8 ANALIZATORUL OLFACTIV ,

ANALIZATORUL GUSTATIV
I.2. ANALIZATORUL OLFACTIV

Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la proprietatile

chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism.
1. Segmentul receptor este reprezentat de celule olfactive (neuroni bipolari)
din mucoasa olfactiva. Aceasta reprezinta o suprafata de 2-3 cm2 situata in dreptul
lamei ciuruite a etmoidului, cornetului nazal superior si a unei zone mici din partea
posterioara a septului nazal. Mucoasa olfactiva contine celule receptoare (olfactive) si
de sustinere.
2. Segmentul intermediar: neuronii bipolari sunt atat receptori cat si protoneuroni ai
caii olfactive. Dendritele lor scurte si groase se termina cu cate un buton terminal, o
umflatura prevazuta cu 10-20 cili olfactivi. Acestia maresc suprafata de contact cu
substantele odorante. Axonii neuronilor bipolari din mucoasa olfactiva
formeaza nervii olfactivi, ce strabat lama ciuruita a etmoidului si fac sinapsa in bulbul
olfactiv cu deutoneuronul caii olfactive. Axonii deutoneuronilor formeaza tracturile
olfactive, care ajung la segmental central.
3. Segmentul central este reprezentat de aria olfactiva din girul hipocampic si de nucleul
amigdalian din santul lateral Sylvius.
Simtul mirosului se adapteaza rapid si este slab dezvoltat la om, care poate diferentia
intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite. Intensitatea senzatiilor olfactive depinde de
concentratia substantelor odorante, de gradul lor de solubilitate, de acomodarea
mucoasei olfactive si de umiditatea acesteia. Rolul fiziologic al analizatorului olfactiv
comporta trei aspecte:
 prevenirea patrunderii in organism a substantelor daunatoare;

 aprecierea calitatii alimentelor;

 declansarea secretiilor digestive.
Factorii de mediu ce actioneaza asupra analizatorului olfactiv pot produce disfunctii de
tipul: rinita, guturai, hemoragie (epistaxis), sinuzita.
 I.3. ANALIZATORUL GUSTATIV

Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de

proprietatile chimice ale substantelor sapide solubile care intra in contact cu mucoasa
bucala.
1. Segmentul periferic este reprezentat de mugurii gustativi situati in mucoasa linguala,
epiglotica palatina, faringiana, labiala si amigdaliana. Mugurii gustativi sunt formati
din celule receptoare, in jurul carora se gasesc terminatii nemielinizate ale nervilor ce
deservesc sensibilitatea gustativa, celule de sustinere si celule bazale. Mugurii gustative
din mucoasa linguala sunt grupati in papile gustative:
 calciforme- de forma unor cupe, in numar de 9-11, sunt grupate in V la baza
limbii;
 fungiforme- de forma unor ciuperci, in numar de 150-200, sunt asezate pe varful
si la marginile limbii;
 foliate- de forma filelor de carte, sunt asezate pe partile postero-laterale ale
limbii;
 filiforme- prezinta un manunchi de prelungiri filiforme, sunt raspandite pe toata
suprafata limbii si contin receptori tactili.
2. Segmentul intermediar este reprezentat de calea gustativa, formata din fibre
senzoriale ale nervilor cranieni VII, IX, X. Protoneuronul caii este situate in ganglionii
nervosi de pe traiectul nervilor cranieni VII, IX si X.; dendritele lor fac sinapsa cu celulele
receptoare gustative, iar axonii fac sinapsa cu deutoneuronul situat in nucleul tractului
solitar din trunchiul cerebral. De aici pornesc fibre care impreuna cu lemniscul medial,
ajung, dupa incrucisare, la al treilea neuron situat in talamus.
3. Segmentul central se afla in scoarta cerebrala, in portiunea inferioara a girului
postcentral.
Omul percepe patru gusturi fundamentale: amar (pe fata dorsala a limbii), acru (pe
marginile limbii), dulce (pe varful limbii), sarat (pe partea anterioara a fetei dorsale a
limbii).
Bolta palatina percepe mai intens gusturile amar si acid, mai slab gusturile dulce
si sarat. Faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale. Simtul gustului
prezinta o mare adaptabilitate, de aceea senzatia gustative dispare repede, chiar daca
stimulul persista. Sensibilitatea receptorilor gustativi variaza de la un grup de substante
la altul. Pentru fiecare substanta exista un prag de excitatie reprezentat de cea mai
scazuta concentratie capabila sa produca senzatia gustativa. Pragul de excitatie pentru
substantele dulci este mai ridicat decat pentru cele amare. Intensitatea senzatiei
gustative depinde de concentratia substantei, de numarul receptorilor si de
temperature solutiei (temperature optima este in jur de 24 grade C). Rolul analizatorului
gustativ consta in declansarea secretiei de saliva si de sucuri digestive. Alaturi de
analizatorul olfactiv, contribuie la reglarea ingestiei de alimente si la impiedicarea
patrunderii in organism pe cale digestiva a substantelor nocive si a alimentelor alterate.
Dintre afectiunile cavitatii bucale, mai des intalnite, sunt: stomatitele (inflamatiile
mucoasei ce captuseste cavitatea bucala) si glositele (inflamatiile limbii).