ANALIZATORII

Analizatorii reprezinta sisteme care culeg informatii din mediul extern sau intern.
Fiecare analizator este alcatuit din trei segmente:
-periferic
-intermediar
-central.
Segmentul periferic este reprezentat de receptor. Acesta este alcatuit din celule
epiteliale specializate care transforma informatiile senzoriale in potentiale electrice si
le transmit neuronilor cu care se afla in contact.
Receptorii sunt specifici fiecarui analizator in parte si sunt clasificati in:
-exteroceptori (auditivi, vizuali, tactili, olfactivi)
- proprioceptori (din muschi, oase si articulatii)
- visceroceptori (interoceptori, de la organele interne).
Uneori receptorii sunt reprezentati de dendrite ale neuronilor senzitivi, care culeg
informatiile senzoriale. Se numesc terminatii nervoase libere.
Segmentul intermediar este alcatuit din nervi senzitivi care transporta informatia de la
receptori si pana la centrii nervosi. Nervii se grupeaza in fascicule, formand caile
ascendente din substanta alba a maduvei si a structurilor nervoase superioare.
Segmentul central este reprezentat de zona corticala in care se face analiza si sinteza
informatiilor primite de la receptori, care sunt transformate in senzatii specifice.
I. ANALIZATORUL CUTANAT
Pielea este alcatuita din trei straturi principale: epidermul, dermul si hipodermul.
Epidermul este stratul superficial al pielii si este format dintr-un epiteliu cornos. Se
numeste asa deoarece ultimul strat de celule contine keratina, o substanta care
protejeaza pielea de agentii nocivi din mediul exterior. In acest strat se afla nervi
senzitivi si canale de excretie ale glandelor aflate in derm: sebacee, sudoripare.
Epidermul nu este vascularizat, primind nutritie (hrana) de la derm, prin difuziune.
Dermul, situat sub epiderm, este format din tesut conjunctiv lax. Contine glande
sebacee si sudoripare, foliculi pilosi, vase de sange si nervi. Foliculii pilosi reprezinta
radacinile firelor de par.
Hipodermul, stratul profund al pielii, este format din tesut conjunctiv adipos, bogat in
grasimi. Reprezinta un depozit de lipide al organismului si contribuie la termoreglare.
I.1.Segmentul periferic (receptorii):
Pielea prezinta mai multe tipuri de sensibilitate: tactila, termica si dureroasa.
Receptorii tactili sunt :
- terminatii nervoase libere, aflate in derm si epiderm, care receptioneaza tactul,
presiunea, durerea si temperaturile scazute. Sunt mult mai numeroase la nivelul fetei,
buzelor, limbii si degetelor;
- corpusculii Meissner, prezenti in derm, sunt sensibili in special la atingeri foarte
fine; se afla in numar mare la nivelul degetelor si buzelor si sunt rari la nivelul
trunchiului; receptioneaza sensibilitatea tactila fina;
- discurile Merkel, stimulate de atingeri puternice, receptioneaza sensibilitatea tactila
grosiera;
-corpusculii Pacini, situati in derm, muschi si articulatii, sunt stimulati de atingeri
usoare si rapide; receptioneaza sensibilitatea tactila grosiera, dar si pe cea
proprioceptiva.
Receptorii termici:
- corpusculii Ruffini – pentru cald;
- corpusculii Krause si terminatiile nervoase libere – pentru rece.
Receptorii termici sunt mult mai numerosi la nivelul fetei si mainii, dar in numar mai
mic la nivelul membrelor inferioare.
Receptorii durerosi:
- terminatii nervoase libere, prezente in tegumente, tendoane, muschi, periost,
adventicea vaselor de sange, submucoasa viscerelor. Stimulii care declanseaza durerea
sunt agenti mecanici, termici, electrici, chimici, durerea putand fi declansata de orice
stimul care produce leziuni celulare. Cu alte cuvinte, nu avem receptori specifici, iar
adaptarea la durere este foarte slaba. Durerea se insoteste constant de un raspuns
afectiv neplacut si de o serie de reactii vegetative (roseata , transpiratie, lacrimare).
Receptorii durerosi sunt mult mai numerosi la nivelul tegumentelor si mai putini in
viscere, motiv pentru care putem localiza mult mai precis durerea cutanata decat pe
cea viscerala.
I.2. Segmentul intermediar (calea de conducere)
Primul neuron se afla pe radacina posterioara a nervului spinal, in ganglionul spinal.
Fibrele sensibilitatii termice, dureroase si tactile fac sinapsa cu cel de-al II-lea neuron
in cornul posterior al maduvei spinarii, al carui axon trece in cordoanele laterale,
formand fasciculele spinotalamic lateral (termic-dureros) si spinotalamic anterior
(tactil). Cel de-al treilea neuron se afla in talamus, iar axonul acestuia proiecteaza
informatia in cortex.
I.3. Segmentul central
Este reprezentat de neocortexul receptor, aflat in girusul postcentral din lobul parietal
(aria somestezica I). Fiecare zona a corpului are o proiectie corticala. Aria corticala
senzitiva reprezinta un fel de om – homunculus senzitiv. Cele mai intinse reprezentari
corticale o au zonele corporale cu sensibilitatea cea mai mare: buzele, limba, mana. In
peretele superior al santului lateral se afla aria somestezica II, unde se face proiectia
sensibilitatii tactile grosiere.
II. ANALIZATORUL OLFACTIV
Ca si ceilalti analizatori, este alcatuit din cele trei segmente: periferic, de conducere
(intermediar) si de proiectie (central).
II.1. Segmentul periferic
Receptorii olfactivi se afla in mucoasa nazala, pe calea directa a curentului de aer.
Substantele odorante, pentru a putea sensibiliza receptorii, trebuie sa se dizolve mai
intii in stratul subtire de mucus de la suprafata mucoasei nazale. Celulele receptoare
sunt reprezentate de neuroni. Dendritele acestora sunt scurte, groase si se termina cu o
umflatura numita buton olfactiv. Fiecare buton are un numar de cili (10 -12 pentru
fiecare neuron ), care culeg informatii odorante.
II.2. Segmentul intermediar
Primul neuron se afla in mucoasa nazala si este reprezentat chiar de receptor.
Cavitatile nazale sunt separate de substanta nervoasa printr-un os numit etmoid. Acest
os este alcatuit din doua lame osoase care se intretaie: o lama orizontala si una
verticala. Lama verticala separa fosele nazale intre ele, iar lama orizontala prezinta un
numar de orificii. Prin aceste orificii, axonii neuronilor olfactivi parasesc cavitatile
nazale si intra in nevrax, unde fac sinapsa cu al II-lea neuron, aflat in bulbul olfactiv.
Axonii neuronilor receptori formeaza nervii olfactivi, iar de la bulbul olfactiv porneste
tractul olfactiv, cu proiectie in emisferele cerebrale.
II.3. Segmentul central
Pe fata bazala a emisferelor cerebrale se afla girusul hipocampic, in care se gaseste
aria olfactiva. Aici ajung si sunt analizate informatiile transportate de tractul olfactiv.
III. ANALIZATORUL VIZUAL
Globul ocular gazduieste receptorii pentru vedere. Este alcatuit din trei invelisuri si
mai multe medii transparente, prin care lumina ajunge la acesti receptori. Invelisurile
sunt: sclerotica, coroida si retina.
Sclerotica este invelisul extern si are rol protector. La exterior se prind muschii
globului ocular: muschiul drept extern, drept intern, drept superior, drept inferior,
oblic inferior si oblic superior. La polul anterior al globului sclerotica se bombeaza si
devine transparenta, luand numele de cornee.
Coroida este invelisul care asigura nutritia globului ocular, continand vase, nervi si
pigmenti. Spre partea anterioara prezinta o ingrosare numita corp ciliar, alcatuit din
muschi ciliari si din vase de sange ghemuite numite procese ciliare. Muschii ciliari
sunt muschi netezi, orientati radiar si circular. Procesele ciliare au rolul de a produce
un lichid, numit umoare apoasa.
In prelungirea corpului ciliar, la polul anterior al globului, se afla un diafragm numit
iris, care are un orificiu central – pupila. In alcatuirea irisului se gasesc muschi netezi
circulari si radiari. Contractia muschilor circulari duce la micsorarea pupilei, iar
contractia muschilor radiari – la dilatarea pupilei.
Retina, invelisul intern, acopera doar 2/3 posterioare ale coroidei. Este alcatuita din
celule receptoare specializate si din neuroni conectati la aceste celule, care transmit
informatia spre centrii nervosi. Spre coroida, retina contine un strat de pigmenti de
culoare bruna, care formeaza o camera obscura in jurul celulelor receptoare. La polul
posterior al retinei se afla:
- o pata galbena numita macula lutea, cu o depresiune in centru
- fovea centralis si
- o pata oarba, numita asa deoarece nu contine receptori pentru lumina.
III.1. Segmentul periferic
Celulele receptoare sunt de doua feluri: cu conuri si cu bastonase.
Celulele cu bastonas (125-130 milioane) sunt foarte sensibile la lumina. Sunt
receptorii vederii nocturne, dar nu pot percepe detalii ale obiectelor sau culorilor.
Aceste celule se afla in cantitate mare la periferia retinei si sunt absente in foveea
centralis.
Celulele cu conuri (5-7 milioane) au un prag de sensibilitate mult mai inalt. Sunt
raspunzatoare de vederea la lumina puternica si de distingerea culorilor. Aceste celule
ocupa in exclusivitate foveea centralis si se afla in numar redus la periferia retinei.
Pentru a ajunge la celulele receptoare, lumina trebuie sa treaca prin mai multe medii
transparente: corneea, camera anterioara, cristalinul si camera posterioara.
Corneea nu contine vase, dar este bogat inervata, fiind sensibila la stimuli externi
(durerosi, tactili). Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, care desparte camera
anterioara de cea posterioara. Este legat printr-un ligament suspensor de corpul ciliar.
Muschii corpului ciliar au rolul de a regla convexitatea cristalinului: atunci cand se
contracta muschii circulari, cristalinul se bombeaza, iar cand se contracta muschii
radiari – cristalinul se aplatizeaza. Camera anterioara se afla intre cornee si cristalin,
iar camera posterioara – intre cristalin si retina. In camera anterioara se afla umoarea
apoasa, iar in camera posterioara – umoarea vitroasa (corpul vitros).
III.2. Segmentul intermediar
Neuronii care intra in alcatuirea retinei reprezinta primul si al doilea neuron al caii
vizuale. Primul neuron este conectat la celulele receptoare, iar cel de-al II-lea, la
primul neuron. Axonii celui de-al II-lea neuron se grupeaza, formand nervul optic , si
parasesc ochiul prin pata oarba.
Al III-lea neuron al cailor vizuale se afla in metatalamus, de unde informatia este
proiectata in emisferele cerebrale.
III.3. Segmentul central
Este reprezentat de aria vizuala primara, aflata in lobul occipital. In vecinatate se afla
mai multe arii de asociatie, conectate cu lobii frontali si parietali, implicate in procese
psihovizuale complexe.

Formarea imaginii
Razele luminoase, in drumul lor spre retina, traverseaza mediile transparente din
globul ocular: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea vitroasa. Aceste medii
au densitate diferita, ceea ce duce la refractia (schimbarea directiei ) razelor.
Biconvexitatea cristalinului si lungimea diametrului antero-posterior al ochiului
sanatos focalizeaza razele luminoase pe retina, ceea ce determina formarea clara a
imaginii.
La miopi, axul ocular este prea lung sau cristalinul este prea bombat, razele luminoase
focalizandu-se inaintea retinei. Imaginea devine neclara. Apropierea obiectelor de
ochi sau purtarea unor lenile divergente (biconcave) permit vederea clara.
La hipermetropi, axul ocular este prea scurt sau cristalinul prea aplatizat, razele
focalizandu-se in spatele retinei. Departarea obiectelor de ochi sau purtarea lentilelor
convergente (biconvexe) corecteaza defectul.
La astigmatici, curbura corneei sau a cristalinului nu este uniforma si de aceea razele
luminoase sunt focalizate in mai multe puncte pe retina. Imaginea este dubla sau
neclara. Corectia se face cu lentile cilindrice.
Acomodarea pentru vederea de aproape se realizeaza prin contractia muschilor
circulari ai corpului ciliar, care duce la relaxarea ligamentului suspensor al
cristalinului. In felul acesta lentila se bombeaza si determina vederea clara a imaginii.
Acomodarea incepe de la 6 metri si se continua pana este atinsa capacitatea maxima a
cristalinului de a-si mari curbura. Aceasta capacitate scade odata cu varsta, ca urmare
a scaderii elasticitatii cristalinului.

IV. ANALIZATORUL AUDITIV ( ACUSTIC)

Urechea se imparte in :urechea externa, urechea medie si urechea interna. Receptorii

pentru auz se afla la nivelul urechii interne.
Urechea externa este alcatuita din pavilionul urechii si conductul auditiv extern.
Pavilionul capteaza undele sonore, iar conductul le transmite timpanului. Timpanul,
alcatuit din cartilaj de tip elastic, separa urechea externa de cea medie si vibreaza la
modificarile de presiune din conduct.
Urechea medie se formeaza intr-o cavitate a osului temporal care comunica cu
nasofaringele printr-un canal numit trompa lui Eustachio. In cavitate se afla aer la
presiune atmosferica si un lant de trei oscioare: ciocanul, nicovala si scarita. Intre
urechea medie si cea interna se afla o fereastra ovala, prevazuta cu o membrana
subtire pe care se sprijina scarita. Astfel, vibratiile timpanului sunt transmise
ciocanului, nicovalei , scaritei si, prin fereastra ovala, urechii interne.

Urechea interna, aflata intr-o scobitura a osului temporal, are o alcatuire mai
complexa:
- trei canale semicirculare
- doua vezicule numite utricula si sacula
- o formatiune rotita de doua ori si jumatate in jurul unui ax, numita melc sau cohlee.
Canalele semicirculare, utricula si sacula contin receptori pentru echilibru, iar cohleea
– receptori pentru auz.
IV.1. Segmentul periferic
Cohleea este un canal spiralat, rasucit de doua ori si jumatate in jurul unui ax numit
columela. Lumenul cohleei este impartit de o lama osoasa spiralata in doua rampe:
timpanica si vestibulara. Pe lama osoasa se afla o foita subtire – membrana bazilara.
Cele doua rampe comunica la virful melcului printr-o deschidere numita helicotrema.
Rampa vestibulara (superioara) este impartita , la randul ei, de o lama de tesut
conjunctiv – membrana Reissner. Astfel ca, in interiorul melcului se formeaza trei
spatii: rampa timpanica (inferior), canalul cohlear (intre membrana bazilara si
membrana Reissner) si rampa vestibulara (superior). Canalul cohlear contine
endolimfa, iar rampele contin perilimfa.
In canalul cohlear se afla receptorii pentru auz. Pe membrana bazilara se afla celule
ciliate (prevazute cu cili) si celule de sustinere. Acestea din urma secreta o substanta
mai consistenta care pluteste prin endolimfa sub forma unei pelicule subtiri, formind
membrana reticulara. Cilii receptorilor se afla in contact cu aceasta membrana
subtire.
Fereastra ovala, prevazuta cu o membrana subtire, face legatura intre urechea medie si
rampa vestibulara din cohlee. Vibratiile timpanului sunt transmise, prin scarita,
perilimfei din acesta rampa, se propaga pina in virful melcului si, la nivelul
helicotremei, sunt transmise rampei timpanice. Membrana Reissner primeste vibratiile
si le transmite endolimfei din canalul cohlear, determinind miscari ale membranei
reticulare. In felul acesta, cilii celulelor receptoare primesc informatiile auditive si le
transmit neuronilor care se gasesc la baza acestor celule.
IV.2. Segmentul intermediar
In columela (axul central al melcului ) se afla un numar mare de corpi neuronali care
alcatuiesc ganglionul Corti. Dendritele acestor neuroni sunt conectate cu celulele
ciliate receptoare, iar axonii parasesc melcul si formeaza ramul cohlear al nervului
cranian vestibulo-cohlear (VIII).
Primul neuron al caii auditive se afla in ganglionul Corti. Cel de-al II-lea neuron se
gaseste in nucelii vestibulo-cohleari din trunchiul cerebral, iar al III-lea neuron se afla
in metatalamus, in corpii geniculati mediali.
IV.3. Segmentul central
Axonii neuronilor din corpii geniculati mediali proiecteaza informatia la nivelul
emisferelor cerebrale, in aria auditiva, aflata in lobul temporal. Ariile de asociatie,
aflate in lobul parietal, au rolul, prin conexiunile cu alte arii din cortex (aria memoriei,
aria scrisului, aria vizuala), de a interpreta semnificatia complexa a cuvintelor.
V. ANALIZATORUL VESTIBULAR
Acest analizator are rolul de a da informatii legate de pozitia corpului in spatiu,
schimbarile de pozitie, echilibru. Receptorii se afla in formatiunile din urechea interna
descrise la analizatorul auditiv: canalele semicirculare, utricula si sacula. Toate aceste
formatiuni comunica intre ele si contin endolimfa.
V.1. Segmentul receptor
Canalele semicirculare sunt orientate in cele trei planuri ale spatiului: unul orizontal si
doua verticale, perpendiculare intre ele. Fiecare canal prezinta la baze cite o dilatatie
numita ampula, in care se afla receptorii pentru echilibru. Pe peretii ampulei sunt
asezate celule receptoare ciliate si celule de sustinere. Acestea din urma secreta o
membrana subtire, gelatinoasa, numita cupula, care pluteste in endolimfa. Miscarile
endolimfei determina deplasari ale cupulei, care stimuleaza cilii receptorilor.
Utricula si sacula contin, ca si ampulele, celule receptoare ciliate si celule de sustinere.
In endolimfa se afla o membrana subtire reticulara, in ochiurile careia plutesc cristale
de carbonat de calciu – otoliti. Membrana, fiind mai grea, apasa cilii receptorilor la
miscarile endolimfei.
V.2. Segmentul intermediar
De la baza celulelor receptoare din ampule, utricula si sacula, pornesc dendritele
ganglionului Scarpa, unde se afla primul neuron al caii vestibulare. Axonii acestor
neuroni parasesc urechea interna, formind ramul vestibular al nervului vestibulo-
cohlear VIII si fac sinapsa cu al II-lea neuron in bulb. Al III-lea neuron se afla in
talamus.
V.3. Segmentul central
Este reprezentat de aria vestibulara din lobul temporal. Ariile de asociatie conecteaza
ariile: auditiva, vizuala, senzitiva, motorie, cu scopul mentinerii echilibrului corpului
uman, la care participa si informatiile vizuale, auditive sau tactile.
VI. ANALIZATORUL GUSTATIV
Omul percepe patru gusturi fundamentale: amar, acru, dulce si sarat. Receptorii
gustativi aflati la nivelul limbii, palatului, faringelui si epiglotei, sunt stimulati de
substantele din alimente, dupa dizolvarea in apa si saliva.
Gustul amar este perceput pe fata dorsala a limbii, cel acru pe margini, cel dulce la
virf si cel sarat in partea anterioara a limbii. Palatul percepe gusturile amar si acid, iar
faringele si epiglota – toate gusturile fundamentale. Limba contine muschi striati
controlati de nervul cranian XII (hipoglos). In mucoasa (alcatuita din tesut epitelial)
care inveleste muschii se afla papilele gustative, de forma rotunjita (circumvalate) sau
alungita (fungiforme).
Papilele circumvalate se afla in numar mare la virful limbii, iar cele fungiforme – spre
baza limbii, dispuse in V

VI.1. Segmentul periferic

In peretii papilelor se afla mugurii gustativi, alcatuiti din celule receptoare ciliate si
celule de sustinere. La suprafata limbii se deschid porii gustativi, prin care ies cilii
receptori, iar la baza mugurilor se afla dendrite ale neuronilor ce vor conduce
informatia spre centrii nervosi.
VI.2. Segmentul intermediar
Primul neuron al caii gustative se afla pe traseul nervilor cranieni facial VII si
glosofaringian IX. Dendritele pornesc din 1/3 posterioara a limbii prin nervul IX
(glosofaringian) si din 2/3 anterioare ale limbii prin nervul VII (facial), iar axonii intra
in trunchiul cerebral si fac sinapsa cu cel de-al II-lea neuron in nucleii senzitivi (VII si
IX) din bulb. Cel de-al III-lea neuron se afla in talamus.
VI.3. Segmentul central
Axonii neuronilor din talamus proiecteaza informatia in aria gustativa, care se afla in
lobul parietal, aproape de aria senzitiva (somestezica) a fetei.
VII. ANALIZATORUL KINESTEZIC (MOTOR)
Acest analizator informeaza permanent nevraxul asupra tonusului muscular si a
pozitiei corpului in spatiu.
VII.1. Segmentul periferic
Receptorii se afla in muschi, tendoane si articulatii (proprioceptorii) si sunt
reprezentati de organele Golgi si fusurile neuromusculare.
Organele Golgi se afla in tendoanele muschilor si au forma unor butoni de la care
pornesc dendrite ale neuronilor senzitivi. Atunci cind muschii se contracta, tendoanele
devin tensionate si stimuleaza receptorii.
Fusul neuromuscular se afla printre fibrele musculare scheletice, paralel cu acestea.
Are forma alungita si contine fibre musculare modificate, printre care se gasesc
dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali. Aceste dendrite au forma spiralata sau in
buchet si trimit permanent informatii spre centrii nervosi superiori.
VII.2. Segmentul intermediar
Primul neuron se afla in ganglionul spinal de pe radacina postrerioara a nervului
spinal. Al II-lea neuron se afla in:
- cornul posterior al maduvei, pentru sensibilitatea proprioceptiva inconstienta
- bulb, pentru sensibilitatea proprioceptiva constienta.
Al III-lea neuron se afla in talamus, pentru sensibilitatea constienta, care va fi
proiectata in emisferele cerebrale.
VII.3. Segmentul central
Sensibilitatea constienta este condusa in lobul parietal, aria somestezica I. In felul
acesta noi suntem constienti de pozitia in care se afla fiecare segment din corpul
nostru. Sensibilitatea inconstienta este proiectata la nivelul paleocerebelului, care
declanseaza raspunsuri motorii raspunzatoare de tonusul muscular si de echilibrarea
permanenta a corpului in spatiu.