia critica prin care boala pacientului sau tratamentul
acestuia poate pune in pericol sanatatea ori viata unei alte persoane exercitand astfel
protejarea unui tert aflat in pericol (actiune obligatorie pentru orice cetatean nu numai
pentru un medic), rezolvand dubla loialitate prin protejarea celui nevinovat si vulnerabil,
continunad ingrijirea medicala pe care o datoreaza priin loialitate fata de pacientul sau si
protejand alte informatii care nu sunt critice pentru a deveni informatie publica.

6) Pacient se interneaza pentru o infectie severa. Farmacia spitalului poate elibera

doar 3 tipuri de antibiotic, slab eficiente pentru pacient. I se explica pacientului
diagnosticul, riscurile si cea mai buna solutie (alt antibiotic).
a) Medicul isi asuma un tratament in functie de resurse? Posibil in defavoarea
pacientului?
b) Refuza sa interneze pacientul pentru ca stie ca nu are cele mai bune resurse?

Raspuns: pentru a) pe cazul dat un tratament cu resurse inferioare celor optime iinseamna
de la inceput un tratament sub standardul de ingrijire si pricepere necesar acelei boli si
corespunzator cu nivelul de pregatire si calificare (competenta) profesional al medicului in
cauza. Daca se produce un prejudiciu pacientuliu se intrunesc toate criteriile necesare dg.
de malpraxis, adica medicul se afla cel putin in raspundere civila. Datoria de ingrijire a
medicului este in acest caz, de a indrepta pacientul cate o alta unitate medicala care are
resursele si nivelul de competenta ce ii lipsesc primei. Daca pacientul poate sa isi
achizitioneze medicamentele necesare din afara spitalului medicul va implini normele
legale in acest sens in masura in care legea prevede.
Pentru b) in caz de refuz se afla in lipsa datoriei de ingrijire daca pacientul se afla in
urgenta (nu si daca pacientul nu era in urgenta) si poate sa se afle in situatia lipsei de
loialitate fata de unitatea cu care are contract (in conflict de munca-codul muncii
stipuleaza datoria de loialitate a angajatului fata de unitate).

7) Daca un minor se prezinta la camera de garda pediatrie neinsotit de parinti,

poate fi consultat ? (nu reprezinta o urgenta)

Raspuns: Daca este o urgenta este obligatoriu: se anunta parintii. Daca nu este o urgenta
este obligatoriu: se anunta parintii. Legea apara interesul suprem al copilului (viata si
sanatatea) si cere ca in deciziile ce privesc acest interes copilul sa aiba drepturile aparate si
reprezentate de catre persoana indreptatita care este parintele natural sau tutorele. Deci are
nevoie copilul de ingrijire? Se examineaza si se cauta parintii pentru autorizare cu privire
la investigatiile/tratamentele care implica consimtamant informat. Daca intre timp in
asteptatarea parintilor devine o urgenta va fi tratat ca atare pentru salvarea sanatatii grav
afectate ori vietii.

8) O mama minora se prezinta la CPU cu un sugar care necesita internare. Mama

refuza internarea. Cum procedeaza medicul ?

3
Raspuns: mama minora (sub 18 ani) nu poate avea consimtamant informat cu privire la starea
sa de sanatate cu atat mai mult cu privire la starea de sanatate a unei alte persoane. Aceasta
mama nu poate decide nimic cu privire la starea de sanatate a copilului ei. Ea poate avea
autonomie dar nu are capacitate de exercitiu a drepturilor sale civile care sunt sustinute de
autonomie pentru ca nu a implinit 18 ani. Ca urmare nu poate decide asupra vietii si sanatatii
copilului ei. Va fi solicitat consimtamantul informat al unui membru majora al acestei familii
(daca exista, ex. mama sa adica bunica acestui copil) sau se va institui comisia de arbitraj care
oricum va dispune internarea copilului; in acelasi timp se va anunta autoritatea tutelara.

9) Cand Politia ne solicita sa anuntam daca vine la spital sau cand externam un
anumit pacient, ce facem?

Raspuns: politia, etc. se afla in atributii legale cu privire la solicitarea sa cat timp solicitarea sa
este in scris. Orice cetatean este chemat sa vin a in sprijinul solicitarilor organelor statuliu ce
au ca atributii legea, ordinea sociala si siguranta cetateanului.
Medicul va informa de indata conducerea institutiei medicale iar aceasta va avea in ingrijire
acest caz, urmand a anunta plitia, etc. atunci cand persoana in cauza se prezinta la spital,
anuntul politiei fiind facut de catre purtatorul de cuvant al acelei institutii. Daca medicul se
afla in raspundere directa (ex. cabinet individual) atunci desigur, medicul va fi cel care va
anunta.

10) Cand aflam de la un pacient (psihiatric) ca a comis o infractiune (de exemplu :

pedofilie, incest, viol, etc.), o comite in prezent sau intentioneaza sa o comita, ce
facem ?

Raspuns: ca pentru orice cetatean aducerea la cunostiinta a unei fapte antisociale despre a
carui infaptuire aveti cunostiinta.este o obligatie cetateneasca. In acelasi timp tainuirea unei
astfel de fapte poate fi apreciata ca si complicitate ori obstructionarea justitiei. Actul medical
si cel juridic au raporturi diferite si responsabilitati diferite. In primul medicul este responsabil
cu datorie de ingrijire in al doilea cu datorie de instiintare. Admitand ca aceasta persoana este
chiar ea in nevoie de ingrijire (ex. victima a unei incercari de linsaj, provenind dintr-o
manifestare de strada, etc.) medicul are datoria de ingrijire fata de sanatatea si viata
pacientului sau ca datorie umanitara inainite de orice alte consideratii (chiar daca cel in cauza
este un criminal ori un dusman, etc.-exista in acest sens mai multe Conventii internationale-)

11) In ceea ce priveste problema avortului :

a) cum e privit din punct de vedere legal ?
- in functie de varsta de sarcina
- in functie de posibilele afectiuni ale copilului/gravidei
b) cum e privit din punct de vedere etic ?

Raspuns: a) in Romania este legiferata libertatea avortului la cerere in limita varstei de 14

saptamani a fatului sau oricand viata mamei se afla in pericol dincolo de aceasta perioada (a
se citi art.185 CP)
CP. Capitolul I, INFRACIUNI CONTRA VIEII, INTEGRITII CORPORALE I SNTII
Seciunea III, Avortul, Art. 185, Provocarea ilegal a avortului
ntreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, svrit n vreuna dintre urmtoarele mprejurri:
a) n afara instituiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate n acest scop;
b) de ctre o persoan care nu are calitatea de medic de specialitate;
c) dac vrsta sarcinii a depit patrusprezece sptmni, se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani.

4
ntreruperea cursului sarcinii, svrit n orice condiii, fr consimmntul femeii nsrcinate, se pedepsete cu
nchisoare de la 2 la 7 ani i interzicerea unor drepturi.
Dac prin faptele prevzute n alin. 1 i 2 s-a cauzat femeii nsrcinate vreo vtmare corporal grav, pedeapsa
este nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea unor drepturi, iar dac fapta a avut ca urmare moartea femeii
nsrcinate, pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 15 ani i interzicerea unor drepturi.
n cazul cnd fapta prevzut n alin. 2 i 3 a fost svrit de medic, pe lng pedeapsa nchisorii, se va aplica i
interdicia exercitrii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).
Tentativa se pedepsete.
Nu se pedepsete ntreruperea cursului sarcinii efectuat de medic:
a) dac ntreruperea cursului sarcinii era necesar pentru a salva viaa, sntatea sau integritatea corporal a
femeii nsrcinate de la un pericol grav i iminent i care nu putea fi nlturat altfel;
b) n cazul prevzut n alin. 1 lit. c), cnd ntreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice,
potrivit dispoziiilor legale;
c) n cazul prevzut n alin. 2, cnd femeia nsrcinat s-a aflat n imposibilitate de a-i exprima voina, iar
ntreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziiilor legale.

Detalii: http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-185-cpen

b) avortul constituie o dilema etica. Este o dilema etica pentru medic intre beneficenta (fata de
mama)/non-maleficenta (fata de fat) decurgand din dubla sa loialitate (mama/fat) si o dilema
legala pentru medic intre autonomie, dreptul la sanatate (a mamei)/dreptul la viata a fatului.
In acelasi timp este o dilema etica si pentru mama.Moral este o actiune in care mama isi va
exercita autonomia (drepturi civile printre care in acest caz se exprima dreptul la libertate)
fiind apasata de raspundere morala iar acest impas moral nu primeste rezolvare din partea
legii ci doar decriminalizarea juridica necesara exercitiului drepturilor civile atunci cand
cerintele legii sunt respectate (vezi art. 185 CP).
Medicul are aceleasi drepturi ca orice alt cetatean: ca urmare si el are dreptul la libertate ceea
ce ii confera egale drepturi si egale libertati cu privire la exercitiul optiunilor de constiinta
avand insa in vedere ca interesul suprem al pacientului sau (sanatatea si viata) sa fie mereu
protejate si exprimate deasupra interesului societatii si stiintei sau a oricarui alt interes
(inclusiv al sau).

12) Pacient oncologic, stadiul terminal, fara resurse terapeutice. Face SCR. Nu avem
ventilator sau locuri in ATI. Apartinatorii ori nu isi exprima parerea de isi
doresc sau nu sa fie resuscitat sau insista. Ce facem? Facem BLS + ALS chiar
daca in aproape 100% din cazuri pacientul ramane intubat in salon, ventilat pe
balon Ruben si mai traieste 1-2 ore?
Dar in cazul pacientilor cu mielom multiplu fara resurse terapeutice in aceeasi
situatie?

Raspuns: Daca pacientul este viu si in SCR (moarte clinica/moarte somatica) atunci Resusc
CR este obligatorie ca datorie de ingrijire (protocol anexa in legea sanatatii 95/2006). In caz
contrar este ucidere la cerere sau neacordarea asistentei de urgenta in pericol de moartea (ca
medic si ca cetatean: dubla vinovatie). Neacordarea RCR este lipsa de datorie de ingrijire si in
raport cu legea drepturilor pacientului. Medicul va avea raspundere legala (penala si civila) si
profesionala (posibil si administrativa in raport juridic fata de functiile exercitate). Este
nerelevant ce exprima apartinatorii intrucat orice exprima apartinatorii chiar si solicitarea de a
nu efectua masurile de resuscitare constituie ucidere la cerere (in acest caz a apartinatorilor)
ceea ce aduce aceleasi raspunderi. Desigur si apartinatorii sunt vinovati de aceleasi fapte in
cererea lor cat timp aceasta nu intruneste criteriile circumstantelor atenunate prevazute de
lege, art. 196 (dar chiar sub actiunea circumstantelor cererea lor si implinirea actiunii raman
criminalizate). Eutanasia este desfiintata din legea penala, adica medicul nu mai are
circumstante atenuante fata de cererea expresa, voluntara si repetata a pacientului de a fi

5
ajutat sa moara, ceea ce inseamna ca nu mai are responsabilitate atenuata de circumstantele
atenuante ci are raspundere integra fiind privit ca orice cetatean.
CAPITOLUL I
Infraciuni contra vieii
Art. 190
Uciderea la cererea victimei
Uciderea svrit la cererea explicit, serioas, contient i repetat a victimei care suferea de o boal
incurabil sau de o infirmitate grav atestat medical, cauzatoare de suferine permanente i greu de suportat, se
pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani.
Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-190

13) in cazul consumatorilor de droguri cui trebuie sa ne adresam? Ce institutie ne

poate ajuta in aceasta situatie? Este evident ca acestia pot reprezenta un pericol
atat pentru familia lor cat si pentru restul societatii?

Raspuns:
Internarea non-voluntara este reglementata strict de catre legea sanatatii mintale, Legea
487/2002 republicata 2012.
Legea 487/2002 republicata 2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice
Republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 652 din 13 septembrie 2012
[http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sanatatii_mintale.php]
Art. 12
Evaluarea starii de sanatate mintala se efectueaza la cererea persoanei, la internarea voluntara a acesteia intr-o
unitate psihiatrica sau in conditiile unei internari nevoluntare prin solicitarea expresa a persoanelor mentionate la
art. 56.

Sectiunea 2 - Internarea nevoluntara. Extras:

Art. 53
Procedura de internare nevoluntara se aplica numai dupa ce toate incercarile de internare voluntara au fost
epuizate.

Art. 56
(1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii administratiei publice locale cu atributii in domeniul social-medical si de ordine publica;
d) reprezentantii politiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum si de catre procuror;
e) instanta de judecata civila, ori de cate ori apreciaza ca starea sanatatii mintale a unei persoane aflate in cursul
judecatii ar putea necesita internare nevoluntara.
(2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin.
(1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstantelor care au condus la solicitarea de
internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei in cauza si a antecedentelor medicale cunoscute.
(3) Procedura revazuta la art. 61 si urmatoarele se aplica in mod corespunzator.

Art. 57
(1) Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de
ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza ese vadit periculos pentru sine sau pentru alte
persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor,
in conditiile respectarii tuturor masurilor posibile de siguranta si respectarii integritatii fizice si demnittii
persoanei.
(2) Transportul bolanvului psihic cu ambulanta se efectueaza, intotdeauna, cu insotitor.

Art. 58
Medicul psihiatru, dupa evaluarea starii de sanatate mintala a persoanei aduse si dupa aprecierea oportunitatii
internarii nevoluntare, are obligatia de a informa imediat persoana respectiva si reprezentantul legal al acesteia
cu privire la hotararea de a o supune unui tratament psihiatric, precum si cu privire la propunerea de a o supune

6
internarii nevoluntare. Totodata, in termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, medicul psihiatru trimite
documentatia necesara propunerii de internare nevoluntara comisiei prevazute la art. 61 alin. (1), prin conducerea
unitatii medicale respective, si informeaza persoana ca va fi examinata de catre aceasta comisie, aducand aceasta
la cunostinta reprezentantului legal sau conventional al pacientului.
Art. 59
Daca medicul nu detine informatii referitoare la persoanele prevazute la art. 58, are obligatia de a informa
conducerea unitatii medicale, care va transmite informatia, de indata, autoritatii tutelare sau, in cazul minorilor,
directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care pacientul
isi are domiciliul sau resedinta ori, in cazul in care acestea nu sunt cunoscute, pe cele in a caror unitate
administrativ-teritoriala se afla unitatea medicala.

Art. 60
(1) Daca medicul psihiatru considera ca nu exista motive medicale pentru internarea nevoluntara, va inscrie
constatarea sa, cu motivarea respectiva, in documentatia medicala.
(2) Medicul psihiatru va informa institutia care a sesizat respectivul caz, precizand motivele care au stat la baza
deciziei sale.

Dincolo de aceasta situatie, internarea este doar voluntara ceea ce presupune ca se pot face
recomandari persoanei carora le da curs sau nu.
Cunoasterea situatiei privind consumul, detinerea sau folosirea, etc. de droguri obliga conf.
legii aducerea la cunostiinta politiei a acestor fapte intrucat constituie infractiune.

Art. 386 Cod Penal - Traficul ilicit de droguri(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, oferirea, punerea n vnzare, vnzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,
transportul, procurarea, cumprarea, deinerea sau alte operaiuni privind circulaia drogurilor de risc, fr drept,
se pedepsesc cu nchisoare strict de la 3 la 15 ani i interzicerea unor drepturi.
(2) Dac faptele prevzute n alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este deteniunea sever de la
15 la 20 de ani i interzicerea unor drepturi.
(3) Cu pedeapsa prevzut n alin. (2) se sancioneaz i introducerea sau scoaterea din ar, precum i importul
ori exportul de droguri de risc, fr drept, n scopurile prevzute la alin. (1).
(4) Dac fapta prevzut n alin. (3) are ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este deteniunea sever de la 15
la 25 de ani i interzicerea unor drepturi.
(5) Organizarea, conducerea sau finanarea faptelor prevzute n alin. (1)-(4) se sancioneaz cu maximul
pedepsei prevzute pentru fapta, comis, iar dac acest maxim este nendestultor se poate aplica, o pedeaps
pn la maximul ei general.

Art. 387 - Nerespectarea dispoziiilor privind administrarea ilicit de droguri

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumprarea sau
deinerea, introducerea, i scoaterea din ar de droguri pentru consum propriu, fr drept, se pedepsete cu
nchisoare strict de la 2 la 5 ani.
(2) Punerea la dispoziie, cu intenie, cu orice titlu, a unui local, a unei locuine sau a oricrui alt loc amenajat n
care are acces publicul pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit n asemenea locuri se
pedepsete cu nchisoare strict de la 3 la 10 ani i interzicerea unor drepturi.
(3) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenie, de ctre medic, fr ca aceasta s fie necesar din punct de
vedere medical, se pedepsete cu nchisoare strict de la un an la 5 ani.
(4) Cu pedeapsa prevzut n alin. (3) se sancioneaz i eliberarea sau obinerea, cu intenie, de droguri de mare
risc pe baza unei reete medicale prescrise n condiiile prevzute n alin. (3) sau a unei reete medicale
falsificate.
(5) Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, n afara condiiilor legale, se pedepsete cu nchisoare
strict de la un an la 5 ani.
(6) Furnizarea, n vederea consumului, de inhalani chimici toxici unui minor se pedepsete cu nchisoare strict
de la un an la 3 ani.
(7) ndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dac este urmat de executare, se pedepsete cu
nchisoare strict de la un an la 5 ani, iar dac ndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este nchisoarea
strict de la un an la 2 ani sau zile-amend.
(8) Organizarea, conducerea sau finanarea faptelor prevzute n alin. (1)-(7) se sancioneaz cu maximul
pedepsei prevzute pentru fapta comis, iar dac acest maxim este nendestultor se poate aplica o pedeaps pn
la maximul ei general.

7
14) In ce conditii putem folosii consimtamantul verbal? ( adica in ce situatii are
valoare din punct de vedere legal?
Raspuns: consimtamantul este obligatoriu informat si priveste o persoana autonoma.
Poate fi luat si verbal in actul terapeutic daca persoana este autonoma, nu exista timp
fizic pentru prezentarea formularului de consimtamant si exista martori pentru a atesta
cele de mai sus. Informarea ramane obligatorie. Forma verbala este o procedura de
exceptie.
In actul de cercetare este obligatoriu in scris.

15) Care este legea care precizeaza ca, in cazul unui minor este nevoie de
consimtamantul informat al ambilor parinti?

Raspuns: Conditiile calatoriei in strainatate a minorului sunt reglementate de Legea nr.

248/2005. Minorul care nu a implinit 18 ani are nevoie de acordul ambilor parinti
pentru a calatori in strainatate. Exceptii: sunt 3 exceptii. Una dintre ele atesta ca in
cazul in care minorul calatoreste in straintate pentru a beneficia de un tratament
medical care nu este posibil pe teritoriul Romaniei si fara de care viata sau sanatatea ii
este pusa in mod grav in pericol, minorul poate parasi tara fara acordul ambilor parinti,
daca insotitorul prezinta documente doveditoare emise sau avizate de autoritatile
medicale romane, din care sa rezulte statul si perioada in care urmeaza sa se acorde
tratamentul medical respectiv.

Vechiul Cod Civil acorda exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului doar unuia
dintre parinti (in mod uzual aceste drepturi reveneau mamei).
Noul cod civil prevede ca ambii parinti pot in egala masura sa decida asupra
aspectelor importante legate de viata copilului spre exemplu plecarea cu copilul in
strainatate, ce liceu sa urmeze copilul, actele medicale ori tratamente medicale
importante, etc. Se coroboreaza codul civil cu legea nr. 272/2004 privind protectia si
promovarea drepturilor copilului.

16) Transportul la domiciliu al starilor terminale pentru a muri acasa neasistati,

este ucidere din culpa, pentru intreruperea ventilatiei mecanice si a perfuziilor
?

Raspuns: Trebuie in mod esential efectuata o diferentiere pe de o parte intre externarea

pacientului bolnav/grav bolnav a carui stare de sanatate se afla deasupra resurselor
terapeutice (lipsa de eficienta terapeutica) aflat in nevoie de asistenta medicala (nevoie
de ingrijire medicala) dar nu in nevoie de asistenta de urgenta dar in nevoie de ingrijire
medicala paliativa si care solicita externarea (la cerere) si careia i se da curs si pe de
alta parte externarea pacientului (la cererea sa sau a familiei exprimata pe FO)
dependent de mijloace externe/artificiale de sustinere a vietii (evitati suport vital
respirator) sau aflat in nevoie de asistenta medicala/chirurgicala de urgenta.

In primul caz externarea este legala si nu poate fi urmata de responsabilitate legala si

deontologica pentru medic; mai mult este ceea ce trebuie sa se intample intrucat un
spital public este pentru cazurile de urgenta sau in care exista nevoie de asistenta
medicala terapeutica. Nu trebuie uitat ca resursele unui spital public trebuie sa fie
disponibile public pentru cazurile in care exista nevoie de asistenta terapeutica.

8
 In al doilea caz medicul se afla in raspundere atat legal cat si deontologic. Daca
intrerupe suportul vital este evident ca persoana va muri intr-un timp apropiat ceea
ce este fie ucidere la cerere (daca cere persoana) fie omucidere (in orice alt caz). Este
de asemenea lasare fara ajutor. Este de asemenea neacordarea asistentei medicale de
urgenta. Este neglijenta in serviciu. Este neindeplinirea obligatiilor de serviciu
rezultand din contractul de munca, etc.

Precizarea externarii impotriva indicatiei medicale cat timp se intrerupe suportul vital
ori masurile adresate vietii si sanatatii nu constituie o aparare pentru personalul
medical intrucat pacientul se afla in risc vital si era in datoria de ingrijire de asistenta
medicala de urgenta si ca atare nu se putea externa fara a acentua riscul vital. Ca
urmare medicul poate fi acuzat de lasare fara ajutor (ca simplu cetatean) cat si
neacordarea asistentei medicale de urgenta cat si ucidere la cerere. De lasare fata
ajutor pot fi acuzati si apartinatorii care fug cu bolnavul din spital sustragandu-l
actului terapeutic (se va anunta politia).

Transportul nu poate fi facut de catre unitatea medicala in nici una dintre variantele
discutate daca unitatea este publica.

17) In cazul consimtamantului pe care pacientul il semneaza la internarea in spital, in

cazul in care nu este clar diagnosticul ( avem un diagnostic de etapa) cum poate fi
evaluata evolutia bolii, respectiv riscurile la care este supus pacientul?

Raspuns: este o intrebare foarte buna. Nu este rau ca se ia CI de etapa la un dg. de

etapa. Important este ca sa se ia CI la orice actiune medicala care presupune riscuri
pentru pacient intrucat toate legile prevad aceasta (legea sanatatii, legea drepturilor
pacientuliu, codul deontologic) iar CI nu se poate lua fara informare prealabila (de
aemenea precizata in toate legile in domeniu). Ori nu se poate informa pacientul la
internare despre operatia pe care inca nu stie nimeni daca o va face sau prin ce metoda
sau tehnica, cu ce riscuri, sau ce investigatii va efectua (ex. radiologie imagistica, etc.),
sau ce tip de tratamente (citostatice, etc.), etc.
Indiferent ce CI se semneaza la internare (normal este un CI cu caracter general
privind spitalizarea, respectarea recomandarilor, efectuarea analizelor curente,
intocmirea documentatiei medicale, etc.) intotdeauna TREBUIE luat CI cu ocazia
interventiilor chirurgicale, anestezice, investigatiilor cu risc (ex. Endoscopie,
colonoscopie, raiologie imagistica cu subst. De contrast, etc.) si in cazul tratamentelor
cu substante medicamentoase cu risc (ex. Betablocante, clonidina, cortizon, citostatice,
etc.). Cred ca in acest caz Colegiul medicilor ar trebui sa aduca precizari.

18) In cazul unui pacient ce a suferit un infarct de miocard, care este perioada in care este
interzis condusul autoehiculelor. Exista legislatie in acest sens?
Noul Cod rutier. Medicul trebuie sa dea aviz, avizul fiind in corespondenta cu lista
bolilor care sutn incompatibile cu calitate de conducator autot si dreptul de conducere
(Mon. Oficial). De ex. La afectiunile cardiovasculare: angina pectorala de repaus,
IMA in antecedente in conditiile avizului si controalelor periodice, tulburari grave de
ritm, epilepsie, boli neurologice, alcoolism, etc. Un pacient nu ar trebui externat decat
numai atunci cand este in siguranta medical. Iar daca el este in siguranta medical si
ceilalti sunt. De exemplu poate fi riscant sa externati un pacient recent operat la ochi
care are pansament ocluziv prin care nu vede de partea acelui ochi. Chemati un taxi

9
 pentru pacient daca sunteti la cabinet privat. Puteti aduce la cunostiinta pacientului
inainte de interventie cu privire la aceste masuri.

Noul cod rutier Art.22.

(2) Afectiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducator de autovehicule sau
tramvaie se stabilesc de catre Ministerul Sanatatii Publice si se aproba prin ordin al
ministrului, care se publica n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I.
(6) Medicul de familie, atunci cnd constata ca o persoana din evidenta sa, care poseda
permis de conducere, prezinta afectiuni medicale prevazute n ordinul ministrului sanatatii
publice emis conform alin. (2), va solicita examenul de specialitate necesar, iar n cazul n
care s-a stabilit ca persoana este declarata inapta medical sau psihologic pentru a conduce
un autovehicul sau tramvai, va comunica aceasta imediat politiei rutiere pe raza careia
medicul si desfasoara activitatea.

19) Avand in vedere procesele din ultimul timp, care este legislatia privind platile
informale? Sunt legale? Daca da, in ce conditii?

Raspuns: nu sunt.

20) Care este legea sau articolul de lege care exclude o raspundere juridica penala in cazul
corectarii unei erori medicale?

Este un pricipiu de drept cu privire la constituirea prejudiciului reclamat in baza caruia cat
timp nu se poate face dovada prejudiciului (in civil) ori vatamarii (in penal) nu se poate
constitui actiunea cu exceptia actiunilor care prevad pedepsirea tentativei (tentativa
presupune ca nu exista un prejudiciu constituit ci doar intentia de a-l produce). Nu se
poate constitui o actiune in cerere sau reparatie cat timp nu se poate face dovada ca s-a
constitui un prejudiciu care sa ocazioneze reparatia. Ca urmare este invocat in instanta,
adica in proces, in aparare de catre aparare. Este altfel spus se afla in materia penala si un
avocat poate aduce lamuriri suplimentare.

21) Constatam ca o pacienta internata ( 17 ani si 6 luni) cu Diabet zaharat tip I, care vine
pentru hipoglicemii frecvente, aparent in absenta administrarii de insulina, si
descoperim in analizele de laborator ca totusi este injectata cu insulina ( probabil de
mama, care este divortata si are custodia copilului). Fata neaga, mama neaga, insa
datele de laborator sustin 100%. Dupa confruntarea mamei hipoglicemiile nu mai apar,
insa dupa o zi doreste externarea fetei.
Ce facem? Anuntam tatal? Anuntam Protectia Copilului? Anuntam Politia?
Putem fi trasi la raspundere daca la un moment dat in timpul unei hipoglicemii severe in
afara spitalului fata ramane cu deficit neurologic sau moare?

Raspuns: este f. interesant acest caz, legal si etic. Legal este simplu insa implicatiile sunt
complicate. Adminstrarea insulinei poate fi letala: de hipoglicemie se poate muri, ca
urmare daca aveti dovada administrarii insulinei fara control medical puteti anunta
protectia copilului daca acesta este minor iar in cazul in care parintele se opune, politia.
Este ca si cand ar fi drogat fara sa vrea. Practic in cazul dat daca acceptati externarea
copilului el va fi externat unui parinte care ar putea sa nu urmareasca cel mai bun interes
al copilului astfel incat copilul sa fie in pericol. Este ca si in cazul in care ca pediatru
constatati ca minorul are leziuni traumatice care sunt cu toata probabilitatea produse prin
abuz fizic si nu prin cadere iar parintele va declara ca este un copil nazdravan. Dupa

10
confruntare doreste sa externeze copilul imediat. In aceste cazuri minorul trebuie pus sub
protectia autoritatii tutelare iar dvs. sa instituiti tratamentul corespunzator cazului.
Revenind la caz in opinia mea cred intemeiata, intr-un astfel de caz ca cel prezentat
trebuie sa se ia masura instituirii protectiei asupra minorului daca aveti convingerea ca se
ia insulina fara indicatie.
Exista doua comentarii suplimentare: insulina se poate lua cu consimtamant dupa 18 ani in
unele trataemente de pregatire intensa fizica (culturism, etc.) dar nu sub 18 ani; al doilea
se refera la circuitul controlat al insulinei, cazul in discutie aducand in analiza si
obstructionarea acestui circuit.
Daca ati putut face tratamentul si sa stabiliti schema de tratament cu externare si bilet de
externare iar copilul ia acasa altceva decat era recomandat medicul nu are nici o
raspundere. Daca schema de tratament nu a fost stabilita, externarea este la cererea
parintelui impotriva indicatiei medicale iar parintele iresponsabil (ceea ce se poate
demonstra ulterior) chiar daca se semneaza pe foaie exista posibilitatea angajarii
raspunderii pentru neimplinirea datoriei de ingrijire si neglijenta in serviciu cu privire la
starea de pericol pe care constatand-o medicul ar fi trebuit sa anunte autoritatile.

22) In timpul unei garzi pe sectia Medicale a unui spital de urgenta este internata o
pacienta care din punctul de vedere al medicului curant dar si vizibil cu ochiul liber nu
are autonomie, insa niste persoane care o ingrijesc vin cu un notar in timpul internarii
si vor sa o puna sa semneze un act de vanzare cumparare a unui apartament.
Ca medic de garda constatam acest lucru. Ce putem face? Ce trebuie sa facem moral si
legal ? Aceste persoane nu ingrijesc persoana internata asa cum este nevoie, este neglijata,
plina de escare, etc...

Raspuns : cu privire la persoanele autonome. Nimeni nu poate intra pe sectie fara

acordul medicului curant sau de garda. Chiar daca sunt in timpul orelor de vizita
acordul medicului continua sa fie necesar. Nu se semneaza nici un act in spital fara ca
medicul curant sa stie. Orice acte de dispozitie se vor semna dupa externare.Atentie
mare la invoiri care nu trebuie sa existe: pe timpul invoirii de facto (de fapt) semneaza
acte de dispozitie, face accident, etc. si de jure (legal) el este in spital. Daca externarea
nu se va mai efectua atunci medicul poate decide daca permite sau nu. Ii dati afara
imediat cum ii vedeti cat timp nu v-au cerut acordul : sunteti autoritatea si sunteti in
autoritate. Personalul medical din subordine trebuie instruit cu privire la aceste
posibilitati si sa va anunte in orice moment deindata ce se intampla astfel de vizite
neautorizate.
Ar putea intra cineva din afara si sa bata sau sa ucida pacientul. Spitalul este unitatea
in care se acorda ingrijiri medicale si in care pacientul ar trebui sa se afle la adapost in
sensul ca securitatea cu privire la sanatate si viata sa sa ii fie protejata. Orele de vizita
sunt din aceleasi motive restrictionate. Puteti chiar dispune suspendarea vizitelor.

Cu privire la persoanele lipsite de autonomie, o astfel de vizita este exclusa. Pentru a fi

exclusa constatand lipsa de autonomie anuntati familia si preintampinati problema
anuntand ce nu terbuie sa se produca. Anticipati. Apoi puteti actiona cu fermitate.
Anuntati si seful de sectie (obligatoriu). Cum ar fi sa vina peste 2 zile copilul care sa
intrebe cum s-a ingaduit intrarea unui notar prin care s-a vandut casa parinteasca in
cazul unei persoane lipsite de autonomie? Sectia (spitalul) este in culpa si prin el
medicul pt. neglijenta.

11
23) Sunt medic rezident Recuperare. La vizita observam deteriorarea starii generale a unui
pacient, nu mai raspunde la stimuli verbali, doar durerosi, solicitam consult neurologic
cu recomandare de CT de urgenta (sau RMN in alte cazuri). Pacientul este singur, nu
poate semna consimtamantul pentru CT/RMN. Incercam sa luam legatura cu familia,
fara rezultat (nu raspund la telefon). Cum este o urgenta iau legatura cu cei de la
CT/RMN cu privire la consimtamant, iar raspunsul acestora este pacientul va face
investigatii doar daca consimtamantul este semnat. Daca el nu poate semna si familia
(apartinatorii) nu este de gasit, medicul a completa datele pacientului din foaia de
observatie si va parafa/semna el , pentru ca isi asuma raspunderea de a face aceasta
investigatie in locul pacientului/familiei
Imediat ne-am gandit ca va fi parafat de catre medicul curant si nu va fi folosita parafa
de rezident, dar chiar si asa, este legal sa parafeze si sa semneze medicul
consimtamantul in urgenta in locul apartinatorilor, cand pacientul intra in coma
superficiala? ( consimtamant pentru o investigatie).
Si daca, ipotetic vorbind, se va folosi substanta de contrast si pacientul va face o
reactie alergica sau se va intampla altceva, poate fi tras la raspundere de catre
apartinatori, desi intentia medicului a fost buna ( prin investigatie se ia decizia
terapeutica salvatoare de viata)? Nu poti astepta apartinatorii sa apara ( risc de deces al
pacientului), dar nici nu poti sa ii pui sa semneze dupa ce a facut investigatia (chiar
daca e in urgenta).

Raspuns: toate observatiile sunt corecte. Medicii radiologi stiu ca exista riscuri si nu
autorizeaza fara CI si au dreptate. Pe de alta parte CI in urgenta nu este necesar. Este
nevoie de comisie de arbitraj, dupa lege, care semneaza pe foaie solicitarea de
CT/RMN, sef sectie medic curant si inca un medic (neurologie, etc.) din specialitate.
Nu este suficient doar semnatura medicului curant cu atat mai mult semnatura de
medic rezident este insuficienta legal.
Pentru orice presupune o nevoie legala (precum CI), semnatura si parafa de medic
rezident nu este valid legala intrucat medicii rezidenti nu au dreptul complet de libera
practica.

12