ASIGURAREA EVIDENTEI SI MISCARII BOLNAVILOR

INTERNAREA ,TRANSFERUL, EXTERNAREA

Internarea, transferul şi externarea

Fiecare pacient internat într-o secţie va fii luat în evidenţă de către asistentele de salon, indiferent
dacă acesta s-a internat prin policlinică sau prin urgenţă;
 Schimbarea imbracamintii
 Evaluarea statutului său clinic
 Sprijinirea, adaptarea la noul mediu

 În cazul unui pacient adult se poate urma tipicul:

 Adresabilitatea către bolnav se face pe numele de familie
 I se vor prezenta persoanele din staff-ul medical;
 Se vor verifica recomandările medicului curant
 Eventualele medicamente la care pacientul este alergic
 Se conduce bolnavul la salon, unde se prezintă pacienţilor vechi internaţi
 Se determină şi se notează în foaia de observaţie principalele semne vitale si se recoltează probele
biologice recomandate;
 Înălţimea şi greutatea pacientului;
 Este important în cunoaşterea greutăţii şi înălţimii pentru planificarea tratamentului, dietei şi
calculul dozelor de medicamente ori anestezie recomandată;
 I se va explica pacientului cum se foloseşte lumina, apa, toaleta, telefonul, sistemul de semnalizare;
 I se va spune programul secţiei;
 Se informează bolnavul asupra orelor de vizită, dar şi asupra restricţiilor necesare în secţiile din
spital;
 Se explică bolnavului cum să cheme asistenta
 În afara acestor considerente există şi aspecte speciale care trebuie avute în vedere:
 Dacă pacientul nu vorbeşte limba română, trebuie contactat un translator şi trebuie solicitat ajutorul
casei de asigurări care în virtutea relaţiei cu asiguratul, trebuie să ofere translatorul cerut;
 Pacienţii internaţi în condiţii de urgenţă pot necesita unele proceduri speciale după cum urmează:
- dacă pacientul vine de acasă cu medicamente pe care le folosea în mod curent până în momentul
internării, va trebui să nu le folosească până în momentul consultului medical cand se va decide o
eventuală întrerupere a lor sau o modificare de dozaj;- pe de altă parte acest aspect trebuie semnalat
medicul curant în ideea de a evita orice scăpare din partea acestuia; - după expunerea condiţiilor pe care
pacientul să le îndeplinească în unitatea sanitară, acesta va fi întrebat dacă ca avea în vedere anumite
ajustări ale regulilor expuse, aspecte neobişnuite ce ţin de regulile de viaţă , acestea reduc anxietatea şi
permit un control mai bun asupra situaţiei căreia acesta trebuie să îi facă faţă;

- Internarea în condiţii de urgenţă Pentru pacient programul se modifică în sensul că tratarea

principalelor nevoi va preceda procedurilor de internare obişnuite;

 Din serviciul de urgenţă, pacientul vine cu o foaie de observaţie în care este recomandat
tratamentul;
 Asistenta de salon va lua legătura cu cea din urgenţă care a primit pacientul şi care a efectuat
primele manevre terapeutice în ideea de a stabilii cât mai rapid un răspuns corespunzător cu pacientul,
după aceea se vor monitoriza semnele vitale şi se vor urmării recomandările din foaia de observaţie;
 Dacă pacientul este orientat temporo- spaţial, i se vor explica manevrele executate cu atât mai mult
cu cât acestea vor fii dureroase sau creează discomfort;
 Dacă membrii familiei însoţesc pacientul, li se va spune, ferm, dar respectuos, să aştepte în sala de
aşteptare până la terminarea evaluării acestuia şi începerea tratamentului;
 I se va permite acestuia să fie vizitat după ce a fost instalat în salon iar dacă condiţiile vor permite,
se vor urma procedeele de internare.
1
  Transferul
 Fie că rămâne în interiorul spitalului sau este trimis către un alt centru medical, pacientul necesită
pregătire medicală şi documentaţie;
 Pregătirea include explicaţii în legătură cu transferul acordate pacientului; discutarea stării
pacientului cu echipa din unitatea care îl va primi;
 Documentaţia de transfer este reprezentată de biletul de transfer care cuprinde:
- motivele internării, tratamentul efectuat, rezultatele explorărilor paraclinice;

- date referitoare: la starea pacientului, la internare, în momentul transportului

 O comunicare similară este necesară între nursele celor 2 secţii este implicată pentru integrarea
pacientului;
 După explicarea motivelor transferului pacientului se verifică comparativ inventarul bolnavului în
ce priveşte efectele personale la internare şi la transfer
 Trebuie să existe sigutanţa că nimic nu s-a uitat sau pierdut (se acordă o atenţie deosebită
obiectelor);
 medicamentele pentru ziua în curs se transferă împreună cu pacientul în secţia nouă,dacă i-au fost
date în spital, în caz contrar se returnează la farmacie;
 Se contacteaza echipa medicala din unitatea care îl va primi pe pacient; aceasta va fi informata
asupra planului terapeutic urmat în prima unitate; se continuă tratamentul;
 În cazul în care pacientul este transferat în cadrul aceluiaşi spital, se poate ataşa biletule de transfer
sau epicriza de etapă cu toate analizele efectuate în original; nu este necesar un automobil de transport,
acesta facându-se cu targa sau alt mijloc de transport.
Transferul în alt spital nu va mai presupune facilităţile enumerate mai sus, toat informaţiile
privind pacientul sunt trecute în biletul de transfer;
 Externara
 Chiar dacă în condiţiile în care externarea din spital este considerată o activitate de rutină, aceasta
necesită o planificare atentă şi o evaluare continuă a necesităţilor organismului;
 Ideal, externarea se planifică imediat după internare, dar aceasta este valabilă în foarte puţine
cazuri.
 Pregatirea externării presupune:
 Informarea pacientului şi familiei asupra bolii, şi efectului asupra modului de viaţă;
 Se oferă recomandări despre regimul de viaţă;
 Se oferă informaţii asupra dietei şi activităţii fizice recomandate;
 Se atenţionează asupra eventualelor efecte adverse datorate medicamentaţiei;
În situaţia în care pacientul sau familia cere expres externarea bolnavului, chiar împotriva
recomandărilor medicale, trebuie anunţat medicul curant, şi dacă nici acesta nu va reuşi să convingă
pacientul asupra necesităţii tratamentului i se va solicita să semneze o cerere de externare care
eliberează unitatea medicală de orice responsabilitate asupra eventualelor probleme medicale ce pot
apărea ulterior.

Dacă medicul curant nu este prezent este de datoria asistentei de salon să solicite această
confirmare. Dacă pacientul refuză să semneze se va consemna în foaia de observaţie şi se va anunţa
direcţiunea spitalului. Nu trebuie pierdute câteva aspecte legate de externare:

- cu cel puţin inainte cu o zi de externare se anunţă familia;

- dacă transportul nu este asigurat se anunţă departamentul din spital;

- se obţine biletul de la medicul curant şi cel de la şefii de secţie;

- dacă pacientul necesită tratament la domiciliu, se disc cu sev responsabil; se recapitulează

procedurile pe care pacientul trebuie să le efectueze singur acasă şi să le demonstreze şi practic;

2
 - se listează recomandările cu privire la dietă şi la activităţile fizice;

- dacă se recomandă repaus la pat, trebuie să se asigure că familia asigură tratamentul; echipmente
necesare în vederea efectuării tratamentului necesar;

- se stabileşte următoarea vizită de control.

Se înmânează toate bunurile personale pacientului , se ajută bolnavul să se îmbrace dacă este
necesar, şi se conduce la ieşirea din spital.

Se solicită infirmierelor să se pregătească patul pentru un nou pacient, iar în legătură cu boala, nursa
va trebui să se asigure că pacientul înţelege următoarele:

- îşi înţelege boala;-necesitatea tratamentului; - urmează dieta corespunzătoare;

- îşi coordonează nivelul activităţii în relaţie cu boala; - recunoaşte posibilele complicaţii;

- recunoaşte momentele când necesită eventual tratament medical specializat.

CIRCUITUL BOLNAVILOR ÎN SPITAL.

Internarea bolnavilor se face în mai multe feluri:

 prin bilet de trimitere, de către medicul de familie din dispensar,

 bilet de trimitere de către medicul specialist din policlinică,
 bilet de trimitere de la cabinetele private,
 transfer de la alt spital,
 primire directă a urgenţelor care sunt aduse de către salvare sau familie fără bilet de
internare.
În cazul în care bolnavul este adus de urgenţă şi profilul spitalului nu corespunde bolii lui, se va
verifica starea bolnavului şi diagnosticul, iar dacă starea bolnavului este critică, i se va acorda primul
ajutor apoi va fi îndreptat spre locul care i se cuvine.După ce bolnavul s-a prezentat la unitatea de
primire urgenţă, i se iau datele personale, care se înscriu într-un registru de internări, urmează apoi
completarea datelor personale în foaia de observaţie (F.O.), nume, prenume, adresă.În cazul în care
sunt aduşi de urgenţă bolnavi care nu au identificare, se va anunţa poliţia pentru identificarea lor.Odată
ajunşi în spital, după ce sunt luate datele personale şi înregistrate, se trece la dezbrăcarea bolnavului şi
examinarea sa, consultul bolnavului de către medicul de ambulanţă, stabilirea diagnosticului, efectuarea
primului tratament în caz că este nevoie (analgetice, tranchilizante, soluţii perfuzabile), recoltarea de
analize medicale.

Pentru stabilirea diagnosticului, se fac şi câteva investigaţii paraclinice dacă este nevoie:
electrocardiogramă (EKG), electroencefalogramă (EEG), ecografie (ECO), radiografie toracică, etc.

Unitatea de primire urgenţă trebuie să cuprindă următoarele:

 un pat (cu suprafaţă tare) de consultaţie,

 dulap cu instrumente medicale (tensiometru, termometru, vacutainere, stetoscop),
 trusă de urgenţă pentru resuscitare cardio-respiratorie formată din: laringoscop, pipă
Guedel, sondă de intubaţie orotraheală, balon Ruben (pentru respiraţie artificială), trusă
pentru traheostomie,
 sursă de O2,dulap cu medicamente de urgenţă,
 materiale sanitare (branule, ace,seringi, perfuzoare,etc.),garou,leucoplast
3
  termometre,glucometru,pulsoximetru,cântar,
 soluţii pentru reechilibrare hidroelectrolitică
 ecograf,electrocardiograf,casetofon pentru înregistrarea anamnezei,
 tăviţe renale,aleze,sonde(nazogastrice, urinare, de intubaţie oro sau nazotraheală,
Faucher),
 defibrilator,ventilator,
 negatoscop,brancard,cărucioare,etc.
Unitatea de primire urgenţe trebuie să fie bine încălzită şi aerisită, dotată cu lumină naturală şi
artificială.

La dezbrăcarea bolnavului va participa asistentul medical care va fi instruit despre felul cum
trebuie dezbrăcat bolnavul.

La bolnavii cu segmente de corp dureroase, se va ţine cont de acestea, manevrele în aceste

segmente vor fi mai blânde. Se va începe dezbrăcarea întotdeauna cu segmentele de corp sănătoase. În
caz că sunt mai multe segmente afectate, se vor tăia hainele de pe bolnav de-a lungul cusăturii, ca
acestea să poată fi din nou folosite. Se trece apoi la anamneza bolnavului care va fi consemnată în
rezumat în foaia de observaţie (F.O.) a bolnavului, datele fiind înregistrate pe bandă de casetofon.

Urmează prelevarea de probe biologice: sânge, urină, materii fecale, exudat faringian, secreţie
din plagă etc.

Se trece apoi la consultul bolnavului de către medic, care îi stabileşte diagnosticul, verifică
concordanţa cu diagnosticul de trimitere. În cazul în care bolnavul se poate trata ambulator, i se
prescrie un tratament,iar dacă acesta necesită internare, medicul va lua legătura cu secţia unde urmează
să fie internat bolnavul şi trimis la secţia respectivă.

Hainele bolnavului vor fi inventariate, i se va da bolnavului sau aparţinătorilor bon de preluare

şi apoi hainele vor fi împachetate şi depuse la garderoba spitalului.

Dacă bolnavul prezintă obiecte de valoare (bani, bijuterii, acte etc.), acestea vor fi predate
aparţinătorilor sau dacă aceştia nu există, se va întocmi un proces verbal şi se vor depune la
administraţia spitalului. Un exemplar din procesul verbal se va da bolnavului. În caz că bolnavul nu are
însoţitor şi este în stare gravă, un exemplar din procesul verbal se va ataşa la foaia de observaţie (F.O.).
Dacă bolnavul prezintă paraziţi, hainele lui vor fi deparazitate, apoi spălate şi depozitate. Hainele
bolnavului vor fi aşezate pe un umeraş, iar cele mai mici într-un săculeţ ataşat umeraşului. Se
etichetează apoi umeraşul şi se depune la garderobă sau magazie.

După ce bolnavul a fost dezbrăcat, consultat, va fi trecut în camera de igienizare unde va fi

îmbăiat, iar dacă este cazul şi deparazitat. Baia de preferinţă este duşul efectuat în picioare sau în şezut,
iar dacă starea bolnavului este gravă va fi pusîn poziţie şezândă pe un grătar de lemn.

Bolnavii veniţi în comă, în şoc sau cu fracturi grave nu vor fi îmbăiaţi şi li se va face igienizarea
spălând cu un burete pe rând segmentele corpului.

Dacă starea bolnavului este foarte gravă se va anunţa secţia unde urmează a fi trimis bolnavul,
unde se vor lua măsurile de igienizare după echilibrarea parametrilor vitali, bolnavul necesitând izolare
până la această manoperă.

După ce bolnavul a fost igienizat va fi îmbrăcat, cu pijama, ciorapi şi papuci de spital. Peste
pijama în sezonul rece vor primi un halat gros. Apoi bolnavul este dirijat spre secţiile cu profilul bolii

4
de care suferă, unde este primit şi repartizat de către asistentul medical şef în salon, predat apoi
asistentului medical de salon.

Copiii mici şi sugarii vor fi internaţi cu mamele lor, dar acestea nu pot dormi cu copiii în pat ci
în saloane alăturate. Dacă starea copilului este extrem de gravă, se va permite asistenţa mamei în
acelaşi salon dar cu paturi separate. Acestea vor primi de la asistentul medical, indicaţii în legătură cu
regulamentul din spital.

Internarea unui bolnav în spital, presupune din punct de vedere fizic şi psihic, scoaterea sa din
mediul familial şi profesional, încetarea activităţilor sale de zi cu zi şi izolarea sa în alt mediu, care îi
provoacă altă stare, o stare de tensiune, de teamă. Această stare de teamă poate fi eliminată dacă
bolnavul găseşte la internare o atmosferă caldă, cu profesionalism care îi dă speranţa că acest loc îl va
ajuta să revină în mediul său cu o stare de sănătate bună.

Dacă va găsi un mediu plăcut, el se va simţi protejat de condiţiile negative care i-au pricinuit
boala şi va avea încredere în serviciul unde s-a internat. Spitalul trebuie construit în locuri ferite de
poluare sonoră şi fizică, să prezinte parcuri cu verdeaţă.

Există spitale monobloc şi pavilioane. Saloanele, este bine să nu fie mari, ci să cuprindă doar 2-
4 paturi cu spaţiu adecvat între ele (6 mp). Salonul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, care este
dezinfectat zilnic, ferestrele cu perdele uşor de spălat şi lumină artificială la pat.

Mobilierul salonului să fie cu suprafaţă netedă care se spală şi se dezinfectează cu multă

uşurinţă. Acesta se acoperă cu şerveţele şi feţe de masă de unică folosinţă sau uşor de spălat.

Foile de observaţie, se vor păstra într-un dosar care nu are voie să ajungă în mâinile bolnavului
sau aparţinătorilor, pentru a nu fi interpretate greşit anumite date în legătură cu bolnavul. Doar foaia de
observaţie (F.O.) a bolnavului de terapie intensivă stă la patul bolnavului pentru a putea fi la îndemâna
medicului şi asistentului medical, aceasta dând în mod cronometric indicaţii despre tratament sau
apariţia complicaţiilor imediate.

Personalul sanitar bine instruit, în legătură cu discuţiile cu bolnavii, nu are voie să dea relaţii
despre diagnostic, nu vor susţine discuţii, dialoguri cu voci tari, vor efectua manevre de tratament cât
mai silenţioase, pentru a nu deranja bolnavul.

Utilizarea telefoanelor se va face cu sonorizare minimă, discuţiile vor fi cu voce

scăzută.Telefoanele mobile vor fi direcţionate cu zgomot silenţios sau vibrator Se interzic telefoanele
mobile la bolnavi cu stări grave.

Se vor înlătura şi efectele vizuale nefavorabile ale vecinilor de pat (plăgi deschise, hemoragii mari,
agitaţia unui bolnav, etc.) prin măsuri de izolare a acestor bolnavi fie în saloane mici, fie cu paravane.

Personalul medical nu trebuie să comenteze diagnosticul bolnavului şi rezultatele paraclinice ale

bolnavului.

Distribuirea măştilor şi a echipamentului special de protecţie se face de către asistentul medical.

Este vorba despre halat de protecţie alb, bonetă, mănuşi de aţă.

Alimentaţia este diversificată în funcţie de regimul prescris de medic. Dacă este posibil e bine
să se ţină cont de preferinţele bolnavilor în funcţie de regimul dietetic sau nu prescris.

5
Masa poate fi servită la pat la bolnavii imobilizaţi sau în sala de mese pentru bolnavii care se
deplasează.

Masa va fi servită de asistentul medical dieteticean care se ocupă numai de gospodărirea secţiei.Nu este
permis să servească masa persoana care efectuează munca de curăţenie a saloanelor şi grupurilor
sanitare.

Aeroclimatul saloanelor trebuie în permanenţă verificat. Se va aerisi de câteva ori pe zi salonul.

După recoltarea unor produse patologice sau fiziologice (plosca cu urină, materii fecale, puroiul din
plagă, vărsătura etc. ) se va aerisi imediat salonul.

Nu se vor folosi pentru dezinfecţie substanţele cu miros înţepător şi iritant. În caz că se vor
folosi acestea, bolnavii vor fi îndepărtaţi din salonul respectiv, iar salonul se va spăla şi aerisi.

Colectarea cantitativ şi calitativ a unor produse de evacuare (urină, materii fecale etc. ) se va
efectua în afara salonului, se vor verifica şi nota în foaia de observaţie (F.O.), vor fi prelevate probe de
laborator apoi se vor arunca.

Tratamentul la patul bolnavului, se efectuează corect, comfort indicaţiilor prescrise de către

medic.. De aceea la anumite manevre dureroase (incizii, drenaje, îndepărtarea pansamentului) se va
folosi şi anestezia locală.

Instrumentarul folosit la anumite manopere va fi pentru unele manevre, de unică folosinţă

(seringi, ace, pungi, sonde etc.), iar alt instrumentar va fi spălat, dezinfectat şi sterilizat, introdus în
casete etichetate cu data sterilizării.

La orice manevră medicală sau chirurgicală bolnavul va fi liniştit psihic, şi va fi nevoie să-şi dea
consimţământul că este de acord cu manopera (în scris).

Patul în care este aşezat bolnavul va fi cât mai comod, curat şi cu lenjerie curată care se schimbă la 2-3
zile sau ori de cât ori este nevoie.

Somnul bolnavilor intră în tratamentul terapeutic şi trebuie respectat cu stricteţe. Nu se vor

trezi bolnavii pentru termometrizare, decât pentru efectuarea tratamentului de antibiotice care trebuie să
respecte orarul stabilit.

Tratamentul de noapte se va efectua la lumina de veghe a fiecărui pat, fără a deranja ceilalţi
bolnavi bolnavi.

Nu este permis a se începe curăţenia în timp ce bolnavii dorm. Aceasta se va începe cu camerele
anexe, coridoare şi numai după ce bolnavii s-au trezit se va începe curăţenia în saloane.

Bolnavii obezi care necesită îngrijiri speciale pe timp de noapte, se vor izola în saloane mai mici
pentru a nu deranja sau speria ceilalţi bolnavi din jur. Somnul fiziologic nu trebuie întrerupt decât în
mod special, tratamentul dacă este antibiotic putându-se efectua şi la trezirea lui (aceasta se noteză
pentru a nu se uita de tratament).

Se poate introduce în completare dacă bolnavul este operat şi somnul postprandial, care
completează somnul nocturn. În unităţile sanitare cu spitalizare lungă (sanatorii, spitalele de boli
cronice, recuperare) există locuri de agrement, unde bolnavii sunt supravegheaţi la activităţile pe care le
execută şi unde li se stabileşte un anumit program de odihnă.

6
 Deasemenea, există biblioteci sau cluburi unde bolnavii îşi pot completa cunoştinţele care-i
interesează, dar aceştia trebuie verificaţi de către personalul sanitar.

Ascultarea unor programe radioficate, se permite numai anumitor bolnavi şi cu căşti individuale pentru
a nu deranja restul bolnavilor. Aceştia vor fi interogaţi despre programele pe care le audiază.

Asistentul medical va sta tot timpul printre bolnavi fără să aibe alte preocupări extraspitaliceşti şi de
comportamentul lui depinde atmosfera de care se bucură bolnavul.

De la unitatea de primire urgenţe bolnavii sunt repartizaţi pe secţiile de specialitate în funcţie de

afecţiunea pe care o prezintă. Bolnavii cu afecţiuni medicale vor fi repartizaţi în secţii medicale:
medicină internă, hematologie, neurologie, cardiologie, reumatologie, recuperare, psihiatrie, boli
infecţioase, TBC, etc.

La bolnavii cu infecţii contagioase, trebuie avută mare grijă la internare, se va acorda o atenţie
deosebită pentru a fi repartizaţi cât mai corect, în secţiile de specialitate , în felul acesta să se prevină
infecţiile nozocomiale.

Bolnavii cu afecţiuni chirurgicale vor fi internaţi pe secţii chirurgicale: chirurgie, ORL, oftalmologie,
neurochirurgie, chirurgie cardiacă şi toracică, ginecologie, etc.

Pentru copii, există spitale de pediatrie care respectă acelaşi circuit spitalicesc ca şi la adulţi.

După ce bolnavii au ajuns în secţia unde au fost repartizaţi, sunt notaţi în condica secţiei unde se
notează:

 numele şi prenumele,numărul foii de observaţie ( F.O.)

 diagnosticul,data internării în spital,data externării din spital
 starea la externare,observaţii
Condica este sub controlul asistentului medical şef. Asistenţi au obligaţia de a raporta zilnic numărul
bolnavilor internaţi în saloanele lor cât şi numărul paturilor libere.

După ce aceste date sunt centralizate de asistentul medical şef, el face repartizarea lor la serviciul
administrativ şi biroul de internare. Aceste date se raportează dimineaţa înainte de raportul de gardă.

Foaia de observaţie – este actul juridic al bolnavului. Acest document conţine toate datele despre
bolnav şi dirijează tratamentul terapeutic fiecărui bolnav. Este şi act medico-legal cât şi document
ştiinţific, care se păstrează o perioadă îndelungată la arhiva spitalului.

În foaia de observaţie (F.O.) se consemnează:

 numele şi prenumele bolnavului,adresa,ocupaţia,

 diagnosticul,istoricul bolii,
 antecedente personale fiziologice şi patologice,examenul obiectiv,
 valorile parametrilor vitali (tensiunea arterială, puls, respiraţie, temperatura ),
 rezultatele probelor biologice,tratamentul prescris de medic,
 evoluţia bolii,complicaţiile care apar, pe parcursul spitalizării
 manevre terapeutice efectuate (puncţii, paracenteze, drenaj, excizii, etc.),
 epicrize la externare.
În caz că intervine decesul, asistentul medical are următoarele obligaţii:

 pregăteşte şi verifică foaia de observaţie (F.O.) pe care o prezintă medicului,

7
  pregăteşte cadavrul
 completează biletul pentru trimiterea cadavrului la morgă,
 anunţă administraţia spitalului pentru a fi anunţaţi aparţinătorii,
 anunţă morga spitalului pentru a fi pregătită pentru autopsie,
 organizează transportul cadavrului spre morgă, însoţit de foaia de observaţie (F.O.).
Nu se înmânează niciodată foaia de observaţie (F.O.) la aparţinător, ci este trimisă
prin asistentul medical,
 scoate bolnavul din evidenţele secţiei,
 adună bunurile bolnavului pentru a fi înmânate familiei,
 scoate bijuteriile şi bunurile pe care le purta bolnavul, întocmeşte proces verbal cu
acestea şi le înmânează familiei cu semnătura lui, a familiei şi doi martori,
 cadavrul bolnavului va rămâne pe secţie acoperit timp de 2 ore.

CIRCUITE FUNCTIONALE IN SPITAL

Circuitul funcţional reprezintă sensul de circulaţie, în interiorul unităţilor sanitare, ale unor
materiale şi instrumente:

- circuitul septic este sensul de circulaţie care indică introducerea germenilor patogeni generatori
de infecţii, în interiorul unităţii sanitare

- circuitul aseptic este sensul de circulaţie care asigură condiţii de protecţie inpotriva infecţiilor,
în interiorul unei unităţi sanitare.

În interiorul spitalului, se impune respectarea următoarelor circuite funcţionale:

- circuitul de intrare şi ieşire al personalului

- circuitul de primire a bolnavului în spital

- circuitul lenjeriei

- circuitul alimentelor şi veselei

- circuitul instrumentelor şi materialelor

- circuitul vizitatorilor.

Circuitele septice trebuie să fie separate de cele aseptice.

Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de infectia microbiana
si este realizata prin curatenie si sterilizare

Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.

Circitul septic – Este sensul de circulatie care indica introducerea grmenilor patogeni generatori de
infectii in interiorul unitatilor sanitare.

Circuitul aseptic – este sensul de circulatie care asigura conditii de protectie impotriva infectiilor in
interiorul unitatilor sanitare.

8
 PREDAREA ŞI PRELUAREA SERVICIULUI

→ Definiţie:Realizarea continuităţii medicale pe 24 ore. Transmiterea informaţiilor de la un schimb la

altul
→ Metode de predare:
~ În scris – la sfârşitul activităţii personalului, pe bază de proces verbal.
~ Verbal în timpul raportului de serviciu.
~ Individual – la patul bolnavului – cazurile deosebite sau noi internaţi ce necesită indicaţii
suplimentare.
→ Material necesar:
~ Condică specială în care se consemnează consemnările personale şi recomandările medicului.
~ Se semnează de predare şi de preluarea serviciului de la o tură la alta.
→ Predarea în scris:
~ Se notează data şi ora schimbului.
~ Se notează numele şi prenumele bolnavului cu un număr de salon, pat, numărul foii de
observaţie, diagnosticul.Se notează manifestările şi reacţiile deosebite din timpul turei.
~ Se notează recomandările suplimentare făcute de medic.Se notează examinările pentru care
trebuie făcută pregătire.Se notează indicaţiile de recoltare şi investigare.Semnătura de predare –
primire a turei.
→ Predarea verbală pentru fiecare bolnav.
~ Sunt prezentate cazurile speciale sau cazurile noi.
~ Sunt scoase în evidenţă sarcinile ce revin asistentei privind îngrijirea, investigarea şi
supravegherea acestor bolnavi.
→ Predarea la patul bolnavului:Se face între cele două asistente care schimbă tura.Se pot da
indicaţii suplimentare.
→ Observaţii:În cazul în care, în mod accidental schimbul de tură nu a venit, asistenta nu părăseşte
serviciul decât după ce a anunţat medicul şi asistenta şefă de tură şi numai dacă are înlocuitor.

Cele mai importante proceduri de nursing care stau la baza

activităţii zilnice a unei asistente medicale

 Nevoia pacienţilor imobilizaţi: În orice situaţie în care mobilitatea pacientului este afectată
nursa are rolul de a-i ameliora starea de dependenţă astfel creată, motivând pacientul şi ajutându-l să-şi
îndeplinească necesităţile fundamentale: alimentaţie, excreţie, toaletă etc. Pentru situaţiile în care
imobilizarea va fi de scurtă durată, sprijinul acordat va consta doar în ajutarea directă a pacientului să-şi
îndeplinească necesităţile;este şi cazul pacienţilor imobilizaţi imediat postoperator, pacienţii cu drenaje
pleurale, pacienţii imobilizaţi în aparate gipsate, pacienţii cu fracturi de membre supuşi unei extensii
continue.
- Există însă şi situaţii în care imobilizarea este de mai lungă durată ca în cazul comatoşilor , pacienţi
cu deficienţe neurologice, sau pacienţii cu amputaţii; în acest caz, pe lângă ajutorul direct ce trebuie
acordat pacientului, nursa mai are rolul de a+l învăţa tehnicile pe care acesta trebuie să le folosească
pentru ameliorarea stării de sănătate având în vedere faptul că după externare acesta va trebui să preia
activităţile din spital ale asistentei;

 Asigurarea unui mediu confortabil pentru pacient : se obţin manipulând corespunzător

factorii fizici de mediu- temperatură, umiditate, lumină. Temperatura mediului ambiant 20-22°C.
Umiditatea între 30-60%, poate fii confortabilă pentru cei mai mulţi dintre pacienţi, dar poate fii prea rece
pentru pacienţii vârstnici, astfel că aceste elemente trebuie ajustate în faţa fiecărui pacient în parte, după
nevoile acestora şi după nişte criterii dinainte stabilite.
- De asemenea trebuie ţinut cont de reactivitatea fiecărui pacient în parte. Prin urmare, fiecare
pacient trebuie încurajat să-şi exprime dorinţele.
9
  Îndepărtarea stimulilor nocivi . Este ştiut că stimularea senzorială contribuie la realizarea unei
stări de bine. Astfel, depăşirea unor limite ca în cazul stimulilor olfactivi sau acustici reprezintă factori de
stres pentru pacienţi. De aceea, se va păstra o atenţie deosebită pentru aerisirea saloanelor şi a evitării
zgomotelor.
 Promovarea siguranţei sau evitarea pericolelor. La pacientul bolnav, atât boala cât şi
tratamentul pot determina o modificare a stării de conştienţă, lucru care va putea duce la producerea de
accidente, astfel că pacientul cât şi familia trebuie informaţi asupra posibilităţilor unor efecte secundare
ale tratamentelor administrate astfel încât aceştia să poată evita reacţii neaşteptate.În cazul bolnavilor
imobilizaţi se vor lua toate măsurile de siguranţă pentru prevenirea accidentelor în cursul transportului; de
asemenea rudele sau aparţinătorii vor fii învăţate anumite tehnici de imobilizare precizări şi tehnici de
mobilizare ca de exemplu duşul la toaletă.
- acest lucru va trebui învăţat aparţinătorul pentru că la externarea din spital acesta va relua rolul
nursei;
- în anumite servicii de sănătate din Europa şi America, dar şi la noi de câţiva ani de zile, s-au
dezvoltat anumite structuri care includ echipe de medici şi nurse care asistă pacientul după
externarea din spital, la domiciliul acestuia după un program bine stabilit. Astfel pansamentele unor
plăgi operatorii sau pungile de colostomă sunt schimbate la domiciliul pacientului de către aceste
structuri.
 Prevenirea complicaţiilor. Cazul cel mai clar este cel al unui pacient imobilizat la pat, acest
lucru putând duce la apariţia unor probleme serioase precum:
1.Escare de decubit produse datorită presiunii exercutate de greutatea corpului asupra zonlor
cutanate aflate în raport direct cu proeminenţele osoase: fesele, regiunea lombosacrată, regiunile
scapulare;

2.Staza venoasă- cresterea volumului de sange la nivelul teritoriului venos si capilar la nivelul
membrelor inferioare

3.Staza pulmonară- cresterea volumului de sange la nivelul teritoriului venos si capilar la nivelul
tesutului pulmonary.

4.Hipotrofia musculară alături de afectarea mobilităţii articulaţiilor;

Toţi aceşti facori pot duce la o serie de complicaţii precum ulcerele de decubit, tromboflebitele,
pneumonia, litiaza urinară, contracturi musculate, anchiloze.

Pentru a prevenii aceste complicaţii sunt necesare anumite manevre şi anume:

 poziţionarea corectă a pacientului în pat;

 tratamentul cutanat local corect efectuat;
 mobilizarea bolnavului în pat cu tapotarea toracelui (lovituri date pe spate pentru a respira mai
bine);
 masajul zonelor decline;
 Promovarea reabilitării
 Rol de a pregăti pacientul pentru externare, pentru perioada cand nu va mai fi sub observaţia directă
a medicului şi va trebui să efectueze gesturi singur fără ajutorul familiei sau asistentelor medicale;
Va fi începută din prima zi de externare, când nursa va trebui să explice pacientului şi familiei sale
modalităţile prin care acesta va putea face unele gesturi; le va exemplifica practic şi apoi îi va solicita
pe aceştia să o facă, în scopul corectării eventualelor greşeli;

10