Laboratorul Nr.

3
ANALIZATORUL GUSTATIV

Simţul gustului are rol de a informa asupra calităţii alimentelor introduse în gură,
dar intervine şi în declanşarea reflex necondiţionată a secreţiei glandelor salivare.
Receptorii analizatorului gustativ sunt chemoreceptori, reprezentaţi de muguri
gustativi, situaţi la nivelul papilelor gustative (papilelor caliciforme, fungiforme şi
foliate). Muguri gustativi din mucosa linguală reprezintă segmentul periferic al
analizatorului gustativ. Mugurele gustativ este situat între celulele epiteliale care acoperă
pereţii laterali ai papilelor. El este alcătuit din celule senzoriale gustative şi din celule de
susţinere. Celulele senzoriale în număr de 5-20 pentru fiecare mugure gustativ, împreună
cu celulele de susţinere alcătuiesc o formaţiune ovoidă cu grosimea de 40 µ şi înălţimea
de 90 µ. Polul apical al celulelor gustative prezintă căteva prelungiri denumite cili
gustativi sau microvilozităţi gustative, aceste prelungiri ciliare vin în contact cu
substanţele sapide- substanțe cu gust.
Fibrele nervoase care pătrund în mugurele gustativ formează un plex situat în
corionul de sub membrana bazală.
Din acest plex pornesc fibre în jurul mugurelui gustativ şi în interiorul lui. Aceste
fibre nervoase fac sinapsă cu celulele gustative. Ele sunt dendrite ale neuronilor senzitivi
din ganglionii nervoşi şituaţi pe traiectul nervilor cranieni care inervează mucoasa
linguală (nervul facial - 7, nervul glosofaringian - 9, nervul vag - 10). Nervul facia,
printr-o ramură a sa, coarda timpanului, preia excitaţiile de la corpul limbii, nervul
glosofaringian, excitaţiile de la rădăcina limbii, iar nervul vag preia excitaţiile din
regiunea valeculelor (două depresiuni situate între rădăcina limbii şi epiglotă).
Protoneuronul căii gustative se află, în cazul nervului facial , la nivelul
ganglionului geniculat, iar la nervii glosofaringian şi vag la nivelul ganglionului inferior
al nervului 9 şi 10.
Axonul primului neuron ajunge la nucleul solitar din bulb, unde se află cel de-al
II- lea neuron al căii gustative. Axonul celui de-al II-lea neuron se încrucişează şi ajunge
la talamus unde se află cel de al III-lea neuron. Axonul acestuia se proiectează în aria

1
gustativă (aria 43), plasată în partea inferioară a girului postcentral, în zona de proiecţie a
feţei.

Figura 1. Transmiterea semnalelor de la mugurii gustativi la aria gustativă

primară
(http://aix1.uottawa.ca)

Figura 2. Localizarea receptorilor pentru principalele tipuri de senzaţii gustative

2
 ANALIZATORUL OLFACTIV
Simţul mirosului (olfacţia) este slab dezvoltată la om, comparativ cu unele
animale, exemplu câinele.rolul său principal constă în a depista prezenţa în aer a unor
substanţe mirositoare, eventual nocive, şi, împreună cu simţul gustului, de a participa la
aprecierea calităţii alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive.
Receptori analizatorului olfactiv sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-
superioară a foselor nazale. Epiteliul mucoasei olfactive este format din celule de
susţinere, celule bazale (cu înălţime mică) şi celule senzitive bipolare.
Celulele olfactive sunt neuroni bipolari senzitivi. Ele reprezintă primul neuron
senzitiv al analizatorului olfactiv. Dendritele lor sunt aşezate la polul apical şi depăşesc
celulele de susţinere, terminându-se printr-o umflătură numită buton olfactiv. Din acest
buton pleacă 6 -20 cili olfactivi care au rolul de a recepţiona excitaţiile olfactive. Axonii
pornesc de la polul azal, pătrund în corion unde intră în construcţia filetelor nervului
olfactiv. Acestea traversează găurile lamei ciuruite a osului etmoid şi ajung la bublul
olfactiv, unde fac sinapsă cu dendritele celulelor mitrale. Neuroni mitrali multipolari, din
bulbul olfactiv reprezintă cel de-al II-lea neuron al căii olfactive. Axonii lor formează
tractul olfactiv, care se termină prin trigonul olfactiv de la care pleacă stria olfactivă
medială şi laterală, delimitând substanţa perforată anterioară. Axonii celui de-al doilea
neuron ajung la cortexul olfactiv primar. Prelungirile neuronilor din cortexul olfactiv
primar se termină în aria entorială (aria 28), care constituie cortexul olfactiv secundar.
Calea olfactivă este singura cale senzorială care nu are legături directe cu talamusul.

3
Figura 3. Structura mucoasei olfactive şi căile olfactive
(www.anatomymd.go.ro)

4
Figura 4. Structura și funcționarea epiteliului olfactiv (Purves D, Augustine GJ,
Fitzpatrick D, et al., editors. Sunderland (MA): Sinauer Associates; 2001)
(http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK10896/)

Animatie – Analizatorul olfactiv

http://www.getbodysmart.com/ap/respiratorysystem/nose/olfactorymucosa/tutoria
l.html
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3217619/

ANALIZATORUL KINESTEZIC
Segmentul periferic al analizatorului kinestezic este reprezentat de receptori, numiţi
proprioceptori, situaţi în muşchi, tendoane, aponevroze, capsule articulare, membrane
sinoviale şi periost. Ei sunt de mai multe tipuri, şi anume: fusurile neuromusculare,
corpusculi tendinoşi Golgi, corpusculi Vater-Pacini şi terminaţii nervoase libere
neincapsulate.
Fusurile neuromusculare- sunt proprioceptori senzitivomotori. Un fus
neuromuscular este alcătuit din mai multe fibre musculare striate subţiri învelite într-o
capsulă conjunctivă. Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fibrele musculare
striate, faţă de care se află în paralel. Sunt excitate de tensiune dezvoltată în timpul
contracţiei musculare. În constituţia fusurilor neuromusculare intră două tipuri esenţiale
de fibre musculare striate, şi anume: fibre cu sac nuclear ţi fibre cu lanţ nuclear. Fibrele

5
cu sac nuclear sunt lungi şi groase şi prezintă două aspecte diferite: spre polii fibrei, în
zonele polare, striaţiunile se păstrează, iar nucleii se află în şir central.Porţiunea centrală a
fibrei este mult dilatată , fără striaţiuni, necontractilă şi conţine 40 – 50 nuclei. Fibrele cu
lanţ nuclear, subţiri şi scurte, au calibrul uniform, păstrează striaţiunile pe tot traiectul, iar
nucleii sunt aşezaţi în şir pe toată lungimea lor. Conţin miofibrile mai puţin numeroase.
Fusurile au inervaşie senzitivă şi motorie. Inervaşia senzitivă este asigurată de
dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal. Unele dintre aceste terminaţii
dendritice se numesc anulospirale şi se rulează în jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear,
altele numite, în floare, se termină pe ecuatorul fibrelor cu lanţ nuclear. Inervaţia motorie
este asigurată de axonii neuronilor gama din cornul anterior al măduvei.
Aceşti axoni ajung la partea inferioară (periferică) a fibrelor cu sac nuclear şi cu
lanş nuclear pe care le contractă, determinând întinderea porţiuni centrale, necontractile,
ceea ce duce la excitarea fibrelor senzitive anulospirale şi a celor în floare.
Excitarea acestor terminaţii senzitive din fusul neuromuscular se transmite
neuronului alfa, ceea ce duce la contracţia fibrelor extrafusale ale muşchiului,
determinând deci acontracţia acestuia.
Corpusculii neurotendinoşi Golgi- sunt loalizaţi la joncţiunea dintre muşchi şi
tendon. Un corpuscul Golgi este alcătuit din mai multe fascicule tendinoase, formate din
fibre puţin dense, scurte şi celule tendinoase mari şi numeroase. Corpusculi Golgi nu sunt
aşezaţi paralel cu fibrele musculare, ci în serie, de aceea ei nu sunt stimulaţi de întinderea
pasivă a muşchilor, ci de contracţia activă a acestora. Orice contracţie musculară dezvoltă
o creştere a presiunii din tendon şi odată cu aceasta o stimulare a corpusculilor Golgi.
Impulsurile care pornesc de la nivelul corpusculilor Golgi au un efect inhibitor asupra
contracţiei musculare, ele putând determina încetarea bruscă a contracţiei şi relaxarea
muşchiului. Prin aceasta, corpusculi Golgi împiedică contracţiile puternice ale muşchilor,
care ar putea rupe fibrele musculare sau smulge inserţiile acestora. Ca şi fususrile
neuromusculare, corpusculi tendinoşi Golgi sunt receptori care nu prezintă fenomenul de
adaptare la excitantul specific, respectiv întinderea.
Corpusculii Vater-Paccini, sunt receptori tactili situaţi în hipoderm, tendoane,
capsule articulare, ligamente, fascii musculare, periost şi pericondru. Excitantul sau
stimulul specific al acestora este presiunea exercitată supra formaţiunilor în care ei se

6
găsesc. Aceşti receptori sunt sensibili la mişcările rapide ale aparatului locomotor şi la
vibraţii, având un rol important în detectarea acceleraţie.
Terminaţiile nervoase libere se ramifică în toată grosimea capsulei articulare şi
trasmit sensibilitatea durerosă articulară, cauzată de amplitudinea excesivă a mişcărilor.
Impulsurile aferente de la proprioceptori sunt conduse pe două căi:
1. pentru sensibilitatea kinestezică (simţul poziţiei şi al mişcări în spaţiu), prin
fasciculele spinobulbare; receptorii acestor căi sunt corpusculii Golgi,
Ruffini, Paccini şi terminaţiile nervoase libere;
2. pentru sensibilitatea proprioceptivă de control al mişcării (simţul tonusului
muscular), prin fasciculele spinocerebeloase ventral şi dorsal. Receptorii
acestei căi sunt fusurile neuromusculare.
Rolul fiziologic al analizatorului kinestezit constă în participarea lui la desfăşurarea
normală a activităţii motorii. Alături de analizatorii: vizual, vestibular şi cutanat,
analizatorul kinestezic contrinuie la reglarea activităţii reflexe subcorticale, care are drept
rezultat menţinerea echilibrului şi coordonarea fină a mişcărilor.

NOTĂ: Informațiile științifice din text, descrierea structurilor anatomice și mecanismele de acțiune fiziologică au fost
preluate din mai multe surse ca atare (în întregime), prelucrate parțial sau total. Pentru cursivitatea textului nu apar
citările bibliografice. Informațiile se regăsesc ca atare în lista de bibliografie recomandată. Informațiile sunt utilizate
ca repere in procesul de predare-învățare- evaluare, acestea nu sunt și nu vor fi pupblicate, respectând codul de
conduită deontologică.