EDUCATIA PENTRU SANATATE

Definitie:
 educatia pentru sanatate este diferita de educatia sanitara care vizeaza igiena
personala. Educatia pentru sanatate, este un proces interactiv ce favorizeaza
invatarea, strategia de mediere intre persoane si mediul lor {ecosistem}, care
sintetizeaza alegerea personala si responsabilitatea societatii fata de sanatate.
Scop: - cuprinde actiuni care au scopul de a promova sanatatea, de a preveni
boala, de a ajuta persoana sa dobandeasca mai multa autonomie, de a
asigura continuitatea ingrijirilor din spital la domiciliu,
- creste stima de sine a unei persoane, pentru ca-i permite sa-si asume
responsabilitati mai mari fata de propria sanatate,
- formarea si dezvoltarea unor deprinderi corecte,
- crearea unei pozitii active, in sensul atrageri si capacitari maselor la
participarea activa in realizarea consolidari sanatatii,
Caracteristicile procesului educativ:
- se bazeaza pe aplicarea principiilor de comunicare interpersonala, care
constau in a trimite mesaje semnificative unei persoane si de a primi de la
ea o retroactiune,
- se desfasoara in domeniul cognitiv, afectiv si psihomotor, utilizand metode
adecvate fiecarui domeniu.
Identificarea nevoilor de educatie sanitara - pe baza informatiilor se va aprecia:
- nevoia de a invata {ce stie pacientul la starea de sanatate actuala,
experientele pacientului avand incidenta asupra nevoii de a invata,
informatiile de care membrii familiei au nevoie pentru a raspunde nevoilior
pacientului},
- dorinta de a invata {capacitatea de concentrare cand i se pun intrebari,
atentia, factorii care motiveaza pacientul sa intrebe, tendinta de a pune
intrebari},
- capacitatea de a invata {stadiul de dezvoltare a pacientului, forta fizica,
coordonare a miscarilor, prezenta unor deficiente senzoriale},
- mediul de invatare {prezenta surselor de perturbare a invatarii, confortul
camerei },
- resurse de invatare {felul in care familia percepe sa intelega boala
pacientului si consecintele ei, dorinta pacientului de a face familia sa
participe la programul educational, resursele de care dispune pacientul la
domiciliu}.
Stabilirea obiectivelor educationale care pot fi pe termen scurt sau lung:
* enuntul si descrierea unui comportament {pacientul va fi capabil sa
indeplineasca o sarcina in limitele perioadei de invatare},
- identificarea conditiilor educationale { de ex.: pacientul va merge cu carjele
din camera pana in baie, etc.}
- stabilirea criteriilor de evaluare { in functie de gradul de precizie dorit, de
reusita, de satisfactie}.
Principii educative:
- As. med. sa aleaga momentul potrivit {la internare, externare, pe timpul
spitalizarii} cand pacientul este dispus sa invete,
- durata sa nu depaseasca 20 – 30 minute,
- repetarea sa fie suficient de frecventa pentru a consolida invatarea,
- structurarea materialului: notiuni elementare, explicatii; se va incepe cu
probleme mai imporatnte, se va recapitula,
- se va utiliza limbajul pacientului, putand recurge la analogii simple,
- se va mentine atentia pacientului, care va fi determinat sa participe {vor fi
stimulate mai multe simturi, se va discuta pe ton variat si de intensitate
diferita, se va puncta prin gesturi aspectul mai important},
- se vor completa cunostintele existente,
- se vor adopta metode educative, in functie de nevoile pacientului.
Rolul as. med./nursa in procesul educativ:
- sa respecte principiile educative,
- sa sesizeze orice comportament care indica o scadere a interesului sau a
atentiei,
- sa tina cont de atitudinea pacientului fata de faptul ca a reusit sa execute o
tehnica,
- sa stabileasca impreuna cu pacientul procesul de drulare a exercitiilor,
dandu-i informatii pertinente,
- sa observe progresele pacientului in autoangrijire si sa ramana la dispozitia
lui pentru al ajuta,
- sa demonstreze tehnicile ce urmeaza a fi invatate de pacient {etapa cu
etapa, fara graba, cu explicarea fiecarui gest },
- inainte de demonstrarea unei tehnici, sa inlature anxietatea pacientului prin
explicatii pregatitoare,
- sa utilizeze metode de educatie in grup, care permit schimbul de idei si
participntii invata unii de la altii,
- sa incerce integrarea educatiei in procesul de ingrijire {ex., educatie
sanitara in timpul efectuarii ingrijirilor igienice sau in timpul efectuarii
unui pansament }.

EDUCATIA PENTRU SANATATE IN - SPITAL -

In structura organizatorica, spitalul asigura educatia sanitara a bolnavilor si asistatilor
ambulator, atributii ce le au toate spitalele.
Educatia sanitara se organizeaza si planifica pe diferite structuri functionale,
spitalicesti, senatoriale, etc.
ATRIBUTII:
a} ca unitate de prestare:
 planifica si organizeaza activitati de educatie sanitara cu bolnavii, convalescentii,
apartinatorii si vizitatorii in general, personalul ingrijitor, bloc alimentar, etc.
b} ca for de indrumare tehnica efectueaza:
- educatia sanitara pe profil la unitatile sanitare arondate,
- controlul modului de acordarea asistentei educationale pe profil,
- analiza calitati prestatiilor educativ- sanitare din unitate si teritoriu.
c} ca institutie de cercetare si invatamant:
- asigurarea instruiri practice a metodologiei educatiei sanitare la elevi scolilor de
profil,
- efectuarea investigatiilor de profil pentru testarea {diagnosticarea} culturi
Sanitare, a bolnavilor, apartinatorilor, populatiei sanatoase din teritoriul arondat.
OBIECTIVE:
* recuperarea medicala { biologica } a bolnavilor prin:
- determinarea de a adera la masurile de profilaxie secundara, adoptand o
atitudine cooperanta in aplicarea complexului terapeutic,
- obtinerea atitudinii cooperante a apartinatorilor pentru crearea confortului
psihic necasar recuperarii bolnavului,
- cultivarea increderii convalescentului in posibilitatea readaptarii si
capacitatea de a adera la masurile de profilaxie,
- capacitatea factorilor de decizie si conducere de a asigura climatul
corespunzator de, tonifiere neuro-psihica, profesionala, obsteasca,
extraprofesionala definitorie >> restitutiae ad integrum <<,
- cultivarea conceptiei profamilia, cultului pentru copii, comportament
demografic responsabil si constient, conceptiei unui mod de trai igienic
{sanogenetic}.
- dezvoltarea cunostintelor, aptitudinilor {indemnarii}, atitudinilor,
convingerilor care vizeaza sanatatea, etc.

ABORDARI POSIBILE IN EDUCATIA MEDICALA PENTRU SANATATE:

Medicul este cel care pune diagnosticul de boala sau incapacitate, deci, el este
cel care prescrie masuri cu caracter preventiv sau de control si le realizeaza prin
persuasiune sau prin prin autoritatea de care dispune fata de bolnav, prin
formarea unor atitudini, comportamente, conform cu principiile sale pentru
sanatate.
AVANTAJE:
 medicul are mai multe cunostinte decat bolnavul,
 medicul raspunde de decizia luata atat in fata bolnavului cat si a legii,
 bolnavul este liber sa aplice sau nu recomandarea medicului.

MASURI POSIBILE PENTRU PROMOVAREA SANATATII:

 dezvoltarea serviciilor personale: persoanele trebuie informate, convinse de
eficacitatea anumitor metode de promovare a sanatatii,
 dezvoltarea resurselor comunitatii, astfel incat celelalte resurse: agricultura,
invatamantul, comertul, sa sustina si sa potenteze un program de alimentatie
ratinonala,
 dezvoltarea structurilor organizatorice favorabile sanatatii; dezvoltarea de
comisii menite sa promoveze sanatatea, stimularea coparticiparii factorilor de
raspundere si a populatiei {structuri de stat, grupuri sociale formale sau ad-hoc},
 dezvoltarea retelei de >>orase sanatoase<< cu rol in a deveni structuri
 demonstrative pentru promovarea sanatatii prin cooperare intersectoriala,
 dezvoltarea retelei de >>scoli sanatoase<< in care componente de igiena
personala, igiena scolara, comportament sanogenetic si cunostinte favorabile sa
fie integrate intr-un efort comun al elevilor, parintilor, scolii si comunitatii.
LIMITE:
 tine de opinia medicului: pot exista mai multe opinii in aceiasi problema,
 medicul isi impune pana la urma punctul de vedere pentru ca pacientul este
ignorant – e pus sa aleaga intr-un domeniu in care nu se pricepe,
 bolnavul este de vina?
 pot apare reactii adverse.
ABORDAREA EDUCATIONALA:
 transmite cunostinte asupra unor comportamente favorabile sanatatii sau
defavorabile. Cel ce primeste informatii este liber sa faca ceea ce doreste, sa
aleaga. Faciliteaza adoptarea unor decizii comportamentale, pe care nu le si
impune. Aceasta abordare tine insa de conditiile socio-economice care
favorizeaza un anumit comportament.

ABORDARE ORIENTATA SPRE INDIVIDUAL (PERSONALIZARE)

Rolul profesionistului {educatorului} este de a explica, transmite persoanei care
doreste sa stie, pentru a adopta o anumita decizie.

ABORDAREA CE NECESITA O SCHIMBARE DE MEDIU:

Medicul transmite cunostintele, individul intelege, dar societatea nu-i favorizeaza
schimbarea sau alegerea comportamentului.

BARIERE IN COMUNICATIE:
 elementul esential in comunicatie este de a te convinge ca cei ce asculta inteleg
mesajul transmis.
Barierele in comunicatie tine de:
 deosebirea socio-culturala intre educator si client,
 receptivitatea scazuta a audientului {handicap mintal, obosit, lipsa de valoare pe
care o da pacientul sanatatii fiind preocupat de alte valori pe care le considera
mai importante},
 atitudine negativa fata de medic {experienta anterioara proasta, exemplu prost
dat de medic, nu are incredere in institutia respectiva, etc},
 intelegere limitata {dificultati de limba, utilizarea de jargoane, etc.},
 mesaje contradictorii {ce zice educatorul este diferit din ce stie de la familie,
scoala, etc.},
Cum se pot depasi barierele:
 educatorul sa vorbeasca clar si rar,
 sa repete notiunile importante asupra carora are dubii in legatura cu intelegera
lor de catre auditor,
 sa folosesca cuvinte si propozitii simple,
 intr-o sedinta numarul de informatii sa nu fie prea mare,
  sa nu fie transmise informatiile intr-o succesiune logica,
 utilizarea de tehnici pedagogice adecvate,
 atitudinea, mimica, gesturile educatorului, participa la transmiterea
informatiilor.
IMPORTANT:
 exista si comunicatie non-verbala,
 exista doi poli: educator – ascultator, dar si educatorul trebuie sa stie sa asculte,
 educatorul trebuie sa accepte sentimentele altor persoane,
 educatorul sa stie cum sa stimuleze discutia in cazul unui dialog cu un singur
individ sau a unei convorbiri cu un grup mic,

OBIECTIVELE EDUCATIEI IN GRUPURI MICI:

 constientizarea participantilor privind importanta sanatatii,
 explorarea valorilor si a atitudinilor lor cu privire la sanatate,
 sa fie ajutati sa decida singuri,
 sa fie ajutati sa-si schimbe comportamentul.

TEHNICI UTILIZATE TRANSMITERI ACTIVE IN CADRUL GRUPULUI DE

LUCRU
 >>tehnica brainstorming <<= tehnica provocatoare ce uramareste sa
mobilizeze participantii pentru gasirea de solutii, identificarea unei nevoi,
 >> tehnica brainwriting << = fiecare persoana este pusa sa-si exprime in scris
si cat mai concis posibil ideile care se refera la nevoile educative intr-o problema
definita, sau caile pentru a modifica un comportament, ideile consemnate se
triaza si se aduc la cunostinta grupului,
 >> tehnica grupului nominal << = fiecare persona isi exprima o parere in
legatura cu o problema, iar educatorul grupeaza ideile comune,
 >> tehnica DELPHI << = nu este folosita in sanatate {mai multe runde de
intrbari cu prelucrarea si sinteza raspunsurilor, se va transmite fiecarei persoana
dupa fiecare runda}.

METODELE EDUCATIEI PENTRU SANATATE:

 pot fi clasificate in functie de calea de transmitere a mesajului educativ astfel;
- mijloace auditive {sau orale} = convorbiri individuale, convorbiri in grup,
lectia, conferinta, radioemisiunea,
- mijloace vizuale – cu rol dominant = lozinca, articolul, brasura, formele
beletristice, afisul, pliantul, macheta, diapozitivul, teatrul, emisiuni TV.
Clasificarea mijloacelor educativ-sanitare se pot efectua in functie de adresabilitate.
Se disting:
 mijloace individuale = sfatul medical,
 mijloace de grup = convorbirea, lectia, instructajul; cu un grup omogen cu
interes fata de subiect {bolnavi de o anumita boala, gravide sau mame, etc.},
 mijloace de larga informare; conferinta, film, emisiune TV sau radiofonica,
tiparituri, etc.
De asemeni, se mai pot distinge:
 mijloace directe in care mesajul educativ este transmis ca o informatie
nemediatica,
 mijloace indirecte care utilizeza o cale de transmitere ce presupune o forma
artistica si care capteaza interesul prin ea insasi, dar care urmareste in fapt,
acelasi scop.

ETAPELE PLANIFIACRII SI EVALUARII PENTRU SANATATE:

 identificarea si caracterizarea consumatorilor,
 identificarea nevoilor si ierarhizarea lor,
 formularea de scopuri si obiective strategige, tactice,
 identificarea resurselor pentru a forma un comportament favorabil sanatatii,
 elaborarea continutului si alegerea metodelor de folosit,
 actiunea propriu-zisa de influentare, formare, atitudine, comportament,
 evaluarea rezultatelor procesului educativ.

FACTORI DETERMINANTI IN MENTINEREA CAPACITATII DE MUNCA SI

SANATATE A OMULUI
Rolul cadrelor medicale in educatia pentru sanatate a populatiei rezida din actvitatea
desfasurata pentru ca acesta sa inteleaga si respecte indicatiile medicale de
sanogenizare si igienizare a intregii vieti.
Populatia trebuie educata sa ia parte in mod direct la pastrarea si intarirea propriei
sanatatii.
Igenizarea propriei vieti personale incepe din copilarie, fiind necesara educatia
sanitara pentru, alimentatie, calirea organismului, educatia vointei, educatia prin
munca si pentru munca, cultivarea miscarii sub toate formele sale, fara a se uramari
performante, acestea constituie elemente de baza pentru cresterea capacitatii de
prestatie, munca, rezistenta naturala, pentru asigurarea unei longevitati active.
Igienizarea vietii colective, este de asemeni un imperativ al vietii actuale.
Trebuie avut in vedere, poluarea aerului, apei, solului, sonora, psihica { ura si
inegalitatea, pesimismul, ignoranta, raspandirea de zvonuri, etc. } In locul acestora
trebuie cultivata o conceptie sanatoasa despre viata, etica, echitate, cooperare,
intrajutorare si incredere intre oameni.
Intelagand aceste idei, cadrele medicale trebuie sa le propage in activitatea cotidiana.

PRINCIPIILE EDUCATIEI PENTRU SANATATE

Sunt urmatoarele:
 al prioritatii = cu cat inceputurile educatiei pentru sanatate sunt mai timpurii cu
atat rezultatele in starea de sanatate a populatiei sunt mai bune;
 al specificitatii si autoritatii = se considera ca educatia facuta de persoane
specializate are impact mai mare asupra comportamentului sanogenetic;
 al integrarii = educatiei pentru sanatate in obiectivele politicii social-sanitare a
satatului;
  cultural stiintific = educatia pentru sanatate reprezinta o componenta a fondului
cultural general si a stintelor medicale;
 optimizarii = educatia pentru sanatate fiind integrata actului medical necesita
adaptarea la individ in combaterea stresului bolii;
 de influentare = a individului si grupului in schimbarea comportamentului spre
un cadru sanogen;
 educatiei continue = atat in ceea ce priveste un program de instructie legiferat si
stratificat pe etapele instructiei generale si de consolidare a cunostintelor, cat si
in ceea ce priveste necesitatea aducerii informatiei la actualitatea noilor maladii
ce apar pe plan mondial, sau in situatia redrudescentei unor stari morbide
anterioare;
 de grup = din punct de vedere al specificului grupului caruia i se adreseaza;
de informatie si instructie teoretica si, de aplicabilitate practica prin
demonstratii;
 caracterul de investitie cu repercursiuni benefice pentru societate.
Este important de mentionat ca educatia pentru sanatate este diferita de educatia
sanitara, care vizeaza igiena personala.
Cerintele educatiei pentru sanatate sunt:
- larga accesibilitate,
- orientare {spre preventie} profilactica,
- participare activa a populatiei la apararea propriei sanatati,
- caracter optimist,
- sa fie convingatoare,
- exprimare accesibila,
- caracter stiintific,
- tematica adecvata auditorului.
Abordarile posibile si directiile de orientare in educatia pentru sanatate sunt
uramatoarele:
*aboradarea medicala = medicul uramareste la pacient formarea unor atitudini,
comportamente, conforme cu principiile sale pentru sanatate,
* abordare educationala = se transmit cunostinte asupra unor comportamente
favorabile sau defavorabile sanatatii, iar cel care primeste informatiile este liber sa
aleaga si sa faca ce doreste {faciliteaza adoptarea unor decizii comportamentale, nu
impune un anumit comportament},
* abordare orientata spre individ {personalizare} = profesionistul {educatorul} explica
persoanelor ce necesita sa stie si sa ia o anumita decizie,
* abordarea ce necesita o schimbare sociala = medicul transmite cunostinte, individul
intelege, dar societatea nu-i favorizeaza schimabarea sau alegerea comportamentului.

DIRECTII DE ORIENTARE ALE EDUCATIEI PENTRU SANATATE:

- dezvoltarea educatiei pentru sanatatea familiei,
- antrenarea populatiei in activitati privind asanarea mediului fizic extern si
evitarea poluarii,
- extinderea si modernizarea educatiei pentru sanatate in scopul evitarii
 imbolnavirilor profesionale,
- incurajarea actiunilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, cu accent
pe bolile sociale {tuberculoza, bolile venerice, HIV/SIDA},
- sustinerea actiunilor de prevenire si combatere a bolilor cronice,
- itensificarea educatiei pentru sanatate in problemele de prevenire a accidentelor si
instruirea populatiei in ceea ce priveste acordarea primului ajutor,
- propagarea cunstintelor pentru ingrijirea elementara a bolnavilor, pentru
respectarea indicatiilor de regim igieno-dietetic in vederea refacerii sanatatii,
redobandirii capacitatii de munca si reintegrarii sociale,
- popularizarea sistemului de asigurare de servicii medicale pentru populatie,
- dezvoltarea interesului pentru practicarea sportului si pentru folosirea factorilor
naturali in scopul calirii si intaririi organismului si a cresterii duratei medii de viata,
- dezvoltarea raspunderii pentru sanatatea proprie, familiala si colectiva.
Abordarea oricarei directii reiterate, impune respectarea unei anumite conduite
fara de care atingerea obiectivelor de baza ale educatiei pentru sanatate ramane un
simplu deziderat.

EDUCATIE PENTRU SANATATE SI COMUNICARE IN EDUCATIE PENTRU

SANATATE
Cultura generala, inclusiv cultura sanatatii, se formeaza prin instructia generala a
populatiei in setul continuu al generatiilor, este considerata si azi ca fiind o activitate
de baza si obligatorie a serviciilor de sanatate, in loc sa fie apreciata ca o notiune de ‘’
pregatire continua ‘’, de ‘’ educatie permanenta’’, de ‘’ perfectionare ‘’ pe un fond
pregatit general in sistemul instructiei publice a populatiei.
Veriga principala pe care ar trebui sa actioneze serviciile de sanatate si cele
educationale pentru a avea reultate bune, pe termen scurt si lung, privind inbunatatirea
starii de sanatate a populatiei, este educatia pentru sanatate al carui scop este;
- cresterea nivelului de cunostinte medicale ale populatiei in domeniul
sanogenezei, protectiei mediului, prevenirii bolior, formarea si dezvoltarea
unor deprinderi corecte care sa promoveze sanatatea precum si crearea
unei pozitii active fata de sanatatea individuala si de problemele sanatatii
publice, in sensul atragerii si capacitarii maselor la participarea activa in
vederea realizarii si consolidarii sanatatii.
Dupa Ch. GETNEZ – RIEUX si M. GEROVIS, educatia pentru sanatate indeplineste
trei roluri, in functie de scopul urmarit :
- preventiv = temele de educatie continand elemente de instructie a populatiei
pentru prevenirea imbolnavirilor,
- constructiv = de realizare a adeziunii opiniei publice in favoarea sanatatii,
- curativ = pentru educarea si convingerea pacientilor de a urma prescriptiile
medicale.
Putem considera educatia pentru sanatate ca fiind o componenta a instructiei
generale, o ramura a culturii umane, una din bazele sanatatii, in realizarea de generatii
care sa aiba un comportament sanogen si in formarea vointei politice pentru acordarea
de catre forurile decidente a adevaratului rol ce se cuvine sanatatii.
EDUCATIA PENTRU SANATATE, la fel ca celelalte ramuri ale culturii, trebuie sa
detina un fond material, care sa stea la baza cuvantului cu rol educativ, ea avand
viabilitate doar atunci cand exprimarea teoretica este sustinuta de un material adecvat
cu caracter educativ si cu aplicabilitate practica.

EDUCATIA PENTRU SANATATE presupune acceptabilitate, respect reciproc,

informare, cooperarea receptorilor, ea fiind totodata si un drept al omului, o obigatie a
societatii, concretizata printr-o programa analitica scolara anuala integrata programei
tuturor treptelor de instructie {bazate pe mesaj educativ de cultura sanitara, imagini de
exeplificare si demonstratii practice}.

EDUCTIA PENTRU SANATATE implica, obligatoriu, cunoasterea si aplicarea

continua a tehnicilor de comunicare, ca element fundamental.
Datorita faptului ca in cadrul comunicarii exista doi poli: educatorul {cel care
transmite informatia} si ascultatorul {receptorul sau cel care primeste informatia}, in
activitatile de comunicare cei doi poli trebuie sa aiba flexibilitatea de a schimba
permanent rolurile, adica, educatorul trebuie sa stie sa asculte. El trebuie sa accepte
sentimentele altor persoane, sa stie cum sa stimuleze discutia pentru a avea loc un
dialog cu undividul sau convorbirea cu grupul mic de indivizi, tinand cont, permanent,
de comunicatia non verbala, care, uneori, poate fi mai eficienta decat cea verbala.
Pot apare bariere in comunicatie care tin de deosebirea socio-culturala dintre
educator si receptorul informatiei, receptivitatea scazuta a audientului, atitudine
negativa fata de medic sau educator, intelegre limitata sau transmiterea de mesaje
contradictorii.
In practica medicala, foarte frecvent educatia pentru sanatate se realizeaza in
grupuri mici, in care comunicarea este mai adecvata nevoilor de formare.
In cadrul transmiterii informatiei active in grupul de lucru sunt uzual utilizate o
serie de tehnici:
 >> tehnica brainstorming << - tehnica provocatoare ce urmareste sa mobilizeze
participantii pentru identificarea unor nevoi si gasirea unor solutii,
 >> tehnica brainwriting << fiecare persoana isi exprima in scris ideile in ceea
ce priveste nevoile educative intr-o problema definita, dupa care ideile
consemnate se triaza si se aduc la cunostinta grupului,
 >> tehnica grupului nominal << fiecare membru al grupului isi exprima
parerile in legatura cu o problema, iar edcuatorul grupeaza iedeile
comune.

INTEGRAREA SANATATII:
Fiecare persoana confera o anumita importanta celor cinci dimensiuni ale sanatatii.
Unii indivizi sunt mult mai interesati de sanatatea emotionala sau intelectuala decat
de sanatatea fizica. Altii isi pot extrage o mare satisfactie din relatiile lor cu alte
persoane sau din implicarea lor in munca pentru idealurile religioase. Dimensiunile
sanatatii formeaza un tot – fiecare are un efect asupra celorlalte. Sa presupunem ca
munca noastra se desfasoara in armonie cu valorile noastre de baza. Aceasta
armonie poate contribui la sustinerea sanatatii noastre spirituale. Pe de alta parte, o
sanatate spirituala poate avea efecte profunde asupra sanatatii emotionale.
Sanatatea emotionala se rasfrange asupra relatiilor sociale si toate aceste
dimensiuni ale sanatatii ii va permite fiintei noastre sa solutioneze si mai bine
problema fizica. Toate aceste dimensiuni distincte lucreaza impreuna pentru a
asigura randamentul functiilor si astfel sa asigure confortul. Cultivarea unei
anumite dimensiuni atrage dupa sine dezvoltarea celorlalte dimensiuni. In mod
similar, neglijarea unei singure dimensiuni poate induce consecinte severe asupra
sanatatii pe ansamblu, cat si bunei dispozitii. Pentru mentinerea sanatatii, trebuie sa
acordam atentie celor cinci dimensiuni, identificand legaturile dintre ele si
incercand sa la mentinem in echilibru astfel incat ele sa asigure un optim.

SANATATEA SI ECHILIBRUL:
Echilibrul este necesar deoarece acesta afecteaza insasi homeostazia, starea de
normalitate a organismului chiar la baza nivelului fiziologic. Corpul uman este un
organism remarcabil de mobil. P e parcursul vietii, o persoana trebuie sa faca fata,
sa raspunda unei suite de amenintari, printre care, boli, vatamari fizice, stres, etc.
Organismul este capabil sa lupte si sa se adapteze la multe dintre aceste amenintari
indrepatate asupra propriei identitati si astfel sa revina la starea de normalitate.
Pentru a dobandi aceasta capacitate, organismul cauta continuu sa mentina
echlibrul intre factori constanti, precum, temperatura, pulsul accelerat, TA,
continutul de apa si nivelul de zahar in sange. Acest echilibru natural, sau
homeostazie, este realizat prin activitatea unor mecanisme automate, din organism.
De exemplu; fiintele umane incearca sa-si mentina o temperatura normala la nivelul
a 37 C. In apa calda, organismul transpira pentru a se racori si astfel incearca sa
impedice deteriorarea din supraincalzire. In apa rece, corpul tremura pentru a
accentua activitatea musculara si astfel arde subsatantele nutritive si produce
caldura. Revenind la starea de echilibru normal, aceasta este un factor cheie in
vindecarea sau combaterea bolii. Organismul uman se poate regenera in mod
automat sau, sa inlocuiasca majoritatea celulelor pe baza unor procese normale.
Emotiile accentuate sau pe termen lung si incapacitatea solutionarii adecvate,
afecteaza sistemul endocrin, in special glanda tiroida. Pe de alta parte, lipsa
alimentelor esentiale, in special, iod, conduce de asemenea la tulburare tiroidiana.
Astazi in Romaina, 20 % din populatie sufera de tulburari tiroidiene.

SANATATEA SI STILUL DE VIATA:

Dimensiunile sanatatii pot fi influenatate de cativa factori. Un factor evident il
constituie accesul la un sistem competent de ingrijire medicala si de educatie
sanitara, de care o persoana poate beneficia nu doar din perspectiva fizica cat si
mentala, sociala, in aceiasi masura.
Un altul, factorii de mediu, include siguranata caminului si a vecinitatii,
serviciile publice adiacente, iar factorii negativi, de genul volumul de substante
toxice in sol, aer si apa. Cativa dintre acesti factori pot fi controlati intr-o oarecare
masura prin insasi capacitatea persoanei de a alege unde sa traiasca, iar alti factori
pot fi influentati prin vointa politica. Ele pot afecta sanatatea fizica, emotiile,
intelectul si chiar viata sociala. Acestea sunt aspectele fundamentale ale vietii si
sanatatii individului. Factorii genetici nu pot fi controlati de catre individ, desi
adesea ei pot fi comensati.
Stilul de viata, se refera la totalitatea activitatilor care compun viata unei
persoane, grup, colectivitate dar dintr-o perspectiva intern-structurala si normativa.
Stilul de viata consta in trasaturile perticulare ale psihologiei, comportamentului si
habitudinilor acestora, care definesc un mod specific de raportare fata de lume,
reliefand, in fiecare caz in parte, alte invariante accentuate in structurile vietii
cotidiene.
CITAT:
MICHAEL HOUELLEBECQ
,,CRED CA SENUSL VIETIII IL STIE NUMAI D-ZEU,
IMPORATANT E SA SLUJIM VIATA "
#
THOMAS FULLER { 1608 – 1661 }
,, SANATATEA NU ESTE PRETUITA PANA
CAND NU APARE BOALA "

EDUCATIA PENTRU SANATATE SI PROMOVAREA EI

In1967, OMS a declarat ca sanatatea este o stare totala de bunstare fizica,

mentala si sociala si nu in principal absenta bolii sau unei infirmitatii.
SANATATEA, este acel proces in care toate aspectele din viata unei persoane
lucreaza laolalta, intr-un mod integrat. Nici un aspect al vietii nu functioneaza in
mod izolat. Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, tara, locul de munca,
edcucatia, convongerole sunt toate interrelationate. Modul prin care care aceste
aspecte se interactioneaza contribuie la imbogatirea vietii unei persoane, fapt care
ajuta la determinarea caracterului de unicitate al persoanei cat si a sanatatii
acestuia.
O sanatate buna. Ce conotatii are pentru noi aceasta sintagma?
Majoritatea oamenilor considera sanatatea din prisma a ceea ce ofera,
presupunand ca, ei sunt sanatosi atat cat pot fi, si probail vor ramane la aceasta
stare.
Ce este sanatatea?
Punctul de vedere modern este acela ca, snatatatea are cateva dimensiuni –
emotionala, intelectuala, fizica, sociala si spirituala, fiecare dintre acestea
contribuind la conditia de bunstare a unei persoane. Pentru mentinerea unei
sanatati bune, o persoana trebuie sa-si examneze fiecare din aceste dimensiuni si sa
se orienteze in sensul in care i se permite, nu doar sa traiasca o perioada lunga de
timp, ci de asemenea sa se bucure de viata pe de-a-ntregul.
Sanatatea, reprezinta un concept complex cu cateva aspecte ce cuprind dimensiunea
emotionala, intelectuala, fizica, sociala si spirituala.
Sanatatea, insemana mai mult decat absenta bolii. Ea este un proces ce contribuie la
bunastare si echilibru.
Sanatatea emotionala, se refera la capacitatea de exprimare si de solutionare a
emotiilor unei persoane intr-un mod constructiv.
Sanatatea intelectuala, se refera la capacitatea de evaluare a informatiei si de luare
a unei decizii importante.
Sanatatea fizica, se refera la conditia organismului si la rspunsul acestuia oin cazul
vatatamarii si a bolii.
Sanatatea sociala, reprezinta capacitatea de a aranja, de a se bucura, de a contribui
si benaficia de relatiile dezvoltate cu alte persoane.
Sanatatea spirituala, se refera la sensul de consistenta, armonie si de echilibru ca
apare in promovarea energiei si de educare a sanatatii in ansamblu.
Desi oameni se pot orienta pe diferitele aspecte ale sanatatii, toate aceste
dimensiuni sunt interrelationate. Efectele pozitive dobandite intro anumita directie
tind sa se lege de alta dimensiune iar influentele negative ce apar pe o dimensiune
va genera probabil probleme pentru celelalte.
Este foarte important dobandirea si mentinerea unei stari de echilibru. Echilibrul
este conceptul cheie al starii de sanatate, corpul cautand starea de homeostazie
pentru a se mentine si revigora pe sine.
Toate dimensiunile sanatatii sunt influentate, afectate chiar, de multi factori,
care pot fi grupati in factori ai sitemului de ingrijirea a sanatatii, factori ai
mediului,, factori genetici si factori ai stilului de viata.
Sanatatea privita ca un ideal, dar si ca o cerinta fundamentala a vietii este o
problema ce preocupa fiecare individ dar si societatea in ansamblu, la realizarea ei
concurand o multitudine de factori: tehnici, economici, sociali, culturali, ecologici,
spirituali, etc.
Clasic, se considera ca medicina are doua parti prin care poate interveni asupra
starii de sanatate:
 terapia {arta vindecarii bolior} si proflaxia sau >> ansamblul masurilor care
permit sa evite aparitia, agravarea si extinderea unei boli << {definitie propusa
de O.M.S.}.
 Din pacate aceasta parte, profilaxia, este mai putin luata in seama.
- loc 1 – promovarea sanatatii, fapt care presupune informarea generala a
populatiei,
- loc 2 – protectia impotiva bolilor si informare specifica pe diferite grupe de
afectiuni,
- loc 3 – prvenirea imbolnavirilor si evidenta factorilor de risc,
- loc 4 – tratament cu tot ceea ce implica: spitale, policlinici, medicatie, etc.
- loc 5 – recuperarea,
- loc 6 – ingrijirea bolnavilor cronici.

A.M.G. - I -
Nume prenume ___________________
 Data ____________________________

TEST
EDUCATIE PENTRU SANATATE

- Notati cu A ( adevarat ) sau F ( fals ) urmatorele obiective din domeniul

educatiei sanitare:

1. Determinarea pacientului de a adera la masurile de profilaxie secundara

este: ( ),

2. Obtinerea atitudinii cooperante a apartinatorilor pentru crearea confortului

psihic necesar recuperarii este: ( ),

3. Cultivarea increderii convalescentului in posibilitatea readaptarii si

capacitatea sa de a adera la masurile de pofilaxie tertiara prin parcurgerea
intregului proces recuperator este: ( ),

4. Microgrupurile profesionale, familiale cat si factori de decizie si, conducere

de a asigura climatul corespunzator de tonifiere neuro-psihica necesar
reluarii trepatate a complexului de activitati profesionale, obstesti,
extraprofesionale definitorii pentru stabilirea ,, ad integrum" este: ( ),

5. Cultivarea conceptiei sanogenice secondata de adoptarea unui mod de trai

igienic si inducerea implicita a unui rang de sanatate superior, este; ( ),

6. Capacitatea populatiei sanatoase de a adera la masurile de profilaxie

primara este; ( ),

7. Cultivarea conceptiei profamilia, a cultului prntru copii, comportament

demografic responsabil si consisent, este: ( ),

8. Notiuni elementare de acordare a primului ajutor trebuie sa fie sau nu

cunoscute de intreaga populatie; ( ),

9. Asistent-ul medical, raspunde de buna functionare a coltului metodologic si a

masurilor educatv-sanitare in practica curenta: ( ),
 A.M.G. - I - _____
Nume prenume __________________
Data __________________________

TEST
EDUCATIE PENTRU SANATATE

1. Ce este sanatatea.
2. Ce include sanatatea emotionala.
3. Rolul sanatatii intelectuale.
4. La ce se refera sanatatea fizica.
5. La ce se refera sanatatea sociala.
 A.M.G. - I - _____
Nume prenume: ….....................................
Data: …..............................................

TEST
EDUCATIE PENTRU SANATATE

1. Eumerati scopul Educatiei pentru sanatate;

2. Descrieti pe ce se bazeaza caracteristicile procesului educativ;
3. Enumerati principiile educative;
4. Descrieti rolul As. med. in procesul educativ;
5. Enumerati masurile posibile pentru promovarea sanatatii.