Analizatorul gustative

Analizatorul gustativ are rolul de a informa asupra calității alimentelor introduse în gură, dar
intervine și în declanșarea reflexă necondiționată a secreției glandelor digestive.

Segmentul periferic[modificare | modificare sursă]

Segmentul periferic al analizatorului gustativ este format de corpusculi gustativi care se regăsesc în
grosimea epiteliului lingual și bucofaringian. Mucoasa linguală este o membrană de culoare roz
alcătuită din epiteliu pavimentos stratificat și corion, în care se află formațiuni caracteristice numite
papile linguale. Denumirea acestora este legată de forma pe care o au:

 Papilele calciforme, în număr restrâns (7-11), sunt cele mai mari papile gustative și se găsesc
la baza limbii, sub forma literei V, cu deschidere spre vârful limbii. Papila calciformă este
alcătuită dintr-un mamelon cilindric în jurul căruia se află un șanț perimamelonar și un caliciu
care înconjoară șanțul perimamelonar. În pereții șanțului perimamelonar, ai mamelonului și ai
caliciului se află formațiuni specializate pentru perceperea excitațiilor gustative numite corpusculi
gustativi.
Corpusculul gustativ are formă ovoidă. Vârful său comunică cu șanțul perimamelonar printr-
un canal gustativ. Baza corpusculului gustativ e așezată pe membrana bazală a epiteliului.
Corpusculul gustativ conține celule de susținere și celule senzoriale. Celulele senzoriale au
la vârf un cil gustativ care iese prin canalul gustativ în șanțul perimamelonar. La baza
celulelor senzoriale se găsesc terminațiile aferente ale nervilor gustativi. Între celulele
gustative se găsesc celulele de susținere.

 Papilele fungiforme se află pe vârful și pe marginile limbii. Au forma unor ciuperci,

prezentând la vârf o umflătură numită cap sprijinită pe o porțiune subțire numită pedicul.
Fața superioară a capului conține corpusculi gustativi.

 Papilele foliate sunt reprezentate prin niște lame paralele, asemenea foilor unor cărți. Ele
se găsesc în posterior și pe marginile limbii având pe suprafața lor corpusculi gustativi.

 Papilele filiforme sunt alcătuite dintr-o parte centrală care se desface la vârf în mai multe
firișoare. Au rol numai în sensibilitatea generală a limbii, lipsindu-le corpusculii gustativi.
Mucoasa linguală prezintă și glande mucoase, care se deschid în șanțurile circulare ale
papilelor, având rol deosebit în funcția gustativă.

Segmentul intermediar[modificare | modificare sursă]

Segmentul intermediar (calea gustativă) este constituit dintr-un releu cu trei neuroni senzitivi:
primul, situat în ganglionii nervoși ai nervilor faciali, glosofaringian și vag; al doilea, situat în
nucleul tractului solitar din trunchiul cerebral; al treilea, situat în talamus. Axonii primului neuron
împrumută calea nervilor menționați iar axonii celui de-al doilea neuron însoțesc lemniscul
medial.

Segmentul central[modificare | modificare sursă]

Segmentul central se află în zona inferioară a girului postcentral, la care ajung axonii celui de-al
treilea neuron sub formă de fibre talamocorticale.
Sistemul olfactiv

Sistemul olfactiv , sau simțul mirosului , este sistemul senzorial utilizat

pentru miros ( olfactive ). Olfactiv este unul dintre simțurile speciale , care
au asociate direct organe specifice. Majoritatea mamiferelor și reptilelor au
un sistem olfactiv principal și un sistem olfactiv accesoriu . Sistemul olfactiv
principal detectează substanțele din aer, în timp ce sistemul accesoriu
detectează stimulii în fază fluidă.
Simțurile mirosului și gustului ( sistemul gustativ ) sunt adesea denumite
împreună ca sistem chimiosenzorial , deoarece ambele oferă creierului
informații despre compoziția chimică a obiectelor printr-un proces
numit transducție .
Sistemul olfactiv periferic este format în principal din nări , osul
etmoid , cavitatea nazală și epiteliul olfactiv (straturi de țesut subțire
acoperite cu mucus care căptușesc cavitatea nazală). Componentele
principale ale straturilor de țesut epitelial sunt membranele
mucoase , glandele olfactive , neuroni olfactiv si fibrele
nervoase ale nervilor olfactivi . [1]
Moleculele de miros pot pătrunde pe calea periferică și pot ajunge în
cavitatea nazală fie prin nări la inhalare ( olfactiv ), fie prin gât atunci când
limba împinge aerul în spatele cavității nazale în timp ce mestecă sau
înghiți (olfaction retro-nazală). [2] În interiorul cavității nazale, mucusul care
căptușește pereții cavității dizolvă moleculele de miros. Mucusul acoperă,
de asemenea, epiteliul olfactiv, care conține membrane mucoase care
produc și stochează mucus și glandele olfactive care secretă enzimele
metabolice găsite în mucus. [3]
Neuronii senzoriali olfactivi din epiteliu detectează moleculele de miros
dizolvate în mucus și transmit informații despre miros la creier într-un
proces numit transducție senzorială . [4] [5] Neuronii olfactivi au cili (fire de
păr) care conțin receptori olfactivi care se leagă de moleculele de miros,
provocând un răspuns electric care se răspândește prin neuronul
senzorial la fibrele nervoase olfactive din spatele cavității nazale . [2]
Nervii și fibrele olfactive transmit informații despre mirosuri din sistemul
olfactiv periferic către sistemul olfactiv central al creierului, care este
separat de epiteliu de placa cribriformă a osului etmoid . Fibrele nervoase
olfactive, care își au originea în epiteliu, trec prin placa cribriformă,
conectând epiteliul de sistemul limbic al creierului de la bulbii olfactiv . [6]