14.

14. NEVOIA
NEVOIA DE
DE A
A ÎNVĂȚA
ÎNVĂȚA CUM
CUM
SĂ-ȚI
SĂ-ȚI PĂSTREZI
PĂSTREZI SĂNĂTATEA
SĂNĂTATEA
Disciplina: Nursing
General I
Prof. Slăbuțu Roxana

,,CS ANTIPA”- BRAȘOV

 Definiție
= necesitatea ființei umane de a acumula
cunoștințe, atitudini și deprinderi pentru
modificarea comportamentelor sale sau
adoptarea de noi comportamente în scopul
menținerii sau redobândirii sănătății
Independența în satisfacerea
nevoii
Procesul învățării
= este deosebit de complex
= cuprinde organizarea întregului comportament al
individului pentru a deveni capabil să-și dirijeze întreaga
activitate în mod creator, în funcție de condițiile în care se
află, pe baza cunoștințelor, aptitudinilor și deprinderilor
însușite anterior

PEDAGOGIA și MEDICINA = 2 domenii care

interacționează
Finalitatea practică pentru medicină = păstrarea sănătății
sau/și obținerea vindecării
De-a lungul vieții – omul trebuie să se adapteze continuu la
schimbările de mediu – care modifică măsurile necesare
menținerii sănătății
Cunoașterea de sine = esențială pentru a analiza unele
obișnuințe → prevenirea sau corectarea celor dăunătoare
sănătății
▼
În urma acestei analize → omul poate simți nevoia de a învăța
mijloacele cele mai eficace de menținere a sănătății
▼
După dobândirea unor cunoștințe, deprinderi și aptitudini
necesare menținerii sănătății → se dezvoltă un sentiment de
siguranță prin care omul devine capabil să lupte înpotriva bolii,
anxietății și stresului vieții cotidiene
 Factorii care influențează
satisfacerea nevoii
 Factori biologici  Vârsta:
- Copilul în timpul creșterii și
dezvoltării sale învață cu ușurință
metodele și mijloacele de menținere
a sănătății, dacă este instruit,
supravegheat și controlat în mod
adecvat
- Adultul învață și se perfecționează
pt. utilizarea tuturor mijloacelor
necesare menținerii sănătății
- Vârstnicul acumulează mai greu noi
cunoștințe, dar se bazează pe
experiența acumulată anterior
 Capacități fizice: în funcție de
condiția fizică (integritatea fizică, a
organelor de simț, facultățile
intelectuale) – omul este capabil să
dobâdească cunoștințe, aptitudini și
deprinderi esențiale pt. menținerea
sănătății
 Factorii care influențează
satisfacerea nevoii
 Factori psihologici  Motivarea = totalitatea
factorilor dinamizatori care
incită omul la acțiune și
jalonează direcția acesteia
(Ex.: necesitățile și năzuințele)

 Emoțiile – pot accelera

procesele de cunoaștere
(pacientul putând deveni
conștient asupra
responsabilității pe care o are în
menținerea propriei sănătăți)
 Factorii care influențează
satisfacerea nevoii
 Factori sociologici  Mediul ambiant
Un mediu ambiant adecvat,
cu luminozitate și
temperatură optimă,
atmosferă de calm și
liniște = creează
ambianța propice pentru
însușirea de noi
cunoștințe
Manifestări de independență

1. Dorința și interesul de a învăța

 Învățarea = activitatea pt. însușirea de cunoștințe și
dobândirea de noi deprinderi în toate sectoarele vieții
psihice (cunoaștere, voință, emotivitate)
Produsul final al învățăturii poate fi:
- un concept teoretic

- o atitudine
- o deprindere motorie

-Deprinderea = componentă automatizată a activității

Pentru menținerea independenței în satisfacerea
nevoii de a învăța să-și păstreze sănătatea – pacienții
sunt conștienți de necesitatea formării de atitudini și
deprinderi corecte, necesare obținerii unei stări de bine
2. Acumularea de cunoștințe
Cunoștințe (informații) = reflectarea în conștiință a realității
obiective
Omul trebuie să manifeste dorință și interes în acumularea
cunoștințelor

3. Modificarea comportamentului față de sănătate

Educația = ansamblul mijloacelor de transmitere a cunoștințelor,
de formare a deprinderilor și comportamentelor
Educația pt. sănătate – are rolul de a oferi pacientului modalități
concrete, specifice de menținere sau redobândire a sănătății
= > rolul de educator al asistentei medicale
 Intervențiile asistentei pentru
menținerea independenței
 Explorează nevoile de cunoaștere ale pacientului
 Elaborează obiective de studiu cu pacientul
 Îl informează cu privire la mijloacele și resursele pe care
le poate asigura (broșuri, cărți, pliante, reviste, filme etc.)
 Susține motivarea pacientului față de dobândirea de noi
cunoștințe vizând menținerea sănătății
 Organizează activități de educație pentru sănătate:
convorbiri, cursuri, conferințe, demonstrații practice
 Prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu
mijloace și procedee adaptate nivelului de cultură și
gradului de înțelegere a pacienților
Dependența în satisfacerea nevoii
de a învăța

PROBLEME DE DEPENDENȚĂ:
 1. Ignoranța față de dobândirea de noi
cunoștințe, aptitudini, deprinderi
 2. Dificultatea de a învăța
 3. Cunoștințe insuficiente
 Surse de dificultate
1. Surse de dificultate de ordin fizic
 Lezarea integrității fizice:
- deficite senzoriale, în special auditive și vizuale
- tulburări de vorbire
 Durerea - în funcție de intensitate determină:
- manifestări fizice (modificarea ritmului respirator,
cardiac și al TA, până la stare de șoc cardiovascular)
- manifestări psihice (neliniște, agitație, iritabilitate,
teamă)
2. Surse de dificultate de ordin psihic:
 Afectarea stării de conștiență: obnubilare, delir, comă
 Tulburări de gândire și memorie
 Anxietatea
 Stresul
 Situația de criză – este determinată de situații majore în viață:
- pierderea unei persoane dragi
- modificarea importantă a schemei corporale
- modificarea modului de viață
3. Surse de dificultate de ordin sociologic:
 Mediu necunoscut (Ex. emigrarea într-o țară cu limbă
necunoscută)
 Lipsa interesului de a învăța legată de educație și cultură
 Lipsa cunoștințelor:
- Absența cunoștințelor sau un nivel scăzut al cunoștințelor
despre regulile generale de igienă fizică și mentală, despre
sănătate și menținerea ei
- Insuficienta cunoaștere de sine – conduce la comportamente
negative care depășesc posibilitățile de adaptare ale individului
- Insuficienta cunoaștere a mediului înconjurător
 IGNORANȚA
Manifestări de dependență

1. Cunoștințe insuficiente
Bolnavul nu are cunoștințe despre:
- Boală
- Prevenirea îmbolnăvirilor
- Importanța respectării tratamentului
- Prevenirea complicațiilor
- Perioada de convalescență
- Reintegrarea socio-profesională
2. Nu înțelege necesitatea de a învăța și nu este
receptiv
Datorită tulburărilor de gândire:
- Accelerarea ritmului gândirii = fuga de idei - ideile se
succed cu repeziciune, nu pot fi ordonate într-o
înșiruire rațională
- Încetinirea ritmului gândirii = scăderea puterii de
judecată, imposibilitatea de a gândi adecvat
- Inoperanța gândirii = pierderea legăturii logice dintre
noțiuni și idei (amestec de cuvinte fără legătură)
- Tulburări de memorie = amnezie (pierderea
memoriei) de fixare și/sau de evocare
- Anxietate
- Stres
3. Nesiguranța și frica de necunoscut
Datorită unor elemente neprevăzute, bolnavul trebuie să facă față unor
necesități de schimbare a stilului de viață și a obiceiurilor pentru
redobândirea sănătății
El ignoră însă măsurile ce pot fi luate pentru redobândirea independenței

4. Neobișnuința în abordarea anumitor acțiuni pentru

redobândirea sănătății
Bolnavul: - nu acordă importanța cuvenită bolii
- nu respectă sfaturile medicale în tratarea sau
prevenirea îmbolnăvirilor
6. Lipsa de informații
Bolnavul nu are acces la informații, dar nici nu este interesat de
procurarea lor

7. Lipsa interesului de a învăța

Este refractar la orice acțiune care vizează însușirea de cunoștințe
necesare menținerii sau redobândirii sănătății

8. Dificultate în învățarea măsurilor preventive și curative

Tulburări de gândire: - intelect limitat - incapacitatea de asimilare,
fixare și reproducere a cunoștințelor
- carențe educaționale – lipsa deprinderilor
igienice, a celor privind alimentația
rațională etc.
 Intervențiile asistentei
la pacienții cu probleme generate de ignoranță

INTERVENȚIILE ASISTENTEI
AUTONOME ȘI DELEGATE
- Explorează niv. de cunoștințe
OBIECTIVE al pacientului despre boală, modul de
Pacientul să acumuleze noi manifestare, măsurile preventive și
cunoștințe curative
- Identifică manif. de dependență,
sursele lor de dificultate, interacțiunea
cu alte nevoi
- Stimulează dorința de cunoaștere
- Motivează importanța acumulării de noi
cunoștințe
- Conștientizează bolnavul asupra
propiei responsabilități privind
sănătatea
- Organizează activități educative
- Verifică dacă bolnavul a înțeles corect
mesajul transmis și dacă a însușit
toate cunoștințele
 Intervențiile asistentei
la pacienții cu probleme generate de ignoranță

OBIECTIVE
Pacientul să dobândească
atitudini, obiceiuri și
deprinderi noi
INTERVENȚIILE ASISTENTEI
AUTONOME ȘI DELEGATE
- identifică atitudinille și obiceiurile
greșite ale bolnavului
- corectează deprinderile dăunătoare
sănătății
- ține lecții de formare a deprinderilor
igienice, alimentație rațională, mod de
viață echilibrat, administrarea
diferitelor tratamente
- efectuează demonstrații practice
- întocmește programe de recuperare și
reeducare a bolnavilor cu deficiențe
senzoriale și motorii (gimnastică
medicală, kinetoterapie)
- încurajează și ajută dobândirea noilor
cunoștințe
ROLUL ASISTENTEI ÎN EDUCAȚIA
PENTRU SĂNĂTATE
DEFINIȚIE
= educația este un proces interactiv care favorizează învățarea

SCOP
= Cuprinde acțiuni care au scopul:
• De a promova sănătatea
• De a preveni boala
• De a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie
• De a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu

= Crește stima de sine a unei persoane permițându-i asumarea

unei responsabilități mai mari față de propria sănătate
CARACTERISTICILE PROCESULUI EDUCAȚIONAL
= se bazează pe aplicarea principiilor de comunicare
interpersonală = constau în transmiterea de mesaje
semnificative unei persoane și primirea de retroacțiuni de la
aceasta
= se desfășoară în domeniul cognitiv, afectiv și psihomotor,
utilzând metode adecvate fiecărui domeniu
IDENTIFICAREA NEVOILOR DE ÎNVĂȚARE ALE
PACIENTULUI
Pe baza informațiilor culese se va aprecia:
 Nevoia de a învăța (ce știe pacientul referitor la starea actuală de sănătate,
experiențele pacientului care motivează nevoia de a învăța, informațiile necesare
membrilor de familie ale pacientului pentru a răspunde nevoilor acestuia)
 Dorința de a învăța (capacitatea de concentrare când i se pun întrebări, atenția,
factorii care motivează pacientul să întrebe, tendința de a pune întrebări)
 Capacitatea de a învăța (stadiul de dezvoltare a pacientului, forța fizică,
coordonarea mișcărilor, eventuala prezență unor deficiențe senzoriale, a unui
grad de retard mental sau de tulburări psihice)
 Mediul de învățare (prezența surselor de perturbare a învățării, confortul camerei)
 Resursele de învățare (felul în care familia percepe și înțelege boala pacientului și
consecințele ei, dorința bolnavului de a motiva familia să participe la programul
educațional, resursele de care dispune pacientul la domiciliu)
STABILIREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIONALE
Obiectivele educaționale = pot fi pe termen scurt și pe termen lung
= cuprind 3 aspecte:
1. Enunțul și descrierea unui comportament – pacientul va fi
capabil să îndeplinească o sarcină în limitele perioadei de
învățare
2.. Identificarea condițiilor educaționale (Ex.: pacientul va merge
cu cârje din cameră până la baie)
3. Stabilirea criteriilor de evaluare (în funcție de gradul de
precizie dorit, de reușită, de satisfacție)
PRINCIPII EDUCATIVE
 Să se aleagă momentul potrivit (la internare, pe parcursul internării,
la externare) când pacientul este dispus să învețe
 Durata unei ședințe de învățare să nu depășească 20-30 min
 Repetarea să fie suficient de frecventă pentru a consolida învățarea
 Structurarea materialului: noțiuni elementare, explicații, se va începe
cu problemele mai importante, apoi se va recapitula
 Se va utiliza un limbaj ușor de înțeles de către pacient, se vor utiliza
analogii simple
 Se va menține atenția pacientului care va fi antrenat la o participare
interactivă
 Se vor completa cunoștințele existente
 Se vor adopta metodele educative în funcție de nevoile și
capacitățile pacientului
ROLUL ASISTENTEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL
 Să respecte principiile educative
 Să sesizeze orice comportament care indică scăderea
interesului sau a atenției
 Să țină cont de atitudinea pacientului față de faptul că a reușit
să execute o tehnică
 Să stabilescă, împreună cu pacientul, obiectivele educaționale
 Să ghideze și să dirijeze pacientul, oferindu-i informații
pertinente
 Să observe progresele pacientului în autoîngrijire și să rămână
la dispoziția lui pentru a-l ajuta
 Să demonstreze tehnicile ce urmează a fi învățate de pacient
etapă cu etapă, fără grabă, cu explicarea fiecărui gest
 Înainte de demonstrarea unei tehnici noi, să pregătească
pacientul prin explicații pregătitoare, tehnici de relaxare care să
înlăture anxietatea pacientului
 Să utilizeze metode de educație în grup care permit schimbul
de idei și atitudini, participanții învățând unii de la alții
 Să încerce integrarea educației în procesul de îngrijire (De ex.,
educația sanitară în timpul îngrijirilor igienice sau în timpul
aplicării unui pansament)
• Non ST-elevation acute coronary syndrome
(NSTE-ACS, here defined as unstable angina
and non ST-elevation MI- miocardial
infraction) is characterised by episodes of
chest pain at rest or with minimal exertion,
which increase in frequency or severity, often
with dynamic ECG changes.