Sunteți pe pagina 1din 108

INTRODUCERE IN NURSING

DIN ISTORIA PROFESIEI

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

“Nursingul este o artă. Necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică, talent, ca orice pictor sau sculptor.

Ce este mai mult?

Să ai de-a face cu pânza de pictură sau cu marmura sau să ai de-a face cu organismul viu, cu fiinţa umană – templul duhului lui

DUMNEZEU?”

Florence Nightingale - 1860

Definiția Nursingului

Nursingul = ştiința şi arta de a îngriji omul sănătos şi bolnav;

Nursing = proces de îngrijire; esența nursingului este relația

complexă profesional - terapeutică şi empatică dintre nursă ( asistentă ) şi pacient. OMS şi Consiliul Internațional al Nurselor defineşte nursingul ca o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătății care cuprinde :

Promovarea sănătății; Prevenirea îmbolnăvirilor Ingrijirea bolnavilor de toate vârstele şi în toate stadiile bolilor, chiar şi în stadiul terminal.

Definiția Nursingului

OMS =defineste sanatatea individuala ca si « stare de bine completa din punct de vedere

fizic ,mintal si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii » . Deci datorita coplexitatii , nursingul s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o meserie

in profesie , in care vocatia este inlocuita de profesionalism . Deontologia ca stiinta a indatoririlor profesionale ( comportamentului profesional ) s-a

constituit in cadrul profesiunii medicale din cele maivechi timpuri .

Ea a aparut ca o necesitate in medicina , deoarece pe langa insusirea unor norme tehnice de comportament , aceasta profesiune a obligat intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de care succesul profesional nu poate fi asigurat .

Definiția Nursingului

Nursing înseamnă a îngriji, dar raportat la sistemul medical constituie o metodă sistematică, organizată, ce permite acordarea de îngrijiri individualizate.

In ultimii ani termenul de nursing este acceptat, în sens larg, ca ştiința de a îngriji.

Pentru a fi un asistent medical competent, cu eficiență pentru bolnav, trebuie să cunoşti arta de a îngriji.

Definiția Nursingului

ICN – Consiliul Internațional al Nurselor:

Nursingul, ca parte integrantă a sistemului de asistență socială, cuprinde ocrotirea sănătății, prevenirea bolilor şi îngrijirea bolnavilor fizic, psihic ( mental), ca şi a celor infirmi ( cu dizabilități ) de toate vârstele, în toate formele de asistență socială şi aşezări comunitare.

Asistenții medicali sunt interesați de reacțiile individuale, familiale şi de grup în fața bolii şi trebuie să răspundă problemelor reale sau potențiale de sănătate ale indivizilor sau comunității.

Aceste reacții umane reclamă o sferă mai largă de intervenții, de la restabilirea sănătății până la o fază individuală a bolii, la dezvoltarea de politici pentru ocrotirea sănătății populației pe termen mai lung”

Definirea profesiei de asistent medical.

Profesia de asistent medical /nursa a avut de-a lungul anilor numeroase dificultati in recunoasterea ei .

Cunoscuta si chiar practicata din perioada preistorica “arta de a ingriji” are un caracter universal , dar recunoasterea ca profesie s-a produs la jumatatea secolului al XX-lea.

Profesia de asistent medical/nursa in lexicul anglo-saxon reprezinta inegala masura stiinta si arta, nursingul cunoscand in lunga sa perioada de evolutie 3 etape distincte:

-Prima etapa:Un sistem de ingrijiri bazat pe vindecatorii traditionali si autoingrijire , cu interpretarea fenomenelor legate de boala prin prisma traditiilor religioase si culturale ale fiecarei comunitati in parte ; in epoca primitiva nu gasim nici medici , nici nurse

-A 2-a etapa de dezvoltare a ingrijirilor de sanatate apare odata cu crestinismul ; crestinismul insufla in persoana care ingrijeste devotament , caritate si simtul datoriei .

S-au creat primele centre de primire destinate bolnavilor si saracilor

,institutionalizarea subliniind

functia de ajutor social a nursingului punandu-se accent

pe dispensarizarea ingrijirilor corporale si

psihice .

-A 3-a etapa este legata de dezvoltarea sociala si economica ,etapa in care monopolul religios si / sau al actiunilor caritabiledin sec al XIX- lea a fost detronat .

Juramantului professional al celor care acorda

ingrijirimedicale:”

Ma angajez solemn in fata lui Dumnezeu si-n prezenta acestei adunari sa duc o viata integra si sa-mi indeplinesc cu credinta indatoririle profesiei mele .

Nu voi lua si nu voi administra nici un remediu periculos.

Voi face totul pentru cresterea profesiunii mele si voi pastra cu o totala discretie lucrurilor private care-mi vor fi incredintate si toate secretele de familie ,pe care practica serviciului meu mi le va face cunoscute .

Voi ajuta din toate puterile mele si in mod cinstit medicul in munca sa si ma voi dedica bunastarii celor care sunt lasati in grija mea”.

Istoria nursingului

In mai toate tarile lumii au aparut scoli pentu pregatirea asistentelor medicale si a personalului auxiliary.

Secolul XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de nursing/nursa plecand de la definitia simpla in care « nursa este profesionistul care hraneste , incurajeaza si protejeaza o persoana, fiind pregatita pentru a ingriji bolnavi , raniti si batrani ».

Etimologic cuvantul nurse este folosit ca substantiv si deriva din latinescul nutrix=care inseamna mama adoptiva.

In anul 1899 a luat fiinta Consiliul International al Nurselor care are ca scop imbunatatirea ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de lucru , profesia de nursa fiind direct legata de societate .

In prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face cu exigente sporite . Nursingul este o activitate complexa , nursa trateaza pacientul complex , bio-psiho-social in vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica , psihica si sociala .

Cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci si anume :

1.« Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi : copil , tanar sau batran.

Cand a ajuns in mainile tale este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta si caritatea ta.

2.Da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului .

In dragostea de oameni , saracul sa se simta bogat .

Respecta nuditatea maladiei , spectacolul mizeriei si al suferintei.

3.Respecta nobila ta misiune incepand cu insasi persoana ta ; sa nu o profanezi .

Poarta-te demn . constiincios , cu omenie .

Nu specula pe bolnav, caci profesia ta nu e ca oricare alta .

Sacrificiul tau , ajutorul tau pot fi pretuite ca o meserie obisnuita .

4.Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste .

Atunci cand stiinta nu mai poate face nimic , bunatatea ta , purtarea ta sa sustina pe bolnav.

Invinge greutatile inerente profesiunii tale ,stapaneste supararea si nerabdarea ta , gandeste- te ca cel suferind este dezarmat , fara putere si are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.

5.Sa nu umilesti niciodata pe bolnav , care si asa e umilit de boala lui .

Oricare ar fi boala sa nu pronunti cuvantul deznadejdii .

Sa nu distrugi la nici-un bolnav iluzia vindecarii , chiar daca ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i intovarasesti pana la ultima lor clipa pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul

Cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci si anume :

6.Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva sfant , care nu poate fi tradat sau destanuit altei persoane .

Profesiuena ta este un sacerdotiu .

Nu trebuie sa faci deosebire de statut social , de credinta religioasa.

Inaintea ta toti sa fie tratati deopotriva , caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii

7.Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara , corvoada.

Acest sentiment ar ingreuna exercitiul meseriei tale .

Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva cand au

nevoie de ajutorul tau , cand au nevoie de somn , deodihna , de mancare . Defectele , pretentiile , toanele bolnavilor sunt datorate suferintei .

La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav

8. Niciodata fata de bolnav sa nu te arati neincrezaor in reusita tratamentului

Mentine-i speranta , credinta .

Fa ca bolnavul sanu se simta singur , izolat .

Daca a suferi e geu , a suferi singur e incomparabil mai greu .

Poarta-te astfel ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un sprijin .

Da-i curaj cand il vezi trist ,amarat , disperat.

Cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci si anume :

9. Nu ajunge numai bunavointa , ci se cere si stiinta in

ingrijirea bolnavilor.

Zilnic se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor .

Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala .

Improspateaza-le mereu .

Invata mereu .

Citeste mereu carti si reviste medicale.

10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in

fata bolnavului . Ii risipesti increderea in medicina , ii distrugi speranta in vindecare

Responsabilitatile esentiale ale asistentului medical sunt mentionate ulterior si de o serie de organizatii.

Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune conceptului de nursing care consta in :

•Promovarea / pastrarea sanatatii

•Restabilirea sanatatii

•Inlaturarea suferintei

Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si colectivitatilor , activitatea asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din

sanatate .

Domeniile Nursingului

Istoricul medicinei , nursingului se contopeste cu istoria dezvolarii societatii umane cu perioadele sale de progres , stagnare sau declin , care s-au influentat reciproc ,

cunoasterea lor fiind necesara nu numai pentru a cinsti memoria inaintasilor ci si

pentru ca « acei care nu tin minte trecutul sunt condamnati sa-l repete », Santayana .

Medicina a fost initial dominata de magie , actele terapeutice bazandu-se pe ritualuri religioase si pe instincte , preocuparea dominanta fiind disparitia durerii

Domeniile Nursingului

Papirusurile egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor, incizia

abceslor si imbalsamarea cadavrelor . In Grecia antica , medicina este influentata de cea egipteana prin intermediul fenicienilor.

Apar o serie descoli medicale in Rodos , Kos ,Knidos , care se ocupau de prevenirea (zeitaHygeia ) si tratarea bolilor ( Zeita Panakeea).

Hippocrat( 460-375 in.Hr.)considerat parintele medicinei a intemeiat scola din Kos si pe langa juramant care cuprinde aspecte deontologice valabile si in ziua de azi ascris in peste 60 volume , pe specialitati : anatomie , fiziologie , medicala ,ortopedie , chirurgie , etc . informatii de specialitate care au fost baza unor descoperiri stiintifice ulterioare Hippocrat( 460-375 in. Hr.) , “parintele Medicinei

Rembrandt Lectia de anatomie a prof, Tulp

” Rembrandt Lectia de anatomie a prof, Tulp

Medicina evului mediu

Medicina evului mediu a avut mai putine progrese , fiind dominata de biserica.

Odata cu declansarea conflictelor militare apar scoli medicale pe langa biserici pentru ingrijirea ranitilor si apar o serie de scrieri cu baza stiintifica .

InFranta , in sec XIII se infiinteaza Colegiul « Sf .Cosma “ , cu catedra de anatomie , fiziologie ,obstetrica.

Dupa anii 1500 apar scoli medicale in care medicina era predata in facultati alaturi de latina ,greaca , teologie.

Epoca moderna si conteporana ,incepand cu sec XVIII remaniaza toate cunostintele stiintifice acumulate si apar noi asezaminte academice inFranta , Austria , Italia , Anglia , Germania .

Sunt puse bazele asepsiei si antisepsiei ( Louis Pasteur , respective Joseph Lister) .

In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista , mdicina traco-getica este sub influente religioase , fiind dominata de elementul mistic.

Odata cu razboaiele daco-romane si constituirea Daciei , ca provincie a Imperiului Roman ,timp de 165 de ani , cat a durat stapanirea romana se inregistreaza o bogata activitate medicala .

Pe columna lui Traian se pot identifica posuri de prim ajutor pentru raniti si diverse

instrumente utilizate in practica .

In evul mediu , medicina afost practicata de vraci si au aparut primele forme organizatorice de asistenta medicala prin infiintarea « bolnitelor manastiresti « unde aveau acces in principal calugarii batrani si bolnavi , iar mai tarziu laicii batrani , bolnavi si saraci .

Prima bolnita

Prima bolnita a aparut in Transilvania , la Manastur , langa Cluj in 1061 , ulterior au aparut la Bistrita , Oradea , Brasov,Prislop , iar in Moldova la Cotnari ; in Tara Romaneasca la Curtea de Arges si RamnicuValcea .

Mai tarziu au aparut azile-spital pentru laici , in Transilvania la Oradea , Sibiu , Brasov ,in Tara Romaneasca la Simidreni , iar in Moldovala Suceava .

Primul spital apare abia in 1704 , pe 14 decembrie la Coltea ,construit de stolicul Mihail Cantacuzino , sub auspiciile Fundatiei Coltea.

La Iasi , Spitalul SF Spiridon ( 1757-1763) a fost infiintat de Constantin Racovita.

In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista , mdicina traco-getica este sub influente

religioase , fiind dominata de elementul mistic.

Spitalul clinic Coltea

Istoria acestui asezamant medical a inceput in 1704, cand spatarul Mihai Cantacuzino a

infiintat spitalul. Atunci, unitatea nu avea decat 24 de paturi, 12 pentru femei si 12 pentru barbati.

Singurul cadru medical era un farmacist.

Asistentii medicali de astazi nu erau decat niste barbieri care scoteau masele.

Printre primii medici romani care au lucrat la Coltea s-a numarat Nicolae Cretulescu, care a

infiintat scoala de microchirurgie. "Spitalul Coltea a fost prima baza de invatamant.

In 1859 s-au infiintat primele specialitati medicale, adica chirurgia, medicina interna si

oftalmologia. De aici au provenit trei ministri: Constantin Angelescu, NicolaeCretulescu si Gheorghe Asachi.

Tot din acest spital au provenit si multi ministri ai Sanatatii", povestea prof. dr. Nicolae Angelescu, chirurg si presedintele Fundatiei "Coltea".

Medicii au amintit si cum erau finantate prin1800 spitalele, cand nu exista Casa de Asigurari.

Astfel, in 1842 s-a pus baza Eforiei spitalelor, banii pentru aceste unitati fiind dati de marea boierime.

Epoca moderna si conteporana a generat reforme si-n sănătate, cu baze stiintifice de invatamant medical .

Gravură germană din 1682 reprezentândpersonalul medical vizitând bolnavii

din salonl unui spital.

Gravură germană din 1682 reprezentândpersonalul medical vizitând bolnavii din salonl unui spital.

Procesul de formare profesionala a asistentelor medicale

Cu o raspundere limitata .

Progresele medicinii au dus insa si la modificarea continutului profesiei , medicii delegand o parte din sarcinii surorilor medicale ; activitatea nu se mai centreaza pe pacient , ci pe sarcinile care trebuiau indeplinite ,

Ulterior dezvoltarea rapida a stiintelor medicale , a tehnicii a generat deplasarea activitatii catre partea tehnica , cu devalizarea ingrijirilor si trecerea lor in sarcina ajutoarelor necalificate.

Dezvoltarea unitatilor spitalicesti , ca unitati de ingrijire a bolilor grave ,accesibile tuturor categoriilor sociale a condus la aparitia Nursingului Clinic, care este practicat si in ziua de azi.

Practica nursingului include:

alte domenii , cu orientare particulara spre anumite categorii de afectiuni sau anumite comunitati cu nevoi specifice de ingrijire , ca deexemplu :

Ingrijirea la domiciliu a pacientilor pe termen scurt

Ingrijirile acordate in TI si-n situatii de urgenta

Nursingul industrial

Nursingul militar

Ingrijirea gravidelor si lehuzelor

Ingrijirea nou-nascutilor

Ingrijirea varstnicilor

Ingrijirea pacientilor cu boli incurabile , in stadii terminale , tip hospice

Ingrijirea pacientilor cu dizabilitati fizice sau psihiceDomeniile de interes si perspectivele

in dezvoltarea nursinguluiinclud:

Nursingul geriatric, datorita cresterii sperantei de viata a populatiei

Ingrijirile de tip hospice datorita cresterii numarului de persoane suferinde de afectiuni incurabile Definitia Nursingului Comunitar,ANA ( North American Association)

•Are scopul de a mentine si stimula sanatatea populatiei fiind o sinteza a practicii de nursing

Ingrijirile au caracter continuu

Ingrijirile sunt orientate aspra individului , familiei , grupului si contribuie la sanatatea populatiei prin interventiile nursei asupra mediului fizic , social si afectiv al acestora

Nursingul:

Putem spune ca nursingul este vechi de cand familia dar adevarata sa prezenta la nivel international apare catre sfarsitul sec XIX, cand femei vizionare din dorinta de a obtine un statut social au reusit sa uneasca si sa constitie prima organizatie internationala pentru femei , in

1893 laCongresul Mondial al Reprezentantelor Femeilor , de la Chicago.

Unirea nurselor a avut loc putin mai tarziu si anume in 1899 la Londra cand a fost creat Consiliu International al Nurselor .

Strategiile de functionare ale nurselor s-au inbogatit cu directii noi privind o stare de sănătate mai buna pentru indivizi si comunitate , promovarea igienei sociale si a sanatatii publice , precum si eleborarea

unui limbaj comun in nursing.

Virginia Henderson (n.1897)va publica chiar un volum cu titlul„Principiile de baza ale nursingului”, volum in care apare si o

primadefinitie a nursei:

functia unica a nursei consta in a ajuta

persoana bolnava sau sanatasa pentru indeplinirea acelor activitati care contribuie la sănătate sau recastigarea ei( sau la o moarte impacata , linistita ) pe care le-ar fi indeplinit fara ajutor daca ar fi avut puterea , vointa si cunostinta necesara”.

M.Kihg (n.1923)

Ulterior M.Kihg (n.1923) introduce 3 sisteme dinamice ce

interactioneaza si anume:

1.individul

2.grupurile

3.societatea

SISTEME DE INGRIJIRI DE SĂNĂTATE (SIS)

In „Raportul asupra sanatatii in lume -2000” OMS defineste sistemulde sanatate „ totalitatea organizatiilor , institutiilor si resurselor consecrate ameliorarii sanataii”

Finantarea unui sistem de sănătate se refera la modul cum sunt colectate fondurile

necesare desfasurarii activitatii in sectorul sanitar , precum si modaliatea de alocare si uitlizare .

Din punct de vedere al adminstrarii fondurilor exista doua mari tipuri de asigurari

sociale de sanatate si anume :

•asigurari sociale de sanatate adminsistrate de guvern , prin agentii guvernamentale

•asigurari sociale de sănătate administrate de casele de asigurari , publice sau private

Exista cinci modalitati principale de finantare a sistemelor de ingrijiri de sanatate, cu avantaje si dezavantaje,si anume :

1.finantarea de la bugetul de stat

2.finantarea prin asigurari sociale de sănătate

4.finantarea prin plati directe

3.finantarea prin asigurari private de sănătate

5.finantarea comunitara

Componentele unui SIS(sistem de ingrijiri de sanatate)

1.suportul finaciar

2.organizarea de programe

3.managementul( planificare, reglementare , administrare ,evaluare)

4.producerea si dezvoltarea de resurse( umane, facilitati sanitare , bunuri sanitare )

5.furnizarii de servicii de sănătate : preventive , curative , deingrijire si

recuperare

Un SIS bine organizat are urmatoarele caracteristici :

1.acoperire generala

2.accesibilitatea populatiei la ingrijiri de sănătate sub aspect economic, geografic si temporal

3. performanta medicala( calitatea actului medical), satisfactia utilizatorilor si a furnizorilor

4.continuitatea ingrijirilor de sănătate pertinenta fata de nevoi( servicii concordante cu morbiditatea si mortalitatea regionala)

5.acces egal al tuturor indivizilor la ingrijiri

6. posibilitatea pacientului de a alege furnizorul de ingrijiri desănătate acceptabilitate sociala larga a ingrijirilor furnizate

7.rentabilitatea sistemului

8.responsbilitatea statului fata de sanatatea publica

DEFINITIA SANATATII

Nu exista o definitie unica , ci o pluralitate de definitii , pluralitate care tine de cunostintele acumulate , de dinamica si specificul valorilor culturale si pentru ca

sanatatea are un caracter procesual , evolutiv.

In lista larga a definitiilor se folosesc mai multe criterii , cel mai frecvent utilizate fiind :

bunastarea functionala

•capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate deviata si munca

•conditia umana care il face pe individ creative

Definitia sanatatii individuale elaborata de OMS :”stare de bine completa din

punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau

infirmitatii” iar Sanataea grupurilor umane poate fi definita ca o sinteza a

sanatatilor individuale apreciata intr-o viziune sintetica , globala (ecosistemica).

Factorii care influenteaza starea de sanatae a poulatiei sunt :

1.Factorii biologici(ereditate , caracteristici demografice ale populatiei )

2.Factorii ambientali ( factorii mediului fizic si social,factorifizici , chimici.socio-

culturali , educationali)

3.Factorii comportamentali , atitudinile , obiceiurile

4.Serviciile de sănătate ( preventive , curative , recuperatorii)

Boala :

Boala : ruperea echilibrului , armoniei intre acesti factori , exprimata prin suferinta fizica , psihica , cu imposibilitatea adaptarii la o situatie noua, provizorie sau definitiva ; un eveniment care poate merge pana larespingerea sociala ao muluiAsistenta medicala / nursa al rol in prevenirea

imbolnavirilor,mentinerea starii de sănătate .

Exista patru niveluri de prevenire , fiecare corepunde unei faze din evolutia bolii si anume :

1.Preventia primordiala

2.Prevntia primara

3.Preventia secundara

4.Preventia tertiara

Preventia primordiala

Preventia primordialascopul acesteia este de a impiedica aparitia sistabilirea unor modele sociale , economice si culturale de viata

care ar contribui la cresterea riscului de boala .

Acest tip de preventie s-a dezvoltat ca rezultat al acumularii cunostintelor despre epidemiologia bolilor cardio-vasculare ( prezenta factorilor de risc: alimentatie bogata in grasimi animale ,

fumatul ,etc).

Preventia primordiala este de asemenea necesara in legatura cu efectele globale ale poluarii atmosferice ( efectul de sera ,startul de ozon , ploile acide ) si cu efectele pe care le are smog-ul urbanasupra sanatatii ( boli pulmonare si cardiace).

Importanta prevenirii primordiale a fost inteleasa prea tarziu si de aceea necesita reglementari urgente si stricte din partea guvernului ,cu politici nationale si programe desănătate

Preventia primara

Preventia primara are drept scop limitarea incidentei bolilor prin controlul cauzelor si factorilor de risc.

Interventiile asistentei / nursei constau in educatie pentru sănătate ( regim de viata , regim alimentar,metode contraceptive,etc), preventie specifica ( imunizari),

prin vaccinari prevenirea sau chiar eradicarea unor boli ( expl. Variola), elaborarea de programe educative

,protejarea grupurilor poulationale cu risc,protejarea

mediului ambiant.

Preventia secundara

Preventia secundara are ca scop vindecarea pacientilor si reducerea consecintelor grave ale unor boli prin diagnostic si tratament precoce .

Preventia secundara include masuri disponibile pentru individ si pentru populatie ,

care permit o interventie prompta si eficienta

Aceasta prevenire este aplicata intre perioada dintre instalarea bolii si momentul normal al diagnosticului si are drept tinta reducerea prevalentei bolii( (prevalenta:numar de persoane bolnave la momentul T/ populatia totala considerata).

Preventia secundara se poate aplica doar cazurilor de boala a caror istoric include

o perioada de latenta care este usor de identificat si tratat , astfel incat evolutia spre un stadiu grav al bolii sa poata fi oprita.

Expl : fenilcetonuria la nou-nascuti , daca este identificata la naster si administrarea unei diete alimentare speciale permite dezvoltarea normalaa copilului.

Asistenta medicala/ nursa este implicata in descoperirea semnelor de boalala timp , prin vizite la domiciliu , efectueaza ancheta epidemiologica aevenimentului produs , completeaza si raporteaza aparitia bolii in register de evidenta ; asigura interventii de nursing in tratamentul bolii ,adminsitreza tratamentul prescris , supravegheaza regimul igieno-dietetic necesar si urmareste evolutia bolii si semnaleaza medicului efecteletratamentului.

Preventia tertiara

Preventia tertiara are ca scop reducerea evolutiei si complicatiilor unei boli declarate , fiind un capitol important al medicinii terapeutice si de reabilitare .

Preventia tertiara consta in aplicarea de masuri care au ca scop reducerea secchelelor , reducerea suferintei si promovarea adaptarii pacientilor la conditiile

unei boli incurabile

( ingrijiri de tip hospice, de ultim nivel); ingrijirile tip hospice constau in servicii paliative la nivel institutional si / sau la domiciliu si sunt servicii specializate

acordate de furnizori de servicii de sănătate supraspecializati , cu competenta sau

atestat in vederea alinarii suferintei fizice , acordarea suportului social ,emotional sau spiritual. La Pascani in 2007 a fost infiintata o sectie de ingrijiri paliative cu 50 paturi ..

In Romania aceste ingrijiri sunt stipulate prin Ord,MSF nr.318/2003.

EDUCATIA PENTRU SĂNĂTATE

Educatia pentru santate are rol major in nursing si constituie principal responsabilitate a asistentei medicale si prin acest mod este realizata preventia primordiala , primara ,

secundara si tertiara .

Pe plan mondial OMS are ca obiectiv „Sanatate pentru toti in secolul 21”,care pentru

regiunea europeana se concretizeaza in :

1.Solidaritate pentru sanatete

2.Echitate in sănătate

3.un start sanatos in viata

4.sanatatea tinerilor

5.sanatatea varstnicilor

6.imbunatatirea sanatatii mintale

7.reducerea bolilor transmisibile

8.reducerea bolilor netransmisibile

9.reducerea injuriilor datorate violentei si accidentelor

10.un mediu sigur si sanatos

EDUCATIA PENTRU SĂNĂTATE

11.un trai mai bun

12.reducerea pericolelor datorita alcoolului , drogurilor si tutunului

13.facilitati pentru sănătate

14.responsabilitate multisectoriala pentru sănătate

15.ingrijirile primare sector de sănătate integrat

ingrijiri primare orientate spre familie ( nursa sa cunoscamediul in care traieste bolnavul acasa , la locul de munca ,mediul social

autoingrijirea

ingrijirile la domiciliu

scoala si mediul de munca

circuitul pacientului in system

16.rezultate de calitate in sistem ( politici nationale si profesionale ,ingrijiri bazate pe dovezi, sistem informational, satisfactia pacientilor

17.finantarea serviciilor de sănătate si alocarea resurselor

18.dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate

19.cercetare si cunoastere in domeniul sanatatii

20.parteneriate pentru sanate

21.politici si strategii privind sanatatea pentru toti, pana-anul 2010Conform Legii nr 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa , precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania , Art .1

Titlurile profesionale de asistent medical :

Asistent medical generalist

Asistent medical de ingrijiri generale de sanatate

Asistent medical de obstetrica-ginecologie

Asistent medical de pediatrie

Asistent medical de balneofizioterapie

Asistent medical de igiena

Asistent medical de igiena si sanatate publica

Asistent medical laborator clinic

Aistnt medical radiologie si imagistica

Asistent medical farmacie

Asistent medico-social

Asistent medical de nutritie si dietetica

Asistent medical de ocrotire

Asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare

Asistent medical de urgente medico-chirurgicale

Asistent de profilaxie stomatologica

Asistent igenist pentru cabinet stomatologic

Asistent pentru stomatologie /asistenta dentara

Titlurile profesionale de asistent medical :

Persoanele care au dreptul de a profesa ca si asistent medical /moasa

inRomania ( art.1) trebuie sa detina titlul oficial de calificare(art.9,litera a) ,sa fie apte din punct de vedere medical ( certificat de sanatate fizica si psihica)( litera b), sa fie autorizate de Ministerul Sanatatii Publice ( litera c) si care nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei

infractiuni contra umanitatii sau vietii ( cazier judiciar)( litera d).

Asitentul medical/moasa exercita profesia pe baza Autorizatiei de LiberaPractica ( art .10 ,aliniatul 2) emisa de MSP.pe baza urmatoarelor acte :

Titlurile profesionale de asistent medical :

Titlurile oficiale de calificare

Certificatul de sanatate fizica si psihica

Certificatul de cazier judiciar

Avizul OAMMR OAMMR(Organizatia Asitentilor Medicali si Moaselor din Romania Asistentul medical / moasa isi

desfasoara activitatea conform pregatirii profesionale ,in sistem public sau privat, in cadrul echipei medicale sau independent in sistemul ingrijirilor de sanatate.( art .11)

Asistentul medical /moasa nu sunt functionari publici( art

.12) .

Intreruperea activitatii profesionale pe o perioada mai mare de 5 ani impune reatestarea competentei profesionale prin OAMMR.( art.14)

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie

Miscarea Internationala de Crucea Rosie si Semiluna Rosie s-a nascut la initiativa unui om de afaceri elvetian, Henry Dunant (1828-1910) in anul 1859, dupa una dintre cele mai sangeroase batalii ale secolului, Batalia de la Solferino.

Dunant a atras atentia lumii asupra necesitatii de a infiinta societati de ajutor si de a promova un acord international cu privire la ajutorarea ranitilor si la persoanele care ii ingrijesc.

Batalia de la Solferino a avut loc la 24 iunie 1859, in nordul Italiei, unde armatele Frantei si Austriei (peste 320 000 oameni) s-au luptat cu inversunare timp de 16 ore.

In urma confruntarii, numarul mortilor si al ranitilor de pe campul de lupta a

fost de 40 000 .

Batalia a reprezentat o victorie pentru francezi, dar costul a fost enorm:

cadavrele erau asezate unele peste altele, iar ranitii zaceau neingrijiti. Numarul chirurgilor era insuficient.

Desi existau patru veterinari pentru a ingriji o mie de cai, era doar un doctor pentru acelasi numar de oameni si nici un doctor pentru fortele de artilerie.

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie

Henry Dunant venise pentru a-l intalni pe Napoleon III in interes de afaceri.

El a fost martor al imaginii oribile de dupa batalie.

Dezastrul umanitar rezultat din inclestarea beligerantilor l-a impresionat profund pe tanarul genovez.

El a adunat oameni din satul invecinat si a petrecut trei zile, fara intrerupere, pentru a ingriji ranitii.

Vorbele sale „Siamo tutti fratelli” (suntem cu totii frati) au deschis inimile voluntarilor, care

au ingrijit deopotriva inamici si compatrioti.

Henry Dunant s-a intors in Elvetia, unde a continuat sa fie tulburat de cosmarul caruia ii fusese martor la Solferino.

Poate si pentru a-si scoate imaginile din minte, a scris o carte si a publicat-o pe cheltuiala sa, in noiembrie 1862.

Aceasta se numea „O amintire de la Solferino”. Principalul scop a lui Dunant era de a aduce

in atentia lumii cruda realitate a razboiului, de aceea a trimis cartea sa familiilor domnitoare

din Europa, dar si liderilor militari, politici, celor implicati in actiuni filantropice si prietenilor. Cartea a cunoscut un succes imediat si neasteptat, Dunant primind numeroase invitatii si devenind obiectul unui val de admiratie.

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie

Cartea propunea doua idei care s-au dovedit a avea o importanta cruciala:

infiintarea, in fiecare tara, a unei societati de ajutorare a ranitilor pe timp de razboi, alcatuita din voluntari; promovarea unui acord international care sa protejeze soldatii raniti pe campul de lupta si pe aceia care ii ingrijesc, oferindu-le astfel un statut neutru.

 

„O amintire de la Solferino” a avut o influenta foarte importanta.

In mai putin de un an, ca urmare a propunerilor pe care le continea, a luat fiinta o

organizatie mondiala.

Meritul lui Dunant a fost acela ca a reusit sa convinga statele sa codifice si sa recunoasca obiceiurile razboiului.

In acea perioada, la Geneva, exista Societatea pentru Bunastare Publica, al carei presedinte

era avocatul Gustave Moynier. Acesta a fost adanc impresionat de „O amintire de la

Solferino”. L-a invitat pe Dunant sa vina si sa vorbeasca despre cartea sa cu ceilalti membri ai societatii.

Intalnirea a avut ca rezultat infiintarea unei comisii compusa din cinci membri.

Alaturi de Dunant si Moynier, din comisie mai faceau parte generalul Guillaume Henri Dufour, dr.Louis Appia si dr.Theodore Maunoir.

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie

Comisia s-a intrunit pentru prima oara la 17 februarie 1863 si s-a auto-intitulat Comitetul International pentru Ajutorarea Ranitilor, care, in 1876, urma sa devina Comitetul International al Crucii Rosii.

In lunile care au urmat intrunirii Societatii pentru Bunastare Publica si infiintarii Comitetului International pentru Ajutorarea Ranitilor, cei cinci membri ai societatii s-au angajat intr-o activitate intensa, care, in octombrie 1863, a dus la organizarea unei conferinte internationale la Geneva de fapt, o intrunire a expertilor din 16 tari.

In timpul acestei conferinte, s-a adoptat o emblema distinctiva o cruce rosie pe fond alb (reversul drapelului elvetian) cu scopul de a identifica si, prin urmare, de a proteja voluntarii care acorda ajutor soldatilor raniti.

Astfel a luat fiinta, ca institutie, Crucea Rosie.

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie

La sfarsitul Conferintei Internationale din 1863, prima idee a lui Dunant de a infiinta o societate de voluntari in fiecare tara a devenit realitate prin infiintarea primelor Societati Nationale. Astfel de societati au fost infiintate, cateva luni dupa Conferinta Internationala, in Wurttemburg, Marele Ducat de Oldenburg, Belgia si

Prusia. Apoi au luat fiinta societatile din Danemarca, Franta, Italia, Mecklenburg-

Schwerin, Spania, Hamburg si Hesse. Pe atunci, ele se numeau „comitete nationale” sau „societati de ajutorare”, dar, mai tarziu, au inceput sa fie cunoscute

sub denumirea de Societati Nationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie. La sfarsitul primului razboi mondial, mari regiuni din Europa se aflau in haos:

economia fusese distrusa, populatia era decimata de epidemii, un numar mare de

refugiati si apatrizi isi cautau un loc pe continent. Razboiul a demonstrat clar nevoia

de stransa cooperare intre Societatile de Cruce Rosie care, prin intermediul activitatilor desfasurate pe timpul razboiului in favoarea prizonierilor de razboi si a combatantilor, atrasesera milioane de voluntari si construisera un mare organism de experti. Henry P. Davidson, presedintele Comitetului pentru Razboi al Crucii Rosii Americane, a propus, la o conferinta internationala medicala (aprilie 1919, Cannes, Franta), „federalizarea Societatilor de Cruce Rosie din diferite tari, intr-o organizatie comparabila cu Liga Natiunilor, in scopul unei permanente cruciade medicale

pentru imbunatatirea sanatatii, prevenirea bolilor si alinarea suferintei”.

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie

Liga Societatilor de Cruce Rosie a fost infiintata in mod formal, cu sediul la Paris, de catre Societatile de Cruce Rosie din Franta, Marea Britanie, Italia, Japonia si Statele Unite la 5 mai 1919, avand ca prim obiectiv imbunatatirea sanatatii oamenilor din tarile care avusesera mult de suferit in timpul celor

patru ani de razboi. De asemenea, era destinata „sa consolideze si sa uneasca

pentru activitatile de sanatate, Societatile de Cruce Rosie existente si sa

promoveze crearea de noi societati”. O parte cruciala a activitatii Federatiei

este de a oferi si a coordona asistenta pentru victimele dezastrelor naturale si

ale epidemiilor. Din 1939, sediul sau permanent a fost la Geneva.

In 1991, s-a luat hotararea de a schimba denumirea Ligii Societatilor de Cruce

Rosie si Semiluna Rosie in „Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie”.

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna

Rosie

Originea si istoria Miscarii de Cruce Rosie si Semiluna Rosie

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 S-a n ăscut în Floren ţ a - Italia,

S-a născut în Florenţa

- Italia, la 12 Mai 1820.

S-a întors în Anglia în 1821. A fost educată acasă, de către tatăl ei , absolvent al Universităţii

Cambridge

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • La vârsta de 16 ani era convinsă că

La vârsta de 16 ani era

convinsă că Dumnezeu o cheamă spre a-i ajuta şi îngriji pe ceilalţi

aflaţi în nevoie.

Vizita spitalele din

Londra şi din

împrejurimi.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Ii plăcea să citească mult. Ii făcea plăcere să-i îngrijească pe muncitorii bolnavi de

pe moşia tatălui său.

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 Ii plăcea să citească mult. Ii făcea plăcere să

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • Părinţii ei nu erau de acord ca ea

Părinţii ei nu erau de acord

ca ea să muncească în „acele” spitale insalubre,

într-o vreme când îngrijirea

bolnavilor nu era

considerată a fi o îndeletnicire onorabilă pentru o doamnă de

societate.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

In anii 1830 spitalele erau

murdare, prost administrate, iar personalul medical (asistentele) nu

erau suficient de bine

pregătite, de multe ori neştiind ce trebuie făcut

pentru confortul unui

pacient.

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • In anii 1830 spitalele erau murdare, prost administrate,

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

A realizat îmbunătăţiri ale sistemului de acolo; schimbările realizate vizau o mai bună

organizare şi educaţie profesională pentru

personalul medical, a implementat un sistem

prin care apa caldă era disponibilă la fiecare etaj, a inventat un „lift” prin care mâncarea era dusă pacienţilor.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • Războiul din Crimeea (1854) a izbuncit când Florence

Războiul din Crimeea

(1854) a izbuncit când

Florence avea 34 de

ani.

Ministrul de război a

rugat-o pe Nightingale

să supervizeze o echipă

de nurse în spitalele de

război din Turcia.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Printre primele schimbări introduse de Nightingale

a fost spălarea/dezinfectarea hainelor tuturor

răniţilor; apoi cu banii proprii a cumpărat bandaje, mese de operat şi alte ustensile de bază necesare

funcţionării unui spital.

Nursele ei au făcut curat în întreg spitalul astfel încât să se reducă la minim numărul germenilor, fapt ce a dus la oprirea răspândirii bolilor în spital.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • E a însăşi a tratat aproximativ 2000 de

Ea însăşi a tratat aproximativ 2000 de

pacienţi. Inainte de venirea

ei în Crimea, 42% dintre

soldaţii ajunşi în spital

mureau din cauza

infecţiilor, însă după munca depusă de ea acest procent a scăzut la 2%.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Condiţiile anterioare venirii ei erau extrem de

precare;

pacienţii erau aşezaţi la gramadă pe tărgi, printre mormane de mizerie şi resturi medicale;

pacienţii primeau doar câte o masă pe zi şi erau bruscaţi de doctorii armatei.

Nu existau condiţii sanitare (toalete) şi nici provizii

medicale.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

A impus curăţenia strictă şi reguli de dezinfecţie; pacienţilor li s-au asigurat câte 3 mese pe zi şi diete realizate în funcţie de

starea fiecăruia.

Aprovizionarea cu apă curată a devenit un imperativ.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • Pentru recunoaşterea meritelor muncii depuse, Regina Victoria i-a

Pentru recunoaşterea meritelor

muncii depuse, Regina Victoria i-a trimis o scrisoare de

mulţumire „Ei şi doamnelor sale” şi i-a oferit distincţia – Crucea Roşie Regală.

Totodată a primit şi broşa cu

diamant ce avea gravat mesajul „Binecuvântaţi sunt cei milostivi”.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

S-a întors în Anglia în 1856.

In 1860 a pus bazele Şcolii de Nursing Nightingale în

cadrul Spitalului Sf. Thomas din Londra.

Ea a fost prima asistentă şefă şi prima responsabilă de formarea profesională a colegelor ei, într-un spital militar.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

In 1861 a fondat o şcoală pentru moaşe.

Miss Nightingale scria pentru viitorii studenţi:

„Elementele care constituie un bun nursing ( o bună îngrijire a

bolnavilor) sunt cele care fac înţelegerea şi menţinerea stării

de sănătate, mai mult decât a bolii”.

Până în 1887, Nightingale reuşise să-şi facă munca cunoscută şi practicile aplicate, în ţări precum Canada, Australia, India, Germania, Elveţia şi SUA.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

In 1907, regele Edward

al VII i-a oferit distincţia – Ordinul de Merit pentru realizările remarcabile ale

Doamnei Florence Nightingale.

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • In 1907, regele Edward al VII i-a oferit

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale a

fost o nursă, un filosof,

un statistician, un

istoric, un politician şi

chiar mai mult de atât.

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 • Florence Nightingale a fost o nursă, un filosof,

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Studiile, ideile şi reformele ei ce vizau

nursingul au dus la crearea unui mediu de

muncă spitalicesc mai sigur şi mai eficient.

A reformat nursingul, de la o îndeletnicire pentru femeile sărace şi needucate, la o profesie demnă şi onorabilă pentru toate

femeile.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

1860 - Cele 7 principii de bază ale lui Nightingale erau :

Conţinutul educaţional al nursingului trebuie să fie stabilit de către nurse.

Profesorii viitoarelor nurse sunt responsabili de

calitatea tratamentelor pe care acestea le vor oferi.

Profesorii trebuie să fie şi ei la rândul lor nurse (asistenţi).

Şcolile de nursing trebuie să aibă personalitate

(juridică) proprie, separată de cea a doctorilor şi a

spitalelor.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Nursele trebuie să fie pregătite în spiritul unei educaţii înalte şi trebuie să-şi continuie îmbunătăţirea educaţiei de-a lungul carierei lor.

Nursingul implică atât îngrijirea omului bolnav cât

şi a celui sănătos şi are în vedere mediul cât şi

pacientul.

Nursingul trebuie să includă teoria (teoretizarea

pregătirii profesionale).

Florence Nightingale

Cea mai importantă lecție care poate fi dată nurselor este:

Să le înveți să observe bolnavul, cum să observe,

Care sunt manifestările care indică însănătoşirea, care nu,

Care sunt semnele importante, care nu sunt, care sunt dovezile neglijenței, ce fel de neglijență….

Dar dacă nursele nu pot să observe, într-un fel sau altul, mai bine să renunțe de a mai fi nurse, pentru că nursingul nu este chemarea lor, chiar dacă renunțarea le afectează sau nu.” Florence Nightingale

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

După Războiul Crimeii, a scris peste 200 de cărţi, rapoarte şi monografii pentru

dezvoltarea învăţământului pentru profesia de asistent medical, scrieri care rămân încă şi azi o excelentă sursă de informaţii pentru

istoria acestei profesii.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Pentru a omagia memoria lui Florence Nightingale -

fondatoarea primei şcoli laice de asistente medicale

din lume, cea care a dat o identitate acestei nobile

profesii şi a făcut ca ea să fie respectată şi valorizată

de comunitate, Consiliul Internaţional al Asistenţilor Medicali, creat la sfârşitul secolului al XIX – lea, în 1899 cu susţinerea şi graţie muncii desfăşurate de Florence Nightingale, a decretat ca ziua ei de naştere 12 MAI să devină Ziua Internaţională a asistenţilor medicali din întreaga lume.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

In timpul războiului, a dezvoltat o boală care a lăsat- o semiinvalidă pentru tot restul vieţii sale.

A rămas imobilizată la pat timp de 55 de ani.

A murit în 1910, la vârsta de 90 de ani.

Nu a fost căsătorită niciodată.

A fost îngropată alături de părinţii ei în Hampshire.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 In 1932, I.C.N şi Liga Societăţilor Naţionale ale Crucii

In 1932, I.C.N şi Liga

Societăţilor Naţionale ale Crucii Roşii, au inaugurat Fundaţia

Internaţională,

dedicată memoriei lui

Florence Nightingale

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

In anul 1899, s-a creat Consiliul Internaţional al Asistenţilor Medicali (I.C.N.), cu susţinerea şi graţie muncii desfăşurate de Florence

Nightingale, prima şi cea mai importantă organizaţie profesională, care cuprinde azi, organizaţiile profesionale ale asistenţilor medicali din 129 de ţări, printre care şi

România.

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 In memoria ei, în Anglia, bacnota de 10 £,

In memoria ei, în

Anglia, bacnota de 10 £, a fost

imprimată cu chipul Doamnei Florence Nightingale

Florence Nightingale

12 Mai 1820-13 August 1910

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910 In Londra s-a deschis Muzeul Florence Nightingale pentru a

In Londra s-a deschis Muzeul

Florence Nightingale

pentru a celebra

viaţa şi munca ei

dedicată îngrijirii oamenilor sănătoşi şi

bolnavi.

Florence Nightingale 12 Mai 1820-13 August 1910

Dincolo de aceste aspecte insa, cea mai mare realizare a vietii ei (si in acelasitimp, motivul pentru care numele ei a ramas in istorie) il constituie faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce priveste recunoasterea profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala de profil, ale carei cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas din Marea Britanie.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

EDITH CAVELL ( 1865 1915) – nursă engleză care şi- a dedicat viaţa îngrijirii sănătăţii şi alinării suferinţei

oamenilor, a sosit în 1907 în Belgia, unde a condus Institutul Medical Berkendael, care forma tinere nurse venite din toata Europa.

Pentru meritele sale din timpul primului război mondial, astăzi, un mare spital din Bruxelles şi o stradă îi poartă numele; la Londra, într-un parc celebru se află statuia sa, iar pe placa de pe soclu sunt redate cele mei importante fapte din viaţa ei,

care au salvat peste 1500 de oameni, refugiaţi, răniţi sau prizonieri de război.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Regina Maria (1875 - 1938) a reprezentat, alături de soţul ei, regele Ferdinand, unul dintre simbolurile întruchipării Marii Uniri din 1918.

Numită de către oameni regina- mamă, mama răniţilor, regina-soldat - pentru alinarea pe care a adus-o răniţilor şi pentru curajul ei de a merge pe front Regina Maria a României a fost prezentă în punctele cele mai fierbinţi ale Primului Război Mondial, a suferit în refugiu alături de cei mulţi şi a mers în spitalele cu cele mai serioase epidemii, pentru a-i îngriji şi a-i încuraja cu prezenţa ei maternă pe cei infirmi.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Regina Ana, născută în 1923 la Paris, a fost caporal, apoi ofiţer în armata franceză şi a lucrat ca infirmieră în spatele frontului, transportând sânge şi plasmă pentru răniţi, conducând singură un jeep de război.

A făcut o şcoală de infirmiere de ambulanță, a dus o viață de cazarmă în toată regula, s-a îmbolnăvit de gălbenareşi, în final, s-a întors la viața civilă în 1945, având în buzunar o soldă primită de la armata franceză, precum şi Crucea de Război a Republicii Franceze.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

VIRGINIA HENDERSON (1897 1996) a pus bazele nursingului modern. S-a afirmat cu putere în instruirea şi formarea în nursing şi mai ales în cercetare. Este creatoarea primei teorii ştiințifice a nevoilor de îngrijire a omului sănătos şi bolnav. Pacientul este o entitate complexă, corpul şi sufletul fiind inseparabile.

A urmat cursurile Şcolii Militare de Nursing în 1921,

pe cele ale Colegiului Profesorilor la Universitatea

Columbia, unde a absolvit în 1934, iar din 1934 până în 1948 a predat cursuri de nursing la aceeaşi

universitate.

Personalităţi din istoria profesiei

noastre

In 1953 VIRGINIA HENDERSON s-a alăturat Şcolii de Nursing Yale, al cărei decan, Annie Warburton Godrich

i-a fost mentor în primii ani de activitate profesională. Aceşti ani petrecuți la Yale au fost de maximă productivitate. Virginia Henderson în calitate de profesor emerit a fost şi consultant de nursing pentru întreaga lume. A primit titlul de Doctor Honoris Causa a Universității Yale.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Consiliul Internațional al Asistenților Medicali a recunoscut în iunie 1985 că VIRGINIA HENDERSON aparține lumii - când i-a fost înmânat primul Premiu Christianne Reimann - admițând că ideile ei au trecut dincolo de granițele naționale. Intr-adevăr anii care au urmat i-au adus multe onoruri, (doctor onorific) şi a fost solicitată să țină cursuri la Colegiul Britanic Regal de Asistente Medicale, la Sorbona şi la Asociația Japoneză de Nursing.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Premiul Christianne Reimann poartă numele primului secretar general executiv al ICN ales în 1925, când consiliul şi-a stabilit sediul la Geneva.

Originară din Danemarca, Christianne Reimann a crezut în potențialul creator al asistenților medicali, a activat pentru afirmarea rolului autonom al nurselor şi a lansat International Nursing Review

Premiul exprimă recunoaşterea şi recompensa internațională pentru cele mai prestigioase nurse din lume care au contribuit la dezvoltarea profesiei şi

au marcat istoria nursingului. 1985: Virginia Henderson SUA

1989: Nita Barrow, Barbados

1993: Sheila Quinn, Marea Britanie

1997: Dr. In nursing Mo-Im Kim, Coreea şi Dr. In nursing Hildegard Peplau, SUA

2005 : Dr. Margretta Madden Styles, SUA

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Intreaga ei activitate a culminat cu publicarea mai multor ediții a volumului Basic Principles of Nursing în 1960 şi 1969, şi The Nature of Nursing în 1966 şi 1991, o lucrare amplă în care defineşte conceptul profesiei, evidenţiind, totodată, implicaţiile acesteia pentru practică, cercetare şi educaţie.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Din opera VIRGINIEI HENDERSON sunt foarte cunoscute POSTULATELE, considerate astăzi temelia instruirii în şcolile de nursing. Cităm, între altele:

Tot omul tinde spre independenţa sa şi o doreşte;

Omul formează un tot – omul holistic, având 14 nevoi fundamentale;

Când o nevoie nu este satisfacută, individul nu este

complet, întreg şi independent;

Personalităţi din istoria profesiei

noastre

A descris rolul asistentei medicale ca fiind substitutiv

(înlocuind persoana), suplimentar (ajutând individul), şi

complementar (lucrând cu individul); Toate acestea cu scopul de a ajuta individul/ pacientul să se descurce, pe cât posibil singur. Incepând din 1960 VIRGINIA HENDERSON a dat nursingului o varietate de definiții în cadrul cărora funcția principală o are asistenta. Una dintre acestea, clasică, este: “ asistenta face pentru alții, ceea ce ar face aceştia, dacă ar avea puterea, dorința şi cunoştiințele necesare”; asistenta trebuie să-l facă pe pacient să devină independent de îngrijiri, cât de repede posibil.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Nursingul înseamnă să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul să-şi folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea, cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoaşterea, necesare pentru a o

face” - VIRGINIA HENDERSON 1952.

.

Nevoile fundamentale

Printre modelele existente, modelul celor 14 nevoi

fundamentale ale pacientului,

sistematizate de Virginia Henderson se bazează pe atingerea independenţei în satisfacerea acestor

nevoi.

Majoritatea conceptelor şi modelelor demonstrează necesitatea abordării persoanei prin prisma tuturor nevoilor, fiind relevant că asistenta medicală, prin natura profesiei, acordă îngrijiri persoanei - ca un întreg bio-psiho-social, nu numai din punct de vedere medical.

Nevoile fundamentale

Starea de boală reprezintă ruperea echilibrului creat de organism cu mediul său, stare ce constituie un semnal de alarmă tradus printr-o suferință fizică şi/sau psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situație nouă, provizorie sau definitivă. Acest dezechilibru este un eveniment negativ pentru individ, ceea ce poate duce până la respingerea socială a pacientului din anturajul său.

Nevoile fundamentale

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. a respira;

2. a se alimenta şi hidrata;

3. a elimina;

4. a se mişca, a păstra o bună postură;

5.

a dormi, a se odihni;

6. a se îmbrăca şi dezbrăca;

7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;

8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele;

9. a evita pericolele;

10. a comunica;

11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale;

12. a se realiza;

13. a se recreea;

14. a învăţa.

A fi asistentă medicală înseamnă:

să nu fi niciodată plictisită;

să fi deseori frustrată;

să fi înconjurată de probleme;

să ai multe de făcut şi atât de puţin timp;

să porţi o responsabilitate foarte mare şi să ai foarte puţină autoritate;

să intri în vieţile oamenilor, ale copiilor şi să marchezi o diferenţă; unii te vor

binecuvânta, aţii te vor blestema;

vei vedea oameni (copii) în starea lor cea mai proastă… şi în starea lor cea mai bună;

nu vei înceta niciodată să fi uluită de capacitatea oamenilor (copiilor) de a iubi, de a îndura şi de curajul acestora;

vei vedea viaţa începând şi sfârşindu-se;

vei repurta victorii triumfătoare şi eşecuri devastatoare;

vei plânge mult;

vei râde mult;

vei şti ce înseamnă să fi om şi să fi uman!

Consiliul Internațional al asistenților

medicali

Apreciază în Codul de etică pentru nurse, în 2007 că asistenții medicali au 4 responsabilități fundamentale şi anume;

De a promova sănătatea;

De a preveni îmbolnăvirile = de a face profilaxie;

De a păstra sănătatea;

De a alina suferința

De asemenea, conform ICN, nursele dezvoltă şi mențin legătura între indivizi, familii, comunități şi furnizorii îngrijirilor de sănătate, lucrează autonom şi colaborativ pentru prevenirea bolilor şi a dizabilităților, conduc şi coordonează îngrijirile.

Consiliul Internațional al asistenților

medicali

Asistenta medicală trebuie să aibă următoarele calități:

Competență profesională;

Să acorde îngrijiri de sănătate fără discriminări;

Să cunoască toată legislația din domeniul sanitar;

Mult devotament, sensibilitate la suferința oamenilor, tact, răbdare, perseverență, dragoste pentru aproapele său, înțelegere pentru nevoile oamenilor, capacitatea de a educa.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

LUCREŢIA TITIRCĂ n. 1930, la Borşa – Maramureş, este personalitatea română

contemporană cea mai proeminentă a

profesiei noastre.

Din anul 1964 a devenit profesoară de Tehnica Ingrijirii Bolnavului şi Directoare adjunctă la Şcoala Sanitară din Baia Mare;

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Din 1974 LUCREŢIA TITIRCĂ a fost numită asistentă medicală şefă coordonatoare a Spitalului Judeţean din Baia Mare, funcţie pe care a onorat-o până în 1989, când s-a pensionat.

Şi după pensionare îşi continuă activitatea în funcţia de Director al Şcolii Postliceale Sanitare “ Carol Davila” din localitate.

Personalităţi din istoria profesiei noastre

Deţine o colecţie impresionantă de diplome, titluri de onoare şi insigne, primite în ţară sau în străinatate, în Austria, Elveţia, Danemarca, Republica Moldova şi a obţinut tot atâtea premii, pentru contribuţia importantă la afirmarea profesiei de asistent medical în România şi pretutindeni;

Este binecunoscuta autoare a peste 10 manuale,

pentru asistenţii medicali, care se regăsesc în

programele de învăţământ, examene şi concursuri;

Personalităţi din istoria profesiei noastre

In anul 2002, ca o recunoaştere deosebită a activităţii sale, de peste 40 de ani în slujba profesiei şi a oamenilor, LUCREŢIA TITIRCĂ a primit şi diploma de

“ CETĂŢEAN DE ONOARE” al Municipiului Baia Mare

A avut şi are în continuare capacitatea de a mişca minţile şi inimile asistenţilor medicali,

pentru a ridica prestigiul acestei profesii, căreia şi-a dedicat întreaga viaţă!

Personalităţi din istoria profesiei noastre

In munca sa pentru afirmarea şi dezvoltarea profesiei de asistent medical, LUCREŢIA TITIRCĂ a făcut pionierat prin cărţile scrise şi poate fi asemuită cu celebrele înaintaşe în domeniu:

Florence Nightingale, Edith Cavell şi Virginia Henderson, femei care au dat identitate acestei profesii, au pus bazele nursingului modern în lume şi şi-au dedicat viaţa îngrijirii sănătăţii şi alinării suferinţei umane!

Nursing înseamnă:

Activitate de natură dependentă ( delegată ) urmăreşte indicațiile medicului şi oferă tratamentul necesar conform prescripțiilor acestuia; medicul decide şi asistenta execută tehnica de îngrijire respectivă;

Activitate de natură independentă ( autonomă)

Decide, oferă îngrijire pacientului din proprie inițiativă, stabileşte relații de încredere şi transmite informații

pacientului în legătură cu problemele de sănătate pe care le are;

Activitate de natura interdependentă colaborează cu ceilalți membri ai echipei medicale şi cu persoanele care acordă îngrijiri globale pentru îndeplinirea scopului propus.

Rolul nurselor

Indiferent de locul unde lucrează, asistenta medicală trebuie să Sa îndeplinească 3 roluri majore:

  • 1. Practician = implică acțiuni de cunoaştere şi îngrijire directă/ satisfacere a nevoilor pacientului, familiei sau a celorlalte persoane implicate;

  • 2. Rol activ în cercetare = se referă la acele acțiuni întreprinse în scopul studiului efectelor tehnicilor actuale de îngrijire precum şi metodele care se impun pentru îmbunătățirea acestora;

  • 3. Rolul de LIDER = rol de conducător care impune luarea deciziilor, acte de relaționare şi influențarea acțiunilor altora în vederea îndeplinirii scopului propus pentru binele pacientului

In prezent functiile asistentei medicale / nursei sunt de tip:

•independent

•dependent

•interdependent

Functiile de natura independent (asista pacientul din proprieinitiativa , temporar sau definitiv) sunt de tip :

•ingrijiri de confort , atunci cand pacientul nu-si poate indepliindependent anumite functii

•stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si apartinatorii acesteia

•asculta pacientul , il sustine , ii transmite informatii si invataminte, lui si apartinatorilor

•este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de viata

si sănătate •observa la pacient modificarile produse de boala sau tratament si le transmite medicului

Functiile de natura dependent

-la indicatiile medicului aplica metode de observatie , de tratament sau de readaptare

Functiile de natura interdependenta

- colaborarea cu alti profesionisti din domeniul sanitar, social , educativ, administrativ, etc.si participa la activitati interdisciplinare.

Deci , sarcinile nursei sunt profesionale , educative , economice si de cercetare in domeniul

medical.

ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI

ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

• Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională, cu personalitate juridică, neguvernamentală, de interes public, apolitică, fără scop patrimonial, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi, respectiv, a profesiei de asistent medical, ca profesii liberale de practică publică autorizate.

ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI

ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România include peste 120 000 de membri

Activitățile exercitate cu titlu profesional de către asistentul medical generalist sunt:

• stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea serviciilor de îngrijiri generale de sănătate , de natură preventivă, curativă şi de recuperare; • administrarea tratamentului, conform prescripțiilor medicului; • elaborarea de programe şi desfăşurarea de activități de educație pentru sănătate ;

ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI

ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

Activitățile exercitate cu titlu profesional de către asistentul medical generalist sunt:

desfăşurarea activităților de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de sănătate ;

întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată;

organizarea şi furnizarea de servicii de îngrijiri de sănătate comunitară;

pregătirea personalului sanitar auxiliar;

desfăşurarea activităților de educație în instituții de învățământ pentru pregătirea viitorilor asistenți medicali, etc.

Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing FEPI

In Europa, în 2004 s-a înfiinţat Federaţia Europeană

a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing – FEPI, al cărei scop fundamental este promovarea sănătăţii şi securităţii pacienţilor şi a tuturor cetăţenilor

Europei.

Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este membru al FEPI, alături de alte organizaţii profesionale din 20 de ţări.

Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing FEPI

Unul dintre obiectivele FEPI este să impună standarde comune, competenţe şi reguli de

practicare a profesiei similare în toate statele

europene, astfel încât pacienţii să beneficieze de îngrijiri de calitate, indiferent de ţara în care locuiesc.

Acest deziderat ia în considerare şi faptul că profesia de asistent medical este europeană, se poate practica în orice stat, iar din acest motiv trebuie să

existe o bază comună pentru toţi profesioniştii în

exercitarea profesiei.

Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing FEPI

Codul de etică şi conduită pentru profesia de asistent

medical a fost elaborat de Grupul de lucru al FEPI,

din care au făcut parte asistenţi medicali din OAMGMAMR, alături de reprezentanţi ai organizaţiilor de reglementare din Spania, Italia,

Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Polonia, Grecia, Croaţia, sprijiniţi de Comisia Europeană, de specialişti în legislaţie europeană, internaţională şi în drepturile

omului.

Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing FEPI

Codul de etică European pentru asistenţii medicali

are ca scop:

Siguranţa şi protecţia celor ce primesc asistenţă

medicală în Europa ;

Informarea pacienţilor şi a asistenţilor medicali cu privire la standardele comune de etică şi de conduită

aşteptate de pacienţi, din partea tuturor asistenţilor

medicali care îşi practică profesia în Europa;

Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Reglementare în Nursing FEPI

Pacienţii aşteaptă ca organele de reglementare ale asistenţilor medicali să aibă

sisteme pentru a defini şi a monitoriza conţinutul, standardele şi calitatea educaţiei şi

a practicii necesare pentru a deveni asistent

medical şi pentru a continua să lucreze ca

asistent medical, la cele mai înalte cote valorice ale profesionalismului.

Florence Nightingale

Cei care au îmbrățişat această profesie sunt chemați să aline suferințele, să ofere sprijin, să ajute indivizii să se ocupe de propria sănătate, să transforme "a fi bolnav" în "a fi sănătos".

"Viața, acest dar prețios, dumnezeiesc, este adeseori cu adevărat numai în mâinile asistentei"

(Florence Nightingale)