Organele receptoare sunt aproximativ comune pentru toate speciile. Celulele
receptoare pt vestibular sunt cele de tip v1 si 2, iar pentru auditiv vorbim de celulele paroase interne si externe. Se mai numesc si celule ciliate. -ele prezinta un singur cil adevarat, numit chinocil-care e cel mai lung, pana la 10 micrometrii,avand un model caracteristic de 9+2 microtubuli. -pe langa chinocil, celulele paroase au un numar mare de sterovili care sunt falsi cili, constituiti din actina, care nu mai prezinta aranjamentul caracteristic de 9+2 microtubuli. -acest manunchi de vili genereaza aspectul de celula paroasa, care este similara la om pentru aparatul acustic, respectiv vestibular. -pe baza deflexiunile stereovililor se va genera depolarizarea celulelor recetoare si astfel, transmiterea informatiei sonore. -sunt intre 50-150/ o celula paroasa -cand sterovilii chinocil=> depolarizarea -in sens invers=> hiperpolarizarea celulara
Componentele aparatului auditiv:
Segment extern: ureche externa cu pavilion si conduct -au rolul de a directiona vibratiile sonore spre mb timpanica -sunetele sunt transmise atat direct, cat si in urma reflectarilor de catre aceste structuri -anumite frecvente vor fi atenuate, altele amplificate -exista animale la care pavilionul isi modifica pozitia, ceea ce ajuta la captarea mai buna a suntelelor si detectarea mai precisa a localizarii lor. -urechea externa e constituita din fibro-cartilaj si epiteliu -conductul auditiv extern patrunde 2,5 cm in osul temporal 1
Urechea medie e separata de externa prin mb timpanica ce
vibreaza la contactul cu undele sonore -contine cele mai mici oase din corpul uman: ciocanul in contact cu timpanul, nicovala si scarita pe fereastra ovala -exista 2 muschi: tensor al timpanului si scaritei, avand semnificatie functionala deosebita, prin contratiile lor obtinandu-se atenuarea unor zgomote parazite, atenuarea zgomotelor generate de propriul organisc (masticatie, rasunetul vocii) -se poate regla receptivitatea si in sensul captarii unor informatii mai slabe, dar de maxim interes dintr-un fond de sunete de intensitate crescuta. -contine aer si pentru egalizarea presiunii exista conexiunea cu faringele prin trompa lui Eustaquo- e si o modalitate de propagare a unor infectii faringe urechea medie, care odata cronicizate determina otita medie cronica, ale carei consecinte: hipoacuzie de transmisie si scleroza urechii medii. -comunica cu mastoida, explicand propagarea unor infectii ale urechii medii cu otomastoidite, care rdica probleme de tratament si se pot complica cu apcese cerebrale, stare septica deces. -datorita imedantei acustice diferite dintre mediul aerian din urechea medie si cel lichidian din ureche interna, pana la 97% din informatia sonora s-ar disipa la trecerea undelor sonore din urechea medie in urechea interna -acest fenomen e prevenit prin prezenta unui mecanism de amplificare determinat de faptul ca suprafata timpanului e de 17-20 x mai mare decat cea a ferestrei ovale -tot la nivelul urechii medii trece si nervul facial. Urechea interna: -comunica cu media fie prin fereastra ovala-cale de legatura cu scala vestibulara, fie cu fereastra rotunda-cu scala timpani a urechii. -e constituita din cohlee, melc care realizeaza 2 spire si jumatate -in sectiune transversala, cohlea contine scara vestibulara care comunica cu u medie prin fereastra ovala, scala media unde se afla oragnul Corti si scala timpani -intre vestibulara si medie este mb lui Rainer . -intre media si timpani este mb bazilara unde se afla oraganul Corti -in scala vestivulara si timpani, exista perilimfa a carui compozitie e bogata in ioni de Na si saraca in K= concetratie similara LCR
-in scala media unde e organul lui Corti, lichidul e endolimfa, cu o
compozitie particulara extrem de bogata in K, pana la 150 mmoli si saraca in Na, cca1 mmol; e bogat si in HCO3 -la nivelul perilimfei, potentialul local= 0 mvolti, potentialul endolimfei este=+80 mvolti- cel mai ridicat din organism -potentialul ridicat e datorat faptului ca la nivelul scalei media, prin intermediul striei vascularis se introduce in permanenta K in endolimfa prin intermediul unur canale de K de tip KCN Q1. -epiteliul are celule marginale, intermediare, bazale- care vor prelua ionii de K de la niste fibrocite ale gg spiral. -fibrocitele preiau K prin m multe mecanisme: canale de K in contratransport Na, K , Cl. -intre celulele intermediare si cele marginale exista o zona intrastiala unde concentratia K este mentinuta scazuta pt ca K este expulzat din celulele intermediare in marginale prin aceleasi canale prezente la nivelul fibrocitelor. -K din celulele marginale va fi expulzat in endolimfa prin intermediul canalelor de K, Q1 -K este esential, deoarece pe baza fluxului sau se va realiza depolarizarea celulelor cu rol de R -urechea interna comunica si cu LCR prin intermediul apeductului melcului si cu celelalte lichide prin ductul Reuniens -exista comunicare prin fibrocite si alte canale intre perilimfa scalei vestibulare si cea a scalei timpani. -la nivelul sclei media e organul Corti, constituit din celule de sustinere de mai multe tipuri: lui Claudius, etc -exista 3-4 straturi de celule paroase externe, aprox 16 mii de astfel de celule -un singur strat de interne, aproximativ 3000 de astfel de celule -sterovilii celulelor paroase externe vin in contact cu mb tectoria care este o membrame densa, in vreme ce cei ai celulelor interne plutesc libere in endolimfa -exista diferente intre cele externe si interne, neurotransmitatorul e prezent doar in cele interne, accestea prezinta si canale de Ca voltaj dependente in portiunea bazo-laterala -la depolarizare se realizeaza exocitoza neurotransmitatorului, reprezentat de glutamat -cele externe, nu au vezicule cu mediator chimic, dar au o proteina numita prestina, care va ajuta la amplificarea informatiei acustice sau la atenuarea 3
la 30.000 aferente, dar 95% sunt distribuite celulelor paroase interne, desi acestea sunt mai putin numeroase, in vreme ce 5% din afrerente sunt repartizate celor externe-mai numeroase, dar care nu prezinta neurotransmitatori -in momentul in care se produce o informatie sonora sub forma de vibratie acustica, propagata in lichidele cohleei, daca sterovilii se deflacteaza spre chinocil= depolarizare -flectarea inversa=hiperpolarizarea -sterovilii sunt interconectati intre ei prin niste legaturi terminale numite tip links. -aceste legaturi se considera astazi ca ar determina odata flectate printr-un mecanism de tip resort, deschiderea unor canale cationice voltaj senzitive de la nivelul stereovililor in portiunea apicala -se va realiza un flux de ioni de K in celula, care va determina depolarizarea acesteia -depolarizarea celulei paroase externe va declansa contractia unei proteine: prestina, care va duce la scurtarea diametrului celulei cu rol de amplificator in trensmiterea vibratiei acustice -pt celulele paroase interne, vibratia acustica va determina flectarea stereovililor, care daca se face catre chinocil, se vor deschide canalele cationice apicale mecano-senzitive, prin influx de K se depolarizeaza celula cu aparitia unui potential local de receptor, propagarea determinand deschiderea canalelor de Ca voltaj senzitive de la nivelul portiunii bazolaterale influx de calciu care va determina exocitoza veziculelor cu glutamat in mediul extracelular, care se vor lega de R la nivelul aferentelor nervoase unde se va genera potentialul de actiune CELULA INTERNA NU GENEREAZA PA CI DOAR P DE RECEPTOR -exista la polul apical un usor influx de ioni de K care nu depolarizeaza deoarece in partea bazolat exista niste canale mecanosensibile care scot mereu K din celula
-cand sterovilii se flecteaza opus chinocilului se va realiza inchiderea canalelor
de K mecanosenzitive apicale, suplinindu-se componenta lor bazala si prin actiunea combinata dintre limitarea influxului de K, dar continuitatea efluxului de K la nivelul canalelor mecanoinsenzitive din portiunea bazolaterala are loc hiperpolarizarea celulei Succesiunea de evenimente este urmatoarea: vibratia sonora daca determina o miscare catre exterior a ferestrei ovale spre urechea medie, se produce o reducere a presiunii de la nivelul scalei vestibulare care va determina pentru echilibrarea presiunilor intr-un sistem osos incompresibil, miscarea ferestrei rotunde spre interiorul melcului in scala timpanului -in urma acestor fenomene, presiunea crescuta din scala timpani, comparativ cu vestibulara si media, va determina ascensionarea unitatii constituie din media si vestibulare si astfel, ascensionarea mb bazilare foarte fina si flexibila pe care e organul corti -ascensionarea mb bazilare cu celulele paroase interate, va fi urmata de o flectarea a sterovililor celulelor paroase externe -dupa flectare va fi activata prestina cu contractia celulara si reducerea diametrului acesteia care va determina flectarea endolimfei, ducand la flectarea stereovililor celulelor paroase interne in mod suplimentar. -prin urmare, celulele paroase externe cu prestina, actioneaza ca un amplificator in transmiterea vibratiilor sonore, astfel se explica de ce sunete f scurte pot fi sesizate usor, ca un ecou. -actiunea prestinei se produce independent de actina, ioni de Ca, alte tipuri de ioni -in urma flectarii sterovililor cel paroase interne catre chinocil, are loc desc canalelor cationice mecanosenzitive apicale ale celulelor paroase interne, influx de K intracelular, generarea unui potential local de R , deschiderea canalelor de Ca voltaj dependente din zona bazolat, influx de ioni de Ca, exocitoza veziculelor cu glutamat in spatiul extracelular, ce vor determina prin leg de R de la nivelul aferentelor nervoase, pot de actiune. -cel p externe primesc si eferente de tip olivocohlear care determina modularea sensibilitatii sau receptivitatii celulelor paroase externe, astfel incat ele vor
amplifica sau diminua transmiterea informatiei sonore, in functie de comanda
centrilor nervosi superiori. -fb pornesc de la nucleul olivar superior si astfel pot creste nivelul de sensibilitate fata de stimuli slabi cu o semnificatie aparte pt noi, sau reducem sensibilitatea in momente de concentrare Decodificarea frecventei sunetelor e posibila datorita faptului ca mb bazilara actioneaza ca un decodor/harpa/ analizor spectral. -exista mai multe teorii privind modul in care mb bazilara determina transmiterea informatiilor legate de frecvente diferite. Una dintre ele spune ca la baza melcului, mb bazilara e mai rigida si mai ingusta, avand maximum de rezonanta pt frecventele inalte. Pe masura ce se apropie de apexul melcului, devine mai flexibila, rezonand maximal la frecventele joase. In functie de zona stimulata prin depolarizare si cele hiperporalizate in care informatia nu e rezontat, vor fi transmise informatii la nivel cortical -vocea umana si muzica sunt constituite din tonuri pure si supratonuri dispuse in maniera ordonata, perioadica -zgomotul are o structura dezorganizata a componentelor -percepem frecvente intre 20 si 20 de mii de Hz, mult mai limitat comparativ cu alte animale, majoritatea mamiferelor pana la 50 mii de Hz si unele precum balenele si liliecii pana la 100 mii de Hz. Probe cu diapazonul: -proba Rine care compara transmiterea pe cale aeriana cu osoasa -rine pozitiv inseamna perceperea mai intensa a sunetului pe cale aeriana fata de calea osoasa. Acesta e normalul sau poate semnifica si hipoacuzie de perceptie/receptie. Pentru a le diferentia va fi nevoie de audiometrie. -rine negativ inseamna ca percepe mai bine prin conducerea osoasa decat pe cale aeriana si insemna hipoacuzie de transmisie-aceasta implica anomalii, disfunctionalitati date de otite medii cronice, otoscleroza, perforatia timpanului, colesteatoamele-tumori, dopuri de ceara si chiar corpi straini patrunsi accidental. 6
-mai exista si hipoacuzie de perceptie sau receptie datorita
inaintarii in varsta, expunerii profesionale la frecvente foarte inalte, diverse leziuni postatraumatice, tumori, AVC uri care afecteaza caile de conducere si de proiectie la nivel cortical. In cazul hipoacuziei de transmisie e afectata in special perceptia frecventelor joase, la cea de perceptie-cele inalte. Exista si hipoacuzie mixta, fie prin labirintizarea unei otite medii cronice, fie in urma aditiei unei componente de transmisie la una neurosenzoriala preexistenta -alta proba e cea Veber prin care se testeaza conducerea osoasa si cea aeriana comparativ pentru cele 2 urechi. Se aplica diapazonul pe vertex si perceptia la cele 2 urechi trebuie sa fie egala. Audiometria e o alta metoda de investigare. Audiometrul e un oscilator giometric care genereaza tonuri pure adica sunete dintr-o singura frecventa, testandu-se auzul pt frecvente precum 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz. -intensitatea sunetelor emise de aparat poate fi reglata. -pragul 0 poate fi setat sa corespuna intensitatii minime perceputa de urechea umana. Daca nu percepe, se creste intensitatea sunetului cu cate 5 db -nivelul normal al intensitatii sunetului pentru fiecare frecventa in parte e acceptat la copii pana in 15 db si la adult pana in +25 db. -se va realiza o reprezentarea grafica: audiograma, care va compara pierderea de auz pentru ficare frecventa in parte, comparativ cu normalul. Pentru audiograma, incaperea trebuie sa fie perfect izolata fonic si subiectul sa nu fi fost expus la zgomot cu cel putin 2 ore inainte de efectuarea testului. La finele testului se va realiza si o analiza legata de perceperea vocii.
Vestibular
Succesiunea de evenimente care duc la depo/repo e similara cu cea a
celulelor paroase Depolariarea se face pe baza influxului de K. In urma repolarizarii se deschid canalele de Ca voltaj sensibile care vor comanda exocitoza veziculelor de neurotransmitator care este ASPARTATUL -utricula si sacula au rol in transmiterea informatiei de tip gravitational si acceleratiei liniare unde sterovilii celulelor vestibulare paroase sunt inserati intr-o structura gelatinoasa densa, mb ototilica ce prezinta cristale de carbonat de Ca,numite otoliti. -mai exista si canalele semicirculare: anterolateral, posterolateral si lateral, care confera informatii legate de aceeleratia angulara, de miscarile de rotatie ale capului. -aici, celulele vestibulare paroase sunt localizate in ampule. -sterovilii vin in contact cu crista ampularis