10 ANALIZATORUL ACUSTICO-

VESTIBULARA , ANALIZATORUL MOTOR

(KINESTEZIC)
I.5. ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULARA
Din punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar anatomic,
receptorii ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt
ramuri ale aceluiasi nerv cranian (VII).
A. Anatomie
Urechea este constituita din trei componente:
1. urechea externa- este formata din pavilion si conductul auditiv extern;
tegumentul conductului este prevazut cu peri si glande sebacee modificate care
secreta cerumen, substanta cu rol protector;
2. urechea medie- este situata intr-o cavitate a osului temporal; spre
exterior prezinta membrana timpanica, iar spre interior fereastra ovala si fereastra
rotunda; intre membrana timpanica si membrana ferestrei ovale se afla lantul de
oscioare: ciocanul, nicovala si scarita; urechea medie comunica cu faringele prin
trompa lui Eustachio;
3. urechea interna- este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in
interiorul caruia se afla labirintul membranos; labirintul osos cuprinde vestibulul,
canale semicirculare si melcul osos (cohleea); labirintul membranos este constituit din
utricula si sacula (in vestibulul osos), canalele semicirculare membranoase (in canalele
semicirculare osoase) si melcul membranos sau canalul cohlear (in cohlee); in
labirintul membranos se afla endolimfa, intre labirintul osos si cel membranos se afla
perilimfa; la baza canalelor semicirculare, in utricula si sacula se afla receptorii
analizatorului vestibular, in canalul cohlear se afla receptorul analizatorului acustic.
I. Segmentul periferic
1. Receptorii auditivi sunt situati in melcul membranos (canalul
cohlear), in organul Corti, asezat pe membrana bazilara. Organul Corti este
alcatuit din: celule receptoare asezate pe doua straturi: intern
(unistratificat) si extern (pluristratificat). Fiecare celula receptoare este
prevazuta la polul apical cu cili care strabat membrana reticulara,
secretata de celulele de sustinere, si al caror varf proemina in membrana
tectoria, secretata de celulele epiteliale ce acopera creasta spirala.
2. Receptorii vestibulari sunt situati in labirintul membranos:
 1. in utricula si sacula, care contin aparatul otolitic (macula), unde exista celule
receptoare prevazute cu cili care proemina intr-o membrana reticulata gelatinoasa ce
acopera cupula si in ochiurile careia se afla otolitii (granule de carbonat de calciu);
2. in crestele ampulare (la baza canalelor semicirculare) unde exista celule
receptoare ciliate si celule de sustinere acoperite de o masa gelatinoasa numita cupula.
II. Segmentul intermediar este reprezentat de caile auditiva si vestibulara.
Calea auditiva este formata din trei neuroni:
- protoneuronul este situat in ganglionul spiral Corti; dendritele protoneuronului
inconjoara baza celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul acustic;
- deutoneuronul este situat in nucleii pontini; axonul sau emite colaterale catre coliculii
cvadrigemeni inferiori din mezencefal, unde se inchid reflexele de orientare auditiva;
- al treilea neuron este situat in corpul geniculat medial din metatalamus.
Calea vestibulara este formata din trei neuroni:
- protoneuronul este situat in ganglionul Scarpa; dendritele protoneuronului inconjoara
baza celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul vestibular;
- deutoneuronul este situat in nucleii vestibulari bulbari; axonul sau emite colaterale
catre arhicerebel, maduva si catre nucleii cranieni III, IV, VI;
- al treilea neuron este situat in talamus.
III. Segmentul central
Aria auditiva primara este situata in profunzimea scizurii Sylvius, in lobul temporal.
Ariile auditive de asociatie sunt situate in lobul parietal.
Segmentul central al analizatorului vestibular este putin cunoscut; se presupune ca
proiectia corticala vestibulara se face in lobul temporal.
B. Mecanismul auzului
Urechea umana percepe unde sonore cu o frecventa cuprinsa intre 16-20000Hz (cicli/s)
si cu o intensitate cuprinsa intre 0-120 dB
Sunetele se caracterizeaza prin inaltime, determinata de frecventa undelor
sonore, intensitate, determinata de amplitudinea undelor sonore, si prin timbru.
Totalitatea sunetelor percepute sub forma de senzatie auditiva poarta numele de
camp auditiv. Acesta se reduce progresiv, odata cu varsta .
Urechea externa capteaza undele sonore prin pavilion si le transmite timpanului
prin canalul auditiv extern. Vibratiile timpanului se transmit catre urechea interna prin
lantul de oscioare al urechii medii. Scarita se sprijina pe fereastra ovala, o membrana
subtire care separa urechea medie de canalul cohlear. Astfel, undele sonore se transmit
perilimfei din rampa vestibulara apoi, prin helicotrema, perilimfei din rampa timpanica.
Vibratiile perilimfei produc vibratii endolimfei, care determina deplasarea membranei
bazilare, pe care se afla celulele receptoare auditive. In consecinta, pozitia acestora fata
de membrana tectoria se modifica, cilii de la polul apical al celulelor receptoare se
indoaie, ceea ce determina declansarea de potentiale de actiune de-a lungul membranei
receptorilor auditivi. Astfel, stimulii sonori sunt transformati in influx nervos, care ajunge
pe calea auditiva la scoarta cerebrala din regiunea temporala, unde se transforma in
senzatie auditiva. La baza melcului membrabnos se percep sunetele inalte, iar la varf
sunetele joase. Dupa ce se propaga prin perilimfa, unde se estompeaza, vibratile sonore
ajung la fereastra rotunda, o alta membrana subtire care se afla intre urechea medie si
cea interna. Sensibilitatea auditiva scade treptat daca urechea primeste timp indelungat
sunete cu aceeasi frecventa si amplitudine, deoarece are loc fenomenul de adaptare.

C. Mecanismul echilibrului
Stimulul specific al receptorilor vestibulari il reprezinta schimbarea pozitiei capului sau a
intregului corp. Receptorii din canalele semicirculare orizontale informeaza asupra
pozitiei din jurul axului vertical, iar cei din canalele semicirculare verticale, asupra
pozitiei din jurul axului orizontal. Receptorii din utricula si sacula percep variatiile
acceleratiei liniare. Excitarea receptorilor vestibulari nu provoaca senzatii ci reflexe
statochinetice pentru constientizarea pozitiei corpului, prin impulsurile ce sosesc de la
nivelul proprioceptorilor sistemului locomotor. De exemplu, la pierderea echilibrului,
reflexele de redresare sunt rapide si prompe. Ulterior, devenim constienti ca am fost
aproape de cadere, dar ne-am restabilit echilibrul.
Principalele boli ale aparatului acustico-vestibular, provocate de diversi agenti patogeni
sau de factori de mediu sunt:
- otite (externe sau medii) - inflamatii ale conductului auditiv extern ale casei
timpanului, provocate de factori fizici, chimici, biologici;
- mastoidita - consecinta a otitei medii supurate tratate necorespunzator;
- otoscleroza - determinata de deteriorari ale labirintului osos, urmate de imobilizarea
oscioarelor urechii medii si de surditate;
- sindromul Meniere - care produce surditate si pierderi de echilibru, fiind asociat cu
disfunctii vegetative.

I.6. ANALIZATORUL MOTOR (KINESTEZIC)

1. Segmentul periferic este reprezentat de:

- corpusculi Vater-Pacini, proprioceptori situati in periost, articulatii, pericondru,
ligamente si tendoane;
- fusuri neuromusculare, situate in muschii striati;
- corpusculii Golgi, proprioceptori care se gasesc la locul de unire dintre muschi si
tendon;
- terminatii nervoase libere;
Fusurile neuromusculare, proprioceptori senzitivo-motori, sunt situate printre fibrele
musculare striate (fibre extrafusale), dispuse paralel cu acestea. Sunt stimulate de
intinderea portiunii lor centrale. Fiecare fus este format din 2-10 fibre musculare striate
subtiri, cu caracter embrionar (au striatii putine), numite fibre intrafusale. Acestea sunt
cuprinse intr-o capsula conjunctiva. Fiecare fibra intrafusala are o portiune centrala,
necontractila, si extremitati contractile, care se prind de tendoane sau de fibre
extrafusale. Portiunea centrala este infasurata de dendrite ale neuronilor din ganglionii
spinali dispuse spiralat (fibre anulospiralate), prin care influxul nervos se propaga cu
viteza mare.Aceste fibre sunt flancate de terminatii nervoase mai subtiri, dispuse “ in
buchet “, prin care influxul nervos circula cu viteza mica.
La extremitatile contractile ajung axonii motoneuronilor gamma din coarnele anterioare
medulare, care fac sinapsa de tip placa motorie cu fibrele intrafusale. Motoneuronii
gamma primesc impulsuri de la nivelul trunchiului cerebral si al substantei reticulate.
Impulsul se transmite eferent la fusul neuromuscular determinand contractia acestuia.
In consecinta, portiunea sa centrala se intinde, ceea ce determina stimularea
terminatiilor nervoase anulospiralate si “ in buchet “. Astfel, impulsul nervos se
transmite aferent spre maduva. In concluzie, un impuls eferent spre fibrele musculare
determina o stare de contractie tonica. Fusurile neuromusculare sunt singurii receptori
care nu manifesta oboseala sau obisnuinta. Ele receptioneaza viteza si gradul de
intindere al muschiului si informeaza sistemul nervos central in vederea elaborarii
raspunsului corespunzator.
Organele tendinoase Golgi sunt situate in zona de jonctiune dintre muschi si tendoane,
printre fasciculele tendinoase. Sunt formate dintr-o retea de fibre nervoase prevazute
cu terminatii butonate (dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali).
Organele Golgi sunt stimulate de contractia musculara. Impulsurile generate de acesti
proprioceptori inhiba contractia musculara, mergand pana la incetarea acesteia. Nu
prezinta fenomenul de adaptare.
2. Segmentul intermediar este reprezentat de fibre sensitive ale nervilor spinali, de
fasciculele Goll si Burdach si spinocerebeloase anterior si posterior
3. Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie a lobilor frontal si parietal.
Alaturi de analizatorii vizual, cutanat si vestibular, analizatorul motor regleaza
activitatea reflexa pentru mentinerea echilibrului si coordonarea fina a miscarilor, si
informeaza permanent sistemul nervos central despre pozitia corpului in spatiu si
despre gradul de contractie a muschilor.