Sunteți pe pagina 1din 4

Procesul de îngrijiri/nursing

Procesul sau planul de nursing este o metodă sistemică de identificare și de soluționare


de probleme. Aceste permite asistentei medicale să pună un diagnostic de îngrijire și să trateze
răspunsurile umane în fața îmbolnăvirii și în fața bolii. Filozofia modernă a planului de
nursing se bazează pe realizarea unui plan care va asigura îngrijirea specifică menită să
răspundă cerințelor fiecărui individ. Modelul medical de îngrijire caută informații despre
semne, simptome și rezultate ale investigațiilor referitoare la o boală. Încearca să afle un
diagnostic și apoi instituie un tratament corespunzător stării respective. Modelul de nursing
ține seama de condițiile medicale, dar se concentrează asupra funcționării în ansamblu a
individului. Rolul asistentei medicale este de ajuta pecientul să se vindece și să-și recapete
nivelul maxim de independeță.
Un model conceptul este cel al Virginiei Henderson, se bazează definirea unor 14 nevoi
fundamentale cu componente bio-psiho-sociale, culturale și spirituale ale individului.
Asistenta medicală trebuie să știe că nevoia fundamentală este o necesitate vitală esențială
unei ființe umane pentru a-și asigura starea de bine fizică și mentală. Cele 14 nevoi sunt: a
respira, a se alimenta și hidrata, a elimina, a mișca, a păstra o bună postură, adormi și odihni,
a se îmbrăca și a se dezbrăca, a-și menține temperatura corpului în limite normale, a fi curat, a
evita pericolele, a comunica, acționa după credințele și valorile sale, a se realiza, a se recrea, a
învăța.
Un alt model este cel a lui Maslow, se bazează pe afirmația că exista 5 categorii de
nevoi umane, ierarhizate în ordinea priorităților, astfel: nevoi fiziologice, de securitate, de
apartenență, de recunoaștere socială, de realizare. După această teorie trebuie să fie satisfăcute
întâi nevoile de bază ale individului, toate sau în cea mai mare parte, fiziologice și de
securitate, apoi să poată tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior, apartenență, stimă,
realizare.
Procesul de îngrijire cuprinde o serie de etape:

1. Culegerea datelor;
2. Identificarea a problemelor de îngrijire, nevoile pacientului;
3. Planificarea îngrijirilor cu fixarea scopurilor și obicetivelor și determinarea
intervențiilor privind îngrijirile;
4. Aplicarea în practică a planului de îngrijiri;
5. Evaluarea rezultatelor, a eficienței îngrijirilor acordate în mod sitematic.

1. Culegerea de date

Este prima etapă în procesul de nursing, prin care asitenta medicală culege informații
necesare despre pacient, apoi organizează și înregistrează datele culese. Culegerea de date
asigură o bună bază pentru luarea de decizii eficiente și în cunoștință de cauză. Sursa de date
poate fi pacientul și familia, membrii echipei de sănătate și fișa medicală a pacientului. Există
câteva metode de culegerea a datelor. Prima ar fi observarea, prin care obținem informații
despre comportament, stare generală, semne simptomatice. Alte este schimbul de servicii
externe între medicul curant și de familie. Apoi ar fi interviul, pentru obținerea de date
personale și ale istoricului bolii. Urmează palparea și ascultația. Pacientul va fi privit ca o
persoană cu istorie proprie, cu trecut personal și care acționează în felul său în mediu propriu.
Anamneza asistentei medicale va conține:

- Cunoșterea și înțelegerea ce o are pacientul despre boala sa, ce așteaptă de la această


internare;
- Starea fizică și psihică a pacientului, trecutul său;
- Nivelul de autoîngrijire și mobilitate;
- Eventualele handicapuri fizice;
- Obișnuințele pacientului referitoare la activități obișnuite, orarul meselor, preferințe
alimentare, eliminări, somn, mod de petrecere a timpului liber.

2. Identificarea a problemelor de îngrijire, nevoile pacientului

Interpredarea datelor este un proces mental împărțit în examinarea datelor culese,


interpretarea lor, apoi enunțarea unei judecăți clinice privind semnificația situației analizate.
Prima fază constă în stabilirea unei legături , între faptele observate în încercarea de a le
explica (permite asistentei să formuleze o problemă). A doua fază conduce asistenta medicală
la concluzia că pacientul este capabil să utilizeze propriile resurse.
Problema de îngrijire este dificultatea trăită de o persoană, un comportament sau
atitudinea nefavorabilă sănătății. Arată o schimbare în starea de sănătate (alterare, deteriorare,
incapacitate, perturbare). Sunt două categorii de probleme pentru îngrijiri. Clinice- care
decurg din natura problemelor medicale și diagnosticul de nursing al asistentei medicale-
corespunde dimensiunii interdependente a practicii. În funcție de competență și experiență,
asistenta medicală identifică problemele pe care pacientul le sesizează.
Diagnosticul de îngrijiri este o problemă de sănătate actuală sau potențială pe care
asistentele medicale, în urma educației și experienței lor sunt capabile și calificate să o trateze.
Asistentele medicale cunosc și compară diagnosticul medical și cel de nursing. De exemplu:
dacă prin diagnosticul medical se identifică boala, în funcție de patologia organelor sau
sistemelor, prin diagnosticul de îngrijiri se identifică un răspuns uman la boală, condiție. Dacă
diagnosticul medical derivă din simptomele pacientului și rămâne constant pe întreaga
perioadă a bolii, diagnosticul de nursing derivă din reacțiile fizice și psihice ale pacientului și
se schimbă ori de câte ori se modifică răspunsurile pacientului. Diagnosticul cuprinde 3 părți:

- P. Problema de sănătate, de dependență;


- E. Etimologia sau cauza;
- S. Semne, simptome prin care se manifestă.

Exemplu: - diagnostic medical: sarcină


-diagnostic de îngrijiri: P = alterarea confortului
E = din cauza creșterii estrogenilor, scăderea mobilității
gastrice, scăderea glicemiei
S = manifestat prin grețuri și vărsături.
3. Planificarea îngrijirilor

Determinarea intervențiilor asistentei medicale penru diagnostice specifice, implică


determinarea acțiunilor sau activităților care vor duce la obținerea rezultatelor dorite. Procesul
de planificare a îngrijirilor are 2 etape:

I. Formularea obicetivelor

Permit orientarea intervențiilor asistentei medicale și se împart în obiective care se


referă la starea fizică și fiziologică ( de exemplu prevenirea sau ameliorarea unor disfuncții-
febra, vertijul) și obiective care se referă la capacitatea fizică șii tipul de comporatment
(motor, cognitiv, afectiv, social/interactiv.
Pentru fiecare problemă pot fi formulate unul sau mai multe obiective. Trebuie să fie
centrat pe pacient, să descrie starea așteptată de la pacient, să fie realist, să fie observabil,
măsurabil.

II. Stabilirea mijloacelor pentru rezolvare- intervenții

Asistenta medicală alege intervențiile privind îngrijirile adecvate pentru a preveni, a


reduce sau elimina modificarea/ alterarea. Se va specifica dacaă acestea nu comportă riscuri și
se va ține cont de individ ca personalitate distinsă. Intervențiile sunt în funcție de gradul de
dependență și posibilitățile pacientului, nu se vor limita la acțiuni de ajutor parțial, complet, ci
vor conține probleme de educație pentru autonomie, comunicare și pregătirea pentru
întoarcerea la domiciliu.

4. Aplicarea în practică a planului de îngrijiri

Scopul procesului de îngrijiri este de a asigura prelucrarea în sarcină globală și


personalizată, a îngrijirilor individului. Acesta se realizează în practică, în fucție de
modalitatea de execuție și supraveghere (sarcini date unui ajutor, elevă, pacient sau unui
membru de familie). Delegarea unor activități nu influențează calitatea îngrijirilor și nu oferă
o valoare mai mică sau mai mare în ierarhia sarcinilor dar rămân sub responsabilitatea
asistentei medicale, care le planifică, le realizează sau le determină realizarea și care
controlează buna execuție, respectându-se normele de securitate, de comfort și de calitate a
îngrijirilor.

5. Evaluarea rezultatelor

Evaluarea rezultatelor înseamnă a determina dacă pacientul a atins obicetivul


stabilit. Constă în a observa starea sau comportamentul pacientului ca urmare a îngrijirilor
acordate. Evaluarea zilnică a planului de nursing va trebui să răspundă la următoarele
întrebări:
- Dacă atinge intervențiile propuse obiectivelor intermediate de pacient?
- Dacă sunt realiste orele și datele stabilite inițial?
- Este necesară modificarea intervențiilor de nursing?
- Este necesară consultarea altui membru din echipa de îngrijiri pentru mai multe
informații care să ajute la identificarea cauzei, problemelor pentru realizarea
obicetivelor?
- Există vreo modificare în starea pacientului care să necesite adăugarea unui nou
diagnostic de nursing sau a unei probleme de colaborare?

Concluzii

Revederea zilnică a obiectivelor stabilite pentru ziua precedentă cu pacientul și familia


acestuia continuă să-i implice în procesul de reabilitare. Le permite să-și privească în mod
realist propria responsabilitate pentru atingerea scopului, pregătirea externării și le asigură un
sentiment de autocontrol. Poate de asemenea să înlăture anxietatea legată de externare și
capacitatea de a controla și dirija starea de sănătate a pacientului. În practică etapele/fazele se
suprapun, ceea ce permite descoperirea de noi aspecte ale problemelor puse.

Biografie

Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos, Manual pentru școlile sanitare postliceale,
Florian și Gabriela Chiru, Letiția Morariu, Ediția a II-a, ed. Cison, București, 2010
Manual de nursing pentru elevii din anul I ai școlilor postliceale sanitare, Volumul I ,
coordonator Prof. Dr. Marcean Crin ed. ALL Educational, 2012
Teoria și practica nursing, Volumul II, Vasile Baghiu, București, ed. Cartea Medicală, 2018

S-ar putea să vă placă și