Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- Segmentul de recepție, sau periferic, reprezintă fie terminații dendritice libere, fie
structuri celulare specializate, în contact cu terminații dendritice, care la anumiți analizatori sunt
integrate în organele de simț. Aceste structuri preiau stimuli ale diverselor forme de energie din
mediul exterior, cum ar fi: raze luminoase, unde sonore, emanații odorante, substanțe sapide sau
atingeri, loviri, frigul, caldură s.a.
Exemple de mirosuri:
- eterice (fructe)
- aliacee (ceapa, usturoi) s.a.
De remarcat ca unele senzații, cum ar fi cele de iritant, înțepător sau răcoritor, nu sunt
considerate mirosuri, nefiind percepute de nervul olfactiv ci de terminațiile senzitive ale nervului
trigemen.
ANALIZATORUL GUSTATIV
Fiecare mugure gustativ contine printe celule de sustinere, celule senzoriale cu polul
aplical ciliat spre exterior, formând prin conglomerarea mai multor cili – bastonașul gustativ.
Polul bazal al celulei senzoriale este înconjurat de dendrite aparținand nervilor cranieni VII
(facial), IX (glosofaringian) si X (vag).
Gusturile pe care le percepem, în principal, sunt de patru tipuri: acru, dulce, amar,
sarat.
GLOBUL OCULAR este un organ pereche, avand forma aproape sferica, cu polul
anterior putin mai bombat, iar langa polul posterior se desprinde nervul optic, care prin varful
orbitei intra in craniu spre SNC. In structura sa intra trei membrane de invelis situate
concentric, una imprejurul celeilalte, ce formeaza peretii, si mai multe medii transparente
luminoase inainte de a fi receptionate de segmentul periferic al analizatorului.
Membranele de invelis sunt urmatoarele:
-Tunica fibroasa, este formata din tesut conjunctiv, fiind rezistenta si avand rol
protector. Aceasta este sclerotica, care da culoarea alba a portiunii vizibile a globului ocular..
Tunica fibroasa este mai bombata in partea anterioara, unde se continua cu corneea, care este
transparenta, avasculara, dar bogat inervata.
-Tunica vasculara/mijlocie este bogat vascularizata, este formata din: coroida, cea
mai intinsa, situata posterior in concavitatea scleroticii, care spre anterior se continua cu zona
ciliara, ce contine ghemuri vasculare (numite procesele ciliare), precum si fascicule musculare
netede, circulare si radiale, muschii ciliari. Mai anterior de zona ciliara intalnim irisul care
prezinta central un orificiu circular pentru trecerea razelor luminoase, numit pupila. Irisul are in
structura sa fascicule musculare netede radiare, inervate de fibre nervoase simpatice ce produc
midriaza (dilatarea pupilei), si circulare, inervate parasimpatic ce produc mioza (micsorarea
pupilei). Epiteliul anterior al irisului este pigmentar imprimand culoarea specifica ochilor, ce se
observa prin transparenta corneei.
-Tunica nervoasa numita retina, reprezinta stratul cel mai profound si mai
important, realizand in interiorul globului ocular o camera obscura, strict necesara vederii
corecte. La nivelul retinei se gasesc atat celulele receptoare cat si primii doi neuroni ai
Structura retinei vizuale cuprinde 10 straturi, care dinspre coroida spre interiorul
globului ocular, mai importante sunt:
- stratul celulelor multipolare, care-si trimit axonii ce se concentreaza spre un loc situat in
apropierea polului posterior al globului ocular, numit pata oarba, si parasesc globul ocular
formand nervul optic.
Pe suprafata interna a retinei, in dreptul polului posterior al globului ocular, se
formeaza o mica depresiune – macula luteea, prevazuta mai ales cu celule cu conuri, iar in
centrul acesteia este foveea centralis cea mai sensibila a ei, care are numai celule cu conuri.
Celulele cu bastonase, mai numeroase (circa 125 milioane), sunt foarte sensibile la
lumina, reprezentand receptorii vederii nocturne (scotopica), dar care nu pot reda detalii ale
obiectelor sau culoarea lor. Inspre partea lor externa aceste celule contin scotopsina, o structura
proteica, care impreuna cu un pigment - retineul, formeaza rodopsina (sau purpurul retinian),
ce constituie substanta fotosensibila specifica.
- corneea transparenta;
- umoarea apoasa, situata in camera anterioara a ochiului (intre cornee si cristalin) formata
din doua compartimente ce comunica prin pupila; aceasta umoare este secretata de procesele
ciliare si dreneaza in canalul circular situat intre cornee si sclerotica, iar de aici printr-o retea
venoasa in venele episclerale;
- cristalinul este o lentila biconvexa ancorata prin fibre ligamentare suspensoare de procesele
ciliate; sub actiunea muschiului ciliar cristalinul isi modifica curburile fetelor, fiind astfel
principalul organ al acomodarii vizuale;
Razele luminoase de la exterior vor strabate aceste medii transparente, iar mai apoi
straturile neuronale multipolar si bipolar pentru a ajunge la celulele fotosensibile impresionandu-
le, si declansand astfel impulsul nervos specific.
ANEXELE GLOBULUI OCULAR sunt situate in interiorul orbitei, sau anterior ei,
avand rol in buna functionare a acestui organ de simt, de a proteja, mobiliza, hrani globul ocular,
si sunt reprezentate de urmatoarele formatiuni anatomice:
- Aparatul lacrimal este alcatuit din mai multe formatiuni anatomice. Glanda
lacrimala, o glanda exocrina, este situata pe plafonul orbitei, in partea anterioara si laterala, care-
si trimite secretia - lacrimile, prin fundul de sac conjunctival superior, sa spele permanent fata
anterioara a globului ocular. Lacrimile se aduna apoi in unghiul intern al ochiului, in asa numitul
lac lacrimal. De aici, printr-un sistem de canalicule lacrimale, situate in fiecare margine libera,
mai putin intinsa, a ploapelor (care nu prezinta cili), lacrimile se aduna intr-un mic rezervor
membranos - sacul lacrimal. Sacul lacrimal se continua in jos cu un canal lacrimo-nazal, care se
deschide in partea anterioara a meatului inferior din fosa nazala.
- motori (III, IV, VI) care inerveaza muschii striati ai globului ocular si ridicatorul pleoapei
superioare;
- senzitivi, reprezentati de ramurile nervului oftalmic din trigemen (V), care asigura inervatia
senzitiva intraorbitala prin ramurile sale nasal, frontal si lacrimal.
ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR
Acest analizator este format din doua componente-acustica si vestibulara, avand rolul
de a asigura auzul respectiv echilibrul.
Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern. Pavilionul
are o structura cartilaginoasa (cu exceptia lobului, din partea inferioara), fiind acoperit de piele si
fiind mobilizat foarte putin de trei muschi pielosi, atavici, - muschii auriculari. Conductul
auditiv extern, continua spre inauntru pavilionul, avand o structura fibrocartilaginoasa in partea
laterala si osoasa in partea interna, intrand in componenta osului temporal. Acest conduct este
tapetat de o mucoasa, care reprezinta un tegument modificat, cu peri rudimentari, glandele
sudoripare si sebacee modificate – glande ceruminoase, ce secreta cerumenul. Orificiul intern al
conductului auditiv extern este ocupat de o membrana – membrana timpanului, ce il separa de
urechea medie.
Urechea externa are rolul de a capta si dirija undele sonore din exterior spre
membrana timpanica.
Urechea medie (casa timpanului) situata tot in osul temporal, este ingusta transversal
si comunica posterior cu niste cavitati osoase - celulele mastoidiene, iar anterior, printr-un canal
stramt trompa lui Eustache, cu nazofaringele. Pe peretele intern al ei se gasesc doua mici
orificii – ferestrele ovala si rotunda, ocupate de cate o membrana, ambele corespunzand urechii
interne.
In interiorul urechii medii sunt trei oscioare articulate intre ele, si fixate lateral de
membrana timpanului prin ciocan, iar inauntru de membrane ferestrei ovale prin scarita; intre
acestea doua se gaseste al treilea oscior - nicovala.
Urechea interna este formata din mai multe cavitati mici ce alcatuiesc labirintul osos,
care cuprinde: vestibulul osos, trei canale semicirculare osoase si melcul osos.
In vestibulul osos se deschid trei canale semicirculare, orientate in cele trei planuri ale
spatiului. Inspre anterior si inauntru vestibulul osos comunica cu melcul osos, un canal spiral, ce
face doua ture si jumatate in jurul unei structuri conice - columela (modiolul), care are baza
posterior spre conductul auditiv intern si varful spre anterior.
In interiorul labirintului osos, dar de dimensiuni mici, se afla labirintul membranos,
reprezentat de formatiuni cavitare inchise ce comunica numai intre ele si contin un lichid numit
endolimfa. Intre peretii labirintului osos si labirintul membranos se gaseste un alt lichid numit
perilimfa.
- utricula si sacula, doua mici vezicule unite intre ele si situate in vestibulul osos;
Calea acustica - cuprinde fibrele axonice ale nervului acustic ce fac sinapsa in nuclei
cohleari din jonctiunea bulbopontina, a caror axoni sinapseaza in neuronii din corpul geniculat
medial (metatalamus). Axonii ultimilor neuroni se proiecteaza in aria auditiva corticala.
Calea vestibulara este formata din nervul vestibular (VIII) al caror fibre fac sinapsa
in nuclei vestibulari din jonctiunea bulbopontina. Axonii ultimilor neuroni intra in circuitul
vestibule-cerebelo-vestibular, in legatura cu arhicerebelului, pentru mentinerea echilibrului.
Calea ascendenta spre o arie corticala vestibulara este incerta.
Ariile acustice din girusul temporal superior, unde se formeaza senzatiile acustice.
Ariile vestibulare, incerte, s-ar gasi in apropoierea ariilor auditive.
ANALIZATORUL CUTANAT
Acest analizator este cel mai intins, atat in ce priveste campul receptor, cat si caile de
conducere si segmental central.
Acesti receptori sunt fie terminatiuni nervoase libere, fie incapsulate sub forma unor
corpusculi senzitivi la capatul unor dendrite, unii dintre ei fiind gasiti si in structuri subdiacente
(tesut celular subcutanat, muschi, tendoane, periost, capsule si ligamente articulare, s.a.).
Tegumentul
Tegumentul, pilea, sau cutis, (cutis, lat. = piele), este situat la exteriorul intregului
corp, ca o structura complexa de grosime variabila, care se continua la nivelul orificiilor naturale
cu mucoasele organismului. In structura pielii sunt unele anexe, cum ar fi:
- cel mai intins organ de simt al corpului (pentru receptionare stimulilor tactili,
presional, termici si durerosi), s.a.
Structural tegumentul este format din trei straturi principale care, de la exterior spre
interior, sunt: epiderm, derm si tesutul celular subcutanat (hipoderm).
b) Dermul, dispus sub epiderm si mai gros ca acesta, este format din tesut conjunctiv
dens in doua straturi: - strat papilar de sub membrana bazala, pe care o ridica impreuna cu
epidermul din loc in loc formand niste proeminente conice numite papile dermice, si strat
reticular, profund la limita cu tesutul celular subcutanat.
c) Hipodermul – stratul cel mai profund tegumentar, este alcatuit din tesut conjunctiv
lax bogat in celule adipoase (adipocite), alcatuind asa-numitul panicul adipos, de grosimi
variabele in functie de localizare, alimentatie individuala, sex s.a. Hipodermul are rol in
termoreglare (prin scadearea pierderilor de caldura din corp), reprezinta si un depozit de grasimi,
dar permite si mobilitate epidermului si dermului.
In hipoderm, ca ultim strat tegumentar superficial, si urmatoarele straturi se interpune
o fascie superficiala, care la nivelul membrelor acopera structurile profunde, iar la nivelul
trunchiului acopera stratul intermediar parietal osteocondrofibromuscular al toracelui sau
musculo aponevrotic al abdomenului.
ANEXELE PIELII
Parul prezinta o portiune libera, care se ridica de la suprafata pielii, numita tulpina, si
una infundata oblic in tegument numita radacina. Tulpina contine trei straturi concentrice, de la
interior spre exterior, care sunt:
Radacina este formata din bulbul firului de par (partea mai dilatata de la baza) in care
patrunde papila dermica, iar mai sus are inserta muschiul piloerector (care determina erectia
firului de par); de asemenea, mai este anexata radacinii o glanda sebacee, a carei secretie –
sebumul, lubrefiaza parul.
Unghia este o lama cornoasa anexata pielii in dreptul fetei posterioare a ultimei
falange a fiecariu deget.
Ea reprezinta un corp vizibil sub care se afla patul unghiei, iar posterior radacina
unghiei acoperita de cuta supraungheala tegumentara; sub radacina se afla matricea (zona de
crestere a unghiei), iar inaintea cutei supraungheale este lunula, o portiune mai depigmentata.
Glandele sunt formatiuni secretorii localizate in grosimea dermului facand parte din
grupul glandelor exocrine.
Glandele sudoripare, inegal raspandite in piele, mai abundente in planta, palma, cap si
gat, sunt de tip tubular.
Fiecare glanda sudoripara are in hipoderm glomerulul (un canal contort) – partea
secretorie a sudorii, continuat cu un canal drept ce treverseaza dermul si se continua in epiderm
cu un traiect sudoripar, deschis print-un por la exteriorul pielii.
Glomerulul este format din celule secretoare mari si celulele mioepiteliale asezate pe
o membrana bazala.
Glandele sebacee sunt de tip acinos, atasate bazei firului de par, care secreta un lichid
vascos – sebumul, ce lubrefiaza firul de par atat in interiorul tegumentului cat si la suprafata sa.
La sexul masculin regiunea mamara este mult mai restransa circumscrisa numai de
inconjurul areolei mamare, situate in centrul regiunii.
La fetele tinere forma mamelei este de semisfera, cu baza spre torace, iar consistenta
destul de ferma. Mai apoi, in functie de starile fiziologice ale aparatului genital, sub influnte
hormonale, in timpul sarcinii si alaptarii, forma si consistenta ei se modifica. Volumul
mamelelor, dar si forma si consistenta lor difera in functie de varsta persoanei, starile ei
fiziologice, sau de dezvoltarea tesutului adipos.
Receptorii analizatorului cutanat (pielii – epitelii senzoriale)
Meis
sner
Analizatorul cutanat
ANALIZATORUL KINESTEZIC (MOTOR)