CURS 1

“Cei care au imbratisat aceasta profesie sunt chemati sa aline suferintele, sa ofere sprijin, sa
ajute indivizii sa se ocupe de propria sanatate, sa transforme "a fi bolnav" in "a fi sanatos".
"Viata, acest dar pretios, dumnezeiesc, este adeseori cu adevarat numai in mainile asistentei."
FLORENCE NİGHTİNGALE – 1860

NURSINGUL

 Nursingul - stiinta si arta de a ingriji omul sanatos si bolnav.

 Nursing inseamna a ingriji, dar raportat la sistemul medical constituie o metoda
sistematica, organizata, ce permite acordarea de ingrijiri individualizate.
 Esenta nursingului este relatia complexa profesional - terapeutica si empatica dintre
nursa (asistenta) si pacient.
 Pentru a fi un asistent medical competent, cu eficienta pentru bolnav, trebuie sa cunosti
arta de a ingriji.
 In ultimii ani termenul de nursing este acceptat, in sens larg, ca stiinta de a ingriji.

DEFINITIA NURSINGULUI
 Florance Nightingale:
 raspunderea pentru sanatatea unei persoane
 aducerea pacientului in cea mai buna conditie posibila pentru a putea avea un folos real
pe seama ingrijirilor.
 Virginia Hederson:
 sustinerea unei persoane, bolnave sau sanatoase, ca unica functie a asistentei
medicale/asistentului medical, prin realizarea acelor activitati care ajuta la
imbunatatirea sanatatii, recuperarea cat mai rapida in convalescenta sau asigurarea unui
sfarsit linistit, iar toate acestea sa fie efectuate in mod independent pe baza resurselor
fizice, a vointei si a cunostintelor profesionale necesare, in asa fel incat pacientul cu
prognostic pozitiv sa atinga un nivel satisfacator de independenta cat mai repede
posibil.
 Martha Rogers:
 procesul prin care cunostiintele stiintifice din domeniu sunt folosite cu scopul de a
sprijini fiinta umana in obtinerea unui nivel de sanatate maxim posibil in raport cu
potentialul individual.
 Asociatia Americana de Nursing:
 protejarea, promovarea si optimizarea sanatatii, prevenirea bolilor si a accidentelor,
ameliorarea suferintelor din cadrul starii de boala si pe tot parcursul procesului de
ingrijire, dar si apararea cauzei persoanelor, familiilor, comunitatilor si populatiei care
beneficiaza de ingrijiri nursing.
  Consiliul International de Nursing – I.C.N.:
 “Nursingul presupune ingrijiri autonome sau de colaborare ale persoanelor de toate
varstele, familiilor si comunitatilor - in stare de boala sau sanatoase, in spitale sau alte
centre medicale - si include promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor si
ingrijirea persoanelor bolnave, a celor cu disabilitati si a celor in stadiul terminal.
 Apararea si reprezentarea persoanelor ingrijite, asigurarea unui mediu fara pericole,
participarea la elaborarea politicilor de sanatate si la managementul sistemelor de
sanatate si educatia pentru sanatate sunt, de asemenea, alte roluri – cheie ale
asistentilor medicali.”

SCOPURI ALE PRACTICII NURSING

 Nursingul are urmatoarele scopuri:
 Principale:
a. promovarea sanatatii
b. prevenirea imbolnavirilor
c. ingrijirea persoanelor bolnave

 Secundare:
a. sustinerea drepturilor pacientului si apararea cauzelor sale
b. promovarea unui mediu de ingrijiri sigur si a calitatii ingrijirilor
c. cercetarea
d. implicarea in conturarea politicilor de sanatate si in managementul sanatatii
e. educatia pentru sanatate

ISTORIA NURSINGULUI
Putem spune ca nursingul este vechi de cand familia dar adevarata sa prezenta la nivel
international apare catre sfarsitul sec XIX, cand femei vizionare din dorinta de a obtine
un statut social au reusit sa se uneasca si sa constituie prima organizatie internationala
pentru femei, in 1893 la Congresul Mondial al Reprezentantelor Femeilor, de la
Chicago.

Unirea nurselor a avut loc putin mai tarziu si anume in 1899 la Londra cand a fost creat
Consiliu International al Nurselor.
 Strategiile de functionare ale nurselor s-au imbogatit cu directii noi privind o stare de
sanatate mai buna pentru indivizi si comunitate, promovarea igienei sociale si a
sanatatii publice, precum si eleborarea unui limbaj comun in nursing.

 Florence Nightingale (12 05.1820-13.08.1910)

•S-a nascut in Florenta, Italia, la 12 Mai 1820.

•A fost educata acasa, de catre tatal ei, absolvent al Universitatii Cambridge.

•In 1860 a pus bazele Scolii de Nursing Nightingale in cadrul Spitalului Sf. Thomas din
Londra.

•Ea a fost prima asistenta sefa si prima responsabila de formarea profesionala a colegelor ei,
intr-un spital militar.

•In 1861 a fondat o scoala pentru moase.

•Miss Nightingale scria pentru viitorii studenti: „Elementele care constituie un bun nursing
sunt cele care fac intelegerea si mentinerea starii de sanatate, mai mult decat a bolii”.

 1860 - Cele 7 principii de baza ale lui Nightingale erau:

•Continutul educational al nursingului trebuie sa fie stabilit de catre nurse.

•Profesorii viitoarelor nurse sunt responsabili de calitatea tratamentelor pe care acestea le vor
oferi.

•Profesorii trebuie sa fie si ei la randul lor nurse (asistenti).

•Scolile de nursing trebuie sa aiba personalitate (juridica) proprie, separata de cea a doctorilor
si a spitalelor.

•Nursele trebuie sa fie pregatite in spiritul unei educatii inalte si trebuie sa-si continuie
imbunatatirea educatiei de-a lungul carierei lor.

•Nursingul implica atat ingrijirea omului bolnav cat si a celui sanatos si are in vedere mediul
cat si pacientul.
•Nursingul trebuie sa includa teorie (teoretizarea pregatirii profesionale).

 Florence Nightingale
“ Cea mai importanta lectie care poate fi data nurselor este:
 Sa le inveti sa observe bolnavul, cum sa observe,
 Care sunt manifestarile care indica insanatosirea, care nu,
 Care sunt semnele importante, care nu sunt, care sunt dovezile neglijentei, ce fel de
neglijenta….
 Dar daca nursele nu pot sa observe, intr-un fel sau altul, mai bine sa renunte de a mai fi
nurse, pentru ca nursingul nu este chemarea lor, chiar daca renuntarea le afecteaza sau
nu.”

 VIRGINIA HENDERSON (1897–1996)

 A urmat cursurile Scolii Militare de Nursing in 1921, pe cele ale Colegiului
Profesorilor la Universitatea Columbia, unde a absolvit in 1934, iar din 1934 pana in
1948 a predat cursuri de nursing la aceeasi universitate.

 S-a afirmat cu putere in instruirea si formarea in nursing si mai ales in cercetare.

 A pus bazele nursingului modern.

 Este creatoarea primei teorii stiintifice a nevoilor de ingrijire a omului sanatos si

bolnav.

 Din opera VIRGINIEI HENDERSON sunt foarte cunoscute POSTULATELE,

considerate astazi temelia instruirii in scolile de nursing. Citam, intre altele:
 Tot omul tinde spre independenta sa si o doreste;
 Omul formeaza un tot - omul holistic, avand 14 nevoi fundamentale;
 Cand o nevoie nu este satisfacuta, individul nu este complet, intreg si
independent.
 Majoritatea conceptelor si modelelor demonstreaza necesitatea abordarii persoanei
prin prisma tuturor nevoilor, fiind relevant ca asistenta medicala, prin natura
profesiei, acorda ingrijiri persoanei - ca un intreg bio-psiho-social, nu numai din
punct de vedere medical.

 Printre modelele existente, modelul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului,

sistematizate de Virginia Henderson se bazeaza pe atingerea independentei in
satisfacerea acestor nevoi.
COMPETENTA ASISTENTEI MEDICALE
  Practicarea unor ingrijiri de calitate presupune multe cunostinte si elemente de
competenta:

1.Cunoasterea unui model conceptual de ingrijire (de nursing)

2. Cunostintele acumulate
3. Cunoasterea demersului stiintific

MODELE CONCEPTUALE
Modelul: o reprezentare conceptuala a realitatii, o forma abstracta a realitatii.

Scopul modelelor:
 de a simplifica o situatie complexa
 de a capacita asistentele sa isi orienteze atentia asupra aspectelor majore de ingrijire
 Componentele esentiale ale unui model conceptual:
 postulate
 valori
 elemente
 scopul profesiei
 telul activitatii (beneficiarul)
 rolul activitatii
 dificultati intalnite de pacient
 interventia acordata
 consecintele
Avantajele folosirii modelelor in practica
 ajuta asistentul medical in stabilirea prioritatilor de ingrijire;

 clarifica gandirea asistentului medical in anumite situatii practice;

 este un instrument care leaga teoria de practica.

Virginia Henderson – model conceptual

 asistentul medical indeplineste functii proprii;

 asistentul medical ofera un serviciu unic societatii, acela de acordare de ingrijiri de

baza;
  cand asistentul medical preia o parte din responsabilitatile medicului in procesul de
ingrijire, atunci o parte din functiile sale sunt preluate de un personal necalificat.
Principii
 individul este vazut ca un tot unitar prezentand cele 14 nevoi fundamentale pe care
trebuie sa si le indeplineasca;

 scopul ingrijirilor este acela de a ajuta pacientul sa-si mentina sau sa-si restabileasca
independenta si de a obtine pentru pacient vindecarea;

 obiectivul ingrijirii este persoana sau grupul de persoane carora le este destinata
activitatea;

 rolul asistentului medical este de suplinire a dependentei persoanei, dificultate cauzata

de lipsa de forta, de vointa sau de cunostinte.

Personalitati din istoria profesiei noastre

LUCRETIA TITIRCA, n. 1930, la Borsa - Maramures, este personalitatea romana
contemporana cea mai proeminenta a profesiei noastre.
 Din anul 1964 a devenit profesoara de Tehnica Ingrijirii Bolnavului si Directoare
adjuncta la Scoala Sanitara din Baia Mare.

 Din 1974 a fost numita asistenta medicala sefa coordonatoare a Spitalului Judetean din
Baia Mare, functie pe care a onorat-o pana in 1989, cand s-a pensionat.

 Si dupa pensionare isi continua activitatea in functia de Director al Scolii Postliceale

Sanitare “ Carol Davila” din localitate.
ISTORIA NURSINGULUI
•In mai toate tarile lumii au aparut scoli pentru pregatirea asistentelor medicale si a
personalului auxiliar.

•Secolul XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de nursing/nursa plecand de la

definitia simpla in care «nursa este profesionistul care hraneste, incurajeaza si protejeaza o
persoana, fiind pregatita pentru a ingriji bolnavi, raniti si batrani».
•In prezent practicarea profesiei de asistent medical/nursa se face cu exigente sporite.
Nursingul este o activitate complexa, nursa trateaza pacientul complex, bio-psiho-social in
vederea asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica, psihica si sociala.
Domeniile Nursingului
 Istoricul medicinei, nursingului se contopeste cu istoria dezvoltarii societatii umane cu
perioadele sale de progres, stagnare sau declin, care s-au influentat reciproc,
cunoasterea lor fiind necesara nu numai pentru a cinsti memoria inaintasilor ci si
pentru ca « acei care nu tin minte trecutul sunt condamnati sa-l repete », Santayana.
 Medicina a fost initial dominata de magie, actele terapeutice bazandu-se pe ritualuri
religioase si pe instincte, preocuparea dominanta fiind disparitia durerii.

 Papirusurile egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor, incizia
abceselor si imbalsamarea cadavrelor.
 In Grecia antica, medicina este influentata de cea egipteana prin intermediul
fenicienilor.
 Apar o serie de scoli medicale in Rodos, Kos, Knidos, care se ocupau de prevenirea
(zeita Hygeia) si tratarea bolilor (zeita Panakeea).
 Hippocrat (460-375 in.Hr.), considerat parintele medicinei, a intemeiat scoala din Kos
si, pe langa juramant care cuprinde aspecte deontologice valabile si in ziua de azi, a
scris in peste 60 volume, pe specialitati: anatomie, fiziologie, medicala, ortopedie,
chirurgie, etc. informatii de specialitate care au fost baza unor descoperiri stiintifice
ulterioare.

DIAGNOSTICUL STARII DE SANATATE

OBIECTIVE
1.Definitia sanatatii.
2.Factorii care determina sanatatea.
3.Ponderea diferitor elemente in conditionarea starii de sanatate.
4.Conceptul contemporan al determinantelor sanatatii.
5.Interdependenta factorilor determinanti de sanatate.
6.Relatiile dialectice intre sanatate si boala.
7.Cauzele evolutiei de la sanatate la boala. Efectele factorilor de risc.
8.Etapele evolutiei de la sanatate la boala. Rolul medicului de familie.
9.Importanta diagnosticului corect al starii de sanatate.
10. Rolul medicului de familie in consolidarea sanatatii populatiei deservite

1. DEFINITIA SANATATII
 Sanatatea prezinta o stare de echilibru intre corp, minte si mediu (Hipocrate).
 Evolutia definitilor sanatatii in ultimii 100-150 ani: „supravietuire” → „starea libera de
boli” → „abilitatea de a exercita activitatile cotidiene obisnuite” → „senzatia de
fericire si prosperitate”.
 Sanatatea este un concept multidimensional, care include:
 lipsa bolii sau disabilitatii;
 abilitatea de a indeplini sarcinile si activitatile cotidiene;
 abilitatea de a pastra senzatia obisnuita de stare buna.
„Sanatatea este o stare de prosperitate completa fizica, mintala si sociala, si nu doar
lipsa bolii sau infirmitatii”.
(Constitutia OMS, adaptata la Conferinta Internationala a Sanatati din
19 iunie - 22 iulie 1946)

Cinci abordari in definirea sanatatii

 Modelul medical se bazeaza pe perspectiva bolii, maladiei si functionarii potrivite.
 Modelul holistic cuprinde persoana in totalitatea si integritatea ei, incluzand sanatatea
fizica, mintala si sociala.
 Modelul de bunastare este preocupat de starile mai bune decat normalul, precum si de
senzatiile subiective de sanatate.
 Modelul de ambianta descrie interactiunile optime ale individului cu mediul ambiant.
 Modelul eclectic include definitiile neobisnuite ale sanatatii.
2.FACTORII CARE DETERMINA SANATATEA
 Biologia umana
 Mediul ambiant
 Stilul de viata
 Organizarea asistentei medicale

BOALA
 Boala: ruperea echilibrului, armoniei intre acesti factori, exprimata prin suferinta
fizica, psihica, cu imposibilitatea adaptarii la o situatie noua, provizorie sau definitiva;
un eveniment care poate merge pana la respingerea sociala a omului.
 Asistenta medicala/nursa are rol in prevenirea imbolnavirilor, mentinerea starii de
sanatate.
 Exista patru niveluri de prevenire, fiecare corespunde unei faze din evolutia bolii si
anume :
1. Preventia primordiala
 2. Preventia primara
3. Preventia secundara
4. Preventia tertiara

Biologia umana
 Include toate aspectele sanatatii fizice si mintale, care au loc in corpul uman ca o
consecinta a proceselor biologice ale corpului si determina infatisarea lui individuala.
 Acest element include:
•ereditatea individului
•procesele de mutatie si imbatranire
•multimea sistemelor complexe interne ale corpului:
- osteo-articular
- muscular
- nervos
- cardiovascular
- endocrin
- digestiv, etc.

Particularitatile individuale care pot influenta aparitia si evolutia unor boli

Particularitatile Observatii
Tipul constitutional Respirator, digestiv, muscular,cerebral
Leptosom, atletic, picnic
Longilin,brevili

Tipul Hiper sau hipofizar

endocrin Hiper sau hipotiroidian
Hiper sau hipoparatiroidian
Hiper sau hiposuprarenalian
Hiper sau hipogonadic

Tipul neurovegetativ Simpaticoton

Parasimpaticoton
Anifoton sau labil vegetative

Tipurile de personalitate Sanguin, flegmatic,coleric, melancolic

Introvertit, extravertit
Personalitatile accentuate
 Personalitatile psihosomatice
Tipul A de personalitate

Importanta varstei Boli specific copilului

Boli mai frecvente la copil
Boli specifice batranului
Boli mai frecvente la femei

Importanta sexului Boli specific femeii

Boli specific batranului
Boli mai frecvente la femei
Boli mai frecvente la barbat

Mediul ambiant
 Categoria „Mediul ambiant” include toate aspectele (influentele) legate de sanatate,
care sunt externe corpului uman si asupra carora individul are un control mic sau nu-l
are deloc.
 Indivizii nu pot de sine statator asigura situatia in care:
 produsele alimentare, medicamentele, produsele cosmetice, aparatele, apa,
etc. sunt necontaminate si neprimejdioase;
 pericolele pentru sanatate ce provin din aer, apa poluata, zgomot, vibratie
sunt puse sub control;
 raspandirea bolilor transmisibile este prevenita eficient;
 are loc colectarea si procesarea corecta a deseurilor de diferita provenienta;
 ambianta sociala, cu toate schimbarile ei rapide, nu produce efecte
daunatoare asupra sanatatii.
Stilul de viata
 Categoria „Stilul de viata” consta din totalitatea deciziilor luate de catre indivizi, care
afecteaza sanatatea acestora, si asupra carora indivizii poseda un anumit grad de
control.
 Deciziile personale, incorecte din perspectiva sanatatii, creeaza riscuri impuse de sine.

Elementele stilului de viata care influenteaza negative sanatatea

Stilul de viata - Alimentatia necorespunzatoare

- Consumul excesiv de alcool
- Fumatul
- Sedentarismul
- Viata dezordonata
Organizarea asistentei medicale
 Categoria „Organizarea asistentei medicale” subintelege cantitatea, calitatea,
aranjamentul, natura si relatiile intre oameni si resurse in procesul de acordare a
asistentei medicale.
 Ea include:
 institutiile de asistenta medicala primara
 spitalele
 medicamentele
 serviciile comunitare de asistenta medicala
 serviciul de urgenta, stomatologia
 alte servicii medicale.
!!!! Acest element este, de fapt, ceea ce se subintelege ca sistemul de asistenta medicala.

3. PONDEREA DIFERITELOR ELEMENTE IN CONDITIONAREA STARII DE

SANATATE
 Organizarea asistentei medicale contribuie doar cu 10 - 15% la conditionarea sanatatii
populatiei si a individului.

 Restul 85 - 90% sunt distribuite aproape egal intre celelalte trei domenii:
•biologia umana
•comportamentul
•mediul ambiant.
4. DETERMINANTELE SANATATII (conceptul contemporan)

5. INTERDEPENDENTA FACTORILOR DETERMINANTI DE SANATATE

 De ce a fost XY internat in spital?
 Are o rana infectata la picior.
 Dar de unde a aparut infectia?
 A facut o taietura la picior si aceasta s-a infectat.
 Si cum asa de si-a taiat piciorul?
  S-a jucat in ograda necuratata inaintea scarii, unde locuieste, iar acolo erau niste
deseuri de metal ascutite si el a cazut peste una ascutita si ruginita.
 De ce a trebuit sa se joace in ograda plina de gunoi?
 Deoarece in raionul acela nu functioneaza salubrizarea (primaria nu are bani) si mai
multi copii se joaca in ograzile pline de gunoi nesupravegheati.
 Dar de ce ar trebui sa traiasca in acest raion?
 Parintii lui nu isi pot permite o locuinta intr-un raion mai bun.
 De ce?
 Tatal lui nu lucreaza, iar mama e bolnava.
 Dar de ce nu lucreaza tata lui XY?
 Nu are studii si nu-si poate gasi un loc de lucru platit decent.
 Dar de ce ...?"
6. RELATIILE DIALECTICE INTRE SANATATE SI BOALA (I)
 Factorul biologic
 Diamond a studiat „factorii de siguranta biologica” la un spectru mare de fiinte
biologice si a observat ca, capacitatea totala se raporteaza la cea bazala ca 10 la 1,3.
 La om, rezervele capacitatilor functionale se observa mai bine in cazul organelor pare,
in care pierderea unui organ par duce la pierderea neinsemnata a functiei totale.
6. RELATIILE DIALECTICE INTRE SANATATE SI BOALA (II)
 Multe alte capacitati – rezerva cardiaca, transportul de oxigen, concentratia
substantelor de neurotransmitere, puterea musculara, lumenul patului vascular,
clearance de creatinina, masa ficatului, capacitatile senzorii si cognitive –
demonstreaza rezerve similare de siguranta.
 implicatie obisnuita, insa nu universala, este ca deteriorarea simptomatica a sanatatii
apare dupa pierderea a aproximativ 70% din capacitate maximala.
6.RELATIILE DIALECTICE INTRE SANATATE SI BOALA (III)
 Zona intre 20 si 40% din capacitatea maxima este numita de unii savanti „intervalul
dintre disabilitate si supravietuire”.
 OMS propune ca sanatate sa fie considerata starea pana la aparitia evidenta a sanatatii
deteriorate.

FACTORII SOCIALI
 Gradientul social
 Stresul
 Conditiile de dezvoltare in copilarie
 Izolarea sociala
 Lucrul
 Somajul
 Suportul social
 Dependenta de substante
  Alimentatia
 Transportul

Gradientul social

 Conditiile sociale si economice precare afecteaza sanatatea indivizilor pe parcursul

vietii.
 Oamenii care se afla in partea inferioara a scarii sociale poseda riscul de imbolnaviri
serioase si deces prematur cel putin dublu in comparatie cu indivizii aflati in topul
scarii sociale.
 Gradientul social in sanatate se extinde de-a lungul societatii intr-asa fel ca, chiar si in
limitele unei categorii de lucratori, persoanele situate mai jos pe scara sociala au mai
multe imbolnaviri si decesuri premature decat cei aflati mai sus.

Stresul
 Ce este cunoscut referitor la stres?
 Circumstantele sociale si psihologice pot conditiona stresul de lunga durata.
 anxietatea continua
 nesiguranta
 autoaprecierea joasa
 izolarea sociala
 lipsa de control asupra vietii la lucru si acasa
 Perioade indelungate de anxietate si nesiguranta, precum si lipsa relatiilor de suport
sunt devastatoare in orice arie a vietii.
 Cu cat mai jos se afla indivizii in ierarhia sociala, cu atat mai frecvent sunt intalnite
problemele de acest gen.
efecte puternice negative asupra

Conditiile de dezvoltare in copilarie

 Cresterea cu retardare si suportul emotional insuficient conditioneaza riscul pe viata de
sanatate fizica proasta si functionare fizica, cognitiva si emotionala insuficienta in
maturitate.
 Experientele negative din copilarie si cresterea fizica inceata devin ]ncorporate in
biologia individului pe parcursul dezvoltarii si formeaza bazele capitalului individual
biologic si uman, care afecteaza sanatatea pe parcursul vietii.
 Conditiile nefavorabile pe parcursul sarcinii pot duce la dezvoltarea suboptimala a
fatului printr-un lant, care poate include:
 deficiente in nutritie pe parcursul sarcinii
 stres la gravida
 probabilitatea mai mare de fumat
  abuz de alcool si droguri la gravida
 exercitii insuficiente
 ingrijire parinteasca neadecvata.

Izolarea sociala
 Viata este scurta acolo unde calitatea ei este proasta.
 Prin conditionarea dificultatilor, antipatiei si ostilitatii, saracia, izolarea sociala si
discriminarea costa vieti.
 Saracia, privarea si excluderea sociala au un impact major asupra sanatatii si
mortalitatii precoce, iar sansele de a trai in saracie sunt mult mai mari la anumite grupe
sociale.
 Somerii, minoritatile etnice, oamenii cu disabilitati, refugiatii, vagabonzii sunt la un
risc sporit.
 Presiunea vietii in saracie este deosebit de daunatoare in perioada sarcinii, in copilarie
si la batranete.
 Cu cat mai lunga este perioada de trai in circumstante de saracie, cu atat mai mare este
probabilitatea de a suferi de probleme de sanatate, in special de maladii
cardiovasculare.
 Saracia si marginalizarea sociala sporeste riscurile de divort si separare, disabilitate si
boala, dependenta de substante, izolare sociala si viceversa, formand cercuri vicioase,
care aprofundeaza situatia grea in care se afla individul.

Lucrul
 Stresul la locul de lucru sporeste riscul de imbolnaviri.
 Oamenii care au un control mai bun asupra lucrului, au sanatate mai buna.
 Organizarea sociala a lucrului, stilul de management, relatiile sociale la locul de munca
- toate au importanta pentru sanatate.
 O serie de studii la locul de lucru demonstreaza ca sanatatea sufera atunci cand
oamenii nu au posibilitati sa aplice aptitudinile posedate si au autoritate mica in luarea
deciziilor.
 Controlul insuficient asupra lucrului propriu este strans legat de anumite aspecte cum
ar fi incidenta durerilor lombare, a bolile cardiovasculare, etc.

Somajul
 Nivelele mai mari de somaj cauzeaza mai multe boli si decese premature.
 Somajul pune sanatatea la risc, iar riscul este mai mare in regiunile in care somajul este
mai raspandit.
 Dovezile din mai multe tari demonstreaza ca chiar dupa ajustarea la alti factori, somerii
si familiile lor au nivele mai inalte de mortalitate.
  Efectele somajului asupra sanatatii sunt legate atat de consecintele lui psihologice, cat
si efectele asupra sanatatii mintale (in special, anxietatea si depresia), a factoriilor de
risc cardiovascular si a bolilor cardiovasculare.

Suportul social
 Oamenii, care se bucura de mai putin suport emotional si social de la cei din jur:
 se imbolnavesc mai des
 fac mai des depresie
 au risc mai mare de complicatii in sarcina
 au grade mai avansate de dizabilitate cauzata de bolile cronice.
 Relatiile rele cu apropiatii pot duce la probleme de sanatate mintala si somatica.
Volumul de suport emotional si social, de care se bucura oamenii, variaza in functie de
statutul lor social si economic.
 Coeziunea sociala, definita ca fiind calitatea relatiilor sociale si existenta increderii,
obligatiunilor reciproce si a respectului in comunitati, sau in societate in sensul larg,
ajuta la protejarea oamenilor si a sanatatii lor.
 Societatile cu grade mari de inegalitate in venituri au tendinta de a avea mai putina
coeziune sociala si crime mai violente.
 Gradul mai mare de suport reciproc protejeaza sanatatea, atunci cand deteriorarea
relatiilor sociale, uneori urmata de inegalitate mai mare, reduce increderea si sporeste
gradul de violenta.
 Studiul comunitatii cu nivelul initial inalt de coeziune sociala a demonstrat incidenta
mica de cardiopatie ischemica; diminuarea gradului de coeziune sociala in timp,
sporeste incidenta cardiopatiei ischemice.

Dependenta de substante
 Indivizii se intorc spre alcool, droguri si tutun si sufera din cauza utilizarii lor, insa
acest consum este influentat de conditiile si circumstantele sociale.
 Folosirea drogurilor este atat un raspuns la insuccese sociale, cat si un factor important
in agravarea inegalitatilor in sanatate. Ea ofera utilizatorilor senzatia de scapare de la
stres si dificultati, insa determina problemele si mai grave.
 Dependenta de alcool, consumul ilicit de droguri, fumatul - toate acestea sunt strans
asociate cu semnele de dezavantaj social si economic.

Alimentatia
 Insuficienta produselor alimentare si varietatea lor redusa cauzeaza malnutritia si boli
deficitare.
 Consumul excesiv contribuie la aparitia bolilor cardiovasculare, diabetului, cancerului,
bolilor degenerative ale ochiului, obezitatii si cariei dentare. alimentara exista alaturi
cu abundenta alimentara.
  O problema importanta de sanatate este disponibilitatea si costul alimentatiei
sanatoase.
 Accesul la alimentatia calitativa influenteaza mai mult asupra alimentatiei decat
educatia in alimentatia sanatoasa.
 Cresterea economica, ameliorarea conditiilor de trai si celor sanitare au adus cu sine
tranzitia epidemiologica de la boli infectioase la boli cronice, inclusiv cardiopatia
ischemica, si cancer.
 Concomitent a survenit si tranzitia nutritionala, cand caracterul de alimentatie s-a
schimbat spre consum excesiv de grasimi saturate si carbohidrati, ce duc la obezitate.
In acelasi timp, obezitatea a devenit mai raspandita printre saraci decat printre bogati.
 Cea mai mare diferenta alimentara intre clasele sociale este sursa substantelor nutritive.
In multe tari, saracii tind sa consume alimentele mai ieftine, procesate in locul
produselor proaspete.

Transportul

 Transportul sanatos inseamna mai mult mers pe jos sau cu bicicleta, suplimentat de
un sistem bun de transport public.
 Mersul pe jos sau cu bicicleta si folosirea transportului public promoveaza sanatatea pe
patru cai:
 asigura efortul fizic
 reduc numarul de accidente fatale
 consolideaza contactele sociale
 reduc poluarea aerului.
 Politica de transport poate juca un rol important in combaterea sedentarismului prin
reducerea folosirii transportului auto particular si promovarea mersului pe jos, folosirii
bicicletelor si dezvoltarea transportului public.
 Exercitiile sistematice protejeaza contra bolilor cardiovasculare si, prin limitarea
obezitatii, reduc instalarea diabetului de tip 2. Ele promoveaza senzatia de bunastare si
protejeaza persoanele varstnice de depresie.

7. CAUZELE EVOLUTIEI DE LA SANATATE LA BOALA. EFECTELE

FACTORILOR DE RISC
 Cauzele de tranzitie de la sanatate la boala:
 Copiii cu malnutritie, sau alimentati incorect achizitioneaza usor boli si decedeaza
din cauza bolilor achizitionate.
 Locuintele si comunitatile fara apa curenta si canalizare conditioneaza mediul fertil
pentru infectii intestinale.
 Lipsa gazificarii si incalzirii centralizate rezulta in poluarea aerului in incaperi ce
duce la patologii pulmonare.
  Lipsa de sperante impinge tinerele spre sex comercial cu riscuri inerente de violenta
si infectii sexual transmisibile, inclusiv HIV/SIDA.
 Producatorii de tutun si alcool profita enorm din reclama si promovare, ce duce la
raspandirea dependentei.
 Intensificarea traficului rutier genereaza cresterea traumatismului.
 Mesaj: factorii de risc pentru sanatate se regasesc atat in domeniul biologiei umane,
cat si in mediul ambiant, si in stilul de viata.

Procentul imbolnavirilor si deceselor atribuite actiunii unor factori de risc

Factorul de risc Procentul imbolnavirilor Procentul deceselor

Fumatul 4,7 8,5
Poluarea aerului in 2,7 3,2
incaperi
Lipsa apei curente si 3,4 2,8
canalizarii
Sexul neprotejat 5,3 5,1
Folosirea alcoolului 3,6 3,4

 Cauzele subiacente mai apropiate sunt determinantele mai generale ale sanatatii,
precum sunt educatia si, intr-o masura mai mica, nivelul de venituri.
 Efectele nivelului de venituri si ale educatiei se manifesta in majoritatea cazurilor prin
influentarea riscurilor (si permitand utilizarea eficienta a serviciilor de sanatate).
 Daca o parte importanta a sanatatii compromise rezulta din saracie si nivelul jos de
educatie, sau din consecintele lor - alimentatia neadecvata, situatia sanitara proasta, sau
alte riscuri specifice - atunci una din sarcinile medicului de familie este de a explora
aceste domenii si de a lua masuri potrivite educationale si preventive.
 Diagnosticul gradelor si a formelor de sanatate
Gradul
de sanatate
Sanatate ideala
Sanatate deplina
Sanatate satisfacatoare
Sanatate indoielnica
Sanatate subminata
Sanatate compromisa
Sanatate pierduta
9. IMPORTANTA DIAGNOSTICULUI CORECT AL STARII DE SANATATE
Gradul
de boala
absenta
absenta
stadiul de susceptibilitate
stadiul preclinic
stadiul incipient
stadiul manifest
stadiul decompensat
Elemente
de diagnostic
absenta semnelor de boala
absenta factorilor de risc
prezenta semnelor pozitive
vigoare si rezistenta deosebita
absenta semnelor de boala
absenta factorilor de risc date
clinice si paraclinice normale
prezenta semnelor pozitive
prezenta factorilor de risc
absenta semnelor de boala date
clinice si paraclinice normale
prezenta factorilor de risc
semne vagi de boala datele
clinice si paraclinice la limita
maxima a normalului
prezenta factorilor de risc
prezenta semnelor de debut
modificari biologice minime
prezenta factorilor de risc
modificari clinice si
paraclinice caracteristice
leziuni ireversibile tulburari
de adaptare aparitia
complicatiilor
  Stabilirea diagnosticului comprehensiv (multidimensional) a starii de sanatate, care ia
in considerare aspectele biologice, mintale, comportamentale, sociale si ale mediului
ambiant, ii permite medicului de familie sa elucideze problemele individului sanatos,
care potential pot influenta sanatatea lui in sens negativ, sa planifice si sa organizeze
interventiile potrivite de promovare a sanatatii si profilaxie a maladiilor la nivel
individual, de familie si comunitar.
 Tinand cont de faptul, ca starea de sanatate este in legatura dialectica stransa cu
seriozitatea si gradul de avansare ale bolilor prezente la pacient, stabilirea
diagnosticului corect al starii de sanatate la persoanele bolnave serveste baza pentru
determinarea corecta a starii functionale, si, prin urmare, ii permite medicului de
familie sa determine prezenta indicatiilor pentru incapacitatea temporara de munca, sau
necesitatii de referire a pacientului la comisia de expertiza medicala a vitalitatii
(CEMV) cu scopul de stabilire a gradului de invaliditate.
 Stabilirea diagnosticului corect de sanatate in relatiile acestuia cu necesitatile
pacientului, care provin din riscuri, din spectrul si seriozitatea bolilor la pacient, ii
permite medicului de familie mobilizarea si coordonarea resurselor din sistemul de
sanatate si din comunitate necesare pentru pastrarea potentialului restant de sanatate la
individul bolnav.

Criteriile utilizate in diagnosticul starii de sanatate

Criteriile Observatii
Criteriile negative Absenta bolilor manifeste clinic Absenta
bolilor care evolueaza in crize sau in
pusee Absenta bolilor asimptomatice
Absenta factorilor de risc

Criteriile pozitive Dezvoltare morfologica normala

Functionarea normala a organelor
Comportament normal Vigoare si
adaptabilitate

Criteriile statistice Incadrarea parametrilor intre anumite

limite statistice Corespondenta
comportamentului cu normele admise in
societatea respectiva Variatii statistice de
la o societate la alta
10. Rolul medicului de familie in consolidarea sanatatii populatiei deservite
 Nivelul individual
 Medicul de familie, prin pozitia lui specifica in sistemul de sanatate si in
comunitate, are posibilitatea de a influenta toate domeniile, care determina starea
sanatatii a individului si a comunitatii.
 Biologia umana este influentata inca la etapa consultului premarital si a consultului
preconceptional (planificarea familiei). Interventia in acest domeniu continua si in
perioada sarcinii (de ex.: suplimente de fier, acid folic administrate gravidelor).
 Stilul de viata. Practic fiecare examen anual de bilant al pacientului contine elementul
de evaluare a factorilor de risc, printre care un rol important le revine factorilor
comportamentali si ai stilului de viata:
•caracterul alimentatiei
•fumatul
•consumul excesiv de alcool
•intensitatea si durata efortului fizic cotidian
•folosirea centurilor de siguranta in automobil, etc.
 Medicul de familie va intreprinde interventii de modificare a comportamentului pentru
a reduce riscurile provenite din stilul de viata si comportamentul primejdios pentru
sanatatea pacientului.

 Factorii mediului ambiant, pot fi influentati de catre medicul de familie.

 Unul din scopurile vizitelor lui la domiciliul pacientului este evaluarea mediului
fizic si psihologic, precum si a gradului de suport in familie.
 In urma estimarii riscurilor pentru sanatatea pacientului, medicul de familie va
indruma membrii familiei spre inlaturarea lor (ex.: mucegaiul, praful sau hrana
pentru pestisorii de acvariu in apartamentul, in care locuieste un copil cu astm
bronsic).
 La nivel comunitar medicul de familie joaca trei roluri cheie in domeniul sanatatii:
 Lider - in mai multe situatii medicul de familie preia rolul de lider in solutionarea
problemelor de sanatate ale comunitatii, analizand prevalenta lor, cunoscandu-le
cauzele si caile mai rationale de solutionare.
 Persoana de influenta - este persoana inzestrata cu cunostinte in domeniul sanatatii
publice si joaca un rol de catalizator, mediator si organizator al colaborarii intre
diferite sectoare pentru solutionarea problemelor de sanatate ale comunitatii (ex.:
solutionarea problemelor de sanatate ale copiilor necesita implicarea sectorului de
educatie publica, administratiei publice locale, specialistilor consultanti si a
medicului de familie).
 Comunicator - va comunica cu publicul, cu conducerea comunitatii cu privire la
impactul deciziilor luate asupra sanatatii populatiei din comunitate.
EDUCATIA PENTRU SANATATE
 Educatia pentru sanatate are rol major in nursing si constituie principal
responsabilitate a asistentei medicale si prin acest mod este realizata preventia
primordiala, primara, secundara si tertiara.
 Pe plan mondial OMS are ca obiectiv „Sanatate pentru toti in secolul 21”, care pentru
zona europeana se concretizeaza in :
1. solidaritate pentru sanatate
2. echitate in sanatate
3. un start sanatos in viata
4. sanatatea tinerilor
5. sanatatea varstnicilor
6. imbunatatirea sanatatii mintale
7. reducerea bolilor transmisibile
8. reducerea bolilor netransmisibile
9. reducerea injuriilor datorate violentei si accidentelor
10. un mediu sigur si sanatos
11. un trai mai bun
12. reducerea pericolelor datorita alcoolului, drogurilor si tutunului
13. facilitati pentru sanatate
14. responsabilitate multisectoriala pentru sanatate
15. ingrijirile primare - sector de sanatate integrat
• ingrijiri primare orientate spre familie (nursa sa cunosca mediul
in care traieste bolnavul acasa, la locul de munca, mediul social)
• autoingrijirea
• ingrijirile la domiciliu
• scoala si mediul de munca
• circuitul pacientului in sistem
16. rezultate de calitate in sistem (politici nationale si profesionale, ingrijiri bazate pe
dovezi, sistem informational, satisfactia pacientilor)
18. dezvoltarea resurselor umane pentru sanatate
19. cercetare si cunoastere in domeniul sanatatii
20. parteneriate pentru sanatate
21. politici si strategii privind sanatatea pentru toti

CURS 2
NURSINGUL CLINIC IN BOLILE RESPIRATORII

BRONHOPNEUMOPATIA CRONICA OBSTRUCTIVA

ASTMUL BRONSIC
 PNEUMONIILE
CANCERUL BRONHO-PULMONAR

BRONHOPNEUMOPATIA CRONICA OBSTRUCTIVA

Definitie: - stare patologica caracterizata prin obstructia fluxului de aer in caile aeriene,
datorita asocierii in proportie individualizata a bronsitei cronice cu emfizemul pulmonar.
Obstructia - caracteristici: - cronica
- ireversibila
- progresiva
- primitive

BRONSITA CRONICA (BC)

 Definitie: - boala a bronsiilor, caracterizata prin hipersecretie de mucus, care
determina tuse si expectoratie in majoritatea zilelor saptamanii, cel putin 3 luni pe an,
minim 2 ani consecutiv.
 Etiopatogenie:
1. fumatul - cel mai important agent cauzal 70-90% dintre pacientii cu BC
sunt fumatori
2. susceptibilitatea genetica
3. poluarea atmosferica (praf, fum, SO2, NO2)
4. infectiile tractului respirator inferior (in special cele dezvoltate
inaintea varstei de 2 ani)
 Tabloul clinic:
- Tusea: - matinala la inceput
- declansata si exacerbata de aerul rece, fumat, poluanti atmosferici
- devine permanenta, mai intensa noaptea, rebela, chintoasa
- Expectoratia: - redusa la debut
- devine progresiv mai abundenta
- Dispneea: - tardiva, progresiva, la eforturi din ce in ce mai mici

► Examenul obiectiv:
- „blue - bloaters” = buhaiti albastri, bolnav picnic, obez, cu cianoza faciala apoi
generalizata, intensa, degete hipocratice
- torace scurt cu diametre marite
- inspir zgomotos, expir prelungit (wheezing)
- raluri bronsice ronflante si sibilante
- in faze avansate → semnele CPC decompensate
 Explorari paraclinice:
 a) Explorarea radiologica
- normala in 3/4 din cazuri de bronsita cronica
- desen bronhovascular accentuat in ambii lobi inferiori
b) Explorarea functionala
- FEF 25-75% ↓ in fazele incipiente ale obstructiei
- FEV1 (VEMS) ↓
- FEV1/CVF% (IPB) < 70%
c) Alte explorari
- ECG: P pulmonar, microvoltaj, orizontalizare ax QRS, hipertrofie de
ventricul drept
- sindromul biologic: - prezent in acutizarile bronsitice: ↑ VSH, fibrinogen, α2-
globuline, PCR; leucocitoza, neutrofilie.
 Semnele insuficientei respiratorii:
 poliglobulie (↑ Ht, ↓ VSH)
 alcaloza (↑ RA)
 modificarea parametrilor ASTRUP: hipoxemie ± hipercapnie
d) Examenul cito-bacteriologic al sputei

Evolutie, prognostic:
♦ BC simpla - evolutie favorabila si prognostic bun daca se suprima fumatul si ceilalti factori
etiologici.
♦ BC obstructiva - evolueaza spre agravare cu perioade de remisiuni, prognosticul fiind
rezervat.
! Factori de prognostic nefavorabili:
- IPB < 60%
- VEMS < 1litru
- lipsa de ameliorare a VEMS la bronhodilatatoare
- acidoza, CPC decompensat

EMFIZEMUL PULMONAR (EP)

Definitie: - dilatarea permanenta a spatiului aerian distal fata de brosiola terminala cu

distrugerea peretilor alveolari.
Etiopatogenie: - boala multifactoriala
-fumatul
- susceptibilitatea genetica
- infectiile
- dezechilibrul balantei intre oxidanti si antioxidanti
Tabloul clinic:
- dispneea: - primul semn clinic, initial la efort, este progresiva
 - tahipnee si expir prelungit
- tusea - rara cu expectoratie mucoasa redusa
- aspectul general - stare de nutritie precara, exoftalmie, degete hipocratice
Examen obiectiv:
- tegumente, mucoase si unghii cianotice cu tenta rozata (pink puffers = dispneici de
culoare roz)
- torace emfizematos: marirea diametrelor, reducerea ampliatiilor,
hipersonoritate, diminuarea murmurului vezicular, prelungirea expirului, raluri
bronsice (reduse)
- semne de CPC decompensat
Explorari paraclinice:
a) Examen radiologic:
- cresterea diametrului antero-posterior al toracelui
- hipertransparenta neuniforma a campurilor pulmonare
- coborarea si aplatizarea diafragmului
- orizontalizarea coastelor, cresterea spatiilor intercostale
- „hiluri amputate”
- „cord in picatura”
b) Probe functionale respiratorii:
- hiperinflatia → cresterea volumelor pulmonare - VR, CPT
- obstructia fluxului aerian → scaderea VEMS-ului
c) Aprecierea gazelor sanguine: - PaO2 (N sau usor ↓) - PaCO2 (N sau usor ↑)
d) ECG: P pulmonar, microvoltaj
e) Ecocardiografia Doppler si cateterismul cordului drept: evalueaza presiunea pulmonara

STADIILE GOLD ALE BPOC

 STADIUL I – BPOC usor: limitare usoara a fluxului de aer (FEV1/FVC ≤ 70%;
FEV1 ≥ 80% din prezis), ce poate fi insotita de tuse cronica si expectoratie. In acest
stadiu pacientul poate sa nu isi constientizeze boala.
 STADIUL II – BPOC moderat: accentuarea limitarii fluxului de aer (FEV1/FVC <
70%; FEV1 < 80% din prezis), cu scurtarea respiratiei in special la efort. Este stadiul in
care bolnavul consulta medicul datorita semnelor respiratorii cronice sau exacerbarilor
bronsitice.
 STADIUL III – BPOC sever: agravarea limitarii fluxului de aer (FEV1/FVC < 70%;
FEV1 = 30-50% din prezis), cu reducerea marcata a respiratiei, reducerea capacitatii de
efort si exacerbari frecvente, cu impact asupra calitatii vietii pacientului.
 STADIUL IV – BPOC foarte sever: reducere severa a fluxului de aer (FEV1/FVC <
70%; FEV1 < 30% din prezis) sau FEV1 < 50% din prezis, cu semne de insuficienta
respiratorie cronica. Calitatea vietii este mult afectata si exacerbarile pot fi
amenintatoare de viata.
BRONOPNEUMOPATIA CRONICA OBSTRUCTIVA

Complicatii:
 infectioase (acutizari bronsitice, pneumonii, bronho-pneumonii)
 insuficienta respiratorie acuta/cronica
 cord pulmonar cronic
 hipertensiune pulmonara
 coma hipercapnica
 pneumotorax
 cancer bronhopulmonar
Tratamentul BPOC:
 Obiective:
 combaterea bronhospasmului si disfunctiei ventilatorii obstructive - terapia
bronhodilatatoare;
 combaterea edemului mucoasei si facilitarea expectoratiei - corticoterapie,
fluidifiante, mucolitice, expectorante, hidratare corecta, fiziokinetoterapie;
 combaterea insuficientei respiratorii – oxigenoterapie;
 combaterea infectiei – antibiotice;
 tratamentul complicatiilor (CPC decompensat).
 Tratamentul medicamentos bronhodilatator:
 β2-simpatomimetice MDI /i.v.;
 Anticolinergice: Bromura de ipratropium/tiotropium MDI;
 Metilxantine (Aminofilina) p.o / i.v. lent/ micro-p.e.v.
 Tratamentul medicamentos bronhodilatator:
 β2-simpatomimetice MDI /i.v.;
 Anticolinergice: Bromura de ipratropium/tiotropium MDI;
 Metilxantine (Aminofilina) p.o / i.v. lent/ micro-p.e.v.
 Tratamentul medicamentos bronhodilatator:
 β2-simpatomimetice MDI /i.v.;
 Anticolinergice: Bromura de ipratropium/tiotropium MDI;
 Metilxantine (Aminofilina) p.o / i.v. lent/ micro-p.e.v.
 Corticoterapie - efect antiinflamator - in cursul acutizarilor bronsitice:
 Prednison, Metilprednisolon p.o, durata scurta
 HHC i.v.
 Tratamentul antiinfectios:
 Ampicilina, Amoxicilina, Cefalosporine - p.o / i.v.
 ± conform antibiogramei
 Tratament fluidifiant, expectorant, mucolitic:
  Mucolitice: N-acetil-cisteina (Mucosolvin), enzime proteolitice
 Mucoreglatoare: Carbocisteina
 Benzoat de Na, Clorura de amoniu, Iodura de potasiu, Acetat de amoniu
 Uleiuri volatile (Eucaliptol, Guaiacol)
 Extracte vegetale (Flores tilliae, Polygala)
 Fiziokinetoterapie adjuvanta:
 ameliorarea ventilatiei
 facilitarea expectoratiei
 Tehnici:
 respiratie profunda asistata
 respiratie diafragmatica
 tuse asistata
 drenaj postural
 tapotaj/ percutie toracica
 vibratie toracica

TRATAMENTUL BPOC

DIAGNOSTICE DE NURSING
Respiratie ineficienta
 Eliberare ineficienta a cailor respiratorii
Risc de infectie
Afectarea schimbului de gaze
Dezechilibru nutritional: in deficit
Intoleranta la activitate
Insomnie
Adaptare ineficienta

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Recunoasterea manifestarilor incipiente ale infectiei (dispnee, oboseala, caracteristicile
sputei, febra moderata, anxietate);
 Monitorizarea hipoxemiei, somnolentei excesive, nelinistii, iritabilitatii;
 Administrarea antibioticelor, bronhodialtatorelor, la recomandarea medicului;
 Administrarea anxioliticelor si antidepresivelor, cu evitarea sedarii;
 Drenaj postural;
 Oxigenoterapie;
 Pregatirea pentru intubare in caz de necesitate;
 Explicarea bolii;
 Renuntarea la fumat evitarea si substantelor iritante pentru aparatul respirator;
 Evaluarea istoricului nutritional;
 Incurajarea meselor mici si frecvente (restrictionarea sodiului daca apare retentia de
lichide si a carbohidratilor);
 Evitarea alimentelor care produc gaze si distensie abdominala;
 Incurajarea ingestiei de lichide;
 Monitorizarea greutatii;
 Exercitii fizice graduale;
 Invatarea tehnicilor de respiratie eficienta;
 Echilibru intre activitate si odihna.

ASTMUL BRONSIC

Definitie:
 Astmul bronsic (AB) = afectiune respiratorie inflamatorie cronica, caracterizata prin
crize de dispnee paroxistica expiratorie cu remisiune spontana/terapeutica, survenite pe
un teren de hiperreactivitate bronsica (innascuta/dobandita).
Etiopatogenie: - boala heterogena
1. AB alergic (extrinsec)
- declansat de alergeni cunoscuti (praf, polen, alergeni alimentari)
- pacientii prezinta de regula istoric de alergii
2. AB nealergic (intrinsec)
- nu poate fi corelat cu expunerea la anumiti alergeni
- infectiile respiratorii, activitatile fizice, emotiile, medicamente (aspirina sau alte
antiinflamatorii nesteroidiene) pot declansa criza de astm bronsic
- crizele de astm bronsic idiopatic devin mai frecvente si mai severe cu trecerea timpului
3. AB mixt
- este forma cea mai frecvent intalnita
- prezinta caracteristici comune celorlalte doua forme de astm bronsic

Forme clinice AB:

1. AB cu dispnee paroxistica
(cu accese intermitente)
● AB alergic: - cel mai frecvent, in special la copii si tineri
♦ accese de dispnee paroxistica sau crize de astm urmate de interval complet
asimptomatic
♦ 2 faze: a) uscata
b) umeda
a) F. uscata: - debut brusc, frecvent in timpul noptii
- triada: dispnee expiratorie + wheezing + tuse uscata
- agitatie, anxietate
- tahicardie
Examen obiectiv: - distensie toracica marcata, ampliatii reduse, prelungirea
expirului, hipersonoritate, asurzirea MV, raluri bronsice si subcrepitante
(„zgomot de porumbar”)
b) F. umeda: - expectoratie mucoasa, redusa cantitativ → sputa perlata
♦ durata crizei: 1-2 ore, regresiune spontana sau sub tratament

AB nonalergic: - accese atipice, durata mai mare

- persistenta unei dispnei usoare sau moderate intre crize
- expectoratie mai abundenta, frecvent mucopurulenta
2. AB cu dispnee continua (cronic)
- frecvent dupa varsta de 45-50 ani
- dispnee persistenta pe fondul careia pot aparea accese tipice de AB sau stari
de rau astmatic
- poate fi: - primar (de la debut)
- secundar (AB imbatranit)
- ameliorare terapeutica partiala
- evolutie spre insuficienta respiratorie ireversibila si CPC
! Forme particulare: AB indus de exercitiu fizic
 AB indus de aspirina
AB profesional etc.
3. Starea de rau astmatic (SRA)
- acces de AB sever, durata > 24 ore
- factori precipitanti: - infectii respiratorii severe
- expunere brutala intensa la alergeni
- intreruperea brusca a corticoterapiei
- folosirea abuziva de β 2-simpaticomimetice
- debut progresiv sau brutal
- fenomene respiratorii: - dispnee intensa, polipneica, expiratorie, tuse
chinuitoare, neproductiva, cianoza, transpiratii profuze reci;aspect de “torace
blocat” in expir; absenta ralurilor bronsice, cu diminuarea murmurului vezicular
- manifestari cardio-vasculare: - tahicardie, ↓TA, semne de CP acut
- tulburari neuro-psihice (agitatie, perioade de confuzie si somnolenta)
- semne clinice de insuficienta respiratorie acuta (hipoxie, hipercapnie si acidoza respiratorie)

Explorari paraclinice:
1. Explorarea functionala respiratorie: rar efectuata in accese
- VEMS, IPB, PEF: - ↓ proportional cu severitatea accesului
- volume pulmonare: - CV - N sau ↓
- VR si CPT - ↑
- teste de bronhodilatatie: - confirmarea diagnosticului (↑VEMS cu > 400 ml fata de
valoarea initiala este intens sugestiva pentru astm)
- teste de bronhoconstrictie: - evidentierea HRBP (pozitiv - ↓ VEMS ≥ 20%)
2. Examenul radiologic: - N - AB usor sau moderat
- distensie toracica - AB sever
- evidentierea complicatiilor
3. Electrocardiograma: microvoltaj absolut/relativ; semne de gravitate: tahicardie sinusala >
120/min, tahiaritmii supraventriculare, alternanta electrica, semne de suprasolicitare acuta a
cordului drept (HAD nou aparuta, deviatie axiala dreapta a QRS, HVD nou instalata sau BRD
nou aparut).

4. Examenul sputei: - macroscopic: vascoasa, albicioasa sau galbuie

- microscopic: eozinofile, cristale Charcot-Leyden, spirale
Curshmann, PMN si bacterii
5. Hemograma: - leucocitoza crescuta cu eozinofilie sau PMN
6. Dozarea gazelor sanguine in formele severe:
-hipoxie (PaO2 < 50 mmHg)
-hipercapnie (Pa CO2 > 45 mmHg)
- acidoza respiratorie (pH < 7,3)
7. Teste cutanate: - utile in diagnosticul etiologic
8. Dozare de IgE

Complicatii:
•starea de rau astmatic;
•emfizem pulmonar obstructiv;
•cord pulmonar acut sau cronic;
•pneumotorax;
•insuficienta respiratorie cronica;
•complicatiile corticoterapiei la astmaticii corticodependenti.

Tratament:
 Obiective:
 prevenirea aparitiei simptomelor si cronicizarii bolii;
 mentinerea aproape normala a functiei pulmonare;
 mentinerea unei tolerante normale la efort
 prevenirea exacerbarilor astmatice;
 evitarea efectelor adverse ale medicatiei antiastmatice.
A. Inlaturarea factorilor cauzali
–renuntarea la fumat
–indepartarea alergenilor, poluantilor din mediul profesional, a medicatiei
bronhoconstrictoare
B. Educatia bolnavilor si a familiei
C. Mijloace terapeutice

Tratamentul crizei de astm bronsic:

1. Criza usoara/moderata (fara insuficienta respiratorie acuta)
 bronhodilatatoare β 2-simpatomimetice – Aerosoli (Salbutamol - Ventolin, Albuterol,
Terbutalina) 1-2 puffuri sau Terbutalina 0,25-0,5 mg i.v. sau i.m., repetabila la 6-8 ore,
pana la disparitia crizei;
 bronhodilatatoare de tip metilxantinic: Teofilina/Aminofilina 5 mg/kg i.v. lent
(microperfuzie 20 min.), daca dispneea nu a cedat dupa administrarea corecta a β-
simpatomimeticului.
2. Criza severa AB (cu insuficienta respiratorie acuta) – internare obligatorie!!!!!!!
 oxigenoterapie pe sonda nazala/masca cu oxigen umidifiat, 5-6 l/min;
 perfuzie continua (2/3 glucoza 5% + 1/3 ser fiziologic = 2,5 l/24 ore);
 bronhodilatatoare parenteral: Salbutamol 1 mg/h, p.e.v. continua sau
Terbutalina/Adrenalina inj.; Perfuzie continua cu Aminofilina (1 mg/kg/h);
 corticoterapie parenteral: Metilprednisolon 1-2 mg/kg i.v la 6-8 ore sau Hemisuccinat
de hidrocortizon 4 mg/kg i.v. la 2-4 ore;
  antibioterapie parenterala;
 corectia cauzelor favorizante/declansatoare.
TREPTELE DE TRATAMENT IN AB

NIVELUL DE CONTROL AL ASTMULUI

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Respiratie ineficienta;
Anxietate;
Risc de ranire.
INTERVENTIILE ASISTENTEI
Monitorizarea semnelor vitale;
Medicatie specifica si oxigenoterapie;
Ingestia de lichide;
Pozitii care faciliteaza respiratia (in picioare sau sezand pe scaun);
Tehnici respiratorii;
Explicarea motivelor interventiilor;
Clarificarea surselor anxietatii;
Incurajarea implicarii pacientului in planul de ingrijire;
Educarea pacientului pentru a elimina secretiile si continutul medicamentos din
cavitatea bucala pentru prevenirea micozelor;
Instruirea pacientului in privinta bolii;
Instruirea pacientului in privinta auto-administrarii tratamentului.

PNEUMONIILE

Definitie = inflamatii (cel mai frecvent de natura infectioasa, bacteriana) ale parenchimului
pulmonar, cu localizare lobara, lobulara sau segmentara.

Etiologie:
 Infectii virale: virusuri gripale si paragripale; virus sincitial respirator; adenovirusuri;
varicela, variola, rubeola, rujeola; citomegalovirus; virus Ebstein-Barr.
 Infectii bacteriene: Pneumococ, Stafilococ auriu, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas
aeruginosa, bacterii atipice (Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae).
 Infectii fungice: Aspergillus fumigatus.
 Paraziti: Pneumocystis carinii.

 Cai de contaminare: - aeriana

- hematogena sau limfatica (rar)
 Imbolnavirea este determinata de:
- diminuarea sau prabusirea mecanismelor de aparare
- virulenta crescuta a agentilor etiologici
- combinarea celor doua conditii
 Factori favorizanti: fumatul, consumul de alcool, frigul, staza pulmonara, obstructia
bronsica, bolile cronice, SIDA.
 Clasificare patogenica:
1. P. primitive → la persoane sanatoase
 2. P. secundare → complicatie a unor boli bronho-pulmonare preexistente
sau a unor infectii virale respiratorii
3. P. metastatice → cale hematogena sau limfatica din focare primare (in
septicemii)

CLASIFICAREA PNEUMONIILOR
 PNEUMONIILE BACTERIENE
A. PNEUMONIA PNEUMOCOCICA (PP) („P. franca lobara”)
B. PNEUMONIA STAFILOCOCICA
C. PNEUMONIA STREPTOCOCICA
D. PNEUMONIA CU GERMENI GRAM NEGATIVI
 II. PNEUMONIILE NEBACTERIENE (ATIPICE)
A. PNEUMONIILE VIRALE
B. PNEUMONIA CU MYCOPLASMA PNEUMONIAE (agentul Eaton)
C. PNEUMONIA CU CHLAMYDII
D. PNEUMONIILE RICKETTSIENE
 III. PNEUMONII IN CONDITII DE IMUNITATE SCAZUTA
A. PNEUMONIA CU PNEUMOCYSTYS CARINII
B. PNEUMONIA CU VIRUS CITOMEGALIC
C. PNEUMONIILE NOSOCOMIALE

PNEUMONIA FRANCA LOBARA (PNEUMOCOCICA)

 90% din P. bacteriene, mai frecventa la barbati, in anotimpurile reci si umede;
 infectia se produce pe cale aeriana → exudat alveolar;
 localizare in regiunile inferioare sau posterioare ale plamanului; afecteaza un singur
lob sau cateva segmente, rar multilobara.

Tabloul clinic:
 Debut:
 acut, cu stare generala sever alterata;
 febra (39 – 40°C), frison;
 junghi toracic, tuse iritativa, seaca;
 dispnee de repaus cu polipnee.
 Perioada de stare:
 tuse productiva, cu expectoratie ruginie vascoasa (“jeleu de coacaze”);
 stare generala influentata;
 herpes nazo-labial (de partea pulmonului afectat);
 febra “in platou”;
 sindrom de condensare pulmonara: matitate, raluri crepitante, suflu tubar.
Examene paraclinice:
  Examene de laborator
 Sindrom biologic inflamator: ↑ VSH, leucocitoza cu neutrofilie, ↑ PCR, ↑ α 2-
globulinelor serice;
 Examenul sputei: hematii, leucocite, celule alveolare, pneumococi;
 Radiografia toracica: opacitate triunghiulara, bine delimitata, cu varful spre hil si
baza spre periferie, cu caracter lobar sau segmentar, de intensitate supracostala,
omogena, cu pastrarea bronhogramei aerice.

Evolutie si complicatii:
 Evolutia favorabila = vindecare = in aproximativ 21 de zile, cu scaderea febrei si
ameliorarea starii generale.
 Evolutia nefavorabila (in absenta terapiei sau la persoanele imunodeficiente), este
grevata de complicatii.
 Complicatii locale:
 Pleurezii parapneumonice (concomitente pneumoniei);
 Pleurezii metapneumonice (ulterioare pneumoniei);
Abcedare.
 Complicatii generale:
 Complicatii toxico-septice: soc toxico-septic;
 omplicatii imunologice: glomerulonefrite focale, miocardite;
 Complicatii septice (de vecinatate/la distanta): pericardite, meningite, endocardite
bacteriene subacute/acute

Tratament:
1.Tratament igieno-dietetic
Repausul la pat:
 pe toata durata febrei si inca 3 zile de la defervenscenta;
 pozitie semisezanda (Fowler sau semi-Fowler);
 camera bine aerisita;
 confort termic (20 – 22°C);
 umidifiere corespunzatoare a aerului atmosferic inspirat.
Hidratarea: pe durata febrila 3000 – 4000 ml/zi, oral sau parenteral (solutii izotone p.e.v.).
Dieta:
 aport de sare = 8-10 g NaCl/zi (pentru compensarea pierderilor prin polipnee, febra si
transpiratie);
 dieta lichida si semilichida pe durata febrei (ceaiuri, sucuri de fructe, compoturi, lapte,
gris, iaurt, orez, supe de legume, supa de carne, piureuri de legume);
 dupa defervescenta se adauga in alimentatie fainoasele, branza de vaci, carnea de
pasare, cu reluarea treptata a alimentatiei normale.
2. Tratamentul etiologic
 Antibiotice
 Penicilina G (2 - 4 milioane U.I./zi parenteral, cu testare prealabila a alergiei la
Pencilina, prin i.d.r. cu 1.000 U.I.); durata terapiei in pneumonia pneumococica este
pe durata febrila si inca 3-5 zile dupa defervescenta;
 Gentamicina (80 mg i.m./i.v. la 8 ore) sau Kanamicina (0,5 g i.m./i.v. la 12 ore) in
cazul persistentei febrei ;
 Alergia la Penicilina: Eritromicina (0,3 g inj. la 6 ore sau 0,6 g per os la 6 ore),
Cefalosporine sau Chinolone.
3. Tratamentul simptomatic
 combaterea junghiului/ durerii toracice: antiinflamatorii nesteroidiene (AINS),
aplicatii calde locale;
 combaterea febrei: Aminofenazona, Paracetamol, Metamizol, Acid acetilsalicilic
(Aspirina), ± prisnite alcoolizate (schimbate la 2 - 3 ore);
 combaterea tusei ineficiente: Codeina, Noscapina;
 facilitarea expectoratiei: expectorante (Bromhexin), fluidifiante ale expectoratiei
(mucolitice: Acetilcisteina, Fluomucil, Bisolvon);
 combaterea agitatiei la alcoolici: Fenobarbital, Clordelazina, Diazepam;
 vitaminoterapie: B1 (100 mg x 3-4 /zi), B6 (250 mg x 3-4/zi) la imunodeficientii
care nu se alimenteaza si la alcoolici.

PNEUMONIILE VIRALE
Etiopatogenie: v. gripale, paragripale, v. varicelei, rujeolei, v. sincitial respirator,
entrovirusurile, adenovirusurile etc.
 Mai frecvente la copii si la cei imunodeprimati.
 Calea de patrundere aeriana → determina fenomene inflamatorii bronsice,
interstitiale, alveolare.

PNEUMONIA GRIPALA
Tabloul clinic: variat ca intensitate
 Pneumoniile virale sunt precedate (3-7 zile) de catar al cailor aeriene superioare
(“raceala” banala);
 Debut insidios, cu febra progresiva, cefalee, mialgii, inapetenta;
 Perioada de stare: febra mare, frisoane, stare generala sever alterata, tuse iritativa,
neproductiva, sputa cu striuri hemoptoice, dureri toracice difuze.
Explorari paraclinice:
- radiologic: opacitati infiltrative extensive, care iradiaza de la hil spre periferie
- examenul de laborator: - leucopenie, limfo-monocitoza, VSH ↑
- teste serologice, virusologice
Evolutie, complicatii:
 - evolutie: severa cu mortalitate crescuta datorita IR acute, socului
- complicatii: suprainfectii bacteriene
Tratament:
- in primele 24 ore antigripale
- in pneumoniile suprainfectate → antibiotice

DIAGNOSTICE DE NURSING
Risc de infectie;
Afectarea schimburilor de gaze;
Eliberarea ineficienta a cailor respiratorii;
Durere acuta;
Hipertermie;
Lipsa de cunostinte.

INTERVENTIILE ASISTENTEI
Monitorizarea temperaturii;
Observarea si monitorizarea cianozei;
Monitorizarea hemoleucogramei;
Oxigenoterapie (in functie de SaO2);
Umidificarea aerului;
Pozitie confortabila pentru a permite expansiunea pulmonara;
Administrarea medicatiei recomandate de medic: antipiretice, analgezice, expectorante,
antitusive (cand expectoratia este diminuata);
Hidratare;
Incurajarea pacientului sa tuseasca;
Aspiratie daca este necesar;
Percutie toracica si drenaj postural;
Educatia pentru sanatate pe tema bolii si a tratamentului;
Instruirea pacientului sa respecte durata tratamentului;
Cresterea graduala a activitatii in perioada convalescentei; eviatarea eforturilor mari;
Sfatuirea pacientului sa aiba o alimentatie substantiala si renuntare la fumat;
Incurajarea vaccinarilor impotriva gripei;
Evitarea contactului cu persoane cu infectii respiratorii pentru o perioada de cateva luni
dupa vindecare.

CANCERUL BRONHO-PULMONAR
Definitie: neoplasm cu punct de plecare la nivelul epiteliului bronsic.
Etiologie:
 nu este cunoscuta
 cauze favorizante:
 fumatul
 poluarea atmosferica urbana sau profesionala substantele radioactive
 factorii „de teren” (cicatrici pulmonare din TBC, zone de fibroza)
Tabloul clinic:
 Debut:
 insidios (de obicei) - tuse precoce, continua, rebela la tratament, expectoratie
mucoasa sau mucopurulenta, uneori cu striuri de sange, alteori o hemoptizii
abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu intense si continue
 acut - de tip pneumonie sau cu aspect de abces pulmonar
 tardiv - in perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom para-neoplazic:
tulburari de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologic (polinevrite),
endocrin (acromegalie)
 In perioada de stare:
 se intensifica simptomele functionale de debut (tusea, expectoratia, durerea
toracica)
 apar semne generale (paloare, oboseala, pierdere in greutate, inapetenta, febra)
Multa vreme starea generala se mentine buna!
 Semnele fizice apar tarziu si se datoresc obstructiei bronsice, interesarii pleurei,
infectarii teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formatiuni vecine sau
metastazelor.
Explorari paraclinice:
 Radiologic: opacitate hilara, imagine de atelectazie lobara sau zonala si opacitate
rotunda in plin parenchim.
 Computer tomografia nativ si cu substanta de contrast
 permite evidentierea si delimitarea:
- tumorii
- adenopatiilor mediastinale
- determinarilor secundare tumorale
 precizeaza relatiile tumorii si ale adenopatiilor mediastinale cu:
- bronhiile
- vasele
- peretele toracic
- alte structuri ale mediastinului
 Bronhoscopia:
  evidentiaza modificarile mucoasei bronsice si leziunea endobronsica (tumoarea sau
stenoza)
 permite aspirarea unor fragmente tumorale sau a secretiei bronsice, in vederea
examenului histologic
 Examenul citologic al secretiei bronsice poate pune in evidenta existenta tumorii prin
evidentierea celulelor neoplazice.
 Alte metode : biopsia prin aspiratie percutana transbronsica, markerii tumorali,
mediastinoscopia, biopsia ganglionilor periferici, punctia biopsie medulara,
toracotomia
 Rezonanta magnetica nucleara (RMN) permite:
 diferentierea intre tumora si atelectazia de insotire
 invazia cardiaca, parietala si mediastinala
 informatii asupra starii partilor moi, ale santurilor, gaurilor de conjugare, invaziei
intrarahidiene
 evaluarea invaziei ganglionare
 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) permite:
 diferentierea anomaliilor focale pulmonare benigne de cele maligne
 stadializarea cancerului
 diagnosticul adenopatiilor mediastinale, al metastazelor extratoracice
 monitorizarea posterapeutica a pacientilor cu cancer bronho-pulmonar
Complicatii:
 procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneumonie, abces pulmonar,
dilatatie a bronhiilor etc.);
 procese pleurale (serofibrinoase sau hemoragice);
 compresiuni ale organelor din mediastin prin adenopatie;
 prinderi ale ganglionilor axilari si supraclaviculari;
 metastaze la distanta (cerebrale, osoase, hepatice etc.).
Tratament:
 chirurgical - singurul eficace (pneumonectomii, lobectomii)
 medical - formele inoperabile din cauza metastazelor, varstei inaintate, a
complicatiilor etc.
Se folosesc:
- radioterapia, cobaltoterapia, citostatice, sub controlul hemoleucogramei
- antibiotice pentru combaterea infectiilor
- tratament simptomatic dupa caz: calmante ale tusei, hemostatice,
analgetice (Algocalmin, Mialgin)
- vitamine, oxigen, etc.

DIAGNOSTICE DE NURSING
Respiratie ineficienta;
 Dezechilibru nutritional in deficit;
Durere;
Anxietate;
Oboseala.

INTERVENTIILE ASISTENTEI
Evaluarea durerii (localizare, intensitate, durata);
Pregatirea psihica si fizica a pacientului pentru programul terapeutic;
Oxigenoterapie;
Medicatie pentru facilitarea respiratiei si antalgica;
Exercitii respiratorii si de diminuare a durerii;
Administrarea de vitamine, conform prescriptiilor;
Nutritie parenterala sau prin sonda gastro-intestinala;
Consultarea unui dietetician privind alimentatia;
Educatie privind importanta alimentatiei si conservarea resurselor energetice;
Asigurarea odihnei;
Ameliorarea insomniei;
Luarea in considerare a normalitatii socului, refuzului, negarii, furiei, depresiei la
aflarea diagnosticului;
Facilitarea exprimarii ingrijorarilor de catre pacient;
Educatia pacientului privind semnalarea unor noi dureri;
Educatia pacientului cu privire la importanta mentinerii unei vieti active;
Consultarea unui psihoterapeut;
Educatia privind tratamentul;
Instruirea in legatura cu faptul ca nu orice durere are legatura cu boala canceroasa;
Educatia pacientului si a familiei privind terapia de lunga durata si a necesitatii, pe
parcurs, a reabilitarii pulmonare.

CURS 3
NURSINGUL CLINIC IN BOLILE CARDIOVASCULARE I

 Hipertensiunea arteriala
 Boala coronariana
 Valvulopatiile

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
DEFINITIE
- crestere, de regula permanenta, a valorilor tensiunii arteriale sistolice (TAs) ≥ 140 mmHg
si/sau diastolice (TAd) ≥ 90 mmHg.
CLASIFICARE
1.In functie de valorile TA – clasificare TA de cabinet

2. In raport cu etiopatogenia
A. HTA esentiala (primara, idiopatica) - 95%
B. HTA secundara - 5%
- renoparenchimatoasa
- renovasculara
- endocrina
- cardiovasculara
- sarcina
- boli neurologice
- stres acut
- iatrogena

ANAMNEZA
- AHC, APP - semnificative
- momentul depistarii valorilor crescute ale TA
- acuze subiective: cefalee occipitala matinala, vertij, fosfene, acufene, parestezii,
tulburari de echilibru si de mers, anxietate, nicturie
- simptomatologia ce ar putea sugera o cauza secundara a HTA
- factorii de risc cardiovasculari
 - tratament antihipertensiv urmat anterior si adaptarea pacientului la terapia respective
EXAMENUL FIZIC
- inaltimea si greutatea pacientului, circumferinta abdominala, IMC
- ex. aparatului respirator: staza pulmonara, bronhospasm
- ex. aparatului cardiovascular: sufluri precordiale sau carotidiene
- ex. abdominal: rinichii (nefromegalie, sufluri abdominale)

ḷ Masurarea corecta a TA
 Permiteti pacientilor sa se aseze pentru cateva minute intr-o camera linistita inainte de
a incepe masurarea TA.
 Efectuati minimum 2 determinari la interval de 1-2 minute, precum si determinari
suplimentare daca primele doua sunt foarte diferite.
 Utilizati o manseta standard (12-13cm latime si 35cm lungime).
 Pozitionati manseta la nivelul cordului, indiferent de pozitia pacientului.
 Utilizati faza I si V (disparitia) a zgomotelor Korotkoff pentru identificarea TA
sistolice si, respectiv, diastolice.
 Masurati TA bilateral la prima consultatie, pentru a detecta posibile diferente datorate
unei afectiuni vasculare periferice. In acest caz, considerati ca valoare de referinta pe
cea mai mare.
 Masurati TA la 1 si 3 minute dupa trecerea in ortostatism la subiectii varstnici, la
pacientii diabetici si in orice alta situatie in care hipotensiunea posturala (hTA
ortostatica > 20/10 mmHg) poate fi frecventa sau suspectata.
EXPLORARI PARACLINICE
1. Probe de laborator
 glicemia
 ureea si creatinina serica
 potasemia
 hemograma si alte determinari serice in functie de caz
 examenul de urina : microalbuminuria, determinarea proteinuriei si a clearance-ului de
creatinina; de asemenea se pot determina in urina de 24 de ore nivelul catecolaminelor,
acidul vanil mandelic
2. Electrocardiograma
3. Radiografie toracica
4. ECO cardiac: HVS, functia sistolica si diastolica
5. ECO abdominal: evaluarea rinichilor, suprarenalelor
6. ECO vasculara: boli vasculare (aorta, carotide sau periferice)
7. Indicele glezna-brat (IGB)
8. Ex. FO: aprecierea modificarilor la nivelul sistemului vascular si cerebral
9. Monitorizarea ambulatorie a TA pe 24 ore (Holter TA)
10. Dozari hormonale in suspiciune de HTA endocrina
11. Investigatii complementare (de specialitate)

 HTA esentiala este o boala cronica, nevindecabila, care in evolutie afecteaza organele
tinta:
- inima
- vasele
- creierul
- rinichii
→ cu aparitia complicatiilor la acest nivel.
 gradul de visceralizare al HTA si prezenta factorilor de risc cardiovascular
constituie criterii importante ale stadializarii severitatii si contribuie la stabilirea
prognosticului.

Initierea tratamentului antihipertensiv

INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE

SARTANI
BLOCANTII AI CANALELOR DE CALCIU

DIURETICE
BETABLOCANTE

ANTIHIPERTENSIVE DE ALTERNATIVA
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
Diagnostice de nursing
 Cunostinte insuficiente despre boala si tratamentul acesteia.
 Pregatirea pacientului pentru initierea terapiei HTA.
Interventiile asistentei
 Monitorizarea
 Monitorizarea valorilor tensionale.
 Evaluarea prezentei hipotensiunii ortostatice secundare administrarii medicatiei sau
hipovolemiei.
 Monitorizarea greutatii si a modului in care pacientul respecta regimul alimentar.
 Evaluarea periodica in functie de indicatiile medicului a functiei renale (uree,
creatinina), ionogramei.
 Monitorizarea aparitiei semnelor si simptomelor de atingere a organelor tinta:
 angina pectorala, dispnee, aritmii, intoleranta la efort (atingere cardiaca)
 nicturie asociata cu valori crescute ale ureei si creatininei si proteinurie
(atingere renala)
 cefalee, tulburari de vedere, de echilibru, vertij, accidente vasculare cerebrale
(atingere cerebrala).
Educatia pacientului pentru controlul bolii
 Tratamentul HTA primare se face toata viata.
 Importanta terapiei non-farmacologice.
 Instruiti pacientul cum sa masoare singur TA.
 Pot potenta efectul medicamentelor hipotensoare:
 expunerea la caldura excesiva (de ex: sauna, bai fierbinti)
 consumul de alcool (produc vasodilatatie)
 situatii patologice ca febra, deshidratarea, hemoragii (produc hipovolemie) →
fluide per os sau parenteral.

CRIZA HIPERTENSIVA

 Cresterea TA > 180/120 mmHg + suferinta cerebrala (cefalee, tulburari de vedere,

confuzie, dezorientare convulsii, greata si varsaturi prin edem cerebral) sau cardiaca
(angina, dispnee, edem pulmonar acut, aritmie severa).
 Terapia hipotensoare cu actiune rapida (vasodilatatoare directe – nitroglicerina,
nitroprusiat de sodiu, diazoxid, hidralazina, betablocante, diuretice) se administreza i.v.
sub monitorizare stricta a functiilor vitale.
 Scaderea valorilor TA cu 25% in prima ora, apoi pana la 160/100 in urmatoarele 6 ore
este urmata de o reducere mai lenta pana la 140/90 in cateva zile. Medicatia
 vasopresoare (ex: dopamina) trebuie sa fie la indemana in situatia scaderii prea rapide a
valorilor TA cu raspuns clinic nefavorabil.

 Rolul nursei in ingrijirea pacientului cu criza hipertensiva:

 Monitorizarea continua a TA si electrocardiogramei.
 Monitorizarea diurezei.
 Monitorizarea efectelor adverse ale medicatiei (ex: hipotensiune arteriala,
tahicardie).
 Atentie la aparitia convulsiilor.
 Observati aparitia si raportati aparitia complicatiilor cardiace si cerebrale.
 Asigurati satisfacerea nevoilor bazale ale pacientului si un mediu optim de odihna.

BOALA CORONARIANA

DEFINITIE
-tulburare miocardica datorata unui dezechilibru intre fluxul sanguin coronarian necesitatile
miocardice, produs prin modificari in circulatia coronariana.
ETIOPATOGENIE
- ateroscleroza ->ingusteaza sau oblitereaza lumenul arterelor coronare in portiunea lor
epicardica
FACTORII DE RISC PENTRU CI SUNT:
 dislipidemia
 fumatul
 hipertensiunea arteriala
 diabetul zaharat
 obezitatea
 stresul
 sedentarismul
 istoricul familial de boala cardiovasculara
 varsta (barbati ≥ 55 ani; femei ≥ 65 ani)
 sexul masculin
Clasificare
 Angina pectoral de effort stabile
 Sindrom coronarian acut
 angina instabila (angina de novo, angina agravata, angina de repaus)
 IMA asociat cu supradenivelare de segment ST (STEMI; infarct Q)
 IMA cu subdenivelare de segment ST (non-STEMI; infarct non Q)
 ANGINA PECTORALA

Tabloul clinic - Angina pectorala de efort stabila

 Durerea
 caracter: senzatie de durere, apasare, greutate, arsura retrosternala
 iradiere in: umar - brat stang - marginea cubitala a antebratului pana la degetele IV si
V, gat, umar, mandibula, baza gatului, interscapulo-vertebral, epigastru
 durata: scurta, nu mai mult de 10 minute
 declansata de efort fizic sau de stres
 ameliorata de repaus si administrarea de nitroglicerina
 insotita uneori de anxietate, transpiratii, senzatie de greata, dispnee, tahicardie si ↑TA
Examenul obiectiv
 adesea N chiar in criza
 indexul de masa corporala (IMC), circumferinta taliei
 xantelasme palpebrale, xantoame tendinoase
 pete de nicotina pe degete
 semne de arteriopatie periferica
 cardiomegalie
 sufluri cardiace si/sau galop ventricular
 F.O. de tip hipertensiv sau diabetic
Investigatii paraclinice
 Electrocardiograma de repaus
 intre accese: N (dar nu exclude diagnosticul), sau tulburari de repolarizare
permanente si aritmii
 in criza: subdenivelare sau supradenivelare de segment ST
 Test de efort sub monitorizare clinica, electrocardiografica
 Monitorizare ECG de tip Holter
 Ecocardiografia
 Angiocoronarografie
 Evalueaza stenozele vasculare produse de ATS
 Defineste optiunile terapeutice
 Angio-CT coronarografie
 Tomografia cu emisie de pozitroni
Tratament
 renuntarea la fumat
 terapie igieno-dietetica si medicamentoasa pentru controlul TA - ↓ TA < 140/90
mmHg - primul obiectiv < 130/80 mmHg - tinta la pacientii < 65 de ani TAs 120-129
mmHg la pacientii ≥ 65 de ani TAs 130-139 mmHg TAd < 80 mmHg (70-79mmHg)
  dieta echilibrata: ↓ aportului de grasimi saturate si totale si cresterea aportului de fructe
si legume
 antrenament fizic regulat: exercitiu fizic zilnic de intensitate moderata 30-45 minute/zi
 controlul si monitorizarea evolutiei DZ si dislipidemiei
 medicamente antianginoase: nitroglicerina, nitrati cu actiune prelungita, beta-blocante,
blocante ale canalelor de calciu, IECA, sartani
 medicamente care normalizeaza valorile crescute ale grasimilor serice:
-hipocolesterolemiante (ex: statine)
-hipotrigliceridemiante (ex. fibrati)
-inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului (ex. Ezetimib)
-inhibitori PCSK9
 medicamente antiagregante plachetare care impiedica formarea trombusului:
- acidul acetil salicilic (Aspirina)
- inhibitorii ai receptorilor ADP –P2Y12 (Clopidogrel, Ticagrelor, Prasugrel,
etc)

Educatia pacientului - autoadministrarea nitroglicerinei la nevoie:

 tableta sau puff-ul de spray se administreaza sublingual; mucoasa bucala sa nu fie
uscata, dar sa nu existe nici saliva in exces (sa nu inghita saliva dupa administrarea
nitroglicerinei)
 tableta poate fi zdrobita in dinti pentru a facilita absorbtia substantei
 tabletele se pastreaza in sticluta de culoare maronie (ambalaj original), nu in recipiente
de plastic/metal; verifica periodic data de expirare; se vor afla permanent la indemana,
dar nu la caldura
 instruieste pacientul sa-si administreze nitroglicerina preventiv daca stie ca urmeaza sa
faca o activitate ce poate sa declanseze aparitia anginei (exercitiu fizic, urcat de scari,
act sexual)
 instruieste pacientul sa observe la cat timp dupa administrarea nitroglicerinei dispare
durerea; daca durerea persista dupa administrarea a 3 tb. de nitroglicerina sublingual la
interval de 5 min. anunta imediat serviciul de urgenta - 112
 instruieste pacientul sa nu-si administreze niciodata nitroglicerina in ortostatism: poate
apare hipotensiune ortostatica si sincopa
 explica efectele secundare posibile: hipotensiune arteriala, cefalee intensa, roseata si
senzatie de caldura, tahicardie
Diagnostice de nursing
 Durere acuta
 Anxietate
 Scaderea debitului cardiac
 Pregatirea pacientului pentru initierea masurilor terapeutice
♦ Monitorizarea pacientului:
 in criza anginoasa se va monitoriza TA, FC, FR;
 ECG continuu: aritmii ? supra-, sub-denivelare ST?
 evaluarea raspunsului la administrarea de NTG si la repaus;
 evaluarea aparitiei semnelor de insuficienta cardiaca: raluri de staza, edeme, crestere in
greutate.
 vor fi permise numai activitati uzuale care nu provoaca angina;
 aparitia ametelilor ca urmare a administrarii vasodilatatoarelor (ex. nitroglicerina)
impune repaus in clinostatism si precautie la ridicarea in ortostatism pentru a preveni
caderea;
 administraeaza O2 in functie de prescriptia medicului;
 pentru prevenirea tolerantei la nitrati asigurati un interval de 6-8 ore intre administrari;
 indeparteaza cu grija plasturele cu nitroglicerina in administrare transdermica si
curatati bine zona de aplicare inainte de a utiliza un nou plasture;
 instruieste pacientul sa anunte imediat ce apare durere anginoasa;
 instruieste pacientul sa nu intrerupa brusc medicamentele beta-blocante datorita
riscului de agravare a simptomelor: cresterea intensitatii durerii, tahicardie,
hipertensiune arteriala.
Educatia pacientului pentru mentinerea sanatatii
 explica pacientului procesul bolii;
 importanta modificarii stilului de viata:
 reducerea stresului (tehnici si activitati de relaxare)
 dieta hipolipidica nutritionist
 renuntare la fumat consiliere antifumat
 evitarea consumului excesiv de cafea, cola sau alte energizante care cresc FC si pot
determina angina
 alcool cu moderatie
 controlul TA/glicemiei/profilui lipidic prin respectarea dietei si tratamentului prescris
 evalueaza, recunoaste si adapteaza activitatile curente si comportamentul pacientului
pentru a reduce incidenta episoadelor de ischemie;
 reabilitare cardiovasculara prin antrenament fizic intr-o clinica de recuperare
cardiovasculara;
 evita temperaturile extreme, altitudinea ridicata;
 tratament medicamentos:
 nitroglicerina la nevoie, efectele adverse posibile
 nici un fel de medicamente sau produse naturiste fara avizul medicului
 cum si cand sa obtina reteta de medicamente
 riscul de agravare a simptomelor la intreruperea brusca a medicamentelor
 SINDROMUL CORONARIAN ACUT

Tabloul clinic - Sindromul coronarian acut

 Durerea
 caracter: constrictie, presiune, greutate
 localizare: frecvent retrosternal
 iradiere: umar si bratul stang, gat, mandibula, epigastru, bratul drept,
 durata: > 20min.
 influentata slab sau deloc de administrarea de Nitroglicerina
 factori precipitanti: efort fizic intens, stress, infectii respiratorii
Examenul obiectiv- Sindromul coronarian acut
Cardiovascular:
 palpitatii, galop/sufluri valvulare la ascultatia cordului
 HTA/hipotensiune arteriala
 deficit de puls in fibrilatia atriala
 turgescenta jugulara
Respirator
 dispnee, raluri de staza, edem pulmonar
Gastrointestinal:
 greata/varsaturi, sughit
Renourinar:
 ↓ diurezei pana la oligoanurie
Tegumente:
 reci, umede, transpiratii excesive; paloare in soc
Neurologic:
 ameteli, anxietate, neliniste, oboseala extrema
! forme silentioase de infarct miocardic
! pacientii varstnici pot prezenta simptome atipice - confuzie mentala, ameteli, discomfort
toracic sau abdominal, hipotensiune arteriala.
Investigatii paraclinice
 Investigatii de laborator: glicemia, profilul lipidic, hemoleucograma, proteina C
reactiva, creatinina, ionograma serica, transaminazele serice
!!!!! Biomarkeri in sindromul coronarian acut :
 troponine T sau I: cresc in IM la aproximativ 3-4 ore
 CK-MB
 mioglobina, transaminazele serice, lactatdehidrogenaza sunt alte enzime nespecifice
care pot fi utile in diagnosticul IM
 ECG in dinamica/ monitorizare ECG continua:
- modificarile ECG apar la 2-12 ore de la debut, dar uneori pot fi tardive la 72 de ore; in
prezenta suspiciunii clinice prezenta unui ECG de repaus normal nu exclude posibilitatea
unui IM in evolutie !
 Investigatii imagistice: ecocardiografie, angio-CT
 Angiocoronarografia

ANGIOCORONAROGRAFIA
A. Angiocoronarografie - ADA prezinta in segmentul mediu o leziune stenozanta de 99%
B. Revascularizare prin PTCA si plasare de stent pe ADA - cu rezultat angiografic final
bun, fara disectie, fara stenoza reziduala.

► Interventii terapeutice ale asistentei:

•obtine testele diagnostice inclusiv ECG in primele 10 minute de la primirea pacientului in
unitatea coronariana
•oxigenoterapie
•asigura pacientului repausul obligatoriu la pat
•asigura 2 linii i.v. pentru adm. medicatiei de urgenta
Tratament
 controlul durerii:
 analgezice opioide: morfina, meperidina
 nitroglicerina
 anxiolitice
 terapia trombolitica (6 ore)
 terapia anticoagulanta si antiagreganta
 beta-blocantele si IECA
 antiaritmice (ex. lidocaina, amiodarona)
 statine
 revascularizarea invaziva - optiune terapeutica de prima intentie
 Angioplastie coronariana transluminala percutana (PTCA, PCI) + stent
 Revascularizare miocardica prin by-pass aorto-coronarian
 Revascularizare cu laser

Diagnortice de nursing
 Durere acuta
 Scaderea debitului cardiac
 Perfuzie miocardica insuficienta
 Risc de retentie hidrica prin insuficienta cadiaca
 Intoleranta la efort
 Anxietate extrema
  Incapacitatea de adaptare la conditia de boala
 Cunostiinte insuficiente despre boala si tratamentul acesteia
Interventiile asistentei
► Monitorizarea
 semnele vitale: TA, FC la fiecare 1-2 ore sau mai frecvent;
 temperatura se masoara la fiecare 4 ore;
 diureza - scaderea sub 30 ml/ora semnifica hipoperfuzie renala;
 culoarea si temperatura tegumentelor;
 observa pacientul pentru semne de anxietate, confuzie, neliniste, dezorientare care
semnifica hipoxia cerebrala;
 monitorizeaza respiratia, pulsul periferic si ascultatia cardiopulmonara la fiecare 2-4
ore;
 ECG continuu cel putin in primele 24 de ore de la debut
 monitorizeaza presiunea venoasa centrala, presiunea in artera pulmonara/capilarele
pulmonare daca pacientul este urmarit hemodinamic prin aceste metode.
 asigurarea liniei venoase, montarea electrozilor pentru ECG si recoltarea sangelui
pentru investigatii de laborator se face mobilizand cat mai putin pacientul;
 se vor explica pacientului toate manevrele diagnostice si terapeutice pentru a asigura
colaborarea acestuia si a reduce anxietatea;
 se asigura prioritar analgezia;
 asigurati conditii optime de odihna, evitand mobilizarea inutila si frecventa; masajul la
pat, schimbarea frecventa a pozitiei in pat, exercitii, mobilizarea pentru a preveni
deconditonarea fizica; supravegheati pacientul la ridicarea din clinostatism.
► Preventia hemoragiilor sub terapie trombolitica:
 semnele vitale la fiecare 15 minute apoi la fiecare ora; masurarea TA se va face manual
la bratul opus;
 ? sangerare la locurile de punctie venoasa /15 min, apoi la 1 ora; hemostaza locala 30
de minute si pansament compresiv;
 urmariti urina, scaunul, sputa, lichidul de varsatura pentru a depista precoce aparitia
hemoragiei;
 contuzii, hematoame se pot forma la nivelul zonelor de sprijin: umeri, coate, spate,
zona sacrata, glezne;
 monitorizati H, TQ, aPTT; determinati grupa sanguina si Rh necesare in cazul in care
pacientul necesita transfuzie de sange pentru refacerea volemiei;
 administrati inhibitori de pompa de protoni pentru preventia ulcerului de stres.

Educatia pacientului pentru controlul bolii si recuperarea cardiovasculara

  explicati pacientului ce inseamna infarctul miocardic si ca cicatrizarea miocardului
necesita 6-8 saptamani;
 reluarea activitatii trebuie sa fie treptata: perioadele de activitate trebuie alternate cu
perioade de odihna;
 includerea intr-un program de recuperare cardiovasculara prin exercitii fizice cu
respectarea urmatoarelor reguli:
- exercitii cu durata si intensitate progresiv crescute sub pragul
aparitiei dispneei, anginei sau oboselii
- evitarea efortului fizic izometric
- evitarea efortului la temperaturi extreme
- includerea in programul de recuperare a exercitiilor de relaxare
 3-4 mese/zi, evita mesele copioase; consumul de alcool si cafea trebuie sa fie moderat;
dieta sa fie saraca in grasimi;
 instruiti pacientul despre efectele terapeutice si efectele adverse ale medicamentelor;
 cum sa solicite ajutor medical daca apare durere anginoasa cu durata peste 15 minute
ce nu cedeaza la administrarea de nitroglicerina sau la repaus, oboseala excesiva
nejustificata de efortul depus, edeme declive, dispnee, palpitatii, ameteli sau pierdere
acuta a constientei;
 sustineti pacientul in demersurile sale de reducere a riscului cardiovascular: renuntarea
la fumat, dieta hipolipidica, scadere in greutate, combaterea sedentarismului.

VALVULOPATIILE

Definitie
- afectiuni ce au ca substrat tulburarea functiei de supapa a uneia sau mai multor valve
cardiace, fie in sensul stenozelor fie al regurgitarilor (insuficientelor).

STENOZA MITRALA
Definitie
-obstructia fluxului diastolic transmitral datorita unor procese patologice care reduc
aria orificiului valvular mitral;
- mai frecventa la femei.
Etiologie
- valvulita reumatismala (interval de latenta 10-20 de ani)
Tabloul clinic:
 dispnee, ortopnee, dispnee paroxistica nocturna, EPA
 palpitatii
 astenie
  hemoptizii
 disfagie
 disfonie
 durere precordiala; durere interscapulovertebrala stg.
 tablou de insuficienta cardiaca dreapta
Examenul obiectiv
General
- facies mitral, nanism mitral
- jugulare turgescente
- insuficienta cardiaca dreapta: hepatomegalie, edeme, ascita, revarsat pleural
Aparat cardiovascular:
- Palpare: pulsatiile VD, freamat diastolic mitral
- Ascultatie: accentuare S1 + CDM + uruitura diastolica mitrala +
suflu presistolic
Investigatii paraclinice
 ECG:
- unda P crestata “P mitral”
- deviatie axiala dreapta si semne de HVD in SM stransa
- tulburari de ritm: extrasistole atriale, fibrilatie atriala
 Radiografie toracica:
- cord configurat mitral
 Ecocardiografie:
- permite cuantificarea severitatii

INSUFICIENTA MITRALA
Definitie
- trecerea anormala in sistola a unei parti din volumul sanguin al VS in AS datorita afectarii
integritatii aparatului valvular mitral (valve, inel, cordaje si muschi papilari)
Etiologie
RM acuta
- endocardita infectioasa
- ischemie acuta muschi papilar
- ruptura de cordaje
RM cronica
- RAA
- PVM
- cardiopatia ischemica
- functionala (dilatarea VS)
- degenerativa
- CMHO
Tabloul clinic
 simptomatologia bolii de baza; asimptomatici timp indelungat
 staza pulmonara: dispnee de efort, ortopnee, dispnee paroxistica nocturna, mai rar EPA
 debit cardiac scazut: astenie marcata, fatigabilitate, senzatie de epuizare fizica, scadere
ponderala, casexie
 palpitatii (fibrilatie atriala)
Examenul obiectiv
Palpare: - soc apexian deplasat la stanga si in jos
- dublu impuls la apex
- freamat sistolic
Ascultatie: - suflu holosistolic la apex cu iradiere in axila
Investigatii paraclinice
 ECG:
- ritm sinusal sau fibrilatie atriala
- normal, sau HAS, HVS
- semne de necroza, leziune sau ischemie
 Radiografie toracica:
- in regurgitare mitrala acuta:
- cord normal + edem pulmonar acut
- in regurgitare mitrala cronica:
- dilatare importanta AS, VS
- congestie venoasa
 Ecocardiografie:
- marimea AS, VS
- date privind etiologia
- cuantifica regurgitarea mitrala

STENOZA AORTICA
Definitie:
- reprezinta un obstacol la golirea ventriculului stang, obstacol
ce poate fi: - valvular
- subvalvular
- supravalvular
Etiologie:
1. congenitala
2. RAA
3. degenerative

Tabloul clinic:
 ♦ Perioada de latenta
♦ Triada clasica:
 angina pectorala
 sincopa la efort
 insuficienta cardiaca
Examenul obiectiv:
- Puls: „parvus et tardus”
- TA convergenta
- Palpare: freamat sistolic
- Ascultatie: suflu holosistolic, aspru, rugos, localizat in
focarul aortic si cu iradiere spre vasele de la baza gatului
Investigatii paraclinice
 ECG:
- normal in stadiile initiale
- HVS de tip baraj cu unde T negative, ample
- tulburari de conducere (BRS, BAV)
 Radiografie toracica:
- VS dimensiuni normale sau marit (arc inferior stang
alungit si rotunjit)
- calcificarea inelului aortic si a valvelor aortice
- dilatatie poststenotica a aortei ascendente
- circulatie pulmonara de tip venos
 Ecocardiografie:
- aprecierea severitatii leziunii valvulare

INSUFICIENTA AORTICA
Definitie:
- inchiderea incompleta a valvei aortice in diastola si revenirea
unei parti din fluxul sanguin din aorta in VS, producand
dilatarea si hipertrofia acestuia.
Etiologie:
- poate fi: - acuta
- cronica

Etiologie:
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
RA cronica RA acuta
- cardita reumatismala - endocardita infectioasa
- sifilisul - ruptura sinusului Valsalva
- ectazia anulo-aortica - disectia de aorta ascendenta
- bolile ereditare ale tesutului conjunctiv (sindrom - traumatismul toracic
Marfan, Ehlers-Danlos) - dezinsertie de proteza valvulara
- bicuspidia aortica
- HTA sistemica
- degenerescenta mixomatoasa
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tabloul clinic:
- mult timp bine tolerata
- simptomatologie: - dispnee de efort
- angina pectorala
- astenie
- aparitia simptomatologiei → semn de alarma
Examenul obiectiv:
Puls: „celer et altus”
TA: diferentiala ampla, divergenta
Palpare: soc apexian amplu, deplasat la stanga si in jos
Ascultatie: suflu diastolic in focarul aortic cu iradiere pe marginea stanga a sternului, in
focarul Erb, cu caracter dulce aspirativ, se aude mai bine in pozitie sezanda
Investigatii paraclinice
 ECG:
- HVS de tip diastolic; HAS
- deviatie axiala stanga
 Radiografie toracica:
- dilatare ventricul stang si aorta ascendenta
- calcificari aortice
 Ecocardiografie:
- apreciaza severitatea regurgitarii aortice
 Cateterism cardiac:
- indicat la barbati > 40 ani si la femei postmenopauza
sau cu dureri anginoase

VALVULOPATII
Complicatii:
 aritmii atriale (fibrilatie atriala)
 tulburari de conducere
  edemul pulmonar acut
 insuficienta cardiaca congestiva
 hemoptizia
 tromboza AS
 trombembolismul sistemic: cerebral, la nivelul extremitatilor
 trombembolismul pulmonar
 infectii pulmonare recurente
 endocardita infectioasa
 recurenta reumatismala
Tratament
 Tratament medicamentos:
- diuretice
- digoxin sau betablocante sau blocante de calciu in FiA
- anticoagulant in FiA
- antiaritmice sau soc electric pentru restabilirea RS
- IECA in regurgitari valvulare
 Tratament chirurgical:
- comisurotomie pe cord inchis/deschis in SM
- valvuloplastia mitrala/aortica
- inlocuire valvulara cu proteza mecanica sau biologica
 Implantare valvulara aortica transcateter (TAVI)
 Profilaxia endocarditei infectioase

PROTEZE VALVULARE
Tipuri de proteze:
 mecanice: cu bila, monodisc, cu 2 aripioare
 biologice

● Proteze mecanice
♦ Avantaje:
- durata lunga
♦ Dezavantaje:
- anticoagulare permanenta eficienta (INR 2,5-3,5)
♦ Indicatii:
- pacienti < 65-70 ani
- pacienti care necesita tratament anticoagulant
- pacienti cu insuficienta renala cronica

● Proteze biologice
♦ Avantaje:
 - hemodinamica apropiata de cea normala
- nu anticoagulare
♦ Dezavantaje:
- degenerescenta (durata medie 6-7 ani)
♦ Indicatii:
- varstnici
- tinere ce doresc sarcina
- CI, necomplianta la trat. anticoagulant
- protezarea valvei tricuspide

Disfunctii de proteza
I. Disfunctii hemodinamice:
A. Proteze mecanice:
- tromboza de proteza → colmatare
- leak-uri paravalvulare
B. Proteze biologice:
- degenerescenta in timp ->stenoza/insuficienta
II. Trombembolism
III. Hemoragii majore
IV. Endocardita infectioasa
V. Anemia hemolitica

VALVULOPATII
Diagnostice de nursing
 Intoleranta la efort
 Scaderea debitului cardiac
 Pregatirea pacientului pentru instituirea masurilor specifice de tratament
 Risc de infectie
Interventiile asistentei
 Monitorizarea pacientului:
1.Urmarirea functiilor vitale si evolutiei clinice a sindromului de insuficienta cardiaca:
greutate, diureza, dispneea, edemele, aportul si eliminarile zilnice, respectarea dietei
hiposodate;
2. Ascultatia cordului: raportati medicului schimbarea caracterului unui suflu sau aparitia
unui suflu cardiac nou, aritmii;
3. Monitorizarea ECG la recomandarea medicului cand exista risc crescut de aritmie;
4. Monitorizarea raspunsului la tratamentul medicamentos; atentie la efectele adverse ale
medicatiei;
5. Dupa efectuarea cateterismului cardiac:
 - pacientul ramane in clinostatism in medie 24 de ore (nu daca abordul arterial
s-a efectuat la artera radiala);
- asigurarea satisfacerii necesitatilor bazale in conditiile imobilizarii la pat;
- monitorizarea TA, temperaturii si pulsului periferic la extremitatea la care s-a
efectuat abordul arterial;
- inspectia frecventa a locului de insertie a cateterului (risc de hematom local);
- asigurati-va ca pacientul va informeaza imediat despre aparitia durerii
indiferent de localizarea acesteia.

Ingrijiri acordate de nurse pacientului spitalizat cu valvulopatie

 Asigurarea satisfacerii necesitatilor bazale (igiena, alimentatie) in conditiile
imobilizarii la pat: pacientul cu insuficienta cardiaca severa, dupa cateterism cardiac.
 Asigurati odihna in conditii optime intre interventiile diagnostice sau terapeutice.
 Reluarea activitatii dupa o perioada de repaus la pat se face progresiv (de exemplu
odihna in fotoliu pentru perioade scurte) in functie de recomandarea medicului si a
kinetoterapeutului.
 Oferiti pacientului informatii despre boala sa si tratamentul acesteia.

Educatia pacientului la externarea din spital si la fiecare consult medical

 Pacientul trebuie sa cunoasca care sunt restrictiile de activitate in functie de severitatea
bolii.
 Sa fie instruit sa recunoasca semnele clinice ale decompensarii insuficientei cardiace
(agravarea dispneei, edemelor, oboselii) si modul de solicitare a serviciilor medicale in
aceste caz.
 Sa fie instruit cum sa-si supravegheze balanta hidrica zilnica, greutatea corporala si
dieta hiposodata.
 Reevaluati impreuna cu pacientul schema terapeutica: preparate, doza, ritm de
administrare, care sunt efectele adverse posibile care trebuie raportate imediat
medicului.
 Frecvent pacientii valvulari sunt sub terapie anticoagulanta permanenta: reevaluati
cunostintele pacientului despre masurile specifice de ingrijire necesare in aceasta
situatie.
 Profilaxia cu antibiotic in caz de manevre invazive si tratament stomatologic este
obligatorie; medicul stabileste schema terapeutica, rolul nursei este de a explica
pacientului necesitatea acesteia, de a administra antibioticele daca pacientul este
spitalizat si de a instrui pacientul cum sa-si ia antibioticul in conditii de ambulator.
 In situatii particulare nursa trebuie sa faciliteze accesul pacientului la servicii
comunitare - servicii de asistenta sociala, de ingrijire la domiciliu, de recuperare
cardiovasculara.
 Curs 4

NURSINGUL CLINIC IN BOLILE CARDIOVASCULARE

II
Aritmiile
Insuficienta cardiaca
Bolile arterelor si venelor

ARITMIILE

Definitie:
- tulburari in formarea si conducerea impulsului electric la nivelul miocardului contractil
► bradicardii: FC < 60 b/min
► tahicardii: FC > 100 b/min

Etiopatogenie
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Cardiaci miocardita reumatismala; infectii virale si
Infectiosi si toxici bacteriene; EI; medicamente (digitala)
Hemodinamici valvulopatii; PVM; HTA; CPC; IC
Cardiopatie ischemica dureroasa, silentioasa
Cardiomiopatii dilatative; hipertrofice
------------------------------------------------------------- -------------------------------------------------

2. Extracardiaci diselectrolitemii; factori hormonali; tumori;

----------------------------------------------------------
3. Functionali
--------------------------------------------------------
traumatisme; interventii chirurgicale
------------------------------------------------
distonie neuro-vegetativa;
sdr. de hiperreflectivitate sino-carotidiana;
factori reflecsi
--------------------------------------------------

Diagnosticul aritmiilor:
I. Anamneza:
- palpitatiile
- sincopa si lipotimia
- dispneea
- astenia
 - durerea anginoasa secundara
ḷ Nu exista intotdeauna un paralelism intre importanta
simptomelor subiective si severitatea aritmiei.
II. Examenul obiectiv: - in momentul aritmiei
- in afara episodului aritmic
III. Masajul sinocarotidian si manevra Valsalva:
- actioneaza prin ↑ tonusului vagal → ↓ frecventa NS
alungeste conducerea AV
Examene paraclinice:
 ECG
 Proba de efort
 Inregistrarea Holter ritm/24ore
 Explorarea electrofiziologica endocavitara
 Inregistrarea ECG esofagiana
 Inregistrarea potentialelor tardive
Clasificarea aritmiilor - in functie de sediu
SEDIU ARITMIA
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sinusal Tahicardie sinusala
Bradicardie sinusala
Aritmii sinusale
--------------------------------------------------- ----------------------------------------------------
Supraventricular extrasinusal Fibrilatie atriala; Flutter atrial
Extrasistole atriale, jonctionale
TPSV; Ritm jonctional
-------------------------------------------------- ----------------------------------------------------
Ventricular Extrasistole ventriculare
Tahicardie ventriculara; Ritm idioventricular
Torsada de varfuri
Flutter ventricular; Fibrilatie ventriculara
------------------------------------------------------ -----------------------------------------------------
Tulburari de conducere Bloc sinoatrial
Bloc atrio-ventricular (grad I, II, III)
Bloc intraventricular (blocurile de ramura)
------------------------------------------------------ -----------------------------------------------------
Alte aritmii Sindrom de sinus bolnav
Sindrom de preexcitatie ventriculara
Sindrom QT lung
------------------------------------------------------ ------------------------------------------------------
I.Aritmiile sinusale
1. Tahicardia sinusala (TS):
- frecventa ritmului sinusal > 100b/min
- ECG: undele P sinusale urmate de complexe QRS normale cu o frecventa > 100b/min
- tratamentul este etiologic

2. Bradicardia sinusala (BS):

- frecventa ritmului sinusal < 60b/min
- ECG: unde P sinusale, PR, QRS normale
- tratament - etiologic; se pot folosi - Atropina, Teofilina, anticolinergicele

II. Aritmiile atriale

1. Extrasistolele atriale:
- batai atriale precoce, precedate si urmate de complexe QRS identice cu cele sinusale, undele
P extrasistolice cu morfologie diferita de cea sinusala
- ECG: unde P extrasistolice, PR normal sau scurtat, QRS subtire urmat de pauza
postextrasistolica
Modalitati de aparitie a extrasistolelor atriale:
- ESA izolate - o ESA la mai multe sistole sinusale
frecvente - la mai putin de 10 sistole sinusale
- ESA bigeminate - alterneaza o sistola sinusala cu una extrasistolica
- ESA trigeminate - grupuri de 3 sistole (primele 2 sinusale, a treia ESA)
- ESA interpolate - intercalata in intervalul dintre 2 sistole sinusale succesive
- ESA cuplate sau duble - dupa o sistola sinusala apar 2 ESA
(pot fi monomorfe sau dimorfe)
- Tahicardia atriala paroxistica - succesiune de ≥ 6 ESA monomorfe
- ESA cu aberanta ventriculara - modificarea aspectului QRS
→ fenomen Ashman
- ESA blocate - unde P cu caracter ectopic si precoce, dar neurmate de QRST
Tratament: - cord indemn - sedare;
- afectare cardiaca - antiaritmice din clasa I si betablocante

2. Fibrilatia atriala:
- activare electrica atriala anarhica, cu o frecventa de 350-600b/min; contractia ventriculara
complet neregulata cu frecventa intre 100-150b/min
- poate fi: paroxistica, recenta, permanenta si cu debut neprecizat
- ECG: absenta undelor P si inlocuirea lor cu unde „ f ” mici sau ample, cu frecventa atriala si
ventriculara mentionata anterior
Tratamentul fibrilatiei atriale:
- conversie electrica (200J) sau farmacologica (clasa IC, III);
- prevenirea recidivelor;
- prevenirea complicatiilor tromboembolice – anticoagulante,
antiagregante;
- controlul frecventei ventriculare

Clasa (Vaughan- Williams

Clasa I IA Chinidina
Procainamida
Disopiramida
Aprinidina
Ajmalina
IB ---------------------
Lidocaina
Mexiletina
Fenitoina
Tocanida
Morzacina
IC Propafenona
Flecainida
Encainida
Loracainida
Indecainida
------------------------- ----------------------------------------

Clasa II Beta-blocante sdrenergice

Atenolol
Propanolol
Metoprolol
--------------------------------------------------- -------------------------
Clasa III Amiodarona
Sotalol
Tosilat de bretilium
Ibutilid
Azimilid
------------------------------------------------- -----------------------
Clasa IV Blocante de calciu
Verapamil
Diltiazem
----------------------------------------------------

Alte antiaritmice
 DIGOXIN
 ADENOZINA
 SARURI DE MAGNEZIU

3. Flutterul atrial:
- tahiartmie generata de focare ectopice atriale, cu frecventa de 250-350b/min, conducerea
AV facandu-se cu bloc 2/1, 3/1, 4/1 sau chiar 1/1.
- ECG: absenta undei P, prezenta undelor „F” (DII, DIII, aVF), cu frecventa undelor F (dinti
de fierastrau) de 250 - 350b/min. cu morfologie si amplitudine constanta
- linia izoelectrica absenta
- frecventa ventriculara regulata sau neregulata in functie de gradul blocului
- QRS morfologie normala sau largit
► Flutter atrial cu conducere 4:1

Tratamentul flutterului atrial:

- conversie electrica de electie sau medicamentoasa;
- prevenirea acceselor cu antiaritmice din clasa IC si III;
- ablatie prin curent de radiofrecventa

III.Aritmii jonctionale
Tahicardia paroxistica supraventriculara (TPSV)
- tahicardie cu debut si final brusc, declansata de ESSV
 - frecventa 150-250b/min.
- ECG: unda P cu morfologie diferita de cea sinusala, inainte, in sau dupa complexul
QRS (normal sau largit), conducerea AV 1/1
- tratament:
 atac acut: - manevre vagale
- Adenozina sau Verapamil sau Digoxin i.v.
- soc electric
 prevenirea recurentelor: - digitala
- antiaritmice clasa IV
- betablocante

 TPSV

IV. Aritmiile ventriculare

1. Extrasistole ventriculare
- complexe de depolarizare ventriculara precoce, survin izolat, sistematizat
(bigeminism - bataie sinusala urmata de ESV; trigeminism – doua batai normale urmate de
ESV), sau grupat (cuplete sau perechi, salve)
- pot aparea pe cord: - sanatos
- sau bolnav: CI, IMA, valvulopatii, cardiomiopatii
- ECG: complex QRS largit, urmat de o unda T, orientata invers fata de QRS si apoi de o
pauza compensatorie (distanta intre cele doua unde R ce inglobeaza ESV este egala cu 2RR),
neprecedat de unda P
- localizare: ESV drepte - aspect de BRS
- ESV stangi - aspect de BRD
Tratament:
 ESV functionale - excluderea factorilor declansanti, sedative sau betablocante
 ESV organice - tratamentul bolii de baza, antiaritmice clasa IA, IB, II; prevenirea TV
prin antiaritmice din clasa I, II, III
2. Tahicardia ventriculara
- ECG: - succesiune de ≥ 3 complexe ventriculare largi (> 0,14s) cu o
frecventa de 140-200/min
- intervale RR regulate sau usor neregulate
- debut si sfarsit brusc
- clasificare:
► dupa criteriul duratei
- sustinuta: durata > 30s
- nesustinuta: durata < 30s
► dupa criteriul morfologiei
- monomorfa: aspect identic al QRS
- polimorfa: QRS biforme, alternante sau polimorfe

Tratament - obiectiv principal conversia la ritm sinusal

● TV sustinuta, bine tolerata hemodinamic → Xilina, Procainamida, Amiodarona,
conversie electrica in caz de esec
● TV sustinuta cu toleranta hemodinamica proasta → conversie electrica
● prevenirea recurentelor de TV → betablocante, Amiodarona, defibrilator implantabi

 Torsada varfurilor: forma de tahicardie ventriculara

- ECG: variatia semnificativa a morfologiei complexelor QRS asociata
cu „rasucirea” varfurilor complexelor in jurul liniei izoelectrice
- frecventa ventriculara 150-250/min
- interval QT frecvent prelungit
! degenerare frecventa spre tahicardie ventriculara sustinuta sau fibrilatie
ventriculara

3. Flutter-ul ventricular
- tahicardie ventriculara cu frecventa de 150 - 300b/min, de obicei 200/min, care precede
fibrilatia ventriculara
- ECG: deflexiuni cu aceeasi morfologie si amplitudine ce inlocuiesc undele R si S
(succesiune sinusoidala), segmentul ST si unda T nu se pot distinge

4. Fibrilatia ventriculara (FV)

- pierderea activitatii electrice ventriculare, tradusa clinic prin colaps hemodinamic si deces
in 3 - 5 min. de la debutul aritmiei, in absenta tratamentului
- ECG: - absenta undelor P, QRS si T distincte
- deflexiuni haotice, neregulate cu morfologie si amplitudine variata, frecventa de 150-
300b/min.
Tratamentul fibrilatiei ventriculare:
- masaj cardiac extern si respiratie gura la gura pana cand exista posibilitatea administrarii
socului electric extern
- soc electric extern 200 - 400J
- bicarbonat de sodiu cand FV a durat > 30 - 60s
- preventia recurentelor cu antiaritmice clasa IA, IB, III i.v.; cardioverter implantabil

TULBURARILE DE CONDUCERE

- reprezinta tulburari in conducerea impulsului electric, tranzitorii sau

permanente datorate unor anomalii structurale sau functionale
Clasificare – dupa criteriul localizarii si al ECG-ului:
► Blocul sinoatrial: - gradul I
- gradul II
- gradul III
► Blocuri intraatriale
► Blocuri atrio-ventriculare: - gradul I
- gradul II → tip Mobitz I
→ tip Mobitz II
- gradul III (bloc total)
► Blocuri intraventriculare: - bloc de ramura dreapta (BRD)
- bloc de ramura stanga (BRS)
- blocuri fasciculare (HAS, HPS)
- bloc de ramura bilateral (bi-, trifascicular)

I.Blocurile atrioventriculare
1. Blocul atrioventricular gradul I
- ECG: - intervalul PR > 0,20s (alungit constant), fiecare impuls atrial este condus spre
ventriculi; QRS morfologie normala
- tratament etiologic
2. Blocul AV gradul II Mobitz I (cu perioade Wenckebach)
- ECG: - alungirea progresiva a intervalului PR pana cand o unda P este
blocata
- QRS morfologie normala
- tratament – etiologic

3. Blocul AV gradul II Mobitz II

- ECG: - ritm atrial regulat
- blocarea periodica sau nu, a cate unui stimul atrial, fara prelungirea progresiva a intervalului
PR
- forme: - sistematizat 2/1 comun
- nesistematizat (3/2,4/3)
- bloc grad inalt (3/1, 4/1, 5/1)
- tratament: - etiologic, Atropina, anticolinergice, simpaticomimetice
- implant de stimulator (pacemaker)
4. Blocul AV gradul III (complet, total)
- ECG: - disociatie atrioventriculara (activitate atriala independenta de cea ventriculara),
manifestata prin existenta undelor P cu o anumita frecventa si a complexelor QRS cu o
frecventa joasa (30 - 40b/min), intre cele doua unde neexistand nici o relatie temporala
● ritmul atrial poate fi sinusal, ectopic atrial (fibrilatie, flutter atrial)
● complexele QRS pot fi subtiri sau largite in functie de sediul ritmului de „scapare”
→ ventricular: - QRS cu morfologie bizara si durata mare > 0,12s
- frecventa 30-40/min
→ jonctional: - QRS cu morfologie si durata normala
- frecventa 45-60/min

Tratamentul sincopei Adam-Stokes:

- lovitura cu pumnul in torace, atropina, izoproterenol, stimulare externa tranzitorie
- implant de stimulator ventricular permanent

II. Blocurile de ramura

1. Blocul de ramura stanga – BRS
- ECG:
● major: - durata QRS > 0,12s
- aspect RR′ in V5, V6
- subdenivelare de segment ST unda T negativa
- unda S larga si adanca in V1 - V3 cu supradenivelare de segment ST
● minor: - morfologie de bloc de ramura stanga durata QRS < 0,12s
2. Blocul de ramura dreapta
- ECG:
● major: - durata QRS > 0,12s
- aspect rsR̓ , RSR in V1, V2
- subdenivelare de segment ST si cu unda T negativa
- unda S larga si adanca in DI, aVL, V5-V6
● minor: - morfologie de bloc de ramura dreapta durata QRS < 0,12s

Diagnostice de nursing
 Risc de afectare a capacitasii sistolice
 Lipsa de cunostinte
Interventiile asistentei
 Recunoasterea si tratamentul afectiunilor care au determinat aritmia in colaborare cu
medicul si alti membri ai echipei medicale;
 Identifica tipul de aritmie si participa la aplicarea masurilor terapeutice;
 Monitorizarea:
 ECG
 simptomelor/functiilor vitale;
  Administreaza medicatia si urmareste beneficiile/efectele adverse ale acestora;
 Controlul anxietatii; jurnal al simptomelor;
 Planifica impreuna cu pacientul modificarile necesare stilului de viata pentru
eliminarea sau reducerea factorilor ce contribuie la aparitia aritmiei;
 Educatia pacientului referitoare la autoingrijire si managementul terapeutic la
domiciliu:
 se va insista pe administrarea cu regularitate a medicatiei prescrise pentru controlul
aritmiei si mentinerii unui debit cardiac eficient;
 explica pacientului legatura dintre aritmie si debitul cardiac pentru a intelege de ce
este necesara medicatia permanenta.
 Daca aritmia are potential letal stabileste cu pacientul si familia un plan de actiune in
caz de urgenta.

Cardioversia si defibrilarea

Pregatirea pacientului pentru cardioversia electrica

 Pacientul nu mananca si nu bea 4 ore inainte de cardioversia electrica;
 Se explica manevra si se solicita acordul scris al pacientului;
 Se asigura sedare moderata i.v./analgezie/anestezie in functie de recomandarea
medicului;
 Dupa conversie se administreaza O2;
 Trusa de intubatie si echipament pentru aspiratie traheobronsica la indemana;
 Dupa cardioversie reusita pacientul trebuie sa fie in ritm sinusal, puls periferic prezent,
TA normala;
 Asistenta monitorizeaza semnele vitale, SO2 prin pulsoximetrie pana cand pacientul isi
revine din sedare/anestezie;
 Monitorizare ECG in timpul si dupa conversie;
 Atentie, pacientul poate fi anticoagulat - urmariti semne de sangerare, nu administrati
medicatie prin injectii intramusculare.

Masuri de siguranta obligatorii la efectuarea cardioversiei electrice:

 Asigura contact eficient intre tegumentele pacientului si padelele defibrilatorului prin
aplicarea unui gel (nu gel de eco!) si aplicarea unei presiuni usoare pe padele;
 Plasarea padelelor se face astfel ca ele sa nu atinga hainele bolnavului, patul, plasturi
plasati pe piele si nici in vecinatatea tubului de oxigen;
 Daca faceti cardioversie fixati butonul sincronizatorului in pozitia “on”;
 Nu incarcati defibrilatorul pana cand nu este totul pregatit pentru soc electric;
 Spuneti tare “liber” de trei ori, verificati sa nu fie nimeni in contact cu patul pacientului
sau cu echipamentul.
 INSUFICIENTA CARDIACA

Definitie
- clasic: sindrom clinic (stare patologica) datorat incapacitatii inimii de a asigura debitul
circulator necesar activitatii metabolice tisulare, sau necesar acoperirii nevoilor de O2 ale
tesuturilor.
- definitie clinica: sindrom clinic caracterizat prin semne de staza (pulmonara si/sau
sistemica) si debit cardiac scazut, aparut in cele mai multe cazuri in evolutia unei boli
cardiace.
♦ Disfunctie cardiaca:
- sistolica: FEVS < 50%
- diastolica: alterarea unor indici de umplere a VS
Clasificarea si terminologia
1. Dupa debut si evolutie:
a. IC acuta → EPA si socul cardiogen
b. IC cronica
2. In raport cu cavitatea predominant insuficienta:
a. IC stanga → congestie pulmonara: dispnee, tuse cardiaca
b. IC dreapta → congestie sistemica: cianoza, hepatalgii de efort
cu hepatomegalie dureroasa, turgescenta jugulara, edeme, oligurie, uneori ascita
c. IC globala → IC stanga + IC dreapta
3. Dupa functia predominant afectata:
a. IC sistolica (IC-FES = Insuficienta cardiaca cu fractia de ejectie scazuta) →
produsa de disfunctia sistolica a VS (FEVS ↓)
b. IC diastolica (IC-FEP = Insuficienta cardiaca cu fractia de ejectie pastrata) →
indusa prin disfunctie diastolica documentata ECO Doppler, cu FEVS normala sau
doar usor redusa
Etiologia IC
1. Cardiopatia de fond:
- CI, HTA si asocierea lor
- valvulopatiile reumatismale si nereumatismale
- CMD
- boli cardiovasculare congenitale
- tahiaritmii supraventriculare cu durata prelungita (FiA si FA)
2. Varsta:
- frecvent intre 55-75 ani
3. Sexul:
- femei: IC determinata de HTA
 - barbati: IC generata de CI

Tabloul clinic
Simptomatologia IC
♦ dispneea (de efort, de repaus, de decubit si paroxistica)
- produsa de congestia pulmonara
♦ astenie, fatigabilitate
- determinate de scaderea perfuziei musculare
♦ tuse, hemoptizie
♦ nicturia
- oligurie in timpul zilei si o crestere a diurezei cu mictiuni repetate in cursul noptii
(nicturie)
♦ dureri abdominale
- localizate in hipocondrul drept si epigastru
- produse de hepatomegalie cand se instaleaza brusc
Examenul fizic
 semne generale: ortopnee, paloare eventual cianoza, transpiratii,
↑ in greutate, edeme, subicter sau icter
- semnul Harzer - pulsatii vizibile subxifoidian
- cardiomegalie cu deplasarea socului apexian spre stanga si in jos
- tahicardie; zg. III (galopul ventricular sau protodiastolic)
- suflu sistolic de insuficienta mitrala (functional)
 semne de congestie pulmonara:
→ raluri bronho-alveolare (subcrepitante) la baza plamanului
 semne de congestie sistemica:
● distensia jugularelor
● hepatomegalie ± splenomegalie
● edeme membre inferioare
● revarsat pleural, pericardic, peritoneal → forme avansate de IC
● anasarca: edeme masive regiunea genitala + sacrata + peretele abdominal + revarsat
pleural si ascita
Investigatii paraclinice
 Radiografie toracica postero-anterioara:
- cardiomegalie: ICT > 0,5
- semne de staza pulmonara
 ECG, monitorizare holter ritm:
- ECG normala este putin probabila la un pacient cu IC cronica presupune
reconsiderarea diagnosticului de IC
- modificari frecvent intalnite: ischemie, sechele IM, HVS, HVD, blocuri de ramura,
FiA si rar FA
 ECO Doppler transtoracic:
- evaluarea dimensiunii cavitatilor, volumelor, grosimii peretilor - cinetica parietala,
FEVS
-FEVS < 40% I.C cu FE redusa
-FEVS 40 - 49% I.C cu FE intermediara
-FEVS ≥ 50% I.C cu FE pastrata
 disfunctia diastolica ♦ Investigatiile imagistice (CT, RMN, angio- CT) evalueaza
functia ventriculara si uneori permit stabilirea diagnosticului etiologic.
 Angiocoronarografia si cateterismul cardiac
Investigatii paraclinice

 Analize de laborator:
 hemograma (Ht si Hb):
 anemia → poate induce sau agrava IC
 poliglobulie → secundara unor boli pulmonare
 concentratia plasmatica de peptid natriuretic (BNP; NT-proBNP) - utila in
diagnosticul IC:
 valoare ↓ sau N la pacient netratat → putin probabil IC
 valorile plasmatice de BNP → prognostic
 creatinina serica:
 1,3-2mg% → se poate normaliza sub tratament corect
 !! dozele de medicamente
 evaluarea functiei hepatice: transaminaze, albumina, bilirubina
→ aprecierea gradului alterarii hepatice in IC
→ evidentierea unei cauze alternative a edemelor
 ionograma serica: Na+, K+
 glicemia
 examenul de urina
Tratament
 Masuri generale: adaptarea stilului de viata la rezerva cardiaca existenta
 instruirea si educarea pacientului
 asigurarea suportul familial
 respectarea dietei hiposodate: 3-4 g sare/zi
 monitorizarea greutatii si aportului de lichide
 aport de apa: IC severa 1-1,5 l/24 ore
 intreruperea fumatului
 reducerea consumului de alcool → interzicerea la cei cu CMD etanolica
 evitarea eforturilor fizice 2 ore postprandial
 activitate fizica → se restrange temporar doar in agravari, repaus la pat → activitate
fizica moderata - previne sau corecteaza deconditionarea
 prevenirea infectiilor respiratorii
 scaderea in greutate
 Terapia farmacologica:
1. IECA: - medicatie de prima linie terapeutica la pacientii cu FE < 40% simptomatici sau
asimptomatici; indicati in toate stadiile evolutive
- Captopril, Enalapril, Lisinopril, Ramipril, Trandolapril
- ‼ Reactii adverse: hTA, tuse, alterarea functiei renale, hiperpotasemie
2. Diuretice: - indispensabile in tratamentul IC prin disfunctie sistolica, in prezenta
manifestarilor congestive
- diuretice: - de ansa (Furosemid )
- tiazidice (Nefrix)
- economisitoare de potasiu (antialdosteronice - Spironolactona)
3. Betablocante:
- se asociaza cu IECA, diuretice ± digitala
- Carvedilol, Bisoprolol, Metoprolol succinat, Nebivolol
4.Terapia digitala:
- determina ameliorarea simptomelor si reducerea spitalizarii
- Digoxin, Digitoxina
- ‼ risc de toxicitate digitalica
5. Antagonistii receptorului 1 al angiotensinei II (sartanii):
- se pot asocia cu: diureticele, betablocantul ± digitala
- Valsartanul, Candesartanul
6. Alte vasodilatatoare:
- Nitratii: - ISDN, ISMN, Nitroglicerina oral sau i.v.
- Antagonistii de calciu: - Diltiazem, Verapamil, Amlodipina, Felodipina
7. Amine simpaticomimetice:
- Dopamina, Dobutamina
8. Terapia anticoagulanta:
● Trombostop sau Sintrom
● Indicatii:
- FA la toate categoriile de pacienti, inclusiv la cei cu FA paroxistica
- ritm sinusal la pacientii cu SM complicata cu trombi in AS
- CMD cu FE < 30%
Diagnostice de nursing
 Intoleranta la activitate si oboseala
 Retentie hidrosalina
 Anxietate
 Incapacitatea de a-si mentine locul si rolul in familie si societate
 Sindrom de debit cardiac scazut.
 Afectarea schimbului de gaze la nivel pulmonar.
 Pregatirea pacientului pentru terapie specifica: lipsa compliantei la masurile de
tratament recomandate si instituite, datorita cunostintelor insuficiente despre boala si
tratament
Interventiile asistentei
  Monitorizarea pacientului spitalizat cu insuficienta cardiaca:
 Urmariti TA sistolica, scaderea presiunii pulsului = agravarea IC/ hipovolemie;
 Ascultati zgomotele cardiace: galop /batai neregulate;
 Ascultati plamanii la fiecare 4 ore >>stazei pulmonare;
 Evaluati frecventa respiratorie: polipneea poate semnifica acidoza, respiratia Cheyne-
Stokes la varstnici semnifica scaderea perfuziei cerebrale;
 Observati aparitia semnelor de hipoperfuzie periferica: tegumente reci si palide,
alungirea timpului de reumplere capilara la nivelul patului vascular unghial;
 Monitorizarea pacientului spitalizat cu insuficienta cardiaca: spitalizat cu insuficienta
cardiaca:
 Monitorizati aportul si eliminarile de lichide pentru a evalua functia renala si balanta
hidrica; cantariti zilnic pacientul;
 Monitorizati nivelul seric al potasiului sub terapie diuretica si observati aparitia
semnelor de hipopotasemie: anorexie, greata, varsaturi, slabiciune musculara, aritmii;
 Monitorizati digoxinemia si urmariti aparitia semnelor de toxicitate digitalica:
anorexie, greata, varsaturi, slabiciune musculara, aritmii, vedere colorata in galben.

Ingrijiri acordate de nursa pacientului spitalizat cu insuficienta cardiaca

 Asigurarea necesitatilor de baza;
 Mesele oferite vor fi frecvente, reduse cantitativ cu continut variat si fara adaos de
sare; este recomandat un nivel scazut de sare in dieta (2-3 g/zi) si evitarea aportului
excesiv de lichide;
 Explicarea manevrelor diagnostice si terapeutice, rolul echipamentului medical utilizat;
 Incurajeaza pacientul sa-si exprime temerile si neclaritatile legate de starea lui;
 Asigurati odihna pacientului:
 pozitionati pacientul pentru a asigura confortul respirator si reducerea dispneei
astfel: ridicati capul patului 25 cm pentru a reduce intoarcerea venoasa, sprijiniti
membrele superioare cu perne;
 daca pacientul prezinta ortopnee permiteti pozitia sezand cu picioarele sprijinite pe
un suport si bratele sprijinite pe tablia unei mese; asezati o perna in zona lombara;
 schimbati pozitia la fiecare 2 ore pentru a preveni atelectazia pulmonara;
 de asemenea incurajati pacientul sa faca exercitii respiratorii la fiecare 1-2 ore
pentru a preveni atelectazia.
 Datorita scaderii circulatiei in zonele cu edem (frecvent declive) creste riscul de ranire
la nivelul tegumentului. Masurile preventive sunt:
 schimbari frecvente ale pozitiei corpului
 folosirea ciorapilor elastici
 exercitii active si pasive de mobilizare a membrelor
  Mobilizarea si cresterea activitatii se va face gradat in functie de rezerva functionala
cardiaca;
 Hipoxia cerebrala si hipercapnia la pacientul cu insuficienta cardiaca poate determina
agravarea anxietatii si aparitia confuziei; preparatele sedative si hipnotice se vor utiliza
cu prudenta si in doze mici, numai la indicatia medicului.
 Administrati oxigen si medicatia in functie de prescriptia medicului.

Lista de ingrijire a pacientului cu insuficienta cardiaca

1. Identificarea insuficientei cardiace ca pe o boala cronica care poate fi tratata prin
medicatie si modificarea stilului de viata
2. Administrarea zilnica a medicamentelor conform prescrierii
 monitorizarea efectelor adverse a medicamentelor
 recunoasterea semnelor si simptomelor hipotensiunii ortostatice si modalitatea
de prevenire
3. Cantarirea zilnica
 in acelasi moment al zilei (de exemplu in fiecare dimineata dupa golirea vezicii
urinare)
4.Restrictionarea aportului de sare pana la 2-3 g /zi:
 verificarea etichetelor de pe produsele alimentare referitor la continutul de sare
 evitarea alimentelor conservate /procesate industrial
 incurajarea consumului de alimente proaspete/conservate prin congelare
 respectarea indicatiilor de alimente permise si interzise
 evitarea alimentatiei excesive si a consumului exagerat de lichide
5. Reorganizarea programului zilnic:
 efectuarea de exerctii fizice zilnic;
 marirea gradata a timpului acordat plimbarilor sau altor activitati in asa fel incat
sa nu se instaleze oboseala sau dispneea;
 alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus;
 evitarea activitatilor la temperaturi extreme care forteaza activitatea cordului;
 aerul conditionat poate fi esential intr-un mediu cu caldura umeda excesiva-
recomandarea utilizarii acestuia.
6. Imbunatatirea metodelor de a preveni stresul
 recomandarea invatarii tehnicilor de meditatie, imagerie ghidata, meloterapie;
 evitarea consumului de alcool, tutun.
7. Respectarea cu strictete a controalelor medicale programate
8. Recunoasterea simptomelor si semnelor de agravare a bolii:
 Pacientul/apartinatorii sa stie exact cum poate contacta imediat personalul medical
implicat in ingrijirea sa;
 Contactarea imediata a medicului/asistentei in caz de: - crestere in greutate > 0,9-
1,4 kg intr-o zi sau de 2,3 kg intr-o saptamana; - pierderea apetitului; - dificultate in
 respiratie inexplicabita de efortul depus sau in repaus; - tuse persistenta; -
aparitia/agravarea edemelor la nivelul membrelor inferioare sau abdomenului; -
aparitia/ accentuarea insomniei; - marirea numarului de perne necesare in timpul
somnului.

BOLILE ARTERELOR PERIFERICE

Arteriopatia obliteranta cronica a membrelor inferioare
Definitie:
- afectiune arteriala obstructiva care determina reducerea progresiva a lumenului vascular si a
fluxului sanguin spre membre
Etiologie: - ateroscleroza
Tabloul clinic:
 Manifestari clinice:
- claudicatia intermitenta la efort, mers
- durere in repaus in stadiu avansat, atenuata de mentinerea membrelor inferioare
atarnate la marginea patului
- parestezii si senzatie de raceala
 Ex. general:
- ex. tegumentelor: tulburari trofice cutanate, ulcere ischemice
- ex. arterelor: diminuarea sau disparitia pulsului arterial
Clasificarea Leriche-Fontaine a bolnavilor cu arteriopatie obliteranta:
- stadiul I: absenta oricarui simptom de ischemie, singurul semn de boala este obstructia
vasculara dg. clinic sau prin metode de explorare
- stadiul II: ischemie de efort cu claudicatie intermitenta
IIa: > 200m de mers
IIb: < 200m de mers
- stadiul III: ischemie de repaus, dureri de decubit
- stadiul IV: ischemie de repaus: dureri de decubit si tulburari trofice  gangrene

Explorari paraclinice
 test de efort la covor rulant: ↓ cu cel putin 20mmHg a presiunii arteriale la gamba 
test +
 ex. Doppler: determinarea variatiilor vitezei de scurgere a sangelui
 angiografia cu substanta de contrast
 ecografia intravasculara
 CT, RMN
 investigarea factorilor de risc pentru ateroscleroza: DZ, dislipidemii, HTA
Tratament:
A. Medical:
a) masuri generale:
 - antrenament fizic: mers pe jos 30min/3x/sapt. - 6 luni
- controlul factorilor de risc: intreruperea fumatului, corectarea
dislipidemiei, controlul HTA si a DZ
b) farmacologic:
- vasodilatatoare: Pentoxifilina
- antiagregante: Aspirina, Thienopiridine
- medicatia anticoagulanta in episoade ischemice acute si
profilactic: HGMM
- al durerii: analgezice orale si la nevoie opiacee
B. Terapia de revascularizare:
a) angioplastia transluminala percutana ± stent
b) by-pass
c) simpatectomia lombara: indicatii limitate

OBSTRUCTIA ARTERIALA ACUTA

Definitie:
- intreruperea brutala a fluxului sanguin avand ca si consecinta aparitia manifestarilor de
ischemie arteriala acuta la nivelul membrelor afectate.
Etiologie:
- embolie arteriala: valvulopatii, FA, infarct miocardic cu tromboza VS, endocardita
infectioasa
- tromboze arteriale: aterotromboza, anevrisme arteriale etc.
Tabloul clinic
 semne de ischemie arteriala acuta:
- absenta pulsului arterial
- durere intensa si progresiva urmata de senzatia de racire si hipoestezie
- paloare ceroasa
- temperatura scazuta a tegumentelor
- tulburari senzitive si motorii
 examenul clinic general si al inimii permite identificarea sursei de emboli
Tratament
A. Medicamentos:
- anticoagulante: Heparina
- trombolitice ± PTCA: urokinaza (intraarterial)
- analgezice: opiacee
- mentinerea membrelor intr-o pozitie usor decliva si evitarea pozitiei ridicate
- terapie vasodilatatoare
B. Chirurgical:
- embolectomia: de urgenta cu sonda cu balonas Fogarty in primele 6 ore
 - by-pass sau endarterectomia
C. Masuri terapeutice postoperatorii:
- tratament anticoagulant
Diagnostice de nursing
1.Perfuzie tisulara periferica ineficienta.
2. Durere cronica prin hipoxie tisulara.
3. Risc de ulceratie/ necroza si suprainfectie a tegumentelor ca urmare a circulatiei sanguine
periferice deficitare.
4. Cunostinte insuficiente despre boala si modalitatile de autoingrijire.
5. Pregatirea pacientului pentru instituirea masurilor specifice de tratament.

Ingrijirea pacientului cu afectiuni ale arterelor periferice

 Monitorizarea
 Evaluarea repetitiva a aspectului extremitatilor pentru depistarea precoce a
infectiei, ulceratiei, leziunilor posttraumatice.
 Sub tratament anticoagulant urmarirea clinica pentru depistarea semnelor de
hemoragie (sangerare gingivala, hematurie, hemoragii oculte in scaun) si
monitorizarea parametrilor de laborator (aPTT, INR).
 Dupa embolectomie monitorizarea clinica pentru depistarea infectiei: febra,
tahicardie si la nivelul plagii postoperatorii prezenta durerii, edemului, eritemului,
aspectul secretiei drenate

Interventiile nursei in colaborare cu alti membri ai echipei medicale

 Interventiile terapeutice conservative pentru claudicatia intermitenta:
 program de plimbare
 oprirea fumatului
 controlul DZ/HTA/G
 Administrarea tratamentul medicamentos: vasodilatatoare, antiagregante plachetare,
anticoagulante si chiar trombolitice pentru tratamentul ocluziei arteriale acute.
 cunoasterea efectelor adverse posibile astfel de exemplu, pentoxifilina, aspirina,
anticoagulante.
 !!! Preparate naturiste pentru ameliorarea circulatiei deoarece acestea pot interfera cu
terapia anticoagulanta:
 sucul de grapefruit, suplimentele cu vitamina K reduc efectul anticoagulantelor
orale de tip cumarinic
 preparatele cu ginkgo biloba, ginseng, usturoi, potenteaza efectul anticoagulant

Educatia pacientului cu arteriopatie periferica

 Suprimarea fumatului;
 Evitarea frigului, umezelii si a stresului psihic;
  La pacientii diabetici mentinerea echilibrului glicemic prin dieta, activitate fizica si
medicatie;
 Igiena riguroasa a membrelor inferioare (spalare zilnica, pudrarea zonelor interdigitale,
taierea unghiilor, tratamentul chirurgical al unghiei incarnate).
 Evitarea traumatismelor locale;
 Purtarea de incaltaminte de piele, comoda, evitarea ciorapilor din material sintetic si a
vestimentatiei stramte;
 Evitarea bailor prea calde si a compreselor calde; exceptie fac bolnavii cu acrocianoza
si boala Raynaud carora li se recomanda bai calde ale extremitatilor;
 Tratamentul precoce al infectiilor si micozelor cutanate;
 Recomandarea unui regim alimentar sarac in grasimi, zaharuri concentrate, alcool si
cafea;
 Incurajarea mersului pe jos adaptat la pragul de claudicatie si includerea intr-un
program de recuperare prin antrenament fizic;

Atitudine de urgenta in ischemia acuta periferica

 Plasarea extremitatii afectate in pozitie decliva si protejarea ei impotriva
traumatismelor cu o atela invelita in material moale.
 Spitalizare de urgenta, transport supravegheat sub monitorizarea functiilor vitale.
 Oxigenoterapie.
 Asigurarea unei linii venoase.
 Combaterea durerii: Algocalmin f i.v, Mialgin f, Fortral f + Papaverina f.
 Anticoagulare: Heparina 1f = 50 mg la 4 ore i.v, sau PEV/ perfuzomat in sol glucoza
5% + 2f Heparina.
 PEV cu Dextran ( Rheomacrodex).
 Tromboliza – PEV cu Streptokinaza, Urokinaza, sau interventia chirurgicala
(trombectomie) la indicatia medicului.
 La indicatia medicului nursa va recolta sange pentru analize laborator (ionograma,
parametrii ASTRUP, creatinkinaza, timp de coagulare, timp de sangerare, timp
Howell, glicemie, etc.

BOLILE VENELOR
I. Tromboza venoasa profunda (TVP) sau tromboflebita profunda

Definitie:
- afectiune datorata producerii unui trombus, de obicei putin aderent,
intr-o vena profunda.
Etiopatogenie:
a) Cauze: - staza venoasa, leziuni ale peretelui venos, hipercoagulabilitate sanguina
b) Factori de risc: - varsta, chirurgia generala, neoplaziile, AVC, sarcina, contraceptive oral
Tabloul clinic:
1. durerea: - medie sau usoara, in relatie cu gradul edemului
- se atenueaza sau dispare la ridicarea membrului afectat deasupra orizontalei sau
dupa cateva zile
- accentuata de pozitie decliva, tuse, stranut
2. edemul: - elastic, indolor
- dispare daca segmentul afectat este ridicat
- accentuat de pozitia decliva
- localizat pe fata dorsala a piciorului, perimaleolar
3. cordon venos trombozat
4. dilatarea retelei venoase superficiale
5. modificari tegumetare: - netede, lucioase, cu temperatura locala
usor crescuta, cianotice sau palide
6 manifestari generale: - febra moderata, tahicardie, anxietate
7. manifestari de vecinatate si la distanta:
- embolie pulmonara
Explorari paraclinice:
a) Investigatii de laborator: Ht ↑, poliglobulie, trombocitoza sau trombopenie, teste de
coagulare globale, teste functionale hepatice si renale
b) Flebografia ascendenta de contrast: detectarea obstructiei
c) Examenul ultrasonografic
d) Venografie izotopica
e) RMN: evidentierea trombilor nonocluzivi
f) CT: - detectarea trombozelor venoase abdominale si pelviene;
- diferentiaza trombusul recent de cel vechi
Tratament:
A. Medical
- imobilizarea membrului afecta -> diminua riscul emboliilor
- anticoagulare -> tratament de electie: Heparina nefractionata sau HGMM
B. Chirurgical
- trombectomia (de exceptie)

II.Tromboflebitele superficiale

Definitie:
- afectiuni inflamatorii, de regula circumscrise si abacteriene, ale peretilor venelor
subcutanate, insotite de formarea de trombusi aderenti.
Etiologie:
- varicele
 - boli cu tropism vascular: trombangeita obliteranta, vasculite sistemice sau boli de
colagen
- tumori maligne
- infectii la distanta
- fara o cauza decelabila
Tabloul clinic:
- cordon ferm, dureros la presiune sau spontan
- edem localizat la nivelul procesului periflebitic
- tegumente supraiacente eritematoase, calde
Evolutie si prognostic:
- fenomenele inflamatorii dispar spontan in cateva zile sau saptamani, dar cu
persistenta unui cordon indurat si indolor
- venele recanalizate sunt susceptibile la recidiva de flebite
Tratament:
- antiinflamatorii nesteroidiene pe cale generala
- pansament compresiv
- anticoagulare (rar indicata)

Ingrijiri acordate de nursa pacientului spitalizat cu tromboflebita

 Asigurarea repausului la pat in perioadele febrile si cu dureri, cu membrul inferior
afectat ridicat la 45o fata de planul patului.
 Mobilizarea activa se face la indicatia medicului.
 Administrarea tratamentului medicamentos prescris.
 Observarea semnelor clinice de complicatii: de exemplu hematuria, mai ales daca
pacientul este sub tratament anticoagulant, embolia pulmonara.
 Ajutarea pacientului sa-si satisfaca nevoile fundamentale in perioada imobilizarii si
aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii prelungite la pat (miscari
active si pasive ale membrelor inferioare in pat).

Educatia pacientului cu insuficienta venoasa

 Evitarea ortostatismului si a pozitiei sezande prelungite.
 Asigurarea pe parcursul zilei a perioadelor de odihna in clinostatism cu picioarele
ridicate.
 Incurajarea mersului pe jos.
 Combaterea obezitatii.
 Suprimarea fumatului.
 Renuntarea la anticonceptionale orale la femei care au prezentat un episod de
tromboflebita in antecedente.
 Gimnastica medicala si masaj local in sensul fluxului sanguin venos.
 Ciorapi elastici, incaltaminte comoda cu tocuri de 3-5 cm.
  Evitarea bailor fierbinti, a aplicatiilor de parafina calda, a epilarii cu ceara calda.
 Prezentarea la medic in cazul aparitiei complicatiilor: durere pe traiectul venos,
impotenta functionala, edem, caldura si roseata locala +/- febra (tromboflebita).

Caracteristica Insuficienta arteriala Insuficienta venoasa

Durere Claudicatie intermitenta pana la Crampe, intepaturi in molet
durere in repaus
Puls Diminuat pana la absent Prezent, dificil de palpat datorita
edemului
Modificari tegumentare Roseata/paloare, tegumente reci, Dermatita pigmentara mai ales in
subtiate, epilate, unghii ingrosate si vecinatatea maleolelor, tegumente
striate ingrosate,uneori cianotice.
Caracteristicile ulcerului La nivelul zonelor de presiune Deasupra maleolei tibiale, mai rar
Localizare (varful degetelor, plantar, calcai) lateral sau anterior de tibie
Durere Intensa Durere minima daca este
Adancimea ulcerului Adanc, frecvent afecteaza si superficial, dar poate fi foarte
Forma articulatia dureros
Baza ulcerului Circular Superficial
Edem Albicioasa sau negricioasa si Margini neregulate
gangrena uscata Tesut de granulatie- aspect de carn
Minim pana cand pozitia decliva cruda, sau galbui in ulcerul cronic
este cvasipermanenta pentru a Moderat pana la sever
usura durerea

CURS 5
NURSINGUL CLINIC IN BOLILE DIGESTIVE

BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN

ESOFAGITA DE REFLUX
ULCERUL GASTRO-DUODENAL
PANCREATITA CRONICA
HEPATITA CRONICA
CIROZA HEPATICA

BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN. ESOFAGITA DE REFLUX

Definitie
♦ Boala de reflux gastro-esofagian - totalitatea simptomelor produse de refluxul continutului
gastric in esofag.
♦ Esofagita de reflux - leziunile esofagiene induse de refluxul gastro-esofagian.

Etiopatogenie
 Cauze fiziologice:
 scaderea presiunii sfincterului esofagian inferior (< 6mmHg; N=20-25mmHg),
indusa de factori medicamentosi, alimentari, cafea, fumat, alcool;
 scaderea motilitatii gastrice cu intarzierea golirii gastrice;
 afectarea clearence-ului esofagian de continutul acid refluat.
 Cauze mecanice:
 hernia hiatala;
 cresterea presiunii intraabdominale;
 largirea unghiului His (unghiul dintre esofag si stomac);
 relaxarea pensei diafragmatice;
 sclerodermia - “esofag de sticla”.
Tabloul clinic
 pirozis - arsura retrosternala
 regurgitatii acide sau alimentare (bolnavul acuzand faptul ca simte gust de amar sau
acru in gura)
 durere retrosternala
 odinofagie (deglutitie dureroasa)
 disfagie (deglutitie dificila)
 greturi, varsaturi, balonari → reflecta intarzierea evacuarii gastrice
 flatulenta
 hipersalivatie
 manifestari extradigestive: tuse nocturna, manifestari respiratorii, disfonie, senzatie de
corp strain in gat
Explorari paraclinice
a) Endoscopie digestiva superioara ± biopsie:
- leziuni esofagiene → esofagita, stenoza
- hernie hiatala
Clasificarea esofagitei de reflux - grade:
A. Una sau mai multe zone de pierdere de substanta mai mici de 5mm;
B. Cel putin o pierdere de substanta mai mare de 5mm, dar neconfluenta;
C. Cel putin o pierdere de substanta extinsa intre 3 sau 4 pliuri de mucoasa dar
necircumferentiala;
D. Pierdere de substanta circumferential.
b) Bariu pasaj:
- tulburari motorii: acalazii, spasm difuz esofagian
- stenoza esofagiana
- hernie hiatala (in pozitie Trendelenburg)

Complicatii
- esofagita de reflux, ulcer esofagian, stenoza esofagiana
- epiteliul Barrett - conditie premaligna pentru cancerul esofagian
- hemoragie digestiva superioara – rar

Tratament
a) Igieno-dietetic
- restrictii alimentare: evitarea meselor voluminoase, cafea, ciocolata, bauturi carbogazoase,
grasimi, alcool, etc.
- evitarea fumatului
- evitarea decubitului postprandial
- evitarea medicamentelor ce ↓ presiunea SEI: nifedipina, nitrati,
eufilina, parasimpaticolitice
- scaderea in greutate
b) Medicamentos
- antisecretor:
 blocanti H2 histaminici - Ranitidina, Famotidina, Nizatidina
 blocantii pompei de protoni - esomeprazol (Nexium), omeprazol (Losec, Ultop,
Omez), pantoprazol (Controloc), lanzoprazol (Lanzap)
- prokinetic: metoclopramid, domperidon (Motilium)
- antiacide: Maalox, Novalox, Rennie, Dicarbocalm
- protectoare ale mucoasei: Sucralfat
c) Endoscopic
- stenoze esofagiene: dilatare cu sonde sau baloane de presiune
- HDS - hemostaza endoscopica prin:
 injectarea de adrenalina
 fotocoagulare
 aplicarea de hemoclipuri
- esofagul Barrett: fotocoagularea cu plasma cu Argon sau
mucosectomie endoscopica
- fundoplicatura endoscopica: creearea unui unghi His ascutit
prin plicaturarea endoscopica a fetei gastrice a SEI
d) Chirurgical - foarte rar

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Disconfort abdominal
 Deficit de volum lichidian
  Alimentatie inadecvata prin deficit
 Intoleranta digestiva
 Fatigabilitate
 Deficit de autoingrijire
 Alterarea functiilor vitale - circulatie inadecvata
 Risc de complicatii

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Asigura repausul la pat in pozitie semisezanda;
 Mentine igiena tegumentara, a lenjeriei si a mucoaselor, ingrijeste cavitatea bucala,
indeosebi in caz regurgitatie, voma;
 Recolteaza sange, urina pentru examenele de laborator;
 Supravegheaza scaunul, urina (cantitatea si culoarea), greutatea corporala si le noteaza
in foaia de temperatura;
 Educa pacientul si antreneaza familia pentru a respecta alimentatia in functie de stadiul
bolii si sa renunte la obiceiurile daunatoare (alcool, tutun);
 Hidrateaza, alimenteaza pe cale parenterala pacientul, respectand indicatia medicului;
 Supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a starii
sale;
 Administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare;
 Supravegheaza pulsul, T.A., apetitul, semnele de deshidratare, greutatea corporala si le
noteaza in foaia de observatie;
 Face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
 Pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea interventiei chirurgicale;
 Educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor (scaunul melenic,
caracterul durerii in caz de perforatie, varsaturile alimentare cu continut vechi in caz de
stenoza);
 Alimentatia: regimul alimentar ocupa un loc important, evitandu-se grasimile in exces,
alimentele acide (suc de rosii, pepsi, cola, cafea). Mancarea trebuie portionata, nu se
mananca abundent; masa de seara trebuie se fie cu 2-3 ore inainte de culcare. Alcoolul
si cafeaua sunt contraindicate!

ULCERUL GASTRO-DUODENAL
Definitie
- Ulcerul gastric (UG) si ulcerul duodenal (UD) reprezinta intreruperi circumscrise unice sau
multiple ale continuitatii peretelui gastric sau duodenal, insotite de o reactie fibroasa
incepand de la mucoasa si putand penetra pana la seroasa.

Etiopatogenie
  Ulcerul apare ori de cate ori balanta normala dintre acid-pepsina si factorii de aparare
ai mucoasei gastroduodenale este afectata.
 Cresterea secretiei gastrice (de exemplu in stres) sau alterarea barierei de protectie a
stomacului poate sa apara la:
 persoane cu orar neregulat de alimentatie, exces de condimente, alcool si tutun;
 persoane cu teren ereditar; exista o incidenta crescuta la rudele de gradul intai ale
pacientilor cu ulcer duodenal;
 persoane cu stres fizic si psihic;
 cei cu tratamente cronice cu aspirina, corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene;
 barbati (mai frecvent decat la femei)
 infectia cu Helicobacter pylori, care lezeaza in timp mucoasa gastrica.

Tabloul clinic
♥ durerea - simptomul cardinal:
- sediu pe linia xifo-ombilicala la 2-3cm deasupra ombilicului
- ritmicitate (aparitia clinica in legatura cu mesele)
→ tardiv postalimentar in UD („foame dureroasa” in ulcerul duodenal)
→ 30min. - 1 ora in UG
- caracterul: arsura, senzatie de apasare sau roadere
- durata: 30min. - 1 ora cedand promt sau gradual la ingestia de alimente sau alcaline
- periodicitatea: primavara sau toamna
♥ alte simptome: varsaturi, modificari ale apetitului, scadere ponderala, simptome dispeptice
(pirozis, eructatii, balonari, satietate precoce), iritabilitate, astenie.

Investigatii paraclinice
 Endoscopia digestiva
- prezenta nisei ulceroase ± hemoragie
- prelevarea de biopsii in UG - stabilirea criteriilor de benignitate sau malignitate
- evaluarea inchiderii
♦ Stadializare evolutiva endoscopica a UG - trei stadii:
A (acute) - acut
H (healing) - vindecare
S (scar) – cicatrice
 Endoscopia digestiva
- prezenta nisei ulceroase ± hemoragie
- prelevarea de biopsii in UG - stabilirea criteriilor de benignitate sau malignitate
- evaluarea inchiderii
♦ Stadializare evolutiva endoscopica a UG - trei stadii:
A (acute) - acut
 H (healing) - vindecare
S (scar) – cicatrice
 Examenul radiologic
- metoda complementara de diagnostic, mai ales cand se banuieste o tulburare de evacuare
gastrica (stenoza pilorica)
 Determinarea Helicobacter Pylori prin metode:
- directe necesita endoscopie:
- determinarea HP histologic din biopsii gastrice, testul ureazei sau prin cultura
- indirecte nu necesita endoscopie:
- determinarea anticorpilor anti HP din ser sau chiar din sange integral, saliva
- testele respiratorii
- determinarea antigenului HP fecal

Complicatii
 HDS (manifestata prin hematemeza si/sau melena)
 perforatia ulceroasa
 stenoza pilorica
 malignizarea ulcerului gastric

Tratament
1. Regim alimentar:
- renuntarea la fumat
- evitarea alimentelor acide, iuti sau piperate
- interzicerea consumului de aspirina, AINS si corticoizi
2. Terapia medicamentoasa:
a) antisecretorii: durata terapiei antisecretorii 6-8 saptamani
- blocanti de receptori H2 histaminici: cimetidina, ranitidina, nizatidina, famotidina
- blocanti ai pompei de protoni: omeprazol, pantoprazol, lanzoprazol, esomeprozol
b) protectoare ale mucoasei gastrice: - sucralfat
c) antiacide: - Maalox, Almagel, Alfogel

► Scheme de tratament ale infectiei cu HP

- indicatie: - UGD actual sau in trecut
- dubla terapie:
♦ omeprazol + amoxicilina
- tripla asociere - cea mai frecventa:
♦ omeprazol+amoxicilina+claritromicina
♦ omeprazol+amoxicilina+metronidazol
- cvadrupla asociere:
♦ omeprazol+bismut subcitric+metronidazol+tetraciclina
- durata: 10 zile urmata de un tratament de o luna cu
medicatie antisecretorie (blocanti ai pompei de protoni)

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Disconfort abdominal cauzat de durere
 Anxietate
 Deficit de volum lichidian
 Alimentatie inadecvata prin deficit
 Circulatie inadecvata
 Risc de complicatii

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Asistenta asigura repausul fizic si psihic al pacientului in perioada dureroasa;
 Corecteaza deshidratarea prin perfuzie i.v. cu solutiile indicate de medic;
 Asigura dieta de protectie gastrica individualizata in functie de fazele evolutive ale
bolii, alimentatia fiind repartizata in 5-7 mese/ zi astfel:
 in faza dureroasa: supe de zarzavat strecurate, lapte diluat cu ceai la care treptat
se adauga supa crema de zarzavat, piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, branza de
vaci, paine veche, fainoase fierte in lapte, carne fiarta de pasare sau vita;
 in faza de acalmie: lapte dulce, fainoase fierte in lapte, ou fiert moale, carne de
vita sau pasare fiarta sau la gratar, paine veche de o zi, supe de zarzavat, legume
sub forma de piureuri, sufleuri, biscuiti, prajituri de casa, fructe coapte.
 urmatoarele alimente sunt interzise: laptele batut, iaurtul, carnea grasa, legume
tari ca varza, castraveti, fasole, painea neagra, cafea, ciocolata, supele de carne,
sosuri cu prajeli, mezelurile, condimentele, conservele, dulciurile concentrate,
bauturile alcoolice, fumatul
 Administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare:
medicatia antisecretorie inaintea meselor, medicatia antiacida si alcaninizanta la 1-2
ore dupa mese;
 Supravegheaza pulsul, T.A., apetitul, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea
corporala si le noteaza in foaia de observatie;
 Face bilantul hidric zilnic si cantareste bolnavul;
 Incurajeaza pacientul sa-si exprime ingrijorarea, teama si sa intrebe ori de cate ori are
nelamuriri;
 Ajuta pacientul sa identifice situatiile stresante si incearca sa-i explice necesitatea
depasirii acestora.

EDUCATIA PACIENTULUI PENTRU ASIGURAREA VINDECARII SI

PREVENIREA RECURENTELOR
  Asistentul medical are un rol important in educatia pentru sanatate a pacientului,
proces ce va include urmatoarele repere:
1. medicatia:
•pacientul trebuie sa cunoasca medicamentele pe care le va lua la domiciliu (denumire, doza,
ritm de administrare, efecte secundare)
•pacientul trebuie sa cunoasca medicamentele ce trebuie evitate (aspirina, antiinflamatoarele
nesteroidiene)
2. dieta:
•evitarea meselor abundente
•respectarea unui orar precis al meselor si al gustarilor
•evitarea alimentelor iritante: ceai, cafea, alcool
3.fumatul: oprirea fumatului
4. odihna si reducerea stresului
•cointeresarea familiei in asigurarea unui climat confortabil pacientului cu boala ulceroasa, cu
perioade de odihna zilnica
5. prevenirea si recunoasterea complicatiilor
•hemoragie (paloare tegumentara, confuzie, tahicardie, dispnee)
•perforatie (durere abdominala severa, contractura musculara, varsaturi)
•obstructie pilorica (greturi, varsaturi, distensie abdominala, durere)
6. necesita controlul medical periodic avand in vedere ca boala ulceroasa poate prezenta
recurente.

PANCREATITA CRONICA

Definitie
- afectiune inflamatorie cronica cu evolutie progresiva catre distructie pancreatica exocrina si
endocrina pana la insuficienta pancreatica.
Etiologie:
a) alcoolism cronic
b) litiaza biliara
c) hipercalcemia din hiperparatiroidism
d) obstructii ductale prin:
 traumatism pancreatic
 tumori pancreatice, etc.
e) pancreatite ereditare
e) alte cauze: malnutritie, hemocromatoza
Tabloul clinic
► durere:
- localizata epigastric, periombilical sau in bara
- trenanta, suparatoare, alteori intensa, cvasipermanenta
- iradiata posterior
- declansata de mese abundente
► icter obstructiv
► steatoree cu malabsorbtie
► diabet zaharat secundar
♦ Examenul obiectiv: - nu aduce date relevante, rar se poate palpa un pseudochist pancreatic
mare sau exista suspiciunea unui revarsat pleural ori peritoneal pancreatic

Examene paraclinice
 Biologice:
- cresteri ale amilazemiei, amilazuriei si lipazei serice
- dozarea grasimilor in scaun - steatoree
- dozarea pierderilor de proteine prin scaun - creatoree
- glicemia ↑ - diabet secundar sau TTGO poate evidentia scaderea tolerantei la glucoza
 Evaluarea imagistica: poate diagnostica o PC asimptomatica sau descoperi cauza unei
dureri abdominale atipice
a)Radiografia pe gol: - calcificari pancreatice la 30% din PC calcifiante
b) Ecografia - cea mai uzuala metoda, evidentiaza:
- calcificari pancreatice difuze, heterogenitate pancreatica
- dilatarea ductului Wirsung > 3mm sau prezenta de calculi la acest nivel
- pseudochiste pancreatice
c) Computer tomografia: metoda clasica de diagnostic cat si de urmarire a evolutiei PC
d) Pancreatografia endoscopica retrograda (ERCP): - aspectul morfologic al ductului
pancreatic (dilatari, stenoze)
e) Ecoendoscopia – utila si fidela in diagnosticul PC
 Teste secretorii pancreatice: evalueaza rezerva functionala pancreatica

Complicatii
 pseudochistul pancreatic ce poate fi compresiv
 abcesul pancreatic, produs de infectarea unui pseudochist
 icter obstructiv prin comprimarea coledocului de capul pancreatic hipertrofic
 ascita recidivanta bogata in amilaze, serocitrina sau hemoragica
 tromboza venei splenice sau porte

Tratament
1. igieno-dietetic:
- suprimarea completa si definitiva a alcoolului
- evitarea meselor abundente, bogate in grasimi si proteine
- episoadele acute: repaus alimentar, alimentatie parenterala, sonda
nazo-gastrica
2. medicamentos:
- analgezice (Algocalmin, Piafen, Tramal, Fortral)
- substituienti enzimatici pancreatici (Creon, Mezym forte, Panzytrat, Festal, Cotazym,
Nutryzym, Digestal forte)
- antisecretorii
3. alternativ:
- endoscopic sau chirurgical

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Durere acuta sau cronica recurenta
 Intoleranta digestiva
 Risc de deshidratare
 Anxietate
 Alterarea eliminarilor intestinale
 Deficit de cunostinte.

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Asigura repausul fizic si psihic al pacientului;
 Asigura alimentatia pacientului, in perioadele acute regim hidric, apoi supe de zarzavat
imbogatite cu gris si orez, branza de vaci, oua moi, carne fiarta, piure de morcovi,
sarea fiind permisa;
 In caz de denutritie regimul este hipercaloric;
 Reechilibrarea hidroelectrolitica se realizeaza prin perfuzii cu solutii macromoleculare,
hidrolizate de proteine, solutie Ringer;
 Supravegheaza scaunul pacientului si caracteristicile acestuia si noteaza in foaia de
temperatura;
 Monitorizeaza pulsul, T.A. si le noteaza in foaia de temperatura;
 Evalueaza semnele de deshidratare si informeaza medicul cand constata prezenta lor;
 Supravegheaza durerea notand caracteristicile ei;
 Recolteaza sange si urina pentru examene de laborator;
 Pregateste pacientul pentru investigatii si tehnici;
 Administreaza medicatia prescrisa;
 Educatie - instruieste pacientul cu privire la regimul de viata;
 Interzice fumatul si consumul de cafea;
 Aplica masuri de profilaxie a infectiilor si a complicatiilor.
 HEPATITA CRONICA

Definitie
- procese necro-inflamatorii si fibrotice hepatice cu evolutie de peste 6 luni
La 1/2 din pacientii cu hepatita cronica descoperirea se face cu ocazia unor analize periodice
sau ecografii de rutina.

Etiologie
 cel mai frecvent virusala: - virusul B
- virusul C
- virusul D (obligatoriu cu v. B)
 cauza autoimuna
 cauza medicamentoasa
 steatohepatita non-alcoolica si alcoolica
 cauze metabolice ereditare (deficit de ceruloplasmina, deficit de alfa-1 antitripsina)

 1.Hepatita cronica cu virus B (HBV)

Epidemiologie:
a) rezervorul natural:
- persoanele infectate
- virusul este localizat in: sange, saliva si alte secretii (seminala, vaginala, lapte de san)
- receptivitate generala, cu exceptia celor care au trecut prin boala sau a celor vaccinati
b) transmiterea virusului:
♦ orizontala:
- parenteral sau percutan: sange, derivate din sange, contact cu instrumentar
infectat, inclusiv tatuaje
- contact fizic non-sexual: intrafamilial, colectivitati de copii
- contact sexual
♦ verticala:
- perinatala: de la mama infectata la copil
Tabloul clinic HBV
 cel mai frecvent descoperita intamplator la bolnavii cronici, cu ocazia unor investigatii
de rutina ce evidentiaza transaminaze crescute ± hepatomegalie, splenomegalie;
 majoritatea bolnavilor sunt asimptomatici sau pot acuza astenie, adinamie, scaderea
fortei musculare;
 anamneza bolnavului poate descoperi momente cu potential infectios: injectii,
vaccinari, tatuaje, interventii de mica sau mare chirurgie;
 examenul obiectiv: - hepatomegalie de consistenta crescuta
 - splenomegalie
- icter sau subicter rar

Tabloul biologic HBV

- sdr. hepatocitolitic: ↑ transaminazelor (AST, ALT) de 2-3 ori
- sdr. inflamator: ↑ gamaglobulinelor
- sdr. hepatopriv: ↓ IQ, TQ, albuminemie; putin modificat
- sdr. bilioexcretor: ↑ bilirubinei este destul de rara
- markerii hepatici: Ag HBs, DNA HBV, Ag HBe
- cercetarea virusului D (delta)

Principalii markeri serologici

● Ag HBs - marker de infectiozitate ce apare atat in faza acuta a bolii, cat si la pacientii cu
hepatita cronica; persistenta peste 6 luni dupa o hepatita acuta semnifica cronicizarea
● Ag HBe (antigen de replicare) - semnifica faza replicativa a infectiei; prezenta sa implica o
evolutie agresiva a bolii hepatice
● DNA HBV - reprezinta markerul cel mai sensibil al replicarii virale; pozitivitatea sa se
coreleaza cu viremia
● Ac anti HBs - semnifica imunizare prin infectie sau prin vaccinare
● Ac anti HBc - semnifica trecerea prin boala
● Ac anti HBe - denota o replicare virala redusa la cei cu infectie cr.
! In caz ca avem Ag HBs prezent, Ag HBe pozitiv sau Ag HBe negativ si DNA HBV pozitiv -
replicarea virala activa reprezinta un potential evolutiv al hepatitei cronice.
! Purtatorul non-replicativ de virus B (purtatorii sanatosi): AgHBs prezent, DNA HBV si Ag
HBe lipsesc, iar transaminazele sunt normale.

Explorari paraclinice HBV

 Ecografia abdominala:
 hepatomegalie
 splenomegalie
 adenopatii
 Stadializarea hepatitei cronice se va face prin:
 biopsie hepatica (PBH) sau
 evaluare non-invaziva a fibrozei hepatice
- FibroTest-ActiTest (folosind teste biologice)
- teste elastografice bazate pe ultrasunete (FibroScan, ARFI sau 2D-SWE).
 Fibroscan
 marcher non-invaziv de determinare a fibrozei hepatice
 fibroza in hepatita cronica este evaluata in 4 grade:
- F1 < 7kPa - se poate confunda cu ficatul normal
 - F2 >7,6kPa (fibroza semnificativa)
- F3 > 9,5kPa (fibroza severa)
- F4 > 13kPa (ciroza)
•Valorile normale sub 6 kPa

Tratament HBV
1. Masuri generale:
- regim de viata: activitate fizica usoara si continuarea activitatii profesionale in
formele usoare sau moderate
2. Dieta: - este contraindicat consumul de alcool
- aport suficient de proteine, vegetale si fructe
3. Medicatie „hepatotropa”: Essentiale forte, Liv 52, Lagosa, Endonal etc.
► Anturajul bolnavilor cu hepatita B si personalul cu risc va fi vaccinat impotriva hepatitei
B: Engerix B (0,1,6 luni)
4. Medicatia antivirala - indicata in formele replicative de hepatita B si cu transaminaze
crescute
♦ Interferon: - PegInterferon ( PegIFN-Pegasys), interferon de tip retard, adm. subcutan odata
pe saptamana, 48 sapt. avand efect atat antiviral, cat si imunomodulator
♦ Analogii nucleozidici: - lamivudina, adefovirul, entecavirul, tenofovirul, o tableta/zi, pe
timp indefinite

 2.Hepatita cronica cu virus C HCV

Epidemiologie
♦ transmiterea VHC:
a) parenterala → transfuzii de sange sau droguri injectabile, transplant de organ,
hemodializa, infectii nosocomiale
b) non-parenterala → sexuala si transmiterea verticala (mama-fat), intrafamiliala
♦ sursa de infectie - omul bolnav
♦ receptivitatea populatiei – general

Tabloul clinic
 cel mai adesea sters sau absent;
 caracteristic: astenie persistenta, fatigabilitate, inapetenta, mialgii, dureri in
hipocondrul drept, sindrom dispeptic nesistematizat;
 stadiu avansat de boala - icter, hepato-splenomegalie;
 manifestari extrahepatice induse de tulburari imunologice (purpura trombocitopenica,
artralgii, tiroidita autoimuna, glomerulonefrita membranoasa, ulceratii corneene).

Evaluarea biologica
!!! cele 4 sindroame descrise si la hepatita B
 transaminaze: - valori oscilante, existand cazuri cu valori normale sau cvasinormale
 anticorpii anti HCV
- stabilirea etiologiei
- semnifica trecerea prin hepatita C fara a informa asupra vindecarii
- asocirea cu transaminaze modificate semnifica infectie activa; pentru confirmare se
recomanda determinarea viremiei (ARN HCV)
 evaluarea leziunilor extrahepatice prin determinarea: crioglobulinelor, proteinuriei,
sedimentului Addis, clearence-ului cu creatinina

Evaluarea
 morfologica - prin BPH → stadializarea bolii si decizia terapeutica
 noninvaziva - prin FibroTest sau FibroScan, alternativa la PBH.

Complicatii
- ciroza hepatica
- hepatocarcinom
- purpura
- glomerulonefrita → IRC
- alte boli autoimmune

Tratament
1. Masuri generale: - asemanatoare cu cele din hepatita B
2. Terapia bazata pe interferon
 PegInterferon (adm. sc) si Ribavirina (tb.) – 48 de saptamani
3. Medicatie fara interferon
 Viekirax/Exviera - asociere de Ombitasvir, Partiaprevir, Ritonavir si Dasabuvir - 4 tb/zi
 Harvoni - asociere de Sofosbuvir si Ledipasvir - 1 tb/zi
 Zepatier - asociere de Elbasvir si Grazoprevir - 1tb/zi
!!! Terapia bazata pe interferon a hepatitei cronice HCV a fost aproape abandonata.

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Fatigabilitate
 Toleranta scazuta la activitate
 Alimentatie inadecvata prin deficit
 Intoleranta digestiva
 Alterarea tegumentelor si mucoaselor
 Disconfort
 Eliminare intestinala si urinara inadecvata
 Exces de volum lichidian
  Deficit de autoingrijire

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Asigura repaus fizic si psihic → amelioreaza circulatia hepatica si ↓ incarcarea
functionala hepatica;
 Mentine igiena tegumentara, a mucoaselor si a lenjeriei;
 Recolteaza sange, urina pentru examenul de laborator in vederea evaluarii functiei
hepatice;
 Supravegheaza scaunul, urina (cantitatea si culoarea), icterul tegumentar, greutatea
corporala si le noteaza in foaia de temperatura;
 Hidrateaza pe cale orala pacientul cand este permis si pe cale parenterala in celelalte
situatii, cu solutii de glucoza tamponata cu insulina;
 Alimenteaza pacientul si urmareste respectarea dietei (depinde de stadiul evolutiv si
complicatii);
 Educa pacientul si antreneaza familia pentru a respecta alimentatia si normele de viata
impuse, in functie de stadiul bolii;
 Respecta normele de prevenire a infectiilor nosocomiale, avand in vedere receptivitatea
crescuta a pacientului la infectii;
 Pregateste pacientul si materialele necesare pentru punctia abdominala exploratoare
sau evacuatoare si ingrijeste pacientul dupa punctii;
 Supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a starii
sale, sesizeaza aparitia semnelor de insuficienta hepatica;
 Administreaza medicamentatia prescrisa de medic.

CIROZA HEPATICA (CH)

Definitie
- reprezinta stadiul final al hepatopatiilor cronice, caracterizat prin fibroza extensiva si prin
remanierea arhitectonicii hepatice asociate cu necroze hepatocitare si cu aparitia nodulilor de
regenerare.

Etiologie
1. cauze virale: B, C si D (CH postnecrotica)
2. cauza alcoolica (ciroza Lannec)
3. cauza colestatica:
a) ciroza biliara primitiva (colestaza intrahepatica)
b) ciroza biliara secundara (colestaza extrahepatica)
4. cauza metabolica:
a) boala Wilson (deficit de ceruloplasmina → depunere de cupru)
b) hemocromatoza (depunere de fier)
 c) deficitul de alfa-1 antitripsina
d) glicogenoza (depunere de glicogen)
5. cauza vasculara:
a) ciroza cardiaca (IC severe si prelungite)
b) ciroza din sdr. Budd-Chiari (tromboza venelor suprahepatice, boala venoocluziva)
6. cauza medicamentoasa: metotrexat, amiodarona, izoniazida etc.
7. cauza autoimuna: secundara HA
8. cauza nutritionala: denutritie
9. cauza nedeterminata: ciroza criptogenetica

Tabloul clinic
♦ faze incipiente: simptomele pot lipsi sau poate exista o astenie fizica si psihica
♦ mai tarziu: sangerari gingivale, nazale, subicter sau icter sclerotegumentar
♦ faze tardive: icter, abdomen marit de volum prin ascita, ginecomastie, atrofii musculare ale
centurilor
► Tablou clinic in functie de etiologie:
- alcoolismul → manifestari dispeptice, parestezii, polinevrite, diaree
- manifestari autoimune (hepatita C si HA) → artralgii
- tezaurismozele → manifestari cutanate specifice
► Simptomatologia este determinata de:
a) reducerea parenchimului hepatic: anorexie, fatigabilitate, scadere in greutate, hepatalgii
de efort, febra, prurit, epistaxis, gingivoragii
b) hipertensiunea portala: disconfort si balonari postprandiale, sindrom gazos, ascita

Examen obiectiv
♦ Inspectie:
 stelute vasculare pe toracele antero-superior
 icter sau subicter sclerotegumentar; urini colorate, prurit
 rubeoza palmara
 prezenta circulatiei colaterale pe abdomen, fie periombilical, cu aspect de cap de
meduza, sau pe flancuri
 ascita - marirea de volum a abdomenului ± edeme
 atrofie musculara la nivelul membrelor, este caracteristica in prezenta ascitei → aspect
de „paianjen”
 modificari endocrinologice: parotide hipertrofiate, testicule atrofice, pilozitate cu
dispozitie ginoida la barbati, tulburari de ciclu pana la amenoree la femei
♦ Palpare:
 hepatomegalie: ficat mare, cu margine ascutita, consistenta crescuta, sau nepalpabil in
cirozele atrofice
 splenomegalie
♦ Percutia:
 matitate de tip lichidian → suspiciune de revarsat peritoneal

!! CH poate fi:
- compensata (atunci cand lipsesc ascita si icterul)
- decompensata: - vascular (ascita si edeme)
- parenchimatos (icter)

Afectarea altor organe si sisteme

a) digestive:
 varice esofagiene si fundice
 esofagita de reflux
 gastrita: gastropatia portal-hipertensiva in HTP
 ulcerul gastric sau duodenal
 litiaza biliara
b) extradigestive:
 nervos: - encefalopatia hepatica, neuropatia periferica
 osteo-articular: osteoporoza si osteodistrofia
 cardio-vascular: colectii pericardice, hipotensiune, miocardopatie toxica
 hematologic: tulburari de coagulare, trombocitopenia, anemie microcitara hipocroma
 pulmonar: colectii pleurale, sindrom hepato-pulmonar, hipertensiune pulmonara
primitiva
 renal: sindrom hepato-renal

Investigatii paraclinice
 Diagnostic biologic:
1. sindrom inflamator: ↑ moderata sau marcata a γ globulinelor si a imunoglobulinelor (IgG
in ciroza biliara primitiva; IgA in ciroza alcoolica)
2. sindrom hepatocitolitic: ↑ cresterea transaminazelor este mai redusa decat in HC
3. sindrom hepatopriv: ↑ urobilinogenului, ↓ IQ, a albuminemiei si a colinesterazei
4. sindrom bilioexcretor: ↑ bilirubinei totale, a fosfatazei alcaline si γ GT
♦ anemie, leucopenie si trombocitopenie → hipersplenism
 Diagnosticul ecografic:
 heterogenitate hepatica
 hipertrofia lobului caudat
 ingrosarea si dedublarea peretelui vezicular
 semne de hipertensiune portala
 prezenta ascitei si cantitatea acesteia
 dimensiunile splinei
  Diagnosticul endoscopic:
♦ aprecierea hipertensiunii portale prin evidentierea:
- varicelor esofagiene
♦ aprecierea hipertensiunii portale prin evidentierea - gastropatiei portal hipertensive:
- aspect mozaicat (piele de sarpe)
- aspect hiperemic (vargat)
- aspect de rash scarlatiniform
- forme severe: spoturi hemoragice difuze si sangerare gastrica difuza
 Diagnostic morfologic:
♦ Necesar in formele incipiente de boala
•Biopsia hepatica: evidentiaza procesul de remaniere fibroasa hepatica - rezultate fals
negative in 20% din cazuri.
•Laparoscopia diagnostica: vizualizeaza suprafata hepatica (noduli de regenerare) - de
preferat pt diagnosticul de CH.
•Elastografia Impulsionala (FibroScan) - vezi diagnosticul hepatitei cronice.

Complicatiile CH
1. Hemoragia digestiva superioara
2. Encefalopatia hepatica (EH)
3. Ascita (decompensarea vasculara)
4. Infectarea ascitei si peritonita bacteriana spontana
5. Hepatocarcinomul (HCC)
6. Sindromul hepato-renal (SHR)

Tratamentul CH
1. Masuri igieno-dietetice:
- repaus in cirozele decompensate si in cazul aparitiei complicatiilor
- interzicerea consumului de alcool
- consum de proteine redus in functie de forma clinica
- consum de lichide 1,5-2 l/zi
- consum redus de sare 2-4g/zi, mai ales la cei cu ascita
- prevenirea constipatiei
2. Tratament etiologic:
- ciroze compensate de etiologie virala → tratament antiviral (Lamivudina, Adefovir,
Entecavir, Tenofovir sau
PegInterferon in etiologia B si asociere de medicamente cu actiune antivirala directa -
DAA in etiologia virala C)
- CBP → terapie cu acid ursodeoxicolic
 - ciroza autoimuna → corticoterapie
3. Tratament patogenic:
- corticoterapia: Prednison → ciroza autoimuna compensata, ciroze alcoolice
- acizi biliari → ciroze biliare compensate, ciroze alcoolice sau virusale
- hepatoprotectoare sau trofice hepatice
- suplimente vitaminice
4. Tratamentul complicatiilor
5. Transplantul hepatic

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Disconfort abdominal
 Deficit de volum lichidian
 Alimentatie inadecvata
 Fatigabilitate
 Deficit de autoingrijire
 Risc de alterare a integritatii tegumentelor
 Risc de complicatii

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Asistenta asigura repausul la pat 16-18 ore/ zi in decubit dorsal sau in pozitia adoptata
de pacientul cu ascita masiva, care sa-i faciliteze respiratia,
 Reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea acestuia la pat, pentru a-i
conserva energia;
 Mentine igiena tegumentara, a mucoaselor si a lenjeriei, ingrijeste cavitatea bucala,
indeosebi in caz de gingivoragie;
 Recolteaza sange, urina pentru examenul de laborator in vederea evaluarii functiei
hepatice;
 Supravegheaza scaunul, urina (cantitatea si culoarea), icterul tegumentar, greutatea
corporala si le noteaza in foaia de temperatura;
 Hidrateaza pe cale orala pacientul cand este permis si pe cale parenterala in celelalte
situatii;
 Cantarirea zilnica a pacientului si realizarea bilantului hidric intrari iesiri;
 Ridicarea extremitatilor edematiate;
 Alimenteaza pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, coapte, supe,
piureuri de zarzavat (alimentele sunt desodate).;
 Educa pacientul si antreneaza familia pentru a respecta alimentatia si normele de viata
impuse, in functie de stadiul bolii;
 Respecta normele de prevenire a infectiilor nasocomiale, avand in vedere receptivitatea
crescuta a pacientului la infectii;
  Pregateste pacientul si materialele necesare pentru punctia abdominala exploratorie sau
evacuatorie si ingrijeste pacientul dupa punctii;
 Supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a starii
sale, sesizeaza aparitia semnelor de insuficienta hepatica;
 Administreaza medicatia recomandata de medic;
 Pregateste pacientul in vederea interventiei chirurgicale pentru transplant hepatic la
indicatia medicului.

Regim alimentar in ciroza decompensata

 Restrictia consumului de proteine si alegerea corecta a tipului de proteine: sunt premise
30-50 grame/zi, proteine din vegetale si lactate;
 Suplimentarea aportului energetic; surplusul ponderal usor nu trebuie corectat ci
dimpotriva incurajat;
 Reducerea consumului de sare sub 5 grame/zi este esentiala pentru controlul edemelor
si ascitei; se vor recomanda alte condimente, de exemplu sucul de lamaie, ceapa,
marar, patrunjel;
 Se recomanda consumul de alimente proaspete sau congelate, nu conservate cu sare;
 Reducerea cantitatii de lichide la 1 litru/zi se va recomanda numai in cazurile cu ascita
severa;
 Aport crescut de fibre alimentare concomitent cu administrarea de lactuloza pentru
prevenirea constipatiei.

Educatia pacientului pentru controlul bolii pe termen lung

 Subliniati necesitatea renuntarii definitive la consumul de alcool; in caz de dependenta,
orientati pacientul spre servicii abilitate.
 Specificati necesitatea odihnei in clinostatism in timpul zilei, asigurarea unei diete
echilibrate; in forma compensata de boala dieta trebuie sa fie cat mai aproape de
normal; se mentine restrictia pentru consumul de alcool, sare, alimente prajite.
 Pacientul va fi instruit sa se cantareasca zilnic pentru a monitoriza retentia/depletia de
lichide.
 Se vor explica pacientului aflat pe tratament diuretic permanent efectele adverse ale
medicatiei: posibilitatea aparitiei crampelor musculare, accentuarea oboselii mai ales in
prezenta hipovolemiei, hiper/hipopotasemie, ginecomastie (dupa spironolactona),
dezechilibre metabolice.
 Implicati persoanele apropiate pacientului in ingrijirea acestuia deoarece recuperarea
dupa un episod de decompensare poate fi dificila, indelungata si recaderile frecvente.
 Subliniati necesitatea respectarii controalelor medicale programate.
 Curs 6
NURSINGUL CLINIC IN BOLILE RENALE

 INFECTIILE DE TRACT URINAR

 GLOMERULONEFRITA ACUTA
 COLICA RENALA
 INSUFICIENTA RENALA ACUTA
 INSUFICIENTA RENALA CRONICA

 INFECTIILE TRACTULUI URINAR

Definitie:
Infectia tractului urinar (ITU) - prezenta bacteriilor la acest nivel, insotita de un raspuns din
partea gazdei.
► Eliminarea microorganismelor prin urina este denumita bacteriurie.
► Bacteriurie semnificativa - prezenta unui numar > 100.000 germeni/ml, la doua
determinari consecutive.

Clasificare
● ITU joasa: cistita, uretrita, prostatita
● ITU inalta: pielonefrita acuta (PNA), pielonefrita cronica (PNC)
● ITU acuta
● ITU cronica
● ITU necomplicate: cistita, pielonefrita, bacteriuria asimptomatica
● ITU complicate: sunt conditionate de leziuni favorizante
♦ factori obstructivi: litiaza renala, corpi straini, rinichi polichistici, anomalii
anatomice, disfunctii neurologice ale VU, adenom de prostata
♦ factori diversi: DZ, rinichi transplantat, sarcina, boli metabolice si imunologice
● ITU ♦ recurente: episoade simptomatice alternate cu intervale asimpt.
♦ recadere: ITU recurenta cu acelasi microorganism; survine la un interval scurt de la
terminarea tratamentului
♦ reinfectia: ITU recurenta cu alt microorganism decat cel care a produs primul episode

Etiologie:
- Escherichia coli (75%), Proteus, Klebsiella, Enterobacterii, Stafilococii, Naisseria
gonorrheae, Micoplasme, Chlamidii, Fungi, Virusuri
Etiopatogenie:
- calea ascendenta
- calea hematogena - rar (3%)
PIELONEFRITA ACUTA
Definitie: - inflamatie acuta microbiana a rinichilor
Tabloul clinic:
► Debutul: frecvent acut, cu febra, frisoane, lombalgii, polakiurie, disurie; survine in mod
brutal la o persoana aparent sanatoasa, dar cu:
- factori predispozanti (litiaza renala, adenom de prostata)
- manevre instrumentale la nivelul tractului urinar
► Perioada de stare:
- febra: 38-39˚C, frison, alterarea starii generale
- durere lombara: colicativa, frecvent bilaterala
- herpes labial, cefalee, greturi, varsaturi, inapetenta
- polakiurie, disurie, algurie
- ex. clinic: loji renale sensibile la palpare, manevra Giordano pozitiva

Examene paraclinice
a) Examene biologice:
 examen de urina: leucociturie, cilindri leucocitari, cilindri hematici, hematurie de
obicei microscopica, proteinurie moderata (<1g/24h); numerosi germeni (frecvent
gram negativi, rar coci)
 urocultura se recolteaza inaintea instituirii tratamentului
 examenul sangelui:
- VSH↑, CRP↑, fibrinogen↑
- leucocitoza (10.000-15.000/mm³)
- uree, creatinina - de obicei normale
b) Examenul radiologic:
- radiografie renala simpla: umbre renale marite de volum, uneori
cu calcificari
- examen urografic: rinichi mariti de volum, diminuarea si inegalitatea secretiei
substantei de contrast, arbore caliceal spastic; factori obstructivi: calculoza, tumora,
stenoze ale cailor urinare
c) Examen ecografic:
- largirea ariilor renale, marirea ariei corticomedulare - hipoecogena
- microabcese - zone hipoecogene cu continut neomogen

Evolutie:
- favorabila sub tratament antibiotic
- evolutie prelungita sau nefavorabila in prezenta unui factor obstructiv
- microabcese intrarenale, pionefroza
Complicatii:
 - IRA reversibila
- necroza papilara
- supuratie renala: microabcese, abces renal
- septicemie
- soc toxico-septic

PIELONEFRITA CRONICA
Definitie: - proces inflamator cronic al rinichilor si al pelvisului renal
Tabloul clinic:
- anamneza evidentiaza episoade de cistite sau de PNA
♦ Semne generale:
- sindrom astenic
- sindrom dispeptic (diminuarea apetitului) - sindrom anemic (paloare)
- sindrom febril in perioada de acutizare (39-40ºC), frison, alterarea starii
generale
‼ Intre episoade bolnavul este afebril sau cu mici ascensiuni febrile vesperale
sau un sindrom subfebril prelungit cu valori de 37,2 - 37,5ºC.
♦ Semne locale:
- dureri lombare, de la jena lombara la colici renale
- polakiurie, disurie
► Examenul clinic:
- manevra Giordano + unilateral, rar bilateral
- loji renale sensibile la palpare
- HTA si insuficienta renala dupa o evolutie prelungita a bolii

Examene paraclinice:
♦ Examene de laborator:
- ↑VSH, ↑CRP, ↑Fb, ↑α globulina, ↑ γ-globulinele, leucocitoza
- anemie normocroma
- ureea si creatinina ↑ in puseul acut sever, sau cand se instaleaza IRC
- Ex. urina: - leucociturie ( > 10/mm3 in urina proaspata, 10/camp);
- sediment Addis: > 6.000 leucocite/min.
- proteinurie < 1g/24h, de tip tubular;
- bacteriurie > 100.000 germeni/ml;
♦ Examenul radiologic:
- radiografia renala simpla: calculi radioopaci
- urografia: inegalitate de marime si secretie, neregularitatea conturului renal, corticala
micsorata, calice deformate in "maciuca“, sau aplatizate
- pielografia ascendenta
- cistografia
♦ Ecografia:
- rinichi de marime inegala, contur neregulat, cu ecodensitatea zonei medulare crescuta
si neomogena
♦ Tomografie computerizata - leziuni inflamatorii circumscrise

Complicatii
- necroza papilara
- HTA
- litiaza renala
- IRC

CISTITA
Definitie: - proces inflamator al vezicii urinare de etiologie variata
Etiologie:
- E. coli (cel mai frecvent), Proteus mirabilis, Klebsiella, Enterococ,
Staphylococcus Saprophyticus; rar virala, fungica, factori fizici, chimici,
procese inflamatorii de vecinatate
Patogenia:
- germenii patrund ascendent, prin intermediul uretrei, fiind de origine intestinala, vaginala,
perineala, sau solutii de continuitate de la organe vecine
Factori favorizanti:
- constipatia, relatiile sexuale, reducerea ingestiei de lichide, frigul

A. Cistita acuta: - proces inflamator acut al vezicii urinare

● Simptome clinice: polakiurie, disurie, algurie, durere in regiunea hipogastrica, urini
oligurice si tulburi, rar hematurice, sindrom febril de regula absent
● Date de laborator:
- ex. urina: frecvente leucocite si celule epiteliale plate
- urocultura pozitiva
- hematuria este rara
- proteinurie si cilindrurie absente
● Date paraclinice: ex. cistoscopic → mucoasa intens congestionata, cu desen vascular
evident
● Evolutie: favorabila; se vindeca spontan la 90% din pacienti
● Forme clinice: - cistita acuta simpla
- cistita acuta hemoragica
- cistita emfizematoasa
- cistita recurenta

B. Cistita cronica: - proces inflamator cronic al VU

● Etiologia: - asemanatoare cu cistita acuta, germenul cel mai frecvent fiind E. coli.
● Patogenie: - rol important il au factorii favorizanti obstructivi (calculi vezicali, adenom de
prostata, stricturi uretrale) ca si procesele inflamatorii de vecinatate (colon, organele genitale)
● Tabloul clinic: - polakiurie, disurie, algurie, jena in regiunea hipogastrica, urini tulburi
- perioade de acutizare, cu alternarea perioadelor de acalmie
● Ex. radiologic: - contur vezical neregulat, VU cu modificari de marime si volum,
ingrosarea mucoasei, evidentierea de calculi vezicali, tumori, corp strain
● Ex. ecografic: - idem ex. radiologic
● Cistoscopia: - mucoasa vezicala ingrosata, congestive

Tratamentul infectiei tractului urinar

►Tratament specific etiologic (antibiotice si chimioterapice)
- tratament in doza unica
- tratament de scurta durata (7-14 zile)
- tratament pe termen lung
►Tratament patogenic
►Tratament adjuvant nespecific:
- regim igieno-dietetic, acidifierea sau alcalinizarea urinei, diureza crescuta
►Tratament imunomodulator

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Durere si disconfort legate de infectia si inflamatia uretrei, vezicii urinare, sau a altei
structuri a tractului urinar.
 Cunostinte insuficiente legat de factorii predispozanti ai infectiilor urinare,
identificarea si prevenirea recurentelor, terapia farmacologica adecvata.

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Administreaza analgezice, atispastice si antibiotice pentru diminuarea durerii;
 Asigura pacientului odihna si pozitie in perioada severa a durerilor;
 Incurajeaza ingestia de lichide pentru eliminarea agentilor patogeni din tractul urinar;
 Ofera sfaturi privind igiena locala pacientelor cu infectii urinare recurente:
•utilizarea dusurilor in locul bailor pentru igiena genitala
•minimalizarea contaminarii fecale a organelor genitale prin respectarea directiei „din
fata spre spate" a spalarii
•utilizarea hartiei igienice
 Explicarea importantei ingestiei de lichide in diminuarea concentratiei bacteriene a
urinei;
 Educatie privind evitarea cafelei, ceaiurilor, alcoolului si a bauturilor continand
indulcitori sintetici, in general a bauturilor iritante pentru vezica urinara;
 Educatia privind igiena actului sexual;
  Incurajarea urmarii tratamentului complet conform prescriptiilor;
 Instruire privind golirea completa si frecventa a vezicii (la 2-3 ore) pentru diminuarea
densitatii microbiene;
 Incurajarea pacientelor cu infectii urinare recurente pentru auto-administrarea de
antibiotice, conform prescriptiei;
 Incurajarea ingestiei frecvente a bauturilor din merisor pentru prevenirea infectiilor
urinare.

GLOMERULONEFRITA ACUTA DIFUZA

Definitie: - boala inflamatorie acuta glomerulara renala de etiologie diversa.
Etiologia GNA:
- agentul etiologic cel mai frecvent: Streptococul Bhemolitic grup A
- alte bacterii: streptococul hemolitic grup C, streptococul viridans, stafilococul,
pneumococul, meningococul
- infectii virale
- protozoare
- paraziti: trichinoza
- boli de sistem
- GN primitive:
♦ GN proliferativ mezangiala cu depozite de IgA
♦ GN membrano-proliferativa
♦ GN saraca in depozite immune

GNA poststreptococica
- este forma cea mai frecventa si tipica de GNA
Etiologie: - streptococi β hemolitici din grupa A - nefritigeni, infectia cu localizare
faringiana, dentara, cutanata
Tablou clinic: - frecventa la copil si adolescent, predominand la sexul masculin
► Prezinta trei etape clinice:
a) Perioada de infectie:
- infectie faringo-amigdaliana → sindrom febril, dureri faringiene, tuse, stare generala
alterata
- infectie cutanata → intertrigo, supuratie
- abces dentar
b) Perioada de latenta:
- 2-3 saptamani, cu stare clinica relativ buna sau o usoara indispozitie
- ± microhematurie sau proteinurie discreta
- se formeaza anticorpi si complexe imune
! Aparitia simptomelor clinice la un interval < o saptamana → acutizarea GNC
c) Perioada de stare: - sindromul nefritic acut
♦ sindromul edematos - se datoreaza retentiei de sodiu si apa:
- instalat brusc
- edeme: - faciale, membre inferioare
- albe, moi, lasa godeu
- simptome de congestie circulatorie → cardiomegalie, IC, turgescenta jugularelor,
tuse, EPA, rar encefalopatie (cefalee si convulsii)
♦ oliguria - consecutiva retentiei de apa si sodiu; anuria - rar
♦ sindromul hipertensiv
► dureri lombare: absente sau surde, bilaterale, datorita congestiei renale
► urini: tulburi datorita proteinuriei, sau rosietice datorita hematuriei, rar disurie

Explorari paraclinice
Examene de laborator:
► date de infectie streptococica:
♦ evidentierea streptococului B hemolitic in exudatul faringian
♦ titrul ASLO - ↑ la 3 sapt. de la infectie si revine la normal la 6 luni
♦ Ac anti hialuronidaza si DNA-aza B
► sindrom biologic inflamator nespecific: ↑ VSH, ↑ fibrinogen, ↑ PCR
► sindrom imunologic: - ↑ complexe imune circulante
- factorul reumatoid
► sindrom anemic discret si tulburari de coagulare
► uneori elemente biologice ale sdr. nefrotic: hipoalbuminemie, hiper α 2 globulinemie,
↑CT, ↑TG
► ionograma serica: hiponatremie de dilutie, hiperpotasemie, acidoza (IR)
► examenul de urina:
- hematurie micro- sau macroscopica
- proteinuria 2g/24h; rar > 3,5g/24h in sdr. nefrotic sau < 0,5g/24h
- produsi de degradare ai fibrinei
- cilindruria: cilindri hematici si hialini
► probe renale functionale: ↓Cl creat., ↓ fractia de filtrare, flux plasmatic renal normal,
proba de concentratie este normala
► radiografia renala si urografia: ambii rinichi mariti de volum
► ecografia renala: rinichi mariti, creste indicele parenchimatos
► microscopia electronica: depozite extramembranoase
► imunofluorescenta: depozite granulare de Ig si C3, dispuse mezangial

Complicatii:
- renale: IRA
- cardiovasculare: EPA, IC, encefalopatie hipertensiva, AVC
 - infectioase: urinare, respiratorii

Tratament:
1. Profilactic al focarelor infectioase: Penicilina, Eritromicina
2. Curativ:
- evitarea eforturilor fizice
- regim hipoproteic, hiposodat
- evitarea vaccinarilor pe toata perioada bolii si 2 ani dupa
- Penicilina G 4x250mg/zi, 10 zile; Moldamin 6-12 luni - imunosupresoare asociate cu
corticoterapie in “puls terapie”
- tratament anticoagulant, antiagregant
3. Simptomatic: diuretice de ansa, blocanti de calciu, IECA,
Vasodilatatoare

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Risc de insuficienta a filtrarii renale
 Dezechilibru al fluidelor - in exces

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Monitorizarea functiilor vitale, a echilibrului dintre aport si eliminari si mentinerea
restrictiilor dietetice (sare, proteine) in faza acuta a bolii;
 Administrarea medicatiei, conform prescriptiilor si evaluarea reactiilor pacientului la
antihipertensive, diuretice si antibiotice;
 Instruirea pacientului sa respecte durata tratamentului;
 Respectarea repausului la pat (pana la disparitia edemelor, HTA, hematuriei si
normalizarea VSH – in medie 3 luni);
 Evitarea efortului fizic, ortostatismului prelungit si expunerii a frig;
 Necesitatea supravegherii TA, sumarului de urina si a functiei renale;
 Dispensarizarea de catre medicul de familie si specialistul nefrolog.

COLICA RENALA
Definitie: durere acuta paroxistica produsa de spasmul musculaturii netede al cailor urinare,
localizata in regiunea lombara cu iradiere uretero-vezico-genitala, insotita de polakiurie,
disurie si hematurie microscopica sau macroscopica.

Etiologie:
 Litiaza reno-ureterala
 Cheaguri de sange
 Inflamatii urogenitale
 pielonefrita
  pionefroza
 tuberculoza renala
 Tumorile renale, uter, colon si rect
 Traumatisme

Tabloul clinic
 Durere:
 intensa, paroxistica
 localizata lombar unilateral
 cu iradiere anterioara si inferioara, spre organele genitale externe si fata interioara a
coapsei
 apare in urma unui efort fizic intens, unor trepidatii, ingestii de lichide in cantitate
mare, a tratamentului diuretic sau fara o cauza aparenta
 durata durerii variaza de la cateva minute la cateva ore si se poate repeta daca nu se
inlatura cauza
 intensificata de atingerea regiunii lombare, tuse, stranut, miscari
 Semne vezicale:
 hematurie
 disurie, polakiurie, tenesme vezicale
 Semne generale:
 bolnavul este palid, transpirat, agitat, cautand pozitie antalgica
 hipotensiune, lipotimii, delir (forme prelungite grave)
 febra in caz de aparitie a infectiei urinare
 Semne digestive:
 greturi
 varsaturi
 meteorism abdominal
 oprirea tranzitului intestinal cu tablou clinic de ocluzie dinamica

Investigatii paraclinice:
 Examene de laborator:
 hemoleucograma
 VSH
 uree
 creatinina
 acid uric
 calciu
 fosfor
 Examen de urina:
 macroscopic - urina este tulbure, hematurica sau opaca
  pH-ul urinar: acid (litiaza urica); alcalin (litiaza fosfatica); neutru (litiaza
oxalica)
 sediment urinar: hematii, leucocite, cristale, flora microbiana
 Explorari imagistice:
• Ecografia renala
 evidentiaza dimensiunile rinichilor, prezenta de calculi, staza si
hidronefroza
• Radiografia renala simpla
 evidentiaza calculii radioopaci si nefrocalcinoza
• Urografia
 evalueaza obstructia determinata de calcul si starea functionala a
rinichiului
• Cistoscopie

Tratament
o Repaus la pat
o Restrictie hidrica pe perioada crizei dureroase, ulterior 2-3l/zi
o Calmarea durerii:
 aplicatii locale de caldura
 antalgice si analgezice: Algocalmin i.m., Novalgin i.v., Mialgin
 antispastice: No-Spa, Papaverina, Piafen, Scobutil, Atropina i.v sau i.m
 antiinflamatoare nesteroidiene
 esente volatile Cystenal sau Rowatinex calmeaza durerea prin reglarea
motilitatii pielo-ureterale
o Antibiotice cu spectru larg in caz de infectie, pana la efectuarea uroculturii
!!!!! Bolnavii cu colici rebele la tratament se interneaza in spital.
!!!!! Cazurile rezistente la tratament medical sau cazurile complicate cu suferinta renala se
aplica tratament urologic si, la nevoie, chirurgical.

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Durere acuta
 Afectarea eliminarii urinare
 Risc de infectii

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Administrarea orala sau intravenoasa a lichidelor, conform prescriptiilor (a se evita
hidratarea in exces);
 Monitorizarea eliminarior urinare;
 Incurajarea si sustinerea pacientului in a efectua unele miscari (mersul) pentru a facilita
deplasarea calculilor pe tractul urinar;
  Administrarea antibioticelor conform prescriptiilor si monitorizarea efectelor adverse;
 Monitorizarea caracteristicilor urinii (culoare, densitate, miros);
 Monitorizarea semnelor vitale;
 Sfaturi privind recuperarea dupa interventia de eliminare a calculilor si prevenirea
formarii de noi calculi (dieta, stil de viata, etc.).

INSUFICIENTA RENALA ACUTA (IRA)

Definitie: se caracterizeaza prin deteriorarea rapid progresiva a functiei renale prin scaderea
critica a irigatiei sanguine sau prin lezarea directa a celulelor tubulare.
 Oligurie - diureza sub 400ml urina pe 24 ore
 Anurie - diureza absenta sau sub 50ml urina pe 24 ore
Clasificare:
a) IRA prerenala (functionala): 55-60% din IRA
b) IRA renala (intrinseca): 35-40% din IRA
c) IRA postrenala: < 5% din IRA

Etiologie
Cauze:
 Prerenale - agentii etiologici actioneaza indirect asupra rinichilor prin reducerea
fluxului sanguin renal, cu ischemie renala consecutiva si oprirea secretiei de urina:
 stari de soc (hipovolemic, hemoragic, traumatic, obstetrical, infarct miocardic,
abdomen acut, etc.)
 stari de deshidratare (varsaturi, diaree, transpiratii abundente)
 insuficienta periferica acuta: septicemii, avort septic, soc anafilactic
 Renale - agentii etiologici actioneaza direct asupra parenchimului (tubi, glomeruli,
vase sanguine, interstitii) producand leziuni anatomice:
 necroze tubulare determinate de toate cauzele care dau insuficienta prerenala, de
hemoliza intravasculara (transfuzie cu sange incompatibil), soc prelungit, arsuri
grave, nefrotoxine (substante chimice, medicamente)
 boli renale parenchimatoase (glomerulonefrita poststreptococica, nefrite
interstitiale)
 boli vasculare ale rinichiului (ocluzia arterei sau venei renale)
 Postrenale – IRA survine consecutiv unui obstacol mecanic pe caile excretorii:
 calculi, stricturi sau tumori ureterale
 tumori de vecinatate afectand ambele uretere
 stricturi uretrale, hipertrofie de prostata, etc.
Observatie: mecanismul esential si constant prezent in toate formele de IRA functionala este
determinat in principal de scaderea fluxului renal, care duce la scaderea presiunii de filtrare
glomerulara.
•In IRA prerenala sunt prezente semnele clinice de hipovolemie: hipotensiunea arteriala,
tahicardia, confuzie mentala, turgor tegumentar scazut, mucoase uscate, deshidratate, scadere
in greutate.
• Afectarea directa a parenchimului renal se exprima clinic prin sindrom edematos,
hipertensiune, hematurie, uneori febra si rash cutanat.
•In IRA prin obstructie postrenala oligoanuria este insotita de mictiuni dificile,
polakidisurie.

Tabloul clinic
Semnul esential al IRA este oliguria pana la anurie. Exista cazuri cand diureza este
pastrata, fiind deficitara d.p.d.v. calitativ: hipostenurie, izostenurie (concentratie, respectiv
densitate scazuta).
 Primul stadiu preanuric (latent) cu durata 3-5 zile, predomina simptomele afectiunii
cauzale
 Stadiul doi - faza oligo-anurica (8-10 zile):
 diureza<400ml/zi
 oboseala, cefalee
 anorexie, greturi, varsaturi, meteorism, stomatita, halena amoniacala, sughit,
diaree
 dispnee, tahipnee, aritmii, TA oscilanta
 diateza hemoragica
 somnolenta sau agitatie psihomotorie, convulsii, stari confuzive
 coma in formele foarte grave
 Ultima faza, de reluare a diurezei - cand IRA nu se cronicizeaza (dupa 12-14 zile de
anurie), insotita la inceput de poliurie (3000-3500 ml/24 ore).

Investigatii paraclinice
Examene de laborator:
 Hemoleucograma (eozinofilie, leucocitoza, limfocitoza, monocitoza)
 VSH ↑
 Retentie azotata
 uree ↑
 creatinina ↑
 acid uric ↑
 Echilibru hidroelectrolitic
 hiponatremie
 hiperpotasemie
 hipocalcemie
 hipermagnezemie
  hipocloremie
 Rezerva alcalina scazuta – acidoza metabolica
 Examen de urina:
 sedimentul urinar normal sau microhematurie/leucociturie nesemnificativa
 hematurie
 cilindrii granulosi, eritrocitari sau leucocitari
 cristaluria cu urati sau cu oxalat de calciu
 amilazurie
 corpii cetonici, glicozurie
 mioglobinurie
 urobilinurie
 ECG: aritmii cardiace, blocuri atrioventriculare de diferite grade
 Radiografia abdominala pe gol: calculi radioopaci, rinichi mici sclerosi sau mari
 Ecografia:
 marimea si pozitia rinichilor si a vezicii
 evidentierea unor eventuale malformatii renale, tumori, etc.
 Doppler vaselor renale
 Cistoscopie ± cistografie
 Urografia renala si a cailor urinare (creatinina serica >2 mg/dl si/ sau ureea serica
>40 mg/dl reprezinta contraindicatie )
 CT sau RMN
 Biopsie renala

Tratament
 Se intrerupe medicatia potential nefrotoxica
 respectarea bilantului lichidian (aportul si eliminarile din ziua precedenta + 500 ml
+ pierderile suplimentare extrarenale: varsaturi, diaree, secretii din plagi)
 cateter venos
 monitorizare puls, TA, respiratie, temperatura, diureza, greutate
 reducerea aportului de sodiu la 1g NaCl/zi
 regim bogat in glucide (200-300g) si lipide (100-150g), aport caloric 2000calorii/zi
 tratamentul bolii de baza
 Stadiul de oligo-anurie
 Furosemid i.v. in bolus sau i.v.
 Dopamina i.v. in perfuzie
• Hiperpotasemie:
 glucoza 5% cu Insulina rapida i.v. in perfuzie
 gluconat de calciu i.v. lent, repetat peste 10 min
• Acidoza metabolica:
 Bicarbonat de sodiu i.v. lent timp de 10 min.
 • Prevenirea sindromului de coagulare intravasculara diseminata:
 Enoxaparin sau Fondaparinux s.c.
• In caz de infectii:
 Antibiotic (Ampicilina, Penicilina, Eritromicina, Oxacilina)
• Hemodializa
 Stadiul de restabilire a diurezei (poliurie)
 Dextran 70 i.v. in perfuzie, si/sau Ringer i.v. in perfuzie

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Alterarea volumului lichidian:
 in exces (actuala) – din cauza cresterii volumului extracelular sau a ingerarii
excesive de lichid
 in deficit (potentiala) – legata de cresterea diurezei, varsaturi
 Afectare senzoriala si cognitiva
 Potential de complicatii – infectii
 Alterarea nutritiei - deficit
 Alterarea perfuziei tisulare
 Alterarea integritatii pielii si mucoaselor
 Deficit de autoingrijire

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Asigurarea repausului la pat;
 Recoltarea sangelui pentru examinari de laborator (pH, uree, rezerva alcalina,
ionograma, creatinina) si a urinei pentru examinari fizico-chimice;
 Masurarea TA, puls, temperatura, respiratie (febra si polipneea pot creste pierderile de
apa);
 Efectuarea ECG – pentru a observa aparitia schimbarilor tipice de hiperkaliemie sau
hipokaliemie;
 Masurarea greutatii corporale;
 Efectuarea bilantului hidric (intrari-iesiri)
• observarea varsaturilor (se pierd ioni de Na+, K+, Cl si apa) si combaterea lor
• observarea aparitiei diareei (se pierd ioni de K+)
 Observarea semnelor si simptomelor de infectie;
 Efectuarea ingrijirilor igienice si servirea la pat cu plosca;
 Prevenirea complicatiilor, aprecierea nivelului de constienta (orientarea pacientului in
timp si spatiu), combaterea convulsiilor;
 Suportul psihic al pacientului;
 Corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice
 • in faza oligo-anurica cantitatea de lichide permisa este de 500 ml/zi + pierderi in
celelalte faze restrictia aportului de apa si sodiu se va face numai in prezenta
hipervolemiei
 Impiedicarea acumularii produsilor azotati in cazul anuriei si asigurarea regimului
dietetic;
 Diminuarea catabolismului proteic prin epurare extrarenala, hemodializa si dializa
peritoneala;
 Educarea pacientului:
• explicarea cauzelor care au declansat IRA
• explicarea dietei si necesitatii restrictiei de lichide, sare
• necesitatea ingrijirilor igienice riguroase
• modul de prevenire a complicatiilor
• modul de administrare a medicamentelor (doza, orar, efecte secundare, reactii
adverse)
• necesitatea controalelor medicale ulterioare.
 Educarea familiei - referitor la sprijinul ce trebuie oferit pacientului.

MASURI DE PREVENTIE
 Identificarea si monitorizarea atenta a pacientilor cu afectiuni renale preexistente cu
risc de a progresa spre IRA.
 Hidratare adecvata pre-, intra- si postinterventional.
 Tratamentul prompt al socului cu solutii cristaloide, albumina, transfuzii de sange.
 Compatibilitatea transfuzionala.
 Asigurati supravegherea si ingrijirea aseptica a plagilor drenate, arsurilor.
 Monitorizati diureza si presiunea venoasa centrala la fiecare ora daca starea pacientului
este grava.
 Programati investigatiile diagnostice care necesita restrictia prelungita a aportului de
lichide.
 Respectati cu strictete regulile de asepsie la montarea si manipularea sondelor si
cateterelor.
 Atentie la expunerea la diverse substante nefrotoxice: antalgice, medicamente in
functie de rata filtrarii glomerulare

INSUFICIENTA RENALA CRONICA (IRC)

Definitie
- incapacitatea rinichilor de a-si satisface multiplele functii datorita distrugerii lent progresive
a populatiei de nefroni ce determina:
1. insuficienta functiei excretorii
2. insuficienta functiilor de sinteza
 ► Clinic: sindromul uremic
Boala cronica de rinichi (BCR) se caracterizeaza prin scaderea ratei filtrarii glomerulare
(RFG) < 60ml/min/1,73m2 pe o durata de cel putin 3 luni.
Etiologia - cea mai frecventa:
- glomerulonefrite (GN), nefropatii interstitiale (PNC)
- nefropatia diabetica si vasculare, rinichi polichistic

Stadiile BCR
 Stadiul 1: Boala renala cu RFG=N/↑(> 90 ml/min/1.73 m2)
 Stadiul 2: Reducere usoara a RFG (60-89 ml/min/1.73 m2)
 Stadiul 3a: Reducere usoara pana la moderata a RFG (45-59 ml/min/1.73 m2)
 Stadiul 3b: Reducere moderata pana la severa a RFG (30-44 ml/min/1.73 m2)
 Stadiul 4: Reducere severa a RFG (15-29 ml/min/1.73 m2)
 Stadiul 5: Stadiul uremic/dializa (RFG <15 ml/min/1.73 m2)

Tabloul clinico-biologic
A. Alterarea functiei excretorii a rinichiului si consecintele ei:
1. Alterarea capacitatii de concentrare
- alterarea probei de concentrare maximala (densitate maxima <1.025 )
- scaderea osmolaritatii urinare < 1.010 (izostenurie)
- poliurie cu nicturie
- pericol de deshidratare
2. Alterarea capacitatii de diluare maximala a urinii
!! 1+2 → risc de dezechilibrare hidro-electrolitica
3. Tulburarile echilibrului hidro-electrolitic
- hiponatremie
- hiperpotasemie
- dezechilibre hidroelectrolitice: hiperhidratare hipotona, hiperhidratare izotona,
deshidratare izotona
4. Tulburarile echilibrului acido-bazic → acidoza metabolica:
- pH sanguin < 7,35 (7,35-7,45)
- PaCO2 < 35mmHg (35-45mmHg)
- bicarbonatul plasmatic < 20mEq/l (21-28 mEq/l)
5. Reducerea eliminarii produsilor de catabolism → retentie azotata (↑ concentratia sanguina
a ureei, creatininei)

B. Modificari metabolice si de transport transmembranar:

1. modificari in metabolismul glucidic:
- scaderea tolerantei la glucoza
- instabilitate a echilibrului glucozei
2. modificari in metabolismul lipidic:
- hipertrigliceridemie
- hipercolesterolemie
- ↓ HDL
3. modificari in metabolismul proteic:
- hipercatabolism proteic cu negativarea bilantului azotat

C. Modificari ale organelor si sistemelor:

1. Modificari pulmonare
- edemul pulmonar uremic
- pneumonita uremica
- calcificari pulmonare (datorita hiperpratiroidismului)
- afectare pleurala: pleurita fibroasa, epansamente pleurale
2. Modificari cardio-vasculare
- HTA → accelereaza rata de degradare a functiei renale
- CI - incidenta crescuta datorita aterosclerozei acclerate
- „cardiomiopatia uremica” - tulburari de ritm si conducere, IC, moarte subita
- afectarea pericardului - efuziuni pericardice, pericardita constrictiva subacuta sau
cronica
3. Modificari gastro-intestinale
- gingivostomatita uremica → halena uremica (amoniacala)
- leziuni esofagiene → eroziuni focale
- leziuni gastro-intestinale → HDS, gastrite, duodenite, modificari ale proceselor de
absorbtie
- hepatite acute, cronice, hepatoame
4. Modificari endocrine – hormonale
5. Modificari hematologice
- anemie normocroma, normocitara, nonregenerativa
- splenomegalie
- alterarea coagularii → complicatii hemoragice
6. Modificari imunitare → complicatii infectioase
7. Modificari ale metabolismului fosfo-calcic → osteoartropatia uremica (datorata
hiperparatiroidismului si defectelor in mineralizarea oaselor)
8. Modificari neurologice
- tulburari ale SNC → encefalopatia uremica
- modificari ale SN periferic → neuropatia periferica mixta senzitivo-motorie
- modificari ale SN vegetativ → neuropatia vegetativa
9. Modificari de tip reumatologic
- bursitele uremice
- rupturile spontane de tendoane
 - artrita septica si artrita indusa de cristaloizi
10. Modificari oculare → „ochii rosii ai uremicului”
11. Modificari cutanate
- hiperpigmentare cutanata (galben murdar - maroniu)
- calcificari cutanate
- prurit

Tratament
I. Tratamentul conservator
1. Tratamentul perioadelor de acutizare
- indepartarea tuturor factorilor care accelereaza evolutia IRC:
- indepartarea factorilor obstructivi
- tratarea infectiilor
- corectarea tulburarilor metabolice si a dezechilibrelor hidro-electrolitice
(hipokaliemie, hiperuricemie, hipercalcemie)
- interzicerea sau oprirea utilizarii medicamentelor nefrotoxice
2. Regimul igieno-dietetic
► Masuri generale
- limitarea eforturilor fizice cu repaus in clinostatism prelungit
- modularea administrarii medicamentelor (CI med. nefrotoxice; med. cu eliminare
renala se administreaza in doze reduse, cu o crestere a spatierii intre administrari)
- se contraindica vaccinarile
- se vor evita interventiile chirurgicale
- se vor proteja venele antebratelor in vederea realizarii fistulei AV
► Regimul alimentar
- aport caloric in functie de starea de nutritie 30-35kcal/kg/zi
- -aport de glucide 340-460g/zi
- aport de lipide 80-90g/zi cu raport 1:1 grasimi vegetale, animale
- regim hipoproteic 20-25g/zi + supliment de aminoacizi esentiali (oral sau i.v.)
- suplimentare cu vitamine, Zn, Fe
► Aportul de lichide - saruri este dependent de diureza
- in fazele poliurice - fara restrictie de lichide
- in fazele cand diureza scade aportul de lichide: aport de lichide = diureza + perspiratie
insensibila (500-700ml) + alte pierderi (varsaturi, diaree) + 500ml pentru fiecare grad
peste 380C
- aportul de NaCl - in functie de pierderile urinare de Na si natremie
3. Combaterea acidozei
- administrare orala de substante bazice: ACETOLYT, bicarbonat de Na - reechilibrare
perfuzabila: sol. de bicarbonat, solutie de citrat
4. Reechilibrare hidro-electrolitica
a) hiperhidratarea extracelulara (izotona) → clinic sindrom edematos
- ↓ aportul de Na alimentar
- Furosemid 500-1.000mg i.v. lent
b) hiperhidratarea hipotona (intoxicatia cu apa)
- limitarea aportului de lichide
- fortarea diurezei cu doze mari de Furosemid
- epurare extrarenala
c) deshidratare hipotona - extracelulara
- rehidratare prudenta parenterala cu solutii de ser fiziologic
5. Tulburarile echilibrului K
- hipokaliemia: se corecteaza cand K < 3mEq/l (aport oral 3-6gKCl/zi sau perfuzabil)
- hiperkaliemia: K > 5,5mEq/l (tratament diferentiat in functie de valoare)
6. Tratamentul anemiei din IRC
- preparate injectabile cu Fe-Dextran (Venofer, CosmoFer i.v.)
- terapie de substitutie cu eritropoietina umana recombinata in doze saptamanale
ajustate in functie de faza IRC
7. Tratamentul osteoatropatiei renale
- reducerea aportului de fosfati
- blocarea absorbtiei digestive prin chelatori de fosfati (RenaGel, Carbonat de lantan)
- cresterea eliminarilor de fosfati prin dializa
- cresterea aportului oral de calciu 1-1,5g/zi
- preparate de vitamina D: Calciferitol, alfa calcidiol, calciterol
- paratiroidectomia subtotal
8. Tratamentul complicatiilor cardiovasculare
► HTA
- controlul strict al TA incetineste rata degradarii functiei renale
- trat.: - regim hiposodat
- IECA sau blocanti A II (cand creatinina serica < 3mg/dl)
- diuretice de ansa (Furosemid, Torasemid)
- blocanti ai canalelor de calciu (la b. transplantati)
► cardiomiopatia uremica
- trat. IC: - Digoxin (cu eliminare predominent renala) - doza de intretinere ajustata in
functie de valoarea creatininei serice
- trat. tulburarilor de ritm: Xilina, Mexitil, Propafenona
► pericardita uremica
a) bolnavi tratati conservator → indicatie de dializa
b) bolnavi dializati → cresterea frecventei si duratei sedintelor de dializa
♥ Alte metode: - pericardocenteza cu drenaj prin cateter
- tratament chirurgical
9. Tratamentul pruritului in uremie
- tratament simptomatic: antihistaminice, emoliente cutanate, tranchilizante minore,
expunere la ultraviolete etc.
10. Tratamentul antiinfectios
Antibioticele se clasifica in 3 grupe:
1. A. nefrotoxice ce trebuie evitate: Amfotericina B, Bacitracina, Neomicina,
Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina
2. A. a caror doze trebuie reduse: Tetraciclina, Clindamicina, Chinolonele
3. A. a caror doza nu se reduce (doze medii): Ampicilina, Oxacilina, Doxacilina,
Cefoperazona

II. Tratamentul IR prin tehnici de epurare extrarenala

Tehnicile de epurare extrarenala:
- realizeaza eliminarea din organism a substantelor toxice acumulate
datorita prabusirii functiei de filtrare a rinichilor
- corecteaza dezechilibrele hidro-electrolitice si acido-bazice
- nu influenteaza functiile de sinteza si metabolizare a rinichilor
► Hemodializa - cuprinde procesele fizico-chimice care au loc
de-a lungul unei membrane semipermebile, care separa sangele bolnavului de o solutie
hidroelectrolitica, rezultanta finala a acestora fiind reprezentata de epurarea organismului de
toxinele acumulate si obtinerea reechilibrarii hidro-electrolitice si
acido-bazice a bolnavului.

DIAGNOSTICE DE NURSING
 Retentie hidrica-hipervolemie
 Nutritie deficitara - mai putin decat necesarul
 Afectarea integritatii tegumentare
 Risc de ranire
 Management terapeutic ineficient
 Tulburari al somnului
 Constipatie cronica

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Evaluarea repetitiva pentru semne si simptome de hiperpotasemie - 5.5 mEq/l;
 Monitorizare ECG;
 Monitorizarea gazelor sanguine arteriale pentru evaluarea acidozei metabolice;
 Cantarirea zilnica a pacientului si balanta hidrica;
 Monitorizarea semnelor clinice de hipervolemie: accentuarea edemelor, dispnee,
insuficienta cardiaca;
 Monitorizarea hemoleucogramei;
  Monitorizarea semnelor clinice ce atesta infectie; atentie, febra si leucocitoza pot fi
absente.
Ingrijiri specifice
 Pentru a reduce senzatia de greata si a facilita administrarea medicatiei se recomanda
mese reduse cantitativ si frecvente.
- Restrictie proteica (se vor permite cantitati reduse, individualizate de proteine cu
valoare biologica mare din produse lactate, carne, oua care asigura necesarul de
aminoacizi esentiali proceselor de crestere si reparatie tisulara);
- Lichide -500 ml in plus fata de diureza;
- Necesarul energetic este acoperit din glucide si grasimi;
- Suplimentele vitaminice sunt absolut necesare;
 Asigurarea nutritiei parenterale daca pacientul nu are toleranta digestiva.
Ingrijiri specifice
 Asigurarea igienei tegumentelor si parului:
- se va utiliza sapun neutru sau bazic, se adauga bicarbonat de sodiu, tarate de grau,
uleiuri in apa de baie;
- se vor aplica creme emoliente, antipruriginoase dupa fiecare baie pentru a atenua
senzatia de uscaciune si pruritul.
- unghiile se vor taia scurt
 Se vor administra preparate antipruriginoase per os la nevoie.
 Combaterea constipatiei se face prin:
- administrarea de fibre, supozitoare cu glicerina
- mentinerea unui nivel de activitate fizica adecvat tolerantei pacientului la
efort !!!! Laxativele si purgativele sunt contraindicate datorita faptului ca contin
magneziu, fosfor.
Ingrijiri specifice
 Imobilizarea prelungita determina demineralizare osoasa; recuperarea prin mobilizare
trebuie sa tina cont de gradul de conditionare fizica si de siguranta pacientului; la unii
pacienti este necesara sustinerea fizica si supravegherea chiar si a mersului usor.
 Diselectrolitemia cauzeaza frecvent crampe musculare care pot fi ameliorate prin
masaj si analgetice la recomandarea medicului.
 Programul zilnic al pacientului se ajusteaza astfel incat sa se asigure odihna dupa
sedintele de dializa.
 Explicati pacientului si familiei necesitatea respectarii tratamentului igieno-dietetic si
medicamentos pentru controlul afectiunii cronice subjacente care a dus la afectarea
renala

EDUCATIA PACIENTULUI PENTRU CONTINUAREA INGRIJIRILOR LA

DOMICILIU
  Sa se cantareasca in fiecare dimineata (cresterea in greutate semnifica retentie hidrica).
 Sa consume lichide numai cand ii este sete, fara a depasi cantitatea permisa/zi (poate
suge cuburi de gheata care amelioreaza senzatia de sete fara a creste semnificativ
aportul de lichide).
 Pentru a combate senzatia de gura uscata: sa consume alimente inainte de a bea lichide,
sa mestece dropsuri sau guma de mestecat.
 Sa verifice etichetele produselor alimentare referitor la continutul de potasiu si de
sodiu – sa evite alimentele cu continut crescut in saruri de conservare.
 Sa respecte cu strictete programarile controalelor medicale, ale sedintelor de dializa.
 Sa se adreseze serviciilor sociale locale pentru suport financiar/terapeutic suplimentar
daca acesta este necesar.

Curs 7

NURSINGUL CLINIC IN AFECTIUNILE HEMATOLOGICE

ANEMIILE
Definitie: sunt boli ale eritrocitului care constau in scaderea hemoglobinei (Hb) sub 12 g% la
femei, sub 13 g% la barbati (criteriul principal), a hematocritului (Ht) si a numarului de
hematii (H) in sangele periferic.
● Parametrii eritrocitari normali:

Sex Nr. E. Hb VEM (μ3) HEM (pg) CHEM (%) DEM

(mil/mm3) (g%) (μ)
F 3,8 - 5,2 14  2 82 - 101 27 - 34 34  2 7,5  0,3
B 4,4 - 6 15  2 82 - 101 27 - 34 34  2 7,5  0,2

VEM=volum eritrocitar mediu;

HEM=cantitatea medie de Hb/E;
CHEM=concentratia medie a Hb/E;
DEM =diametru mediu al E.

Clasificare in functie de mecanismul patogenic:

I. Anemii posthemoragice:
a) acute
b) cronice
II. Anemii:
a) prin scaderea productiei de eritrocite
- A. aplastica (hipoplastica)
 - mieloftizie (metastaze)
b) prin scaderea productiei de Hb
- A. feripriva
- A. din boli cronice
- A. sideroblastica
III. Anemii hemolitice prin defect (distructie):
a) defect intraeritrocitar
- defecte membranare: sferocitoza, eliptocitoza, poikilocitoza
ereditara, hemoglobinurie paroxistica nocturna
- hemoglobinopatii: siclemie, talasemie
- anomalii enzimatice: deficit de piruvat-kinaza, deficit de G 6-PDH
b) defect extraeritrocitar - mediat imunologic
- prin autoanticorpi: la cald, la rece
- prin izoaglutinine: accidente transfuzionale
- prin mecanism alergic: medicamente si infectii

Tablou clinic:
- pot fi asimptomatice daca scaderea Hb este lenta
- cu manifestari clinice zgomotoase daca scaderea Hb se instaleaza rapid
► Simptomatologia este nespecifica: fatigabilitate, cefalee, vertij, palpitatii, dispnee, angina
de efort, claudicatie intermitenta
► Examen fizic:
- semne nespecifice: paloare, tahicardie, suflu sistolic, insuficienta cardiaca, stare de soc
- semne specifice: koilonichie, icter, deformari osoase

Explorari paraclinice:
I. Necesare diagnosticului de anemie si de tip morfologic
1) - Hemograma: Hb, Ht, nr. de E, indici eritrocitari
- examinarea frotiului din sangele periferic colorat May Grunwald-Giemsa
2) Numaratoarea reticulocitelor:
- N: 20.000 - 100.000/mm3, 2 - 20% din totalul E
- reticulocitoza reflecta capacitatea regenerativa a sistemului hematopoetic pe linie
eritrocitara
II. Explorari paraclinice cu scop etiopatogenic
1) Sideremia
- in A. feriprive, infectii cronice
- in A. hemolitice
2) Capacitatea totala de legare (fixare) a fierului (CTLF)
- in A. feripriva si sarcina
- in A. hiposideremice (boli cronice, neoplazii)
3) Examenul maduvei osoase
- evidentiaza defecte cantitative si calitative ale E, infiltrari neoplazice, granulomatoase
si fibroze medulare
- coloratia Pearls da indicatii asupra depozitelor de Fe
4) Determinarea bilirubinei indirecte - in A. hemolitice

III. Explorari “tintite” in functie de tipul anemiei

1) A. hemolitice:
- testul Coombs
- dozarea enzimelor eritrocitare (G 6-PDH; glucozo-6-fosfat- dehidrogenaza)
- electroforeza HbF, HbA, HbA2 in talasemii si aparitia unor Hb anormale calitativ
(HbS, C, E) in hemoglobinoze
- autohemoliza (in microsferocitoza)
2) A. prin insuficienta eritropoiezei:
- examen genital, explorare digestiva → anemia feripriva
- dozarea vit. B12, a acidului folic, testul Schilling, determinarea aciditatii sucului
gastric, a factorului intrinsec, gastroscopie, biopsie medulara → A. megaloblastica
- biopsie medulara → pancitopenie

1. ANEMIA FERIPRIVA
Definitie:
 anemie hipocroma in care tulburarea hemoglobinosintezei are drept cauza scaderea
cantitatii totale a Fe din organism
 cea mai frecventa forma de anemie, predomina la femei
Etiopatogenie - deficitul de Fe apare in:
1. Pierderi crescute de Fe prin sangerari cronice sau repetate:
 cauze digestive: UGD, hernie hiatala, gastrita, boala hemoroidala, colita ulcero-
hemoragica, neoplasm, ciroza hepatica cu varice esofagiene
 cauze ginecologice: menometroragii, fibrom, neoplasm uterin
 cauze renourinare: litiaza renala, neoplasm renal sau de vezica
 cauze respiratorii: hemoptizii repetate
2. Aport insuficient de Fe:
 dieta inadecvata
 sindr. de malabsorbtie, in aclorhidrii, stomac rezecat, b. celiaca
3. Necesitati crescute de Fe:
 copii in crestere
 sarcina si alaptare

Diagnostic clinic:
 ! anamneza  anemia este de obicei secundara unei alte boli
  semne din partea SNC si a organelor de simt: astenie, fatigabilitate, cefalee matinala,
acufene, vertij, tulburari de echilibru
 examen tegumente si mucoase: piele palida, uscata, unghii friabile cu striuri
longitudinale, par friabil, incarunteste usor
 semne din partea aparatului cardio-vascular: palpitatii, dispnee de efort, tahicardie,
dureri precordiale de tip anginos
 semne din partea aparatului digestiv: stomatita angulara (cheiloza), ragade
comisurale, atrofia papilelor linguale -> arsuri, atrofia mucoasei faringelui -> disfagie,
gastrita hipotrofica, splenomegalie moderata (revine la N dupa corectare deficitului de
Fe)
 tulburari genito-urinare: tulburari menstruale, menoragii
 alte manifestari: ozena (atrofia mucoasei nazale), pica (apetit pentru substante
necomestibile, dar netoxice - var, pamant) in formele severe de anemie, deficiente
imunitare

Explorari paraclinice:
1. Examenul sangelui periferic
 initial: anizocitoza cu poikilocitoza, hipocromie, microcitoza, CHEM si VEM scazute
 leucocitele moderat scazute cu formula leucocitara normala
 trombocite normale sau moderat scazute; prezenta trombocitozei ridica problema unei
hemoragii active
2. Reticulocitele normale sau usor scazute
3. Metabolismul Fe: - sideremie < 50ug%, feritina serica < 15μg/L
 -CTLF > 350ug/dl
4. Examenul maduvei osoase
 normo sau hiperplazie eritroblastica
 sideroblastii sunt scazuti ca numar
 hemosiderina medulara (coloratia Pearls) scazuta sau absenta
! criteriu major de diagnostic in anemia feripriva
5. Alte investigatii: bariu pasaj, gastroscopie, colonoscopie, rectoscopie

Evolutie, prognostic si complicatii:

Evolutie: - corelata cu gradul anemiei si momentul diagnosticarii
- evolutie favorabila sub tratament
Prognostic: - bun
Complicatii: - cardiovasculare la cei cu CI  angina instabila, accentuarea IC
- neuropsihice → obnubilare, dementa, coma anemica
- digestive → cancer gastric, enterocolita cronica nespecifica

Tratament:
1.Tratament etiologic - depistarea, inlaturarea cauzelor deficitului Fe
2. Tratament patogenic - corectarea deficitului de Fe
► pe cale orala in doza de min. 100-200 mg/zi de Fe elementar (Glubifer, Ferrogradumet,
Sorbifer)
 preferabil dimineata pe nemancate
 durata trat. in functie de severitatea anemiei, inca 4-6 luni dupa corectarea Hb pentru
refacerea depozitelor de Fe
► pe cale parenterala - in caz de intoleranta digestiva, enteropatii severe, necooperare a
bolnavului
 ! risc de soc anafilactic  tratamentul inceput in spital
 100 mg/zi i.m. Fier polimaltozat, Ferrum Haussmann
► transfuzii: in urgenta, anemii severe (Hb < 6g%) si la cei cu CI
3. Tratament profilactic:
 la gravide in a 2-a jumatate a sarcinii
 la cei cu gastrectomie
 la donatorii de sange

2.ANEMII MEGALOBLASTICE
Definitie:
- sunt anemii determinate de alterarea sintezei de ADN
- caracteristica este prezenta celulelor megaloblastice mai ales la nivelul seriei eritrocitare,
eritropoeza inefectiva (distructie intramedulara a precursorilor eritrocitari)
- apare si hemoliza extramedulara
Etiopatogenie:
a) Deficitul de folat:
 reducerea aportului: nutritie deficitara, alcoolism, varstnici, consum lapte de capra
 alterarea absorbtiei: afectiuni ale intestinului subtire
 cresterea necesarului: sarcina, copilarie, boli maligne
b) Deficitul de cobalamina:
 alterarea absorbtiei:
 cauze gastrice (A. pernicioasa, postgastrectomie)
 cauze intestinale (rezectii sau afectiuni ileale, neoplasme, boli granulomatoase, b.
Crohn, b. celiaca)
 reducerea aportului: - vegetarieni
c) AM acute:
 expunerea la oxid nitros
 afectiuni acute severe cu: transfuzii masive, dializa
 expunere la antagonisti relativi ai folatului (Trimetoprim)
d) AM induse medicamentos:
  antagonistii acidului folic (Methotrexat)
 derivati pirimidinici (5-Fluouracil)
 derivati purinici (6-Mercaptopurina)
e) Afectiuni inascute:
 deficit de cobalamina
 erori ale metabolismului folatului
 erori ale metabolismului cobalaminei

Tabloul clinic:
- anemia se dezvolta lent -> simptomatologia este discreta, bine tolerata pana la valori scazute
ale Hb
 simptome de debut:
- legate de anemie (oboseala, paloare, dispnee de efort, cefalee, palpitatii)
- parestezii la nivelul extremitatilor si arsuri linguale
 perioada de stare:
a) manifestari digestive: inapetenta, diaree, dureri abdominale,
varsaturi, glosita Hunter (limba rosie, lucioasa, depapilata)
b) manifestari nervoase (numai in AM prin deficit de
ciancobalamina):
- subiective si functionale: ameteli, mers nesigur, parestezii, apatie, somnolenta, tulburari
vizuale si auditive, impotenta sexuala, psihoza = “nebunia megaloblastica”
- obiective: disparitia sensibilitatii profunde vibratorii, diminuarea reflexelor osteo-
tendinoase, ataxie, semnele Romberg si Babinski +
c) semne cardiace: palpitatii, dispnee de efort, IC
► Examenul fizic:
- paloare cu tenta galbuie “galben pai”
- petesii si hemoragii retiniene
- glosita Hunter
- splenomegalie moderata

Examene paraclinice:
► sangele periferic:
- anemie macrocitara cu VEM 100-1503
- numar de reticulocite scazut
- leucopenie si trombocitopenie
- bilirubinemie, sideremie, feritina serica crescuta
- LDH mult crescut
► maduva hematogena:
- hiperplazie megaloblastica pe seria eritrocitara
 - numarul de sideroblasti crescut
► scaderea nivelului seric al cobalaminei Vit. B12 < 100 pg/ml
► testul Schiling de electie in evidentierea absorbtiei cobalaminei

A) Deficitul de cobalamina
 este determinat cel mai frecvent de alterarea absorbtiei, de obicei datorita A.
Pernicioase
 scaderea secretiei de factor intrinsec de catre mucoasa gastrica
 componenta autoimuna caracterizata prin distructia celulelor gastrice secretante de
acid si pepsina
 atrofia gastrica si aclorhidria sunt prezente la toti pacientii → dublarea incidentei
cancerului gastric
 exista predispozitie inascuta fata de boala
Diagnostic pozitiv:
Se desfasoara pe etape:
- suspiciune clinica (varsta, anamneza, semne clinice)
- confirmarea anemiei (Hb)
- evidentierea caracterului macromegalocitar VEM > 1003
- megaloblastoza medulara prezenta
- atrofie gastrica (gastroscopie + biopsie)
- aclorhidrie histaminorezistenta
- scaderea concentratiei serice a vit. B12 < 100pg/ml
- testul terapeutic cu vitamina B12 (criza reticulocitara dupa 5-9 zile)
Evolutie si prognostic:
- netratata -> deces in 2-3 ani
- se asociaza frecvent cu cancerul gastric
- evolutia si prognosticul sunt mai severe cand terapia cu vitamina B12 a fost tardiv
instituita (semnele neurologice pot sa nu retrocedeze)
Tratament:
- administrarea de vitamina B12 i.m.
♦ doza de atac 100g/zi timp de 2 saptamani, apoi
♦ 100g/saptamana, pana la normalizarea hematocritului
♦ 100g/luna, toata viata
► criza reticulocitara - la 5-9 zile, iar dupa 5-8 saptamani de tratament corect, tabloul
sanguin se normalizeaza

B) Deficitul de acid folic

- principala cauza a deficitului o constituie aportul alimentar scazut; alcoolul scade nivelul
seric al folatului
● Tabloul clinic:
 - anemie megaloblastica, cu deficit de acid folic
- raspuns terapeutic complet la doze fiziologice de acid folic
● Examene de laborator:
- scaderea nivelului seric al folatului < 4 ng/ml
- scaderea valorilor acidului folic eritrocitar
● Tratament:
- acid folic oral 1-5mg/zi
- in sarcina 1mg acid folic/zi

DIAGNOSTICE NURSING
 Intoleranta la activitate
 Risc inalt de infectie
 Vulnerabilitate crescuta fata de pericolele din mediu
 Alterarea integritatii mucoaselor si tegumentelor
 Alimentatie inadecvata (prin deficit)
 Comunicare ineficienta la nivel afectiv, senzorial-motor
 Deficit de cunostinte privind autoingrijirea si prevenirea complicatiilor
 Deficitul de volum lichidian
 Circulatie inadecvata
 Disconfort (abdominal; prurit tegumentar

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Asigura repausul la pat al pacientului, in saloane linistite, luminoase, calduroase;
 Prin conditiile din salon, trebuie sa asigure prevenirea infectiilor intercurente,
intraspitalicesti, avand in vedere rezistenta scazuta la infectii a pacientilor cu boli
hematologice;
 Asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
 Asigura alimentatia pacientului in functie de nevoile sale cantitative si calitative,
modificate de boala:
- in anemii, alimente bogate in fier, calciu, vitamine, bazate pe carne (viscere),
legume verzi si fructe;
 Monitorizeaza temperatura, pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, la intervale de timpi
in functie de gravitatea cazului;

 Sesizeaza aparitia elementelor hemoragice pe tegumente si mucoase -petesii,

echimoze, hematoame si informeaza medicul;
 Supravegheaza eliminarile prin scaun si urina, pentru evidentierea modificarilor de
scaun, a hematuriei nocturne;
  Face bilanjul ingestie/excretie, in cazul pacientilor febrili cu transpiratii abundente si a
celor care prezinta varsaturi;
 Recolteaza produsele pentru examene de laborator si pregateste pacientul si
instrumentarul pentru punctia biopsie;
- Administreaza tratamentul prescris:
- transfuzie de sange integral sau a derivatelor lui (masa eritrocitara, plasma,
concentrat de - factor VIII);
- sesizeaza aparitia accidentelor transfuziei;
- preparate de fier pe cale orala, intre mese sau in timpul mesei;
- preparate de fier de cale parenterala, prin injectii i.m. profunde.

DIABETUL ZAHARAT (DZ)

Definitie:
- DZ este un sindrom caracterizat prin hiperglicemie cronica determinata de scaderea
secretiei de insulina (deficit absolut) si/sau perturbarea actiunii acesteia (deficit relativ),
inducand perturbari si in celelalte metabolisme.
- este important din mai multe motive:
► este foarte frecvent
► este grav afectand negativ speranta de viata si calitatea sa
► este foarte costisitor - are evolutie indelungata → duce la complicatii
cronice:
♦ vasculare
♦ nervoase

Clasificarea glucometabolica conform ESC/EASD 2006

1. Normoglicemie:
- glicemie á jeun <100mg%
- la 2 ore dupa incarcare cu glucoza (TTGO) <140mg%
2. Alterarea glicemiei á jeun (bazale):
- glicemie á jeun ≥100mg% si <126mg%
- la 2 ore dupa incarcare (TTGO) <140mg%
3. Scaderea tolerantei la glucoza - dg. pus doar prin TTGO:
- glicemie á jeun <126mg%
- la 2 ore dupa incarcare (TTGO) ≥140mg% si <200mg%
4. Diabet zaharat:
- glicemie á jeun ≥126mg% la 2 determinari
- la 2 ore dupa incarcare (TTGO) ≥200mg%

Hemoglobina glicozilata
1. Normoglicemie:
- Hb glicozilata (HbA1C) <5,7 %
2. Scaderea tolerantei la
- Hb glicozilata (HbA1C) 5,7 – 6,4%
3. Diabet zaharat:
- Hb glicozilata (HbA1C) ≥ 6,5%

Etiopatogenie:
► DZ tip 1 - DZ insulinodependent:
A. autoimun - frecvent in copilarie si adolescenta
- predispozitia genetica
- autoimunitatea
- factorii de mediu
B. Idiopatic
► DZ tip 2 - DZ neinsulinodependent:
- predispozitia genetica
- obezitatea
- stress-ul psihic

Manifestari clinice ale DZ:

- poliuria > 2.000 ml/24 h - prin mecanism osmotic
- polidipsia
- polifagia
- scaderea in greutate
- astenie, scaderea fortei fizice si intelectuale
- semne si complicatii infectioase (balanopostita, vulvovaginita, gangrena)

Laborator:
a) glicemia á jeun ≥ 126 mg% la 2 determinari
b) glicemia in orice moment al zilei > 200 mg%
c) TTGO - indicatii: - glicemia á jeun 100-125 mg%
- glicemia postprandial 150-200 mg
- persoane cu risc diabetogen crescut
- pentru diagnosticul DZ gestational
- se utilizeaza 75g glucoza
d) glicozuria - apare numai in diabetul zaharat dezechilibrat metabolic
e) Hemoglobina glicozilata HbA1c ≥ 6,5%

Glicemia á jeun( mg%) Glicemia la 2 ore (mg%)

Diabet zaharat ≥ 126 ≥ 200
Alterarea tolerantei la glucoza < 126 ≥ 140 si < 200
Normal < 110 < 140

Forme clinice de DZ:

DZ tip 1 DZ tip 2
Varsta la debut < 30 ani > 40 ani
Tendinta la cetoza mare rara, dar nu exclusa
Tablou clinic semne evidente variabil
dezechilibre frecvente rar semne severe
G (kg) normo/ subponderali frecvent obezi
Complicatii microangiopatie macroangiopatie
Insulinemia deficit absolut, sever hipo/normo/hiperinsulinemie
Ac. anticitoplasma ai celulelor da nu
insulare
Asocierea cu alte boli autoimune da nu
Tratament cu insulina indispensabil uneori
(diabet insulinonecesitant)
Prevalenta in populatie 0,1-0,3 % 1-3 %

Complicatiile DZ:
I. Acute:
1. metabolice: - cetoacidoza diabetica
- acidoza lactica
- coma diabetica hiperosmolara
2. infectioase: - respiratorii, urinare, cutaneo-mucoase
II. Cronice:
1. infectioase: - respiratorii (TBC), urinare, cutaneo-mucoase, ORL etc.
2. degenerative: a) microangiopatia
b) macroangiopatia
c) neuropatia
d) cataracta
e) parodontopatia

Complicatiile DZ:
 Diagnosticul diferential al comei hiperglicemice cu cea hipoglicemica
Criteriul Coma hiperglicemica Coma hipoglicemica
(CAD severa)
debut lent, progresiv rapid, progresiv (in minute)
tonus muscular scazut crescut, contracturi
hidratare deshidratare normala, adesea transpiratie
neuropsihic linistit, aton agitat, adesea cu convulsii si semnul
Babinski bilateral
biologic hiperglicemie, glicozurie, cetonurie hipoglicemie (< 50mg%) de regula
fara glicozurie si fara corpi cetonici

Tratamentul DZ:
► Mijloace de tratament:
1. Modificarea stilului de viata
2. Medicatie antidiabetica: I - Insulina
II - Medicatia orala
1. Modificarea stilului de viata:
- abandonarea fumatului
- activitate fizica regulata peste 30-45 minute/zi, efect hipoglicemiant, individualizata in
functie de tipul diabetului, de gradul de control si de existenta si severitatea complicatiilor
- IMC < 25 kg/m² si in caz de greutate crescuta se recomanda scaderea in greutate cu 10%
- circumferinta abdominala recomandata la barbati < 94 cm
la femei < 80 cm
- glucide: 50-55% din necesarul caloric; de evitat mono- dizaharide
- fibre alimentare: > 30g/zi
- utilizarea edulcorantelor sintetice (zaharina, ciclamatii, aspartamul) si naturale (fructoza,
sorbitol, xylitol)
- grasimi ≤ 30-35 % din necesarul caloric
- proteine: 0,9g/kg/zi (< 0,8g/kgc/24 ore in caz de afectare renala)
- sare: 6 g/zi, , la hipertensivi sub 3g/zi.
•Sunt interzise:
- dulciurile concentrate, strugurii, perele, inghetata, smochinele etc.
- alcoolul si fumatul
- alimentele bogate in cholesterol

 Tipuri de alimente in functie de continutul glucidic:

 alimente cu continut mare glucidic, interzise diabeticului:
 zahar, miere, smochine, dulceturi, curmale uscate, prune uscate, gem de prune,
marmelada, biscuiti, prajituri de cofetarie, lapte condensat, indulcit.
 alimente cu continut glucidic mediu, permise limitat diabeticului:
  paine alba si graham, cartofi, orez, paste fainoase, fasole si mazare boabe, fructe
proaspete, sucuri de fructe.
 alimente permise pacientului diabeticului, fara restrictie:
 morcovi, telina, sfecla, ardei, varza, ceapa uscata, usturoi, rosii, vinete, praz, bere,
lapte si derivate, carne, peste si derivatele lor.

2. Medicatie antidiabetica I. Insulinoterapia:

- cu exceptia CAD toate insulinele se administreaza strict subcutanat
- i.v. se administreaza numai INS cu actiune rapida in urgente
- insulina se pastreaza la 4 °C
- locul de injectare (fete anterioare si laterale ale bratelor, coapselor, paraombilical,
fese) se dezinfecteaza cu alcool si se lasa sa se usuce
- repartitia dozelor de INS: - cea mai mare dimineata > 20 u
- mica la pranz 5-10 u
- medie seara 10-20 u
- la 20-30 min. dupa administrarea INS este obligatorie alimentatia
- aparitia hipoglicemiei (< 50 mg%) → suferinta cerebrala; se va administra de urgenta
100-300 ml glucoza 33%, zahar, siropuri; internare obligatorie
- alte efecte adverse ale INS:
■ reactie alergica la insulina animala
■ insulinorezistenta
■ lipodistrofii, abces local
■ edeme insulinice, tulburari de vedere reversibile in saptamani

Clasificarea insulinelor in functie de durata de actiune:

♦ Insulinele cu actiune rapida - adm. in 3-4 prize/zi s.c.; in urgenta i.v.
- Actrapid HM
- Humulin R
- analogii de insulina: Lispro → Humalog
♦ Insulinele cu actiune intermediara - adm. 2 prize/zi
- animala - Semilente MC
- umana - Insulatard HM, Humulin N
♦ Insuline cu actiune lenta si ultralenta - o priza/zi
- Lantus
- Levemir
- Humalog basal
♦ Insuline premixate (actiune rapida + intermediara sau lenta) - 2 prize/zi; necesita adaugarea
unei insuline rapide la pranz
- Mixtard 30HM
- NovoMix 30
 - Humalog Mix 25, 50

PRECAUTII SPECIALE
•insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc in situatii de urgenta metabolica, in
stari febrile, boli infectioase, traumatisme, interventii chirurgicale;
•insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrand in actiune in mai
putin de 10 minute; deasemenea se pot administra pe cale S.C. si I.M.;
•alegerea locului in functie de tipul de insulina:
 pentru insulinele rapide - abdominal - cu exceptia a 5 cm in jurul ombilicului, zona
in care absorbtia e cea mai rapida;
 insuline intermediare: coapsa, fesa;
 pentru pacientii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face in zona deltoidiana
si coapsa, intr-un unghi de 45°;
 in regiunea abdominala sau fesiera injectarea se face incepand sub un unghi de 90°;
•exercitiul fizic creste rata absorbtiei prin cresterea fluxului sanguin;
•deasemenea expunerea la caldura favorizeaza absorbtia mai rapida si glucidele se
administreaza cu cateva minute mai devreme;
•expunerea la frig incetineste absorbtia, alimentele fiind administrate cu cateva minute mai
tarziu;
•rotatia locului de injectie este important pentru prevenirea complicatiilor (lipohipertrofia -
depunere excesiva de grasime sau lipoatrofia - topirea tesutului grasos subcutanat);
•daca sangereaza sau iese lichid se aplica un tampon pentru 5-8 secunde fara sa se maseze
pentru a nu grabi absorbtia insulinei.

II. Medicatia antidiabetica orala

a. Derivatii de sulfoniluree (SU) b. Biguanide (B) Observatii

In DZ tip 2 la normoponderali
--------------------------------------
CI: DZ tip 1, CAD, infectii, sarcina,
perioperator, DZ tip 2 echilibrat cu
regim alimentar
-----------------------------------------
RA: hipoglicemie, greturi, dureri
epigastrice, hepatice,
rar menifestari hematologice
------------------------------------
Preparate:
In DZ tip 2 la obezi Nu se asociaza preparatele
din aceeasi clasa, dar se
pot asocia intre ele (SU+B)
--------------------------
CI: insuficienta renala,
stari hipoxemice
---------------------------
RA: acidoza lactica
epigastralgii, diaree
-------------------------------- --------------------------
Preparate : Cand asocierea (SU+B) la
- Tolbutamid 1-2 g/zi - Meguan, Siofor, doze maximale nu
- Glibenclamid 2,5-15 mg/zi Glucophage echilibreaza boala se trece
- Glurenorm 15-120 mg/zi (Metformin) 1-3 g/zi la INS
- Minidiab 2,5-40 mg/zi -Silubin (Buformin)
- Amaryl 1-8 mg/zi 100-400 mg/zi

Antidiabetice orale noi:

 Glimepirida - Amaryl;
 Repaglinida - Novonorm;
 Thiazolidindionele - Actos, Avandia;
 Miglitolol - Distabil
DIAGNOSTICE DE NURSING
 Alimentatie inadecvata
 Deshidratare
 Anxietatea
 Risc de infectie
 Risc de complicatii acute
 Risc de complicatii cronice

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 Pentru pacientul ambulator:
 invita periodic pacientul la controale clinice si de laborator in cadrul dispensarului
medical (glicozurie, glicemie);
 Pentru pacientul dezechilibrat, internat in spital:
 asigura alimentatia pacientului;
 evalueaza nevoile cantitative si calitative in functie de varsta, sex, stare fiziologica,
activitatea pacientului, forma bolii: proteine 13-15%, lipide 30-35%, glucide 50%
(250-300 gr) in ratia alimentara/24 h la adult, ca si la persoana nediabetica;
 pentru activitatea usoara se recomanda 30-35 cal./kgcorp/24 h;
 numarul meselor/24 h: 4-5-6 (3 mese principale si 2-3 gustari);alegerea alimentelor
se face in functie de continutul de glucide;
 Pentru pacientul dezechilibrat, internat in spital:
 recolteaza produsele pentru examenul de laborator (sange, urina);
 administreaza medicatia prescrisa de medic la orele indicate:
• insulina ordinara: s.c. in doza recomandata, administrata cu 15-30 min.
inaintea mesei;
• ritmul de administrare: 2-3 ori pe zi, inaintea meselor principale;
administrarea i.v. numai in cazul comei diabetice;
 • insulina monocomponenta, semilenta, lenta o data sau de doua ori pe zi la ore
fixe injectii s.c.;
 respecta cu strictete masurile de asepsie;
 alterneaza locul de injectare pentru a preveni lipodistrofiile;
 administreaza medicatia orala hipoglicemianta; sulfamide sau biguanide si
urmareste efectele secundare ale acestora (greturi, varsaturi, epigastralgii,
inapetenta).
 masoara zilnic diureza si noteaza in foaia de temperatura;
 masoara greutatea corporala la interval de 2-3 zile;
 supravegheaza zilnic temperatura, pulsul, tensiunea arteriala, consemneaza in foaia
de temperatura rezultatul;
 evalueaza manifestarile de deshidratare: aspectul pielii si al mucoaselor, pulsul,
tensiunea arteriala;
 recolteaza urina pentru examenele de laborator;
 asigura conditii de ingrijire in spital in saloane mici, linistite, care sa permita
repausul fizic si psihic al pacientului;
 explica pacientului normele de viata si alimentatie pe care trebuie sa le respecte;
 pacientul este linistit si incurajat, este invatat tehnici de relaxare;
 educa pacientul privind pastrarea igienei personale corporale, in general, si
picioarelor, in special, pentru a preveni escoriatiile, fisurile, bataturile la acest nivel
care se pot infecta usor;
 sesizeaza unele modificari, care se datoreaza unor complicatii: modificari ale
comportamentului (obnubilarea), transpiratii, respiratie
 educa pacientul pentru prevenirea complicatii si il invata sa respecte ratia de
glucide/24 h;
 invata pacientul sa recunoasca semnele si complicatiilor acute si cum sa intervina in
cazul acestora (in caz de hipoglicemie sa-si administreze putina apa indulcita);
 invata pacientul sa foloseasca teste rapide de determinare a glicemiei si glicozuriei
la domiciliu;
 invata pacientul insulinodependent cum sa-si dozeze medicatia;
 implica familia in ingrijirea pacientului pentru a cereea climatul de liniste si
securitate.

HIPERURICEMIA

Definitie:
♦ Hiperuricemia (H) - sindrom caracterizat prin cresterea concentratiei sanguine a uratului
monosodic (sare a acidului uric)
♦ Uricemia (uratemia):
● creste odata cu varsta
 ● VN: 3-6 mg% la femei (inainte de menopauza) ,3-7mg% la barbati

Clasificarea hipeuricemiei:
♦ In functie de mecanismul de producere:
► primara:
- idiopatica > 99%
- defecte metabolice specifice mostenite
► secundara:
- deficit de glucozo-6 fosfataza
- hemolize cronice: anemii hemolitice, leucemii, limfoame
- mecanisme renale
♦ Din punct de vedere anatomo-clinic:
a) Hiperuricemie asimptomatica (latenta)
b) Criza acuta de guta (artrita acuta gutoasa)
c) Guta cronic
Tabloul clinic:
A. Hiperuricemia asimptomatica (latenta):
► clinic: muta; diagnostic intamplator, cu ocazia unor investigatii
biologice, ce includ si dozarea acidului uric
► laborator: uratemie ↑
B. Artrita acuta gutoasa - debutul:
- debut acut de regula noaptea, cu durere articulara, puternica, inflamatie (roseata,
tumefactie, caldura locala)
- barbati > 40 ani
- monoarticular: metatarsofalangian, deget I
- uneori precedat de ″junghiuri″ sau ″luxatii″ (false) cu luni sau chiar ani inainte
- uneori debutul este brutal (minute, cateva ore) cu semne foarte intense: febra,
alterarea starii generale sugerand o infectie a articulatiei
► laborator: - VSH↑, ± leucocitoza ↑(mai ales in formele brutale)
- uratemie ↑
- cristale de urat monosodic in lichidul synovial
B. Artrita acuta gutoasa - perioada de stare:
► istoria naturala: cateva zile in forma usoara → saptamani in forma severa;
► tratamentul face ca simptomele sa dispara si mai rapid, lasand tegumentele cu descuamatie
furfuracee;
► evolutia: cronica, cu pusee si perioade asimptomatice (intercritice);
► pusee foarte multe (favorizate de mers indelungat, traumatisme, alcool, abuz de purine,
infectii), din ce in ce mai frecvente si mai severe, cu timpul devin poliarticulare si incomplet
remise sub tratament, suferinta devenind permanenta.
C. Guta cronica:
1.Tofii gutosi
- 25-50% din pacientii cu guta
- apar frecvent dupa o perioada lunga de evolutie a H, cu pusee repetate de artrita acuta
gutoasa
- mici tumorete superficiale, nedureroase, alb-galbui pe degete, in palma, talpa, ce cresc in
volum
- uneori sunt mari si neregulati, incat deformeaza articulatiile, incaltatul devenind imposibil
(artropatie gutoasa cronica), putand determina anchiloze
- pot ulcera, lasand sa curga o magma alba, cremoasa (″lapte de urat″), formata din cristale de
urat
2. Nefropatia urica:
- Cronica: de regula asimptomatica, evolutie lenta, H. nefiind prin ea insasi factor de risc
pentru insuficienta renala; cand apare se datoreaza mai putin nefropatiei uratice, ci bolilor
asociate (litiaza, HTA, PNC);
- Acuta: cu oligoanurie, se produce prin obstructia tubulara masiva cu cristale de acid uric
(leucemii, limfoame, citostatice); in asemenea conditii favorizante, nefropatia acuta se poate
preveni prin hidratare, alcalinizare si allopurinol.
3. Litiaza urinara urica:
- prevalenta: creste proportional cu eliminare urinara de acid uric
- pH-ul urinar acid favorizeaza precipitarea acidului uric

Tratament:
► Obiective:
- combaterea hiperuricemiei asimptomatice, foarte precoce, mai ales in familii cu istoric de
guta;
- remisiunea puseului de artrita acuta si prevenirea unor noi atacuri;
- prevenirea gutei cronice (tratament de lunga durata).
1. Masuri igieno - dietetice:
- repaus al articulatiilor afectate
- alimentatie saraca in purine (proteine < 0,5g/kgcorp/24ore), - bogata in lichide (diureza >
2.000ml/24ore)
- legume si fructe pentru alcalinizarea urinii, pH~7
- evitarea alcoolului
2.Tratament farmacologic:
► Artrita acuta: - cat mai precoce
- AINS: - Indometacina
- Ibuprofen
- Diclofenac
- Colchicina:
  initial 0,5-1mg, apoi 0,5-1mg la interval de 1-2 ore pana dispare durerea sau pana apar
fenomene adverse digestive, de regula la 4mg (doza totala)
 daca artrita nu se rezolva in 48 ore, nu se mai continua → AINS sau corticoterapie
- Corticosteroizi:
- Prednison
- intraarticular triamcinolon acetonid sau dexametazona fosfat
► Prevenirea gutei cronice (tratament de lunga durata, de fond):
- Colchicina:
- 0,5-1mg/24ore, timp de 1-2 saptamani inainte de inceperea tratamentului
hipouricemiant si cateva luni (3-4) dupa inceperea acestuia, pentru prevenirea unor noi
atacuri
- Allopurinol (Mylurit, Zyloric):
- in doza de 200-400mg/24ore
- Uricozurice:
- Probenecid (Benemid)
- Sulfinpirazona (Anturan)
- Alcalinizarea urinii:
- acetazolamida - Ederen 250mg la culcare, pentru obtinerea unui pH > 6)

DIAGNOSTICE DE NURSING
 In accesul gutos:
•Durere articulara
•Hipertermie
•Mobilitate redusa
 In stadiul cronic:
•Dureri articulare
•Risc de deshidratare alterarea tegumentelor prin prezenta tofilor gutosi
•Mobilitate redusa
•Risc de invaliditati
•Risc de complicatii - litiaza urica

INTERVENTIILE ASISTENTEI
 In accesul gutos:
•Asigura repausul la pat pe toata perioada dureroasa;
•Aplica comprese locale, alcoolizate reci, imobilizeaza articulatia;
•Asigura alimentatia lacto-fainos-vegetariana, hipocalorica, cu un aport mai
mare de lichide;
•Administreaza tratamentul prescris - Colchicina, in doze regresive, ca medicatie
specifica, si antiinflamatoare nesteroide (Indometacin, Fenilbutazona);
  In guta cronica:
•Instituie regimul alimentar:
 hipoproteic (1g/kg corp/zi), (viscerele, mezelurile, conservele de carne,
carnea de vita, de pasare, se exclud);
 legumele, fructele se consuma in alternanta cu produsele lactate, pentru
mentinerea pH-ului alcalin al urinei;
 lichide circa 2 l/zi, pentru a creste clearance-ul uric;
•recolteaza sange si urina pentru examene de laborator;
•educa pacientul, internat sau in ambulator, sa respecte alimentatia pentru a
preveni complicatiile bolii;
•administreaza tratamentul medicamentos pentru a inhiba sinteza acidului uric
(Milurit) sau pentru resorbtia uratului de sodiu;
•suplineste pacientul pentru a-si satisface trebuintele, atunci cand au survenit
anchiloze, invaliditati.

NURSING CLINIC IN URGENTE CHIRURGICALE

CURS 1

• Traumatismele: cranio-cerebrale, vertebro-medulare, toracice, bazinului, membrelor

• Politraumatismele
• Urgente abdominale: pancreatita acuta, ocluzia intestinala, hemoragia digestiva
superioara
• Urgente urologice: colica renala, retentia acuta de urina
• Urgente in ginecologie: hemoragii vulvo-vaginale si uterine

TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE

TCC inchise
1) Comotia cerebrala: abolirea brusca a cunostintei, de scurta durata, total reversibila
- Prim ajutor: repaus culcat, transport corespunzator catre o unitate sanitara( riscul
instalarii unei come)
- Tratament ulterior: repaus fizic si psihic, nu necesita tratament specific
2) Contuzia cerebrala: afectiune cranio-cerebrala traumatica de diferite grade: minora,
moderata, grava
- Simptome: - abolirea/alterarea starii de constienta → coma
- modificari ale pulsului, respiratiei, tensiunii arteriale
- varsaturi, deglutitie dificila/abolita
- semne neurologice (modificari de reflexe, redoare a cefei, crize convulsive)
 - semne oftalmologice (midriaza bilaterala / mioza, miscari pendulare a
globilor ocular)
- Prim ajutor: - controlarea functiilor vitale, a starii de constienta
- mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii
- pozitionarea victimei in decubit lateral sau ventral, cu fruntea sprijinita pe
antebrat
- transport catre o unitate sanitara
- Tratament ulterior: - manevre de terapie intensiva in contuziile grave
- asigurarea unei ventilatii optime, oxigenoterapie
- combaterea hipotermiei, edemului cerebral, hipertoniei
- hidratarea pacientului
- tratament chirurgical la nevoie
3) Dilacerarea cerebrala: leziune distructiva, cu lipsa de continuitate a substantei cerebrale
- Simptome: hemipareza/hemiplegie, monopareza/monoplegia, afazie, hemianopsie
(modificare de camp vizual), edem cerebral
- Tratament: explorare chirurgicala

• TCC deschise
1) Plagi cranio-cerebrale nepenetrante (intereseaza partile moi si oasele craniului, dar s-au
oprit la dura mater) – nu se evacueaza lichid cefalorahidian
2) Plagi cranio-cerebrale penetrante si perforante ( au depasit dura mater si ajung in
profunzime interesand si creierul)
- Atitudinea de urgenta:
- tratamentul plagii la locul accidentului (se taie parul din jurul plagii, tegumentul din jur se
curate si se dezinfecteaza, tamponaj si pansament de protectie, NU compresiv, infasare)
 - mobilizare redusa la minimum pentru a preveni agravarea unor leziuni nervoase si
vasculare
- transport de urgenta intr-un serviciu care are Terapie Intensiva
- tratamentul definitiv al plagii o face medicul neurochirurg

TRAUMATISMELE VERTEBRO-MEDULARE

• Luxatii, fracturi ale corpilor, arcurilor sau apofizelor vertebrale – pot sa dea leziuni ale
maduvei (contuzie medulara, compresiune, sectiune partiala sau totala a maduvei)
• Simptome in fracturi: - durere, contractura grupelor musculare din zona segmentului
fracturat, tumefactie/echimoza locala, crepitatii osoase
- pozitia de torticolis – in fracturile de atlas
• Simptome in fracturi cu sectiune totala de maduva:
- paralizia si pierderea sensibilitatii in regiunile aflate distal de fractura
- interesarea coloanei cervicale – tetraplegie, tulburari de respiratie
(in cazul primelor vertebre cervicale)
- tulburari sfincteriene: retentie de urina, incontinenta de fecale
- abolirea reflexelor osteotendinoase din etajele distale
- tulburari cardiace si respiratorii (in sectiuni medulare cervicale superioare)
• Conduita la locul accidentului:
- se evita tentativa de ridicare a traumatizatului
- se cerceteaza daca are leziuni medulare (inteparea/zgarierea usoara a extremitatilor –
prezenta unei reactii daca nu are interesare medulara)
- inlaturarea imbracamintei prin taiere cu foarfeca
- examinarea traumatizatului – in decubit dorsal
- in caz de miscari de rotatie, se vor efectua “in ax” de mai multe personae
- in cazul unui accidentat contorsionat sau gasit in pozitie sezand va fi degajat fara a se
tractiona de membre, fara flectarea trunchiului si a extremitatii cefalice
- asezarea pe brancard tare, si masuri suplimentare de fixare pe brancarda a capului fata de
trunchi (in cazul fracturilor de coloana cervicala)
- transportul traumatizatului intr-un serviciu de urgenta ( in cazul unui transport > 4 ore
traumatizatul va fi sondat vezical)
- evolutia ulterioara depinde de primele ingrijiri, de modul cum a fost ridicat de la locul
accidentului si transportat pana la spital

TRAUMATISMELE TORACICE

 Traumatisme toracice inchise:

- contuzii ale peretelui toracic
- fracturi si luxatii ale scheletului toracic
  Plagi toracice:
- plagi ale peretelui toracic (nepenetrante)
- plagi penetrante
- plagi ale organelor mediastinale
(trahee, bronhii, inima, plamani, pleura)
 Leziuni cu risc vital imediat: obstructia respiratorie, instabilitate toracica severa,
pneumotorax deschis/cu supapa, hemotorax masiv, tamponada cardiaca, plagi cardiace
 Insuficienta respiratorie prin obstructia cailor respiratorii:
- simptome: miscare ampla a toracelui cu jet de aer ineficient, cianoza, prezenta unui
“horcait”
- cauze: inundarea cailor aeriene cu sange/secretii, aspiratie de corpi straini
- prim ajutor: - controlul digital al cavitatii bucale, indepartarea obstacolelor
- aspirarea secretiilor din faringe
- intubatie traheala – la pacientii comatosi
- in caz de bolnav constient – pozitie semisezanda, se indeamna sa tuseasca
pentru a elimina secretiile
- oxigenoterapie
• Insuficienta respiratorie prin instabilitate toracica:
- cauze: fracturarea unui numar mare de coaste, voletul costal ( provoaca “respiratie
paradoxala”)
- simptome: durere, tahipnee, cianoza
- primul ajutor: - pozitie semisezanda
- suprimarea durerii
- imobilizarea fracturilor si voletului (fixare prin compresiune manuala/ fesi
rulate aplicate pe volet si fixare apoi cu benzi adezive pe hemitoracele
corespunzator)
- este contraindicata imobilizarea fracturilor costale prin bandaje toracice
circulare
- oxigenoterapie si combaterea fenomenelor patologice asociate (varsaturi,
scaderea tensiunii, soc)
• Insuficienta respiratorie prin pneumotorax deschis:
- cauze: plagi penetrante pleuro-pulmonare cu torace deschis
- cavitatea pleurala comunica larg si permanent cu exteriorul
- aerul iese/intra la fiecare miscare respiratorie cu un suierat caracteristic
- respiratie ineficienta cu colabare pulmonara
- prim ajutor: - acoperirea ranii – gest de maxima urgenta – cu comprese sterile
- peste comprese se poate aplica un strat impermeabil
(panza cauciucata, nylon) sau se aplica bratul si antebratul pacientului peste
pansament si se fixeaza in aceasta pozitie
- pozitie senzada/semisezanda
 - transport de urgenta la spital
• Insuficienta respiratorie prin pneumotorax compresiv (cu supapa):
- pneumotoraxul simplu, in cantitate mica – bine tolerat, fara urmari
- cauze: plagi pleuro-pulmonare cu supapa – aerul patrunde in cavitatea pleurala, dar nu mai
poate iesi; rupturi de trahee/bronhii
- simptome: - comprimarea plamanului, a vaselor mari, deplasarea inimii
- asfixie, cianoza, respiratie rapida, superficiala, tuse
- distensia jugularelor, emfizem subcutanat
- prim ajutor: introducerea unui ac in pleura – permite ↓ presiunii intrapleurale
• Insuficienta circulatorie si respiratorie prin hemotorax masiv:
- hemotorax = prezenta sangelui in cavitatea pleurala
- cauze: ruperea vaselor sanguine din plamani, pleura, vasele mamare interne, vasele
intercostale
- simptome: - insuficienta circulatorie (scaderea TA, stare lipotimica)
- insuficienta respiratorie acuta
- prim ajutor: - punctia cavitatii pleurale cu drenarea sangelui
- transport la spital
- transfuzii de sange
• Insuficienta circulatorie si respiratorie prin tamponada cardiaca:
- tamponada cardiaca = acumularea sangelui in pericard
- simptome: - tegumente palide, cianotice
- puls filiform, TA scazuta, jugulare turgescente
- prim ajutor: punctie pericardica ( paraxifoidian/spatiul 5 intercostal stang)
• Insuficienta circulatorie si respiratorie prin plaga cardiaca acuta:
- plaga toracica la nivelul zonei critice: spatiul 2 → 8 intercostal stang, iar lateral pana la
linia mamelonara anterioara dreapta
- pacient palid, tahicardic, tahipneic, puls periferic slab
- prim ajutor: - transport rapid in centru chirurgical cu dotare corespunzatoare
- perfuzie, oxigenoterapie

TRAUMATISMELE BAZINULUI

• Fracturile bazinului includ fracturile oaselor care il compun: osul coxal, fundul
cotilului, ramurile ilio- si ischiopubiene, sacrul si coccisul
• Leziuni de obicei complexe cu implicarea articulatiilor sacroiliece, a simfizei pubiene
si uneori a viscerelor cuprinse in micul bazin
• Diagnosticul de prezumtie:
 -dureri locale pe spinele iliace/crestele iliace/pube/arcada inghinala/prin
apasarea marelui trochanter
  contractura muschilor abdominali – element suplimentar de gravitate (hematom
retroperitoneal/ruptura de vezica, uretra, colon, intestin subtire)
 impotenta functionala relativa a membrelor inferioare
 durere la mobilizarea coapselor
 -largirea bazinului – in disjunctiile pubiene
Primul ajutor: - combaterea starii de soc
- analgezie
- transport pe o targa obisnuita/tare, in decubit dorsal
- interzis transportul pe o patura
Tratamentul in spital: - se stabileste diagnosticul de certitudine in urma examenului
radiologic
- tratament conservator/chirurgical
- fracturi fara deplasare/deplasare moderata – imobilizare la pat 20-30
zile ( recuperare functionala precoce)
- reducerea fracturilor/disjunctiilor
Tratamentul complicatiilor: - in ruptura vezicii si altor viscere abdominale, laparatomie de
urgenta si repararea defectelor existente
- in ruptura uretrei – se incearca introducerea unei sonde uretrale; in caz de
esec – cistostomie suprapubiana

TRAUMATISMELE MEMBRELOR

• Leziuni osteo-articulare: entorse, luxatii, fracturi

• Leziuni de parti moi: plagi, rupturi musculare/tendinoase/ligamentare
• Leziuni neuro-vasculare: leziuni ale nervilor si vaselor
• Mecanisme de producere:
- traumatisme directe – leziunea/fractura survine la locul/foarte aproape de locul
unde a actionat agentul traumatic
- traumatisme indirecte – leziunea/fractura survine la distanta de locul de actiune
a agentului traumatic
• Fracturile = intreruperea totala/partiala a continuitatii unui os
• Tipuri: - fracturi inchise/deschise
- fracturi incomplete/complete
- fracturi fara deplasare/cu deplasare
Fracturile inchise:
- simptomatologie: - semne locale de probabilitate: durerea, echimozele (apar tardiv),
deformarea regiunii, scurtarea segmentului anatomic, impotenta functionala
- semne locale de certitudine: mobilitate anormala,
crepitatii osoase, lipsa transmiterii miscarilor dincolo de
fractura, intrerupere a continuitatii unui os
 - primul ajutor: - hemostaza, toaleta si pansamentul plagilor
- imobilizarea provizorie a fracturilor
- transportul la spital in serviciu de traumatology
Fracturile deschise:
- alaturi de fractura exista si leziuni ale partilor moi (tegument, muschi, aponevroza, vase,
nervi) – poarta de intrare pentru microbi
- infectia osoasa = complicatie a fracturilor deschise, dificil de vindecat
- simptomatologie: ca si a fracturilor inchise + prezenta plagii (durere, sangerare)
- primul ajutor: - indepartarea imbracamintei/incaltamintei din segmentul ranit, inspectia
plagii (pentru a constata daca exista impuritati)
- toaleta fizica si chimica a tegumentului din jurul plagii
- toaleta fizica si chimica a plagii, curatarea plagii prin stergere cu solutii
dezinfectante, in caz de impuritati – spalare abundenta cu ser fiziologic
- NU se pudreaza plagile cu antibiotic
- se mai sterilizeaza o data tegumentul din jurul plagii
- se aplica comprese sterile, in caz de hemoragii – pansament compresiv
pentru a asigura hemostaza
- imobilizarea provizorie a fracturii
- profilaxia antitetanica, administrare antalgice
- transport la spital in serviciu de Traumatologie

Entorsele = leziuni capsulo-ligamentare date de o miscare fortata, iar oasele care formeaza
articulatia raman in pozitia normala, fara fracturi
- usoare (gradul I) – intindere brusca a tesuturilor
- grave (gradul II si III) – rupturi ale unora sau mai multor structuri conjunctive si ligamente
periarticulare
- semne clinice: - durere foarte intensa
- impotenta functionala partiala
- edem, echimoza
- pozitie antalgica caracteristica articulatiei
- masuri de urgenta: - combaterea durerii
- imobilizarea articulatiei cu atele cu vacuum
- repaus regional + comprese reci (in entorsele usoare)
- masaj, caldura si mobilizare fortata contraindicate
- masuri ulterioare: - fasa/ciorap elastic 1-2 saptamani
- in entorsele grave imobilizare 3-4 saptamani
- tratament chirurgical in caz de entorse complexe
- gimnastica medicala dupa terminarea perioadei de imobilizare
Luxatiile = indepartarea traumatica a extremitatilor osoase care alcatuiesc o articulatie de la
raporturile lor normale si mentinerea permanenta in aceasta situatie
 - luxatie completa = cele doua suprafete articulare nu mai au niciun contact intre ele
- luxatie incompleta (subluxatie) = mai exista un oarecare contact
- simptomatologie: - durere (se accentueaza la tentativa de miscare)
- impotenta functionala
- edem, deformarea regiunii, echimoze subcutanate
- scurtarea eventuala a segmentului unde s-a produs leziunea
- uneori parestezii, paralizii, usoara cianoza
- primul ajutor: - administrare antalgice injectabil
- imobilizare
- profilaxie antitetanica
- transport in serviciu chirurgical ortopedic
-masuri in spital: - reducerea pe cale ortopedica (nesangeranda)
- in caz de esec – reducere pe cale chirurgicala (sangeranda)
- important!: - informarea pacientului in caz de suspiciune de leziuni nervoase/vasculare
inaintea executarii oricaror manevre si consemnarea in fisa bolnavului
- se va explora si nota pulsul arterei radiale (in leziunile membrului superior)
si pulsul arterei pedioase (in leziunile membrelor inferioare)

POLITRAUMATISMELE
 Politraumatismele = afectiuni traumatice, in care leziunile periferice (fracturi, plagi
intinse, arsuri) sunt asociate cu leziuni viscerale ce pot determina tulburari ale
functiilor vitale
 Accidentele de circulatie – cauza a peste 50% din totalul politraumatismelor
 Cea mai frecventa cauza de deces pana la varsta de 40 ani
 Important: necesitatea stabilirii bilantului lezional
 4 regiuni anatomice principale afectate de agentul traumatic:
 extremitatea cefalica – notata cu litera C
 toracele –T
 abdomenul – A
 aparatul locomotor (membrele, coloana vertebrala, bazinul) – L
 Politraumatismul poate sa afecteze 2,3 sau toate cele 4 regiuni anatomice enuntate
Masuri de urgenta la locul accidentului:
- crearea unui baraj de securitate – pentru a putea acorda primele ingrijiri
- evaluarea rapida a situatiei printr-o prima examinare
- stabilirea prioritatilor de prim ajutor
• Urgenta I: - stopul cardiorespirator
- hemoragiile mari care nu pot fi oprite cu garou
• Urgenta II: - hemoragii arteriale care pot fi oprite cu garou
- amputatiile de membre
 - plagile mari abdominale
- traumatizatii care si-au pierdut cunostinta
• Urgenta III: - traumatismele craniocerebrale
- traumatismele vertebromedulare si de bazin
- fracturi deschise, plagi profunde
• Urgenta IV: - ceilalti traumatizati constienti, cei cu leziuni superficiale, fracturi ale
membrelor toracice
Transportul politraumatizatilor:
- la cea mai apropiata si corespunzator dotata unitate spitaliceasca
- trebuie sa fie rapid, netraumatizant
- pacientul este incontinuu supravegheat si in caz de nevoie se continua masurile de
reanimare: oxigenoterapie, pipa Guedel, aspirarea secretiilor, analgezice si sedative, perfuzii
Atitudinea de urgenta in spital:
- aprecierea mai exacta a gravitatii leziunilor
- cadrul mediu va urmari functiile vitale si vegetative (puls, TA,
- respiratie, coloratia tegumentului, diureza), va recolta sange pentru
analize de laborator, se va asigura igiena pacientilor
- efectuarea interventiilor chirurgicale de urgenta (hemostaza
chirurgicala, repararea/inlaturarea viscerelor rupte)
Atitudinea pe sectie:
- asistenta va supraveghea permanent bolnavul
- urmareste si inregistreaza: puls, TA, respiratie, diureza si aspectul urinii,
temperatura, tranzitul intestinal
- clinic, se va urmari: faciesul (paloare, cianoza, uscarea buzelor), evolutia
durerii, greturi, varsaturi, tulburarile auzului, vazului
Urmarirea si ingrijirea politraumatizatilor trebuie facuta cu multa pricepere de cadrul
mediu, vindecarea accidentatului depinzand in mare masura de acestea

URGENTE ABDOMINALE:

PANCREATITA ACUTA
 Tipuri : pancreatita acuta edematoasa, pancreatita hemoragica, pancreatita
necrotico-hemoragica
 Cauze: litiaza biliara, obstructia canalului pancreatic si a ampulei Vater(calculi,
neoplasme), consumul excesiv de alcool, infectii, cauze toxice(intoxicatii cu ciuperci),
obezitatea
 Debutul bolii: brusc
 Simptome: - durere abdominala in etajul superior “in bara”, cu iradiere in spate,
continua, de intensitate mare
- varsaturi, meteorism, tulburari de tranzit, stare de soc-in formele grave
  Atitudinea de urgenta:
- internare in spital si mentinerea sub observatie medico-chirurgicala
- recoltarea sangelui: amilazemie, calcemie,glicemie, VSH, leucocite (↑amilazei,
leucocitelor, glucozei si ↓calciului-semnificative pentru diagnostic)
- recoltarea urinei (amilazurie, glicozurie)
- examen radiologic abdominal pe gol
- calmarea durerii (antispastice, antiinflamatorii)
- corectarea tulburarilor hidro-electrolitice
- glucocorticoizi, antibiotic in caz de infectie
- inhibitori ai tripsinei

OCLUZIA INTESTINALA
 Tipuri:
1) Ocluzie mecanica → Cauze: tumori maligne/benigne, corp strain(ghem de ascarizi,
fecalom), stenoze, invaginatie intestinala, volvulus, bride, hernii
2) Ocluzie dinamica(functionala) → Cauze: peritonita, hemoperitoneu, pancreatita acuta,
hemoragii digestive, infarct mezenteric, traumatisme craniene/medulare, uremie, toxicomanii
 Simptome: - durere abdominala, extrem de puternica, initial localizata la locul leziunii
→ generalizata, caracter colicativ, intermitent
- varsaturi: initial alimentare→bilioase→fecaloide
- intreruperea tranzitului intestinal- simptom cardinal
- distensie abdominala (meteorism)
- barborisme (clapotajul intestinal)
- examenul radiologic “pe gol” al abdomenului – imagine radiologica de
nivele hidroaerice in “cuiburi de randunica”
- stare generala alterata, hipotensiune→soc→toxemie
 Atitudinea de urgenta: - internare de urgenta in serviciu de chirurgie
- montare sonda de aspiratie nazo-gastrica
- recoltare sange: ionograma, rezerva alcalina, leucocite
- corectare tulburari hidro-electrolitice si acido-bazice
- interventie chirugicala in majoritatea cazurilor

HEMORAGIA DIGESTIVA SUPERIOARA

 Hematemeza: sange rosu cu cheaguri sau brun inchis (zat de cafea)
 Melena: sangele eliminat prin intestin este negru ca pacura
 H.D.S - mica – pana la 250ml sange pierdut
- moderata – 250-1000 ml sange pierdut, Hb ≥ 10g/dl
- mare – peste 1000 ml sange pierdut, Hb ≤ 8g/dl, soc
 Cauze: varice esofagiene, ulcerul gastric si duodenal, gastrite hemoragice, ulcerul acut
de stres, tumori maligne/benigne ale stomacului si duodenului, ciroza hepatica
  Simptome: HDS mici: slabiciune, transpiratii reci, hipotensiune, lipotimie
HDS moderate: tahicardie, ameteli, hipotensiune, lipotimie
HDS masiva: soc, paloare intensa, extremitati reci, puls rapid, sete
intensa, greturi, polipnee
 Atitudinea de urgenta:
 internare in serviciu de chirugie/ terapie intensiva
 repaus la pat, linistirea bolnavului/apartinatorilor
 colectarea sangelui eliminat intr-un vas si prezentarea catre medic
 curatarea gurii pacientului, capul asezat intr-o parte
 perfuzii cu solutii cristaloide
 supravegherea functiilor vitale din ora in ora
 recoltare sange: hemoleucograma, pregatire sange izogrup, izoRh, eventual
transfuzie de sange
 medicatie hemostatica (Vitamina K, C, trombina, adrenostazin)
 aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se opreste mai
usor daca stomacul este colabat
 Alimentatia:
 se suprima alimentatia pe gura (bolnavul poate primi numai lichide reci cu
lingurita si bucatele de gheata in prima zi)
 se poate administra lapte rece in cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora
 a doua zi sunt permise 12-14 mese compuse din 150-200ml lapte, regim
hidrozaharat
 a treia zi se adauga supe mucilaginoase, gris cu lapte, pireuri de legume, ou
moale, budinci
 se adauga treptat carne slaba de vita/pasare, legume fierte ajungandu-se in cateva
zile (5-7) la o ratie calorica de 1500-2000 calorii

URGENTE UROLOGICE
COLICA RENALA
Cauze: litiaza reno-ureterala, pielonefrita, pionefroza, tuberculoza renala, tumori renale
Simptome: - durere in regiunea lombara, unilateral cu iradiere de-a lungul ureterului spre
organele genitale externe; intensa, continua sau intermitenta, se intensifica la tuse, stranut,
miscari
- neliniste, agitatie
- tenesme vezicale, disurie, hematurie
- greturi, varsaturi
Atitudinea de urgenta:
- internare in serviciul de urologie
- repaus la pat, calmarea durerii (aplicatii locale de caldura), analgezice-
antispastice (scobutil,papaverina, algocalmin)
 - examen complet de urina, recoltare de sange (uree, creatinina,
ionograma, hemoleucograma)
- ceaiuri diuretice/ape minerale 2-3L/24ore
- antibiotic in caz de infectie
- reechilibrare hidro-electrolitica
- tratament urologic/chirurgical

RETENTIA ACUTA DE URINA= Imposibilitatea evacuarii vezicii urinare datorita unei:

- obstructii mecanice – Cauze: stricturi uretrale, ruptura de uretra, calcul/cheag de
sange/tumora vezicala, adenom/cancer de prostata, tumori pelvine
- perturbari functionale – Cauze: postoperator, dupa rahianestezie, posttraumatic,
traumatisme ale maduvei spinarii, AVC, come, meningoencefalite
Simptome: - durere localizata in hipogastru
- paloare, transpiratii, neliniste, anxietate
- glob vezical (tumora ovala, elastica, localizata in hipogastru, deasupra pubelui)
Atitudinea de urgenta:
- sondaj evacuator al vezicii urinare (cateterism vezical)- cu respectarea masurilor de
asepsie si antisepsie
- punctie evacuatorie a vezicii urinare- cu un ac si seringa (asistenta medicala pregateste
materialul si instrumentarul steril)

URGENTE GINECOLOGICE

HEMORAGII VULVO-VAGINALE SI UTERINE

• Hemoragii vulvo-vaginale: - fara legatura cu ciclul menstrual
Cauze: traumatism, accidente, caderi, inflamatii tumorale, polipi, cancer, papiloame, agenti
chimici/caustici
• Hemoragii uterine:
Cauze: fibrom uterin, chiste ovariene, endometrite, neoplasm de corp/col uterin, polipi
cervicali, boli cadiace (boala mitrala), hipertensiune arteriala, boli hepatice, deficit de
estrogeni
Simptome care insotesc hemoragia: - durere abdominala
- stare de anemie acuta sau cronica
- febra- in procese inflamatorii
Atitudinea de urgenta: - internare in serviciul de ginecologie
- administrare hemostatice i.v. (adrenostazin, venostat)
- tamponament vaginal
- administrare perfuzii cu seruri clorurate, glucozate
- tratament etiologic efectuat de medicul ginecolog
 NURSING CLINIC IN AFECTIUNI CHIRURGICALE
PREGATIREA PREOPERATORIE
CURS 2

Pregatirea preoperatorie:
1. Pregatirea fizica si psihica a pacientului
2. Pregatire generala: - bilanz clinic
- bilanz paraclinic
3. Pregatirea pentru operatie
Scop:
 element major de prevenire a infectiilor postoperatorii
 -neutralizarea surselor de suprainfectie, care au originea la nivelul pielii (incizie) sau
la distanta (naso-faringian si vezica urinara)
 -reducerea posibilitatilor de contaminare a pielii prin utilizare de solutii antiseptice
 -depistarea si semnalarea unor leziuni cutanate, infectii ORL sau urinare, paraziti
externi, posibilitati de alergie

1) PREGATIREA FIZICA SI PSIHICA A PACIENTULUI

 Pe sectia de chirurgie – pacientilor trebuie sa li se asigure confort psihic si fizic
(pacientii sunt de multe ori agitati, speriati, au teama de interventia
chirurgicala/anestezie)
 Asistenta medicala are obligatia sa inlature starea de anxietate a pacientilor
 Comportamentul si atitudinea asistentei - aceasta trebuie sa:
 il ajute pe bolnav sa isi exprime gandurile, grijile, teama
 -ii insufle incredere in echipa operatorie
 ii explice ce se va intampla in timpul transportului si in sala de
preanestezie, cum va fi asezat pe masa de operatie, cand va parasi patul,
cand va primi vizite
 sa il asigure ca va fi insotit si ajutat
 Asistenta medicala trebuie sa raspunda cu amabilitate, profesionalism, siguranta si
promptitudine la solicitarile tuturor pacientilor, incat acestia sa capete incredere in
serviciul in care au fost internati
 Atitudinea asistentei medicale: - nici distanta, dar nici familiara
- nici dura, dar nici cu slabiciune
- binevoitoare, dar si autoritara
 Increderea pacientului va scadea daca asistenta medicala:
 nu va dovedi rabdare si pricepere in conducerea unei discutii de inceput
 este insensibila
 aspectul exterior nu va arata sobrietate si demnitate
  limbajul folosit nu va fi adecvat, pe intelesul celui cu care sta de vorba

2) PREGATIRE GENERALA
Bilant clinic:
1. Bilant clinic general:
 asistenta medicala va observa si va consemna: aspectul general al pacientului,
inaltimea si greutatea, varsta aparenta si reala, aspectul pielii, tinuta, faciesul,
mersul, starea psihica
 va urmari atent si sistematic necesitatile pacientului – pentru o ingrijire pertinenta si
de calitate
 ia cunostinta de situatia globala a pacientului, va remarca detaliile importante si
schimbarile care apar in evolutia lui si sunt utile pentru explorarea preoperatorie
 va culege date din surse diverse: foaia de observatie, foaia de temperatura, familia
pacientului, ceilalti membrii ai echipei de ingrijire ( principala sursa de informatii
ramane PACIENTUL)
 starea generala a pacientului si evolutia bolii acestuia se noteaza permanent in FO si
planul de ingrijire – reprezinta baza unui nursing de calitate
2. Culegerea de date privind antecedentele pacientului:
 - antecedente familiale – daca in familie au fost bolnavi cu: neoplasme, diabet,
HTA, tuberculoza
 - antecedente chirurgicale – interventii in antecedente, evolutia postchirurgicala,
complicatii
 - antecedente patologice personale – se vor nota bolile care au influenta asupra
anesteziei/interventiei, daca e fumator, afectiuni cardiace, pulmonare, diabet,
etilism, epilepsie
3. Urmarirea si masurarea functiilor vitale si vegetative:
 - se va urmari, masura si nota: TA, pulsul, respiratia, temperatura, diureza, scaunul
4. Examenul clinic pe aparate:
 - este efectuat de medic prin: inspectie, palpare, percutie, auscultatie
 - este importanta si utila cunoasterea examenului clinic pe aparate de catre asistenta
medicala, pentru completarea bilantului clinic preoperator

Bilanz paraclinic:
- completeaza examenul clinic
- permite aprecierea exacta a starii viitorului operat
- rezultatul examenelor paraclinice depind de profesionalismul si corectitudinea cu care
asistentele medicale au facut recoltarea produselor biologice si patologice sau au pregatit
bolnavul pentru investigatie
1. Examene de rutina: - examene de laborator obligatorii inaintea tuturor interventiilor
chirurgicale (se efectueaza indiferent de starea generala a pacientului): timp de sangerare si
de coagulare, grupa sanguina, hematocrit, glicemie, uree sanguina
2. Examene complete: hemoleucograma completa, VSH, ionograma, echilibrul acido-bazic,
coagulograma completa, transaminaze, proteinemie, probe de disproteinemie, examen de
urina, EKG, radiografie pulmonara
3. Examene speciale: in functie de aparatul/organul pe care se intervine
- explorarea aparatului respirator: radiografia pulmonara, bronhografia, bronhoscopia,
tomografia, spirometrie, examenul sputei
- explorarea aparatului cardiovascular: proba de efort, oscilometrie, EKG, examenul fundului
de ochi (la hipertensivi), examene radiologice (arteriografie, angiocardiografie, flebografie),
cateterism cardiac, recoltare sange pentru determinare colesterol, lipemie
- explorarea tubului digestiv: esofag baritat, irigografie,
esofago/gastro/duodeno/colono/recto/anu-scopie, examenul materiilor fecale, tomografia
- examenul functiei hepatice: tubaj duodenal, recoltare sange pentru determinare bilirubina,
colesterol; coagulograma completa, fibrinogen, electroforeza, dozare proteine, explorarea
pancreasului (scintigrafie, pancreatografie, arteriografie selectiva pancreatica)
- explorarea functiei renale: examen complet de urina, urocultura, recoltare sange pentru
determinare uree, acid uric, creatinina, ionograma; cistoscopie, urografie i.v., cistografie,
pielografie, scintigrama renala, renograma izotopica

3.PREGATIREA PENTRU OPERATIE

Se face in functie de timpul avut la dispozitie si de starea generala a pacientului
A. Timp suficient, pacient independent:
- in ziua precedenta
 repaus, regim alimentar (usor digerabil, consum de lichide pentru: mentinerea
TA, marirea diurezei, diminuarea setei si acidozei postoperatorii)
 -antibioterapie – cand se anticipeaza aparitia unei infectii postoperatorii
 spalaturi vaginale repetate cu antiseptic – pentru interventii ginecologice
 spalatura gastrica in interventii laborioase pe stomac
- in seara zilei precedente:
 Pregatirea pielii:
 baie generala, inclusiv spalarea parului (dupa clisma evacuatoare)
 se limpezeste abundent si se sterge foarte bine
 se verifica regiunea inghinala, ombilicul, axilele, unghiile (scurte, fara lac de
unghii), picioarele, spatiile interdigitale
 toaleta buco-dentara
 toaleta nasului
  ras: cat mai aproape de momentul interventiei (pentru a evita proliferarea
germenilor la nivelul escoriatiilor cutanate); cat mai larg; cu aparat de ras
propriu; badijonaj cu solutii antiseptice; pansament antiseptic uscat
 Pregatirea tubului digestiv:
 clisma evacuatoare (exceptie – interventiile pe rectocolon)
 nu se dau purgative – se face dus dupa clisma
 alimentatie lejera: supa de legume, bauturi dulci sau alcaline
- in ziua interventiei: - pacientul nu mai bea
a. In salon: - se mai face eventual o clisma cu 4 ore inaintea operatiei
- se indeparteaza bijuteriile
- se indeparteaza proteza dentara mobila (se pastreaza in cana cu apa)
- se rebadijoneaza regiunea rasa cu un antiseptic colorat
- se imbraca pacientul cu lenjerie curata
- se pregatesc documentele: FO, analize, radiografii – vor insoti pacientul
b. Transporul pacientului in sala de operatie:
 se face numai insotit de asistenta medicala care are obligatia sa predea pacientul
asistentei de anestezie, impreuna cu documentatia si alte observatii
 se face cu brancard, pat rulant, carucior – in functie de boala si bolnav
 pacient asezat confortabil si acoperit
c. In sala de preanestezie :
 se verifica regiunea rasa si se noteaza eventualele escoriatii
 se verifica starea de curatenie: regiune inghinala, ombilicul, axilele, spatiile
interdigitale, unghiile
 se verifica daca s-a indepartat proteza dentara
 se pregatesc zonele pentru perfuzie prin badijonare cu antiseptic
 instalarea sondei urinare – dupa caz
d. In sala de operatie:
 se executa ultima parte a pregatirii pacientului
 se instaleaza si fixeaza pacientul pe masa de operatie
 monitorizarea functiilor vitale, plasare abord venos
 pregatirea campului operator
 badijonarea cu solutie de betadina (se incepe cu linia de incizie, de la centru
catre periferie si se termina cu zonele septice)
 ajuta la instalarea campului steril

• B. Timp suficient, pacient dependent:

- este obligatorie efectuarea a doua toalete generale la pat, in 24 ore (preferabil cu sapun
antiseptic)
- in rest pregatirea este aceeasi ca pentru pacientul independent
 • C. Pregatirea pacientului in urgente chirurgicale:
- pregatirea pacientului se face in acelasi timp cu pregatirea salii si a chirurgilor
- spalarea cu apa si sapun numai a zonelor cu risc
- raderea cu atentie pentru a nu produce escoriatii
- badijonarea zonei cu antiseptic colorat
- eventualele plagi prezente se vor pansa si proteja
- golirea continutului gastric prin spalatura gastrica (daca este cazul)
- in rest pregatirea preoperatorie este aceeasi ca pentru pacientul independent

ROLUL MORAL AL ASISTENTEI MEDICALE

 Rolul asistentei este de a linisti si a oferi incredere pacientilor
 Aceasta se realizeaza prin: - modul de a vorbi cu pacientii
- asigurarea ca anestezia si interventia sunt benigne
- exemplu de reusita a unui operat cu aceeasi interventie
- mentinerea calmului, antrenand si vecinii de salon
 Se va evita:
 contactul cu alti pacienti operati care sunt obositi, le este rau, au complicatii,
pentru a nu avea termen de comparatie
 sa vorbesti urat cu pacientul si familia acestuia
 sa faci aprecieri personale asupra chirurgului, anestezistului, interventiei si
diagnosticului
 sa se puna in acelasi salon, impreuna, 2 pacienti operati in aceeasi zi cu aceeasi
interventie
CONCLUZII

• Rolul pregatirii preoperatorii a pacientului detine un loc important in prevenirea

infectiilor nosocomiale

• Este necesara punerea in practica a unui protocol precis si detaliat al diferitelor etape
din aceasta pregatire

• Este necesara intarirea legaturilor dintre asistentele medicale din sectia de chirurgie,
terapie intensiva, si cele care lucreaza in salile de operatie si anestezie

• Fiecare sectie este responsabila de numarul si frecventa eventualelor infectii, precum si

urmarirea, alaturi de asistentul de igiena, e executarii corecte a modului de pregatire
preoperatorie a pacientului

NURSING CLINIC IN AFECTIUNI CHIRURGICALE. SUPRAVEGHEREA

POSTOPERATORIE SI INGRIJIRILE PACIENTILOR OPERATI
 CURS 3

SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE
Incepe din momentul terminarii interventiei chirurgicale, inainte ca pacientul sa fie
transportat in camera
1. Reintoarcerea in camera
2. Supravegherea operatului
3. Ingrijirile acordate pacientilor operati
4. Rolul asistentei medicale in perioada postoperatorie

1. REINTOARCEREA IN CAMERA
Transportul pacientului operat:
- indicat a se face cu patul rulant/caruciorul
- pacientul va fi acoperit, va sta cat mai comod
- asistenta medicala se va asigura ca eventuala tubulatura (dren, sonde, perfuzii) nu este
comprimata
- pacientul va fi transportat in decubit dorsal, cu capul intr-o parte
- asistenta medicala va urmari: aspectul fetei, respiratia, pulsul, perfuzia

Instalarea operatului:
- se va face intr-o camera curata, bine aerisita, linistita, prevazuta cu instalatii de oxigen
montate in perete, cu prize in stare de functionare si cu aparatura pentru aspiratie
- patul va fi accesibil din toate partile
- aparatele de incalzire nu vor fi lasate in contact cu un pacient adormit (pentru a evita riscul
unor arsuri grave)
- patul va fi prevazut cu musama si aleza bine intinsa, fara perna
- salteaua va fi antiescara (daca este cazul)
Pozitiile pacientului in pat:
- transferul pe pat va fi efectuat de catre 3 persoane, cu miscari sincrone, pentru a evita
bruscarea operatului
- cea mai frecventa pozitie este decubit dorsal cu capul intr-o parte pana la recapatarea
cunostintei
- in multe cazuri se foloseste si pozitia de decubit lateral drept/stang ( se va schimba la
fiecare 30 minute) – pentru a usura drenajul cailor respiratorii si impiedicarea eventualului
lichid de varsatura sa patrunda in caile aeriene
- poziti semisezand (pozitia FOWLER – cu genunchii flectati cu un sul sub ei) se foloseste in
caz de pacient obez, la cardiaci, operatii la san, torace

2. SUPRAVEGHEREA OPERATULUI
Se bazeaza pe date clinice ip e rezultatele examenelor complementare
Date clinice:
1.Aspectul general al operatului:
- coloratia pielii, a unghiilor (se urmareste aparitia cianozei)
- starea extremitatilor, paloarea/racirea nasului, urechilor, mainilor si picioarelor
- starea mucoaselor (indica starea de hidratare a operatului)
- starea de calm sau agitatie (toropeala sau agitatia extrema pot fi semnele unei complicatii
chirurgicale – ex: hemoragie interna, peritonita postoperatorie)
2. Diferiti parametrii fiziologici:
- tensiunea arteriala se masoara de cate ori este nevoie in primele 2 ore, apoi la 15/30 min in
urmatoarele 6 ore, si 1 data/ora pentru urmatoarele 16 ore – datele se noteaza in foaia de
reanimare
- pulsul se masoara la 10-15 min – se urmareaste frecventa, amplitudinea, ritmicitatea – in
caz de bradicardie/tahicardie se va anunta medicul anestezist
- respiratia – se urmareste frecventa, amplitudinea, ritmicitatea – in caz de modificari
patologice se va anunta medicul anestezist si se va administra oxigen pe masca
- temperatura se masoara dimineata si seara – se va nota in foaia de reanimare
3. Pierderile lichidiene sau sanguine:
- diureza se va relua complet in aproximativ 2 zile de la operatie
- se va masura cantitatea si se va observa aspectul urinii
- daca emisia de urina lipseste, se practica sondajul vezical
- scaunul se reia in urmatoarele 2-3 zile postoperator (precedat de eliminare de gaze)
- daca nu apar gazele – se va folosi tubul de gaze, iar daca scaunul nu apare spontan – se va
face o clisma evacuatoare
- se va nota o aparitie a transpiratiei abundente (poate antrena pierderi importante de apa)
- in caz de varsaturi – se vor nota cantitatea, aspectul si caracterul (bilioasa, alimentara,
sanguinolenta)
- pierderile prin drenaj – se noteaza aspectul si cantitatea pentru fiecare dren in parte
4. Alte semne clinice:
- starea abdomenului (balonare, contractura, accelerare a peristaltismului intestinal)
- starea aparatului respirator – sunt urmarite de chirurg, respectiv de medicul anestezist -
sunt semne importante in evolutia postoperatorie

Examenele complementare:
- completeaza datele clinice
- constituie un ghid precis in conduita reanimarii
- se efectueaza in functie de evolutia postoperatorie a pacientului
- se va evita repetarea lor in exces pentru a nu produce dificultati privind starea venelor prin
punctii venoase repetate
- Rx pulmonar – in caz de complicatii pulmonare postoperatorii
- teste de coagulare – necesare la pacientii sub tratament anticoagulant
 - hemograma – indica pierderile sanguine si arata gradul de anemie
- examenul de urina – releva concentratia in uree si electroliti
- examenul chimic al lichidului din drenaj (in special in caz de fistula digestiva
postoperatorie)

Datele clinice si biologice – vor fi consemnate in foaia de temperatura (de supraveghere) sau
in foaia de reanimare
Asistenta medicala are obligatia de a completa la timp si corect aceste foi
1. Foaia de temperatura:
 indispensabila in toate cazurile chirurgicale, indiferent de amploarea interventiei
 se vor nota: temperatura (dimineata si seara), pulsul, TA, diureza, scaunul, ziua
operatiei (ziua operatiei nu se numeroteaza – denumita “ziua chirurgului”),
medicamentele administrate pre- si postoperator + dozele, ingrijiri pre- si
postoperatorii (sondaj vezical, clisma)
2. Foaia de reanimare:
 completeaza datele din foaia de temperatura
 -este completata in serviciul de terapie intensiva
 se vor nota: - cantitatea de lichide iesite/pierdute: volumul diurezei, volumul
aspiratiilor gastro-duodenale si al varsaturilor; pierderile prin dren, fistule, diaree,
transpiratii
- cantitatea de lichide intrate: perfuzii cu seruri glucozate si clorurate;
bauturile per os
 BILANTUL HIDRIC = raportul dintre ingestie si excretie
= poate fi echilibrat (caz ideal), in plus sau deficitar
 Perfuziile cu plasma, masa eritrocitara sau sange integral nu vor fi calculate la
“intrari” in bilantul lichidian – au rol in refacerea masei sanguine si nu reprezinta un
aport hydric

3. INGRIJIRILE ACORDATE PACIENTILOR OPERATI

 In momentul trezirii si pana la acesta asistenta medicala va supraveghea permanent
operatul pentru a impiedica eventuale incidente: varsaturile, agitatia
 Imediat dupa trezire:
 va mentine pacientul in decubit dorsal primele ore, decubit lateral, apoi semisezand
 va asigura confortul, va verifica cearsaful sa nu aiba cute, va curata gura mentinand-o
umeda in permanenta
 toaleta zilnica + pieptanatul parului + toaleta cavitatii bucale de 3X/zi
 dupa folosirea bazinetului sau urinarului se va face toaleta perineala
 va incuraja pacientul sa se miste in pat, sa se intoarca singur de pe o parte pe alta, sa
se ridice in pozitie semisezand
 va respecta micile obisnuite ale fiecarui pacient
 Primele zile postoperatorii:
a) lupta impotriva durerii
 nu se vor administra calmante fara indicatia medicului si fara a se cunoaste
caracterul durerii
 Durerile parietale – apar datorita tractiunii musculare asupra suturilor profunde,
atunci cand pacientul se misca sau datorita unui hematom la nivelul plagii –pentru
calmare sunt suficiente calmante banale
 Durerile profunde – cauze: distensii viscerale ale tubului digestiv, colici
abdominale, dureri legate de dren
 in cazul operatiilor pe membre – durerea poate fi cauzata de un pansament prea
strans sau imbibat cu sange sau secretii
b) lupta impotriva insomniei:
 exista o gama larga de hipnotice
 asistenta poate administra in plus ceaiuri calmante, poate asigura un climat de
liniste
c) lupta contra anxietatii:
 intervine rolul moral al asistentei medicale – va trebui sa faca operatul sa aiba
incredere in echipa de chirurgi, in echipa de asistente medicale
d) lupta impotriva complicatiilor pulmonare:
 la persoanele in varsta, cele cu obezitate, pacientii pulmonari cronici – necesara
o profilaxie activa prin: - dezinfectie nazo-faringiana
- evitarea frigului (in special noaptea)
- exercitii respiratorii 2X/zi
- provocarea tusei prin “tapping” si obligarea pacientului sa scuipe
- administrare aerosoli cu produse fluidizante ale secretiilor bronsice
e) lupta contra distensiei digestive:
 interventiile chirurgicale abdominale sunt urmate de pareza intestinala cu
retentie de gaze si lichide intestinale (de obicei de scurta durata)
 pana la reluarea tranzitului intestinal se practica: tubul de gaze, clisme
evacuatoare mici si repetate, purgative usoare
f) lupta impotriva stazei venoase:
 miscari active si contractii musculare statice ale membrelor inferioare – alternate
cu perioade de repaus (10 contractii succesive – pauza) – repetare de mai multe
ori pe zi
 flexia/extensia degetelor de la picioare, a genunchilor, miscari de pedalare in pat
 sculatul precoce din pat = metoda cea mai eficienta pentru prevenirea
complicatiilor venoase
 toti operatii se vor ridica din pat in seara zilei interventiei sau a doua zi
dimineata (daca nu exista contraindicatii) – este favorizata respiratia, ventilatia
 pulmonara, tusea si expectoratia, accelereaza reluarea tranzitului intestinal,
influenteaza pozitiv psihicul bolnavului
g) lupta contra complicatiilor de decubit:
 escara = “cartea de vizita” a asistentei medicale
 prevenirea escarelor = actiunea de baza a asistentei medicale in ingrijirea
bolnavilor imobilizati
 actiuni care previn aparitia escarelor:
- lenjerie de corp si de pat curate, uscate, fara cute, fara firimituri pe pat
- mentinerea pielii curata si uscata in special in regiunea sacro-coccigiana
la incontinenzi
- dupa baie se unge pielea cu crema (pielea unsa se macereaza mai greu)
- schimbarea pozitiei la 2 ore
- masajul regiunilor expuse escarelor
- folosirea saltelelor antiescara
h) rehidratarea:
 necesitatile de apa = 2000-2500ml/zi – va fi furnizata sub forma de:
 bauturi – cat mai rapid, in cantitate modera la inceput (300 ml ceai/apa prima zi;
500 ml a doua zi, s.a.m.d)
 perfuzii (completeaza necesarul zilnic) – ritmul picaturilor nu va fi rapid
 eficacitatea rehidratarii va fi controlata prin cantitatea de urina eliminata (curba
diurezei)
i) alimentatia si realimentatia:
 principii:
- bolnavul va bea atunci cand nu vomita
- va manca dupa ce a avut scaun precoce/dupa emisia de gaze
- nu va consuma fructe crude sau glucide in exces
 in ziua operatiei va bea apa cu lingurita + perfuzii
 dupa 24 ore va bea ceai, supa de zarzavat
 a doua zi va bea ceai, citronada indulcita, lapte cu ceai, supa zarzavat
 a treia zi va primi iaurt, taitei cu lapte, pireu de cartofi, biscuit
 dupa reluarea tranzitului: carne de pui, peste alb – se revine treptat la
alimentatia obisnuita
 in caz de anorexie sau varsaturi: alimentele vor fi mixate, mesele se servesc in
cantitati mici, se aleg alimente cu valoare calorica mare (crema de lapte, ou
intreg)
 alimentatia prin sonda: ritmul administrarii sa fie ca la perfuzie, testarea
tolerantei la alimentele introduce, alimente la temperatura corpului, la sfarsit se
va administra apa

4.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PERIOADA POSTOPERATORIE

- asistentele medicale asigura ingrijire 24 ore/24 lucrand in ture de zi si noapte
- asistentele medicale din tura de dimineata – cunosc mai bine pacientul si executa cele mai
importante ingrijiri (pansamente, perfuzii, procedee de reanimare)
- vor stabili un dialog pozitiv cu colegele din tura de dupa amiaza si cea de noapte si vor
avea grija sa nu lase in seama colegelor din celelalte ture ingrijiri care pot fi efectuate
dimineata
- va avea grija sa lase echipelor urmatoare materialele necesare pentru ingrijiri prevazute si
neprevazute
- va transmite planul de ingrijire atat in scris, in caietul de rapoarte, cat si verbal
- asistenta medicala din tura de dupa amiaza si noapte – amabilitatea si omenia vor trebui sa
le caracterizeze, nu vor administra sedative fara motiv, pentru a avea “liniste si pace”
- munca lor este ingrata si obositoare ( numarul de asistente medicale este mai mic in garda,
pacientii devin noaptea agitate si anxiosi)
- relatiile asistentei medicale cu echipa chirurgicala: chirurgii si asistentele medicale
formeaza o echipa
- asistenta medicala va executa cu strictete si punctualitate toate indicatiile chirurgului
- in timpul vizitei va avea asupra ei: caietul de rapoarte din ziua precedenta si rezultatele
examinarilor
Complexitatea evolutiei postoperatorii, multitudinea complicatiilor care pot aparea impun
asistentei medicale o comportare si o constiinta profesionala ireprosabila

NURSING CLINIC LA PACIENTII CU LEZIUNI DE DECUBIT.

INGRIJIREA BOLNAVILOR IMOBILIZATI LA PAT
Curs 4

LEZIUNILE DE DECUBIT – ESCARELE

 Definitie:
- Escarele = leziuni ale tegumentelor interpuse intre 2 planuri dure (os si pat)
 Cauze:
- generale (determinate): paralizii ale membrelor, stari de subnutritie, obezitate, varsta
inaintata, bolnavi adinamici cu ateroscleroza
- locale (favorizante): mentinerea indelungata in aceeasi pozitie, cute ale lenjeriei de pat si de
corp, firimituri (biscuiti, paine, gips), igiena defectuoasa. !!In evitarea acestora intervine
asistenta medicala
Regiuni expuse escarelor:
 Decubit dorsal: regiunea occipitala, omoplati, coate, regiunea sacro-coccigiana, calcaie
 Decubit lateral: umar, regiunea trohanteriana, fetele laterale ale genunchilor, maleole
 Decubit ventral: tample, umeri, creasta iliaca, genunchi, degetele picioarelor
Riscurile aparitiei escarelor sunt determinate de:
 starea generala
  starea nutritionala
 starea psihica
 capacitatea de mobilizare
 incontinenta
 starea pielii
Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului in spital si la fiecare 8-10 zile,
in functie de evolutie (se pun note)
6-8 puncte – risc moderat
9-12 puncte – risc mare
13-18 puncte – risc foarte mare

BUNA-fara patologie BUNA-aport BUNA-participa la INDEPENDENT- INDEPENDENT

cu risc alimentar si de activitati cotidiene/isi merge si se ridica
lichide suficient accepta boala singur,se poate
misca in pat

MIJLOCIE-patologie LIMITATA-aport de MIJLOCIE-deprimat SEMIDEPENDEN INCONTINENTA

cu risc crecut, casexie, calorii, proteine, fara motiv/are nevoie T-are nevoie de PERIODICA-mai
obezitate lichide limitat de stimulare ajutor pt. mers si putin de 1 data/zi
1L/24h activitati cotidiene
PROASTA-patologie PROASTA-aport PROASTA-confuz/ DEPENDENT- INCONTINENTA
neurologica, cu pierdere alim. agitat-trebuie mobilizare din pat URINARA
de sensibilitate/asociere Insuficient/alim. supravegheat in fotoliu cu/fara
de patologii cu risc parenterala permanent ajutor

F. PROASTA-patologie F. PROASTA-nu se F. PROASTA- IMOBILIZAT-nu INCONTINENTA

neurologica cu pierdere hraneste/alim. semiconstient/coma paraseste patul mai DE URINA SI
de sensibilitate si parenterala paliativa mult de 1 ora/zi/sta FECALE
motricitate/stadiu nemiscat
terminal
  Scara lui Norton – se foloseste pentru evaluarea riscului de a dezvolta escare
 Aceasta scara este influentata de 5 factori: conditia fizica, sanatatea mintala,
activitatea, mobilitatea, incontinenta
 Se acorda 4 puncte pentru risc mic si 1 punct pentru risc ridicat
 Insumarea acestor puncta genereaza gradul de risc la care este expusa persoana
analizata
 < 14 puncte – risc mare si foarte mare
 15-19 puncte – risc moderat pana la mare
 20-25 puncte – risc mic
Puncte acordate 4 3 2 1

Dorinta de complot mica partial nu

cooperare /
motivarea
Varsta Sub 10 ani Sub 30 ani Sub 60 ani Peste 60 ani

Starea pielii buna Solzoasa, Umeda Rani, Alergii,

uscata Fisuri
 Boli Nu Diabet, sistem Obezitate, Boli arteriale
imunitar scazut, cancer ocluzive
febra, anemie
Starea fizica Buna Medie Slaba Foarte slaba

Starea spirituala Buna Mediu catre Confuz Rupt de realitate

apatic
Activitate fizica / Deplasare libera Deplasare cu Deplasare in scaun Imobilizat
Mobilitate ajutor cu rotile
Incontinenta Nu Uneori Incontinenta Incontinenta
urinara frecvent urinara si
fecaloida
frecvent

Escare decubit stadiul I:

 pot apare dupa 2 ore de imobilitate
 Zonele de risc sunt: regiunea sacrala, gambe, calcaie, umeri
 Primele simptome - inrosirea pielii sau invinetirea, usoara durere
 Tratament: reducerea presiunii pe zona respectiva prin schimbarea pozitiei pacientului
si / sau prin folosirea saltelelor sau pernelor antiescare.
 Daca integritatea pielii nu a fost afectata, zona trebuie hidratata pentru a grabi
vindecarea.
 Daca pielea nu mai este intacta se poate folosi o zi sau doua un antiseptic pentru a
preveni declansarea unei infectii.
 Portiunea de rana trebuie acoperita cu un pansament steril cu membrana semi-
permeabila pentru a pastra rana curata
 Bine ingrijite, aceste leziuni se pot vindeca in aproximativ 7 zile
Escare de decubit stadiul II:
 Subiectiv – pacientii resimt usturime in zona escarei
 Obiectiv – apare sub forma de flictena (superficial), sau afecteaza epiderma sau derma
(daca sunt mai profunde)
 Ranile sunt relativ curate.
 Obiectivul principal este de a pastra rana curata si protejarea acesteia.
 Dupa curatare, rana se protejeaza cu un pansament steril
 Daca infectia se agraveaza, ranile incep sa miroasa, iar in acest stadiu se folosesc
diferite unguente antibacteriene (antiseptice) si pansamente care maresc actiunea
capilara, grabind vindecarea.
 Pansamentele se vor schimba cand se constata umezirea lor.
 Rana trebuie curatata si monitorizata cel putin1 data/zi.
  Trebuie utilizata o saltea/perna antiescara care sa reduca presiunea pe zona afectata.
Escare de decubit stadiul III:
 Subiectiv pacientii resimt durere in zona escarei
 Obiectiv: plaga, ulceratie piele/muschi care se poate extinde pana la os
 Ranile sunt mult mai grave, tesutul subcutanat prezinta eroziuni.
 Este prezent tesut mort, galben si tesut necrozat (culoare neagra, intarit).
 Aceste rani pot trece rapid in ulceratii de gradul IV de aceea trebuie tratate rapid si
agresiv
 Tratament: curatarea ranii de tesutul necrozat, curatare cu solutii antiseptice,
pansament, toaletare cel putin 1 data/zi, schimbarea pansamentului cand se umezeste,
folosirea unei saltele/perne antiescara pentru a scadea presiunea pe zona respectiva
Escare de decubit stadiul IV:
 Plagile sunt deosebit de periculoase, rana poate fi pana la os, cartilagiile fiind expuse.
 Ranile sunt foarte profunde, supureaza,sunt pline de tesut mort, galben, necrozat.
 Risc de infectie sistemica grava (septicemie).
 posibil decesul datorita infectiei.
 Tratamentul este complex, fiind efectuat in unitati spitalicesti.

Mijloace de prevenire:
- se adreseaza cauzelor locale sau favorizante
- reprezinta “cartea de vizita” a asistentei medicale
- escarele pot aparea in cateva ore sau zile
- aparitia lor depinde de factorii de risc si de toleranta pielii la presiune indelungata
- principiile tratamentului preventiv:
Schimbarea de pozitie:
 se evita imobilizarea
 se face la 2-3 ore (le nevoie chiar mai des)
 este necesara o foaie de supraveghere a escarelor in care se va nota:
 ora de schimbare si pozitia: 14:00 – DD, 16:00 – DLS, 18:00 – DD, 20:00 –
DLD
 aspectul cutanat
 zonele de masaj
Asigurarea confortului si mentinerea bolnavului in stare de igiena perfecta:
 evitarea cutelor lenjeriei de pat
 spalare zilnica cu apa si sapun
 ungerea regiunilor expuse umezelii (pielea unsa se macereaza mai greu
comparativ cu cea uscata)
 scuturarea patului zilnic sau de cate ori este nevoie
Folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor:
 saltele speciale antiescare (eventual blana de oaie)
  perne de diverse dimensiuni si forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile)
 colaci de cauciuc
 oxid de zinc cu vitamina A+D – pentru ungerea pielii
 talc pe panza
Alimentatie si hidratare echilibrata:
 alimentatie bogata in proteine (favorizeaza cicatrizarea) si in vitamine
 necesar de lichide: 1,5-2L/24 ore
Favorizarea vascularizatiei in zonele comprimate:
a) Prin masaj:
 favorizeaza vascularizatia profunda si superficiala
 indeparteaza celulele descuamate, destupa glandele sebacee
 rehidrateaza pielea
 favorizeaza starea de bine si confort, inlatura durerea si anxietatea, ajuta la
regasirea fortei si energiei
 indicat pentru toti bolnavii imobilizati care prezinta factori de risc
 principii:
- se face pe pielea curata, dupa toaleta bolnavului si schimbarea
asternutului
- se face cu unguent pe mana goala in directia circulatiei de intoarcere (de
jos in sus); la ceafa si umeri se face invers, de sus in jos si circular spre
exterior
- se face pe o zona mai mare decat suprafata interesata
- nu trebuie sa fie dureros, durata de aproximativ 15 minute
- nu se face bolnavului cu febra, suferind de cancer, cu infectii ale pielii
sau in caz de septicemie
b)Utilizarea alternativa de cald si frig:
 se face in loc de masaj
 favorizeaza revascularizarea tisulara (provoaca alternativ vasodilatatie si
vasoconstrictie locala)
 indicata in escarele stadiul II
 materiale necesare: cuburi de gheata si apa calda
- tehnica:
 se aplica compresa cu gheata de mai multe ori pe locul escarei (pentru a obtine
vasoconstrictie)
 se incalzeste si se usuca zona prin tamponare (pana se obtine vasodilatatie)
 se face de 3-4 ori

INGRIJIREA BOLNAVILOR IMOBILIZATI LA PAT

Imobilizarea poate fi cauzata de:
  afectiuni grave (bolnavi paralizati, astenici, adinamici, cu leziuni ale membrelor
inferioare)
 masura preventiva fata de unele complicatii (embolii, hemoragii, boli cardiace)
 masura terapeutica in fracturi cu aparate de imobilizare, traumatisme, infarct miocardic
1.Crearea conditiilor optime de confort
- asigurarea unui pat special afectiunii – pat universal care poate fi adaptat pozitiilor cerute
de afectiune
- nu va fi asezat sub fereastra sau prea aproape de usa
- folosirea unei saltele de material plastic cu structura de burete sau saltea “alternanta”
(saltea pneumatica compartimentata)
- amplasarea bolnavilor in camere mici, linistite, sa aiba totul la indemana (sonerie, lampa de
pat)
- urinarul (plosca) vor fi asezate la indemana pacientilor
- asistenta se va ingriji de lectura corespunzatoare pentru bolnav
2.Igiena generala si corporala
- aerisirea salonului
- curatenia asternuturilor si a lenjeriei de corp (la nevoie se folosesc camasi desfacute la
spate, la maneci)
- bai partiale la pat (atentie in cazul aparatelor gipsate sa nu se ude in timpul toaletei)
- igiena cavitatii bucale (grija deosebita la bolnavii cu proteze dentare – curatarea dupa
fiecare masa)
- igiena mainilor la fiecare masa
- igiena parului – saptamanal sau la maxim 2 saptamani
- se va acorda importanta toaletei perineale (mica toaleta) respectandu-se pudoarea
bolnavului
3. Alimentarea bolnavilor
- se face la pat, activ sau pasiv (in functie de starea bolnavului)
- asistenta va respecta orarul meselor, servirea calda a alimentelor si prezentarea acestora cat
mai estetic
4. Supravegherea starii generale, executarea examinarilor si tratamentelor
- se urmaresc si se noteaza zilnic functiile vitale si vegetative (puls, respiratie, TA,
temperatura, diureza, scaun, tegumente, mucoase)
- in cazul aparatelor gipsate, asistenta va urmari si semnala aparitia edemelor la extremitatile
libere ale membrelor
- examinarile paraclinice (EKG, Rx) si tratamentele vor fi executate la pat (daca nu e posibil,
pacientul va fi transportat cu patul la serviciul respectiv)
5. Prevenirea escarelor
- asistenta va verifica sistematic zonele expuse la escare
- va acorda importanta schimbarii de pozitie
- se vor aplica toate mijloacele de prevenire a escarelor
6. Prevenirea altor complicatii
- pneumoniile - se previn prin ridicarea bolnavului in pozitie sezand si prin efectuare de
gimnastica respiratorie de mai multe ori pe zi
- trombozele - se previn prin masajul usor al membrelor, mobilizarea pasiva si activa a
degetelor de la picioare si maini, a gambelor si antebratelor
- atrofierea muschilor si scaderea tonusului organismului - frictionari cu alcool diluat si
masaj
- stomatita (apare mai des la bolnavii cu regim lactat si hidro-zaharat) - intretinerea igienei
cavitatii bucale, clatire cu apa bicarbonata 30% sau cu apa +mentol
constipatia (poate aparea datorita lipsei de miscare) - stimularea tranzitului intestinal prin
mijloace naturale – regim bogat in celuloza si lichide
- deformarile articulare, pozitiile vicioase ale membrelor si coloanei vertebrale pot fi
prevenite prin asigurarea pozitiei corecte in pat
- anchilozele (hemiplegici, paraplegici) se vor preveni prin mobilizare pasiva din primele
zile, de mai multe ori pe zi
 Comportarea personalului fata de bolnavii imobilizati trebuie sa fie atenta deoarece
acestia sunt mai irascibili, mai nervosi, capriciosi
 Atentia cu care este inconjurat bolnavul contribuie la intarirea increderii lui; bolnavul
va suporta mai usor starea de imobilizare la pat

NURSING CLINIC IN AFECTIUNI ALE APARATULUI LOCOMOTOR

Curs 5

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI LOCOMOTOR

Sistemul osos – cuprinde: scheletul capului, trunchiului, membrelor superioare, membrelor
inferioare
Rolul sistemului osos:
 sustine greutatea diferitelor parti ale organismului (coloana vertebrala)
 protejeaza diferite organe (oasele cutiei craniene)
 inlesnesc miscarea corpului (rol de parghii)
 depozit de calciu
Articulatiile: sunt elemente care unesc oasele; se impart in:
 articulatii fixe (sinartroze)
 articulatii mobile (diartroze)
Sistemul muscular - cuprinde: muschii scheletici (striati) si muschii viscerali (netezi)
-Proprietatile muschilor: excitabilitate, contractilitate, elasticitate
-Rolul muschilor scheletici: mentin pozitia verticala a corpului, inlesnesc deplasarea
-Rolul muschilor viscerali: prin contractia lor asigura indeplinirea functiilor organelor
respective
EDUCATIA PACIENTULUI PENTRU PREVENIREA AFECTIUNILOR
LOCOMOTORII
 Alimentatie echilibrata
 Evitarea sedentarismului
 Evitarea efortului fizic excesiv (duce la aparitia tendinitelor, a durerilor musculare)
 Evitarea frigului
 Respectarea unor reguli inaintea efortului fizic (antrenament progresiv, incalzire
inainte de efortul fizic, oprire periodica pentru recuperare)
 Pozitionare corecta in timpul unor activitati
 Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului
 Tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a altor deficiente inca din copilarie
 Tratarea infectiilor microbiene si virale
 Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat (se evita astfel agravarea suferintelor
soldului)
 Evitarea ortostatismului prelungit
 Purtare de incaltaminte adecvata si comoda
 Mentinerea capacitatii de efort prin mers pe jos, activitati sportive, exercitii fizice cu
regularitate
 Evitarea traumatismelor
 Evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei (fumat, consum excesiv de
cafea, exces de proteine)
EVALUAREA MORFO-FUNCTIONALA A APARATULUI LOCOMOTOR
 Evaluarea integritatii sistemului osteo-muscular
 Evaluarea pozitiei corpului si a membrelor
 Evaluarea mobilitatii articulare (se face pentru fiecare articulatie in parte – se noteaza
orice disconfort acuzat de pacient)
 Evaluarea gradului de independenta in efectuarea activitatilor zilnice (spalat, pieptanat,
imbracat/dezbracat)
 Evaluarea capacitatii de deplasare a pacientului si de transfer de pe o suprafata pe alta
(se noteaza siguranta de executie)
 Evaluarea tolerantei la efort (inainte si dupa activitatea desfasurata se va masura pulsul,
tensiunea arterial, respiratia)
 Prelevarea unor produse biologice si patologice prin: punctie articulara/osoasa,
examene de laborator, examinari radiologice, examinari endoscopice (artroscopia)
PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU AFECTIUNI ALE
APARATULUI LOCOMOTOR
1. Culegerea datelor
 Circumstante de aparitie a afectiunilor aparatului locomotor :
 procese inflamatorii (bursita, tendinita)
  focare de infectie amigdaliene, dentare, bronsice – pot determina afectiuni
reumatismale
 infectii amigdaliene, panaritii, furunculi – loc de plecare a infectiei sistemului osos
(osteomielita)
 infectia cu bacilul Koch – poate produce tuberculoza osoasa si osteoarticulara
 tulburari hormonale – in menopauza apare osteoporoza
 afectiuni metabolice – diabetul zaharat perturba metabolismul tesutului conjunctiv
si articular
 accidente rutiere, casnice, la locul de munca – pot produce fracturi, luxatii, entorse,
rupturi de tendoane/muschi/ligamente
 Factori de risc, declansatori sau agravanti
- varsta
• la nastere copiii pot prezenta malformatii congenitale (picior stramb, luxatie de sold,
polidactilie)
• la copii sunt frecvente fracturile si deformarile dupa rahitism
• la pubertate – osteomielita, tumori osoase, cifoze, scolioze
• la adulti – sunt frecvente luxatiile, fracturile, afectiunile osteo-articulare de natura
infectioasa, afectiuni degenerative
• la varstnici – sunt frecvente fracturile si afectiunile osteo-articulare cu evolutie severa
datorita proceselor de resorbtie
- sexul
• luxatia coxo-femurala congenitala se intalneste mai frecvent la fete
• la femei, in perioada de menopauza sunt mai frecvente afectiunile cu caracter
degenerativ, osteomalacia, spondiloza
• la barbati este mai frecventa osteopatia deformanta
- conditiile de habitat – frigul accentueaza durerile articulare si musculare
- ocupatia – epicondilita(la jucarii de tenis), ruptura de menisc (la fotbalisti, balerini),
tenosinovite (la pianisti)
- alimentatia excesiva – obezitatea afecteaza articulatiile, coloana vertebrala
- imobilizarea unui segment – determina atrofii musculare, rigiditate articulara
- malformatii congenitale – la un pacient cu picior stramb congenital – aplecarea spre spate
in timpul mersului accentueaza lordoza lombara
 Manifestari de dependenta (semne si simptome)
 bursita: sindrom inflamator (durere locala, tumefactie, caldura locala, roseata),
febra, limitarea miscarii
 epicondilita si tendinita: durere localizata, de obicei la cot, edem al cotului
 osteomielita: durere la nivelul articulatiei, febra ridicata, frison, puls accelerat,
tumefactie, impotenta functionala
 osteoporoza: fragilitate osoasa, fracturi frecvente, dureri, deformari osoase
  ruptura musculara: durere intensa aparuta brusc, impotenta functionala,
hematom intre capetele muschiului, deformare la nivelul rupturii, echimoza
 tuberculoza osoasa si osteoarticulara: simptomele apar insidios, debilitare,
scadere ponderala, oboseala, inapetenta, subfebrilitate, transpiratii nocturne
2. Problemele pacientului
Durerea – prezenta in majoritatea afectiunilor aparatului locomotor; atenueaza dorinta
pacientului de a desfasura activitati – complicatii ale imobilitatii
Disconfort – cauzat de durere, imobilizare in aparat gipsat, prezenta extensiilir/tractiunilor,
deformarilor osoase
Diminuarea mobilitatii fizice – cauzata de durere, rigiditate articulara
Deficit de autoingrijire – consecinta imobilizarii segmentelor corpului, a deformarilor si
rigiditatii articulare
Potential de accidentare – la pacientii cu un segment anatomic imobilizat
Perturbarea imaginii de sine – diminuarea functiei locomotorii→scaderea capacitatii de
efectuare a unor activitati
Perturbarea imaginii corporale – la pacientii cu deformari vizibile, amputatii ale unui
segment de corp
Potential de complicatii – riscul aparitiei complicatiilor tegumentare, gastro-intestinale,
cardio-respiratorii, renale – la pacientii imobilizati la pat
Anxietate – legata de iminenta interventiei chirurgicale, accentuarea deformarilor,
intensificarea durerii, scaderea capacitatii de efectuare a activitatilor cotidiene
3. Obiective
- imbunatatirea pozitionarii corpului in timpul activitatii (reeducare posturala)
- minimalizarea efectelor imobilizarii (organice si psiho-sociale)
- mentinerea tonusului muscular
- cresterea tolerantei la efort
- obtinerea independentei in satisfacerea nevoilor si indeplinirea rolului social
- prevenirea diminuarii conceptului de sine (imagine de sine, imagine corporala)
4. Interventii
Pacienti imobilizati in aparat gipsat
 urmarirea miscarilor si segmentelor distale (degetele membrelor inferioare si
superioare)
 o(cianoza, paloare)
 sesizarea medicului in cazul aparitiei furnicaturilor, amortelii, presiunii la nivelul
membrului afectat
 sesizarea oricarui miros emanat de la nivelul aparatului gipsat (miros fetid – prezenta
escarei de decubit/ infectia plagii)
 observarea schimbarii culorii aparatului gipsat la nivelul plagii (sange, secretii
purulente)
  asezarea obiectelor de stricta necesitate langa patul pacientului/ inlaturarea
obstacolelor
 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale
 aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat
 educatia pacientului: modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru deplasare si
schimbarea pozitiei, necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare, consecintele
sprijinirii precoce pe membrul afectat, necesitatea respectarii repausului la pat si a
indicatiilor medicului, exercitii in perioada de recuperare
Pacienti cu extensie, tractiune
 verificarea frecventa a dispozitivului de tractiune – cablurile sa treaca prin mijlocul
rolelor scripetelui, greutatile sa atarne libere, cadrul si barele patului sa nu
stanjeneasca aparatul
 verificarea pozitiei membrelor in functie de tractiune
 plasarea unei paturi facute sul sub membrul afectat
 plasarea unei perne pentru a impiedica alunecarea
 urmarirea culorii si temperaturii membrelor
 aplicarea masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii
 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale
 suport psihic: incurajarea pacientului, indepartarea sentimentului de neputinta
 educatia pacientului: necesitatea tractiunii pentru vindecarea membrului afectat,
modul de realizare a miscarilor permise, pozitionarea corecta a corpului in timpul
tractiunii
Pacienti cu amputatie
 suport psihic al pacientului si familiei: incurajarea pacientului sa isi priveasca bontul,
existenta posibilitatii de protezare, existenta fenomenului de “membru fantoma” –
poate fi ignorat in cazul protezarii
 educarea pacientului: mod de pansare a bontului, prevenirea contracturilor prin
pozitionarea corecta a segmentului
Pacienti cu ruptura musculara
 imobilizarea regiunii in pozitie relaxanta – in caz de ruptura incompleta
 ingrijiri pre-/postoperatorii la pacientii cu ruptura musculara completa – necesita
tratament chirurgical
 administrarea tratamentului simptomatic prescris de medic
Pacienti cu osteoporoza
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic
 educatia pacientului: sa efectueze zilnic miscare (mers pe jos); sa doarma pe un plan
dur, cu o perna subtire sub cap; alimentatie echilibrata bogata in calciu, vitamine
Pacienti cu osteopatie deformanta
 tratament simptomatic in vederea alinarii suferintelor si a tulburarilor organice ce apar
in cursul evolutiei bolii (tulburari respiratorii, cardiace, renale)
  incurajarea pacientului sa efectueze exercitii pentru prevenirea atrofiilor musculare si
a rigiditatii articulare
 educatia pacientului: precautii in timpul miscarii pentru evitarea fracturilor,
necesitatea mentinerii independentei si a rolului social
Pacienti cu TBC osteo-articular
 ingrijiri pre- si postoperatorii la pacientii cu interventie chirurgicala
 ingrijiri specifice la pacientul imobilizat in aparat gipsat
 administrarea tratamentului medicamentos (tuberculostatice, analgezice)
 respectarea masurilor de asepsie
 alimentatie echilibrata, vitamine
 ingrijirea riguroasa a tegumentelor
 efectuarea miscarilor pasive pentru prevenirea atrofiilor musculare
 pozitionare corecta in pat
 aplicarea masurilor de prevenire a efectelor imobilizarii
Tendinita
 repausul regiunii
 infiltratii locale
 tratament simptomatic (ameliorarea durerii si a inflamatiei)
 observarea aparitiei unor semne legate de limitarea miscarii
 educatia pacientului: evitarea activitatilor care cauzeaza exacerbarea procesului
inflamator timp de 4-6 saptamani

NURSING CLINIC LA PACIENTII GERIATRICI

Curs 6

EVALUAREA FUNCTIONALA A VARSTNICULUI

• Imbatranirea = proces caracterizat prin modificari treptate si spontane, avand ca efect
maturizarea in timpul copilariei, pubertatii si perioadei de adult, si apoi declinul multor
functii ale organismului in timpul varstei a II-a si a III-a
• Traditional, varsta de 65 de ani este considerate “un prag” – fiind varsta la care
oamenii sunt pensionati
• Indicatii:
 evaluarea nivelului starii de bine al persoanei si capacitatea de a-si purta in mod
autonom de grija
 identificarea nevoilor personale si a punctelor slabe in ingrijirea personala
 identificarea si suplinirea nevoilor varstnicului cu serviciile potrivite: asigurarea
menajului, ingrijirea la domiciliu, ingrijirea zilnica
1. Indexul Katz
• priveste activitatile traiului de zi cu zi
 • evalueaza abilitatile de a realiza 6 activitati zilnice de ingrijire personala:
imbaiere, imbracare, asigurarea igienei, transferul, controlul sfincterelor,
hranirea
2. Scala Lawton
• evalueaza capacitatea de a realiza activitatile de ingrijire personala mai
complexe
• se refera la activitati necesare pentru a sustine traiul autonom: capacitatea de a
folosi telefonul, de a gati, de a face cumparaturi, de a spala rufe, de a gestiona
resurse financiare, de a-si administra medicatia, de a-si pregati masa
– activitatile sunt cotate de la 1 la 3, incepand cu autonomia → nevoia de un
oarecare sprijin → incapacitate totala
3. Scala si Indexul Barthel
-evalueaza urmatoarele 10 functii in autoingrijire:
• hranirea
• mutarea din caruciorul cu rotile in pat si invers
• efectuarea igienei personale
• deplasarea pana si de la toaleta
• imbaierea
• deplasarea pe suprafete drepte, fara denivelari
• impingerea caruciorului cu rotile
• urcarea/coborarea scarilor
• imbracare/dezbracare
• mentinerea continentei intestinale, controlarea vezicii urinare
-Fiecare item este notat conform cu gradul de asistenta necesara; dupa un timp, rezultatele -
vor arata o imbunatatire sau un declin
-Furnizeaza informatii care ajuta la determinarea tipului de ingrijire necesara
4. Scala de Resurse Sociale OARS (cercetari si servicii pentru varstnicii din America) –
instrument de evaluare dezvoltat la Universitatea Duke in anul 1978
- evalueaza nivelul functionarii in urmatoarele 5 domenii:
• resurse sociale
• resurse economice
• sanatate fizica
• sanatate psihica
• activitati ale traiului de zi cu zi (mobilitatea, imbracarea, igiena personala,
hranirea, mersul la toaleta si factori legati de incontinenta)
- fiecare domeniu e notat de la 1 la 6
- la sfarsitul evaluarii este determinat un scor cumulativ privind deficientele
- cu cat scorul este mai mic, cu atat mai mare este nivelul deficientei
  Evaluarea functionala a varstnicului trebuie facuta cat mai repede din momentul
internarii
 Intreaga evaluare va fi revizuita si actualizata de fiecare data cand o modificare
importanta apare in starea fizica si mentala a pacientului
 Scala si Indexul Barthel sunt folosite ca instrumente mai des in recuperarea varstnicilor
si in ingrijirile pe termen lung pentru a consemna imbunatatirea capacitatilor
pacientului
 In ciuda modificarilor care apar in organism odata cu inaintarea in varsta, majoritatea
functiilor raman adecvate pe parcursul vietii (cele mai multe organe au o capacitate
functionala mult mai mare decat cea necesara organismului – rezerva functionala)
 Boala, mai mult decat imbatranirea normala, este responsabila pentru
scaderea/pierderea capacitatii functionale a organelor
 Declinul functional = persoanele in varsta au dificultati de adaptare la variatiile
factorilor de mediu, sunt mai sensibile la agentii patogeni si la infectii, au o
predispozitie mai mare la reactii adverse ale medicamentelor
 Stilul de viata sedentar, dieta necorespunzatoare, fumatul, abuzul de alcool/droguri –
pot afecta multe organe pe parcursul timpului, adeseori mai mult decat imbatranirea
singura
PARTICULARITATI LEGATE DE PATOLOGIA VARSTNICULUI
 Adesea varstnicii nu acuza suferinte morbide ci “fenomene regresive somatice si
functionale, insuficiente, impotente a caror etiologie este insusi procesul de
senescenta” care nu are un tratament specific
 Anamneza varstnicului – particularitati:
 datele furnizate de varstnic nu sunt intotdeauna relevante si suficiente – necesita
orientarea spre familie/persoana care ingrijeste varstnicul
 -varstnicului trebuie sa i se vorbeasca mai tare, mai rar si mai clar – din cauza
hipoacuziei de tip central (aude dar nu intelege)
 presupune timp si rabdare de a asculta vorbele pacientului
 observatia are rol important – apreciaza stadiul de imbatranire, a varstei
cronologice (in ani) sau biologice (felul cum arata)
 anamneza despre tratamentele efectuate anterior
 observarea mersului
INSTABILITATEA FIZICA, MERSUL INSTABIL, CADERILE
Caderile – problema majora pentru varstnici, mai ales la femei
Echilibrul si miscarea – necesita o interconexiune complexa a constientului, a functiilor
neuro-musculare si cardio-vasculare si capacitatea de adaptare rapida la o schimbare
ambientala
Atunci cand oricare din aceste sisteme este suprasolicitat de un factor suplimenta (intern sau
extern) – creste vulnerabilitatea la cadere
Cauzele caderilor:
  factori intrinseci: tulburari senzoriale, afectiuni musculo-scheletale, dementa, efectul
secundar al unor medicamente
 factori de mediu: zona ambientala, obstacolele din mediul inconjurator

1. Toate zonele – prevenirea riscului prin:

• asigurarea de incuietori accesibile la toate usile de la camere
• iluminatul nocturn al holului, baii, dormitorului
2. Podelele – prevenirea riscului prin:
• indepartarea obiectelor marunte (incaltaminte)
• ceara antiderapanta pe podele
• fixarea capetelor carpetelor, carpete cu firul scurt
3. Scarile – prevenirea riscului prin:
• iluminare suficienta cu comutatoare la ambele capete ale scarii
• balustrade bilaterale, bine fixate
• indepartarea tuturor obiectelor de pe trepte
• marcarea cu benzi reflectorizante a primei si ultimei trepte
4. Bucataria – prevenirea riscurilor prin:
• asezarea obiectelor casnice incat sa nu fie necesara intinderea/aplecarea
• fixarea meselor pentru a nu se deplasa
5. Baia – prevenirea riscului prin:
• bare de sprijin pentru cada, dus, toaleta
• covorase antiderapante/de cauciuc in cada/dus
• utilizare de scaune de dus cu cap de dus manevrabil
• indepartarea incuietorilor de la usi pentru a inlesni accesul in caz de urgenta
6. Curtea si intrarile – prevenirea riscului prin:
• repararea sparturilor din pardoseala, a gropilor din curte
• indepartarea pietrelor, sculelor, a frunzelor umede, a ghetii
7. Incaltamintea – prevenirea riscului prin:
• utilizare pantofi cu talpi dure, nealunecoase, neaderente
• incaltaminte cu tocuri joase
• evitarea mersului in ciorapi/papuci largi de care se pot impiedica
1.Reducerea acuitatii vizuale, a adaptarii la intuneric si a perceptiei in profunzime –
prevenirea riscurilor prin:
• ochelari corectori/ tratamentul cataractei
• evaluarea sigurantei locuintei
2. Disfunctii vestibulare – prevenirea riscurilor prin:
• evitarea medicatiei care afecteaza sistemul vestibular
• examen neurologic/ORL
• exercitii de adaptare
3. Dementa – prevenirea riscurilor prin:
 • decelarea cauzelor reversibile si tratabile – ex. Deshidratarea
• evitarea sedativelor
• exercitii si deplasari suprevegheate
• evaluarea sigurantei in mediul casnic/indepartarea obstacolelor
4. Afectiuni degenerative cervicale, neuropatie periferica, anemii, osteoporoza –
prevenirea riscului prin:
• evaluarea deficitului de vit. B12 si a gradului de osteoporoza
• evaluarea stadiului de spondiloza cervicala si a afectarii circulatiei cerebrale
• ameliorarea densitatii osoase
• exercitii de echilibru, corectia mersului si a incaltamintei
• evaluarea sigurantei in mediul casnic
5. Hipotensiune posturala – prevenirea riscului prin:
• evaluarea medicatiei primite
• rehidratarea
• modificarea factorilor situationali (modificarea pozitiei)
• exercitii de dorso-flexie
• purtare de ciorapi elastici cu presiune reglabila
• ridicarea extermitatii cefalice a patului
6. Afectiuni musculo-scheletale – prevenirea riscului prin:
• evaluarea integritatii si functionalitatii aparatului locomotor
• identificarea afectiunilor piciorului care predispun la instabilitate: calusuri, deformari,
edeme
• antrenamentul echilibrului si al mersului
• exercitii de tonifiere musculara
• sprijinirea in timpul mersului/utilizarea unui suport (baston, cadru) la mers
• ingrijirea unghiilor, incaltaminte adecvata
• evaluarea sigurantei in mediul casnic
7.Medicamente (sedative, antidepresive, antiaritmice, hipoglicemiante, antihipertensive,
diuretice) si alcool – prevenirea riscului prin:
• reducerea numarului de medicamente administrate
• evaluarea riscului/beneficii pentru fiecare medicament in parte
• selectionarea medicatiei/prescrierea celei mai reduse doze eficace
• supravegherea varstnicului pentru evitarea tendintei la automedicatie
• educatia varstnicului/familiei privind efectele secundare ale unor medicamente si
riscul de cadere
SINDROMUL DE IMOBILIZARE AL VARSTNICULUI
Sindromul de imobilizare = sindrom specific geriatric care aduce o conditionare etiologica
complexa si implicatii medicale si economice importante
-Este un concept care se refera si cuprinde toate dimensiunile fiintei umane: sociala, fizica,
psihica, intelectuala, spirituala
Factori favorizanti:
 varsta – o data cu cresterea varstei, subiectul este mai expus sindromului de
imobilizare
 -terenul psihic – persoanele anxioase, depresive, cei predispusi la imbolnaviri psiho-
somatice – risc crescut
 familia, anturajul social, de ingrijire medicala – daca nu manifesta o conduita de
respect si integrare
Factori de determinanti:
 afectiuni grave care impun imobilizari de lunga durata: accidente vasculare cerebrale,
fracturile, interventii chirurgicale, tulburari respiratorii, crize psihice
 afectiuni psihice: stari de depresie cu apatie-abulie, negativism
 circumstante psihice in care varstnicii isi impun restrictii de imobilizare: vertijul
benign, atacul ischemic tranzitor, o cadere soldata cu o contuzie/entorsa
 afectiuni benigne cu evolutie scurta, simple indispozitii – pot sta la baza instalarii
unui sindrom de imobilizare
-Intervalul de timp de la debutul imobilizarii pana la instalarea invaliditatii – este in medie
5,5 luni (limite extreme 10 zile-2 ani)
-In evolutia sindromului de imobilizare se descriu 3 grupe de simptome: psihice, somatice,
metabolice
1. Simptome psihice:
- cele mai frecvente sunt: anxietatea, depresia, dezorientarea, dependenta regresiva, infantila,
negativism, plans, insomnie
2. Simptome somatice:
- amiotrofia – limiteaza initial miscarile active, apoi miscarile pasive → retractii musculare
si redori articulare → durere si rezistenta la miscari
- leziuni cutanate, diminuarea peristaltismului intestinal, constipatie, tulburari respiratorii,
circulatorii, infectii urinare si pulmonare
3. Semne metabolice:
- demineralizare osoasa → osteoporoza
- negativarea balantei azotate
- precipitarea calculilor urinari

Tratamentul sindromului de imobilizare este preventiv si curativ

1. Tratamentul preventiv:
- tratamentul bolii cauzale – initiat de urgenta si continuat in scopul depasirii fazei de decubit
obligatorii
- masuri de Nursing conventional pentru prevenirea complicatiilor legate de imobilizare:
toaleta pe regiuni la pat, toaleta cavitatii bucale si a ochilor, schimbarea pozitiei la 2 ore ziua
si la 3 ore noaptea, masaj la nivelul membrelor inferioare, mobilizarea pasiva a articulatiilor,
hidratare adecvata, utilizare de saltele antiescare
 - ergoterapie de functie – la pacienti constienti, cooperanti: stimularea si sprijinirea
pacientului pentru a trece la efectuarea gesturilor cotidiene (toaleta, alimentare, schimbarea
activa a pozitiei, trecerea din pat in fotoliu)
- kineziterapie de recuperare cu un specialist
2.Tratamentul curativ:
a) Tratamentul medicamentos si igieno-dietetic:
 combaterea denutritiei prin aport de proteine, vitamine, anabolizante, lichide,
corectarea tulburarilor metabolice, controlul infectiilor urinare, corectarea anemiilor, a
starilor de hipercoagulabilitate, administrare de psihoenergizante
b) Reabilitarea varstnicului – presupune:
 dezvoltarea acelor capacitati si forte care sa le permita independenta in autoservire,
pentru nevoile de baza
 mobilizarea din pat in fotoliu
 mersul propriu-zis sau cu carje, cadru
 readaptarea persoanelor varstnice – are in vedere 3 actiuni (in viziunea expertilor
OMS):
• reactivarea in viata cotidiana, in mediul sau normal
• reinsertia sociala – reluarea contactului cu familia, prietenii, vecinii, incetand sa
mai fie izolat
• reintegrarea – reluarea locului in societate, participa la viata normala
Reabilitarea geriatrica se intinde pe o perioada mai lunga, 4-5 luni
Necesita o abordare interdisciplinara:
 medicala
 psihologica
 sociologica
 educationala

PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL ALATURI DE MEDIC LA

EFECTUAREA PUNCTIILOR SI MANEVRELOR CHIRURGICALE
Curs 7

ASPECTE GENERALE
Punctia = patrunderea cu ajutorul unui ac sau trocar intr-o cavitate naturala sau patologica
ori intr-un organ parenchimatos cu scop explorator sau terapeutic
= efectuata de catre medic
Scop:
- precizarea existentei, naturii, aspectului si compozitiei lichidului dintr-o cavitate
- recoltarea lichidului pentru examene biochimice, bacteriologice, citologice
- introducerea unei substante de contrast in vederea examinarii
- prelevarea unui fragment de tesut pentru examen histopatologic
- evacuarea lichidului patologic dintr-o cavitate
- introducerea unor medicamente
Responsabilitatile asistentului medical:
- pregateste materialele pentru punctie
- participa la pregatirea pacientului
- participa la actul punctiei
- asigura pozitia pacientului si supravegheaza functiile vitale
- serveste medicului materialele necesare
- preia materialul recoltat si il pregateste pentru trimiterea la laborator
- indeparteaza si colecteaza materialele folosite conform precautiilor universale
- asigura ingrijirea pacientului dupa punctie
- noteaza in foaia de observatie aspecte legate de punctie si care tin de competenta sa

TORACOCENTEZA (PUNCTIA PLEURALA)

Toracocenteza = patrunderea cu un ac steril in cavitatea pleurala, printr-un spatiu intercostal
Indicatii: - prelevarea si analiza lichidului pleural
- evacuarea lichidului pleural in caz de plaurezie masiva
- administrare de medicamente
Incidente si accidente:
- hemoragii intrapleurale
- lipotimie, colaps
- accese de tuse – prin iritatie pleurala
- edem pulmonar acut – prin evacuarea prea rapida a lichidului
- pneumotorax – prin ranirea plamanului cu acul → se intrerupe punctia
Materiale necesare: ac Kuss, lung de 6-8 cm prevazut cu mandren, materiale sterile, solutii
dezinfectante, recipient pentru colectarea lichidului pleural, materiale pentru reactia Rivalta
(in vederea cercetarii naturii lichidului – exudat/transudat), manusi sterile, masca, seringa
pentru aspirarea lichidului pleural, xilina pentru infiltratii locale + seringi de unica folosinta
Pregatirea pacientului:
- se explica procedura si se obtine consimtamantul
- se administreaza premedicatia pentru diminuarea anxietatii (diazepam)
- se aseaza pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa, sau in pozitie sezand, pe marginea
patului
Participarea asistentului medical la procedura:
- se dezinfecteaza locul punctiei
- se efectueaza anestezia locala
- medicul efectueaza punctia introducand acul in spatiul 7-8 intercostal pe linia axilara
posterioara (deasupra marginii superioare a coastei inferioare – pentru a evita atingerea
nervilor intercostali)
- se cere pacientului sa ramana in apnee in timpul introducerii acului in cavitatea pleurala
 - se indeparteaza mandrenul si se aspira lichidul cu o seringa
- primii mililitrii de lichid vor fi repartizati in mai multe epubrete pentru examene
biochimice, citobacteriologice si pentru reactia Rivalta
- se evacueaza restul de lichid (maxim 1 litru)
- se extrage acul si se panseaza locul punctiei
- se supravegheaza aspectul pacientului, frecventa respiratorie, pulsul
Ingrijirea pacientului dupa punctie:
- se ajuta pacientul sa se imbrace
- se aseaza in pat pe partea punctionata
- se supravegheaza activ functiile vitale: frecventa respiratorie, pulsul, TA, temperatura
- se observa tusea si expectoratia, culoarea si aspectul tegumentelor si mucoaselor
- se anunta medicul daca apare orice modificare in starea pacientului
Interpretarea rezultatelor:
- lichid seros/serofibrinos – poate fi exudat sau transudat – natura sa se determina prin reactia
Rivalta
- exudat hemoragic – in pleurezia TBC sau neoplazica
- exudat purulent - in pleurezii pneumonice bacilare
- lichid putrid, brun/brun-cenusiu – in supuratii pulmonare

DRENAJUL PLEURAL
Drenajul pleural
• dispozitiv de aspiratie a aerului, sangelui, lichidului seros
• se compune dintr-un tub suplu de 1 cm diametru, plasat intre cele 2 foite pleurale si un
sistem de aspiratie exterior adaptat la o sursa de vid
• permite, prin exercitarea unei presiuni negative, sa solidarizeze cele 2 foite pleurale,
care, din motive patologice sunt decolate
Indicatii:
 pneumotoraxul spontan
  pneumotoraxul iatrogen - prin inteparea accidentala a sacului pleural in timpul
cateterizarii venei subclaviculare
 hemotorax, hemopneumotorax posttraumatic
 empiemul pleural
 pleurezii neoplazice
Contraindicatii: tulburari de coagulare
Pregatirea materialelor:
- pentru anestezia locala: seringi de 20 ml, ace pentru injectii subcutanate, ace
intramusculare, xilina 2%
- pentru asepsie: solutie betadina, comprese sterile, aparat de ras, camp steril pentru masa,
camp steril pentru acoperirea locului punctiei, tavita renala, pubela deseuri, container pentru
ace, manusi sterile, halat steril, masca, boneta
- pentru montarea drenajului: bisturiu, dren pleural (10-22 G), ace si fire de sutura, racord
adaptat intre sistemul de aspiratie si dren, aparat de aspiratie
- pentru pansament: comprese sterile, leucoplast
- pentru supraveghere: monitor cardiac, tensiometru, pulsoximetru
Pregatirea pacientului:
- informarea pacientului asupra procedurii si beneficiile drenajului toracic
- explicarea procedurii
- obtinerea consimtamantului informat
- crearea unui climat de incredere
Pregatirea aparatului de aspiratie:
- se scooate din ambalajul steril, se verifica integritatea
- se protejeaza extremitatea tubului steril care va fi racordat la drenul plasat in spatial pleural
- se pregateste monitorul, tensiometrul, pulsoximetrul
Pregatirea pacientului:
- decubit dorsal, antebratul de partea drenajului plasat sub cap – cea mai utilizata pozitie
- pozitie sezand la marginea patului, spatele incovoiat, antebratele sprijinite in fata pe o masa
- decubit lateral, bratul ridicat, capul pe perna
Pregatirea mediului:
- masa adaptabila la suprafata patului
- carucior cu materiale de urgenta
- toti participantii vor purta masca si boneta
- spalarea chirurgicala a mainilor
- se ajuta medicul sa imbrace halat steril si manusi sterile
Plasarea drenului:
- se dezinfecteaza tegumentul in zona de drenaj (spatiul intercostal 5-6 pe linia axilara
anterioara)
- se aseaza campul steril
- medicul efectueaza anestezia locala subcutanat, apoi profund intramuscular
 - pentru reperarea corecta, medicul preleveaza lichid pleural sau aer cu acul intramuscular
- se practica o incizie in piele de 2 cm cu bisturiul si se introduce drenul pleural
- medicul adapteaza sistemul de aspiratie la dren
- asistenta pune in functiune sistemul, deschizand robinetul aspiratiei de perete
- medicul fixeaza drenul la piele, iar apoi realizeaza un pansament steril in jurul drenului
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
- se supravegheaza drenul sa nu fie cudat, incolacit, debransat, inchis (clampat)
- aspiratia sa fie functionala, se verifica presiunea de aspiratie
- se observa lichidul aspirat – se noteaza caracteristicile
- bulele in compartimentul de aspiratie indica prezenta de aer in spatiul pleural
- se efectueaza imediat la pat o radiografie pulmonara
- se monitorizeaza functiile vitale: frecventa respiratorie, puls, TA, saturatia in oxigen,
temperatura
- se monitorizeaza durerea si nivelul de anxietate al pacientului

PUNCTIA PERITONEALA (PARACENTEZA ABDOMINALA)

Punctia peritoneala = patrunderea in cavitatea peritoneala cu ajutorul unui ac sau trocar,
prin traversarea peretelui abdominal
Scop:
- explorator: - evidentierea lichidului in cavitate
- recoltarea lichidului pentru determinari cantitative si calitative
- terapeutic: - evacuarea lichidului din cavitate
- efectuarea de dializa peritoneala
Indicatii:
- ascita masiva - lichid in cavitatea peritoneala de diferite cauze (ciroza hepatica, insuficienta
cardiaca, tumori peritoneale, tbc peritoneal)
- ascite care nu se resorb prin metode obisnuite de tratament
- traumatisme inchise ale viscerelor abdominale cand se banuieste hemoperitoneul
- diagnosticarea cito-bacteriologica a ascitei

Material necesar:
- pentru anestezia locala: fiola cu solutia anestezica, ace pentru subcutan si intramuscular,
seringa 20 ml
- pentru punctia cu scop diagnostic: ace i.m sau specifice, seringi de 20 ml, flacoane sterile
pentru examen bacteriologic si anatomo-pathologic
- pentru punctia evacuatorie: ace im sau cateter venos, seringa de 20 ml, robinet cu 3 cai, tub
de legatura, flacon steril pentru recoltarea lichidului, vas /punga gradate
- pentru supraveghere: tensiometru, cantar
- pentru asepsie: manusi sterile, comprese si campuri sterile, pansament, colector pentru ace
folosite, sac pentru eliminarea deseurilor septice
Pregatirea pacientului:
- se identifica pacientul
- se verifica recomandarea
- se explica pacientului procedura si necesitatea efectuarii
- pacientul este pozitionat in decubit dorsal in timpul punctiei, si inca 2 ore dupa punctie
- se informeaza pacientul asupra duratei, aproximativ 30 minute
- se masoara circumferinta taliei si se cantareste pacientul
- se recomanda pacientului sa isi goleasca vezica urinara
- se masoara TA si pulsul inaintea punctiei
- se degaja zona punctionata – fosa iliaca stanga pe linia spino-ombilicala stanga, la locul de
unire intre treimea externa cu treimea medie
Efectuarea procedurii:
- de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali
- se aseaza pacientul in decubit dorsal la marginea stanga a patului, usor inclinat spre stanga
- se dezinfecteaza locul punctiei
- asistentul medical pregateste seringa cu anestezic local si o inmaneaza medicului
- ofera medicului acul/trocarul pentru punctie
- asistentul medical preia eprubeta cu lichidul extras
- in punctia evacuatorie se ataseaza la trocar un tub de polietilena pentru asigurarea scurgerii
lichidului intr-un vas collector
- acul/trocarul se fixeaza la tegument
- asistentul medical supravegheaza scurgerea lichidului (maxim 4-6 L la prima punctie)
- la sfarsitul punctiei se extrage acul/trocarul, se comprima locul 1 minut, se aplica
pansament steril
Ingrijirea pacientului dupa punctie:
- pacientul ramane in repaus
- se monitorizeaza locul punctiei pentru sangerare
- se supravegheaza functiile vitale in urmatoarele 24 ore, se anunta medical la orice
suspiciune
- se masoara circumferinta abdominala, se cantareste si se compara cu cea dinainte de
punctie
Incidente si accidente:
- lezarea vaselor de sange sau a intestinelor
- lezarea vezicii urinare (se goleste vezica inainte de punctie)
- soc, tulburari hidro-electrolitice (se previn prin eliminare lenta)
- peritonita, fistule
 LP/STAGIU 1

ASISTENTA MEDICALA
DEFINITIE
Consiliul International al Nurselor defineste nursa:
 persoana care a parcurs un program complet de formare;
 a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul asistentilor medicali;
 este autorizata sa practice profesia in concordanta cu pregatirea si experienta sa;
 este autorizata in indeplinirea acelor proceduri si functii impuse de ingrijirea sanatatii
in orice situatie s-ar afla, dar sa nu faca o procedura pentru care nu este autorizata.

Conform filozofiilor lui Carl Rogers si Abraham Maslow, asistenta medicala:

 va aprecia fiecare persoana ca fiind un produs unic al ereditatii, al mediului si culturii;
 va avea convingerea ca persoana se straduieste sa atinga potentialul cel mai inalt;
 va respecta valoarea fiecarui individ si va aprecia potentialul fiecarei persoane;
 va recunoaste propria umanitate;
 se va purta in mod autentic si original;
 va permite pacientului sa fie el insusi;
 va recunoaste ca persoanele au nevoi de baza si sunt motivate sa-si indeplineasca
aceste nevoi;
 trebuie sa respecte fiecare comportament, sa-l inteleaga si sa evite aprecieri de genul
„rau” sau „groaznic” la adresa bolnavului.

 "Codul pentru asistentele medicale" descrie de asemenea 4 responsabilitati, care

definesc directiile importante:
1. promovarea sanatatii;
2. prevenirea imbolnavirilor;
3. restabilirea sanatatii;
4. inlaturarea suferintei.

 Fenomenele urmarite de asistenta medicala sunt reactiile:

•individuale
•familiale
•de grup - la problemele actuale sau potentiale de sanatate.

 Asistenta medicala generalista presupune:

•o pregatire multidisciplinara - tehnica, practica;
•insusirea competentelor de baza;
•cunostinte de psihologie;
•sa aiba o atitudine potrivita fata de pacient si familia sa;
 •sa aiba capacitatea de empatie (preocuparea de a intelege ceea ce simt ceilalti).

DEFINITIA NURSINGULUI
Conform O.M.S. si I.C.N.:
Nursingul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a sanatatii cuprinzand:
•promovarea sanatatii;
•prevenirea bolii;
•ingrijirea persoanelor bolnave de toate vârstele, in toate unitatile sanitare, asezarile
comunitare si in toate formele
de asistenta sociala.

ROLURI ALE ASISTENTEI MEDICALE

 Virginiei Henderson: „rolul esential al asistentei medicale consta in a ajuta persoana
bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau recapete sanatatea (sau sa-l asiste in ultimele
sale clipe).”
 OMS: „rolul nursei in societate este sa asiste indivizi, familii si grupuri, sa optimizeze
si sa integreze functiile psihice, mentale si sociale, afectate semnificativ prin schimbari
ale starii de sanatate.”
 Asistenta medicala are trei roluri fundamentale:
 Rolul de practician - cuprinde activitatile si interventiile pe care asistentul medical
le efectueaza in ingrijirea directa a pacientului in cadrul procesului de nursing.
 Rolul de lider - presupune acele activitati si interventii pe care le desfasoara
asistentul care raspunde pentru activitatile altor asistenti care ingrijesc pacienti.
 Rolul de cercetator - poate insemna o pozitie oficiala de cercetare intr-o institutie
care are acest obiect sau activitati si contributii de cercetare in domeniu bazate pe
observatii directe din practica medicala.
Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:
 suplinire a dependentei, adica ceea ce nu poate face persoana si de a incerca sa
inlocuiasca necesitatea in asa fel incât persoana sa-si poata satisface cerintele mai usor;
 sa se ocupe de aspectele psihosomatice si psihosociale care afecteaza sanatatea, boala
si moartea;
 personalul nursing lucreaza ca partener alaturi de lucratori de alte profesiuni sau
ocupatii, ce participa la asigurarea sanatatii.

FUNCTII ALE ASISTENTEI MEDICALE IN CADRUL ECHIPEI DE INGRIJIRE

  Functiile majore ale asistentei medicale generaliste:
 cunoasterea istoriei nursingului;
 aplicarea cunostintelor de anatomie si fiziologie umana;
 aplicarea notiunilor specifice activitatii de laborator;
 aplicarea cunostintelor de biofizica si imagistica medicala;
 asigurarea educatiei pentru sanatate;
 ingrijirea pacientilor in functie de diagnostic;
 stabilirea planului de ingrijire;
 pregatirea pentru investigatii si recoltarea probelor de laborator;
 monitorizarea pacientului;
 administrarea tratamentului;
 supravegherea alimentatiei si hidratarii pacientului;
 asigurarea conditiilor de confort;
 mobilizarea si transportul pacientilor;
 acordarea primului ajutor in situatii de urgenta;
 gestionarea medicamentelor si materialelor consumabile;
 comunicarea cu pacientii si apartinatorii;
 asigurarea conditiilor igienico-sanitare la locul de munca.
!! Aceste functii sunt bine definite prin fisa postului si prin standardele de ingrijire.

LOCUL DE MUNCA
  Locul de munca al asistentei medicale poate fi:
 in comunitate si ambulatoriu
 dispensar rural sau urban
 policlinica
 scoli, gradinite, leagane de copii
 camine de batrani
in spitale: pe sectiile de interne, chirurgie, cardiologie, ginecologie, psihiatrie etc.
in inspectoratele de politie sanitara - igiena

ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE IN AMBULATOR

 solicita actele de identificare ale pacinetilor, biletul de trimitere, dovada de asigurat;
 noteaza datele de identificare in registrul de consultatii;
 efectueaza tratamente la indicatia medicului;
 poate completa formulare medicale, dar numai la indicatia si sub supravegherea
medicului care va semna si parafa;
 respectarea confidentialitati actelor medicale;
 comportament si tinuta in conformitate cu codul de etica si deontologie medicala;
 alte atributiuni specifice.

ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE IN UNITATEA CU PATURI

1. isi desfasoara activitatea in mod responsabil, conform reglementarilor profesionale si
cerintelor postului;
2. respecta regulamentul de organizare si functionare, precum si cel de ordine interioara al
spitalului;
3. preia pacientul nou internat si insotitorul acestuia (in functie de situatie), verifica toaleta
personala, tinuta de spital si il repartizeaza la salon;
4. acorda prim ajutor in situatii de urgenta si cheama medicul;
5. participa la asigurarea unui climat optim si de siguranta in salon;
6. identifica problemele de ingrijire ale pacientilor, stabileste prioritatile, elaboreaza si
implementeaza planul de ingrijire si evalueaza rezultatele obtinute pe tot parcursul internarii;
7. prezinta medicului curant pacientul pentru examinare si il informeaza asupra starii acestuia
de la internare si pe tot parcursul internarii, observa simptomele si starea pacientului, le
inregistreaza in dosarul de ingrijire si informeaza medicul;
8. pregateste bolnavul si ajuta medicul la efectuarea tehnicilor speciale de investigatii si
tratament;
9. organizeaza transportul bolnavului si la nevoie supravegheaza starea acestuia pe timpul
transportului;
10. recolteaza produse biologice pentru examenele de laborator, conform prescriptiei
medicului;
11. raspunde de ingrijirea bolnavilor din salon si supravegheaza efectuarea de catre infirmiera
a toaletei, schimbarii lenjeriei de corp si de pat, crearii conditiilor pentru satisfacerea nevoilor
fiziologice, schimbarii pozitiei bolnavului;
12. observa apetitul pacientilor, supravegheaza si asigura alimentarea pacientilor dependenti,
supravegheaza distribuirea alimentelor conform dietei consemnate in foaia de observatie;
13. administreaza personal medicatia, efectueaza tratamentele, imunizarile, testarile
biologice, conform prescriptiei medicale;
14. pregateste echipamentul, instrumentarul si materialul steril necesar interventiilor;
15. asigura pregatirea preoperatorie a pacientului;
16. asigura ingrijirile postoperator;
17. semnaleaza medicului orice modificari depistate;
18. participa la acordarea ingrijirilor paliative si instruieste familia sau apartinatorii pentru
acordarea acestora;
19. supravegheaza modul de desfasurare a vizitelor apartinatorilor conform programului de
vizita conform legislatiei in vigoare;
20. efectueaza verbal sau in scris preluarea/predarea fiecarui pacient si a serviciului in cadrul
raportului de tura;
21. pregateste pacientul pentru externare;
22. in caz de deces inventariaza obiectele personale, identifica cadavrul si organizeaza
transportul acestuia la locul stabilit de conducerea spitalului;
23. utilizeaza si pastreaza, in bune conditii echipamentele si instrumentarul din dotare,
supravegheaza colectarea materialelor si instrumentarului de unica folosinta utilizat si se
asigura de depozitarea acestora in vederea distrugerii;
24. poarta echipamentul de protectie prevazut de regulamentul de ordine interioara, care va fi
schimbat ori de câte ori este nevoie, pentru pastrarea igienei si a aspectului estetic personal;
25. respecta reglementarile in vigoare privind prevenirea, controlul si combaterea infectiilor
nosocomiale;
26. respecta secretul profesional si codul de etica al asistentului medical;
27. respecta si apara drepturile pacientului;
28. se preocupa de actualizarea cunostintelor profesionale, prin studiu individual sau alte
forme de educatie continua si conform cerintelor postului.

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINTEI UMANE

 Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definitia celor 14 nevoi
fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, si culturale ale individului.
 Atingerea de catre pacient a independentei in satisfacerea acestor nevoi este telul
profesiei de asistenta medicala.
 Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie sa stie ca
o nevoie fundamentala este o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane pentru a-si
asigura starea de bine, in apararea fizica si mentala.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1.nevoia de a respira si a avea o buna circulatie;
2. nevoia de a se alimenta si hidrata;
3. nevoia de a elimina;
4. nevoia de a se misca si a avea o buna postura;
5. nevoia de a dormi si a se odihni;
6. nevoia de a se imbraca si dezbraca;
7. nevoia de a-si mentine temperatura in limite fiziologice 36-37C;
8. nevoia de a fi curat si a-si proteja tegumentele;
9. nevoia de a evita pericolele;
10. nevoia de a actiona dupa credintele si valorile sale (a-si practica religia);
11. nevoia de a comunica;
12. nevoia de a se realiza;
13. nevoia de a se recrea;
14. nevoia de a invata pentru a-si pastra sanatatea.

 Cele 14 nevoi fundamentale imbraca forme variate dupa individ, starea sa de sanatate,
maturitate, obiceiuri personale si culturale; ele constituie un tot unitar, nu este bine sa
fie separate unele de altele.
 Asistenta care vrea sa personalizeze ingrijirile trebuie sa tina seama de diversele
dimensiuni implicate si de interactiunea dintre nevoi.

INDEPEDENTA SI DEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOILOR

FUNDAMENTALE
INDEPENDENTA = atingerea unui nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor fundamentale
prin actiuni pe care le indeplineste individul singur, fara ajutorul unei alte persoane.
•DEPENDENTA = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a indeplini el
singur (fara ajutorul unei alte persoane) actiuni care sa-i permita un nivel acceptabil in
satisfacerea nevoilor fundamentale.
•Manifestarea de dependenta: atunci când o nevoie fundamentala nu este satisfacuta din
cauza unei surse de dificultate; pot aparea una sau mai multe manifestari de dependenta.

TIPURI DE DEPENDENTA
1) POTENTIALA: acea dependenta care poate sa apara din cauza unei anumite predispozitii
a persoanei.
2) ACTUALA: problema prezenta, iar actiunile asistentei medicale pot fi corective.
3) DESCRESCÂNDA: dependenta pacientului se reduce, este in descrestere iar rolul
asistentei medicale este de a sustine acest progres si de a-l face sa-si regaseasca acel nivel
minim, optim, de autonomie.
4) PERMANENTA: in ciuda ingrijirilor din partea asistentei, problema pacientului nu poate
fi corectata, dependenta devenind permanenta sau cronica iar rolul asistentei este de suplinire,
de a ajuta.

SURSELE DE DIFICULTATE
 se definesc ca fiind cauza dependentei sau orice obstacol major care impiedica
satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi fundamentale.
 pot fi cauzate de:
1) factori de ordin fizic;
2) factori de ordin psihologic;
3) factori de ordin social;
4) factori de ordin spiritual;
5) factori legati de cunostinte insuficiente.
1.Sursele de ordin fizic: cuprind toate obstacolele fizice de natura intrinseca (care provin de
la pacient) sau extrinseca (adica care cuprind agenti exteriori care in contact cu organismul
uman impiedica buna functionare a organismului);
2.Sursele de ordin psihologic: cuprind sentimente, emotii, stari sufletesti si intelectuale care
pot influenta satisfacerea unei nevoi fundamentale;
3.Sursele de ordin social: cuprind problemele generale ale persoanei si generate de persoana
in raport cu anturajul sau, cu partenerul de viata, cu familia, cu colegii de munca; raportul
persoanei cu comunitatea;
4. Sursele de ordin spiritual: aspiratii spirituale, revolta persoanei asupra sensului vietii,
intruniri religioase, filozofice, limite in practicarea religiei cu repercursiuni mai ales asupra
persoanelor in vârsta si muribunzi.
5. Factori legati de insuficiente cunostinte: asistenta medicala ajuta pacientul in câstigarea
unor cunostinte care ii sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor fundamentale.

PROCESUL DE INGRIJIRE
Procesul de ingrijire comporta cinci etape:
1. Culegerea de date
2. Analiza si interpretarea lor (diagnosticul de nursing)
3. Planificarea ingrijirilor (obiective)
4. Realizarea interventiilor (aplicarea lor)
5. Evaluarea

1.CULEGEREA DE DATE SAU APRECIEREA

 Tipuri de informatii culese:
•date obiective - observate de asistenta despre pacient
•date subiective - expuse de pacient
•date continând informatii istorice
•date continând informatii actuale
•date legate de viata pacientului, de obiceiurile sale, de anturajul sau sau de mediul
inconjurator.

 Informatiile culese se grupeaza in doua mari categorii:

 date relativ stabile
 date variabile

 Datele relativ stabile sunt:

 Informatii generale: nume, varsta, sex, stare civila etc.
 Caracteristici individuale: rasa, limba, religie, cultura, ocupatie, etc.
  Gusturi personale si obiceiuri: alimentatia, ritm de viata, etc.
 Evenimente biografice legate de sanatate: boli anterioare, sarcini, interventii
chirurgicale, accidente, etc.
 Elemente fizice si reactionale: grup sanguin, deficite senzoriale, proteze, alergii,
etc.
 Reteaua de sustinere a pacientului: familie, prieteni, etc.
 Datele variabile:
 Date despre starea fizica: temperatura, tensiunea arteriala, functia respiratorie,
apetitul sau anorexia, eliminarea, somnul, miscarea, reactii alergice, inflamatii,
infectii, oboseala, etc.
 Date despre conditiile psihosociale: anxietate, stres, confort, inconfort, stare
depresiva, stare de constienta, grad de autonomie, capacitatea de comunicare, etc

 Surse de informatie pot fi:

 sursa primara, directa: pacientul
 surse secundare sau indirecte:
 familia si anturajul pacientului
 foaia de observatie si alte documente medicale
 rezultatele de laborator si investigatii radiologice, etc.
 alte persoane care au ingrijit pacientul
 Mijloacele principale de a obtine informatiile dorite sunt:
 observarea pacientului
 interviul pacientului
 consultarea surselor secundare
Examinarea fizica
Consta in cântarirea pacientului, masurarea semnelor vitale, observarea tegumentelor si
mucoaselor, etc.
 Tehnici de examinare:
 inspectia - prin metoda observatiei, pacientul este controlat atent in toate regiunile
corpului;
 palparea - se palpeaza regiunile care sunt suspectate de a prezenta modificari; pot fi
identificate zone indurate, tumefiate, dureroase etc.
 percutia si auscultatia - uneori pot oferi informatii si in procesul de nursing
(Percutia pe abdomen poate indica o crestere a unui organ sau poate genera
anumite zgomote care indica balonari, meteorism, etc. Auscultatia poate oferi date
cu privire la ralurile bronsice sau la zgomotele cardiace).
FISA DE INTERVIU
2. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
 Analiza datelor se face prin:
 examinarea datelor
 clasificarea datelor: date de independenta si de dependenta
 stabilirea problemelor de ingrijire
 recunoasterea legaturilor si a prioritatilor
!! Analiza presupune, de asemenea, regruparea datelor la fiecare din cele 14 nevoi,
permitand identificarea resurselor individuale.
  Interpretarea datelor explica originea sau cauza problemei de dependenta, deci
defineste sursele de dificultate.

Diagnosticul de ingrijire (de nursing)

Diagnosticul de ingrijire format din 3 parti si utilizeaza formula memotehnica P.E.S.:
a. Problema de ingrijire
b. Etiologia
c. Semne si simptome

Exemplu de utilizare a formulei PES si de exprimare a diagnosticelor de nursing in

structura complete
 Caz
- bolnav cu afectiune cronica si spitalizare indelungata
 PES
(P) insomnie
(E) spitalizare
(S) treziri in timpul noptii
 Diagnostic de nursing in formula completa
- insomnie din cauza spitalizarii, manifestata prin treziri in timpul noptii
Diagnosticul de ingrijire (de nursing)
 Se cunosc trei tipuri de diagnostice de ingrijire:
 diagnostice de nursing centrate pe problema (actuale)
- când problema de nursing este observabila
 diagnostice nursing centrate pe riscuri (potentiale)
- când o problema poate aparea, daca nu se intervine
 diagnostice de promovarea sanatatii (potentiale)
- când exista semne si resurse ale pacientului pentru imbunatatirea unei probleme de
ingrijire

Diferentele intre diagnosticul de ingrijire si diagnosticul medical

Diagnosticul de ingrijire:
 tine cont de starea pacientului;
 identifica un raspuns uman specific;
 se schimba in functie de modificarile raspunsurilor pacientului;
 tine cont de sursele de dificultate care cauzeaza problema de sanatate;
 serveste ca ghid in determinarea tipurilor de interventii.
Diagnosticul medical:
 tine cont de problema de sanatate in sine (ex. AVC);
  identifica un proces anume de boala in legatura cu patologia unor organe si sisteme
specifice;
 de obicei, ramane constant in decursul bolii;
 terminologie anumita a fost desemnata si acceptata de comunitatea profesionala
medicala pentru a descrie procesele specifice de boala;
 formularea sa nu implica, in general, factorii etiologici;
 este ca ghid in determinarea cursului obisnuit al tratamentului medical pentru
insanatosire;
 orienteaza practicianul spre tratament medical.

3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
Planul de ingrijire cuprinde trei componente:
A. Obiective (specifice fiecarui diagnostic de ingrijire stabilit)
B. Interventii (specifice fiecarui obiectiv)
C. Evaluari (analize ale gradului de eficienta a interventiilor si operarea unor
modificari/ajustari)

A.Obiectivele de ingrijire (NOC) consta din:

 descrierea unui comportament pe care-l asteptam de la pacient
 un rezultat pe care dorim sa-l obtinem in urma interventiilor
Obiectivele formulate trebuie sa raspunda la urmatoarele cinci intrebari:
 S = specificitate: cine face actiunea?
 P = performanta: ce face pacientul? ce se poate face pentru pacient?
 I = implicare: cum se face actiunea?
 R = realism: in ce masura se poate face actiunea?
 O= observabil: când?

 Obiectivul permite in mod egal sa se masoare progresul pacientului si sa estimeze

evaluarea sa:
 pe termen scurt (OTS) ore, zile;
 pe termen mediu (OTM) o saptamâna;
 pe termen lung (OTL) saptamâni, luni.

3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR - exemplul de diagnostic nursing si obiective

aferente –

Diagnostic de nursing Obiective

Dezechilibru nutritional (in exces) Obiective: Pacientul.....
 -va scadea numarul de calorii ingerate
-va creste nivelul sau de activitate
-va scadea in greutate

Lipsa de cunostinte si informatii privind Obiective: Pacientul.....

boala -va descrie afectiunea pe care o are, factorii
cauzali ai simptomelor
-va descrie procedurile necesare controlului
bolii sau a simptomelor
-va identifica punctele nevralgice ale stilului
de viata care ii aduc factori de risc
suplimentar pentru sanatatea sa

B. Stabilirea interventiilor (NIC)

 Alegerea interventiei permite asistentei sa determine modul de a actiona pentru a
corecta problema de dependenta a pacientului.
 Asistenta care intocmeste planul de ingrijire, studiaza interventiile care raspund
nevoilor specifice ale pacientului.
•Pentru ca interventiile sa fie evaluabile trebuie:
 sa se indice la ce ora, in care moment al zilei
 la ce interval (de trei ori pe zi, de patru ori pe zi, etc.)
 sau ce continuitate, pe ce durata trebuie sa se desfasoare actiunea asistentei sau sa se
supravegheze continuu semnele (de ex. dispneea).

Tipuri de interventii nursing

1. Actiuni independente
 asista pacientul din proprie initiativa, temporar sau definitiv
•Ex.: ingrijiri de confort, atunci când pacientul nu-si poate indeplini independent anumite
functii
2. Actiuni interdependente
 sunt actiuni intreprinse de asistentul medical in colaborare cu alti membri ai echipei de
ingrijire.
•Ex.: in procesul de educatie pentru sanatate, asistentul medical participa alaturi de psiholog
si dietetician la educarea pacientului.
3. Actiuni dependente (delegate)
 se refera la rolul delegat al asistentului medical.
•Ex.: administrarea medicamentelor, tratamentele medicale
  Planul de ingrijire trebuie sa indeplineasca urmatoarele puncte:
•sa ofere un ghid detaliat de ingrijire;
•sa fie individualizat si personalizat;
•sa promoveze activitati bazate pe principii stiintifice si pe procese sistematice de rezolvare;
•sa garanteze continuitatea ingrijirilor;
•sa coordoneze eforturile tuturor membrilor echipei de ingrijire;
•sa implice participarea individuala a pacientului si a familiei acestuia;
•sa schiteze un program de educatie sanitara atât individual, pentru pacient, cât si pentru
apartinatori;
•sa asigure un plan adecvat pentru ingrijirea pacientului dupa externare.

Tipuri de interventii nursing

 In functie de natura activitatii efectuate, interventiile nursing sunt de trei tipuri:
a.Evaluative
b.Terapeutice
c.Educationale

4. EXECUTAREA (APLICAREA) INGRIJIRILOR

Aplicarea in practica a actiunilor are ca scop sa ajute pacientul sa-si mentina sau sa-si
recapete independenta sau un oarecare nivel de independenta.

 In aplicarea in practica a interventiilor sunt antrenati:

 Pacientul: executa actiunile planificate pentru el, in functie de resursele proprii.
 Asistenta: supervizeaza aceste actiuni, incurajeaza, informeaza, isi manifesta
empatia, ajuta si efectueaza toate ingrijirile necesare pacientului.
 Echipa de ingrijire: asigura completarea si eficacitatea activitatii profesionale.
 Familia: in anumite circumstante, este alaturi in actiuni de ingrijire.

5. EVALUAREA INGRIJIRILOR
Evaluarea urmareste doua aspecte:
1. Rezultatul obtinut
•Când asistenta formuleaza obiectivele ingrijirilor, ea exprima ce rezultat prevede sa se obtina
in urma ingrijirilor acordate.
•Pentru a realiza acest obiectiv, asistenta isi va planifica toate interventiile in vederea
obtinerii acestui rezultat.
2. Satisfactia pacientului
•Este important sa se cunoasca aprecierea pacientului, insa trebuie, in acelasi timp, sa avem
rezerve, pentru ca pacientul nu stie intotdeauna ceea ce implica o buna ingrijire; de asemenea
este posibil ca lui sa-i displaca unele interventii, desi beneficiaza de o ingrijire excelenta.
Bilantul ingrijirilor applicate
 Evidente:
 F.O. - evolutie
 planul de nursing – rezultatele evaluarii
 starea pacientului: ameliorata, stationara, agravata; nivelul de
independenta/dependenta
 Nevoile de baza:
 satisfacute - pacient independent
 nesatisfacute - pacient dependent
 Bilantul negativ:
 revizuirea etapelor procesului de ingrijire (nursing)
 Criterii de revizuire:
 identificarea cauzelor bilantului negativ
 reformularea obiectivelor
 refacerea planului de ingrijire (nursing), evaluarea.

STUDIU DE CAZ

 Culegrea datelor (Prezentarea cazului)

Popescu Ion, un barbat de 50 de ani, de profesie consultant de managent, a fost internat dupa
procedurile de examinare obisnuite.
Acum trei luni a semnalat existenta hipertensiunii (170/110mmHg). In urmatoarele trei luni
hipertensiunea nu a raspuns la dieta terapeutica, pentru ca – recunoaste el – nu a respectat
intru totul prescriptiile de scadere a sarii din mâncare si de scadere in greutate.
Spune ca are o viata foarte ocupata si plina de stres, ca munceste multe ore pe zi. Bea intre 5-7
cafele pe zi, iar alcool doar ocazional. La examenul fizic, au fost inregistrate urmatoarele valori:
TA-194/112mmHg; P-96/min;, R-20/min.; T-370C; T-185cm; G-130kg. Pacientul prezinta
edeme usoare la nivelul picioarelor.
La internare, medicul i-a prescris diuretic si a recomandat monitorizarea semnelor vitale in timpul
zilei la fiecare 4 ore, 1500de kcal/zi, 1g de sare, dieta cu un continut scazut in colesterol.

DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIVE

Ineficienta in mentinerea sanatatii, legata de
boala hipertensiva, stres, obezitate si cofeina;
Adaptare ineficienta, pe seama
responsabilitatilor de rol, acasa si la serviciu;
Lipsa de cooperare in urmarea regimului
dietetic, din cauza lipsei de cunostinte si a
Pe termen scurt: scaderea graduala a
tensiunii arteriale; Pe termen mediu: initierea
unor modificari ale stilului de viata in vederea
reducerii stresului; Pe termen lung:
-schimbarea unor comportamente nesanatoase
in vederea scaderii sau eliminarii factorilor de
stilului de viata; stres subiectiv-emotionali sau de mediu;
Lipsa de cunostinte, privind boala si masurile -cooperarea in urmarea regimului dietetic
terapeutice; -educatia pentru sanatate privind boala si
tratamentul

Interventii
-monitorizarea TA , a statusului volumului lichidelor, a edemelor periferice;
-promovarea unei atmosfere de liniste care sa-i permita pacientului sa se odihneasca;
-incurajarea alternarii activitatii cu odihna;
-limitarea vizitelor si a interactiunilor sociale generatoare de stres;
-sprijinirea pacientului in initiative de schimbare a unor comportamente nesanatoase generatoare
de stres;
-identificarea impreuna cu pacientul a efectelor nocive ale cofeinei;
-discutarea cu pacientul a legaturii dintre stres si unele efecte la nivel fiziologic;
-incurajarea pacientului in identificarea factorilor de stres;
-implicarea familiei in asigurarea confortului psiho-emotional pentru pacient;
-sublinierea pentru pacient a legaturii dintre hipertensiune, pe de o parte si stres si obezitate, pe de
alta parte;
-evaluarea permanenta a eficientei interventiilor.

•Evaluare (rezultate asteptate)

-scaderea si mentinerea tensiunii arteriale la valori scazute;
-scaderea in greutate;
-reducerea numarului de cafele zilnic;
-cooperarea in privinta dietei;
-controlul factorilor de risc;
-comunicare eficienta cu familia si diminuarea stresului cauzate de multitudinea de
responsabilitati;
-sprijin din partea familiei;
-cunostinte privind boala, factorii cauzali, stilul de viata si tratamentul.

SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI
--Supravegherea bolnavului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale.
--Ea trebuie sa raporteze medicului tot ce observa in timpul zilei la un bolnav, intr-un mod
sistematic:
 comportamentul bolnavului;
  functiile vitale si vegetative ale organismului;
 aparitia unor manifestari patologice.

Urmarirea comportamentului bolnavului

•Asistenta trebuie sa urmareasca:
 pozitia in pat
 expresia fetei
 miscarile active
 mersul
 apetitul
 somnul
Urmarirea functiilor vitale si vegetative ale organismului
 Este obligatorie in cursul oricarei boli, caci modificarea lor reflecta starea generala a
pacientului, precum si evolutia si gravitatea bolii de care sufera.
 Totalizarea observatiilor asupra acestor functii se consemneaza in foaia de
temperatura a bolnavului.

FOAIA DE TEMPERATURA-
 este un document medical, stiintific si medico-legal
 se completeaza de asistenta medicala
 cuprinde datele personale ale bolnavului si parametrii legati de internarea acestuia
 este formata dintr-un sistem de coordonate in care pe
- abscisa (orizontala) se noteaza ziua de boala - impartita in doua: dimineata si seara,
respectiv se noteaza timpul in care se evolueaza boala
- ordonata (verticala) se noteaza valorile functiilor vitale: temperatura, puls, tensiunea
arteriala, respiratia si diureza
 in partea inferioara exista niste rubrici in care sunt notate si alte date ale pacientului:
greutate, prezenta si nr. scaunelor, prezenta varsaturilor, dieta, lichide ingerate.

Masurarea, notarea si interpretarea temperaturii

 Notarea cifrica:
valorile obtinute se noteaza in foaia de temperatura, mentionând numele, prenumele,
salonul, nr. patului.
 Notarea grafica:
- fiecare patratica a foii de temperatura corespunde la doua zecimi de grade Celsius (doua
subdiviziuni); prin unirea valorilor de dimineata si seara se obtine curba termica
 Interpretarea rezultatelor:
-36-370 C - valoare normala
-37-380 C - subfebrilitate
-38-390 C - febra moderata
-39-400 C - febra ridicata
-> 400 C - hiperpirexie

Masurarea, notarea si interpretarea respiratiei

 Notarea cifrica: se noteaza in carnetul asistentei numele, prenumele, salonul, nr.
patului
 Notarea grafica:
-pentru fiecare patratica a foii de observatie corespund 2 respiratii pe minut.
 Interpretarea rezultatelor:
 valori fiziologice: la adult – 16 – 18 respiratii/min
la varstnici – 15 - 25respiratii/min

Masurarea, notarea si interpretarea pulsului

 Notarea cifrica: se noteaza in carnetul asistentei medicale nume, prenume, salon, nr.
patului.
 Notarea grafica:
- fiecare patratel al foii de temperatura corespunde la 4 pulsatii pe minut.
-prin unirea valorilor de dimineata si seara a zilelor de boala si cu creion rosu se obtine
„curba pulsului”
 Interpretarea frecventei pulsului:
 valori fiziologice ale pulsului - adult: 60 - 80 b/min
- vârstnic: 80 - 90 b/min

Masurarea, notarea si interpretarea TA

 Notarea cifrica: se noteaza in carnetul asistentei medicale nume, prenume, salon, nr.
patului.
 Notarea grafica:
- in foaia de temperatura, cu culoare albastra, pentru fiecare patratica orizontala a foii de
temperatura, corespund 10milimetri coloana Hg; deasupra liniei ingrosate a foii de
temperatura se noteaza TA maxima iar dedesubt,TA minima
 Interpretarea tensiunii arteriale:
 valori fiziologice
- adult 115 - 140 mmHg 75 - 90 mmHg
- vârstnic > 150 mmHg > 90 mmHg

Observarea, notarea si interpretarea diurezei

 Notarea diurezei: se noteaza cifric in carnetul asistentei
 Notarea grafica:
- din punct de vedere grafic, pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc
100 ml de urina;
-se noteaza in grafic cu creion (pix) albastru, sub forma unei coloane hasurate, care sa
corespunda in partea superioara cu cantitatea de urina a zilei respective
 Interpretarea rezultatelor:
 din punct de vedere fiziologic:
- la femei = 1000 - 1400 ml/24h
- la barbati = 1200 - 1800 ml/24h
- frecventa mictiunilor: adulti = 5-6/zi
vârstnici = 6 - 8/zi

Observarea si notarea expectoratiei

 Notarea grafica se face ca si la diureza, dar cu creion (pix) rosu.

Observarea si notarea varsaturilor

 Notarea varsaturilor:
 se face cu un cerculet insotit de data si ora când s-a produs, in rubrica speciala
- cerc albastru → semnifica varsatura alimentara
- cerc verde → semnifica varsatura bilioasa
- cerc rosu → semnifica varsatura sanguinolenta

Observarea si notarea scaunului-

Observarea scaunului: elemente fiziologice:
- frecventa: normal, la adult – 1-2 scaune pe zi, sau unul la 2 zile
- orarul: ritmic, la aceeasi ora a zilei, dimineata dupa trezire
- cantitatea: zilnic 150-200 grame de materii fecale
- consistenta: pastoasa, omogena
- forma: cilindrica, cu diametrul de 3-5 cm, lungime variabila
- culoarea: - bruna, la adult, data de stercobilina

Masurarea si cântarirea
 Talia (inaltimea) (T):
 Se masoara cu ajutorul taliometrului standard, compus dintr-o scala verticala divizata
in cm si o rigla orizontala care poate fi adusa in contact cu regiunea cea mai inalta a
capului.
 Pacientul sta cu calcaiele alipite, astfel incât greutatea sa fie distribuita uniform pe
membrele inferioare; capul este pozitionat la nivelul unui plan orizontal; bratele
trebuie sa atarne libere pe langa corp, iar capul, spatele, regiunea fesiera si calcaiele
trebuie sa fie lipite de scala verticala.
 Valoarea se noteaza in centimetri, iar precizia recomandata a masuratorii este de 0,5
 cm.

Masurarea si cântarirea
 Greutatea:
 se masoara dimineata, pe nemâncate, cu subiectii;
 imbracati cu haine usoare, fara pantofi, utilizând un cântar calibrat, rezultatul
fiind notat in kilograme, cu o precizie de 0,5 kg;
 greutatea se determina cu o precizie de 100 grame.
 Indicele de masa corporala (IMC):
 se calculeaza cu formula G (kg)/ T2(m);
 conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) se definesc urmatoarele
categoriile de IMC:
subpondere (<18,5 kg/m2)
normopondere (≥18,5 kg/m2 si < 25 kg/m2)
suprapondere (≥ 25 kg/m2 si < 30 kg/m2)
obezitate (≥ 30 kg/m2).

LP/STAGIU 2
PREGATIREA PACIENTULUI
CU AFECTIUNI RESPIRATORII
PENTRU INVESTIGATII PARACLINICE

Radiografia toracica
Computer tomografia toracica
AngioCT pulmonar
Rezonanta magnetica pulmonara
AngioRMN pulmonar
Scintigrafia pulmonara
Tomografia prin emisie de pozitroni
Bronhofibroscopia
Punctia pleurala
Spirometria
Exudat faringian
Recoltarea sputei

RADIOGRAFIA TORACICA

Radiografia toracica - permite vizualizarea prin „transparenta” a plamânilor, in principal,

dar si a conturului inimii precum si a oaselor cutiei toracice.
Indicatii:
- simptome pulmonare persistente (tuse, expectoratie)
- hemoptizie
- bilantul preoperator
- localizarea exacta a punctului pentru toracocenteza in caz de pleurezie
Inchistata

Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica

 Pregatirea psihica a pacientului
- se explica pacientului procedura pentru a obtine colaborarea sa
 Pregatirea fizica pacientului
- se dezbraca in regiunea superioara a corpului
- se indeparteaza obiectele metalice de la gât care pot da false imagini
- se cere pacientului sa execute comenzile medicului sau tehnicianului radiolog
atunci când i se cere (sa inspire profund, sa ramâna in apnee, sa-si schimbe pozitia)

 incidenta postero-anterioara: fata la caseta ce contine filmul si spatele la aparatul

Roentgen
- examinarea se face in pozitie ortostatica:
 pacientul tine mâinile pe solduri
 capul in extensie
 umerii adusi inainte sa atinga caseta ce contine filmul
 incidente laterale dreapta si stânga:
 pacientul pozitionat cu partea laterala a corpului catre caseta
 bratele ridicate deasupra capului

Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica

 Ingrijirea pacientului dupa examen
 Pacientul:
- va fi ajutat sa se imbrace si sa recupereze lucrurile personale
- este condus in sala de asteptare sau in salon
- daca este cazul va fi ajutat sa se aseze in pat intr-o pozitie comoda
 Reevaluarea functiilor vitale
 Se noteaza in foaia de observatie:
- data
- ora
- tipul
 COMPUTER TOMOGRAFIA TORACICA

 Permite evaluarea anomaliilor plamânilor, pleurei si ganglionilor limfatici:

 tumori si metastaze
 limfom mediastinal
 inflamatii
 infectii
 colectii lichidiene
 Se poate efectua nativ si cu substanta de contrast iodata.
 Administrarea substantei de contrast permite:
- diferentierea unui organ de structurile din vecinatate
- identificarea tumorilor de dimensiuni reduse
 Este preferabil ca la prezentarea in serviciul de radiologie pacientul sǎ aibǎ o linie
venoasǎ asiguratǎ (flexulǎ de 20G, sau 18 G pentru angiografie)
 Aceasta se heparinizeazǎ (1 ml heparinǎ nefractionatǎ administratǎ imediat dupǎ
montarea flexulei)
 Si/sau se ataseazǎ o perfuzie cu ser fiziologic ce asigurǎ si hidratarea preprocedurǎ

Pregatirea pacientului:
 nu manânca cu 4 ore inainte de examinare, dar isi va administra medicatia uzuala
 obtinerea consimtamântului prin completarea fisei
 procedura dureaza 45 min-2 ore daca este administrata substanta de contrast
 se dezbraca complet, sunt indepartate toate accesoriile si se imbraca cu un halat fara
inchizatori metalice
 sta nemiscat in timpul examenului
 pentru reducerea anxietatii se ofera casti in care poate audia muzica sau se
administreaza sedative sau anxiolitice
 administrare de betablocant pentru reducerea frecventei cardiace in vederea obtinerii
unor imagini de calitate
 investigatia este nedureroasa
 este rugat sa urineze apoi este ajutat sa se aseze comod in decubit dorsal pe masa
radiologica
 daca se administreaza substanta de contrast, se monteaza o linie venoasa, pacientul
fiind avertizat asupra reactiilor adverse
 in timpul examenului, asculta indicatiile celui care face inregistrarea
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 nu sunt necesare ingrijiri speciale
 este condus in vestiar sa se imbrace
 daca s-a folosit substanta de contrast, este sfatuit sa bea multe lichide
 ANGIO CT PULMONAR

Angio CT pulmonar permite:

 vizualizarea patului arterial pulmonar pâna la nivelul ultimilor segmente
 stabilirea diagnosticului de trombembolism pulmonar:
 semne directe - defect de umplere central, inconjurat de o lama fina de
substanta de contrast la nivel intraarterial
 semne indirecte - amputare vasculara sau absenta umplerii vasculare

REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA

 Putin utilizata in afectiunile pulmonare deoarece, vizualizarea parenchimului

pulmonar este mai putin detaliata si rezolutia spatiala este mai slaba.
 Poate inlocui CT de torace sau se efectueazǎ in completarea acestuia, cele douǎ
investigatii fiind complementare.
 Recomandata pacientilor la care nu se poate efectua un examen CT toracic cu
substanta de contrast.
 Ofera posibilitatea de a distinge intre mai multe categorii de tesuturi si, implicit,
detectare superioara a leziunilor, comparativ cu alte tehnici imagistice.
 Efectueaza diferite mǎsurǎtori in functie de: densitatea tesuturilor moi, timpii
prelungiti de “relaxare”, fluxul sanguin si perfuzia tisularǎ.

PERMITE:
 evaluarea circulatiei pulmonare (TEP, cu posibilitatea determinarii vechimii
trombului, stabilirii gradului de hipertensiune pulmonara)
 diagnosticul tumorilor benigne/maligne, primare sau metastatice pulmonare, pleurale
 diagnosticul adenopatiilor la nivelul mediastinului si parenchimului pulmonar
 stadializarea cancerului pulmonar (invazie parietala, diafragmatica sau mediastinala)
 identificarea trombozei venoase profunde si a malformatiilor congenitale
 diagnosticul diferential al exudatului alveolar de un transudat hemoragic

ANGIO RMN PULMONAR

Este folosita pentru:

 evaluarea vascularizarii tumorilor pentru pregatirea chirurgicala sau a altor tratamente
cum ar fi chimioembolizarea sau radioterapia selectiva interna
 examinarea arterelor pulmonare in vederea detectarii embolismului pulmonar (la
 pacientii alergici la iod)
 diagnosticul anevrismului de aorta toracica
Gadoliniul poate fi folosit drept substanta de contrast intravasculara pentru angiografia
RMN.

SCINTIGRAFIA PULMONARA

Scintigrafia pulmonara - metoda de explorare a plamânilor cu ajutorul izotopilor

radioactivi administrati prin perfuzie i.v. sau pe cale inhalatorie.
 In scintigrafia de perfuzie se administreaza i.v. albumina, marcata cu radiotrasor,
Technetiu 99.
 Scintigrafia de ventilatie foloseste Xenon 133 sau Kripton 81m care se inhaleaza.
Indicatii:
 diagnosticul si monitorizarea post terapeutica a emboliei pulmonare
 diagnosticul neoplasmului pulmonar
 bilant etiologic in HTA pulmonara cronica
 bilant functional preoperator in pneumectomie
 bilant pre- si posttransplant pulmonar
 diferentierea tumorilor pulmonare maligne de cele benigne
 monitorizarea evolutiei tumorilor si a raspunsurilor la tratamente (iradiere,
chimioterapie)
 evaluarea unor malformatii congenitale pulmonare si a sunturilor cardiace
 evaluarea perfuziei regionale in boli pulmonare (BPOC, astm bronsic, fibroze
pulmonare
Pregatirea bonavului si materialelor:
 se informeaza pacientul asupra procedurii, explicându-i riscurile si beneficiile
 se ia consimtamântul scris
 se avertizeaza bolnavul sa nu manânce in dimineata examenului
 se intrerupe medicatia cu o zi inainte
 se indeparteaza toate bijuteriile sau obiectele metalice din jurul toracelui
 se aseaza pacientul in decubit dorsal pe masa de investigatie
 se pregateste substanta radioactiva: Technetiu 99 fiole pentru adm. i.v. sau Xenon133
care se adm inhalator
!! Femeile insarcinate nu au voie sa faca aceasta investigatie.
 Scintigrafia este efectuata de medic.
 Asistenta pregateste pacientul, materialele si serveste medicul.

Metode de efectuare:
1. Scintigrafia de perfuzie:
  se administreaza in perfuzie i.v. substanta radioactiva
 dupa injectare substanta se distribuie in functie de debitul de perfuzie pulmonara si se
blocheaza in capilarele pulmonare
 apoi cu pacientul asezat in decubit dorsal se vor prelua imagini de la nivelul
plamânilor cu ajutorul unei camere scintigrafice
 se inregistreaza pe hârtie imaginile selectate

2. Scintigrafia cu ventilatie:
 se cere pacientului, inainte de examen, sa inhaleze prin inspir profund substanta
radioactiva
 apoi sa-si tina respiratia 10 secunde inainte de un alt inspir
 pacientul se aseaza in decubit dorsal si cu ajutorul camerei de scintilatie se
vizualizeaza aria pulmonara.

TOMOGRAFIA PRIN EMISIE DE POZITRONI

Tomografia prin emisie de pozitroni (PET) poate:

 diferentia tumorile pulmonare maligne de cele benigne
 diferentia intre un nodul limfatic malign si unul benign
 detecta degenerarea maligna intr-un tesut cu aparenta anatomica normala
 evalua raspunsul la tratamentul anticanceros
Investigatia se efectueaza in laboratorul de medicina nuclear.

Tomografia cu emisie de pozitroni ofera o sansa in plus de supravietuire, de combatere si

astfel vindecarea bolilor care, nedescoperite la timp, pot fi fatale!

Pregatirea pacientului:
 fumatul, alcoolul si bauturile cu cofeina sunt interzise 24 de ore inaintea investigatiei
 este pozitionat in decubit dorsal
 se asigura doua linii venoase (câte o flexula iv in fiecare brat): pe o linie i.v. se
administreaza radiotrasorul, pe cealalta linie iv se recolteaza probe de sânge
 pacientul este rugat sa ramâna nemiscat
 scanarea incepe la 45 de minute de la administrarea radiotrasorului si dureaza 60 de
minute

BROHOFIBROSCOPIE
Bronhoscopia - examen endoscopic ce consta in explorarea mucoasei traheei si a bronhiilor
cu ajutorul unui endoscop ce contine fibre optice (bronhofibroscop).
Indicatii:
A. Diagnostice
 hemoptizie
 tuse cronica cu/fara expectoratie, tuse recenta inexplicabila
 wheezing localizat, unilateral, persistent
 dispnee de etiologie neprecizata
 atelectazii
 opacitati/infiltrate parenchimatoase fara raspuns la tratamentul antibiotic
 hipertransparenta pulmonara localizata sau difuza
 adenopatii intratoracice
 largirea mediastinului
 revarsat pleural de etiologie neprecizata
 citologia sputei pozitiva sau suspecta pentru neoplasm pulmonar
 suspiciunea de tuberculoza mai ales bronsica
 investigatii microbiologice la pacientii imunocompromisi
B. Terapeutice
 extragerea corpilor straini traheobronsici
 aspirarea secretiilor din caile aeriene
 terapia fistulelor bronsice
 practicarea lavajului bronhoalveolar in scop terapeutic
 bronhoinstilatia diverselor medicamente
 rezectia paliativa a tumorilor endoluminale si dezobstructii paliative

BROHOFIBROSCOPIE

Participarea asistentului medical la efectuarea bronhofibroscopiei

 Pregatirea materialelor
Se vor pregati materialele respectând regulile de asepsie:
 bronhoscopul cu anexele sale (pense pentru prelevari de tesut, pentru
indepartarea c orpilor straini) sterile
 recipiente sterile etichetate cu numele pacientului pentru prelevari de secretii
bronsice
 un vaporizor cu xilina pentru anestezia faringolaringiana
 medicamente pentru interventie rapida in caz de soc
 seringi si ace de unica folosinta
 Pregatirea pacientului:
 se explica pacientului scopul si derularea procedurii
 -se obtine consimtamântul informat
  Participarea asistentului medical la efectuarea bronhofibroscopiei
 se cerceteaza testele de coagulare, la indicatia medicului reajusteaza
medicatia anticoagulante pentru a preveni hemoragia in caz de prelevare de
tesut bronsic
 -se instruieste pacientul sa ramâna “à jeun” si sa nu fumeze in dimineata
examinarii
 se administreaza premedicatia conform indicatiei medicului: antitusive,
antisecretorii, anxiolitice / tranchilizante
 se indeparteaza protezele dentare, daca exista
 se introduce fibroscopul pe gura (dupa anestezia faringo-laringiana) sau pe
una din fosele nazale
 medicul priveste pe monitor imaginea interna marita a cailor respiratorii si
dicteaza modificarile
 -asistentul medical noteaza pe buletinul de analiza modificarile identificate
de medic
 se fac prelevari de secretii pentru examen bacteriologic, citologic, biochimic
si de tesut pentru examen anatomopatologic
 Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 se insista ca pacientul sa nu bea nimic 2-3 ore dupa examen fiindca exista riscul
unei cai false din cauza anesteziei
 se supravegheaza tusea si expectoratia, pentru a surprinde o eventuala hemoptizie
 se observa culoarea tegumentelor si se masoara frecventa respiratiei si pulsului.

PUNCTIA PLEURALA

 Toracenteza este o manevra medicala invaziva care permite explorarea sau evacuarea
continutului patologic al cavitatii pleurale.
Scop: 1. Explorator
 Precizarea etiologiei colectiilor pleurale
2. Terapeutic
 Evacuator
 Administrare intapleurala de medicamente

Participarea asistentului medical la efectuarea toracocentezei (punctia pleurala)

• Pregatirea materialelor
-materiale si solutii dezinfectante
-ac Kuss, lung de 6-8 cm prevazut cu mandren, sau un ac obisnuit de aceeasi lungime si cu
diametrul de ≈ 1 cm
-seringa de capacitate mare, etansa pentru aspirarea lichidului pleural
-seringi de unica folosinta si fiole cu xilina pentru infiltratii locale (anestezie locala).
-recipiente pentru colectarea lichidului pleural (gradat) si pentru prelevari de laborator
-materiale pentru Reactia Rivalta in vederea cercetarii naturii lichidului (exudat sau
transudat)
-manusi de unica folosinta
-masca

Pregatirea pacientului:
- se explica in ce consta procedura si se obtine consimtamântul informat
- se administreaza premedicatia (Diazepam si Atropina) pentru a diminua anxietatea
-se aseaza pacientul:
 in decubit lateral pe partea indemna (sanatoasa) cu bratul ridicat deasupra capului
pentru indepartarea coastelor si marirea spatiilor intercostale
 in pozitie sezând, pe marginea patului sau pe un scaun, cu bratele sprijinite pe
spatarul acestuia (pe care se aseaza o perna, un material protector).
- se dezinfecteaza locul ales pentru punctie
- se face anestezie locala (medicul) dupa ce se exclude un istoric de alergie
medicamentoasa, prin anamneza
- medicul introduce acul, in plina matitate, in spatiul 7-8 intercostal pe linia axilara
posterioara, de regula deasupra marginii superioare a coastei inferioare pentru a evita
atingerea nervilor intercostali
- se cere pacientului sa ramâna in apnee in timpul introducerii acului in cavitatea pleurala
- se indeparteaza mandrenul (daca s-a folosit acul Kuss) pentru a permite lichidului sa fie
aspirat cu o seringa
- se adapteaza seringa la ac si se aspira primii mililitri de lichid ce vor fi repartizati in mai
multe eprubete pentru examene biochimice, citobacteriologice si pentru reactia Rivalta
- se evacueaza restul de lichid (nu mai mult de 1l chiar in caz de pleurezie mare)
- se extrage acul si se panseaza steril locul punctiei
Ingrijirea pacientului dupa punctie:
- se ajuta pacientul sa se imbrace
- se aseaza in pat pe partea punctionata, daca tolereaza, procliv
- se supravegheaza activ functiile vitale: frecventa respiratiei, pulsului, T°, TA
- se observa tusea si expectoratia, culoarea si aspectul tegumentelor si mucoaselor
- se semnaleaza medicului orice modificare aparuta in starea pacientului.

SPIROMETRIE

Participarea asistentului medical la efectuarea spirometriei

Pregatirea materialelor:
- spirometre de dimensiuni si capacitati mari disponibile in laboratoarele de explorari
functionale si respiratorii
- spirometre mici, portabile de obicei, calibrate prin sisteme electronice
- piese bucale de unica folosinta
- spirometrul este racordat la un computer ce inregistreaza rezultatele si le reprezinta grafic
(spirograma) si numeric
Pregatirea pacientului:
 Psihica
- explicarea testului si demonstrarea procedurii corecte
- obtinerea consimtamântului informat
 Fizica
- sa nu fumeze si sa nu consume bauturi alcoolice cu cel putin 4 ore inainte de testare
- sa nu faca efort fizic important cu cel putin 30 de minute inainte de testare
- sa evite sa manânce copios si sa bea bauturi acidulate cu cel putin 2 ore inainte de testare
- sa nu poarte haine care impiedica expansiunea toracelui/abdomenului
Efectuarea procedurii
- se intreaba pacientul despre simptome curente, medicatie inhalatorie administrata recent,
daca este fumator
- se masoara greutatea si inaltimea pacientului (fara incaltaminte, cu picioarele apropiate,
capul drept)
- se recomanda pozitia sezând, ca pozitie de siguranta
- se ataseaza clipul nazal pentru pensarea narilor
-se cere pacientului sa efectueze o inspiratie maximala rapida si completa
-se introduce piesa bucala in gura, având grija ca buzele sa fie lipite in jurul tubului, iar
pauza sa dureze maxim 1-2 secunde
-pacientul sufla cu putere prin tub, expirând tot aerul din plamâni; durata minima a
expiratiei fortate trebuie sa fie de 6 secunde
-se va incuraja permanent pacientul sa inspire si sa expire puternic si prelungit; in tot acest
timp pacientul va respira numai pe gura
-de obicei sunt necesare minim 3 masuratori corect executate
-timpul necesar pentru spirometrie variind intre 5 minute si 30-45 minute
-testarea se poate incheia prematur daca pacientul nu mai poate continua
Ingrijirea pacientului dupa procedura
- este necesara deplasarea cu fotoliul rulant la pat daca este internat, sau cu un mijloc de
transport sigur daca efectueaza testul in ambulatoriu
- se recomanda repaus fizic intrucât spirometria implica efort respirator si unii pacienti
acuza greutate in respiratie si senzatie de oboseala

EXUDATUL FARINGIAN
Recoltarea exudatului faringian
•Pregatirea
Materiale sterile
 Masca de tifon sau de unica folosinta purtata de persoana care recolteaza exudatul -
are rolul de a a sigura o protectie dubla:
 de a proteja produsul patologic de contaminarea realizata prin stranut sau tuse cu
expectoratie de catre persoana care efectueaza recoltarea
 de a proteja persoana care recolteaza de un eventual acces de tuse sau varsatura a
pacientului, declansat de manevra de recoltare prin reflex vagal.
 Eprubeta cu tampon steril, cu sau fara mediu de conservare si transport.
 Spatula linguala.
 tavita renala
 sursa de lumina
 stativ eprubete
Pregatirea pacientului
Consimtamantul informat – are rolul de a furniza instructiuni clare si precise, adaptate
nivelului de intelegere a pacientului.
Pregatirea fizica:
 recoltarea se face dimineata pe nemâncate pentru ca ingestia alimentelor poate
indeparta microorganismele patogene; in anumite situatii, se poate face recoltarea la
distanta de 3-4 ore de la ultima masa
 spalatul dintilor nu este indicat, pentru ca pasta de dinti contine antiseptice ce pot
determina distrugerea agentilor patogeni
 se interzic gargara sau instilatiile nazale de antiseptic inaintea recoltarii
 se interzice efectuarea recoltarii dupa initierea antibioterapiei deoarece conduce la
rezultate fals negative
Tehnica
 Pacientul se asaza comod pe scaun, cu capul in usoara extensie, este rugat sa deschida
gura larg si sa pronunte vocala A. Cu spatula linguala, se deprima limba si se sterge
faringele si amigdalele cu tamponul steril, fara a atinge limba, dintii si palatul.
 Dupa recoltare se introduce tamponul in eprubeta, fara a atinge peretii acesteia.
 Proba se trimite la laborator cu un bilet de analize in care se precizeaza datele de
identificare a pacientului, data si ora la care s-a recoltat produsul; se specifica daca
pacientul a primit sau nu antibiotic si tipul acestuia.
 Produsul biologic se transporta imediat la laboratorul de microbiologie, pentru a fi
insamantat pe mediul de cultura.
 Rezultatul este furnizat de laborator pe un formular tipizat de analize, in aproximativ
2 zile.
  Rezultatul poate fi negativ, daca nu se identifica germeni patogeni. Atunci când se
constata cresterea microorganismelor pe mediile de cultura, pe biletul de analiza se
specifica tipul acestora si se efectueaza antibiograma pentru a cunoaste sensibilitatea
la antibiotice.

RECOLTAREA SPUTEI

Recoltarea sputei pentru examene bacteriologice

Pregatirea materiale necesare
- sterile - recipiente din plastic transparent cu capac cu filet
- nesterile - pahar cu apa, servetele de unica intrebuintare, manusi nesterile, ochelari, sort
- la persoanele cu tuse ineficienta poate fi necesara folosirea unui nebulizator pentru
aerosoli.
Pregatirea pacientului
 Consimtamantul informat – are rolul de a furniza instructiuni clare si precise, adaptate
nivelului de intelegere a pacientului, in scopul obtinerii unei probe adecvate. Se explica
pacientului ca trebuie sa expectoreze, nu sa antreneze saliva.
 Pregatirea fizica:
 sputa se recolteaza dimineata pe nemâncate
 se recolteaza inainte de efectuarea periajului dentar
 se recolteaza inainte de initierea antibioterapiei, cu exceptia cazurilor când
se urmareste evolutia sub tratament
Tehnica
 recoltarea se face intr-o incapere special destinata, cu ferestrele deschise
 pacientul este asezat in pozitie Fowler sau semiFowler, sustinut la nevoie de perne
 in cazul existentei unor secretii vâscoase, greu de mobilizat se poate stimula
expectoratia cu aerosoli sau cu medicatie expectoranta sau se poate realiza tapotaj
 protectia este necesara pentru a diminua riscul contaminarii probei si a infectiei
persoanei care participa la recoltare (se spala mainile cu apa si sapun si cu solutie
antiseptizanta si se imbraca sortul si se pun manusile si masca)
 se roaga pacientul sa expectoreze in recipientul steril de plastic, special iar apoi sa
inchida capacul pentru a preveni contaminarea probei
 cantitatea minima de sputa necesara investigatiilor de laborator este de 3-5 ml
 se eticheteaza proba, precizand datele de identificare a pacientului, ora si ziua
recoltarii, tipul de produs, tipul de examen necesar (cultura, examen citologic) si se
mentioneaza daca pacientul urmeaza sau nu antibioterapie
 se transporta proba in cel mult 2 ore la laborator pentru a mari sansele unei identificari
corecte a agentilor patogeni
  daca nu este posibil transportul imediat la laborator, proba se pastreaza intr-un frigider
destinat probelor biologice, la temperatura de 4-8 oC, maxim 24 de ore

ADMINISTRAREA MEDICATIEI INHALATORII

 Administrarea inhalatorie este de prima intentie:

 AVANTAJE - administrare directa in caile respiratorii → concentratii mari la acest
nivel
- utilizarea dozelor mici de substanta activa
- absorbtie sistemica nesemnificativa (reactii adverse nesemnificative)
 TIPURI DE DISPOZITIVE
- aerosoli presurizati (MDI-metered dose inhaler)
- dispozitive cu pulbere: diskhaler, turbuhaler
- nebulizatoare
- dispozitive cu aerosoli fini (soft mist inhaler)
DISPOZITIVELE MDI (aerosoli presurizati): - cele mai cunoscute si intens folosite.
 Utilizarea unui spacer usureaza administrarea:
-nu e necesara sincronizarea spray-inspir
-mareste cantitatea de substanta activa ce ajunge in CR
Dispozitivele cu pulbere:
- usor de utilizat
- nu impun sincronizare
- necesita un minim flux inspirator
- ineficiente la cei cu DV ↓
Nebulizatoarele:
- “ceata” care e inhalata
- penetrabilitate foarte buna in caile respiratorii inferioare
- utile in tratamentul exacerbarilor si la copii

PREZENTARI DE CAZ CLINIC 1

Pacienta S.M., in vârsta de 30 de ani, se prezinta in cursul noptii la U.P.U., prezentând
urmatoarele simptome:
 tuse uscata
 dispnee expiratorie wheezing
 senzatie de sufocare
Diagnostic medical: Astm bronsic alergic
1. Intocmiti planul de ingrijire.
2. Tehnica: Oxigenoterapia prin sonda endonazala

PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
P: alterarea respiratiei
E: Astm bronsic
S: dispnee expiratorie wheezing, senzatie de sufocare
 Obiective:
-pacienta sa respire liber, pe nas
-pacienta sa prezinte mucoase umede si integre
-pacienta sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie
 Interventii cu autonome
-Asigura pacientei repaus la pat in pozitie semisezânda, in incapere aerisita, cu umiditate 65%
(cu apa alcoolizata) si temperatura de 20 – 220C;
-La nivelul nasului:
 indeparteza secretiile nazale
 umezeste aerul
 asigura un aport suficient de lichide pe 24 ore
-Invata pacienta sa isi sufle secretiile nazale fara violenta, pe rând fiecare nara;
-La nivelul plamânilor si a bronhiilor invata pacienta:
 sa tuseasca
 sa expectoreze
 sa colecteze sputa
-Aspira secretiile bronsice daca este cazul;
-Invata pacienta sa faca gimnastica respiratorie;
-Invata pacienta sa renunte la obiceiurile daunatoare (fumat).
 Interventii delegate
-Ii administreza medicatia prescrisa de medic: antispastice, bronhodilatatoare,
simpaticomimetice;
-La recomandarea medicului instituie oxigenoterapia.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacienta respira liber pe nas, are mucoase respiratorii umede si
integre, are o respiratie buna, iar caile respiratorii sunt permeabile.

2. Nevoia de a evita pericolele

P: risc de infectie
E: Astm bronsic
S: tuse uscata, dispnee expiratorie wheezing, senzatie de sufocare

 Obiective:
-pacienta sa nu fie sursa de infectii
-pacienta sa fie echilibrata psihic
  Interventii autonome
•Favorizeaza adaptarea pacientei la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacienta sa isi poata exprima temerile, emotiile, nevoile;
•Furnizeaza mijloace de comunicare adecvate starii pacientei si informatiile de care are
nevoie;
•Asigura un aport crescut de lichide pentru fluidizarea secretiilor;
•Ia masuri sporite de evitare a transmiterii infectiilor nosocomiale prin respectarea circuitelor,
masuri de igiena spitaliceasca;
•Alege procedurile de investigatie si tratament cu risc minim de infectie;
•Aplica masurile de izolare a surselor de infectie;
•Aplica masurile de prevenire a complicatiilor septice;
•Asigura legatura pacientei cu familia prin vizite;
 Interventii autonome
-Ajuta si suplineste pacienta in satisfacerea nevoilor organismului;
-Asigura repaus la pat in perioada de acutizare;
-Invata pacienta sa expectoreze in scuipator;
-Identifica factorii care contribuie la exacerbarea manifestarilor clinice (factori de mediu
imediat inconjurator) si indepartarea lor (scuturarea paturilor, saltelelor, folosirea pernelor din
burete);
-Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative;
-Pregateste fizic si psihic pacienta pentru examenele de laborator si radiologice
 Interventii delegate
-Recolteaza sânge, urina si sputa pentru examenele de laborator;
-Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacienta nu mai reprezinta sursa de infectii si este echilibrata
psihic.

3. Nevoia de dormi si a se odihni

P: somn perturbat
E: Astm bronsic
S: tuse uscata, dispnee expiratorie wheezing, senzatie de sufocare
 Obiective:
-pacienta sa beneficieze de un somn corespunzator cantitativ si calitativ
 Interventii autonome
-Invata pacienta sa practice exercitii respiratorii câteva minute inainte de culcare;
-Observa si noteaza calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;
-Intocmeste un program de odihna corespunzator organismului;
-Observa si noteaza efectul tratamentului medicamentos asupra organismului.
 Interventii delegate
-Administreaza medicatia prescrisa de medic
-Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacienta prezinta un somn corespunzator cantitativ si calitativ.

4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficienta la nivel afectiv
E: Astm bronsic
S: senzatie de sufocare
 Obiective:
-pacienta sa se poata afirma, sa aiba o perceptie pozitiva despre sine
-pacienta sa fie ferita de pericole interne sau externe
 Interventii autonome
-Sa dea posibilitatea pacientei sa isi exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale;
-Sa dea posibilitatea pacientei sa ia singura deciziile;
-Invata bolnava tehnici de relaxare si de comunicare;
-Ajuta pacienta sa identifice posibilitatile sale de a asculta, de a schimba idei cu altii, de a
crea legaturi semnificative;
-Antreneza bolnava in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii.
 Interventii delegate
-La indicatia medicului ii administreaza pacientei anxiolitice si antidepresive.
 Evaluare
- In urma ingrijirilor acordate pacienta are o perceptie pozitiva despre sine si este ferita de
pericole interne sau externe.

5. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea

P: lipsa cunostintelor
E: Astm bronsic
S: tuse uscata, dispnee expiratorie wheezing, senzatie de sufocare
 Obiective:
-pacienta sa acumuleze noi cunostinte
-pacienta sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
 Interventii autonome
- Exploreaza nivelul de cunostinte al bolnavei privind boala, modul de manifestare, modul de
participare la interventii si la procesul de recuperare;
- Stimuleaza dorinta de cunoastere;
- Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
- Constientizeaza bolnava asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
- Verifica daca bolnava a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
- Educa pacienta privind modul de administrare a tratamentului la domiciliu, efectele
secundare ale acestuia si regim alimentar in timpul tratamentului cu cortizon.
- Educa pacienta cu privire la masurile de prevenire a crizelor de astm bronsic (evitarea
efortului fizic, a factorilor emotionali, alergici);
- Educa pacienta cu privire la modul de intretinere si utilizare a aparatului cu aerosoli la
domiciliu;
- Educa pacienta sa consume multe lichide pentru fluidificarea secretiilor;
- Educa pacienta sa faca exercitii respiratorii;
- Ii explica necesitatea curelor climaterice, in special in saline;
- Educa pacienta sa-si faca toaleta cavitatii bucale, dupa expectoratie;
- Tine lectii de formare a deprinderilor igienice, alimentatie rationala si administrarea
diferitelor tratamente.
 Evaluare
- In urma ingrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a dobândit
atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

Tehnica: Oxigenoterapia prin sonda endonazala

 Scopul oxigenoterapiei este asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la
tesuturi prin combaterea hipoxemiei determinata de:
 scaderea oxigenului alveolar
  diminuarea tulburari in sistemul circulator
  probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara
 Indicatii:
 hipoxie respiratorie (soc, anestezii generale, complicatii postoperatorii, nou
nascuti);
 hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic).
 Surse de oxigen
 statie centrala de oxigen sau microstatie
 butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atmosfere)
Pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul,
care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului.

Administrarea oxigenului pe sonda naso-faringiana

 Asistenta medicala trebuie dezobstrueze caile aeriene;
 Sa aiba la dispozitie sonde nazale sterile;
 Sa asigure umidificarea oxigenului (apa distilata);
 Asistenta medicala va introduce sonda nazala pâna la faringe cu miscari blânde paralel
cu palatul osos si perpendicular pe buza superioara (o lungime egala cu distanta care
separa nasul de lobul urechii);
 Se verifica debitul 4-6 l/min →16 – 18 l/min;
 Se va administra cu intermitenta;
 Oxigenoterapia irationala, prea lunga sau concentrata poate duce la efecte nedorite!!!!!
PREZENTARE CAZ CLINIC 2

Pacient in vârsta de 44 ani se interneaza in clinica pentru urmatoarele simptome:

 junghi toracic submamelonar stâng
 frison
 febra 39,50C
 cefalee
 mialgii
 inapetenta
 facies vultuos
 tuse cu expectoratie rosie - ruginie
Diagnostic medical: Pneumonie pneumococica
-Intocmiti planul de ingrijire.

PLAN DE INGRIJIRE

1. Nevoia de a evita pericolele

P: risc de infectii
E: Afectare pulmonara (pneumonie)
S: junghi toracic, frison, febra
 Obiective:
-pacientul sa nu fie sursa de infectii
-pacientul sa fie echilibrat psihic

 Interventii autonome
-Ia masuri sporite de evitare a transmiterii infectiilor nosocomiale prin respectarea circuitelor,
masuri de igiena spitaliceasca;
-Alege procedurile de investigatie si tratament cu risc minim de infectie;
-Favorizeaza adaptarea pacientului la noul mediu;
-Creeaza un mediu optim pentru ca pacientul sa isi poata exprima temerile, emotiile, nevoile;
-Ajuta pacientul sa isi recunoasca anxietatea;
-Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
-Invata pacientul tehnici de relaxare;
 Interventii autonome
- Incurajeaza pacientul la lectura si alte activitati pentru a inlatura starea de anxietate;
- Asigura legatura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
- Ajuta si suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului;
- Determina pacientul sa participe la luarea deciziilor privind ingrijirile;
- Aplica masurile de prevenire a complicatiilor septice;
- Face igiena tegumentelor si mucoaselor pacientului, in general a cavitatii bucale;
- Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative;
- Pregateste fizic si psihic pacientul pentru examenele clinice si paraclinice.
 Interventii delegate
- Recolteaza sânge, urina si sputa pentru examenele de laborator;
- Administrez medicatia antiinfectioasa prescrisa de medic;
- In perioadele febrile, la indicatia medicului administreaza pacientului oxigen.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul nu mai este sursa de infectie si este echilibrat psihic.

2. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

P: respiratie inadecvata
E: Afectare pulmonara (pneumonie)
S: tuse cu expectoratie, febra, frison
 Obiective:
-pacientul sa respire liber pe nas
-pacientul sa aiba mucoase respiratorii umede si integre
-pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie
 Interventii autonome
-Asigura pacientului repaus la pat in pozitie semisezânda, in incapere aerisita, cu umiditate
65% (cu apa alcoolizata) si temperatura de 20 – 220C;
La nivelul nasului:
- indeparteaza secretiile nazale, umezesc aerul si asigur un aport suficient de lichide pe 24 ore
- invata pacientul sa isi sufle secretiile nazale fara violenta, pe rând fiecare nara
La nivelul plamânilor si a bronhiilor:
- invata pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa
- aspira secretiile bronsice daca este cazul
- invata pacientul sa faca gimnastica respiratorie
- invata pacientul sa renunte la obiceiurile daunatoare (fumat)
 Interventii delegate
-Administreaza medicatia prescrisa de medic (terapia de baza a pneumoniei este cea
antimicrobiana, iar medicamentul de electie este Penicilina)
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul respira liber pe nas, are mucoasele respiratorii umede
si integre, iar caile respiratorii sunt permeabile.

3. Nevoia de a bea si a mânca

P: potential de deshidratare
E: Afectare pulmonara (pneumonie)
S: febra 39,50C, frison, tuse, facies vultos, inapetenta
 Obiective:
-pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic
-pacientul sa fie echilibrat nutritional
 Interventii autonome
-Trece pacientul la o alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile, cu aport caloric
corespunzator (calculez numarul de calorii astfel – pentru fiecare grad de temperatura peste
370C adaug 13%), treptat trec pacientul la o alimentatie normala;
-Asigura pacientului o cantitate suplimentara de lichide având in vedere pierderile prin febra
si transpiratii;
-Lasa pacientul sa aleaga alimentele dupa gusturile sale;
-Serveste pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate.
 Interventii delegate
-La recomandarea medicului instituie perfuzii cu glucoza, hidrolizate de proteine si
amestecuri de aminoacizi, vitamine si electroliti.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic si nutritional.

4. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale

P: hipertermie
E: Afectare pulmonara (pneumonie)
S: febra
 Obiective:
-pacientul sa-si mentina temperatura corpului in limite fiziologice
-pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic
-pacientul sa aiba o stare de bine fizic si psihic
 Interventii autonome
-Aeriseste incaperea;
-Asigura pacientului imbracaminte lejera;
-Aplica pacientului comprese reci, punga cu gheata, frictiuni;
-In caz de frisoane, incalzeste pacientul;
-Calculeaza bilantul ingestie-excretie pe 24 ore;
-Serveste pacientul cu cantitati mari de lichide;
-Mentine igiena tegumentelor pacientului.
 Interventii delegate
-Administreaza medicatia recomandata de medic: antitermice, antibiotice
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate temperatura corpului pacientului este in limite fiziologice.
-Pacientul este echilibrat hidro-electrolitic.
-Pacientul are o stare de bine fizic si psihic.
5. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea
P: lipsa cunostintelor
E: Afectare pulmonara (pneumonie)
S: tuse, febra, frison, expectoratie rosie – ruginie
 Obiective:
-pacientul sa acumuleze noi cunostinte
-pacientul sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
 Interventii autonome
-Exploreaza nivelul de cunostinte al bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul
de participare la interventii si la procesul de recuperare;
-Stimuleza dorinta de cunoastere;
-Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
-Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
-Verifica daca bolnavul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
-Educa pacientul sa recunoasca eventualele complicatii (febra dupa administrarea
antibioticelor, scaderea tolerantei la efort, intensificarea durerii toracice, modificari ale
sputei);
 Interventii autonome
-Educa pacientul sa consume multe lichide pentru fluidificarea secretiilor;
-Educa pacientul sa alterneze perioadele de activitate cu perioadele de repaus;
-Educa pacientul sa faca exercitii respiratorii;
-Educ pacientul sa isi faca toaleta cavitatii bucale dupa expectoratie;
-Tine lectii de formare a deprinderilor igienice, alimentatie rationala si administrarea
diferitelor tratamente;
-Incurajeaza si ajuta la formarea noilor deprinderi.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

PREZENTARE CAZ CLINIC 3

Pacientul A.M., se interneaza in sectia Medicala dupa 3 saptamâni de la o „raceala” pe care a

tratat-o ambulatoriu. La internare pacientul acuza:
 tuse rebela la tratament
 expectoratie mucoasa, uneori cu striuri de sânge, alteori usoara hemoptizie
 astenie marcata
 scaderea poftei de mâncare
 scadere in greutate
Diagnostic medical: Cancer brohnopulmonar
Intocmiti planul de ingrijire.

1. Nevoia de a evita pericolele

P1: risc de infectii
E1: Afectare pulmonara (Cancer bronhopulmonar)
S1: tuse rebela la tratament, expectoratie mucoasa, uneori cu striuri de sânge, alteori usoara
hemoptizie, astenie marcata, scaderea poftei de mâncare si scadere in greutate
 Obiective:
-pacientul sa nu fie sursa de infectii
-pacientul sa fie echilibrat psihic
 Interventii autonome
-Ia masuri sporite de evitare a transmiterii infectiei prin: izolarea pacientului, respectarea
circuitelor, masuri de igiena spitaliceasca;
-Urmareste si apreciaza corect potentialul infectios al pacientului, receptivitatea sa si aplica
masurile de izolare a surselor de infectie;
-Favorizeaza adaptarea persoanei la noul mediu;
-Ajuta pacientul sa-si recunoasca anxietatea;
-Furnizeaza mijloace de comunicare adecvate starii pacientului;
 Interventii autonome
-Incurajeza pacientul la lectura si alte activitati pentru a inlatura starea de anxietate;
-Educa pacientul sa se lase de fumat si sa nu mai consume alcool deoarece acestea scad
imunitatea;
-Monitorizeza in permanenta functiile vitale si vegetative;
-Pregateste fizic si psihic pacientul pentru examenele de laborator si radiologice;
-Urmareste efectul medicamentelor;
-Pregateste fizic si psihic pacientul pentru o eventuala operatie (pneumectomie sau
lobectomie).
 Interventii delegate
-Recolteaza sânge, urina si sputa pentru examenele de laborator;
-Administreaza medicatia prescrisa de medic: tratament simptomatic: calmante ale tusei,
hemostatice, analgetice (Algocalmin, Mialgin), vitamine, oxigen;
-Administreaza la recomandarea medicului tratamentul cu citostatice;
-Pregateste fizic pacientul pentru radioterapie.
Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul nu mai este sursa de infectie si este echilibrat psihic.

1. Nevoia de a evita pericolele

P2: risc de infectii
E2: Afectare pulmonara (Cancer bronhopulmonar)
S2: tuse rebela la tratament, expectoratie mucoasa, uneori cu striuri de sânge, alteori usoara
hemoptizie, astenie marcata, scaderea poftei de mâncare si scadere in greutate
 Obiective:
-pacientul sa nu prezinte complicatii
-pacientul sa-si satisfaca nevoile in functie de starea de sanatate si de gradul de dependenta
 Interventii autonome
-Ajuta si suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului;
-Determina pacientul sa ia parte la deciziile privind ingrijirile;
-Ajuta si suplineste pacientul in luarea deciziilor;
-Asigura pacientului legatura cu familia in conditii sporite de asepsie;
-Ia masuri de prevenire a complicatiilor septice si a infectiilor nosocomiale.
 Interventii delegate
-Administreaza medicatia prescrisa de medic: schema de tratament cu chimioterapice.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul nu prezinta risc de complicatii si isi satisface nevoile
in functie de starea de sanatate si de gradul de dependenta

2. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

P: respiratie nesatisfacatoare
E: Afectare pulmonara (Cancer bronhopulmonar)
S: tuse rebela la tratament, expectoratie mucoasa, uneori cu striuri de sânge, alteori usoara
hemoptizie
 Obiective:
-pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectie
-pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie
 Interventii autonome
-Invata pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile;
-Invata pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa;
-Umezeste aerul din incapere cu apa alcoolizata;
-Aspira secretiile bronsice, daca este cazul;
-Invata pacientul sa faca gimnastica respiratorie;
-Invata pacientul sa renunte la obiceiurile daunatoare (fumat, consum de alcool).
 Interventii delegate
-Administreaza medicatia recomandata de medic: antitusive, expectorante, bronhodilatatoare,
decongestionante ale mucoasei bronsice.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul prezinta o rezistenta crescuta fata de infectie si
prezinta cai respiratorii permeabile si o buna respiratie.

3. Nevoia de a bea si a mânca

P: alimentatie prin deficit
E: Afectare pulmonara (Cancer bronhopulmonar)
S: astenie marcata, scaderea poftei de mâncare si scadere in greutate
 Obiective:
-pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic
-pacientul sa fie echilibrat nutritional
 Interventii autonome
-Constientizeaza pacientul asupra importantei regimului alimentar in mentinerea sanatatii;
-Asigura un climat cald si confortabil;
-Incurajeaza pacientul;
-Serveste pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate;
-Calculeaza numarul de calorii in functie de boala sa si adauga 13% pentru fiecare grad de
temperatura peste 370C;
-Lasa pacientul sa aleaga alimentele dupa gusturile sale.
 Interventii delegate
-La indicatia medicului alimenteaza pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza;
hidrolizate de proteine si amestecuri de aminoacizi, vitamine si electroliti.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic si nutritional.

4. Nevoia de a comunica
P: comunicare ineficienta la nivel afectiv
E: Afectare pulmonara (Cancer bronhopulmonar)
S: tuse rebela la tratament, expectoratie mucoasa, uneori cu striuri de sânge, alteori usoara
hemoptizie, astenie marcata, scaderea poftei de mâncare si scadere in greutate
 Obiective:
-pacientul sa se poata afirma, sa aiba o perceptie pozitiva despre sine
-pacientul sa fie ferit de pericole interne sau externe
 Interventii autonome
-Pune in valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare ale bolnavului;
-Da posibilitatea pacientului sa isi exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale;
-Da posibilitatea pacientului sa ia singur deciziile;
-Invata bolnavul tehnici de relaxare si de comunicare;
-Ajuta pacientul sa identifice posibilitatile sale de a asculta, de a schimba idei cu altii, de a
crea legaturi semnificative;
-Antreneaza bolnavul in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii
 Interventii delegate
-La indicatia medicului ii administreaza paceintului anxiolitice si antidepresive.
 Evaluare
-In urma ingrijirilor acordate pacientul are o perceptie pozitiva despre sine si este ferit de
pericole interne si externe

5. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii

P: sentiment de devalorizare
E: Afectare pulmonara (Cancer bronhopulmonar)
S: tuse rebela la tratament, expectoratie mucoasa, uneori cu striuri de sânge, alteori usoara
hemoptizie, astenie marcata, scaderea poftei de mâncare si scadere in greutate
 Obiective:
-pacientul sa fie constient de propria sa valoare si competenta
-pacientul sa isi recapete interesul fata de sine si de altii
 Interventii autonome
-Asculta activ pacientul pentru a-i permite sa isi exprime sentimentele privind dificultatea de
a se realiza;
-Ajuta pacientul sa identifice motivele comportamentului sau, apreciaza posibilitatile fizice si
intelectuale;
-Sesizeaza orice forma de interes pentru o anumita activitate si il antreneeza in desfasurarea
ei;
-Indruma pacientul spre acele activitati care sunt atractive si totodata utile pentru el;
-Observa si noteaza orice schimbare in comportamentul pacientului (depresie, satisfactie);
-Aplica tehnicile de ingrijire adaptate nevoilor pacientului;
-Identifica cu pacientul factorii care il impiedica sa se realizeze: familia, anturajul, limitele
economice, starea de sanatate;
 Interventii autonome
- Exploreaza aspiratiile, sentimentele, interesele si capacitatile pacientului;
- Il ajuta in reevaluarea capacitatilor si aspiratiilor sale;
- Il sustine in stabilirea sau elaborarea unor proiecte;
- Ajuta pacientul sa se adapteze la noul rol pe care il are statutul sau;
- Il ajuta sa realizeze o percepere justa a realitatii, sa se integreze in colectiv;
- Observa reactiile de satisfactie sau nemultumire ale pacientului;
- Explica necesitatea cunoasterii mediului in care traieste si a celor din jur.
 Evaluare
- In urma ingrijirilor acordate pacientul este constient de propria sa valoare si competenta si
si-a recapatat interesul fata de sine si fata de altii.

6. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sa-ti pastrezi sanatatea

P: lipsa cunostintelor
E: Afectare pulmonara (Cancer bronhopulmonar)
S: tuse rebela la tratament, expectoratie mucoasa, uneori cu striuri de sânge, alteori usoara
hemoptizie, astenie marcata, scaderea poftei de mâncare si scadere in greutate
  Obiective:
-pacientul sa acumuleze noi cunostinte
-pacientul sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
 Interventii autonome
-Exploreaza nivelul de cunostinte al bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul
de participare la interventii si la procesul de recuperare;
-Stimuleaza dorinta de cunoastere;
-Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
-Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
-Verifica daca bolnavul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
-Ii recomanda sa renunte la fumat si alcool;
-Educa pacientul sa recunoasca eventualele complicatii;
-Tine lectii de formare a deprinderilor igienice, alimentatie rationala si administrarea
diferitelor tratamente;
-Pregateste psihic pacientul pentru eventualitatea unei operatii;
-Incurajeaza si ajuta la formarea noilor deprinderi.
 Evaluare
- In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

LP/STAGIU 3

PREGATIREA PACIENTULUI CU AFECTIUNI CARDIOVASCULARE PENTRU

INVESTIGATII PARACLINICE
I

 Electrocardiograma (ECG)
 Testul de efort
 Monitorizarea holter ritm si TA
 Radiografia toracica
 Ecocardiografia
 Punctia pericardica
 Ecografia Doppler vascular

 ELECTROCARDIOGRAMA (ECG)

 metoda de inregistrare grafica, cu ajutorul electrocardiografului, a variatiilor de

potential ce apar ca urmare a activitatii electrice a celulelor cardiace.
 etalonarea normala:
- viteza de inregistrare: 25 mm/s
 - amplitudinea (voltajul): 10 mm/mV (0,1mV=1mm)

 Scop:
 Diagnostic:
 tulburari de ritm si de conducere
 cardiopatia ischemica
 hipertrofia atriala sau ventriculara
 pericardita
 tulburari hidroelectrolitice
 Urmarirea efectelor terapiei
 Supravegherea pacientului in:
 urgente
 perioada pre- si postoperatorie

Pregatirea pacientului pentru electrocardiograma

 Materiale necesare
 electrocardiograf;
 electrozi;
 hârtie pentru inregistrarea electrocardiogramei
 Tehnica
•Pregatirea pacientului
 se informeaza pacientul ca inregistrarea nu comporta nici o gravitate si nu e
dureroasa;
 este rugat sa colaboreze urmând intocmai recomandarile;
 este asezat in decubit pe o canapea, bratele fiind lejer intinse pe lânga corp;
 membrele inferioare sunt intinse usor departate, pentru ca electrozii sa nu se
atinga intre ei;
 legatura intre pacient si aparat se face prin cabluri de culori diferite;
 pentru plasarea electrozilor se aleg zone de tegument fara leziuni;
 aplicarea unui gel pe electrozi pentru a favoriza conducerea semnalului electric.
• Aplicarea electrozilor
-pentru derivatiile membrelor:
 rosu - membru superior drept
 negru - membru inferior drept
 verde - membru inferior stâng
 galben - membru superior stâng
-pentru inregistrarea derivatiilor precordiale se face astfel:
 V1 (rosu) - in spatiul IV intercostal drept parasternal
 V2 (galben) - in spatiul IV intercostal stang parasternal
  V3 (verde) - la mijlocul distantei dintre V2 si V4
 V4 (maro) - in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara
 V5 (negru) - in spatiul V intercostal stang pe linia axilara anterioara
 V6 (violet) - in spatiul V intercostal stâng pe linia axilara mijlocie
 Pe electrocardiograma se noteaza:
 numele si prenumele pacientului;
 vârsta;
 medicatia folosita (care influenteaza inregistrarea);
 data si ora inregistrarii.

 Interpretarea electrocardiogramei este de competenta medicului.

 In timpul unui ciclu cardiac ECG se inregistreaza:
- unda P - depolarizarea atriala
- intervalul PR (PQ) - timpul de conducere AV
- complexul QRS - depolarizarea ventriculara
- segment ST - timpul in care ventriculii sunt complet depolarizati
- unda T - repolarizarea ventriculara
- unda U - repolarizare lenta a sistemului Purkinje
 Interpretarea sistematica a ECG:
1. Ritmul cardiac
2. Morfologia si dimensiunea QRS
3. Evaluarea segmentului ST, undei T, intervalului QT si undei U
4. Stabilirea axului electric al QRS
5. Hipertrofiile
6. Alte modificari ECG

1. Ritmul cardiac
a) Ritm sinusal (RS) daca:
- undele P au o frecventa normala intre 60-100b/min
- exista o unda P ce precede fiecare complex QRS
- unda P durata < 0,11s, amplitudine ≤ 2,5mm
- intervalul PR normal 0,12 - 0,20s; pe linia izoelectrica
b) Ritmuri anormale – aritmii
● Calcularea frecventei cardiace:
- cu rigla de calcul a frecventei
- raportarea dintre numarul de batai cardiace la intervale de 0,20s
300 → 150 → 100 → 75 → 60 → 50 → 43 → 37

2. Morfologia si dimensiunea QRS

- durata totala ≤ 0,10s
 - derivatiile membrelor: R dominanta in DI, DII, DIII variabila, aVF asemanator DIII,
aVL asemanator DI si negativa aVR,
- derivatiile precordiale: V1 complex rS; V6 - qR
→ voltajul undei R creste progresiv de la V1 la V6
- suma dintre S cea mai profunda cu unda R cea mai inalta ≤ 35mm
- unda Q: < 1/4 din unda R in DIII, aVF
< 1/3 din unda R in V5-V6
- durata < 0,04s
!! Q pozitional in DIII
3. Evaluarea segmentului ST, undei T, intervalului QT si undei U
- ST normal este izoelectric cu variatii < ±1mm
- unda T pozitiva in DI, DII, aVL, V2-V6
- unda T negativa N in aVR, V1
- amplitudinea undei T 1/3 din amplitudinea lui QRS
- intervalul QTc: < 0,440 s
- unda U: 5-25% din unda T
4. Stabilirea axului electric al QRS
● DI si aVF
- QRS pozitiv DI si aVF - ax intermediar normal (0 si 900)
- QRS pozitiv in DI si negativ in aVF - ax deviat la stânga ( 0 si -900)
- QRS negativ in DI si pozitiv in aVF - ax deviat la dreapta (+90 si 1800)
- QRS negativ in DI si aVF - deviatie axiala dreapta extrema (-90 si +1800)
5. Hipertrofiile
● hipertrofia = notiune anatomica si corespunde ingrosarii si alungirii fibrelor miocardice
● clasificare:
- hipertrofie atriala stânga
- hipertrofie atriala dreapta
- hipertrofie biatriala
- hipertrofie ventriculara stânga
- hipertrofie ventriculara dreapta
- hipertrofie biventriculara
► HAS - hipertrofie atriala stânga
- durata undei P ≥ 0,12s ("p mitral") in DI, DII, DIII, V5-V6
- unda P predominant negativa in V1 (portiunea terminala > 0,04s si
adâncime > 1mm) FTPV1
► HVS - hipertrofie ventriculara stânga
- ax QRS orizontalizat, deviat la stânga
- SV1+RV5 sau V6 ≥ 35 mm (indice Sokolow-Lyon)
- modificari secundare ale repolarizarii ventriculare:
● subdenivelare segm. ST cu unda T negativa in DI, aVL, V5, V6
 - durata QRS ≤ 0,11s
► HAD - hipertrofie atriala dreapta
- amplitudinea undei P ≥ 2,5mm ("p pulmonar") in DII (DIII, aVF), > 1,5mm in V1,
V2
- morfologia undei P in DII, DIII, aVF: pozitiva, ascutita
► HVD - hipertrofie ventriculara dreapta
- deviatie axiala dreapta
- R>S in V1 (R/S > 1)
- aspect qR in V1
- unda S adânca in V5, V6
- modificari secundare ale repolarizarii ventriculare:
● subdenivelare segment ST cu unda T negativa in V1, V2

6. Alte modificari ECG:

● Ischemia miocardica:
♦ ischemie:
- unda T simetrica, negativa → ischemie subepicardica
- unda T inalta simetrica, pozitiva → ischemie subendocardica
♦ leziune:
- supradenivelari > 2mm ale segm. ST → lez. transmurala sau subepicardica
- subdenivelari > 0,5-1mm ale segm. ST → lez. subendocardica
♦ necroza → unda Q

 TESTUL DE EFFORT

Testul de efort
 test neinvaziv;
 necesita consimtamântul informat al pacientului.
Scop
 diagnostic (ex. pacientii cu cardiopatie ischemica cronica pot avea o
electrocardiograma de repaus normala);
 prognostic - evaluarea postinfarct miocardic;
 urmarirea evolutiei bolii si a efectului terapiei aplicate: te:
 medicamentoase (terapie antianginoasa sau antiaritmica);
 interventionale (postchirurgie cardiaca).
Metode
 Testul maximal de efort urmareste atingerea frecventei cardiace maxime teoretice
(FCMT) FCMT = 220-vârsta in ani.
 Testul submaximal de efort este recomandat la pacientii cu infarct miocardic recent
pentru a evalua ischemia reziduala. Frecventa cardiaca tinta este 85% din FCMT.
 Pregatirea pacientului pentru testul de efort
 pacientul este informat cu privire la modul de desfasurare a testului;
 pacientul sa aibe imbracaminte lejera;
 nu fumeaza inainte de test;
 manâca cu 2 ore inainte de de test;
 comunica medicului tratamentul care l-a luat in ziua respectiva
Tehnica
 este pus apoi sa pedaleze o bicicleta ergonomica sau sa mearga pe un covor rulant;
 se monteaza electrozii;
 se face mai intâi o electrocardiograma simpla;
 programul dureaza in mod normal 20-30 minute;
 pedalare la cicloergometru impotriva unei rezistente mecanice progresiv crescânde;
 alergare intr-un ritm din ce in ce mai alert pe o banda rulanta a carei inclinatie creste
progresiv;
 se inregistreaza ECG la fiecare treapta de efort, timp in care se monitorizeaza frecventa
cardiaca si TA;
 pacientul este sfatuit sa anunte orice manifestare in timpul examenului: durere,
palpitatii, jena respiratorie;
 urmarire clinica si ECG in perioada postefort
Intreruperea testului se indica in urmatoarele situatii:
 atingerea FCMT;
 aparitia durerii anginoase;
 aparitia unor modificari ECG ischemice;
 aparitia unor simptome ce impiedica continuarea efortului (dispnee, dureri musculare);
 aparitia unor tulburari de ritm (ex. TV, TPSV);
 scaderea tensiunii arteriale sistolice cu mai mult de 10 mmHg;
 cresterea valorilor TA peste 250/115 mmHg.
!!! La efectuarea oricarui test de efort se recomanda pregatirea trusei de resuscitare,
inclusiv a defibrilatorului.

 Test de efort in combinatie cu metode imagistice (ecocardiografia, scintigrafia de

perfuzie):
- pacienti cu test de efort neconcludent.
 Testul farmacologic de stress (cu dobutamina, dipiridamol) asociat cu tehnicile
imagistice:
- pacienti incapabili sa presteze efort fizic;
- pacienti cu test de efort neconcludent datorita proastei tolerante la efort;
- evaluarea viabilitatii miocardice.

MONITORIZAREA ELECTROCARDIOGRAFICA AMBULATORIE (HOLTER)

  Monitorizarea electrocardiografica ambulatorie (Holter)
 reprezinta inregistrarea activitatii electrice a inimii, la domiciliul pacientului, o
perioada mai mare de timp (24 ore – o saptamana), pe un suport magnetic, care va fi
prelucrat ulterior de un soft computerizat;
 permite detectarea aritmiilor, a tulburarilor de conducere si a episoadelor ischemice
survenite pe durata monitorizarii;
 permite aprecierea efectelor tratamentului cu antiaritmii.
 Pregatirea pacientului pentru monitorizarea ECG ambulatorie
 Tehnica
•Montarea electrozilor
 se indeparteaza pilozitatea, daca este necesar;
 se pun electrozi având grija sa fie bine montati, pentru a limita cât mai
mult parazitarea inregistrarii;
 se verifica dispozitivul de inregistrare;
 se declanseaza inregistrarea.
•Instruirea pacientului in timpul inregistrarii
 pacientul are obligatia sa supravegheze aparatul in timpul celor 24ore;
 duce o viata normala/obisnuita tot timpul inregistrarii;
 in paralel cu monitorizarea pacientul este rugat sa tina un jurnal de
evenimente, in care sa consemneze orele la care au aparut eventualele
simptome;
 nu faceti dus sau baie.
!!!! Interpretarea rezultatelor se face de catre medic, la sfârsitul inregistrarii (dupa 24
ore).

 ofera informatii suplimentare asupra valorilor TA din cursul noptii, in general mai
scazute;
 are avantajul furnizarii profilului TA pe 24 ore si permite inregistrarea valorilor TA in
momentele de stres fizic sau psihic.

Indicatiile monitorizarii automate a TA:

 La pacientul hipertensiv netratat:
 suspiciunea de “HTA de halat alb”;
 valori tensionale discordante fata de afectarea organelor tinta;
 diferente intre TA masurata la cabinet si cea evaluata acasa > 20 mm Hg pentru
TAS si > 10 mm Hg pentru TAD;
  suspiciunea absentei ritmului circadian al TA (HTA secundara renala sau
endocrina; HTA de sarcina; sleep-apnea; pacienti cu transplant renal sau cardiac);
 diagnosticul crizei hipertensive;
 pacienti cu munca de noapte.
 La pacientul hipertensiv tratat:
 valori persistent crescute ale TA, in ciuda unui tratament corect;
 afectarea organelor tinta care nu regreseaza sau progreseaza dupa 6 luni de terapie
corecta;
 aparitia reactiilor adverse, fara o cauza aparenta;
 hipotensiune arteriala ortostatica.
 Pregatirea pacientului pentru monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale
(Holter TA)
 Echipamente:
•dispozitivul de monitorizare automata a TA este compus dintr-o manseta de
sfigmomanometru, gonflata automat timp de 24-48 de ore si un microcomputer, ce
inregistreaza si stocheaza datele masurate, in vederea prelucrarii computerizate ulterioare.
 Standarde tehnice:
•elementele care trebuie respectate pentru a asigura o citire corecta a TA monitorizate sunt
urmatoarele:
 dimensiunea individualizata a mansetei;
 utilizarea metodei numai la pacientii aflati in ritm sinusal, prezenta unei tulburari
de ritm afectand fidelitatea inregistrarii TA;
 programarea corecta a frecventei masuratorilor in functie de momentul
inregistrarii;
 corelarea profilului tensional pe 24 de ore cu activitatea zilnica, consemnata de
pacient in jurnalul individual.

 Recomandari pentru pacienti in cursul monitorizarii continue a TA

 sa nu miste mâna in timpul masurarii TA;
 sa nu scoata manseta pe parcursul monitorizarii;
 sa completeze jurnalul de evenimente in timpul monitorizarii;
 sa aiba grija de protectia mecanica a dispozitivului de monitorizare.

RADIOGRAFIA TORACICA

 Permite:
 evaluarea cordului si a cavitatilor sale;
 informatii despre aorta toracica si circulatia pulmonara, precum si eventuale
afectiuni pulmonare asociate;
 monitorizarea afectiunilor cardiace si a tratamentului;
  monitorizarea postoperatorie a pacientilor si a celor cu diverse dispozitive
cardiovasculare implantate.
 Pregatirea pacientului pentru radiografia toracica
 Vezi stagiu pregatirea pacientului cu afectiuni pulmonare pentru investigatii
paraclinice

ECOCARDIOGRAFIA

 Ecocardiografia – tehnica imagistica neinvaziva si neiradianta care utilizeaza

ultrasunetele pentru a recompune in timp real imagini in miscare ale aparatului
cardiovascular.
 Tipuri de ecocardiografii: - transtoracica (ETT);
- ecocardiografia Doppler;
- transesofagiana (ETE).
 Ecocardiografia permite:
 determinarea grosimii si miscarilor peretelui cardiac;
 masurarea dimensiunilor si formelor cavitatilor inimii;
 verificarea starii valvelor cardiace;
 masurarea fortei de contractie cardiaca (fractia de ejectie);
 identificarea afectiunilor miocardului;
 detectarea trombilor si tumorilor cardiace;
 detectarea colectiilor pericardice lichidiene sau ingrosarea pericardului.
 Ecografia Doppler permite:
 vizualizarea unor comunicari anormale intre atrii sau ventriculi;
 detectarea unor anomalii de functionare a valvelor cardiace;
 evaluarea functiei diastolice.

ECOCARDIOGRAFIA TRANSTORACICA
 Pregatirea pacientului pentru ecocardiografie transtoracica
 pacientul este invitat sa se dezbrace si sa se aseze in decubit dorsal sau lateral stâng
pe patul de examinare;
 se ataseaza electrozi pe mâinile si picioarele pacientului pentru monitorizarea ritmul
cardiac;
 se aplica gel pe transducer pentru a usura transmiterea ultrasunetelor;
 examinarea dureaza intre 20 si 40 de minute, in functie de imaginile si masuratorile
pe care medicul doreste sa le obtina;
 de indata ce a terminat, sterge gelul si pacientul poate pleca si isi poate relua
activitatile cotidiene.

ECOCARDIOGRAFIA TRANSESOFAGIANA
  Ecocardiografia transesofagiana (ETE) - se efectueaza prin introducerea unei sonde
in esofagul pacientului de unde pot fi obtinute imagini ale cordului si vaselor.
 Ecocardiografia transesofagiana permite:
 detectarea surselor de embolie;
 diagnosticul complicatiilor endocarditei infectioase;
 diagnosticul disectiei si anevrismului de aorta;
 evaluarea valvulopatiilor si a protezelor valvulare;
 evaluarea trombilor cardiaci;
 evaluarea cardiopatiilor congenitale.

 Pregatirea pacientului pentru ecocardiografie transesofagiana

 Pregatirea pacientului:
 repaus alimentar cel putin 6 ore;
 medicamentele se vor administra in mod obisnuit, cu o cantitate mica de apa;
 informarea cadrului medical cu privire la existenta altor afectiuni (esofagiene);
 scoaterea protezei dentare pe parcursul procedurii;
 se monteaza un cateter intravenos;
 se aplica electrozi pentru ECG, se monitorizeaza cordul;
 se monitorizeaza TA
 se aseaza pacientul in decubit lateral stâng, cu mâna stânga sub cap si barbia bine in
piept;
 se anesteziaza faringele cu spray cu Xilina, se monteaza o piesa bucala din plastic si
se introduce endoscopul pâna la esofag;
 nu inghite saliva, ci o lasa sa se scurga pe o aleza tinuta in dreptul gurii;
 se face examinarea care surprinde imagini ale inimii sub diferite unghiuri;
 dureaza 10-20 minute;
 se monitorizeaza atent pacientul inca o ora; pacientul nu are voie sa manânce sau sa
bea nimic inca 2 ore.

ECOGRAFIA DOPPLER VASCULAR

Ecografia Doppler vascular foloseste ultrasunetele pentru studierea vaselor sanguine si

masurarea vitezei de circulatie a globulelor rosii din sânge.
•Examenul Doppler vascular permite depistarea:
 stenozelor si ocluziilor
 anevrismelor =>arterelor si venelor mari
 trombilor
 Pregatirea pacientului pentru ecografie Doppler
Pregatirea pacientului:
  pacientul poate mânca, consuma lichide, isi poate administra medicatia;
 pacientul se aseze in pozitia cea mai convenabila acestei investigatii:
•culcat (Doppler-ul arterelor picioarelor)
•culcat, cu gâtul bine intins (Doppler la arterele gâtului)
•intins pe burta, apoi pe spate (Doppler-ul venelor picioarelor)
 se descopera membrele de investigat si se aplica gelul conductor;
 medicul deplaseaza apoi sonda pe traseul diferitelor vase, in timp ce aparatul
inregistreaza viteza sângelui;
 zonele de ocluzie si gradul de obstructie sunt identificate prin scanare Duplex;
 examenul dureaza intre 20 si 40 de minute;
 la finalul investigatiei, se sterge gelul, iar pacientul poate pleca si isi poate relua
activitatile obisnuite.

PUNCTIA PERICARDICA

 Definitie: Punctia pericardica este o manevra invaziva, care are ca obiectiv extragerea
revarsatului lichidian pericardic, cu respectarea regulilor de asepsie si antisepsie,
realizata in scop diagnostic sau terapeutic.
 Indicatii:
Scop diagnostic:
 diagnosticul pozitiv al colectiilor pericardice;
 diagnosticul etiologic al pericarditelor – purulente, tuberculoase sau neoplazice.
Scop terapeutic:
 evacuator - in tamponada cardiaca (asociata cu deteriorare hemodinamica) sau in
situatia unor colectii cu dimensiuni ale spatiului ecografic liber peste 20 mm;
 introducerea unor medicamente (citostatice, antibiotice, corticoizi, substante cu efect
simfizant).
 Pregatirea pacientului pentru punctie pericardica
Materiale necesare:
 monitor ECG si tensiometru;
 seringa de unica folosinta de 10 ml, 20ml si ace sterile subtiri pentru anestezia locala;
 canula sterila lunga (minim 10 cm), cu bizou scurt si lumen larg (16G);
 comprese sterile, leucoplast;
 dezinfectant pentru tegumente (alcool iodat, betadina);
 câmpuri sterile (pentru delimitarea câmpului operator);
 recipiente pentru prelevari de laborator;
 medicatie de urgenta: Xilina 1%, Adrenalina, Atropina;
 trusa pentru resuscitare cardiorespiratorie: balon pentru ventilatie asistata, trusa de
intubatie orotraheala, defibrilator.
  fiind o manevra invaziva cu riscuri potentiale, se recomanda obtinerea
consimtamântului informat scris al pacientului, in cazul punctiei efectuate la rece;
 se administreaza atropina 1 mg s.c., cu 20-30 min inaintea punctiei pentru a preveni
socul vagal (hipotensiune arteriala asociata cu bradicardie sau asistola);
 se monteaza o linie venoasa si se instituie o perfuzie cu ser fiziologic;
 combaterea anxietatii se realizeaza prin sedarea pacientului;
 monitorizarea clinica a functiilor vitale;
 monitorizare continua ECG si automata a TA;
 pacientul se plaseaza in pozitie Fowler;
 oxigenoterapie pe sonda/masca;
 se serveste medicului seringa cu anestezic pentru a realiza anestezia;
 asistenta serveste câmpul chirurgical pe care medicul il asaza sub locul punctiei;
 se dezinfecteaza locul punctiei si medicul executa punctia;
 lichidul aspirat este transferat in eprubete si etichetat pentru a fi expediat la laborator;
 medicul retrage acul;
 asistenta dezinfecteaza locul si aplica un pansament steril cu banda adeziva.
!!! Punctia va fi efectuata de medic.

 Supravegherea pacientului dupa punctia pericardica:

 pacientul este asezat in decubit dorsal, cu toracele usor ridicat;
 se asigura repausul fizic si psihic;
 urmarire clinica (puls, TA, constienta, diureza);
 monitorizare electrocardiografica minim 24 ore, ritmul monitorizarii:
•in primele 2 ore dupa manevra, supravegherea se va face la 15 minute interval
•in urmatoarele 2 ore la 30 minute
•in urmatoarele 4 ore la 60 minute

PREZENTARI DE CAZ 1
Pacienta 60 ani, obeza (100 kg), se interneaza in serviciul Cardiologie cu urmatoarele
simptome:
 valori tensionale mari 200/110 mmHg
 cefalee matinala occipitala
 tulburari de vedere
 ameteli
 anxietate
Diagnostic medical: Hipertensiune arteriala stadiul 2. Obezitate.
1. Intocmiti planul de ingrijire
2. Tehnica: injectia intravenoasa

PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
•P: scaderea debitului cardiac
•E: Hipertensiune arteriala stadiul 2
•S: valori tensionale mari, cefalee, ameteli, tulburari de vedere
 Obiective:
 pacienta sa aiba valorile tensiunii arteriale in limite normale
 pacienta sa fie echilibrata psihic
 Interventii autonome
•Asigura conditii igienice in incapere (aerisire);
•Educa pacienta sa isi mentina tegumentele curate si integre;
•Invata pacienta sa aiba o alimentatie echilibrata fara excese de grasimi, sare;
•Invata pacienta sa nu consume alcool, sa evite fumatul;
•Invata pacienta sa evite sedentarismul, sa poarte imbracaminte lejera care sa nu stânjeneasca
circulatie;
•Invata pacienta tehnici de relaxare;
•Indeamna pacienta la lectura si alte activitati pentru a o distrage de la boala ei;
•Pregateste psihic si fizic pacienta pentru examenele de laborator si radiologice.
 Interventii delegate
•Recolteaza sânge si urina pentru examenele de laborator;
•Administreaza medicatia hipotensoare prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta prezinta valorile tensiunii arteriale in limite acceptabile
si este echilibrata psihic.
2. Nevoia de a evita pericolele
•P1: risc de accidentare
•E1: Obezitatea
•S1: cefalee matinala occipitala, tulburari de vedere, ameteli, anxietate
 Obiective:
 pacienta sa beneficieze de un mediu de siguranta fara accidente
 pacienta sa fie echilibrata psihic
 Interventii autonome
•Asigura conditii de mediu adecvate, pentru a evita pericolele prin accidentare;
•Amplaseaza pacienta in salon intr-un loc mai izolat pentru a fi ferita de pericolele ce se pot
produce prin alunecare, impiedicare;
•Favorizeza adaptarea persoanei la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacienta sa isi poata exprima temerile, nevoile, emotiile;
•Ajuta pacienta sa isi recunoasca anxietatea;
•Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
•Asigura legatura pacientei cu familia prin vizite frecvente;
•Determina pacienta sa participe la luarea deciziilor privind ingrijirile;
•Educa pacienta sa evite sedentarismul.
 Interventii delegate
•Administreaza medicatia hipotensoare prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta beneficiaza de un mediu de; siguranta fara accidente si
este echilibrata psihic.

2. Nevoia de a evita pericolele

•P2: risc de complicatii
•E2: Obezitate
•S2: cefalee matinala occipitala, tulburari de vedere, ameteli, anxietate
 Obiective:
opacienta sa nu fie sursa de infectii
opacienta sa isi satisfaca nevoile in functie de starea ei de sanatate
 Interventii autonome
•Ia masuri sporite de evitare a transmiterii infectiilor nosocomiale prin respectarea circuitelor,
masuri de igiena spitaliceasca;
•Alege procedurile de investigatie si tratament cu risc minim de infectie;
•Mobilizeaza bolnava pentru a preveni embolia pulmonara;
•Educa bolnava sa nu mai adopte un mod de viata sedentar;
•Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative;
•Ajuta si suplineste bolnava in satisfacerea nevoilor organismului.
 Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta nu prezinta risc de infectie si isi satisface nevoile
organismului in functie de starea ei de sanatate

3. Nevoia de a bea si a mânca

•P: alimentatie inadecvata prin surplus
•E: Obezitate
•S: masa corporala mare (100 kg), cefalee, tulburari de vedere
 Obiective:
 pacienta sa isi reduca greutatea corporala
 pacienta sa fie constienta de rolul miscarii si alimentatiei echilibrate in reducerea
greutatii corporale
 Interventii autonome
•Stabileste un regim alimentar: hipocaloric, hiposodat si normohidric;
•Invata pacienta categoriile de alimente din ghidul alimentar si echivalentele cantitative si
calitative, in vederea inlocuirii unui aliment cu altul:
-100 g glucide sunt cuprinse in: 100 g zahar; 120 g orez; 135 g taitei; 200 g pâine; 450
g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe proaspete;
-100 g proteine sunt cuprinse in: 3000 ml lapte, 450 g carne alba (pasare, vitel); 650 g
peste; 400 g brânza;
-100 g lipide sunt cuprinse in: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untura de porc
 Interventii autonome
•Lasa pacienta sa aleaga alimentele dupa gusturile sale, respectând contraindicatiile
regimului;
•Alcatuieste un regim alimentar hipocaloric;
•Urmareste ca bolnava sa consume numai alimente cuprinse in regim;
•Urmareste orarul si distributia meselor;
•Urmareste periodic greutatea corporala;
•Constientizeaza bolnava de importanta activitatilor fizice zilnice moderate;
•Stabileste un program de activitati fizice, in functie de gusturi si capacitate, impreuna cu
bolnava. .
 Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate incepe sa scada din greutate si constientizeaza rolul miscarii si
alimentatiei in reducerea greutatii corporale

4. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii

•P: sentiment de devalorizare
•E: Obezitatea
•S: cefalee, tulburari de vedere, anxietate
 Obiective:
opacienta sa fie constienta de propria sa valoare si competenta
opacienta sa isi recapete interesul fata de sine si de altii
 Interventii autonome
•Asculta activ pacienta pentru a-i permite sa isi exprime sentimentele privind dificultatea de a
se realiza;
•Ajuta pacienta sa identifice motivele comportamentului sau, aprecieaza posibilitatile fizice si
intelectuale;
•Sesizeaza orice forma de interes pentru o anumita activitate si o antrenez in desfasurarea ei;
•Indruma pacienta spre acele activitati care sunt atractive si totodata utile pentru ea;
•Observa si noteaza orice schimbare in comportamentul pacientei (depresie, satisfactie);
•Aplica tehnicile de ingrijire adaptate nevoilor pacientei;
•Identifica cu pacienta factorii care o impiedica sa se realizeze: familia, anturajul, limitele
economice, starea de sanatate.
 Interventii autonome
•Exploreaza aspiratiile, sentimentele, interesele si capacitatile pacientei;
•O ajuta in reevaluarea capacitatilor si aspiratiilor sale;
•O sustine in stabilirea sau elaborarea unor proiecte;
•Ajuta pacienta sa se adapteze la noul rol pe care il are statutul sau;
•Ajuta pacienta sa realizeze o percepere justa a realitatii, sa se integreze in colectiv;
•Observa reactiile de satisfactie sau nemultumire ale pacientei;
•Explica necesitatea cunoasterii mediului in care traieste si a celor din jur.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta este constienta de propria sa valoare si competenta si
si-a recapatat interesul fata de sine si fata de altii.

5. Nevoia de a invata cum sa iti pastrezi sanatatea

 P: lipsa cunostintelor
 E: Obezitate
 S: anxietate
 Obiective:
 pacienta sa acumuleze noi cunostinte
 pacienta sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
 Interventii autonome
•Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavei privind boala, modul de manifestare, modul de
participare la interventii si la procesul de recuperare;
•Stimuleaza dorinta de cunoastere;
•Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte
•Constientizeaza bolnava asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
•Verifica daca bolnava a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
•Stabileste un program de activitate fizica a pacientei: exercitii fizice moderate, mers pe jos
60 – 90 minute/zi, practicare unor sporturi (inot, tenis, ciclism);
•Educa pacienta sa evite eforturile fizice mari, deoarece cresc apetitul si tensiunea arteriala;
 Interventii autonome
•Incerca sa restabileasca bolnavei increderea in sine si capacitatea de munca anterioara
imbolnavirii;
•Insista asupra respectarii regimului alimentar, programului rational de viata si de munca.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a dobândit
atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.
 LP/STAGIU 4

PREGATIREA PACIENTULUI CU AFECTIUNI CARDIOVASCULARE PENTRU

INVESTIGATII PARACLINICE II

 Cateterismul cardiac
 Arteriografia
 Flebografia
 Computer tomografia; Angiografia CT
 Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
 Scintigrafia miocardica de perfuzie
 Tomografia prin emisie de pozitroni (PET)

 Cateterismul cardiac permite:

 masurarea presiunilor existente in interiorul cavitatilor cardiace si ale principalelor
vase;
 calcularea debitului cardiac;
 determinarea saturatiei de oxigen sanguin.
•Este insotit adesea de un examen radiologic al:
 cavitatilor cardiace (angiografie);
 arterelor coronariene (coronarografie).
•Prin intermediul cateterismul cardiac, se pot trata cu precizie anumite leziuni ale arterelor
coronariene sau pot dilata stenozele valvulare - cateterism interventional.

 ARTERIOGRAFIA
Arteriografia
 explorare invaziva radiologica care permite vizualizarea arterelor de calibru
mare si mediu;
 necesita substanta de contrast (iodata).
 Tipuri de arteriografie: - cardiaca - coronariana - periferica
•Testul intradermic - consta din injectarea intradermica aproximativ 1/10 dintr-un ml de
substanta de contrast. Se considera ca reactia este pozitiva daca in intervalul de 10 minute de
la injectare se produce la locul acesteia o papula cu un diametru apropriat de 10mm
inconjurata de un halou eritematos.
•Testul intravenos - se efectueaza prin injectarea a 1-1,5ml substanta de contrast solubila
intravenos. Raspunsul este considerat pozitiv daca in urmatoarele minute isi fac aparitia
senzatia de greata, roseata a pielii, dispneea, pruritul si alte manifestari clinice.
•Testarea se recomanda a fi efectuata in preziua examenului radiologic

 Manifestari clinice ale reactiilor adverse la substanta de contrast:

- anxietate
- dispnee
- urticarie/rash
- wheezing
- tuse, stranut
- diaforeza
- disfonie/stridor laringian
- tahicardie
- hipotensiune arteriala
- edem angioneurotic
- edem pulmonar
- soc
- stop cardiorespirator
Pregatirea pacientului pentru angiografie
 Materiale necesare
1. kit camp steril pentru interventii angiografice
2. ac punctie femurala
3. ac punctie radiala
4. set introducator femurala
5. set introducator radial
6. manifold
7. seringa Luer Lock
8. kit tuburi presiune
9. perfuzor fluide fara camera
10. kit recipiente pentru angiografie
11. extensii pentru cateter
12. seringi pentru injectomat 50 ml.
 explicarea manevrei (scop, tehnica, utilitate, beneficiu, necesitatea internarii, accidente
si incidente);
 semnarea consimtamântului informat scris;
 anamneza privind alergia la substantele iodate;
 palparea pulsurilor arteriale periferice;
 montarea unei linii venoase;
 recoltarea de analize la indicatii – hemoleucograma, grup sangvin, Rh, INR (la
pacientii cu tratament cronic cu anticoagulante orale trebuie sa fie mai mic de 1,5
inaintea procedurii), glicemie, profil lipidic, uree, creatinina;
 evaluarea functiei renale are ca scop stabilirea contraindicatiilor si surprinderea
complicatiilor (insuficienta renala acuta);
 intreruperea medicatiei cu metformin cu 48 de ore anterior procedurii la pacientii
diabetici (riscul acidozei lactice);
 hidratare preprocedurala (500-1000 ml ser fiziologic), administrarea de miofilin,
acetilcisteina (600 mg x 2/zi, p.o.) sau bicarbonat pentru prevenirea insuficientei renale
acute nefrotoxice;
 pacientii nu se alimenteaza in dimineata in care se realizeaza angiografia sau cu minim
4 ore anterior procedurii;
 diabeticii - necesita efectuarea unui consult de specialitate pentru stabilirea unei
scheme de tratament;
 intreruperea temporara a medicamentelor anticoagulante;
 in zilele dinaintea angioplastiei se indica administrarea de aspirina (75 mg) dupa masa
si de medicamente antiagregante alese de medic (ticagrelor sau clopidogrel);
 efectuarea igienei corporale;
 combaterea anxietatii prin sedare preprocedurala - diazepam 10 mg p.o. cu 1 ora
anterior procedurii sau 5-10 mg i.v.

 Tehnica
 pacientul este plasat in decubit dorsal;
 se pregateste locul de abord prin raderea si antiseptizarea tegumentelor;
 monitorizarea functiilor vitale pe parcursul procedurii;
 monitorizare ECG;
 anestezie locala la locul introducerii sondei prin tegument;
 se realizeaza o incizie - se inteapa artera femurala;
 se introduce teaca de vas, pe care se progreseaza apoi cu liderul metalic, in
contracurent (tehnica Seldinger), dupa principiul “lumen pe lumen”;
 se scoate teaca de vas;
 pe liderul metalic se introduce cateterul de arteriografie (tub flexibil din material
plastic radioopac, cu o grosime de 2 mm si o lungime de cca 1 metru), progresând
pâna la nivelul dorit;
 se extrage liderul metalic si se injecteaza substanta de contrast, cu ajutorul
injectomatului;
 se efectueaza radiografii, urmarind faza arteriala si faza venoasa a injectarii;
 se retrage cateterul si se aplica un pansament steril compresiv la nivelul punctiei
arteriale;
 explorarea dureaza aproximativ 45-60 min.
 Urmarire postprocedurala
 monitorizarea functiilor vitale: respiratia, pulsul periferic, TA, diureza;
  supravegherea potentialelor complicatii: sângerari, hematoame la locul punctiei,
posibile reactii alergice tardive;
 bolnavul va ramâne in decubit dorsal, cu membrul de partea explorata in extensie
completa 8 ore postprocedural;
 se recomanda consumul crescut de lichide, pentru a favoriza eliminarea substantei
de contrast.

 FLEBOGRAFIA (VENOGRAFIA)

Flebografia - metoda de explorare invaziva a venelor realizata dupa injectarea intravasculara

a unei substante de contrast.

Flebografia:
- permite evidentierea unor leziuni sau tromboze de la nivelul venelor membrelor inferioare
cât si a celor de la nivel abdominal;
- este foarte utila in cazul pacientilor la care ecografia Doppler nu poate fi realizata.

Pregatirea pacientului pentru flebografie:

 pacientul trebuie sa nu manânce incepând din ziua anterioara derularii proceduri;
 asistenta medicala il invita pe pacient sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe
masa de radiologie;
 se realizeaza dezinfectarea si anestezierea prealabila a zonei unde se va realiza punctia;
 la nivel inghinal se va introduce un cateter, prin intermediul caruia va injecta substanta
de contrast cu concentratie mai scazuta 30%;
 ritmul de injectare al substantei de contrast este mai lent decât la arteriografie, viteza
de circulatie este mai mica;
 se vor folosi garouri pozitionate la diferite niveluri (glezna, gamba, coapsa) pentru a
dilata venele profunde;
 se realizeaza clisee radiografice, la intervale mai mari de timp care permit sa se
urmareasca progresia substantei de contrast in vene;
 dupa terminarea explorarii, cateterul va fi scos, si se va realiza un pansament
compresiv ce impiedica sângerarea la locul de punctie;
 explorarea dureaza in medie 30-45 minute;
 postprocedural, pacientul este sfatuit sa consume o cantitate mai mare de lichide pentru
a facilita eliminarea renala a substantei de contrast.

 COMPUTER TOMOGRAFIA CARDIACA

Computer tomografia (CT)- examen radiologic cu sau fara substanta de contrast, care ofera
sectiuni transversale ale cordului pe baza carora se pot diagnostica o serie de afectiuni
nedectabile pe radiografia toracica standard.
CT permite:
 evaluarea perfuziei si masei miocardice;
 masurarea volumelor cavitatilor cardiace si a fractiei de ejectie;
 evaluarea maselor cardiace si a bolilor pericardului la pacientii cu imagini limitate
tehnic la ecocardiografie;
 evaluarea anatomiei venelor pulmonare inainte de ablatie cu radiofrecventa a fibrilatiei
atriale.

 ANGIOGRAFIA CT CORONARIANA
Angiografia CT:
 metoda neinvaziva care permite reprezentarea tridimensionala a sistemului arterial
Angiografia digitalizata:
 metoda moderna de investigatie care evidentiaza si leziunile arterelor mici
Substante de contrast utilizate:
 pe baza de iod
 doza administrata pentru o examinare 50-100ml
Angiografia CT permite:
 detectarea bolii coronariene ischemice;
 evaluarea durerii toracice acute si a bolilor congenitale complexe;
 mapping arterial coronarian neinvaziv inainte de revascularizare chirurgicala.
Angio-CT de vase mari:
 evaluarea in suspiciune de disectie de aorta sau anevrism de aorta;
 evaluare in suspiciune de embolie pulmonara.

 COMPUTER TOMOGRAFIA CARDIACA ANGIOGRAFIA CT

CORONARIANA

Inainte de efectarea investigatiei se efectueaza un interviu de catre personalul medical:

 Sunteti sau ati putea fi gravida?
 Alaptati? Intreruperea alaptarii 1-2 zile in cazul utilizarii substantei de contrast.
 Sunteti alergic la orice medicament, inclusiv substanta de contrast pe baza de iod?
 Aveti boli de inima, cum ar fi insuficienta cardiaca?
 Aveti diabet zaharat sau folositi metformin ca tratament?
 Ati avut probleme renale?
 Aveti astm bronsic?
 Aveti/ati avut probleme tiroidiene?
 Ati efectuat un test cu raze X, folosind substanta de contrast pe baza de bariu in
ultimele 48 de ore?
 Suferiti de claustrofobie?
Aceasi ca si la CT pulmonar: •pregatirea pacientului
 •efectuarea examinarii
•ingrijirile acordate dupa investigatie
•Este necesara obtinerea de informatii despre existenta unei afectiuni cardiopulmonare severe
care necesita monitorizarea functiilor vitale inainte si dupa procedura.

 REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA

 Rezonanta magnetica nucleara (RMN) – investigatie imagistica care nu utilizeaza

radiatii ionizante ci un câmp magnetic puternic pentru obtinerea de imagini crossectionale ale
corpului.

 RMN cardiac permite evaluarea:

 functiei cardiace;
 localizarii si extensiei necrozei miocardice;
 viabilitatii miocardice;
 miocarditelor;
 bolilor congenitale complexe;
 detectia tumorilor cardiace sau pericardice;
 valvulopatiilor native sau protetice;
 anatomiei pulmonare.

 ANGIOGRAFIA RMN
 Angiografia coronariana RMN:
 permite detectarea bolii coronariene ischemice
 Angiografia RMN de vase mari:
 evaluarea in suspiciunea de disectie de aorta sau anevrism de aorta toracica
Substantele de contrast utilizate in RMN: pe baza de gadolinium (Omniscan, Magnevist)
 doza utilizata este de 0,1mmol/kgc, putând varia in functie de tipul de examinare si
segmentul examinat

REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA SI ANGIOGRAFIA RMN

Pregatirea pacientului:
 completarea chestionarului sub indrumarea asistentei;
 acordul scris al pacientului pentru administrarea substantei de contrast;
 cu 2 ore inaintea investigatiei pacientul nu consuma cafea, alcool si nu fumeaza;
 medicamentele ce contin fier se intrerup cu 24 ore inaintea investigatiei;
 administrarea medicatiei anxiolitice, sedative daca este necesara;
  se explica pacientului ca in scanner se vor auzi o serie de zgomote, de aceea se ofera
casti sa asculte muzica pe durata examinarii;
 imbrǎcǎmintea, obiectele personale sunt indepǎrtate si pacientul va imbrǎca un halat de
unica folosinta, fǎrǎ inchizǎtori metalice;
 se monteazǎ o flexulǎ i.v. inaintea investigatiei;
 monitorizare electrocardiografica;
 se verifica valoarea timpilor de sângerare, de coagulare, hemograma, creatinina, grupa
sanguinǎ - in cazul efectuarii angioRMN;
 pacientul trebuie sǎ fie in ritm sinusal cu frecventa mai micǎ de 70/minut;
 evaluati existenta in antecedentele personale a reactiilor alergice, data ultimei
menstruatii, boli cunoscute sau suspectate;
 indrumati pacientul la toaletǎ sǎ urineze inaintea inceperii investigatiei;
 explicati cǎ procedura nu este dureroasǎ, dar necesitǎ mentinerea pozitiei nemiscate pe
toatǎ durata ei;
 durata investigatiei este de aproximativ 30-90 minute.
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 pacientul poate imediat sa se alimenteze si sa consume lichide;
 evaluarea locului punctiei venoase pentru semne locale de flebita.

 SCINTIGRAFIA MIOCARDICA DE PERFUZIE

 Scintigrafia miocardica de perfuzie - consta in utilizarea radiofarmaceuticelor
(trasori) cu tropism miocardic, pentru a detecta zone cu modificari de perfuzie.
 Trasorii utilizati de rutina:
 Thaliu-201(201 TI)
 Technetiu-99m (99mTc)
 Scintigrafia de repaus sau de stres cu Thallium chloride (Tl 201) este indicatǎ in:
 determinarea riscului si diagnosticului cardiopatiei ischemice si evaluarea extensiei
bolii → hipocaptare sau absenta captǎrii.
 Scintigrafia cu Tecnetium 99m pirofosfat se utilizeazǎ in combinatie cu
monitorizarea ECG si a enzimelor cardiace si este indicatǎ in:
 diagnosticul infarctului miocardic acut;
 evaluarea prechirurgicalǎ a pacientului cu infarct miocardic;
 diagnosticul miocarditei si pericarditei.
Pregatirea pacientului - se va explica pacientului:
 procedura si durata acesteia - aproximativ 30 minute;
 alimentele si bauturile sunt restrictionate 2-4 ore inaintea testarii, iar fumatul este
interzis 4-6 ore inainte;
 daca sunt impuse restrictii referitoare la medicatie;
  daca scanarea se face concomitent cu monitorizarea ECG sau testare la efort pacientul
va fi informat despre plasarea electorzilor pe torace si despre desfasurarea acestuia;
 se poate administra un sedativ pentru reducerea anxietǎtii;
 este necesar consintǎmântul scris, informat al pacientului inaintea programǎrii
examinǎrii;
 se utilizeazǎ o cantitate redusǎ de material radioactiv care nu va afecta sǎnǎtatea
pacientului;
 radionuclidul se eliminǎ din corp in aproximativ 24 ore;
 injectarea i.v. a radiotrasorului poate produce un disconfort usor;
 folosirea radioizotopilor ce contin iod impun testarea sensibilitǎtii pacientului inaintea
administrǎrii substantei;
 scanarea incepe imediat dupǎ administrarea intravenoasǎ a radiotrasorului, sau mai
târziu in functie de izotopul utilizat;
 in timpul examinǎrii pacientul trebuie sa stea nemiscat.

Pregatirea pacientului - culegerea datelor anamnestice:

 la femei: data ultimei menstruatii, declaratie pe proprie rǎspundere cǎ nu este
insǎrcinatǎ;
 in perioada de alǎptare: 2-3 zile dupǎ scanare alǎptarea este interzisǎ;
 antecedentele personale patologice: boli cronice cunoscute, tratamente anterioare sau
in curs, investigatii diagnostice anterioare;
 se noteazǎ vârsta si greutatea pacientului pentru a calcula doza de radioizotop necesarǎ;
 se evalueazǎ starea clinicǎ a pacientului.
!! Atentie dacǎ pacientul a efectuat in ultimele 24-48 de ore examene cu sulfat de bariu sau
radionuclizi - pot modifica rezultatele scintigrafiei.

Participarea asistentei medicale la investigatie:

 se identificǎ pacientul;
 se invitǎ pacientul sǎ urineze imediat inaintea inceperii investigatiei;
 se ajutǎ pacientul sǎ se dezbrace si se indepǎrteazǎ toate obiectele personale care pot
interfera cu scanarea; se imbracǎ un halat de spital curat, fǎrǎ inchizǎtori metalice;
 se ajutǎ pacientul sǎ se aseze in pozitie comodǎ pe masa de examinare si se injecteazǎ
i.v. radioizotopul;
 se incepe scanarea la 20 minute de la administrarea radiotrasorului.

Pregatirea pacientului:
 Pentru scintigrafia cardiacǎ de repaus, 15 minute inainte pacientul va sta in picioare
sau sezând cu trunchiul ridicat pentru a reduce fluxul sanguin pulmonar inainte si in
timpul administrǎrii radiotrasorului; apoi este pozitionat in decubit dorsal si rugat sǎ
râmânǎ nemiscat. Scanarea incepe la 20 de minute de la administrarea radiotrasorului.
  Pentru scintigrafia cardiacǎ la efort se initiazǎ monitorizarea ECG, TA, se asigurǎ
linie venoasǎ. Administrarea radioizotopului se face la 60-90 sec. inainte de finalizarea
testului de efort; se plaseazǎ pacientul in decubit dorsal si se incepe scanarea imediat
dupǎ incetarea efortului.

Ingrijirea pacientului dupa procedura:

 este ajutat sǎ se imbrace si sǎ se reintoarcǎ in salon; dacǎ examinarea se face in
ambulator este de dorit sǎ fie insotit de un apartinǎtor;
 dacǎ sunt programate scanǎri tardive, pacientul este informat sǎ revinǎ la ora indicatǎ
in serviciul de medicinǎ nuclearǎ;
 este instruit sǎ consume multe lichide in urmǎtoarele 24 de ore pentru a favoriza
eliminarea radionuclidului;
 se explica care sunt semnele de flebitǎ (durere, roseatǎ, edem local) ce pot apǎrea la
locul punctiei venoase;
 se monitorizeazǎ functiile vitale (puls, TA) si electrocardiograma;
 este evaluat clinic repetitiv pentru reactii anormale postefort (anginǎ, dispnee, cefalee,
aritmie, confuzie, paloare, transpiratii reci, modificǎri ECG sugestive pentru ischemie).

 TOMOGRAFIA PRIN EMISIE DE POZITRONI

Tomografia prin emisie de pozitroni (PET)
- implica administrarea de trasori marcati cu izotopi radioactivi (oxigen 15, azot 13,
carbon 11, fluor 18) .
Poate fi indicata pentru:
 detectia ischemiei miocardice si/sau a infarctului la pacienti cu boala coronariana
cunoscuta sau in observatie;
 determinarea extensiei si severitatii bolii;
 evaluarea viabilitatii miocardului.

Pregatirea pacientului pentru investigatie este similara cu cea pentru evaluarea pulmonara.

PREZENTARI DE CAZ1

Pacienta 58 ani se interneaza in Serviciul Cardiologie cu urmatoarele simptome:

 anxietate
 neliniste
 durere - caracter de gheara - instalata dupa un efort fizic intens
- a cedat la 2 tablete de nitroglicerina
Diagnostic medical: Angina pectorala.
1. Intocmiti planul de ingrijire.
2. Tehnica: Perfuziei endovenoase

PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a evita pericolele
•P: durerea retrosternala
•E: Angina pectorala (afectare cardiaca)
•S: anxietate, neliniste
 Obiective:
opacienta sa nu mai prezinte durere
opacienta sa fie echilibrata psihic
 Interventii autonome
•Instituie bolnavei repaus total obligatoriu;
•Favorizeaza adaptarea persoanei la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacienta sa isi poata exprima temerile, emotiile, nevoile;
•Ajuta pacienta sa isi recunoasca anxietatea;
•Furnizeaza mijloacele de comunicare adecvate starii pacientei;
•Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
•Invata pacienta tehnici de relaxare;
 Interventii autonome
•Incurajeaza pacienta la lectura si alte activitati pentru a inlatura starea de anxietate;
•Asigura legatura pacientei cu familia;
•Suplineste pacienta in satisfacerea nevoilor organismului in primele zile, apoi o ajuta;
•Determina pacienta sa participe la luarea deciziilor privind ingrijirile;
•Pregateste pacienta fizic si psihic pentru examenele de laborator si cele radiologice;
•Instituie un regim dietetic (reducerea aportului caloric), alimentatie echilibrata cu evitarea
grasimilor animale, evitarea alimentelor bogate in colesterol, reducerea cantitatii de
hidrocarbonate;
•Monitorizeza in permanenta functiile vitale si vegetative.
 Interventii delegate
•Recolteaza sânge pentru examenele de laborator;
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta nu mai prezinta durere si este echilibrata psihic.

2. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

•P: circulatie inadecvata
•E: Angina pectorala (afectare cardiaca)
•S: anxietate, neliniste, durere retrosternala
 Obiective:
opacienta sa prezinte circulatie adecvata
opacienta sa fie echilibrata psihic
 Interventii autonome
•Invata pacienta sa intrerupa consumul de tutun, alcool si cafea;
•Invata pacienta sa aiba o alimentatie bogata in fructe si zarzavaturi;
•Invata pacienta sa reduca grasimile si clorura de sare din alimente;
•Urmareste efectul medicamentelor;
•Aplica tehnici de favorizare a circulatiei: exercitii active, pasive si masaje.
 Interventii delegate
•Administreza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta prezinta o circulatie adecvata si este echilibrata psihic.

3. Nevoia de a comunica
•P: anxietate
•E: Angina pectorala (afectare cardiaca)
•S: neliniste, durere retrosternala
 Obiective:
opacienta sa se poata afirma si sa aiba o perceptie pozitiva de sine
opacienta sa fie ferita de pericole interne sau externe
 Interventii autonome
•Da posibilitatea pacientei sa isi exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale;
•Supravegheaza in permanenta bolnava;
•Invata bolnava tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
•Ajuta bolnava de a schimba idei cu altii, de a crea legaturi semnificative;
•Antreneaza bolnava in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii.
 Interventii delegate
•La recomandarea medicului administreaza pacientei antidepresive, anxiolitice.
 Evaluare
• In urma ingrijirilor acordate pacienta are o perceptie pozitiva fata de sine si este ferita de
pericole interne sau externe.

4. Nevoia de a invata cum sa iti pastrezi sanatatea

•P: lipsa cunostintelor
•E: Angina pectorala (afectare cardiaca)
•S: neliniste, durere retrosternala
 Obiective:
opacienta sa acumuleze noi cunostinte
opacienta sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
 Interventii autonome
• Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavei privind boala, modul de manifestare, modul de
participare la interventii si la procesul de recuperare;
• Stimuleza dorinta de cunoastere;
• Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
• Constientizeaza bolnava asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
• Verifica daca bolnava a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
• Recomanda bolnavei reducerea consumului de alcool, tutun si cafea;
• Recomanda bolnavei indepartarea stresului psihic, tensiunea psihica de orice gen
(nelinistea, frica, contrarietatea etc.) survenite in familie sau la locul de munca;
 Interventii autonome
• Recomanda pacientei antrenament fizic; sub stricta supraveghere medicala se trece la
practicarea unor sporturi usoare;
• Incerca sa restabileasca bolnavei increderea in sine si capacitatea de munca anterioara
imbolnavirii.
 Evaluare
• In urma ingrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a dobândit
atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

Tehnica perfuziei endovenoase

Pregatirea materialelor necesare:
 tava medicala acoperita cu un câmp steril;
 trusa pentru perfuzat solutii ambalata steril;
 solutii hidrante in sticle sau in pungi originale de material plastic, riguros sterilizate si
incalzite la temperatura corpului;
 garou;
 stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor
 1 – 2 seringi de 5 – 10ml cu ace pentru injectii intravenoase si intramusculare
sterilizate;
 perna, musama;
 câmpuri sterile si comprese sterile;
 substante dezinfectante: alcool, tinctura de iod;
 romplast, foarfece, vata
Tehnica
 Se pregatesc instrumentele si materialele necesare;
 Se scoate celofanul steril de pe flacon;
 Se desface aparatul de perfuzie si se inchide prestubul;
 Se inchide cu pensa hemostatica, imediat sub ac tubul de aer, se indeparteaza teaca
protectoare de pe ac si se patrunde cu acesta in flacon, prin dopul de cauciuc, fara sa se
atinga trocarul;
 Se suspenda flaconul pe suport;
  Se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu o banda de romplast, având grija sa
depaseasca nivelul solutiei sau al substantei medicamentoase;
 Se indeparteaza pensa hemostatica, deschizând drumul aerului in flacon;
 Se indeparteaza teaca protectoare de pe capatul port-ac al tubului, se ridica deasupra
nivelului substantei medicamentoase din flacon si se deschide usor prestubul, lasând sa
curga lichidul in dispozitivul de perfuzie, fara ca picuratorul sa se umple cu lichid;
 Se coboara progresiv port-acul, pâna când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate
complet bulele de aer;
 Se ridica picuratorul in pozitie verticala si se inchide prestubul, aparatul ramânând
atârnat pe stativ.
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului
 I se explica bolnavului necesitatea tehnicii;
 Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cât mai comod, cu antebratul in extensie si
pronatie;
 Se aseaza sub bratul ales o perna tare, acoperita cu musama si câmp steril.
Efectuarea perfuziei
 Spalarea pe mâini cu apa si sapun;
 Se examineaza calitatea si starea venelor;
 Se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului;
 Se dezinfecteaza plica cotului cu alcool;
 Se cere bolnavului sa inchida pumnul si se efectueaza punctia venei alese;
 Se verifica pozitia acului in vena, se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul
aparatului de perfuzie la ac;
 Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza
viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de
necesitate;
 Se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de
pielea bolnavului;
 Se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.
Efectuarea perfuziei
 Daca este necesar se pregateste cel de-al doilea flacon cu substanta medicamentoasa,
incalzindu-l la temperatura corpului;
 Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica
patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon;
 Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga, operatia de schimbare
trebuie sa se petreaca cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac si se
regleaza din nou viteza lichidului de perfuzat;
 Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o presiune asupra venei
punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in
directia axului vasului, se extrage axul din vena.
  Se dezinfecteaza locul punctiei cu tinctura de iod, se aplica un pansament steril si se
fixeaza cu romplast.
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
 Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau;
 Se administreaza bolnavului lichide caldute (daca este permis);
 Se supravegheaza bolnavul.
Reorganizarea locului de munca
 Se arunca imediat seringa, acele, aparatul de perfuzat;
 Se noteaza in foaia de temperatura data, cantitatea de lichid perfuzat.
Accidente si incidente
 Hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A.; se reduce ritmul perfuziei sau chiar se
intrerupe complet, se injecteaza cardiotonice.
 Embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator, se previne prin:
 eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei
 intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului
 neutilizarea perfuziilor cu presiune
 Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.

PREZENTARE CAZ CLINIC 2

Pacient 55 ani se interneaza in serviciul Cardiologie cu urmatoarele simptome:
 tensiunea arteriala moderat scazuta
 transpiratii reci
 dispnee
 durere violenta retrosternala care iradiaza spre baza gâtului si mandibula
 anxietate
 agitatie
 senzatie de moarte iminenta
Diagnostic medical: Infarct miocardic acut.
1.Intocmiti planul de ingrijire
2.Administrarea anticoagulantelor.

1. Nevoia de a evita pericolele

•P: durerea
•E: Infarct miocardic acut
•S: agitatie, dispnee, senzatie de moarte iminenta
 Obiective:
 pacientul sa nu mai prezinte durere
 pacientul sa nu prezinte complicatii imediate sau tardive
 Interventii autonome
•Ajuta pacientul sa descrie corect durerea si sa sesizeze momentele de remisie sau
exacerbare;
•Aseaza bolnavul in decubit dorsal si in repaus absolut;
•Ii interzice cu desavârsire fumatul si alcoolul;
•Favorizeaza adaptarea pacientului la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacientul sa isi poata exprima temerile, emotiile, nevoile;
•Ajuta pacientul sa isi recunoasca anxietatea;
•Furnizeaza mijloace de comunicare adecvate starii pacientului (evitarea discutiilor cu voce
tare, chemarilor la telefon);
•Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
•Invata pacientul tehnici de relaxare;
•Asigura legatura pacientului cu familia;
•Ajuta si suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului;
•Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative;
•Instituie bolnavului o alimentatie pasiva la pat;
•Respecta orele de administrare a medicamentelor;
•Tratamentul medicamentos il administreaza numai la pat;
•Regimul alimentar pe care il administreaza va fi hiposodat si hipocaloric;
•Noteaza in foaia de observatie diureza si scaunul;
•Pregateste psihic si fizic pacientul pentru examenele radiologice si de laborator.
 Interventii delegate
•Recolteaza sânge pentru examenele de laborator (dozarile enzimatice, a fibrinogenului,
glicemiei, determinarea leucocitozei, a VSH, colesterolului, acidului uric, timpul Quick);
•Administreaza medicatia prescrisa de medic;
•Constipatia trebuie combatuta cu clisme uleioase sau laxative usoare.

 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul nu mai prezinta durere si complicatii imediate sau
tardive

2. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

•P: scaderea debitului cardiac (obstructia coronariana)
•E: infarct miocardic acut
•S: tensiunea arteriala moderat scazuta, dispnee, transpiratii reci, durere
 Obiective:
 pacientul sa prezinte circulatie adecvata
 pacientul sa fie echilibrat psihic
 sa nu prezinte complicatii imediate sau tardive
 Interventii autonome
•Invata pacientul sa intrerupa consumul de alcool si tutun, sa aiba o alimentatie bogata in
fructe, zarzavaturi, sa suprime grasimile si clorura de sodiu din alimentatie;
•Urmareste efectul medicamentelor;informeaza pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra
gradului de efort pe care poate sa il depuna, asupra importantei continuarii tratamentului
medicamentos.
 Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul are o circulatie adecvata si este echilibrat psihic.

3. Nevoia de a comunica
•P: anxietate
•E: infarct miocardic acut
•S: transpiratii reci, senzatie de moarte iminenta
 Obiective:
opacientul sa se poata afirma si sa aiba o perceptie pozitiva de sine
opacientul sa fie ferit de pericole interne sau externe
 Interventii autonome
•Da posibilitatea pacientului sa isi exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale;
•Supravegheaza in permanenta bolnavul;
•Invata bolnavul tehnici de afirmare de sine, de comunicare, de relaxare;
•Ajuta bolnavul de a schimba idei cu altii, de a crea legaturi semnificative;
•Antreneaza bolnavul in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii.
 Interventii delegate
•La recomandarea medicului administreaza pacientului antidepresive, anxiolitice.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul are o perceptie pozitiva fata de sine si este ferita de
pericole interne sau externe.

4. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele

•P: intoleranta la efort
•E: infarct miocardic acut
•S: durere, dispnee, durere violenta, agitatie, senzatia de moarte iminenta
 Obiective:
 pacientul sa prezinte tegumentele si mucoasele curate
 pacientul sa isi dobândeasca stima de sine
 Interventii autonome
•La inceput efectueaza toaleta pe regiuni, apoi, in functie de starea lui generala, ii face baie
generala;
•Pentru toaleta pe regiuni, pregateste salonul si materialele, protejeaza pacientul cu paravan si
ii efectueaza toaleta sau il ajuta sa isi faca toaleta, in functie de starea lui generala;
•Constientizeaza pacientul in legatura cu importanta mentinerii curate a tegumentelor, pentru
prevenirea imbolnavirilor.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul are tegumentele si mucoasele curate si si-a dobândit
stima de sine.

5. Nevoia de a invata cum sa iti pastrezi sanatatea

•P: lipsa cunostintelor
•E: infarct miocardic acut
•S: anxietate, agitatie senzatie de moarte iminenta
 Obiective:
opacientul sa acumuleze noi cunostinte
opacientul sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
 Interventii autonome
•Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul
de participare la interventii si la procesul de recuperare;
•Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
•Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
•Instruieste bolnavul asupra modului de viata la externare: modul cum trebuie luate
medicamentele, semnele supradozarii digitale, prezentarea la control periodic;
•Incearca sa restabileasca bolnavului increderea in sine si capacitatea de munca anterioara
imbolnavirii;
•Insista asupra respectarii regimului alimentar, nocivitatii fumatului, programului rational de
viata si de munca.
 Evaluare
• In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

Administrarea anticoagulantelor

Tratamentul anticoagulant - are ca scop impiedicarea formarii de cheaguri de sânge la

nivelul inimii sau a vaselor de sânge, in conditiile unor afectiuni, dintre care cele mai
frecvente sunt:
 tromboza venoasa profunda
 tromboembolismul pulmonar
 fibrilatia atriala
 prezenta de proteze valvulare cardiace
  alte situatii cu risc crescut de formare de cheaguri in cavitatile inimii: unele cazuri de
infarct miocardic cu anevrism de ventricul stâng, insuficienta cardiaca severa.
Monitorizarea unui tratament corect anticoagulant se face prin:
 INR (international normalized ratio) si
 TP (timp de protrombina).
In general, un tratament optim are ca scop atingerea urmatoarelor valori:
•INR = 2 - 3 si
•TP= 1,5-2 x martor

Dupa externarea din spital, bolnavul va trebui sa verifice acasa valorile AP si INR la
urmatoarele intervale de timp:
 in primele doua saptamâni dupa externare – o data pe saptamâna
 dupa ce s-au atins valorile optime de cel putin doua ori la rând – dozarea se va efectua
o data pe luna
 De asemenea, bolnavul trebuie sa verifice aceste valori de laborator:
 in orice situatii in care observa aparitia de efecte adverse (sângerari);
 in situatia in care din greseala a luat o doza prea mare de anticoagulant;
 la indicatia medicului curant.
 In momentul când bolnavului i se prescrie acest tratament, el trebuie sa anunte medicul
daca este cunoscut cu boli care ar putea favoriza aparitia de sângerari:
 ulcer gastroduodenal complicat cu hemoragie;
 accident vascular cerebral hemoragic;
 boli cronice de ficat.
 Bolnavul trebuie sa anunte medicul daca ii apar sângerari mai importante:
 sângerare semnificativa din nas;
 varsaturi cu sânge sau cu aspect de „zat de cafea“
 urina de culoare rosie;
 aparitia recenta de vânatai intinse sau multiple, fara o cauza evidenta.

Situatii speciale
 In cazul in care bolnavul va fi suspus unei extractii dentare, unei alte interventii
stomatologice sau unei interventii chirurgicale, bolnavul trebuie sa anunte medicul care
o efectueaza care este tratamentul anticoagulant pe care il ia, si care a fost cel mai
recent INR.
 Administrarea de anticoagulant oral trebuie oprita cu aproximativ 72 ore inaintea
interventiei, si reluata dupa efectuarea ei; daca afectiunea pe care o are bolnavul
necesita o anticoagulare permanenta obligatorie, atunci când bolnavul intrerupe
tratamentul anticoagulant va trebui sa primeasca heparina injectabila, pâna când reia
anticoagularea orala.
  In perioada in care bolnavul ia tratament anticoagulant, nu are voie sa faca injectii
intramusculare (exista riscul aparitiei unui hematom la locul de injectie)!
Sfaturi practice
 Tratamentul anticoagulant oral trebuie luat totdeauna la aceeasi ora din zi, pentru ca
bolnavul sa fie sigur ca nu uita nici o doza.
 Bolnavul trebuie sa intrebe medicul curant care este intervalul in care ar trebui sa se
afle valorile INR sau TP in cazul lui.
 Este bine ca bolnavul sa foloseasca pe cât posibil serviciile aceluiasi laborator de
analize.
 Bolnavul trebuie sa isi noteze intr-o agenda data urmatorului control al INR sau TP
pentru a fi siguri ca nu uita!
 Bolnavul trebuie evite activitatile fizice sau sporturile violente ori cu risc crescut de
traumatisme!

PREZENTARE CAZ CLINIC 3

Pacient 65 ani, cunoscut hipertensiv, fumator, se interneaza in Serviciul Cardiologie pentru
urmatoarele simptome:
 dispnee
 cianoza extremitatilor
 astenie
 abdomen usor marit de volum
 de o saptamâna nu se poate odihni decât in fotoliu
Diagnostic medical: Insuficienta cardiaca globala.
1. Intocmiti planul de ingrijire
2. Tehnica: recoltarea sângelui pentru testele de coagulabilitate (timpul Quick, INR)

PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a evita pericolele
•P: risc de complicatii
•E: Insuficienta cardiaca globala
•S: dispnee, cianoza extremitatilor, astenie, abdomen usor marit de volum
 Obiective:
opacientul sa nu prezinte risc de complicatii
opacientul sa fie echilibrat psihic
 Interventii autonome
•Instituie bolnavului repaus total obligatoriu;
•Favorizez adaptarea persoanei la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacientul sa isi poata exprima temerile, emotiile, nevoile;
•Ajuta pacientul sa isi recunoasca anxietatea;
•Furnizeaza mijloacele de comunicare adecvate starii pacientului;
•Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
•Invata pacientul tehnici de relaxare;
•Incurajeaza pacientul la lectura si alte activitati pentru a inlatura starea de anxietate;
•Asigura legatura pacientului cu familia prin vizite (scurte pentru a nu obosi bolnavul);
 Interventii autonome
•Suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului in primele zile, apoi il ajuta;
•Serveste la pat pacientul cu plosca in primele zile;
•Determina pacientul la luarea deciziilor privind ingrijirile;
•Pregateste pacientul fizic si psihic pentru examenele de laborator si cele radiologice;
•Instituie un regim dietetic (reducerea aportului caloric), alimentatie echilibrata cu evitarea
grasimilor animale, evitarea alimentelor bogate in colesterol, reducerea cantitatii de
hidrocarbonate;
•Fractioneaza mesele in 4 -6 pe zi pentru a nu obosi pacientul;
•Regimul va fi in principiu antiaterogen deci hipocolesterolemiant si hipolipemiant;
•Ii interzice fumatul si alcoolul, iar cafeaua si ceaiul ii permit in cantitati mici;
•Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative
 Interventii delegate
•Recolteaza sânge pentru examenele de laborator;
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul nu mai prezinta durere si este echilibrata psihic

2. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

•P: circulatie inadecvata
•E: insuficienta cardiaca globala
•S: dispnee, cianoza extremitatilor, astenie, abdomen usor marit de volum
 Obiective:
opacientul sa prezinte circulatie adecvata
opacientul sa fie echilibrat psihic
 Interventii autonome
•Invata pacientul sa intrerupa consumul de tutun, alcool si cafea;
•Invata pacientul sa aiba o alimentatie bogata in fructe si zarzavaturi;
•Invata pacientul sa reduca grasimile si clorura de sodiu din alimente;
•Urmareste efectul medicamentelor;
•Aplica tehnici de favorizare a circulatiei: exercitii active, pasive si masaje.
 Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul prezinta o circulatie adecvata si este echilibrat psihic.
3. Nevoia de a dormi si a se odihni
•P: somn perturbat
•E: insuficienta cardiaca globala
•S: odihna doar in fotoliu
 Obiective:
opacientul sa beneficieze de un somn corespunzator cantitativ si calitativ
 Interventii autonome
•Invata pacientul sa practice tehnici de relaxare, exercitii respiratorii câteva minute inainte de
culcare;
•Ofera pacientului o cana de lapte cald inainte de culcare, o baie calda;
•Observa si noteaza calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;
•Intocmeste un program de odihna corespunzator organismului;
•Observa si noteaza efectul tratamentului medicamentos asupra organismului.
 Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul prezinta un somn corespunzator cantitativ si calitativ.

4. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea

•P: lipsa cunostintelor
•E: insuficienta cardiaca globala
•S: dispnee, cianoza extremitatilor, astenie, abdomen usor marit de volum
 Obiective:
opacientul sa acumuleze noi cunostinte
opacientul sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
 Interventii autonome
•Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul
de participare la interventii si la procesul de recuperare;
•Stimuleaza dorinta de cunoastere;
•Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
•Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
•Verifica daca bolnavul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele.
 Interventii autonome
•Recomanda bolnavului reducerea consumului de alcool si cafea si interzicerea fumatului;
•Tine lectii de formare a deprinderilor igienice, alimentatie rationala si administrarea
diferitelor tratamente;
•Incurajeaza si ajut la formarea noilor deprinderi.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.
Tehnica: recoltarea sângelui pentru testele de coagulabilitate
 Timpul Quick este un test screening pentru diagnosticul deficientelor de coagulare.
 Valori normale: 12-15 secunde sau 80-100%.
 Timpul Quick este crescut in urmatoarele afectiuni:
 hipoprotrombinemie
 avitaminoza K
 hepatita grava, ciroza
 hipo- si afibrinogenemii
 anticoagulanti circulanti, imunoglobuline anormale
 tratament cu anticoagulante orale de tip antivitamina K1
 Valori scazute ale timpului Quick se intâlnesc in:
 boli de sânge si de ficat
 lipsa vitaminei K
 tratament cu aspirina
 Medicul recomanda efectuarea TQ :
 in boli care afecteaza coagularea sângelui
 inaintea operatiilor chirurgicale
 la persoanele care prezinta sângerari repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii
(gingivoragii)
 la bolnavii sub tratament cu medicamente anticoagulante, pentru a urmari efectul
acestor
 Recoltare
 se recolteaza prin punctie venoasa, dimineata, bolnavul fiind „á jeune”
 se recolteaza 4,5 ml de sânge simplu intr-o vacutainer cu citrat de sodiu 0.105M

LP/STAGIU 5
PREGATIREA PACIENTULUI CU AFECTIUNI DIGESTIVE PENTRU
INVESTIGATII PARACLINICE

INVESTIGATII PARACLINICE IN PATOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

 EXAMENUL RADIOLOGIC AL TUBULUI DIGESTIV

•RADIOGRAFIA ABDOMENULUI
•INVESTIGATII IMAGISTICE CU SULFAT DE BARIU
 COLANGIOGRAFIA INTRAVENOASA
 ECOGRAFIA ABDOMINALA
 ENDOSCOPIA
  COLANGIOPANCREATOGRAFIA RETROGRADA ENDOSCOPICA (ERCP)
 COMPUTER TOMOGRAFIA
 REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA
 PUNCTIA BIOPSIE HEPATICA

 EXAMENUL RADIOLOGIC A TUBULUI DIGESTIV

Indicatii:
 varicelor esofagiene
 reflux gastro-esofagian
 gastrite cronice
 ulcer gastroduodenal
 hernie hiatala
 determinarea prezentei stricturilor, ulceratiilor, polipilor, tumorilor
 detectarea zonelor de inflamatie intestinala
 depistarea sindromului de malabsorbtie sau a tulburarilor de motilitate intestinala
 evaluarea simptomelor de genul pierdere inexplicabila in greutate sau persistenta
diareei
 detectare de corpi strain inghititi accidental
RADIOGRAFIA ABDOMINALA SIMPLA (“pe gol”)
Scop
 evidentiaza:
 perforatii ale organelor digestive - pneumoperitoneu
 ocluzii intestinale - nivele hidroaerice
 precede examinarile cu contrast radioopac
Pregatire
 se poate efectua in urgenta fara pregatire prealabila
 ca timp preliminar al altor explorari – necesita pregatire prin administrarea unei diete
saraca in fibre
EXAMENUL RADIOLOGIC BARITAT
 SULFAT DE BARIU (radioopac) pentru examinarea radiologica a tractului gastro-
intestinal, se prepara sub forma unei suspensii coloidale.
 Examinarea cu sulfat de bariu (BaSO4) trebuie programatǎ si efectuatǎ dupa alte
examinǎri (ecografii, CT, scintigrafii, etc.) deoarece persistenta bariului in tubul
digestiv poate interfera cu rezultatele altor investigatii imagistice efectuate ulterior.
 !!! Sulfatul de bariu nu se administreazǎ niciodatǎ in suspiciunea de leziune perforantǎ
a tubului digestiv.
 !!! Sulfatul de bariu poate agrava colita ulceroasa si poate cauza de ocluzie intestinala.
EXAMENUL RADIOLOGIC BARITAT AL STOMACULUI SI INTESTINULUI
SUBTIRE
Pregatirea pacientului
  pacientul este anuntat cu doua zile inainte de procedura;
 se explica pacientului in ce consta examenul;
 este informat ca inaintea examenului, 1-2 zile trebuie sa consume alimente usor de
digerat: supa, oua, pâine prajita, unt, fainoase, produse lactate;
 este atentionat ca inainte cu cel putin 8 ore si in dimineata examenului sa nu manânce,
sa nu fumeze (creste secretia gastrica);
 seara, in ajunul examenului, se face pacientului o clisma evacuatorie;
 in dimineata examenului este condus la serviciul de radiologie având asupra lui
substanta de contrast (BaSO4);
 este atentionat ca in timpul examenului sa urmeze indicatiile medicului;
 este informat ca suspensia baritata are gust de creta.
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 pacientul este informat ca scaunul are culoare alba 1-2 zile dupa examen;
 pacientul este informat ca este posibil sa apara constipatie, caz in care se administreaza
un laxativ;
 daca medicul recomanda, pacientul revine la serviciul de radiologie dupa 2, 8 sau 24
ore;
 pacientul poate sa manânce dupa 2 ore.
EXAMENUL RADIOLOGIC BARITAT AL COLONULUI
 Opacifierea se face:
- pe cale descendenta (bucala) dupa examinarea segmentelor superioare (stomac,
intestin) sau dupa administrarea unei doze de substanta de contrast cu 8-10 ore
inainte de examen;
- pe cale ascendenta prin administrarea substantei de contrast prin clisma baritata la
serviciul de radiologie.
 Pregatirea materialelor:
- materiale pentru clisma: irigator, cersaf, musama, aleza, vaselina in scop lubrefiant
si sonda Strauss.
- substanta de contrast din care se pregateste suspensia: BaSO4, bolus alba.
EXAMENUL RADIOLOGIC AL COLONULUI PRIN CLISMA BARITATA
Pregatirea pacientului
 este recomandatǎ o dietǎ sǎracǎ in reziduuri câteva zile anterior examinǎrii;
 in ziua investigatiei pacientul nu mǎnâncǎ si nu bea nimic;
 pentru o bunǎ vizualizare este necesarǎ curǎtirea colonului cu 24 ore inainte prin dietǎ
numai cu lichide si administrarea per os 3-4 litri solutie Fortrans (se adm. pânǎ la 3 ore
inaintea interventiei);
 curǎtirea colonului se poate face si cu clisme evacuatorie (3);
 se va efectua o radiografie abdominala simpla;
 administrarea suspensiei baritate se face prin clismǎ (suspensie de 300-500g substanta
in 1-1,5 l apa incalzita la temperatura corpului).
EXAMENUL RADIOLOGIC BARITAT AL COLONULUI
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 pacientul este condus la toaletǎ pentru a elimina restul de bariu din intestin;
 dupǎ examinarea cu sulfat de bariu pacientul poate consuma alimente si lichide fǎrǎ
restrictie;
 se vor monitoriza cu atentie semnele clinice si electrolitii serici la recomandarea
medicului;
 se administreazǎ fluide per os sau perfuzabil.

 COLANGIOGRAFIA INTRAVENOASA
Colangiografia intravenoasǎ permite:
 vizualizarea cǎilor biliare
 diagnosticul calculilor, stricturilor, tumorilor localizate in ductul hepatic si canalul
coledoc
! Este indicatǎ mai ales dacǎ simptomele persistǎ postcolecistectomie.
Pregatirea pacientului:
 explicati pacientului procedura;
 8-12 ore anterior examinǎrii pacientul nu mǎnâncǎ;
 aport lichidian crescut in seara dinaintea examinǎrii pânǎ la miezul noptii, dacǎ
investigatia este programatǎ a 2-a zi dimineata, pentru a evita deshidratarea si a
mentine diureza normalǎ;
 examinarea incepe cu efectuarea unei radiografii simple a abdomenului superior, apoi
se injecteazǎ i.v. lent substanta de contrast;
 ulterior se efectueazǎ filme radiologice la fiecare 15-30 minute in pozitie de decubit
dorsal, lateral, pozitie ridicatǎ pentru evidentierea cǎilor biliare intra si extrahepatice;
la 2-4 ore vezica biliarǎ se opacifiazǎ complet.
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 aportul adecvat de lichide;
!!! Scǎderea diurezei in conditiile unui aport lichidian redus, plus prezenta de tegumente
calde, uscate, limba deshidratatǎ, turgor tegumentar redus, mai ales in prezenta
vǎrsǎturilor/diareei impune administrarea de lichide perfuzabil (hidratare i.v.) si
monitorizarea electrolitilor serici.
 dacǎ rezultatele sunt disponibile si nu sunt necesare alte investigatii in conditii de a
jeune, pacientul se poate alimenta;
 poate apǎrea un disconfort la urinare ca urmare a eliminǎrii substantei de contrast;
Ingrijirea dupa procedura:
 monitorizati locul de punctie venoasǎ pentru semne locale de flebitǎ (durere, edem,
roseatǎ); puneti membrul superior in repaus pe o pernǎ si aplicati comprese reci;
  monitorizati pacientul pentru semne clinice sugestive de inflamatie a cǎilor biliare
(frisoane, febrǎ, dureri abdominale); administrati antipiretice si antibiotice la
recomandarea medicului;
 monitorizati pacientul pentru semne clinice sugestive de reactie alergicǎ tardivǎ la
substanta de contrast (tahicardie, polipnee, anxietate); administrati antihistaminice,
cortizon la recomandarea medicului.

 ECOGRAFIA ABDOMINALA
Indicatii:
 vizualizarea in timp real a organelor abdominale (aorta abdominala, ficat, vezica si
canalele biliare, pancreasul, rinichi, ureterul, vezica urinara, prostata, uter, ovare)
Pregatirea pacientului:
 se explica tehnica procedurii, modul de colaborare;
 se iau masuri pentru indepartarea gazelor; prezenta gazelor si bariului in abdomen
distorsioneaza imaginea;
 examenele radioscopice cu bariu se fac dupa ecografie;
 se inspecteaza zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplica pe pielea integra);
 unele examene necesita post alimentar.
Participarea asistentului medical la procedura:
 se verifica daca pacientul a respectat recomandarile;
 se aseaza pacientul in pozitie adecvata pentru examinare;
 se asigura contactul permanent intre transductor si tegument.
Aplicatii terapeutice:
 punctii bioptice ecoghidate
 drenaje de colectii

 ENDOSCOPIA
 Esofago-gastro-duodenoscopia:
- examinarea endoscopica a portiunii superioare a tubului digestiv ajutorul
endoscoapelor;
- poate fi examinata numai o portiune (esofagoscopie, gastroscopie, duodenoscopie) sau
toate cele 3 segmente.
Indicatii:
 stabilirea diagnosticului (in tumori benigne sau maligne, esofagita, varice esofagiene,
hernia hiatala, gastrita, duodenita);
 biopsia formatiunilor suspecte;
 evaluarea dupa ingestia de substante corozive;
 identificarea sursei de sângerare;
 interventia chirurgicala cu ajutorul laserului;
 diagnosticarea infectiei cu Helicobacter pylori.
Pregatirea pacientului
 incepe din momentul anuntarii necesitatii examenului;
 se explica pacientului modul de derulare a procedurii si de cooperare;
 daca se recolteaza pentru biopsie este necesar un bilant al hemostazei;
 ajustarea schemei terapeutice la pacientii care sunt sub terapie cu anticoagulante sau
antiagregante;
 se obtine consimtamântul;
 pacientul este anuntat ca in seara dinainte si in dimineata examenului sa nu manânce;
 daca functia evacuatorie a stomacului este incetinita, in seara premergatoare
examenului se face o spalatura gastrica;
 se administreaza medicatie preprocedurala la pacientul anxios.
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 pacientul ramâne sub supraveghere la laboratorul de endoscopie 30 minute;
 nu manânca, nu bea 2 ore pâna la restabilirea reflexului de deglutitie;
 este posibil sa acuze usoara disfagie si disfonie;
 este informat ca manifestarile dispar, se recomanda gargara si inhalatii cu mentol;
 senzatia de balonare este normala dupa endoscopie; daca nu dispare si pacientul acuza
dureri se anunta medicul care poate sa recomande aspiratie cu sonda gastrica;
 se supravegheaza scaunul, se masoara temperatura si se observa respiratia;
 daca apar sângerare, febra sau dureri abdominale se anunta medicul.

 Colonoscopia:
- este examenul vizual direct al colonului cu ajutorul unui coloscop flexibil, lung de 135-
185 cm;
- permite observarea/vizualizarea colonului sigmoid, descendent, transvers si ascendent
pâna la cec.
Indicatii:
 stabilirea diagnosticului in suspiciune de cancer de colon, polipi colonici, hemoroizi;
 boli intestinale inflamatorii;
 rectoragii;
 excizia polipilor colonici;
 obtinerea biopsiilor tisulare.
Pregatirea pacientului
 se explica pacientului necesitatea examenului si modul de colaborare;
 dupa ce pacientul este informat asupra riscurilor se obtine acordul scris;
 daca examinarea este asociata cu interventia chirurgicala (biopsie, rezectie de polipi) se
consulta un anestezist, se monteaza o linie venoasa si se face un bilant al hemostazei;
 examinarea nu se face, nefiind concludenta, daca pacientul a facut un examen cu sulfat
de bariu in ultimele 48 ore;
  rezultatul examenului depinde in mare masura de pregatirea/curatirea colonului care se
realizeaza prin:
•regim alimentar recomandat;
•se administreaza purgativ - FORTRANS - care se prezinta sub forma de pudra
solubila (4 plicuri care se dizolva in 4 litri de apa);
•obiectivul pregatirii este eliminarea de scaune apoase, limpezi.
Pregatirea pacientului - regimul alimentar:
 Cu 3 zile anterior colonoscopiei se recomanda excluderea din dieta a alimentelor cu
fibre precum si a medicamentelor pe baza de fier sau bismut.
 In ziua precendenta colonoscopiei se recomanda ca ultima masa solida (alimente fara
fibre - carne, brânza, iaurt, oua, inghetata, paste) sa fie servita dimineata la ora 8.
 Ulterior se vor consuma, in orice cantitate, pentru a evita deshidratarea, doar lichide
clare: apa plata, suc de lamâie fara pulpa si fara coloranti, supa strecurata, zeama de
compot, ceai.
 Nu se vor consuma lapte sau produse lactate.
Pregatirea pacientului: Se face cu 4 plicuri de Fortrans, fiecare plic dizolvat intr-un litru de
apa.
•Dupa pregatirea solutiei prin dizolvarea plicurilor in apa, agitati periodic sticlele
inainte de a bea.
•Pentru a atenua gustul se poate adauga zeama de lamâie
•Exista 2 scheme de pregatire:
–Regimul 1: fie beti toate cele 4 plicuri in dupa-amiaza dinaintea colonoscopiei (intre orele
15-19, câte o cana de 200-250ml la fiecare 10-15 minute)
–Regimul 2: fie beti 2 plicuri la ora 16 in ziua precedenta colonoscopiei si 2 plicuri la ora 4 in
dimineata zilei colonoscopiei.
•Daca apare senzatie de greata in timpul consumarii solutiei de Fortrans, puteti face o
pauza de 15-30 minute si apoi reluati pregatirea.
•Pentru prevenirea iritatiei locale se recomanda bai cu apa calduta dupa fiecare scaun,
folosirea de servetele umede pentru toaleta locala.
Ingrijirea pacientului dupa colonoscopie
 daca s-a facut anestezie generala, pacientul ramâne in sala pâna la trezire;
 se supravegheaza pulsul, TA, temperatura, dureri abdominale;
 se hidrateaza pacientul daca acuza slabiciune;
 pot aparea: dureri abdominale, febra, frisoane, scaun cu sânge, situatii in care este
necesara continuarea spitalizarii;
 senzatia de balonare determinata de introducerea aerului dispare treptat.

 Endoscopia cu videocapsula
•investigatie facila, nedureroasa, cu pregatiri minime si fara riscuri care ajuta la vizualizarea
aparatului digestiv si care inlocuieste cu succes procedura neplacuta si dureroasa a
endoscopiei digestive clasice.
Indicatii
•rectocolita ulcero-hemoragica
•boala Crohn
•sângerari rectale
•polipi recto-colonici
•constipatie sau diaree recent instalata
•tumori digestive
•la rudele bolnavilor descoperiti cu cancer sau polipi ai colonului
•ciroza hepatica complicata cu varice esofagiene cu risc mare de ruptura
Pregatirea pacientului
- pregatirea psihica a pacientului: informare, constientizare, complianta,
consimtamântul informat.
- pregatirea fizica a pacientului:
 cu o zi inaintea investigatiei, pacientul consuma doar lichide (ceai sau zeama de
compot indulcit, supa strecurata, dar nu si lapte ori derivate din lapte)
 in cazul investigatiei colonice, cu o zi inaintea examinarii, ingera in decurs de 5-6 ore,
continutul a 2-3 plicuri de Fortrans dizolvate in apa.
 pacientul este ajutat sa se dezbrace;
 pozitioneaza pacientul in decubit dorsal si ii ataseaza cu adeziv 8 senzori la nivelul
abdomenului, senzori al caror rol este de a capta imaginile transmise de video-capsula
aflata in interiorul tubului digestiv;
 acesti senzori sunt conectati la un recorder care stocheaza imaginile si care va fi purtat
de catre pacient cu ajutorul unei centuri;
 ajuta pacientul sa se ridice si sa se imbrace;
 pozitioneaza confortabil pacientul si il serveste cu paharul cu apa si videocapsula;
 pacientul poate pleca dupa ingerarea videocapsulei si se va intoarce la cabinet dupa 24-
48, timp in care receptorul a captat imagini din tranzitul intestinal al pacientului.
Monitorizare - pacient:
•pacientul isi desfasoara activitatile cotidiene fara riscuri;
•in ziua investigatiei nu consuma decât lichide (1-2l) dupa 2 ore de la administrarea
videocapsulei;
•urmareste eliminarea capsulei la 24- 48 de ore de la ingerare.

Pacientul va respecta urmatoarele reguli:

 in timpul investigatiei, pacientului nu va sta in vecinatatea aparatelor care produc
câmpuri magnetice puternice, radiatii termice sau lumina ultravioleta;
 se va evita lovirea recorder-ului si alte socuri care pot perturba inregistrarea;
  pe toata perioada pe care inregistratorul este montat, nu este permis sa faca dus sau
baie;
 este recomandabil ca pacientul sa evite clinostatismul (pozitia culcata) prelungit pe
parcursul examinarii.

 COLANGIOPANCREATOGRAFIA RETROGRADA ENDOSCOPICA (ERCP)

 Colangiopancreatografia retrograda endoscopica:
 asocierea de tehnici endoscopice si radiologice care, permite vizualizarea si tratarea
diverselor leziuni ale cailor biliare sau pancreatice.
Indicatii - scop diagnostic:
 litiaza de cai biliare sau pancreatice
 patologia obstructiva a cailor biliare, pancreatice sau papila Vater
 benigne: calculi, stenoze postoperatorii
 maligne: carcinoame periampulare, neo de cap de pancreas, neo de vezica
biliara
 leziuni iatrogene de cai biliare sau pancreatice
 fistule biliare sau pancreatice
Indicatii - scop terapeutic:
 papilosfincterotomie
 extragerea de calculi biliari
 drenaj biliar endoscopic
 montarea de stenturi biliare/pancreatice
 dilatarea stenozelor benigne/maligne

Pregatirea pacientului
•se obtine consimtamântul in scris;
•durata procedurii este de 20-90 minute, in functie de patologia prezenta si procedurile
terapeutice folosite;
•testarea pacientului la substanta de contrast;
•pacientii cu terapie anticoagulanta (clopidogrel, aspirina, dabigatran, apixaban, etc.) vor
trebui sa opreasca medicatia inaintea procedurii cu minimum 3 zile;
•nu se consuma alimente cu 6-12 ore inainte de procedura;
•profilaxia infectiilor se face cu antibiotice inaintea procedurii;
•profilaxia pancreatitei acute post-procedurale la pacientii cu factori de risc se face cu
antiinflamatoare non-steroidiene intrarectal;
•se realizeaza fie cu sedare constienta (cel mai frecvent), fie cu anestezie generala;
•pe parcursul procedurii se monitorizeaza TA, FC, SaO2 si ECG.

Ingrijirea pacientului dupa procedura:

•dupa ERCP, pacientul este monitorizat pentru câteva ore; pot aparea stari de greata, tuse
uscata sau senzatie de gât uscat;
•alimentatia se poate relua dupa disparitia efectelor sedarii si restabiliarea functiei de
deglutitie si nu sunt restrictii de dieta majore;
•dupa externare, pacientul trebuie sa se adreseze medicului in caz de melena (scaun negru),
febra, dureri abdominale, durere toracica, dispnee, disfagie, varsaturi, in special varsaturi cu
sânge sau cu aspect de zat de cafea.

 COMPUTER TOMOGRAFIA
Indicatii:
 ficat - chisturi, abcese, tumori, hemoragii, identificarea cauzelor unui icter;
 pancreas - chisturi, abcese, tumori si inflamatii (pancreatita) ;
 vezica biliara si caile biliare principale - identificarea cauzei obstructiei /dilatarii cailor
biliare, litiaza biliara;
 splina - leziuni traumatice ale splinei, determinarea dimensiunii acesteia;
 intestin - diverticulita, boala inflamatorie intestinala, apendicita;
 ganglioni limfatici retroperitoneali – dimensiuni
 Preprocedural obtineti informatii despre existenta in istoricul pacientului a unor
afectiuni gastrointestinale, hepatobiliare sau renale si despre investigatiile diagnostice
efectuate anterior.
 Pregǎtirea pacientului pentru examinarea CT abdominal si ingrijirea pacientului dupǎ
investigatie este similara cu CT in general.
 Durata unei scanǎri complete a abdomenului si spatiului retroperitoneal este de
aproximativ 1 orǎ.
 Scanarea “nativǎ” poate fi completatǎ cu examinarea cu substantǎ de contrast
administratǎ oral pentru explorarea intestinului si intravenos pentru investigarea altor
organe abdominale/retroperitoneale.

 REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA

Indicatii:
 diagnosticul tumorilor hepatice; diagnosticul diferential al formatiunilor chistice si
hemangioamelor hepatice cu tumorile maligne;
 diagnosticul si stadializarea tumorilor pancreatice si a pancreatitei cronice atunci când
CT nu oferǎ suficiente informatii;
 diagnosticul complicatiilor vasculare ale pancreatitei (trombozǎ venoasǎ,
pseudoanevrism);
 evaluarea rezultatelor si dinamicii afectiunilor descrise mai sus dupǎ interventii
terapeutice medicale si chirurgicale.
Pregatirea pacientului:
 sunt aceleasi ca si la examenul RMN in general;
  informati pacientul despre posibilitatea utilizǎrii substantei de contrast sau a unor
medicamente pentru ameliorarea imaginilor obtinute, prin reducerea peristalticii
organelor abdominale;
 obtineti informatii despre boli cunoscute/posibile ale ficatului, pancreasului, tractului
digestiv, investigatii diagnostice anterioare, interventii medicale sau chirurgicale care
au vizat aceste organ;
 in cursul examinǎrii se poate administra substantǎ de contrast.

 PUNCTIA BIOPSIE HEPATICA

 Este introducerea unui ac special in tesutul hepatic pentru extragerea unui fragment.
•Punctia este de compententa medicului.
Indicatii
•Stabilirea diagnosticului in:
 hepatomegalie de etiologie necunoscuta
 suspiciune de tumori, metastaze
 icter de etiologie necunoscuta
 suspiciune de hepatita
!!!!! Când se urmareste obtinerea unui fragment dintr-o anumita zona se poate folosi ghidaj
CT sau RMN.

Pregatirea pacientului
 se face in prealabil un bilant al coagularii: timp Howell, timp Quick, HLG, grup
sangvin Rh;
 se verifica eventuale tratamente anticoagulante sau antiagregante plachetare;
 medicul poate efectua in prealabil o echografie abdominala pentru depistarea unor
contraindicatii (ascita, leziuni vasculare);
 se linisteste pacientul explicându-i derularea examenului si modul de colaborare;
 se obtine consimtamântul scris;
 pacientul nu manânca 12 ore;
 pentru combaterea anxietatii se administreaza un calmat cu 30 minute inainte de
procedura;
 se informeaza pacientul ca procedura dureaza aproximativ 15 minute.

Ingrijirea pacientului dupa punctie

 pacientul este instruit sa ramâna in repaus, 2 ore in decubit lateral drept pentru a reduce
riscurile hemoragiei si ale scurgerii bilei, 4 ore in decubit dorsal;
 se supravegheaza functiile vitale TA, P, R, T si prezenta durerii la intervale de 15
minute apoi 30 si o ora;
 daca exista risc de hemoragie, se pune o punga cu gheata la locul punctiei in
hipocondrul drept;
  se anunta medicul daca acuza: durere, greutate in expiratie, cianoza deoarece pot
aparea: hemoragie, peritonita chimica;
 pacientul poate mânca dupa 2 ore de la efectuarea procedurii;
 pacientu este sfatuit sa evite efortul fizic (ridicarea greutatilor) cel putin o saptamâna.

PREZENTARI DE CAZ

PREZENTARE CAZ CLINIC 1

Pacient tânar, fumator, consumator de cafea si coca-cola, suprasolicitat la serviciu, acuza:
 durere epigastrica intensa
 pirozis
 regurgitatii acide
 apar la aproximativ 2 ore postprandial
Diagnostic medical: Ulcer gastroduodenal.
1. Intocmiti planul de ingrijire
2. Tehnica: Ingrijirea bolnavului cu varsaturi
PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a evita pericolele
•P: risc de complicatii
•E: Ulcer gastroduodenal
•S: durere intensa, pirozis si regurgitatii acide
Obiective:
 pacientul sa beneficieze de un mediu de siguranta fara infectii
 pacientul sa fie echilibrat psihic
 Interventii autonome
•Favorizeaza adaptarea pacientului la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacientul sa isi poata exprima temerile, emotiile, nevoile;
•Furnizeaza mijloace de comunicare adecvate starii pacientului, furnizez informatiile de care
are nevoie;
•Ia masuri sporite de evitare a transmiterii infectiilor nosocomiale prin respectarea circuitelor,
masuri de igiena spitaliceasca;
•Asigura legatura pacientului cu familia prin vizite;
•Ajuta si suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului;
•Asigura repaus la pat fizic si psihic 12 – 14 ore/zi, repaus obligatoriu postprandial;
•Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative;
•Invata pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare;
•Pregateste fizic si psihic pacientul pentru explorari functionale si il ingrijesc dupa examinare
(examenul radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenala cu biopsie, etc.);
•Pregateste fizic si psihic pacientul pentru operatie, când aceasta se impune.
 Interventii delegate
•Recolteaza sânge si urina pentru examenele de laborator;
•Administreaza medicatia prescrisa respectând ritmul si modul de administrare; pentru a evita
recidivele este necesara eradicarea germenului Helicobacter pylori prin administrarea unui
antibiotic adecvat.
 Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul nu mai reprezinte sursa de infectii si este echilibrat
psihic.

2. Nevoia de a bea si a mânca

•P: alimentatie inadecvata prin deficit
•E: Ulcer gastroduodenal
•S: durere intensa, pirozis si regurgitatii acide
Obiective:
 pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic
 pacientul sa fie echilibrat nutritional

Interventii autonome
•Constientizeaza pacientul asupra importantei regimului alimentar pentru sanatate;
•Face bilantul lichidelor ingerate si eliminate;
•Exploreaza preferintele pacientului asupra alimentelor si bauturilor permise si interzise;
•Serveste pacientul cu alimente la o temperatura moderata si prezentate atragator;
•Lasa pacientul sa aleaga alimentele dupa gusturile sale respectând contraindicatiile
regimului;
•Ii interzice sa consume urmatoarele alimente si bauturi: lapte batut, iaurt, carne grasa,
legumele tari (varza, castraveti, fasole), pâine neagra, cafeaua, ciocolata, supele de carne,
sosuri cu prajeli, alimente sau bauturi reci sau fierbinti.
Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic si nutritional.

3. Nevoia de a comunica
•P: comunicare inadecvata la nivel afectiv
•E: Ulcer gastroduodenal
•S: fumator, consumator de cafea si coca-cola, suprasolicitat
Obiective:
 pacientul sa se poata afirma, sa aiba o perceptie pozitiva despre sine
 pacientul sa fie ferit de pericole interne sau externe
Interventii autonome
•Pune in valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare ale bolnavului;
•Da posibilitatea pacientului sa isi exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale;
•Da posibilitatea pacientului sa ia singur deciziile;
•Invata bolnavul tehnici de relaxare si de comunicare;
•Ajuta pacientul sa identifice posibilitatile sale de a asculta, de a schimba idei cu altii, de a
crea legaturi semnificative;
•Antreneaza bolnavul in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii.
Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul are o perceptie pozitiva despre sine si este ferit de
pericole interne sau externe.

4. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea

•P: lipsa cunostintelor
•E: Ulcer gastroduodenal
•S: consum de cafea si coca-cola in exces, fumat
Obiective:
 pacientul sa acumuleze noi cunostinte
 pacientul sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
Interventii autonome
•Exploreaza nivelul de cunostinte al bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul
de participare la interventii si la procesul de recuperare;
•Stimuleza dorinta de cunoastere despre boala;
•Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
•Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
•Verifica daca bolnavul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
•Educa pacientul privind modul de administrare a tratamentului la domiciliu, efectele
secundare ale acestuia;
•Educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor (scaunul melenic, caracterul
durerii in caz de perforatie, varsaturile alimentare cu continut vechi in caz de stenoza
pilorica);
Interventii autonome
•Educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si pentru a renunta la obiceiurile
daunatoare (tutun, consum de coca-cola);
•Tine lectii de formare a deprinderilor igienice, alimentatie rationala si administrarea
diferitelor tratamente;
•Incurajeaza si ajuta la formarea noilor deprinderi.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.
Tehnica: Ingrijirea bolnavului cu varsaturi
 Prin varsaturi intelegem evacuarea pe gura a continutului stomacal.
Obiective:
 pacientul sa fie menajat fizic si psihic in timpul varsaturii
 pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic si acido-bazic
Interventii cu rol autonom
•In functie de starea pacientului aseaza pacientul in pozitie semisezânda sau in decubit dorsal,
cu capul intr-o parte, aproape de marginea patului;
•Il linisteste din punct de vedere psihic;
•Il ajuta in timpul varsaturii si pastreza eventual produsul eliminat;
•Corecteza tulburarile electrolitice si rezerva alcalina;
•Incepe incet rehidratarea orala, cu cantitati mici de lichide reci, oferite cu lingurita;
•Face bilantul lichidelor intrate si eliminate;
•Monitorizeaza functiile vitale si vegetative.
Interventii cu rol delegat
•Administreaza medicatia simptomatica la indicatia medicului (antiemetice);
•Suprima alimentatia pe gura si alimentez pacientul parenteral prin perfuzii cu glucoza
hipertona, hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine si electroliti.

PREZENTARE CAZ CLINIC 2

Pacienta B.E. de 54 ani prezinta la internare:
 durere la nivelul hipocondrului drept
 inapetenta
 astenie marcata
 edeme la nivelul membrelor inferioare
 oligurie
 marire de volum al abdomenului cu herniere ombilicala
Diagnostic medical: Ciroza hepatica.
1. Intocmiti planul de ingrijire.
2. Tehnica: Pregatirea pacientului pentru paracenteza.

PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a evita pericolele
•P: risc de complicatii - ascita
•E: Ciroza hepatica
•S: astenie, edeme la nivelul membrelor inferioare, oligurie
Obiective:
 pacienta sa fie ferita de complicatii
 pacienta sa prezinte o stare de confort fizic si psihic
  pacienta sa fie echilibrat hidro-electrolitic
Interventii autonome
•Asigura repaus la pat 16 – 18 ore/zi in decubit dorsal sau intr-o pozitie adoptata de bolnava
care sa ii faciliteze respiratia;
•Reduce maxim efortul fizic al pacientei prin servirea acesteia la pat, pentru a-i conserva
energia;
•Ajuta pacienta in mentinerea igienei tegumentara, a mucoaselor si a lenjeriei;
•Respecta normele de prevenire a infectiilor nosocomiale, având in vedere receptivitatea
crescuta a pacientei la infectii;
•Alege procedurile de investigatie si tratament cu risc minim de infectie;
•Furnizeaza explicatii clare asupra ingrijirilor ce trebuie acordate;
•Supravegheaza comportamentul pacientei si sesizeaza semnele de agravare a starii sale
si/sau aparitia semnelor de insuficienta hepatica;
•Ajuta pacienta sa isi recunoasca anxietatea;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacienta sa isi poata exprima emotiile, nevoile;
•Incurajeaza pacienta la citit si alte activitati pentru a-i inlatura starea de anxietate;
•Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative.
Interventii delegate
• Recolteaza sânge si urina pentru examenele de laborator in vederea evaluarii functiei
hepatice
• Când este permis, hidrateaza pacienta pe cale orala, si pe cale parenterala cu solutii de
glucoza tamponata cu insulina, in celelalte cazuri;
• Administraeza medicatia hepatoprotectoare, corticoterapia si medicatia calmanta a
pruritului, daca e cazul.
Evaluare
• In urma ingrijirilor acordate pacienta este ferita de complicatii, are un confort fizic si psihic
bun si este echilibrata hidro-electrolitic.

2. Nevoia de a elimina
•P:Eliminare inadecvata
•E: Ciroza hepatica
•S: edeme la nivelul membrelor inferioare, oligurie
Obiective:
 pacienta sa fie echilibrata hidro-electrolitic si acido-bazic
 pacienta sa echilibrata psihic
 pacienta sa-si satisfaca celelalte nevoi fundamentale
Interventii autonome
•Asigura pacientei repaus la pat;
•O linisteste din punct de vedere psihic;
•Mentine constanta temperatura corporala;
•Incalzeste pacienta cu paturi, perne electrice;
•Serveste bolnava la pat cu plosca;
•Protejeaza patul cu aleza si musama;
•Monitorizeaza functiile vitale si vegetative;
•Corecteaza tulburarile hidro-electrolitice si rezerva alcalina;
•Supravegheaza scaunul, urina (cantitatea si culoarea), icterul tegumentar, greutatea corporala
si le noteaza in foaia de temperatura;
•Hidrateaza pe cale orala pacienta;
•Alimenteaza bolnavul cu produse lactate, zarzavaturi si fructe fierte sau coapte, supe,
piureuri de zarzavat; alimentele sunt desodate;
•Ajuta pacienta sa isi satisfaca celelalte nevoi ale organismului;
•Educa pacienta si antrenez familia pentru a respecta alimentatia si normele de viata impuse.

Interventii delegate
• Hidrateaza pe cale parenterala pacienta cu solutii de glucoza tamponata cu insulina;
• Administreaza medicatia hepatoprotectoare, corticoterapia si medicatia calmanta a
pruritului la indicatia medicului.
Evaluare
• In urma ingrijirilor acordate pacienta este echilibrat hidro-electrolitic si acido-bazic.
• Pacienta este echilibrata psihic.
• Bolnava reuseste sa isi satisfaca celelalte nevoi fundamentale.

3. Nevoia de a comunica
•P: perturbarea imaginii de sine
•E: Ciroza hepatica
•S: ascita
Obiective:
 pacienta sa aiba o perceptie pozitiva de sine
 pacienta sa fie ferita de pericole interne sau externe
Interventii autonome
•Pune in valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare ale bolnavei;
•Da posibilitatea pacientei sa isi exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale;
•Da posibilitatea pacientei sa ia singura decizii;
•Invata pacienta tehnici de afirmare de sine, de comunicare si de relaxare;
•Antreneaza pacienta in discutii cu colegii de salon care au aceeasi boala ca si ea;
•Antreneaza bolnava in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii;
•Supravegheaza in permanenta bolnava.
Interventii delegate
• Administreaza medicatia prescrisa de medic: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
• In urma ingrijirilor acordate pacienta prezinta o imagine pozitiva despre sine si este ferita de
pericolele interne si externe.

4. Nevoia de a invata cum sa iti pastrezi sanatatea

• P: lipsa cunostintelor
• E: Ciroza hepatica
• S: anxietate
Obiective:
 pacienta sa acumuleze noi cunostinte
 pacienta sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi

Interventii autonome
• Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavei privind boala, modul de manifestare, modul de
participare la interventii si la procesul de recuperare;
• Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
• Constientizeaza bolnava asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
• Verifica daca bolnava a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
• Tine lectii de formare a deprinderilor igienice, alimentatie rationala, mod de viata echilibrat,
administrare a diferitelor tratamente;
• Incurajeaza si ajut la dobândirea noilor deprinderi.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a dobândit
atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

Tehnica: Pregatirea pacientului pentru paracenteza

Definitie: Paracenteza consta in traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar in
diferite scopuri.
Scop:
 Explorator:
 pune in evidenta prezenta lichidului peritoneal;
 recoltarea lichidului in vederea examinarii in laborator pentru stabilirea naturii sale.
 Terapeutic:
 evacuarea de lichid in ascitele masive;
 pentru efectuarea dializei peritoneale.

Indicatii:
 ascitele masive care provoaca tulburari circulatorii si respiratorii prin presiunea asupra
diafragmului, venei cave inferioare;
  oascitele care nu se resorb prin metodele obisnuite de tratament;
 traumatismele inchise ale viscerelor abdominale, când se banuieste hemoperitoneu;
 pentru diagnosticul citologic, bacteriologic si enzimatic al ascitei.
Locul punctiei:
 pe linia Monroe-Richter – in fosa iliaca stânga, la punctul de unire a treimii medii cu
treimea mijlocie a liniei ce uneste ombilicul cu spina iliaca antero-superioara stânga;
 pe linia ombilico-pubiana, la mijlocul ei.

Pregatirea punctiei:
 Materiale:
 de protectie a patului pe care se executa punctia;
 pentru dezinfectia tegumentului
 instrumente si materiale sterile:
 trocar gros cu diametrul de 3–4 mm, cu un mandrin ascutit si unul bont de rezerva
 seringi de 5 si 20 ml
 ace de 5–6 mm
 câmp chirurgical
 manusi chirurgicale
 comprese, tampoane
 tuburi prelungitoare
Pregatirea punctiei:
 Materiale:
- pentru recoltarea si colectarea lichidului:
 eprubete
 cilindru gradat
 galeata gradata de 10 l
- pentru ingrijirea locului punctiei: cearsaf impaturit pe lungime, romplast;
- substante medicamentoase, anestezice locale.
 Pacientul:
- Pregatirea psihica: se informeaza pacientul asupra necesitatii punctiei si i se asigura
securitatea si intimitatea
- Pregatirea fizica:
 se invita bolnavul sa urineze (daca e cazul se va face sondaj vezical);
 se dezbraca regiunea abdominala;
 se aseaza pacientul in pozitie de decubit dorsal in pat peste cearsaful impaturit in
lung, cu flancul stâng la marginea patului si trunchiul usor ridicat;
 se masoara circumferinta abdominala.
Executia punctiei:
- se face de catre medic ajutat de una sau doua asistente;
- se deruleaza in salon sau in sala de tratamente;
 - medicul si asistentele se spala pe mâini si se dezinfecteaza;
- medicul alege locul punctiei si face anestezia locala;
- asistenta serveste medicului câmpul chirurgical, dezinfecteaza locul punctiei si serveste
medicului trocarul; medicul protejeaza locul punctiei cu câmpul steril;
- medicul executa direct punctia cu trocarul, scoate mandrinul; una din asistente
supravegheaza permanent faciesul, respiratia si starea bolnavului; cealalta asistenta
recolteaza in eprubete lichidul de ascita, serveste medicului tubul prelungitor al canulei
trocarului (pentru evacuare);
- medicul adapteaza tubul prelungitor; una din asistente supravegheaza scurgerea
lichidului in vasul colector; iar cealalta pacientul;
- medicul si cele doua asistente schimba pozitia pacientului daca se intrerupe scurgerea
lichidului;
- medicul retrage trocarul;
- una din asistente dezinfecteaza locul punctiei si aplica un pansament uscat compresiv;
- cele doua asistente strâng cearsaful in jurul abdomenului, fixându-l cu ace de siguranta.
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- se aseaza comod in pat, astfel incât locul punctiei sa fie cât mai sus pentru a evita
presiunea asupra orificiului si scurgerea lichidului in continuare;
- se asigura in incapere liniste si o temperatura optima;
- dupa 6 ore se indeparteaza cearsaful strâns in jurul abdomenului;
- se masoara circumferinta abdominala si se noteaza;
- se suplineste pacientul pentru satisfacerea nevoilor sale;
- se monitorizeaza FC, TA si se noteaza valorile inregistrate in primele 24 ore;
- pansamentul se schimba respectând masurile de asepsie.

LP/STAGIU 6
PREGATIREA PACIENTULUI CU AFECTIUNI RENALE PENTRU INVESTIGATII
PARACLINICE

•RADIOGRAFIA RENALA SIMPLA

•UROGRAFIA INTRAVENOASA
•ARTERIOGRAFIA RENALA
•ECOGRAFIA RENALA
•ECOGRAFIA VASCULARA RENALA
•CISTOSCOPIA
•COMPUTER TOMOGRAFIA
•REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA
•ANGIO CT SI ANGIO RMN RENAL
•SCINTIGRAFIA RENALA
•PUNCTIE BIOPSIE RENALA

 RADIOGRAFIA RENALA SIMPLA

Radiografia renala simpla este utila pentru aprecierea:
 marimii, formei si pozitiei rinichilor;
 prezentei calculilor reno-ureterali radioopaci, a calcificarilor lombare;
 unor semne indirecte de tumori renale (stergerea umbrei muschiului psoas homolateral,
boseluri localizate pe conturul renal);
 etapa premergatoare urografiei.
Pregatirea pacientului pentru procedura:
 se anunta si se explica pacientului importanta examenului;
 se explica pacientului necesitatea consumarii unui regim alimentar si a unor
medicamente pentru combaterea gazelor:
 2-3 zile se recomanda regim alimentar fara fibre (se evita fructele, legumele),
fara bauturi carbogazoase
 cu doua zile inaintea examinarii se administreaza carbune medicinal si triferment câte
2 tb de 3 ori pe zi;
 in preziua examenului pacientul consuma un regim hidric (supe, ceai, apa plata);
 in seara dinaintea examenului se administreaza un purgativ, iar dimineata se face
clisma evacuatoarie;
 in dimineata examenului nu manânca si nu consuma lichide;
 se recomanda pacientului sa-si goleasca vezica.
Participarea asistentului medical la procedura:
 se explica pacientului ca examinarea este netraumatizanta;
 pacientul este insotit la serviciul de radiologie;
 bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace si sa se aseze in decubit dorsal pe masa
radiologica;lnavului dupa tehnica:
 bolnavul este ajutat sa se imbrace, sa se reintoarca in salon, unde va fi instalat comod
in pat;
 se noteaza examenul in foaia de observatie.
!! In caz de urgenta radiografia se poate executa fara pregatire prealabila a bolnavului, dar
reusita este indoielnica.

 UROGRAFIA INTRAVENOASA
Urografia intravenoasa - examinarea radiologica a rinichiului si pelvisului renal, ureterelor
si vezicii urinare cu ajutorul substantei de contrast administrata pe cale intravenoasa.
Utilizeaza substante de contrast iodate hidrosolubile:
•ionice - Odiston 75%, Urografin 76%
•nonionice - Ultravist, Iopamiro, Omnipaque
Urografia intravenoasa da informatii anatomice si functionale despre:
  vizualizarea formei, dimensiunilor, pozitiei rinchilor;
 vizualizarea cailor urinare: bazinet, uretere, vezica urinara, uretra;
 functia excretorie (timpul de opaciefiere a cailor urinare);
 detectarea litiazei bazinetale, a calculilor coraliformi, a calculilor
radiotransparenti;
 detectarea calculilor la nivel ureteral sau vezical;
 evidentierea tumorilor uroteliale;
 arterele renale (in caz de obstructie substanta de contrast nu ajunge la rinichi);
 rezidiu postmictional (in hipertrofia de prostata).
Pregatirea pacientului pentru procedura:
 se face la fel ca pentru radiografia renala simpla;
 pacientul este avertizat sa reduca ingestia de lichide (pentru ca substanta de contrast sa
se concentreze la nivelul rinichiului);
 in dimineata examenului nu manânca, nu bea pentru a scadea volumul de urina;
 inaintea efectuarii injectiei cu substanta de contrast se face clisma evacuatorie.
Participarea asistentului medical la procedura:
 evaluarea functiei renale (diureza, valoarea creatininei si a ureei serice) preprocedural
este obligatorie: creatinina sericǎ mai mare de 2 mg/dl si sau ureea sericǎ mai mare de
40 mg/dl reprezintǎ contraindicatie pentru urografia i.v.;
 pacientul este condus la radiologie, cu linie venoasǎ asiguratǎ;
 este dezbracat si asezat pe masa radiologica in decubit dorsal;
 se realizeaza o radiografie pe gol;
 se face testarea la iod prin injectare lent i.v. a 1 ml substanta de contrast, pentru a
depista reactia hiperergica (roseata si edemul fetei, cefalee, dispnee, greturi si
varsaturi); daca apar asemenea manifestari, administrarea se intrerupe si se
administreaza medicatia de urgenta;
 injectarea substantei de contrast se face pe masa radiologica foarte incet, cu multa
precautie;
 la 5 minute de la injectare, substanta ajunge in tubii renali si se poate obtine
nefrograma;
 se fac radiografii la 1’, 5’, 10’, 15’, 20’, 30’ urmarind progresia substantei de la nivelul
rinichiului in vezica urinara;
 se goleste vezica si se face inca o radiografie.
Ingrijirea pacientului dupa procedura:
 instruiti pacientul sǎ consume 2-3 l de lichide/zi in absenta contraindicatiilor;
 hidratare i.v. dacǎ calea oralǎ nu este accesibilǎ;
 evaluati aspectul locului de punctie venoasǎ pentru hematom, flebitǎ;
 monitorizati pentru semne clinice de alergie la substanta de contrast;
 monitorizati pacientul pentru semne clinice de insuficientǎ renalǎ: oligoanurie,
cresterea creatininei, ureei serice;
  dacǎ este necesar pregǎtiti pacientul pentru dializǎ.

 ARTERIOGRAFIA RENALA
Arteriografia renala selectiva - explorarea rinichiului prin administrarea substantei de
contrast in artera femurala.
Indicatii:
 stenoza de artera renala
 tromboza de vena renala
 infarct renal
 mase renale vascularizate
 fistule arterio-venoase
 evaluarea vascularizatie renale la potentialii donatori vii de grefa renala
Pregatirea pacientului pentru procedura:
- pregatirea pacientului se face ca pentru celelalte examinari renale;
- radiografiile se fac la 2-3 secunde, 6 si 8 secunde de la inceperea administrarii
substantei de contrast.
- Administrare defectuoasa a substantei radioopace poate genera:
 hematoame
 spasme sau tromboze arteriale
 fistule arteriovenoase
 intreruperea temporara a activitatii rinichiului

 ECOGRAFIA RENALA
Ecografia renala - tehnica imagistica cea mai frecvent folosita pentru diagnosticul pozitiv si
diferential al bolilor renale.
Indicatii:
 cuantificarea dimensiunilor renale;
 screening-ul pentru hidronefroza/insuficienta renala obstructiva;
 caracterizarea maselor intrarenale (tumori, abcese, chisturi);
 evaluarea spatiului perirenal (abces, hematom, chisturi cu dezvoltare extrarenala);
 screening-ul pentru boala polichistica;
 localizarea rinichilor pentru unele proceduri invazive (punctie biopsie renala,
punctionare chist renal).
Technica de examinare:
•Se utilizeaza transductor de 3.5 MHz
–5.0 MHz pentru pacientii slabi
•Pozitii
–decubit dorsal, lateral,ventral sau oblic posterior
•Intotdeauna se examineaza ambii rinichi
•Obtineti imagini in sectiuni transversale si longitudinale
 –se roteste transductorul cu 90º

 ECOGRAFIA VASCULARA RENALA

Ecografia vasculara renala utilizeaza procedeul Doppler (color, pulsat si power Doppler)
pentru caracterizarea vascularizatiei intrarenale, dar si a vaselor renale in traiectul extrarenal.

Indicatii:
 diagnosticul infarctului renal;
 diagnosticul stenozei totale sau partiale de artera renala;
 diagnosticul trombozei de vena renala;
 urmarirea grefei renale in perioada post-transplant;
 diagnosticul complicatiilor asociate bolilor renale (tromboza venoasa profunda la cei
cu sindrom nefrotic sever).
Pregatirea pacientului pentru procedura:
 Ecografia Doppler a arterelor renale este o examinare laborioasa si impune o pregatire
prealabila, aerocolia impiedicând investigatia;
 Pacientul trebuie sa parcurga urmatorii pasi pentru o perioada de 3-4 zile inaintea
investigatiei:
 evitarea consumului de bauturi carbogazoase, fructe si legume crude, dulciuri
concentrate;
 sa nu manânce cu 5-6 ore inainte de investigatie;
 administrarea de carbune medicinal si Triferment.

CISTOSCOPIA
Cistoscopia este examinarea endoscopica a cavitatii vezicii urinare, uretrei si ureterelor.
Indicatii:
 inspectarea si biopsierea prostatei;
 identificarea sursei de hematurie;
 plasarea cateterelor ureterale in pielografia retrograda;
 realizarea unor interventii chirurgicale (rezectia unor tumori, rezectia prostatei
hipertrofiate) .
Participarea asistentului medical la efectuarea procedurii:
- se identifica pacientul si se verifica recomandarea medicala;
- se verifica daca pacientul a respectat recomandarile;
- se aseaza pacientul pe masa de examinare;
- se face dezinfectia meatului urinar;
- medicul face anestezia:
 locala la femei
 rahianestezie, anestezie generala sau intravenoasa la barbati
- se lubrifiaza tubul cistoscopului cu vaselina sterila;
 - se face o spalatura vezicala cu solutie cu acid boric 3% pâna când lichidul eliminat este
curat;
- se umple vezica cu 150 ml apa sterila sau cu o solutie slab dezinfectata la barbati si
250ml la femei;
- cistoscopia se va efectua de catre medic;
- se ofera eprubete pentru produsele recoltate;
- in timpul examinarii asistenta urmareste starea pacientului si raporteaza medicului daca
constata modificari ale functiilor vitale.
Ingrijirea pacientului dupa cistoscopie:
- pacientul este transportat la salon in functie de starea generala si de anestezia practicata
(cu fotoliu rulant, cu targa);
- se monitorizeaza semnele vitale timp de 24 ore;
- se observa semne de hemoragie;
- se continua daca este cazul administrarea de antibiotice;
- pacientul va fi informat ca pot aparea: accese febrile trecatoare, frisoane, dureri
lombare; la recomandarea medicului se administreaza antispastice, analgezice;
- daca pacientul prezinta dureri de spate sau arsura la mictiune, acestea sunt pasagere si
se calmeaza dupa administrarea de analgezice;
- este posibila retentia de urina;
- se recomanda pacientului sa stea in repaus deoarece pot aparea ameteli.

 COMPUTER TOMOGRAFIA
Computer tomografia – utila in precizarea unor anomalii renale decelate la examenul
ecografic sau urografia intravenoasa.
Indicatii:
 evaluarea detaliata a maselor intrarenale;
 caracterizarea calcficarilor in masele intrasinusale;
 evaluarea functionalitatii rinichilor;
 evaluarea extinderii unui proces traumatic renal;
 ghidarea punctiilor-biopsie/punctiilor-aspiratie renale;
 evaluarea glandelor suprarenale (diagnosticul HTA secundara);
 stadializare TNM pre- si postterapeutica a cancerelor reno-urinare.
 Cu exceptia cazurilor când se urmareste prezenta hemoragiilor sau a calcificarilor, CT
se efectueaza cu substanta de contrast iodata, având deci aceleasi contraindicatii ca
urografia intravenoasa.

 REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA

RMN - metoda non-invaziva, in multe sensuri mult mai sensibila decât CT in evaluarea
proceselor patologice renale.
Indicatii - diagnosticul:
 - hidronefrozei, glomerulonefritei, pielonefritei, necrozei tubulare acute, abcesului renal;
- tumorilor renale primare; sau metastatice
- diferential intre chistul renal si limfocel;
- rejetului acut de transplant renal;
- hemoragiei in glanda suprarenala si calcificarii glandei;
- stadializarea cancerului vezicii urinare;
- tumorilor prostatice.
Alternativa la CT renal la pacientii cu alergie la iod.

COMPUTER TOMOGRAFIA SI REZONANTA MAGNETICA NUCLEARA

 Pregatirea pacientului, interventia asistentei in timpul investigatie cât si ingrijirile
acordate postinvestigatie sunt cele descrise la CT si RMN generalitati.

ANGIO CT SI ANGIO RMN RENAL

Angio CT renal:
 permite obtinerea de imagini tridimensionale a vaselor renale;
 substanta de contrast este injectata in venele antebratului;
 mai putin invaziva decât arteriografia si dureaza mai putin;
 necesita o cantitate mai mare de substanta de contrast;
 nu este indicata celor cu insuficienta renala.
Angio RMN renal:
 permite obtinerea de imagini detaliate;
 indicat in diagnosticul malformatiilor vasculare, stenoze, anevrisme, tromboze,
hemoragii;
 substanta de contrast este injectata in venele antebratului;
 necesita o cantitate mai mare de substanta de contrast;
 nu este indicata celor cu insuficienta renala;
 este superioara CT in diagnosticul leziunilor vasculare (venoase si arteriale), dar si
angiografiei renale in diagnosticul stenozei renale.

 SCINTIGRAFIA RENALA
Scintigrafia renala:
 ofera informatii despre forma si dimensiunea rinichilor;
 evalueaza structura si functia renala;
 detecteaza malformatii congenitale, tulburari de circulatie renala, tumori renale.
Tipuri de scintigrafii renale:
 scintigrafia de perfuzie
 scintigrafia structurala
 renograma (studiaza captarea si excretia unor substante cu care apreciaza raspunsul
tensiunii arteriale la tratament)
Scintigrafia renala:
- Radiotrasorul se injecteaza i.v.
•Radiotrasori utilizati:
 Technetiu 99m DTPA (dietilen-triamina-pentaacetat) pentru studiul perfuziei sanguine
si determinarea ratei filtrarii glomerulare (RFG);
 Technetiu 99m DMSA (dimercaptosuccinic acid) sau TC 99m gluceptate pentru
defecte structurale parenchimatoase pe imagini statice;
 Iod 131 OIH (orthoiodohippurate) pentru studiul fluxului plasmatic renal si secretiei
tubulare.
Pregatirea pacientului pentru procedura:
- informati pacientul despre durata procedurii - 30-60 minute initial, cu posibilitatea
continuarii studiului la 4 ore (renograma);
- asigurati-va ca pacientul s-a hidratat corespunzator si recomandati sa consume 2 pahare
de apa imediat inaintea inceperii examinarii;
- medicatia antihipertensiva se opreste 24-48 de ore anterior programarii studiului
(hipotensoarele dilata arteriolele renale si influenteaza interpretarea rezultatelor);
- informati pacientul ca in timpul investigatiei se pot administra medicamente
recomandate de medic
Pregatirea pacientului pentru procedura:
- din anamneza culegeti date despre antecedentele personale patologice, valoarea
creatininei, ureei serice, alte investigatii efectuate anterior cu scop diagnostic;
- pacientul este pozitionat in decubit ventral, decubit dorsal sau sezând in functie de
studiul efectuat;
- pentru studiul refluxului vezico-ureteral, pacientul este rugat sa urineze, apoi se insera
un cateter vezical pe care se introduce radiotrasorul si se obtin imagini multiple in
timpul umplerii vezicii urinare.

 PUNCTIE BIOPSIE RENALA

Este recoltarea cu ajutorul unui ac de punctie a unui fragment din parenchimul renal pentru
examen histopatologic.
Indicatii:
 stabilirea etiologiei insuficientei renale;
 monitorizarea sindromului nefrotic;
 stabilirea gradului de afectare in lupus eritematos sistemic (LES);
 suspiciunea de neoplasm renal.
Pregatirea pacientului pentru procedura:
 se informeaza pacientul asupra necesitatii si derularii procedurii, precum si asupra
modului de colaborare;
 se obtine consimtamântul scris;
 pacientul nu manânca cel putin 10 ore inaintea procedurii;
  se evalueaza testele de coagulare si se determina grupa sanguina;
 punctia se poate face sub control ecografic;
 pozitia este decubit ventral cu o perna sub abdomen.

Participarea asistentei la efectuarea punctiei:

 se face dezinfectia locului: regiunea lombara in dreptul discului, intervertebral L1-L2
la 8 cm de linia mediana;
 daca nu exista o contraindicatie, se prefera rinichiul drept, pentru a evita lezarea splinei
si a unor vase mari;
 medicul face anestezie locala;
 se acopera zona cu un câmp steril deschis in centru;
 pacientul este invitat sa respire si sa ramâna in apnee;
 medicul executa punctia, aspira tesutul;
 se retrage acul si se exercita presiune asupra locului intepaturii cel putin 20 minute;
 fragmentele de tesuturi se indeparteaza din ac prin insuflare de aer cu seringa si se
pregatesc pentru laborator.
Ingrijirea pacientului dupa punctie:
 pacientul ramâne in repaus la pat cel putin 24 ore in decubit dorsal;
 este sfatuit si ajutat sa consume lichide din abundenta;
 se aplica punga cu gheata pentru prevenirea hemoragiei;
 se controleaza functiile vitale;
 in primele 24 ore poate aparea o usoara hematurie;
 daca apare febra sau hematuria depaseste 24 ore se anunta medicul;
 dupa externare, pacientul este sfatuit sa evite eforturile fizice extenuante.

PREZENTARI DE CAZ
PREZENTARE CAZ CLINIC 1

Pacienta in vârsta de 30 ani, se interneaza pentru:

 febra (39 – 400C)
 frisoane repetate
 cefalee
 transpiratii
 varsaturi
 dureri lombare si in flancuri, uneori cu caracter colicativ
 polakiurie
 disurie
 piurie
 anxietate
  tahicardie
Diagnostic medical: Pielocistita acuta.
1. Intocmiti planul de ingrijire
2. Tehnica: Recoltarea urinei pentru proba Addis

PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a evita pericolele
•P: potential de complicatii
•E: Pielocistita acuta
•S: febra, frisoane, dureri lombare
Obiective:
 pacienta sa prezinte un mediu de siguranta fara risc de complicatii
 pacienta sa fie echilibrata psihic
Interventii autonome
•Favorizeaza adaptarea pacientei la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacienta sa isi poata exprima temerile, emotiile, nevoile;
•Ajuta pacienta sa isi recunoasca anxietatea;
•Furnizeaza mijloace de comunicare adecvate starii pacientei;
•Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
•Incurajeaza pacienta la lectura si alte activitati pentru a inlatura starea de anxietate;
•Asigura legatura pacientei cu familia prin vizite frecvente;
•Monitorizeaza in permanenta functiile vitale si vegetative ale bolnavei;
•Pregateste fizic si psihic bolnava pentru examenele clinice si paraclinice;
•Ia masuri sporite de evitare a transmiterii infectiilor nosocomiale prin respectarea circuitelor,
masuri de igiena spitaliceasca;
•Ajuta si suplineste pacienta in satisfacerea nevoilor organismului;
•Determina bolnava sa participe la luarea deciziilor privind ingrijirile acordate;
•Aplica masurile de prevenire a complicatiilor septice.
Interventii delegate
•Recolteaza sânge si urina pentru examenele de laborator;
•Administreaza medicatia prescrisa de medic: antialgice (pentru combaterea durerii),
antiinflamatoare nesteroidiene si antibiotice (in functie de antibiograma)
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta beneficiaza de un mediu de siguranta, fara riscuri si
este echilibrata psihic

2. Nevoia de a elimina
•P1: eliminare urinara inadecvata
•E1: Pielocistita acuta
•S1: polakiurie, disurie, piurie
Obiective:
 pacienta sa fie echilibrata hidro-electrolitic si acido-bazic
 pacienta sa nu prezinte complicatii cutanate, respiratorii sau urinare
Interventii autonome
•Administreaza pacientei lichide in cantitate mare si face zilnic bilantul hidric, masurând
corect ingestia si excretia;
•Cântareste zilnic pacienta;
•Asigura pacientei igiena corporala riguroasa;
•Serveste pacienta la pat cu plosca (daca este cazul)
•Asigur o atmosfera calda, raspund prompt si cu solicitudine la chemarea pacientei;
•Incurajeaza pacienta sa-si exprime gândurile si sentimentele in legatura cu problema de
dependenta.
Interventii delegate
•Corecteaza dezechilibrul hidric prin instituirea unei perfuzii cu glucoza, vitamine si
electroliti in functie de ionograma serica si urinara;
•Corecteaza dezechilibrul acido-bazic, in functie de rezerva alcalina, la indicatia medicului;
•Administreaza si alte medicamente la indicatia medicului.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta este echilibrata hidro-electrolitic si acido-bazic.
Pacienta nu prezinta complicatii cutanate, respiratorii sau urinare.

2. Nevoia de a elimina
•P2: eliminare urinara inadecvata
•E2: Pielocistita acuta
•S2: varsaturi, cefalee, transpiratii
Obiective:
 pacienta sa fie menajata fizic si psihic in timpul varsaturii
Interventii autonome
•Aseaza pacienta in decubit dorsal cu capul intr-o parte, aproape de marginea patului;
•Linisteste pacienta din punct de vedere psihic, o ajuta in timpul varsaturii si pastreaza
produsul eliminat;
•Ii ofera un pahar cu apa sa-si clateasca gura dupa varsatura;
•Suprima alimentatia pe gura;
•Rehidratarea orala o incepe treptat, incet, cu cantitati mici de lichide reci oferite cu lingurita.
Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic: antiemetice, de preferabil cu administrare
parenterala, deoarece bolnava prezinta varsaturi.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta nu mai prezinta varsaturi si este echilibrata fizic si
psihic.
3. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale
•P: hipertermie
•E: Pielocistita acuta
•S: febra 39 – 400C, frisoane repetate, cefalee, transpiratii
Obiective:
 pacienta sa-si mentina temperatura corpului in limite fiziologice
Interventii autonome
•Aeriseste incaperea in care se afla pacienta;
•Asigura pacientei imbracaminte lejera;
•Aplica pacientei comprese reci, impachetari reci, punga cu gheata, frictiuni;
•In cazul frisoanelor incalzesc pacienta cu perne electrice, paturi.
Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic: antitermice, antibiotice.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacienta prezinta temperatura corporala in limite fiziologice

4. Nevoia de a comunica
•P: comunicare inadecvata la nivel afectiv
•E: Pielocistita acuta
•S: cefalee, tahicardie, anxietate
Obiective:
 pacienta sa se poata afirma, sa aiba o perceptie pozitiva despre sine
 pacienta sa fie ferita de pericole interne sau externe
Interventii autonome
•Pune in valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare ale bolnavei
•Da posibilitatea pacientei sa isi exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale
•Da posibilitatea pacientei sa ia singura deciziile
•Ajuta pacienta sa identifice posibilitatile sale de a asculta, de a schimba idei cu altii, de a
crea legaturi semnificative
•Antreneza bolnava in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii.
Interventii delegate
•Administrez medicatia prescrisa de medic.
Evaluare In urma ingrijirilor acordate pacienta are o perceptie pozitiva despre sine si este
ferita de pericole interne sau externe.

5. Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea

•P: lipsa cunostintelor
•E: Pielocistita acuta
•S: cefalee, tahicardie, anxietate, dureri lombare
Obiective:
 pacienta sa acumuleze noi cunostinte
 pacienta sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
Interventii autonome
•Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavei privind boala, modul de manifestare, modul de
participare la interventii si la procesul de recuperare;
•Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
•Constientizeaza bolnava asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
•Verifica daca bolnava a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
•Recomanda pacientei bai calde de sezut;
•Educa pacienta pentru prevenirea recidivelor:
 tratamentul afectiunilor ginecologice
 purtarea lenjeriei curate
 igiena organelor genitale externe si a regiunii perianale
 hidratare corespunzatoare
Evaluare In urma ingrijirilor acordate pacienta a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

Recoltarea urinei pentru proba Addis

Testul sediment de urina - proba Addis - consta in stabilirea numarului de globule rosii
(eritrocite) si de globule albe (leucocite) eliminate in urina pe minut prin numararea
elementelor celulare continute in sedimentul rezultat dupa centrifugarea unui esantion de
urina.
Valori normale
•Hematii: 0-100/min/ml (max.1000)
•Leucocite: 0-500/min/ml (max.2000)
•Cilindrii: 0-7/min/ml
Recoltare urinei pentru proba Addis :
•Se face toaleta zonei genitale cu apa si sapun;
•Dimineata, pacientul isi goleste vezica urinara la toaleta, dupa care va ingera exact 250 ml
de apa;
•Pacientul ramâne la pat, se recolteaza urmatoarea urina la un interval de 3 ore fara a se
consuma lichide;
•Se recomanda utilizarea unui urocultor;
•Se aduce la laborator, intr-un interval cât mai scurt, toata cantitatea de urina recoltata

PREZENTARE CAZ CLINIC 2

Pacientul B.D. prezinta:
 durere lombara intensa, aparuta brusc, care iradiaza spre organele genitale si fata
interna a coapsei
  polakiurie cu disurie
 agitatie
 neliniste
 Examenul sumar de urina evidentiaza prezenta hematiilor in urina.
Diagnostic medical: Colica renala dreapta.
Intocmiti planul de ingrijire.

PLAN DE INGRIJIRE
1. Nevoia de a evita pericolele
•P1: risc de complicatii
•E1: Litiaza renala
•S1: durere lombara, polakiurie cu disurie
Obiective:
 pacientul sa nu fie sursa de infectii
 pacientul sa fie echilibrat psihic
Interventii autonome
•Ia masuri sporite de evitare a transmiterii infectiilor nosocomiale prin respectarea circuitelor,
masuri de igiena spitaliceasca;
•Alege procedurile de investigatie si tratament cu risc minim de infectie;
•Monitorizeaza functiile vitale si vegetative;
•Furnizeaza mijloace de comunicare adecvate starii pacientului;
•Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
•Asigura legatura pacientului cu familia prin vizite frecvente;
•Ajuta si suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului;
•Determina pacientul sa participe la luarea deciziilor privind ingrijirile;
•Aplica masurile de prevenire a complicatiilor septice
Interventii delegate
•Recolteaza sânge (pentru creatinina, ionograma, leucograma, transaminaze, glicemie,) si
urina (examen complet de urina, testul Addis-Hamburger, urocultura) pentru examenele de
laborator;
•Administreaza medicatia prescrisa de medic: analgezice, antispastice.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul nu mai prezinta risc de complicatii si este echilibrat
fizic si psihic.

1. Nevoia de a evita pericolele

•P2: anxietate
•E2: Litiaza renala
•S2: durere
Obiective:
  pacientul sa isi satisfaca nevoile in functie de starea sa de sanatate
 pacientul sa beneficieze de un mediu siguranta pentru inlaturarea starii de anxietate
Interventii autonome
•Favorizeaza adaptarea persoanei la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacientul sa isi poata exprima nevoile, emotiile;
•Incurajeaza pacientul la lectura si alte activitati pentru a inlatura starea de anxietate;
•Incurajeaza pacientul sa comunice cu cei din jur sa isi exprime emotiile, nevoile, frica,
opiniile;
•Supravegheaza durerea notând caracteristicile ei si mijloacele nefarmacologice (punga de
gheata) folosite pentru diminuarea ei;
•Pregateste pacientul pentru examene radiologice si ecografice in vederea stabilirii
diagnosticului.
Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa de medic: anxiolitice, antalgice.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul beneficiaza de un mediu de siguranta pentru
inlaturarea starii de anxietate si isi satisface nevoile in functie de starea sa de sanatate.

2. Nevoia de a elimina
•P: alterarea confortului
•E: Litiaza renala
•S: polakiurie cu disurie, agitatie, neliniste
Obiective:
 pacientul sa prezinte confort fizic si psihic
 pacientul fie echilibrat hidro-electrolitic si acido-bazic
Interventii autonome
•Administreaza pacientului lichide in cantitate mare si face zilnic bilantul hidric, masurând
corect ingestia si excretia;
•Cântareste zilnic pacientul;
•Asigura pacientului igiena corporala riguroasa;
•Serveste pacientul la pat cu plosca (daca este cazul);
•Asigura o atmosfera calda, raspund prompt si cu solicitudine la chemarea pacientului;
•Incurajeaza pacientul sa-si exprime gândurile si sentimentele in legatura cu problema de
dependenta.
Interventii delegate
•Corecteaza dezechilibrul hidric prin instituirea unei perfuzii cu glucoza, vitamine si
electroliti in functie de ionograma serica si urinara;
•Corecteaza dezechilibrul acido-bazic, in functie de rezerva alcalina si ionograma serica, la
indicatia medicului;
•Administreaza si alte medicamente la indicatia medicului;
•Corecteaza dezechilibrul acido-bazic in functie de rezerva alcalina.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul are un confort fizic si psihic bun si este echilibrat
hidro-electrolitic si acido-bazic.

3. Nevoia de a bea si a mânca

•P: risc de deshidratare
•E: Litiaza renala
•S: polakiurie cu disurie
Obiective:
 pacientul sa aiba o stare de bine
 pacientul fie echilibrat hidro-electrolitic si nutritional
Interventii autonome
•Creste aportul de lichide si alimente;
•Constientizeaza pacientul asupra importantei regimului alimentar in mentinerea sanatatii;
•Face bilantul ingestie/excretie;
•Asigura alimentatia astfel:
 in perioadele dureroase - regim hidric imbogatit cu fainoase, supe de zarzavat, apoi
brânza de vaci, carne fiarta de pui sau de vita
 in perioadele de liniste - sunt contraindicate alimentele grase: carnea, sunca,
mezelurile, prajelile si conservele
Interventii autonome
•Invata pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar si echivalentele cantitative si
calitative, in vederea inlocuirii unui aliment cu altul:
 100 grame glucide sunt cuprinse in: 100 g zahar; 120 g orez; 135 g taitei; 200 g pâine;
450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe proaspete
 100 g proteine sunt cuprinse in: 3000 ml lapte, 450 g carne alba (pasare, vitel); 650 g
peste; 400 g brânza
 100 g lipide sunt cuprinse in: 100 g ulei vegetal; 100 g unt; 100 g untura de porc
•Lasa pacientul sa aleaga alimentele dupa gusturile sale respectând contraindicatiile
regimului.
Interventii delegate
•Administreaza medicatia la indicatia medicului;
•Corecteaza dezechilibrul acido-bazic in functie de rezerva alcalina.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.

4. Nevoia de a invata cum sa iti pastrezi sanatatea

•P:lipsa cunostintelor
•E: Litiaza renala
•S: anxietate
Obiective:
 pacientul sa acumuleze noi cunostinte
 pacientul sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
Interventii autonome
•Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul
de participare la interventii si la procesul de recuperare;
•Stimuleaza dorinta de cunoastere;
•Motiveaza importanta acumularii de noi cunostinte;
•Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
•Verifica daca bolnavul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
•Incurajeaza si ajuta la dobândirea noilor deprinderi
Evaluare
In urma ingrijirilor acordate pacientul are o stare de bine, nu mai prezinta risc de
deshidratare si este echilibrat hidro-electrolitic si nutritional.

Sondajul vesical
Definitie: manevra de golire a vezicii urinare cu ajutorul unei sonde.
Obiective:
•Drenajul de urgenta al urinei ce retentioneaza in vezica;
•Ameliorarea functiei renale in cazul unei insuficiente cronice generate de un obstacol
subvezical ce nu se poate indeparta pâna la reechilibrarea biologica a bolnavului;
•Prevenirea aparitiei de glob vezical postoperator, cu efecte negative locale si generale.
Indicatii:
•Retentii acute de urina;
•Interventii chirurgicale in micul bazin sau pe organele genitale feminine;
•Explorari endoscopice ale uretrei, vezicii si ureterelor.
Contraindicatii:
•Infectii acute ale uretrei (risc de insamântare a vezicii urinare);
•Ruptura traumatica a uretrei;
•Stricturi uretrale strânse.
Principii:
•Respectare a regulilor de asepsie si antisepsie;
•Selectarea tipului de sonda si a grosimii ei in functie de uretra ce trebuie cateterizata;
•Manevra blânda de introducere a sondei;
•Golirea lenta a vezicii, cu pensare a sondei pentru 1 – 2 minute dupa evacuarea a 150 – 200
ml urina (risc de hemoragie „ex vaquo”);
•Fixarea sondei a dėmeure (umflarea balonasului sondei Foley).
Materiale necesare:
•Sonde uretrale sterile de diverse tipuri si dimensiuni (Nélaton, Foley, Thieman);
•Manusi sterile pentru cel care sondeaza;
•Comprese sterile, solutii antiseptice slabe (apa oxigenata, cloramina, permanganat de
potasiu, etc.) pentru dezinfectia glandului si a vulvei;
•Ulei de parafina sau glicerina sterile (lubrefiere a sondei);
•Vase sterile pentru colectarea urinei (tavite renale, urinare, pungi din plastic);
•Seringa si apa distilata pentru controlul permeabilitatii sondei, aspirarea microcheagurilor
din vezica si pentru umplerea balonetului sondei Foley.
Tehnica:
 La barbat
•Bolnavul este asezat in decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;
•Se spala glandul si preputul cu apa si sapun;
•Se dezinfecteaza meatul urinar folosind 3 tampoane, ser fiziologic si solutie antiseptica;
•Se prinde sonda cu mâna dominanta;
•Se lubrifiaza in intregime, iar extremitatea libera se introduce incet la o adâncime de 10-15
cm;
•In timpul introducerii sondei, se respecta traiectul fiziologic al uretrei;
•Se continua sondajul conform scopului.
 La femeie
•Bolnava este asezata pe masa ginecologica sau in pat pe plosca;
•Se realizeaza toaleta regiunii vulvare cu apa si sapun;
•Se dezinfecteaza orificiul uretral de sus in jos folosind 2-3 tampoane;
•Se prinde sonda intre degetele mediu si inelar ale mâinii dominante;
•Se lubrifiaza sonda cu ulei steril;
•Se tine sonda ca pe un creion in timpul scrisului si se introduce in uretra la o adâncime de 4-
5 cm;
•Se continua sondajul in functie de scopul propus.

LP/STAGIU 7
PREGATIREA PACIENTULUI CU AFECTIUNI HEMATOLOGICE PENTRU
INVESTIGATII PARACLINICE

PUNCTIA MEDULARA
Definitie - este patrunderea cu ajutorul unui trocar in zona spongioasa a unui os scurt sau lat.
Indicatii
 explorarea anomaliilor hematologice;
 confirmarea diagnosticului de cancer (boala Hodgkin, leucemia mileoida cronica) dupa
evidentierea adenopatiei difuze sau splenomegalie;
  confirmarea diagnosticului unor boli infectioase;
 recoltarea maduvei de la persoane sanatoase in vederea transfuzarii/transplantarii.
Materiale necesare
 Pentru punctia medulara:
 trocar Malarme
 seringi de 20ml
 lame si lamele (pentru examen microscopic)
 ser fiziologic cald
 Pentru anestezie locala:
 gel pentru anestezie locala
 ace pentru injectii subcutanat
 ace pentru injectii intramusculare
 seringi de 20 ml
 flacon de xilocaina 2%
 Pentru dezinfectie:
 manusi sterile de unica folosinta
 comprese sterile, câmp steril cu deschidere centrala
 solutie dezinfectanta
 pansament uscat

Pregatirea pacientului pentru procedura

 se face controlul hemostazei inaintea punctiei;
 punctia necesita pregatire psihologica, deoarece produce anxietate;
 este dureroasa si necesita anestezie;
 se explica derularea si scopul punctiei;
 se obtine consimtamântul;
 unii pacienti au nevoie de administrarea unui tranchilizant pentru cresterea confortului;
 se pregateste locul punctiei: la barbati daca este cazul se face depilarea când locul ales
este sternul la nivelul manubriului;
 pentru punctia sternala pacientul este asezat in decubit dorsal cu toracele usor ridicat pe
plan dur
Participarea asistentului medical la procedura
 se identifica pacientul;
 se verifica indicatia medicala;
 se aseaza pacientul in decubit dorsal;
 se pregateste locul: se spala, se efectueaza dezinfectia;
 medicul face anestezie locala;
 se protejeaza locul punctiei cu un câmp steril;
 se introduce trocarul traversând periostul si apoi medicul retrage mandrenul;
 se aspira un esantion din maduva cu ajutorul unei seringi;
  se pune mandrenul inainte de a retrage acul;
 asistentul medical preia produsul recoltat si realizeaza un frotiu din esantion care va fi
examinat intre lama si lamela;
 la locul intepaturii se face dezinfectie si se aplica un pansament;
 maduva extrasa se trimite imediat la laborator, in conditiile cerute de medic.
Ingrijirea pacientului dupa punctie
 pacientul ramâne in repaus la pat;
 se observa locul punctiei sa nu sângereze, sa nu apara hematom; se poate pune o punga
cu gheata;
 se supravegheaza functiile vitale;
 durerile moderate se combat cu analgezice;
 daca durerile sunt puternice, se anunta medicul.

TRANSFUZIA DE SANGE
Transfuzie - administrarea sangelui de la donator la primitor.
 Scopul
 restabilirea masei sanguine;
 imbunatatirea circulatiei periferice, reducerea anoxiei si mobilizarea sângelui de
rezerva al organismului;
 stimularea hematopoiezei;
 marirea capacitatii de coagulabilitate a sângelui in vederea hemostazei;
 aport de substante nutritive, proteice;
 stimularea reactiilor metabolice ale organismului;
 stimularea reactiilor antitoxice si antiinfectioase;
 corectarea imunodeficientelor;
 corectarea unor deficiente plasmatice congenitale;
 depuratia organismului prin inlocuirea, partiala sau totala, cu sânge proaspat, a
sângelui incarcat cu substante toxice (autogene sau exogene).
Transfuzia directa
 consta in trecerea sângelui din aparatul vascular al donatorului in sistemul vascular al
primitorului;
 se utilizeaza numai in conditii exceptionale, cu caracter de urgenta, in lipsa sangelui
conservat;
Transfuzia indirecta
 Se executa cu sânge proaspat izo-grup, izo-Rh de la donator cunoscut, prin intermediul
flaconului sau pungilor din PVC.

 Pregatire
 materiale: toate materialele necesare perfuziei i.v.; trusa pentru perfuzat sânge cu
filtru in picurator; sânge izo-grup, izo-Rh
  sânge
 pacient: pregatit fizic si psihic
 Executie
 Montarea flaconului:
 se efectueaza proba de compatibilitate directa Jeanbreau pentru fiecare flacon;
 se indeparteaza dopul de parafina;
 se dezinfecteaza dopul;
 se monteaza aparatul de perfuzat;
 Evacuarea aerului din tubul aparatului
 Efectuarea punctiei venoase
 Efectuarea probei biologice Oelecker
 Efectuarea transfuziei:
 daca nu au aparut semne de incompatibilitate, se continua transfuzia in ritmul
stabilit de medic;
 se supravegheaza, in continuare, pacientul
 Incheierea transfuziei:
 se retin din fiecare flacon 5-6 ml de sange pentru verificari ulterioare in caz de
accidente posftransruzionare tardive;
 ingrijirea ulterioara a pacientului;
 se noteaza in foaia de observatie numarul flaconului si cantitatea de sange
transfuzat; eventualele reactii ale pacientului.
Accidente
 socul hemolitic;
 frison, tahicardie, dispnee, cianoza, stare generala alterata, dureri lombare, retrosternale
– datorate substantelor pirogene, impun oprirea transfuziei;
 embolie pulmonara • cu cheaguri, cu aer, manifestata prin alterarea brusca a starii
generale, cianoza, dispnee, tensiunea arteriala scazuta, puls filiform;
 hemoliza intravasculara cu blocaj renal poate fi provocata de transfuzia sângelui
neincalzit;
 soc postransfuzional, acidoza metabolica, stop cardiac prin hipotermie.
Incidente
 infundarea aparatului cu cheag – se schimba aparatul;
 sângele poate contine cheaguri sau pelicule de fibrina ce se depun pe filtru – se
schimba flaconul si perfuzorul;
 iesirea acului din vena;
 perforarea venei;
 coagularea sângelui venos refulat in ac – se schimba acul

PRZENTARE DE CAZ
Pacient in vârsta de 38 de ani, se prezinta la spital manifestând:
 scadere in greutate
 astenie
 paloare
 palpitatii
 tahipnee
 neliniste
 extremitati reci
 furnicaturi
Diagnostic medical: Anemie.
Intocmiti planul de ingrijire

1. Dezechilibru nutritional
•P: dezechilibru nutritional (in deficit)
•E: scaderea ingestiei de fier
•S: scadere in greutate
Obiective:
 Promovarea suplimentelor cu fier
Interventii autonome
 promovarea unei diete bogate in fier;
 precautii privind administrarea fierului la terapiile de durata (monitorizarea nivelului
fierului).

2. Intoleranta la activitate
•P: intoleranta la activitate
•E: scaderea concentratiei de oxigen
•S: oboseala, cresterea frecventei respiratorii si a pulsului la activitati obisnuite
Obiective:
 Cresterea tolerantei la activitate si participarea la activitati obisnuite
Interventii autonome
 educarea pacientului pentru rezervarea timpului pentru activitati si pentru odihna in
functie de toleranta;
 educarea pacientului pentru as-i nota activitatile fizice, durata lor, intensitatea si nivelul
oboselii;
 cresterea graduala a nivelului activitatii.

3. Risc de confuzie
•P: risc de confuzie
•E: afectare neurologica cauzata de lipsa vitaminei B12
Obiective:
  Promovarea unui proces normal de gândire
Interventii autonome
 administrarea vitaminei B12 conform prescriptiei;
 limitarea numarului vizitelor; evitarea conversatiilor tensionate si a programelor tv;
 reducerea factorlior de stres ambiental;
 promovarea unui program de somn adecvat.

4. Afectarea confortului (fizic)

•P: afectarea confortului (fizic)
•E: disfunctii neurologice pe fondul lipsei de vitamina B12
•S: neliniste
Obiective:
 Prevenirea efectelor paresteziei
Interventii autonome
 evaluarea nivelului paresteziei;
 terapie ocupationala si fizioterapie;
 asigurarea unui mediu fara pericole;
 asistarea pacientului in activitatile pe care nu le poate efectua multumitor.

5. Ineficienta a circulatiei sanguine in tesuturile periferice

•P: ineficienta a circulatiei sanguine in tesuturile periferice
•E: scaderea oxigenului sanguin
•S: extremitati reci, furnicaturi
Obiective:
 Imbunatatirea circulatiei periferice
Interventii autonome
 evaluarea semnelor scaderii circulatiei periferice;
 monitorizarea TA ortostatice (TA sistolica scade cu 20mmHg, iar cea diastolica cu
10mmHg odata cu schimbarea pozitiei);
 exercitii obisnuite pentru prevenirea stazei venoase;
 educatie pentru sanatate privind factorii care tin de stilul de viata si care ar putea
imbunatati circulatia periferica (evitarea pozitiei picior peste picior, schimbarea
frecventa a pozitei, evitarea fumatului, activitate);
 instruirea pacientului sa anunte asistenta medicala in legatura cu orice simptom de
scadere a circulatiei periferice.
Interventii delegate
 oxigenoterapie, suplimente cu fier, transfuzie sanguina la recomandarea medicului.
 Interventii de educatie pentru sanatate specifice bolii:
 educarea pacientului in legatura cu o nutritie echilibrata, bogata in alimente cu continut
de fier (cereale, ficat, carne de vita, oua, spanac, etc.);
  educarea pacientului in privinta suplimentelor cu fier.
Evaluarea ingrijirilor
 includerea in alimentatie a alimentelor bogate in fier;
 activitate fizica graduala, cu perioade de odihna;
 functii vitale in parametrii normali.

PREGATIREA PACIENTULUI CU BOLI DE NUTRITIE SI METABOLISM

PENTRU INVESTIGATII PARACLINICE

GLICEMIA CAPILARA
Scop
 controlul rapid al glicemiei când se impun decizii;
 autocontrolul in cadrul monitorizarii DZ insulino-dependent si insulino-necesitant.
Indicatii
 in DZ1 determinarile se efectueaza zilnic preprandial si postprandial (la 2 ore dupa
masa) si ori de câte ori intervin evenimente neprevazute care modifica orarul si dozele
de insulina (in consecinta alimentatia);
 cel putin o data pe saptamâna se face profil glicemic (determinari preprandial,
postprandial si la 3 dimineata);
 in DZ2 determinarile se fac saptamânal.
Pregatirea pacientului:
 pacientul este instruit sa-si determine singur glicemia folosind glucometrul;
 pacientul este avertizat ca tehnica determinarii poate varia usor in functie de aparat;
 daca pacientul are tulburari de vedere (retinopatie) determinarea va fi facuta de un
apartinator instruit sau de asistenta medicala.
Materiale necesare:
 glucometru
 teste reactive (bandelete, stripsuri)
 ace speciale atraumatice
 tampoane uscate
Efectuarea procedurii
 se spala mâinile;
 se sterge pentru a usca foarte bine pielea (pe pielea umeda nu se formeaza picatura);
 se inteapa lateral la nivelul ultimei falange;
 se sterge prima picatura cu un tampon uscat;
 se formeaza a doua picatura care este depusa cu precizie prin atingerea capatului
reactiv al bandeletei;
 din momentul atingerii bandeletei cu picatura de sânge incepe cronometrarea timpului;
  fiecare tip de bandelete reactive este insotit de un protocol de lucru (pentru citire
vizuala sau electronica).
Observatii
 testele trebuie sa fie in termen de valabilitate, data fiind inscrisa pe flacon;
 se pastreaza intre 2-30o C
 scoaterea fiecarei bandelete (test) este urmata de inchiderea etansa a flaconului,
interiorul flaconului fiind mentinut uscat;
 apatul reactiv al bandeletei nu trebuie atins;
 fiecare tip de bandeleta este specifica unui anumit tip de glucometru;
 glicemia recoltata din sânge capilar este cu aproximativ 20 mg mai mare decât cea
recoltata din sângele venos.
 VALORILE GLICEMICE NORMALE INDIFERENT DE MOMENTUL
RECOLTARII SUNT CUPRINSE INTRE 60-110 mg/dl .

TESTUL DE TOLERANTA LA GLUCOZA ORAL(T.T.G.O.)

Scop
 testarea tolerantei la glucoza in vederea stabilirii diagnosticului de diabet zaharat la
persoanele la care glicemia bazala (preprandiala, a jeun) este intre 110-126 mg%.
Indicatii
 suspiciune de diabet zaharat (retinopatie, neuropatie, nefropatie), nivele ale glucozei
serice “a jeun” sau postptandiala la limita;
 antecedente familiale de diabet;
 obezitate importanta;
 istoric de infectii;
 gravida (sapt. 24-28 de gestatie) cu istoric familial de diabet sau avort spontan, fat
macrosom (peste 4000 g) in antecedente.
Materiale necesare:
 doza standard: - 75 g glucoza dizolvata in 300 ml apa pentru adulti
 seringi, ace, flacoane sau vacuteinere pentru recoltarea sângelui (capac gri sau rosu
pentru a evita hemoliza).
Pregatirea pacientului:
 se explica necesitatea efectuarii probei si modul de derulare;
 se informeaza ca ingerarea solutiei de glucoza se face in 5 minute;
 se obtin eventuale informatii despre regimuri de slabire;
 se evita stresul;
 se informeaza pacientul ca este posibil sa apara ameteli, tremor, anxietate, transpiratii
care trebuie semnalate;
 se instruieste sa nu manânce cel putin 10 ore, sa nu fumeze, sa nu bea ceai sau cafea;
 este atentionat ca restrictiile se mentin pe timpul desfasurarii probei;
  inaintea probei nu se impun restrictii alimentare, pacientul consuma minim 150 g
hidrocarbonate;
 in timpul probei, pacientul sta in repaus.
Efectuarea probei (orar de desfasurare 7,30-10,00):
 Ora 7,30:
 se verifica daca pacientul a respectat recomandarile;
 se recolteaza sânge pentru glicemia a jeun;
 se administreaza solutia de glucoza (300 ml. apa + 75 g glucoza) pe care pacientul o
bea in 5 minute;
 se noteaza timpul din momentul primei inghitituri;
 pacientul ramâne in repaus, nu consuma alimente, nu fumeaza; poate sa bea apa.
 Dupa 2 ore (9,30):
 se recolteaza sânge pentru glicemie;
 se eticheteaza probele si se trimit la laborator.
!!!! Recoltarea se poate face si la 1 ora daca medicul solicita.
Ingrijirea pacientului dupa proba:
 ramâne sub supraveghere;
 se verifica daca apar transpiratii, stare de anxietate, reactiile fiind mai frecvente la
supraponderali si sunt determinate de cresterea secretiei de insulina stimulata de
cresterea glicemiei.
!!Daca manifestarile apar in timpul probei, aceasta se intrerupe, pacientul primeste mâncare

GLICOZURIA
 Se recolteaza urina din 24 ore intr-un borcan curat, gradat.
 Din intreaga cantitate se trimite la laborator 150-200 ml urina.
 Pe eticheta ce insoteste produsul se specifica cantitatea de urina /24 ore.
 Normal glicozuria este absenta.

DOZAREA CORPILOR CETONICI

 Se recolteaza urina/24 ore, se trimit la laborator 150 ml de urina.
 Prezenta corpilor cetonici in urina se intâlneste in coma diabetica si la pacientii cu
varsaturi prelungite

PRZENTARE DE CAZ

Pacient de 45 ani se prezinta cu urmatoarele simptome:

 scadere in greutate
 poliurie
 polidipsie
  astenie
!!! Este foarte ingrijorat de prognostic.
Diagnostic medical: Diabet zaharat tip 2
Intocmiti planul de ingrijire

1. Nevoia de a bea si a mânca

•P: sete exagerata, in surplus
•E: Diabet zaharat
•S: polidipsie, poliurie, scadere in greutate
Obiective:
 pacientul sa se alimenteze si hidrateze in raport cu nevoile sale cantitative si calitative
in 24 ore
 bolnavul sa obtina echilibrul metabolismului glucidic
 pacientul sa fie constient ca prin respectarea alimentatiei si a tratamentului poate duce
o viata cvasinormala
 pacientul sa fie echilibrat psihic
Interventii autonome
•Exploreaza gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente;
•Invata bolnavul valoarea energetica a alimentelor si necesarul in functie de activitatile fizice
si vârsta;
•Alcatuieste un regim alimentar hipocaloric;
•Urmareste bolnavul sa consume numai alimente cuprinse in regim;
•Urmareste orarul si distributia meselor; numarul meselor in 24 ore: 4-6 mese (3 mese
principale si 2-3 gustari):
•Stabileste ratia alimentara cu:
 proteine 13-15%, lipide 30-50%, glucide 50% in 24 ore
 la adult 2/3 glucide complexe cu absorbtie lenta si 1/3 glucide simple cu absorbtie
rapida, repartizate pe diferite mese si adaptate efortului fizic
 când pacientul are o activitate usoara ii recomanda 30-35 cal/kg corp/24 ore.
Interventii autonome
•Alege alimentele in functie de continutul de glucide;
•Constientizeaza bolnavul de importanta activitatilor zilnice moderate;
•Impreuna cu bolnavul, stabileste un program de activitati fizice, in functie de gusturi si de
capacitate;
•Permite bolnavului exprimarea sentimentelor, emotiilor;
•Il invata tehnici de relaxare.
Interventii delegate
•Recolteaza sânge si urina pentru examenele de laborator;
•Administreza medicatia prescrisa de medic: medicatie hipoglicemianta pe cale orala,
sulfamide hipoglicemiante sau biguanide si urmareste efectele secundare ale acestora (greturi,
varsaturi, epigastralgii, inapetenta);
•Administreaza medicatia adjuvanta: vitaminoterapia, KCl;
•La nevoie, administreaza medicatie sedativa.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate bolnavul se alimenteaza si hidrateaza corect. Pacientul este
echilibrat psihic.

2. Nevoia de a evita pericolele

•P: risc de complicatii acute (coma hipo- sau hiperglicemica) sau cronice (scaderea acuitatii
vizuale – retinopatie, dureri in membrele inferioare – nevrite, arterite)
•E: Diabet zaharat
•S: scadere in greutate, poliurie, polidipsie, astenie
Obiective:
 pacientul sa beneficieze de un mediu de siguranta
 pacientul sa fie echilibrat psihic
 pacientul sa isi satisfaca nevoile in functie de starea de sanatate si gradul de
dependenta
Interventii autonome
•Asigura conditiile de mediu adecvate pentru a evita pericolele,
•Ia masuri sporite de evitare a infectiilor nosocomiale;
•Favorizeaza adaptarea persoanei la noul mediu;
•Creeaza un mediu optim pentru ca pacientul sa isi poata exprima emotiile, nevoile;
•Ajuta pacientul sa isi recunoasca anxietatea;
•Furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate;
•Evalueaza manifestarile de deshidratare: aspectul pielii si a mucoaselor;
•Monitorizeaza functiile vitale si vegetative.
Interventii autonome
•Educa pacientul cu privire la pastrarea igienei corporale, in general, si a picioarelor, in
special, pentru a preveni excoriatiile, fisurile, bataturile, care se pot infecta usor;
•Sesizeaza unele modificari care au drept cauza diverse complicatii: schimbari ale
comportamentului (obnubilarea), transpiratii, respiratie Kusmaul, coma;
•Ajuta si suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului;
•Determina pacientul sa participe la luarea deciziilor privind ingrijirile;
•Aplica masuri de prevenire a complicatiilor septice.

Interventii delegate
 In coma hiperglicemica:
•Administreaza doza de insulina ordinara recomandata de medic pe cale subcutanata si
intravenoasa la intervalul stabilit;
•Recolteaza periodic sânge pentru monitorizarea glicemiei, al rezervei alcaline si urina pentru
glicozurie;
•Reechilibreaza hidroelectrolitic si acido-bazic pacientul prin perfuzii cu ser fiziologic,
solutie Ringer sau Fischer si solutie de bicarbonat de sodiu 14‰.
 In coma hipoglicemica:
•Administreaza la recomandarea medicului solutie glucozata hipertona 10-20%, 250-500
ml/ora, repetat, pâna la revenirea din starea de coma si reluarea alimentatiei pe cale naturala,
sub controlul glicemiei.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul beneficiaza de un mediu de siguranta, este echilibrat
psihic si isi satisface nevoile in functie de starea lui de sanatate.

3. Nevoia de a elimina
•P: eliminare inadecvata cantitativ si calitativ
•E: Diabet zaharat
•S: poliurie
Obiective:
 pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic si acido-bazic
 pacientul sa nu prezinte complicatii cutanate, respiratorii sau urinare
Interventii autonome
•Zilnic, face bilantul hidric masurând atât ingestia cât si excretia;
•Cântareste zilnic pacientul;
•Corecteaza dezechilibrul hidric prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide si
electroliti, in functie de ionograma serica si urinara;
•Asigura igiena corporala riguroasa;
•Serveste pacientul la pat cu plosca daca este cazul;
•Schimba lenjeria de pat si de corp ori de câte ori este nevoie.
Interventii delegate
•Corecteaza dezechilibrul acido-bazic, in functie de rezerva alcalina, la indicatia medicului;
•Administreaza antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice la indicatia medicului, conform
antibiogramei.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic si acido-bazic si nu
prezinta complicatii cutanate, respiratorii sau urinare.

4. Nevoia de a comunica
•P: comunicare ineficienta la nivel
•E: Diabet zaharat
•S: anxietate
Obiective:
 pacientul sa se poata afirma, sa aiba o perceptie pozitiva de sine
 pacientul sa fie ferit de pericole interne sau externe
Interventii autonome
•Pune in valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare ale bolnavului;
•Da posibilitatea pacientului sa ia singur decizii;
•Invata bolnavul tehnici de afirmare, de comunicare si de relaxare;
•Pune la dispozitia pacientului exemple de diabetici cu evolutie favorabila indelungata;
•Ajuta bolnavul sa identifice posibilitatile sale de a asculta, de a schimba idei cu altii, de a
crea legaturi semnificative;
•Antreneaza bolnavul in diferite activitati care sa ii dea sentimentul utilitatii.
Interventii delegate
•Administreaza medicatia prescrisa: antidepresive, anxiolitice.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul are o perceptie pozitiva de sine si este ferit de pericole
interne si externe.

4. Nevoia de a invata
•P: lipsa cunostintelor
•E: Diabet zaharat
•S: anxietate
Obiective:
 pacientul sa acumuleze noi cunostinte
 pacientul sa dobândeasca atitudini, obiceiuri si deprinderi noi
Interventii autonome
•Exploreaza nivelul de cunostinte a bolnavului privind boala, modul de manifestare, modul
de participare la interventii si la procesul de recuperare;
•Stimuleaza dorinta de cunoastere;
•Motiveza importanta acumularii de noi cunostinte;
•Constientizeaza bolnavul asupra propriei responsabilitati privind sanatatea;
•Verifica daca bolnavul a inteles corect mesajul transmis si daca si-a insusit cunostintele;
•Tine lectii de formare a deprinderilor igienice, alimentatie rationala, mod de viata echilibrat,
administrare a diferitelor tratamente;
•Incurajeaza si ajuta la dobândirea noilor deprinderi.
Evaluare
•In urma ingrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunostinte despre boala sa si a
dobândit atitudini, obiceiuri si deprinderi noi.