1

CAPITOLUL I

PROCES DE INGRIJIRI /NURSING

-
Definitie (Letitia Morariu)………………………………………………….

-
Modele conceptuale (Letitia Morariu)…………………………………….

- Activitati pe etape (Letitia Morariu)………………………………………………….

- Culegerea de date(Letitia Morariu)………………………………………………….

- Identificarea problemelor de ingrijire (Letitia Morariu ) ………………………….

- Diagnosticul de ingrijiri /nursing (Letitia Morariu)………………………………

- Planificarea ingrijirilor (Letitia Morariu)……………………………………

- Aplicarea planului de ingrijiri (Letitia Morariu)……………………………………

- Evaluarea rezultatelor (Letitia Morariu)……………………………………………

 2

-
PROCESUL DE INGRIJIRI/NURSING

Definitie  este o metoda sistemica, logica de identificare si solutionare de

probleme; permite asistentei medicale sa puna un diagnostic de
ingrijire si sa trateze raspunsurile umane in fata imbolnavirii si la
boala; filozofia moderna a procesului de nursing se bazeaza pe
ingrijirea individuala a pacientului, pe baza unui plan care va asigura
ingrijirea specifica meniuta sa raspunda cerintelor fiecarui individ;
inainte de a implementa orice strategie de nursing pentru ingrijirea
pacientului, este necesar sa stabilim ce este necesar pentru acea
persoana din punctul de vede al nursingului si in ce mod se poate
raspunde optim nevoilor sale.
 modelul medical de ingrijire cauta informatii despre semne, simptome
si rezultate ale investigatiilor referitoare la o boala, incearca sa afle un
diagnostic si apoi instituie un tratament corespunzator starii
respective. Aceasta este o abordare din perspectiva bolii.
 modelul nursing tine seama de conditiile medicale, dar se
concentreaza asupra functionarii in ansamblu a individului. Rolul
nursei/asistentei medicale este de a ajuta pacientul sa se vindece si
sa-si respecte nivelul maxim de independenta.
 de exemplu = medicul diagnosticheaza o bronsita acuta si prescrie
antibiotice si fiziologice (aerosoli), in timp ce asistenta va urmari in ce
masura bronsita ii afecteaza pacientului capacitatea de a respira,
manca, dormi, a se misca, etc.
 aceasta abordare orientata spre probleme se concentreaza pe
dificultatile prin care trece pacientul ca urmare a bolii si examineaza
modul in care aceastea pot fi usurate prin actul de ingrijiri/nursing.
Modele  modelul conceptual al Virginiei Henderson, se bazeaza pe definirea
conceptuale celor 14 nevoi fundamentale cu componentele bio-psiho-sociale,
culturale si spirituale ale individului.
 pentru a aplica acest model, asistenta trebuie sa stie ca = o nevoie
fundamentala este “o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane”
pentru a-si asigura starea de bine, in apararea fizica si mentala.
cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira
2. a se alimenta si hidrata
3. a elimina
4. a se misca, a pastra o buna postura
5. a dormi, a se odihni
6. a se imbraca si dezbraca
7. a-si mentine temperatura corpului in limite normale
8. a fi curat, a-si proteja tegumentele
9. a evita pericolele
10. a comunica
11. a actiona dupa credintele si valorile sale
12. a se realiza
 3

13. a se recrea
14. a invata
fiecare din aceste nevoi comporta diferite dimensiuni ale fiintei
umane:
1. dimensiunea biofiziologica
2. dimensiunea psihologica
3. dimensiunea sociologica
4. dimensiunea culturala
5. dimensiunea spirituala
 modelul conceput de Roper, Tierney si Iogan, se bazeaza pe 12
activitati curente (A.C.) care trebuies luate in consideratie in
incercarea de a identifica nevoile pacientilor si de a planifica un
program de ingrijiri/nursing.
cele 12 activitati curente sunt:
1. mentinerea unui mediu de siguranta
2. comunciarea
3. respiratia
4. mancatul sau bautul
5. eliminarea materiei reziduale
6. curatenia si imbracamintea personala
7. controlul temperaturii corporale
8. mobilizarea
9. munca si jocul
10. exprimarea sexualitatii
11. dormitul
12. moartea
 modelul conceptual al lui Maslow afirma ca exista 5 categorii de nevoi
umane, ierarhizate, in ordinea prioritatilor, astfel:
1. nevoi fiziologice
2. nevoi de securitate
3. nevoi de apartenenta
4. nevoi de recunoastere sociala
5. nevoi de realizare (depasire)
 dupa aceasta teorie trebuie sa fie satisfacute intai nevoile de baza
(toate sau cea mai mare parte) – fiziologice si de securitate – pentru
ca persoana sa poata tinde spre satisfacerea nevoilor de ordin superior
– apartenenta, stima, realizarea
 folosind o abordare holistica a ingrijirii, asistenta va lua in consideratie
toti factorii care-l constituie pe un pacient intr-o individualitate unica.
 ea considera ca aspectele fizice, emotionale, intelectuale, sociale si
spirituale care afecteaza procesul bolii, atat in privinta cauzelor, cat si
a rezultatului, sunt deosebit de importante.
 4

Avantaje  aplicarea/folosirea procesului de ingrijire:

-
permite asistentei un control mai mare asupra propriei practici,
folosind cunostintele, experienta si intuitia in furnizarea de ingrijiri
pacientului;
-
asigura un limbaj comun pentru asistente si ajuta la verificarea
profesiei;
-
creste comunitatea ingrijirii pacientului, prin comunicarea exacta a
planului de ingrijire pacientului si membrelor echipei de ingrijire
Activitati -  procesul de ingrijire include o serie de activitati – etape:
etape I. de culegere a datelor;
II. de identificare a problemelor de ingrijire, a nevoilor pacientului;
III.de planificare a ingrijirilor, cu:
-
fixarea scopurilor si obiectivelor;
-
determinarea interventiilor privind ingrijirile;
IV. de aplicare in practica a planului de ingrijiri;
V. de evaluare a rezultatelor, a eficientei ingrijirilor acordate mod
sistemic, culege informatiile necesare despre pacient, apoi
organizeaza si inregistreaza datele culese

I. CULEGERE DE DATE

Definitie  este prima etapa in care asistenta medicala in mod sistemic, culege
informatiile necesare despre pacient, apoi organizeaza si inregistreaza
datle culese
Scopuri  asigura o baza pentru luare de decizii eficiente si in cunostinta de
cauza;
 promoveaza o abordare holistica a ingrijirii = preocupari pentru
aspectele fizice, psihice, sociale, culturale si spirituale ale individului,
 aduna datele pentru cercetarea de nursing;
 faciliteaza evaluarea ingrijirilor
Domenii  perceptia de catre pacientii a starii lor de sanatate actuala;
privitor la  stresori legati de sanatate si strategii, de a le face fata;
care se  stilul de viata;
culeg datele  nevoi fiziologice de baza;
 alte nevoi de baza;
 starea simturilor;
 resurse/deficiente;
 scopuri;
 ajutorul necesar pentru implementarea obiectivelor;
 reactia la tratament si ingrijire;
 riscul modificarii potentialului
Surse de  pacientul, familia, prietenii;
date  membrii echipei de sanatate;
 fisa medicala a pacientului; documentele medicale
 5

Metode de  observarea, care include folosirea tuturor simturilor pentru a obtine

culegere a informatii despre = atitudini, comportament, stare generala, semne
datelor somatice;
 schimbul cu serviciile externe = medicul curant sau de familie, ingrijit
la domiciliu;
 interviul pentru obtinerea de date personale si ale istoricului bolii;
 palparea;
 auscultatie
 informatia obtinuta are elemente obiective si subiective.
- tipul si calitatea datelor obtinute de asistentele medicale, depind de
modul cum privesc individul, sanatatea si ingrijirile.
- daca este se considera persoane auxiliare medicului culegerea de date
va fi limitasta la aspecte fiziopatologice.
- daca insa, asistenta acorda importanta independentei in satisfacerea
nevoilor, a adaptarii, descoperirii unui nou echilibru, autonomiei si
realizarii, datele culese vor fi orientate catre dimensiunile persoane
privita global.
- pacientul va fi privit ca o persoana cu istorie proprie, cu trecut
personal si care actioneaza in felul sau intr-un mediu propriu
(microclimatul sau).
 deprinderi esentiale pentru culegerea datelor:
-
curiozitatea = continua folosire a intrebarii “de ce ?” mareste
cunostintele si imbogateste ingrijirea;
-
deschiderea = asistentele vor fi deschise si receptive la lumea din jurul
lor, pentru a putea folosi avantajele si sansele pentru
explorare si studiu;
-
scepticismul = asistentele vor fi capabile sa valideze sursa si
credibilitatea datelor; trebuie sa judece informatiile, in loc
sa le accepte si sa le creada fara sa se indoiasca;
-
perseverenta = asistentele trebuie sa fie capabile sa obtina
informatiile necesare, chiar si cand obtinerea acestor informatii este
dificila
-
comunicarea = asistentelor le sunt necesare deprinderi bune
comunicare pentru a obtine datele necesare
 discutia cu pacientul (anamneza asistentei medicale) va contine
urmatoarele:
-
cunoasterea si intelegerea ce o are pacientul despre boala sa, ce
asteapta de la aceasta internare, pareri despre experientele traite intr-
o spitalizare anterioara;
-
starea fizica si psihica a pacientului, trecutul sau;
-
nivelul de autoingrijire si mobilitate;
-
eventualele handicapuri fizice;
-
obisnuintele pacientului privitoare la activitatile obisnuite, zilncie =
orarul meselor, preferintele alimentare, eliminari, somn, mod de
petrecere a timpului liber, concepte fiziologice, credinte, etc
 6

II. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE INGRIJIRE

Definitie  interpretarea datelor este un proces mental, impartit in 2 faze:

-
examinarea datelor culese si interpretarea lor;
-
enuntarea unei judecati clincie privind semnificatia situatiei
analizate
 prima faza consta in stabilirea unei legaturi intre faptele
observate si compararea lor cu datele stiintifice cu incercarea de
a le explica. Acest fapt permite asistentei sa formuleze o
problema:
-
pacientul are dificultati care afecteaza sau risca sa-I modifice
starea de sanatate;
-
care este sursa de dificultate, in cazul problemei aflate
 in faza a doua, enuntarea judecatii clinice conduce asistenta:
-
fie la concluzia ca pacientul este capabil sa utilizeze propriile
resurse;
-
fie ca pune o problema de ingrijire, partiala sau totala
Problema de  se defineste ca fiind o dificultate traita de o persoana, un
ingrijire comportament sau o atitudine nefavorabila sanatatii sau
satisfacerii nevoilor sale.
- termenii care arata o schimbare in starea de sanatate si frecvent
folositi in formularea problemei sunt urmatorii = alterarea,
deteriorarea, incapacitatea, diminuarea, dificultatea, perturbarea
 sunt 2 categorii de probleme de ingrijit:
-
probleme clincie care decurg din natura problemelor medicale
(atunci medicii si asistentele medicale actioneaza impreuna);
-
diagnosticele de nursing (de ingrijire) ale asistentei medicale
corespund dimensiunii interdependente a practicii
 necesitatile nu constituie toate obiectele unui plan de ingrijiri.
- din momentul in care satisfacerea unei necesitati pune o
problema persoanei, adica atunci cand nu poate sa o satisfaca
fara un ajutor, aceasta necesitate obliga la o interventie a
asistentei medicale
- exista un avantaj operational utilizand termenul “problema” in
locul celui de “necesitate”.
 in functie de competenta si experienta, asistenta poate
identifica problemele pe care pacientul le sesizeaza, dar pe care
i le poate prezenta.
- identificarea problemelor face obiectul unei interactiuni, in care
fiecare partener tine cont de sfatul celuilalt.
 7

DIAGNOSTICUL DE INGRIJIRI/NURSING

Definitie  este o problema de sanatate actuala sau potentiala, pe care asistentele,

in virtutea educatiei si experientei lor, sunt capabile si calificate sa o
trateze (Gordon – 1976).
- asistentele trebuie sa fie capabile sa puna un diagnostic la raspunsul
pacientului, la starea sa, apoi sa planifice ingrijirea potrivita; sunt
responsabile pentru raspunsul pacientului care conduce la o imbolnavire
sau o boala.
 comparatia intre diagnosticul medical si diagnosticul de ingrijiri/nursing

Diagnostic de ingrijiri Diagnostic medical

 identificam un raspuns uman la boala,  identifica boala sau imbolnavirea specifica,
imbolnavire, conditie sau situatie in functie de patologia organelor sau
 deriva din reactiile fizice si psihice ale sistemelor
pacientului  deriva din simptomele pacientului,
 se schimba si de cate ori se modifica examenul fizic si examinarile paraclincie
raspunsurile pacientului  ramane de regula constant pe intreaga
perioada a bolii; la nevoie se adauga noi
diagnostice
 nu exista clasificare sau terminologie  terminologia este clasificata si acceptata
constanta. de profesiunea medicala
 serveste drept ghid pentru ingrijiri;  serveste drept ghid pentru conduita
conduce la planurile si intervntiile de medicala, parti ale caruia pot fi
nursing/ingrijiri implementate de asistenta; conduce la
prescriptii si la recomandari ale medicilor
 diagnosticul de ingrijiri/nursing este o formulare concisa a raspunsului pacientului la
imbolnavire, boala sau situatia sa; se modifica in functie posibilitatea raspunsului
pacientului.
 8

 diagnosticul de ingrijiri si recomandarile sale sunt legate de functiile

independente ale asistentei, in timp ce implementarea recomandarilor
ca urmare a diagnosticului medical, reprezinta functia dependenta a
asistentei.
 procesul de punere a diagnosticului de ingrijiri:
1. folosind datele culese, asistenta stabileste daca starea sau
raspunsurile pacientului s-au schimbat de la ultimul interviu sau nu;
2. o problema de ingrijire este identificata atunci cand datele culese de
asistenta indica prezenta uneia sau mai multora din situatiile
urmatoare:
-
stresorii legati de sanatate au scazut capacitatea, resursele sau
metodele normale de depasire a lor de catre pacient;
-
schimbarile in situatia sau starea de sanatate a pacientului impun
modalitati de depasire, resurse, abilitati noi;
-
stresorii legati de sanatate s-ar putea sa depaseasca resursele si
capacitatea pacientului de a le face fata;
3. solicitarile la adresa pacientului/familiei pot fi fizice, psihice,
intelectuale sau sociale
 diagnosticul de ingrijiri/nursing, versus problema colaborativa:

Problema colaborativa Diagnosticul de ingrijiri

-
rolul independent
 se concentreaza asupra raspunsului 
patofiziologic al organismului
 asistenta trateaza problemel in colaborare 
cu medicul
 toate diagnosticele medicale sunt colaborative
-
rolul independent
se concentreaza asupra raspunsului
pacientului la problemele de sanatate
asistenta este capabila sa initieze
independent tratamentul

Identificarea unei probleme de sanatate actuala

sau potentiala

Poate asistenta valida problema si initia

independent, tratament ?

DA NU

Diagnostic de ingrijiri/nursing Problema colaborativa

 9

Formularea  diagnosticul cuprinde 3 parti – se utilizeaza formula:

diagnosticului de P = problema de sanatate, de dependenta
ingrijiri E = etiologia sau cauza
S = semne/simptome prin care se manifesta
exemplu - diagnostic medical = sarcina
- diagnostic de ingrijiri =
P = alterarea confortului
E=din cauza cresterii estrogenilor,scaderii motilitatii
gastrice, scaderii glicemiei
S = manifestata prin greturi si varsaturi
 exista 3 tipuri de diagnostic de ingrijire si anume:
-
diagnostic actual = cand manifestarile de dependenta sunt
observabile, prezente;
-
diagnostic potential = cand o problema poate surveni daca nu
intervenim;
- diagnostic posibil = cand prezenta unei astfel de probleme
nu este sigura
PROBLEMA DE SANATATE
 lista urmatoare cuprinde enunturi ale problemelor:
 10

-
intoleranta la activitate -
alterarea senzorial/perceptuala, vizuala,
-
dificultate in acomodare auditiva, kinestezica, gustativa, tactila,
-
cai aeriene recarcate olfactiva
-
potential pentru modificarea T0 -
alterarea functiei sexuale
-
incontinenta de materii fecale -
tulburari in integritatea pielii
-
alaptare necorespunzatoare -
altrarea modelului de somn
-
tulburari de respiratie -
anxietate
-
scaderea debitului cardiac -
potential de aspirare
-
tulburari de comunicare -
altertarea imaginii de sine
-
tulburari ale comunicarii verbale -
suparare
-
conflict decizional -
supararea anticipativa
-
constipatie -
supararea disfunctionala
-
modificarea potentialului de crestere -
alterarea in crestere si dezvoltare
-
metode ineficiente de a face fata unor -
dificultati in mentinerea sanatatii
situatii -
lipsa de speranta
-
dificultati in activitatea diversa -
hipertermia
-
disreflexie -
hipotermia
-
alterarea procesului familial -
potential pentru infectie
-
oboseala -
potential pentru raniri
-
teama -
deficit de cunostinte
-
deficit al volumului de lichide -
alterarea mobilitatii
-
exces la volumului de lichide -
necooperare
-
tulburari in schimbul de gaze -
alterarea nutritiei mai putin/mult decat
-
neajutorare cerintele organismului
-
sindromul traumei violului -
durere
-
altrarea in indeplinirea rolului -
durere cronica
-
deficit de autoingrijire -
alterarea rolului de parinte
-
afectarea stimei de sine -
tulburari de identitate personala
-
potential de intoxicatie -
alimentatie daunatoare
-
sindromul post-traumatic -
nevoie excesiva de control
-
izolare sociala -
negare sentimentala
-
suferinta spirituala -
dificultati in exprimarea sentimentelor
-
potential de asfixie -
teama de abandon emotional
-
tulburari de deglutitie -
sentiment cronic al insecuritatii
-
termoreglare ineficace -
dificultati sau relatii nesatisfacatoare
-
alterarea procesului gandirii -
sentimente de vinovatie
-
alterarea integritatii tesuturilor -
comportament predispozant
-
alterari in perfuzia tisulara = renala, -
alimentatie dezordonata
cerebrala, cardio-pulmonara, gastro- -
predispozitie la abuz
intestinala, periferica -
dependenta chimica
-
potential pentru traumatisme -
deficitul activitatilor recreative modificat
-
alterarea tipului de diureza -
predispozitii si inclinatii reduse pentru distractii
-
incontinenta urinara -
dificultati in stabilirea si respectarea limitelor
-
retentia urinara -
sentiment constient de notare
-
potential pentru violenta
ETIOLOGIA SAU CAUZA
 11

 identifica ce ar trebui schimbat pentru ca pacientul sa revina la sanatatea optima.

- identificarea exacta a cauzei ajuta asistenta sa selecteze interventiile potrivite, pentru
obtinerea rezultatelor dorite.
- daca problema de sanatate este potentiala, etiologia/cauza poate fi alcatuita din factorii
de risc asociati.
- acestia descriu evenimente si comportamente care expun pericolul de risc si sugereaza
interventii pentru protejarea lui.
- in identificarea cauzei se i-au in consideratie urmatoarele intrebari:
-
care sunt factorii pe care pacientul sau familia ii identifica a determina sau a contribui la
problema ?
-
exista factori legati de stadiul de dezvoltare, prezenta bolii sau schimbarii in stilul de viata,
care ar putea contribui la problema ?
-
alte surse pentru culegerea si analiza datelor (fise medicale, alti profesionisti din sanatate,
literatura consultata) care au identificat factori favorizanti ai problemei ?

SEMNE SI SIMPTOME
sau caracteristici definitorii legate de dovada care sprijina identificarea problemei
 caracteristicile definitorii sunt descrieri ale comportamentului pacientului, fie observate de
asistenta, fie declarate de pacient sau de familie; sunt organizate in grupuri sau modele
de informatii semnificative, care atentioneaza asistenta asupra posibilitatii existentei unei
probleme de sanatate actuale/potentiale la pacient.
- de obicei, prezenta a 2-3 caracteristici definitorii confirma un diagnostic de ingrijire.

ENUNTUL INTREG
este urmatorul = problema de sanatate determinata de etiologie manifestata prin semne si
simptome
 indiferent ca este o problema clinica sau un diagnostic de ingrijrie, enuntul trebuie facut
de o maniera precisa:
-
care este dificultatea si manifestarile sale ?
-
care este etiologia si factorii favorizanti ?
 expresiile “ in legatura” - “datorat” – “cauzat”, permit stabilirea unei selectii intre
manifestarea problemei si originea sa.
- problema va trebui sa fie bine delimitata.
- este improtant sa formulam cauza si apoi sa alegem interventia in consecinta.
- cand etiologia/cauza este necunoscuta, enuntul va fi urmat de mentiunea “in legatura cu o
cauza necunoscuta”.
- acest fapt va incita pe ceilalti membrii din echipa de ingrijiri sa cerceteze originea si
factorii favorizanti, in legatura cu manifestarile problemei.
 este o eroare ca in planul de ingrijire, sa nu fie scris diagnostic de ingrijire, planul va
cuprinde insa, intotdeauna si diagnostic medical.
 12

III.PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
Definitie  determinarea interventiilor asistentei pentru diagnostice specifice,
implica determinarea actiunilor sau activitatilor care vor duce la
obtinerea rezultatelor dorite. Ce ai de gand sa faci pentru a reduce
sau solutiona fiecare diagnostic de ingrijrie pe care l-ai identificat,
astfel ca pacientul sa poata obtine obiectivul formulat ?
 atingerea obiectivului implica reducerea sau eliminarea etiologiei
diagnosticului de ingrijire, interventiile sunt indreptate spre
eliminarea sau reducerea efectelor etiologiei
 criteriile obiectivului este folosit pentru stabilirea interventiilor in plus
 o data ce ai determinat interventiile pe care le vei angaja in
acordarea ingrijirlor de nursing, va fi nevoie sa scrii recomandarile
tale, astfel ca toate colegele-asistenta, care ingrijesc pacientul, sa
aiba instructiuni clare pentru aplicarea/implementarea planului de
ingrijiri
 cand faci recomandarile de nursing, tine seama de:
-
ce ar trebui sa cauti ?
-
ce ar trebui sa faci tu sau pacientul ?
-
ce intruire trebuie sa faci ?
-
ce trebuie sa inregistrezi ?
 13

Etape  procesul de planificare a ingrijirilor are 2 etape:

 obiective a. determinarea sau formularea obiectivelor de atins
 interventii b. stabilirea mijloacelor pentru rezolvare

a. formularea obiectivelor
-
obiectivele permit orientarea interventiilor asistentei si modul cum sa
controleze daca rezultatele sunt obtinute (evaluarea)
-
obiectivele pot fi grupate in 2 categorii:
1. obiective care se refera la starea fizica si fiziologica este vorba de
starea asteptata, dorita, asupra careia pacientul nu are control
voluntar.
- de exemplu prevenirea sau ameliorarea unor disfunctii cum sunt:
febra, vertijul, contractura
2. obiective care se refera la comportament, la tipul de comportament:
 motor = privesc performantele fizice, adica capacitati care se afla
sub controlul voluntar al pacientului;
 cognitiv = care descriu ce va fi capabil pacientul sa inteleaga,
recunoasca, aminteasca, sintetizeze sau evalueze; cuprind orinetarea
temporospatiala, acumularea de cunostinte, dar si revizuirea si
reactualizarea lor;
 afectiv = privesc emotiile, sentimentele, motivatiile pacientului
referitor la starea de sanatate sau boala, la incercarile si
evenimentele trecute, prezente sau viitoare;
 social/interactiv sunt legate de actiunile socilae si relatiile
interpersonale ale pacientului
pentru fiecare problema pot fi formulate unul sau mai multe obiective;
pentru ca obiectivul sa cuprinda criterii de evaluare, enuntul trebuie sa
respecte urmatoarele reguli:
1. va fi centrat pe pacient:
 descrie starea sau comportamentul asteptat de la pacient si nu
activitatea asistentei;
2. va fi realist:
 va tine cont de
-
starea si posibilitatile pacientului
-
conditiile sale de viata
-
de ajutorul pe care-l poate oferi familia si serviciul sanitar
3. va fi observabil:
 formularul va fi o maniera concreta si specifica, adica in termeni
precisi si care permit evaluarea realizarii obiectivului;
4. va fi masurabil:
 pentru a putea sa evaluam gradul de eficacitate, continutul trebuie
sa cuprinda limitele masurabile exprimate, de exemplu un pacient
deshidratat va bea cel putin 1,5 l/zi; sau timpul – secunde, minute,
ore, zi sau volumul – ml, l sau masurabil al distentei – cm, m;
5. va indica intervalul de timp (perioada)
 14

 trebuie sa stim cand se va evalua rezultatul; aceasta notiune permite

in mod egal sa masoare progresul pacientului si sa stimuleze
evaluarea sa. vor fi formulate:
-
pe termen scurt (OTS) ore, zile
-
pe termen mediu (OTM) o saptamana
-
pe termen lung (OTL) saptamani, luni
 un obiectiv ce priveste comportamentul, este enuntat sub forma unei
fraze, ce cuprinde:
-
un verb de actiune (ce)
-
o conditie in care activitatea trebuie sa aiba loc (cum)
-
momentul (cand)
a. stabilirea mijloacelor pentru rezolvare-interventii
-
asistenta medicala alege interventiile privind ingrijirile adecvate
pentru a preveni, a reduce sau a elimina modificarea/alterarea
-
la alegerea interventiilor, se va specifica daca acestea nu comporta
riscuri (care duc la conflicte nedorite, uneori grave) si se va tine
seama si de individ ca personalitate distincta
-
interventiile sunt in functie de gradul de dependenta si posibilitatile
pacientului; nu se vor limita la actiuni de ajutor partial, complet sau
de supraveghere, ci vor contine probleme de educatie pentru
autonomie, comunicarea pentru sustinerea psihosociala ca si
pregatirea pentru intoarcerea la domiciliu – toate fac parte integranta
din planificarea ingrijirilor.

IV. APLICAREA PLANULUI DE INGRIJIRI

Scop – modalitate  Scopul procesului de ingrijiri este de asigura prelucrarea in sarcina

de aplicare globala si personalizata, a ingrijirilor individului
 este indispensabil sa alegi un sistem de organizare care sa permita
fiecarei asistente medicale o responsabilitate totala a unui grup de
pacienti (ingrijiri globale) in loc sa-i dai un numar de sarcini pe care le
va efectua la toti pacientii din serviciu-sectie (ingrijiri de serie)
 aplicarea planului de ingrijiri se realizeaza in practica, in functiile de
modalitate de executie si supraveghere (sarcini date unui ajutor, eleva
sau chiar pacient sau un membru din familie)
 delegarea unor activitati “nu influenteaza” calitatea ingrijirilor si nu
ofera o valoare mai mica sau mai mare in ierarhia sarcinilor/obligatiilor.
ele raman sub responsabilitatea asistentei, care le planifica, le
realizeaza sau le determina realizarea si care controleaza buna
executie, respectandu-se normele de securitate, de confort si de
calitate a ingrijirilor.
 15

V.EVALUAREA REZULTATELOR

Definitie si  inseamna a determina daca pacientul a atins obiectivul stabilit

raspunsuri  este o descriere precisa si o apreciere a a rezultatelor ingrijirilor la
pacient, in functiue de obiectivele stabilite
 consta in a observa starea sau comportamentul pacientului ca urmare a
ingrijirilor acordate, sa culeaga date de la pacient
 evaluarea zilnica a planului de ingrijiri/nursing va trebui sa raspunda la
urmatoarele intrebari:
1. ating interventiile propuse obiectivele intermediate de pacient ?
2. sunt realiste orele si datele stabilite initial ?
3. este necesara modificarea interventiilor de nursing pentru a asigura
realizarea obiectivelor ?
4. este necesara modificarea limbajului din plan sau metode de
comunciare, pentru buna participare a asistentelor medicale din
celelalte schimburi ?
5. este necesara consultarea altui membru din echipa de ingrijiri, pentru
mai multe informatii care sa ajute la identificarea cauzei problemelor
sau la elaborarea interventiilor potrivite pentru realizarea obiectivelor ?
6. exista vreo modificarea in starea pacientului care sa necesite adaugarea
unui nou diagnostic de nursing sau a unei probleme de colaborare ?
7. este necesar sa intervenim in lista de prioritati initiala ?
Concluzii  revederea zilnica a obiectivelorstabilite pentru ziua precedenta cu
pacientul si cu membrul familiei continua sa-i implice in procesul de
reabilitare; le permite, de asemenea, sa-si priveasca in mod realist
propria responsabilitate pentru atingerea scopului si pregatirea
externarii. Le asigura un sentiment de autocontrol. Poate, de
asemenea, sa inlature anxietatea legata de externare si capacitatea de
a controla si dirija starea de sanatate a pacientului
 in practica, etapele/fazele se suprapun, iar cercetarea sistemica a
informatiilor permite sa descoperim aspecte noi la problemele puse
 ca atare, procesul de ingrijiri/nursing, este un porces care se reinoeste
permanent, este un proces ciclic.

NOTA:
 in continuare nevoile fundamentale vor fi infatisate pe baza etapelor de
contact, evaluare, ingrijiri si tehnici acordate de asistenta medicala
pacientului
 16

CAPITOLUL II

NEVOIA DE A COMUNICA

- Definitie, scop (Florian Chiru)……………….

- Comunicare eficace (Florian Chiru)………….

- Comunicare deficitara (Florian Chiru)………….

- Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)……

- Comunicare terapeutica (Letitia Morariu)………

- Interviul (Letitia Morariu)

 17

NEVOIA DE A COMUNICA

Defini¡ie:  reprezintå un act profesional al asistentei medicale pentru

în¡elegerea:
- exprimårilor;
- gândurilor;
- sentimentelor;
- tuturor nevoilor pacientului.
 comunicarea stå la baza procesului de îngrijire determinând
analiza cadrului de referin¡å al pacientului.
Scop:  stabilirea unei comunicåri eficace;
 îndeplinirea obiectivelor de îngrijire;
 necesitå abilitå¡i specifice ¿I aptitudini personale din partea
asistentului medical.

COMUNICARE EFICACE

Condi¡ii de  comunicarea eficientå presupune integritatea func¡iilor

comunicare eficace: senzoriale, verbale ¿I a aparatului locomotor
condi¡ie biofiziologicå:
- evaluarea func¡iei vizuale se realizeazå prin
prezentarea de obiecte, fotografii u¿or de identificat
- evaluarea auditivå se realizeazå prin råspunsuri gen
“Da/Nu” ¿i cuvinte simple date de cåtre pacient la
întrebårile puse
- evaluarea tactilå se realizeazå prin:
- atingere cu tampon de vatå;
- durere prin ac;
- senza¡ia de cald/rece cu ajutorul eprubetelor
cu lichid cald/rece;
- evaluarea olfactivå se realizeazå prin identificarea
diferitelor mirosuri
 comunicarea verbalå este posibilå datoritå integritå¡ii
organelor de fona¡ie
 comunicarea non-verbalå (semne, mi¿cåri, gesturi) este
posibilå datoritå integritå¡ii aparatului locomotor.
condi¡ie psihologicå:
 constå în:
- integritatea
- func¡iilor cognitive;
- memoriei;
- percep¡ie.
 18

- gradul de pregåtire intelectualå al pacientului

- în¡elegerea judecåtorului
 memoria implicå capacitatea de:
- culegere de informa¡ii, evenimente;
- reproducerea cuno¿tin¡elor;
- cunoa¿terea cuno¿tin¡elor;
- reprezentarea cuno¿tin¡elor pe termen:
- imediat
- scurt
- lung
 percep¡ia= reflectarea în mod personal prin factori
senzoriali a elementelor înconjuråtoare.
condi¡ie socio-culturalå:
 este determinatå de:
- personalitatea pacientului;
- obi¿nuin¡e;
- anturaj;
- statut social;
- educa¡ie;
- culturå
Comunicare efectivå:  constå în:
- con¡inut;
-¡elegere ¿I råspuns din perspectiva celeilalte
persoane;
- presie verbalå adecvatå
- comunicare non-verbalå.
Componentele  elaborare, transmitere, receptare, mesaj prin:
comunicårii: - participare;
- ascultare;
- îngrijire;
- sinceritate;
- abilitatea de a accepta;
- råspunsuri;
- întrebåri;
- respect.
Contactul ini¡ial:  ne prezentåm pacientului: cine suntem ¿I de ce suntem
acolo
 ne adresåm pacientului cu numele de familie;
 evitåm intimitå¡ile, adresarea pe ton familiar, glumele
neadecvate.
Contact efectiv:  punem întrebåri “la obiect”
 privim pacientul în fa¡å fårå re¡inere
 cåutåm så fim la acela¿i nivel de înål¡ime cu pacientul
 întreaga aten¡ie o concentråm asupra pacientului;
 privim pacientul în ochi;
 adoptåm pozi¡ia u¿or apleca¡i înainte;
 19

 oferim pacientului senza¡ia de control;

 råspundem cu în¡elegere într-un mod ce denotå implicarea
în profunzime ¿I aten¡ia pe care o acordåm pacientului;
 men¡inem caracterul asertiv al comunicårii prin:
- mimica fe¡ei;
- posturå;
- tonul vocii;
- gesturi;
- con¡inut verbal;
 identificåm prin abilitå¡i personale factorii psihologici:
- emo¡iile;
- nevoile;
- frica;
- opiniile;
- ajutarea lui la participarea la diferite forme de
relaxare - I recreere
 evaluåm corect gradul comunicårii deficitare;
 aråtåm interes fa¡å de pacient ¿I de cele relatate de
acesta;
 cadrul comunicårii este delimitat de neacceptare sau
agresivitate;
 de fiecare datå întâmpinåm pacientul având expresia fe¡ei
de “bun-venit”;
 abordåm o posturå relaxatå, iar atitudinea fa¡å de pacient
este deschiså;
 mimica fe¡ei este relaxatå men¡inând permanent contactul
vizual prin pozi¡ia la acela¿i nivel cu ochii pacientului ¿I
denotå interesare fa¡å de relatårile acestuia;
 tonul vocii aratå respect fa¡å de pacient dar ferm ¿I plin de
încredere fiind adecvat cu gesturile ¿I punctele de vedere
exprimate;
 con¡inutul verbal este:
- sincer
- onest;
- lipsit de fa¡ade false.
 con¡inutul verbal exprimå:
- sentimente de respect;
- în¡elegere;
- acceptare fa¡å de pacient.
 Intrebårile sunt:
- directe;
- deschise;
- în asociere cu scopul dialogului.
 råspunsurile sunt încurajatoare, evitându-se nota neutrå
sau prin caracterul lor så descurajeze conversa¡ia;
 cuvintele cheie le repetåm sau le reformulåm pentru a
 20

ajuta pacientul så extindå problema descriså;

 ritmul conversa¡iei så fie adaptat pacientului ¿I clar în
exprimare;
 întreaga activitate non-verbalå poate fi completatå de
noti¡e fårå întreruperea relatårilor, iar nivelul limbajului så
fie adecvat pentru fiecare pacient în parte
Conversa¡ii  suntem gata så ne recomandåm din nou;
ulterioare:  råspundem cu în¡elegere la con¡inutul emo¡ional;
 cåutåm så ne punem în situa¡ia pacientului;
 abordåm subiectele care îi plac pacientului;
 evitåm råspunsurile care neagå pacientului opinii,
sentimente personale;
 suntem one¿ti atât în informa¡ii cât ¿I în maniera de
comunicare;
 creem ¿I men¡inem un mediu propice pentru ascultare;
 ¡inem cont de mediul socio-cultural din care provine
pacientul;
 ajutåm efectiv pacientul, nu doar pretindem;
 mimica, gesturile, tonul ¿I debitul verbal adecvate în
func¡ie de personalitate pacientului;
 nu ne folosim de timpul pacientului pentru a vorbi noi;
 folosim pauzele pentru evacuarea celor relatate de pacient;
 ascultåm “printre rânduri”;
 nu ne pronun¡åm ¿I nu aducem la cuno¿tin¡å evolu¡ia,
tratamentului sau prognosticul negativ al bolii.
Contactul fizic:  atingem pacientul încet, foarte u¿or ¿I pentru scurt timp;
 atingem numai acele segmente ale corpului care nu au
conota¡ie sexualå:
- mâna;
- bra¡ul;
- umårul.
 în timp ce atingem pacientul, ne exprimåm clar inten¡iile;
 când avem îndoieli cerem permisiunea pacientului;
 semnifica¡ia contactului fizic trebuie så fie de încurajare ¿I
apropiere afectivå fa¡å de pacient.
 21

COMUNICARE DEFICITARÅ

Comunicarea deficitarå este determinatå de perturbarea:

 func¡iilor senzoriale;
 func¡iilor cognitive;
 deficit motor;
 deficit afectiv.

Perturbarea  reprezintå modul deficitaral pacientului de a acumula prin

condi¡iiei intermediul organelor receptoare informa¡iile despre
biofiziologice modificårile din mediul intern sau extern pe care le
transformå în influx nervos.
 dupå preluarea informa¡iilor de cåtre centrii nervo¿i sunt
elaborate råspunsurile cåtre organele efectoare.
Manifeståri (semne senzoriale:
¿I simptome)  deficit al func¡iei vizuale;
 deficit al func¡iei auditive;
 deficit al func¡iei tactile;
 deficit al func¡iei olfactive.
motorii:
 tulburåri ale reflexelor;
- cutanate;
- osteotendinoase;
- mucoase;
- vegetative;
 tulburåri de sensibilitate:
 subiective:
- senza¡ie de în¡epåturi;
- furnicåturi;
- amor¡eli;
- dureri;
 obiective:
-hiperestezie= accentuare anormalå a
sensibilitå¡ii
- hipoestezie= diminuarea sensibilitå¡ii;
- anestezie= pierderea sensibilitå¡ii;
-astereognozie= tulburare privind aprecierea
volumului ¿I formelor obiectelor
 tulburåri de coordonare (ataxie):
- tremuråturi inten¡ionale= tremuråturå amplå a
indexului în proba indice - nas
 tulburåri ale motilitå¡ii:
- parezå= diminuarea for¡ei musculare;
- paralizie= absen¡a for¡ei musculare;
- hemiplegie=paralizia a unei jumåtå¡i de corp;
 22

- monoplegie= paralizia unui singur membru;

- paraplegie= paralizia pår¡ii inferioare a corpului;
- tetraplegie= paralizia celor 4 membre
limbaj:
 lexie= capacitatea de a citi;
 grafie= capacitatea de a scrie;
 acalculie= incapacitatea de a efectua calcule;
 dizartrie= dificultate în articularea cuvintelor;
 anartrie= incapacitatea de a articula cuvintele;
 afonie= pierderea vocii;
 afazie= diminuarea/incapacitatea de a se exprima corect
verbal sau scris
- afazie senzorialå= vorbe¿te dar nu în¡elege;
- afazie motorie= diminuarea/incapacitatea de a se
exprima verbal sau scris.
 alexia = incapacitatea de a în¡elege cuvinte scrise;
 agrafia= incapacitatea de a scrie selectiv
intelect:
 amnezie;
 scåderea puteriide în¡elegere;
 scåderea capacitå¡ii de judecatå;
 lipsa perseveren¡ei.
afectiv:
 apatie;
 confuzie;
 refuz la orice ofertå;
 agita¡ie;
 anxietate;
 depresie;
 fricå;
 pierderea ini¡iativei;
 halucina¡ii olfactive, auditive, vizuale;
 tendin¡å la stare euforicå;
 dezinhibi¡ia unor acte fiziologice (defeca¡ie, mic¡iune în
mijlocul salonului);
 dezorientare temporo-spa¡ialå ¿I în legåturå cu propria
persoanå;
alte tulburåri:
 sfincteriene:
 tulburåri de mic¡iune ¿I defeca¡ie apar în:
- leziunile centrilor medulari (componentå
vegetativå involuntarå)
- leziuni traumatice ale måduvei spinårii, cât ¿I
ai centrilor corticali (componenta voluntarå):
tumori, accidente vasculare cerebrale
 reten¡ie de urinå= mic¡iune par¡ialå sau absentå;
 23

 reten¡ie de fecale= constipa¡ie;

 incontinen¡å urinarå= eliminare involuntarå de
urinå;
 incontinen¡å de fecale= eliminare involuntarå de
fecale
 ale func¡iilor sexuale:
- impoten¡a sau frigitate;
- abolirea erec¡iei;
- erec¡ii persistente;
- erec¡ii nemotivate;
- reten¡ie ejacularå.
 trofice:
- edeme= acumulare de lichid seros în ¡esuturi;
- ulcera¡ii= leziuni cu tendin¡å de a se permanentiza,
ce afecteazå pielea ¿I mucoasele;
- escare cutanate= necroza ¡esuturilor;
- colora¡ie anormalå;
- artroze;
- artropatii;
- fracturi spontane;
- atrofii musculare;
- anchilozå articularå.
Surse de dificultate: de ordin fizic
 lipsa din¡ilor
 afec¡iuni ale aparatului locomotor;
 traumatisme;
 agresiune sexualå;
 accidente vasculare cerebrale;
 consum de alcool, droguri;
 intoxica¡ii medicamentoase;
 pacien¡ii cu mari tulburåri de circula¡ie;
 pacien¡ii cu probleme serioase de deshidratare;
 pacien¡ii afla¡i în ¿oc hiperglicemic;
 pacien¡ii afla¡i în ¿oc hiperosmolaric;
 pacien¡ii asista¡i respirator sau cu pansamente,
interven¡ii chirurgicale, etc.
de ordin psihic:
 anxietate, stress;
 lentoare în gândire;
 crize de pierdere a con¿tien¡ei;
 dezorientare;
 stare de hipercitabilitate nervoase;
 neglijarea fa¡å de propria persoanå.
de ordin sociologic:
 condi¡ii de via¡å ¿I muncå defavorabile;
 mediu toxic;
 24

 poluare;
 ståri conflictuale;
 interdic¡ii religioase;
 antecedente personale ¿I heredocolaterale;
 educa¡ie ¿I culturå total deficitare;
 statut social ¿I material defavorabil;
 autoizolare, singuråtate.
Interven¡ii deficitare:  minimalizåm faptele sau emo¡iile relatate de pacient;
 personalizåm întrebårile ¿I problemele relatate;
 universalizåm în¡elegerea problemelor;
 dezaprobåm relatårile pacientului;
 dåm dovadå de prejudecå¡i;
 producem confuzie prin ne¿tiin¡a folosirii întrebårilor;
 judecåm subiectiv cele relatate;
 nu oferim alternative.
Comunicare  în func¡ie de felul ¿I localizarea leziunii cerebrale sunt
deficitarå datoritå afectate:
tulburårilor de - recep¡ia auditivå- verbalå;
vorbire: - expresia verbalå;
- lexia= capacitatea de a în¡elege cuvinte scrise;
- grafia= capacitatea de a scrie selectiv;
- calculia= capacitatea de a efectua calcule;
- mimica gurii ¿I fe¡ei.
 lezarea lobului temporal al emisferei dominante duce la
alterarea limbajului logic= afazie
Reeducarea  efectuåm cu pacientul exerci¡ii de exprimare specificå;
tulburårilor de  stabilim interrela¡ia stimulare- råspuns;
vorbire de tip afazic:  instituim reeducarea tulburårilor de vorbire ale pacientului
cât mai precoce;
 individualizåm terapia pentru fiecare pacient în parte;
 sus¡inem reeducarea tulburårilor de vorbire prin reabilitare
fizicå;
 educåm ¿I ne asiguråm colaborarea familiei;
 efectuåm cu pacientul exerci¡ii de memorare;
 efectuåm cu pacientul exerci¡ii pentru numirea diferitelor
obiecte (anomia= imposibilitatea pacientului de a numi
obiectele);
 rela¡ia pacient-terapeut så nu fie de tipul ofi¡er-soldat;
 utilizåm forme variate de exprimare sau construc¡ii
gramaticale ;
 evitåm corectarea particularitå¡ilor de dialect;
 selectåm tulburårile de exprimare ¿I con¿tientizåm
pacientul asupra lor fårå al descuraja;
 trecem progresiv de la etapa de debut a reeducårii afaziilor
la tehnici complexe de reeducare a caren¡elor gramaticale
 25

¿I de exprimare;
 tulburårile limbajului scris merg în paralel cu tulburårile
limbajului oral înså programul de reeducare este constituit
diferit constând în alte cerin¡e;
 cåutåm a dezvolta gândirea asociativå a pacientului, etc.
 26

Nesatisfacerea nevoii de a comunica afecteazå buna rela¡ie cu celelalte nevoi.

A se mi¿ca, a avea o  disconfort ¿I degradarea mobilizårii prin comunicare

bunå posturå: deficitarå
A-¿i men¡ine  lipsa culegerii de date ¿I a implementårii interven¡iilor
temperatura corpului datoritå comunicårii deficitare
în limite normale:
A respira:  diminuarea/incapacitatea de a relata
 despre respira¡ia ineficace
A mânca ¿I a bea  deficit de alimenta¡ie prin diminuarea/incapacitatea de a
comunica cå îi este foame/sete
A elimina  deficit de eliminare prin diminuarea/incapacitatea de a-¿i
exprima nevoia;
A dormi, a se odihni  imposibilitatea exprimårii lipsei de odihnå, somn, etc.
A se îmbråca ¿I  imposibilitatea exprimårii obiceiurilor ¿I preferin¡elor
dezbråca vestimentare
A fi curat, a avea  tulburåri trofice ¿I cutanate prin
tegumentele intacte: diminuarea/incapacitatea de a relata cå este ud-murdar
A evita pericolele  imposibilitatea exprimårii nevoilor fricii, opiniilor, etc.
A tråi conform  alterarea func¡iilor de comunicare face imposibilå
propriilor convingeri participarea la serviciul religios
spirituale
A se realiza  izolare prin dificultatea de a comunica
A se recreea  diminuarea/incapacitatea de a participa la activitå¡i
recreative
A învå¡a  ignorarea reeducårii tulburårilor de vorbire ¿I
comunicare.
 27

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
– apreciere -
Identificarea  probleme posibile:
problemelor -
alterarea identitatii personale
-analiza - -
capacitate de comunicare slaba
-
alterarea comunicarii verbale
-
necooperare
-
lipsa de incredere
-
comunicare verbala deteriorata
-
plangeri despre ……
-
agresivitate
-
singuratate
-
comunicare ineficace la nivel =senzorial, motor, intelectual, afectiv
 diagnostic de ingrijiri prealabile = P.E.S.
1. comunicare verbala deteriorata
-
referitor la reducerea circulatiei sanguine la nivelulul creierului, bariere
fizice (tumori pe creier), traheostomie, defect anatomic (palato-schizis),
bariere psihice, diferente culturale
-
mod de manifestare = balbaiala, incoerenta, bolboroseli; nu poate vorbi
sau nu vorbeste, dificultati in articulare, in pronuntare sau la formarea
propozitiilor, dispnee, dezorientare, logoree
2. plangeri
-
referitor la diagnosticul si pierderea starii de sanatate, a autonomiei
-
mod de manifestare = abordarii repetate despre boala, despre ce va
urma, frica, neincredere in tratament si intr-o evolutie favorabila, in
recuperarea autonomiei
3. necooperarea
-
referitor la neadaptarea la rol, la modalitatile de recuperare
-
mod de manifestare = plangeri, frica de durere, lipsa de interes si
incredere in ingrijiri, amanari, refuz.
Planificarea  obiective potentiale
ingrijirilor pacientul:
-
sa demonstreze cresterea abilitatii de a comunica
-
sa comunice zilnic propriile observatii
-
sa demonstreze ca a inteles necesitatea comunicarii
-
sa aiba incredere in echipa de ingrijiri
-
sa prezinte vederea buna prin conectarea viciilor de refractie
-
sa-si conecteze din timp abaterile de la vorbirea corecta (exercitii
logopedice)
-
sa fie informat despre boala, evolutie sau investigatii
-
va promova comunicarea cu familia
-
isi vademonstra propriile sentimente
 28

-
sa fie echilibrat psihic
-
sa diminueze nelinistea legat de dificultatea in comunicare, de boala
-
sa comunice cu altii in mod eficient
-
sa pronunte corect anumite cuvinte uzuale
-
sa exprime mesajele nonverbale
-
sa formuleze fraze complete
-
sa recunoasca membrii familiei si a echipei de ingrijiri
-
sa initieze o conversatie
-
sa exprime ameliorarea comunicarii
Aplicarea  interventii generale:
ingrijirilor -
observarea comportamentului pacientului individual sanatos
-
depistarea unor deficiente senzoriale si motorii tulburarii auditive,
vizuale, sexuale, endocrine, locomotorii
-
observarea expresiei fetei
-
realizarea interviului/anchetei, ce ofera culegerea de date despre individ
si care permite o selectie si o evaluare corespunzatoare
-
comunicarea normala sau non-verbala cu pacientul
-
observarea comunicarii perturbate
-
metode de comunicare non-verbale de aplicat
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
gradul de cunostinta
-
gradul de dependenta
-
tipul de comunicare =verbala sau non-verbala
-
plangeri
-
tipul de vorbire, limbajul
-
atitudinea
-
poate sau nu controla mediul
-
mentine contactul cu familia
-
este inteles
-
este capabil sa-si exprime dorintele, nevoile, parerile
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate
 29

COMUNICAREA TERAPEUTICA = asistenta medicala – pacient

Generalitati  in general asistentele medicale-nursele au o bună intuiţie a stării afective

a pacienţilor.
- această capacitate de a se sincroniza emoţiilor este considerată de mulţi
ca fiind intuiţia de fapt, ea apare deoarece asistentele sunt obişnuite să
observe şi să evolueze comunicarea nonverbală a pacienţilor = indiciile a
bea perceptibile pe care le oferă ochii, vocea, dispoziţia sufletească şi
poziţia corpului.
- când apariţia lor lângă patul pacienţilor se combină cu o bună judecată şi
cu priceperile de evaluare, acestea devin deseori primele care îi identifică
pe pacienţii care necesită un sprijin moral în acordarea lor faţă de boală
sau faţă de noile situaţii în viaţă.
 cu toate că mulţi pacienţi răspund bolii fizice cu reacţii adaptive normale
mulţi alţii îşi găsesc capacităţile de adoptare modificate/reduse, la apariţia
bruscă a unei boli catastrofale.
- cei cu o personalitate imatură pot să necesite, de asemenea, un sprijin
suplimentar pe durata spitalizării, chiar dacă boala în sine nu este
considerată ca ameninţătoare pentru viaţă de către personalul spitalului.
- internarea în spital, indiferent de motivele acesteia, reprezintă o
experienţă ameninţătoare pentru multe persoane.
 uneori, familiile pacienţilor necesită un plus de atenţie din partea
personalului de îngrijiri din spital.
- daca un membru al familiei este pe moarte, este bolnav cronic, se află
într-o secţie de terapie intensivă sau este în aşteptarea unui diagnostic
virtual ameninţător, familia o caută pe asistentă pentru a înţelege situaţia
şi pentru a-şi exprima îngrijirea.
- relaţia interpersonală stabilită de asistentă cu pacienţii şi cu membrii
familiilor lor, poate promova adaptarea din partea tuturor acestor
persoane.
 posedând o temeinică cunoaştere a teoriei comunicării terapeutice şi
abordând o atitudine caldă, apropiată, faţă de pacienţi, asistentele se vor
afla în situaţia deosebit de favorabila de a ajuta pacientul; se pot preveni,
astfel, apariţia unor serioase complicaţii afective şi fizice în timpul
spitalizării sau după externarea pacientului, îndepărtând o parte din stresul
emoţional cauzat de boală.

Scop  scopul unei comunicări afective este înţelegerea şi răspunsul din

perspectiva celeilalte persoane
 cheia unei bune comunicări constă în:
-
conţinut
-
înţelegere
-
expresie verbală
-
comunicare non-verbală
 30

Principii  comunicarea este esenţială în desfăşurarea procesului de îngrijiri/nuring;

generale este un proces dinamic care include elaborarea, transmiterea şi receptarea
mesajului
T
E R
 asistenta va ţine cont de următorii factori care influenţează comunicarea:
1. percepţia bazată pe experienţă, conduce la transmiterea,
înţelegerea şi receptarea mesajului
2. valoarea personală influenţează exprimarea ideilor şi modul în
care acestea sunt înţelese de cel ce le receptează
3. o comunicare eficientă este obişnuită când ea este realizată în
funcţie de nevoile obiective ale pacientului
4. nivelul socio-cultural al pacientului influenţează comunicarea
verbală şi non-verbală
5. nivelul de cunoştinţe este produsul dezvoltării şi educaţiei ce
influenţează comunicarea prin abilitatea de înţelegere a sensului
mesajului
6. relaţiile şi valorile ce comunică determină stabilirea metodelor şi
stilurilor celor mai eficiente de comunicare
7. comunicarea este mai eficientă dacă modul în care are loc
discuţia este liniştit, fără zgomot sau alţi factori care conturbă
disenţia
8. cele mai cunoscute mijloace de comunicare sunt cele verbale şi
cele non-verbale:
a. o comunicare verbală eficientă se realizează prin:
-
controlul asupra înţelesului cuvintelor folosite
-
intonaţia vocii
-
claritatea vorbirii
-
ritmul conversaţiei
b. o comunicare eficientă nonverbală se realizează prin:
-
prestanţă
-
poziţia corpului
-
expresia feţei
-
folosirea mâinilor
-
atingerea persoanei
-
folosirea distanţei corespunzătoare
 abilitatea în comunicare este utilă în procesul de îngrijiri/nursing, în toate
tipurile de relaţii:
-
asistentă/pacient
-
asistentă/asistentă
-
asistentă/medic
-
asistentă/familie etc
 31

 comunicarea cu pacientul în scop terapeutic este o acţiune de nursing

deliberată pentru:
-
realizarea scopurilor propuse prin acordarea
îngrijirilor
-
dezvoltarea unor interrelaţii de intrajutorare, în
care comunicare
-
cu pacientul se va baza pe abilitate, simpatie,
căldură sufletească
 relaţia de întrajutorare are 3 faze:
a. faza primară = orientată asupra nevoilor pacienţilor; exprimarea lor –
plan
b. faza de lucru = comunicare – intreţinerea ei; ajută pacientul să-şi
exprime gândurile, sentimentele, obiceiurile
c. faza terminală = asistenta şi pacientul, favorizează împreună atingerea
scopurilor îngrijirilor şi asigură înlăturarea neliniştii sau
sentimentului de abandonare
 32

Medote de  comunicarea in scop terapeutic, necesită din partea asistentei metode

comunicare selective şi specifice de comunicare
- selective -
liniştea este necesară pentru organizarea gândurilor şi observării
-
specifice pacientului
-
ascultarea atentă a pacientului conduce la înţelegerea totală a
mesajului lui verbal sau nonverbal
-
dacă se arată înţelegere, pacientul se exprimă liber şi deschis
-
parafrazările, expresiile, exemplele, determină răspunsuri din
partea pacientului şi provoacă – determină o comunicare viitoare
-
precizările ajută la reţinerea inflamaţiilor importante
-
îndreptarea atenţiei către problemele specifice
-
oferirea informaţiilor încurajează comunicarea şi oferă pacientului
date importante
 comunicarea eficientă este împiedicată de:
-
opinii personale, false încurajări, reacţii de apărare, dezaprobări,
întrebări de genul “da, de ce ?”, schimbarea nejustificată a
subiectului de discuţie, oprirea comunicării prin fraze nemotivate
-
boala cere adesea schimbarea şi adoptarea pacientului la noile
condiţii de viaţă, iar comunicarea lui cu asistenta îl ajută prin
creşterea înţelegerii şi a acceptării
-
în relaţia cu copii, comunicarea cere îndemânare aparte bazată pe
înţelegerea nivelului de dezvoltare
Norme de  pentru a realiza tot ce ne propunem în comunicarea noastră cu pacientul,
adresabilitate trebuie să dăm dovadă nu numai de abilitate, cunoştinţe şi înţelegere, dar
si să cunoaştem nişte norme de adresabilitate, şi anume:
1. contactul iniţial
-
indicăm cine suntem şi de ce suntem aici
-
trimitem pacientul la surse adecvate daca nu putem răspunde la
unele întrebări
-
ne prezentăm cu titlul/funcţia noastră profesională şi cu numele de
familie
2. conversaţiile nedorite
-
dacă este nevoie ne prezentăm (recomandăm) din nou
-
începem să facem aluzie la subiecte care plac celeilalte persoane
-
punem întrebări după caz
-
folosim o terminologie corespunzătoare
3. cum folosim întrebările
-
punem întrebări la obiect
-
ne concentrăm atenţia asupra celui care răspunde
-
oferim persoanei în cauză, senzaţia de control
4. nu trebuie să minimalizăm orice informaţie, trebuie să:
-
reflectăm asupra emoţiilor şi să investigăm corect faptele şi datele
situaţiei
-
ne concentrăm asupra pacientului prin întrebări şi înţelegerea
problemelor fără a face universalizare
-
reflectăm asupra circumstanţelor atenuate
 33

judecăm informaţiile, să ascultăm cu respect şi să încurajăm

-

cunoaşterea de sine a pacientului

5. dacă comunicarea verbală este completată şi de contactul fizic rezultatele
dorite sunt mai bune dacă:
-
atingem zone ale corpului care nu au nici-un fel de conotaţie
sexuală (mâna, braţul, umărul)
-
atingerea va fi uşoară, scurtă, cu blândeţe
-
dacă există îndoieli ale pacientului asupra înţelegerii acestor gesturi,
vom cere permisiunea
-
în timp ce atingem, vorbim pentru a dovedi claritatea intenţiilor
noastre
Rolul asistentei  asistenta medicala are o multitudine de roluri de comunicare:
medicale in 6. recunoaşterea şi “traducerea” reacţiilor emotive ale pacientului
comunicare (variaţii ale ritmului respirator, şi cardiac, prezenţa cianoze,
prezenţa modificărilor în expresia feţei)
7. stimularea pacientului să participe, să se exteriorizeze şi să
stabilească relaţii umane, corespunzătoare
8. dezvoltarea mijloacelor eficace de comunicare la cei cu handicap –
muţi, surzi, orbi
9. permiterea manifestărilor emotive care “elibereaza pacientul de
tensiuni psihologice”
10. câştigarea încrederii pacientului şi aparţinătorilor
11. sprijinirea pacientului pentru a se cunoaşte, a se înţelege, a
renunţa la obiceiuri nefolositoare sau de a accepta condiţia sa (de
bolnav)
12. reducerea impactului psihologic produs de imbălnăvire sau de boala
 34

INTERVIUL –ghid pentru asistenta medicala

Definitie 
este o întâlnire faţă în faţă un dialog – asistentă medicală şi pacient –
pentru susţinerea unei conversaţii, în vederea obţinerii unor informaţii.
Sunt utilizate numeroase deprinderi în funcţie de scopul, percepţia şi
abilitatea celui implicat.
Notiuni generale  climatul stabilit influenţează interviul:
-
asistaţi un interes deosebit faţă de cerea ce spune pacientul,
ascultaţi atent
-
increderea este realizată prin
- apropiere
- răspuns la tot ce se spune
- deschidere faţă de problemă
- atentie
- asigurarea confindentialitatii
-
determinaţi obiceiurile, sentimentele, cunoştinţele pacientului în
mod cât mai eficace şi mai plăcut posibil
-
o atitudine de acceptare apropiată, de înţelegere cuplată cu
obiectivitate, asigură rezultatul aşteptat
-
prezentaţi-vă cu nume, funcţie şi spuneţi pacientului motivele
acestui dialog/interviului
-
staţi cât mai confortabil în timpul dialogului-interviului
 folosiţi întotdeauna un sistem de înscriere a informaţiilor primite, foarte
precis, nu vă bazaţi pe memorie
 amintiţi-vă că necesităţile şi scopurile ambelor părţi –pacient şi asistentă –
asigură rezultatul unui interviu
 nu întrebaţi chestiuni la care răspunsul este dat, dar dacă este necesar să
reveniţi pentru acurateţea răspunsului – a problemei
 este responsabilitatea celui ce dă interviul, să menţină discuţia “trează-vie”
 observaţi dacă pacientul oboseşte; folosiţi momente de pauză
 practicaţi/folosiţi interviul, acesta vă va permite să stăpâniţi această
tehnică/acest procedeu şi vă va ajuta să identificaţi şi să corectaţi
“punctele slabe”.
- cu cât veţi folosi mai mult interviul, cu atât veţi deveni adeptul lui.
Utilizarea  folositi intrebari:
intrebarilor 1.directe, ca să obtineti informaţii specifice de ex. “ce vârstă aveţi ?, cand vaţi
cunoscut
2.care să încurajeze comentariile persoanei sau exprimarea sentimentelor =
de ex. “ce simţiţi în legătură cu ?”, “puteţi să-mi spuneţi mai multe despre
aceasta ?”
3.deschise, care să permită pacientului să spună tot ce gândeşte = de ex.
“despre ce doriţi să vorbim ?”, “ce a-şi putea face ca să vă simţiţi bine ?”
 35

Cum se asculta  ascultaţi ce spune despre fapte şi înţelesul acestora

 concentraţi-vă asupra pacientului şi ceea ce spune acesta
 să nu vă fie frică de perioadele de linişte (f.răspuns imediat); aşteptaţi
suficient pentru ca pacientul să răspundă în felul său
 ascultaţi, apoi consemnaţi; priviţi pacientul în ochi
 ascultaţi plini de înţelegere
 nu uitaţi = “înţelegerea se află în oameni, nu în vorbe”
Alte deprinderi  utilizaţi toate deprinderile privind comunicarea verbală sau nonverbală în
timpul interviului. Individul foloseşte mişcări ale capului, braţelor, ochilor,
trunchiului, etc.

INTERVIUL SI CULEGEREA DE DATE IN FUNCTIE DE NEVOILE FUNDAMENTALE

 36

A RESPIRA  camera
-
aerisită, curată, umedă, luminozitate
 mediu
-
curat, poluat, fumător, două ţigări/zi
 respiraţia – bună, jenă, durere, tuse, secreţie nazală, bronsică,
expectoraţie, hemoptizie, transpiraţie
-
mod de respiraţie = nazal, intubat, ventilat mecanic cu O2,
trahestomie
-
observaţii generale = ritm, frecvenţă, amplitudine, zgomote
respiratorii, dispnee, facies, culoarea tegumentelor, temperatura
extremităţilor

-
mijloace de masurare a respiraţiei = da, nu, foloseşte – care
-
membri de familie cu afecţiuni pulmonare
-
alergii respiratorii, alergeni, animal la domiciliu
-
sporturi practicate
A SE ALIMENTA  mod de administrare
SI HIDRATA -
autonom, ajutat, dependent, sprijinit de familie, natural, gavaj,
sondă, fistulă, perfuzie
-
dieta = da, nu, înţeleasă, respectată, parţial respectată
-
apetit –da, nu, cauza inapetenţei
-
mese regulate = da, nu, cauza, nr.mese/zi
-
mănâncă între mese = da, nu, rar, des, foarte des, ce anume
-
foame nocturnă = da, nu, cauza, ora, forma de manifestare
 dificultăţi:
-
mascticaţie, deglutiţie, digestie, flactulenţă, meteorism, durere,
surplus alimentar, posturi = da, nu, rar, des, foarte des, observaţii
 mod de hidratare:
-
cantitate = suficient, insuficient
-
sete – da, nu, rar, des, foarte des
-
lichide preferate = ceai, sucuri, compot, apă minerală, apă potabilă,
sifon, etc
 alimente interzise
 alergii alimentare = da, nu, la ce, reacţia
 consum zilnic = lapte, produse lactate, unt, margarină
= pâine albă, cereale, cartofi fierţi
= fructe proaspete, compot, sucuri, salate crude, fierte
= conserve
= carne de porc, vită, pui, peşte, ficat, altele
= dulciuri
=băuturi –cantitate (în pahar/ceşti) de apă, ceai, cafea,
etc
 factori de influenţă:
-
stress, durere, nervozitate, agitaţie, nelinişte, boli, atmosfera din
timpul mesei, constrângeri
 obişnuinţe alimentare: care sunt
 37

 observaţii generale
-
aspectul limbii, a mucoasei bucale
-
aspectul pielii, starea tegumentelor
-
reacţii alimentare
-
data apariţiei problemei
 38

A ELIMINA  mod de eliminare:

-
autonom, ajutat, dependent, WC, bazinet, sondă, stomă,
incontinenţă
 urina
-
frecvenţa micţiunilor, ziua, noaptea
-
cantitate, aspect, culoare
-
cu sânge albumină, glucoză, ph, densitate
-
dificultăţi de urinare, durere
 scaun
-
frecvenţă, cantitate, consistenţă, aspect, culoare, conţinut de
paraziţi, obişnuinţe
-
dificultăţi de defecare, durere, hemoroizi, constipaţie, diaree,
melenă
-
eliminare –spontan, laxativ, clismă, alte mijloace
 transpiraţie
-
abundentă, puţin abundentă, durată, caracteristici
 menstruaţie
-
frecvenţa ciclului, durata, caracteristici
 factori de influenţă
-
emoţii, mediu, spitalizare, durere, stress, stare de agitaţie,
imobilizare, constrângeri fizice, etc
 observaţii generale
-
data apariţiei problemei
-
suferinţa care afectează eliminarea
-
mijloace folosite pentru uşurarea eliminării = băuturi, alimente,
exerciţii fizice, etc
A SE MISCA, A  deplasare
PASTRA O BUNA -
mod = autonom, ajutat, dependent, cu uşurinţă, da/nu, cauza
POSTURA -
mijloc = fotoliu rulant, targă, cârje, cadru, baston, ajutor, etc
-
obişnuinţe = mers pe jos, loc drept, scări, pantă, cu maşina,
cutransportul în comun
 factori ce influenţează mobilitatea
-
durere articulară, anchiloză, invaliditate, gradul ei
-
proteze de membre, aparat ghipsat, fractură veche consolidată
-
localizare, emoţii, activitate cardiacă/respiratorie, tremurături
-
rezistenţă la oboseală – bună, medie, scăzută
 observaţii generale
-
data apariţiei problemei
-
dreptari, stângaci, modificări în timpul deplasării
-
valorile P, T, R, altele
-
crampe musculare – da, nu, ocazional, rar zilnic, frecvent
-
se întoarce singure în pat – da, nu
-
se ridică singur – da, nu
-
se aşează singur – da, nu
 exerciţii fizice
-
da, nu, ocazional, zilnic, durata, tipul, sport practicat
 39

 dificultăţi în menţinerea unei poziţii

-
aşezat, culcat, în picioare – da, nu, cauza
 mijloace de mobilizare/menţinere a unei poziţii
-
exerciţii fizice, masaje
-
sisteme de elongaţie
-
aparat ghipsat
-
alte activităţi recomandate de medic
 40

A DORMI, A SE  obisnuinţe
ODIHNI -
doarme – da, nu, bine, cauza
-
probleme de adormire, treziri matinale, coşmaruri, somn neregulat,
somnambulism, ore de somn, ore de siestă, ora de culcare, ora de
trezire
-
obiceiuri de culcare – da, nu, lumină, întuneric, semiobscuritate,
muzică (da, nu, ce gen), insomnii (da, nu, foarte des, periodic,
cauza)
1. somnifere – da, nu, ocazional, nou, des, zilnic, doza,
produsul
 factori de influenţă
-
emoţii, nervozitate/agitaţie, durere, stress, nelinişte, zgomot,
lumină, surescitare nervoasă, diureză nocturnă, probleme digestive
 observaţii generale
-
atitudine în faţa durerii – vorbeşte tare, preferă medicamente
-
utilizează tehnici de relaxare – da, nu, care, nu cunoaşte
-
anturajul favorizează odihna – da, nu, cauze
-
data apariţiei problemei
A FI CURAT, A-  aspect general
SI PROTEJA -
pielea
TEGUMENTELE -moale, uscată, umedă, grasă, sensibilă, caldă
-cu leziuni – da, nu, care, eczeme, pustule, macule, papule, etc
-cu prurit, edeme, plăgi, placarde, etc
-
tegumente
-aspecte, culoare
-
parul
-aspect, lungime, culoare, alopecie, normal, gras, uscat, lucios,
mat,
friabil, parazitat
-
unghiile
-curate, murdare, îngrijite, friabile
 obişnuinte de igienă personală
-
toaletă/baie – duş, la cadă, zilnic, periodic, ocazional, săptămânal
-
igiena cavităţii bucale – da, nu, rar, des periodic, după mese,
dimineaţa, seara, singur, ajutat, dependent
-
se rade – da, nu, zilnic, asistat, ajutat, depdenent, cu lamă, cu
brici, cu aparat electric
-
igiena părului –da, nu, zilnic, săptămânal, lunar, periodic, singur,
ajutat, dependent, se piaptănă –da, nu, singur, ajutat, dependent
-
igiena unghiilor – nu, da, rar, des, foarte des, singur, ajutat,
dependent, tăiat scurt, etc
 dificultăţi
-
boli diverse
 importanţa acordată igienei = da, nu, foarte puţin, mult, foarte mult,
utilizează ustensile/obiecte proprii, execută corect îngrijirile
 observaţii generale
 41

-
alergii tegumentare – da, nu, la ce, restricţii
-
boli de piele – care, stomă, durere, de cînd au apărut, formă de
manifestare
-
gradul de educaţie privind respectarea regulelor de igienă – fără,
slab, obişnuit, crescut, excepţional
-
alte influenţe
-
data apariţiei problemei
 42

A SE IMBRACA  capacitatea de realizare: singur, cu ajutor, dependent

SI DEZBRACA  iportanţa acordată nevoii – da, nu, foarte puţin, puţin, mult
 mod de a se îmbrăca/dezbraca:
-
adaptat - da, nu, cauza, rar, des, foarte des
-
după anotimp – da, nu, cauza
-
după vârstă – da, nu, cauza
-
după circumstanţe –da, nu, cauza
-
altele
 dificultăţi de a se îmbrăca/dezbraca:
-
financiare
-
restricţii de modă
-
uniformă
-
boli
-
credinţe
-
constrângeri fizice
-
altele
 incălţăminte:
-
caracteristici = comodă, modernă, clasică, obişnuită, cu toc, fără
toc, adaptată momentului, specială, ortopedică
 observaţii generale:
-
alergii cunoscute = bumbac, mătase, blană naturală, blană
sintetică, etc
-
data apariţiei problemelor
A EVITA  mijloace de prevenire a pericolelor
PERICOLELE -
acuitate vizuală şi auditivă
-
imobilizare la pat
-
orientare în spaţiu, în timp
-
supraveghere
-
tratamente
-
intervenţii
-
altele
 boli transmisibile în medi: da, nu, care
 factori de influenţă
-
auz, văz, dezorientare,
-
nelinişte, descurajare, fobic, emoţii, dispnee
-
schimbări familiale –da, nu, separare, divorţ, boală, deces,
schimbare de domiciliu
A COMUNICA  modalităţi
-
de exprimare = orală, scrisă, gesturi, atitudine personală,
înţelegere
-
de comunicare = auditivă, vizuală, verbală, scrisă, gesturi
 dificultăţi de comunicare
-
ochelari, proteză oculară, lentile de contact, aparat auditiv, aparat
ortopedic, etc
-
locuieşte singur, cu adulţi, cu copii
 comunică cu
 43

-
soţ, soţie, copii, părinţi, fraţi
-
prieteni, vecini, rude, colegi, alte persoane
 atitudinea
-
familiei faţă de bolnav
-
bolnavului faţă de familie
-
personalului din spital faţă de bolnav
-
bolnavului faţă de personal
-solicită ajutor –da, nu
-acceptă ajutor –da, nu, cauza
-se confesează –da, nu, cui, motivaţia
-preferă singurătatea –da, nu, vor des, foarte des,
motivaţia
-foloseşte singurătatea ca mijloc de exprimare şi
comunicare –da, nu, rar, des, foarte des
-este o persoană tristă –da, nu, rar, des, foarte des
-este o persoană supărătoare faţă de ceilalţi
-este o persoană încrezătoare în ceilalţi
 probleme de comunicare
-
tulburări de comportament
-
durere
-
momente diferite de viaţă
-
dezordine
-
dificultatea de a recunoaşte
-
limba vorbită
-
altele
 44

A ACTIONA  acţiuni şi atitudini care reflectă

DUPA -
grija faţă de propriile interese
CREDINTELE SI -
grija faţă de nevoile altora
VALORILE SALE  factori de influenţă
-
gesturile şi atitudinile corporale
-
căutarea, corectarea sensului vieţii şi a morţii
-
dorinţa de a comunica cu fiinţa supremă
-
emoţiile, cultura
-
apartenenţa religioasă
-
familia, anturajul
-
spitalizarea
-
boala
 obişnuinţe
-
credinte
-asistarea la ceremonii religioase –da, nu, care, când
-folosirea de obiecte religioase –da, nu, care
-
religie = da, nu, care
-vorbeşte despre ea –da, nu, cauza
-citeşte scrieri religioase, spirituale –da, nu, care
-
ritualuri = da, nu
-
apartenenţă la grup –da, nu
 doreşte
-
să vorbească cu – preot, rabin, alt reprezentant al cultelor
-
să participe la slujbe religioase –da, nu, de ce
-
să asculte la radio sau să urmărească la TV slujbe religioase –da,
nu, de ce
-
să fie împărtăşit –da, nu
A SE REALIZA * modalităţi -
-
integritatea fizică şi psihică
-
autocritica = da, nu, cauza
-
luarea de decizii = da, nu, cauza
-
stima de sine = da, nu, cauza
-
manifestări de mulţumire = da, nu, cauza
-
ambiţie, motivaţie = da, nu, cauza
-
roluri sociale = da, nu, cauza
 comportament:
-
legat de stadiul de dezvoltare = copil
= adolescent
= adult
= persoană vărstnică
-
legat de capacităţile proprii
 activităţi
-
preferate, detestate = da, nu, care, de ce
-
fizice, sociale, culturale –da, nu, care
-
şcolare, profesionale, sportive, yoga – da, nu, care
 capacitate de adoptare/interesare socială –da, nu, cauza
 45

 factori de influenţă
-
starea de sănătate, de nelinişte –da, nu, care
-
neîncredere, eşec, regulamente impuse –da, nu, care
 observaţii generale
-
face parte dintr-o societate –da, nu, care
-
are program de lucru şi odihnă –zilnic, săptămânal, concediu –da,
nu, când
-
are sentimentul utilităţii –da, nu, de ce
-
este mulţumit de programe/activitate proprie –da, nu, cauza
 46

A SE RECREEA  modalităţi:
-
singur,
-
în grup restrâns,
-
în colectiv,
-
în familie,
-
altele
 activităţi preferate:
-
da, nu, care
-
colective –da, nu, care
 activităţi recreative:
-
da, nu, care –teatru, film, opera
-
video, TV
-
lectură
-
sport
-
altele
 are capacitatea de a intra în contact cu alţii – da, nu, cauze
A INVATA  nivel de educaţie
-
şcolarizare impusă,
-
preferată,
-
de specialitate,
-
altele
* cunoaşte -da, nu, foarte puţin, bine, foarte bine
-boala şi efectele ei
-motivele spitalizării
-examenele radiologice
-explorări funcţionale specifice
-teste-analize de laborator
-operaţia/intervenţia chirurgicală
-consecinţele acesteia
-tratamentul medicamentos
-intervenţiile asistentului
-perioada de convalescenţă
-perioada de recuperare
 alte probleme de sănătate cunoscute –da, nu, înţelese, care
-
cunoaşte mediul spitalicesc –da, nu
-
cunoaşte termenii medicali –da, nu, puţin
-
cunoaşte medicamentele specifice –da, nu, puţin
-
cunoaşte tratamentul igieno-dietetic –da, nu, pentru
 observaţii generale
-
are capacitate de a învăţa –da, nu, cauza
-
are mijloace de învăţare –da, nu, cauza
-
are sugestii referitoare la mijloacele de a face acomodarea la spital
mai uşoară –da, nu, care
 47

CAPITOLUL III

NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

-
Definitie, scop (Florian Chiru)……………

-
Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Florian Chiru)……………

-
Patul pacientului (Gabriela Chiru)……………

-
Pregatirea si schimbarea patului (Gabriela Chiru)……………

-
Mobilitate normala (Florian Chiru)……………

-
Pozitiile pacientului (Florian Chiru)……………

-
Schimbarile de pozitie ale pacientului (Gabriela Chiru)……….

-
Mobilitate deficitara (Florian Chiru)……………

-
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)……….

-
Mobilizarea pacientului (Florian Chiru)……………

-
Transportul pacientului (Gabriela Chiru)……………
 48

NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

Definitie  necesitatea si capacitatea fiintei umane de a coordona

miscarile corpului si a mentine anumite pozitii;
 functiile fizice permit si fortifica intreg organismul incapand
cu circulatia sangelui, organele digestive, prevenirea
tulburarilor metabolice, impiedicarea exesului de greutate
etc.

Scop  pastrarea independentei miscarii si posturii prin intermediul

aparatului locomotor-muschi, sistem osos, articulatii;
sistemului nervos central, aparatului vestibular si
componentele de ordin psihic-atentie, vointa, capacitatea
de intelegere, stare de constienta etc.
 mentinerea pozitiei bipede, schimbarile de pozitie,
executarea miscarilor voluntare cantitative si calitative,
capacitatea de autoservire si autonomia de deplasare
constituie componentele unei bune posturi si miscari.

CONDITII DETERMINATE IN SATISFACEREA NEVOII

Conditie  integritatea sistemului nervos central cu rol de coordonare

biofiziologica si reglare prin cerebel;
 integritatea sistemului osteoarticular cu rol de parghii in
realizarea miscarilor, avand si urmatoarele functii:
- de sustinere;
- de protectie;
- de hematopoeza;
- depozit de saruri minerale.
 integritatea sistemului muscular; deoarece muschii prin
proprietatile lor:
- excitabilitate;

- contractilitate;
- extensibilitate
- elasticitate;
- tonicitate
contribuie impreuna cu sistemul locomotor la locomotie.
 integritatea analizatorului vestibular cu rol de organ de simt
pentru echilibru;
 integritatea aparatului cardiovascular care prin sistemul
circulator sanguin indeplineste rolul de transportor;
 49

 afectiuni (boli) cu impact direct asupra:

- mobilitatii articulare;
- amplitudinii articulare;
- fortei musculare;
- capacitatii motorii.
 varsta:
- copilul mic are miscarile putin coordonate;
- copilul, prezinta mobilizare activa cu
coordonare controlata;
- adultul prezinta mobilizare activa fiind in
deplinatatea desfasurarii activitatii motorii;
- varstnicul prin forta fizica redusa si
degradarea functiilor senzoriale (auz, vaz)
prezinta mobilizare scazuta cu
diminuarea/incapacitatea desfasurarii
activitatilor motorii.
 constitutia fizica determina gradul intensitatii efortului fizic
depus de fiecare individ;
 capacitatea de rezistenta influenteaza cantitatea si calitatea
efortului fizic depus de individ;
 afectarea memoriei in special la varstnici face ca acestia sa-
si limiteze exercitiile si miscarea;
 consum de medicamente care pot provoca degradarea
mobilizarii (sedative, tranchilizante, barbituricele,
psihotrope etc) sau senzatia de oboseala, slabiciune,
hipotensiune ortostatica (diuretice, hipotensoare etc).

 emotiile, stresul, teama, sunt recunoscute prin adoptarea

Conditie anumitor posturi si executarea unor miscari caracteristice
psihologica de aparare/agresivitate;
 depresia, anxietatea, predispun la pierderea initiativei cu
tendinta la limitarea exercitiilor fizice, mobilizarii sau chiar
lipsa oricaror forme de miscare.
 tulburari intelectuale care prin scaderea puterii de
intelegere si a capacitatii de judecata determina lipsa
perseverentei in efectuarea exercitiului si efortului fizic;
 tulburari psiho-motorii care predispun la:
- neglijarea membrelor;
- tulburari de schema corporala;
- refuz la orice oferta de ajutor pentru
mobilizare.
 personalitatea si temperamentul fiecarui individ determina
gradul de mobilizare si activitate fizica.

Conditie  cultura individului pentru activitati fizice;

 50

socio-  educatia din familie si scoala pentru postura corecta si

culturala exercitii fizice;
 grad/rang/functie sociala care impun activitati ce necesita
efort fizic sau functie caracterizata prin sedentarism;
 anturajul determina satisfacerea sau nu a nevoii de
miscare;
 factorii de mediu si sociali care pot constitui un avantaj sau
obstacol pentru activitatea motorie:
- iluminare;
- conditii climatice;
- aderenta pavimentelor;
- distanta, serviciu – casa;
- conditii de transport (transport in comun,
autoturism personal etc);
- buget financiar;
- prezenta de obstacole;
- mobilier adecvat (inaltimea/latimea patului)
- posibilitatea efectuarii exercitiilor fizice si
practicarii sportului;
- organizarea de activitati in aer liber pentru
agrement si miscare.
 traditii si obiceiuri vestimentare ce pot influenta postura si
miscarea;
 religia practicata care prin normele sale poate accepta sau
nu exercitiile fizice, sporturile etc.
 51

PATUL PACIENTULUI

Caracteristicile  crearea conditiilor de confort si odihna pentru pacientul

patului din spital sau ingrijit la domiciliu constituie in egala
masura un factor principal in satisfacerea nevoii;
 patul constituie componenta principala a mobilierului din
salon;
 patul trebuie sa fie:
- comod, confortabil;
- cu dimensiuni in general standard:
- lungime = 2 m;
- latime = 80 – 90 cm
- inaltimea de la paviment pana la
saltea = 60 cm
- usor de manipulat:
-exceptand paturile electrice
prevazute cu telecomanda avand
somiera alcatuita din 3 parti
componente pentru a permite
abordarea diferitelor pozitii, patul
de spital este confectionat din
tubulatura metalica (vopsita in
alb) cu somiera din sarma
inoxidabila fixata pe cadru
metalic si bine intinsa pentru a nu
se deforma sub greutatea
pacientului;
-somierele laxe, slab intinse descriu
o curbura concava;
-patul asezat pe rotite prevazute cu
cauciucuri sau dispozitiv de

ridicat prevazut cu rotite.

 dimensiunile si caracteristicile patului permit pacientului
sa se poata misca lejer fara a incomoda:
- urcatul /coboratul din pat;
- asezatul la marginea patului cu talpile pe
paviment;
- miscarea sau intinderea in pat dupa voie;
- circulatia regiunii posterioare a coapselor
(comprimarea vaselor sanguine daca
inaltimea patului nu permite sprijinul talpilor
pe paviment).
 dimensiunile si caracteristicile patului permit medicului si
colectivului de ingrijire:
 52

- examinarea pacientului in postura comoda;

- efectuarea manoperelor de investigatie si
tratament in pozitie lejera si profesionala;
- efectuarea toaletelor si manoperelor de
ingrijire cat mai comod.

Tipuri de paturi  pat simplu:

- somiera dintr-o singura bucata;
- nu prezinta rezematoare.
 pat simplu cu rezemator:
- rezemator mobil la care treimea cefalica a
somierei poate fi mentinuta in pozitie oblica
pana la 450.
 pat ortopedic:

(fig.)

- somiera mobila cu cadranul confectionat din

2 –3 – 4 bucati articulate intre ele;
- partile componente ale somierei pot fi
manipulate separat permitand pozitionarea
pacientului semisezand cu picioarele

flectate, Trendelenburg etc.

 pat universal (tip Dr.Lupu):
- partile componente ale somierei sunt
manipulate pentru ridicare si coborare cu
ajutorul unei manivele;
- patul este utilizabil pentru majoritatea
categoriilor de bolnavi.
 pat universal pentru tratament osteo-articular cu
cadrul alcatuit incat i se pot adapta o serie de utilaje si
accesorii :
- scripeti pentru tractiune si extensie;
- brate articulate, verticale, orizontale,
laterale.
 pat pentru sectiile de traumatologie prevazute cu
suporturi auxiliare speciale de extensie;
 pat inchis cu plasa utilizat in general in sectiile de
psihiatrie;
 pat pentru terapie intensiva avand aparatorile laterale
detasabile;
 pat prevazut cu aparatori laterale si actionat
 53

electric avand telecomanda atasata;

 pat pentru sugari si copii prevazut cu gratii mobile si
dispozitive de siguranta.

 salteaua:
Accesoriile - poate fi confectionata dintr-o singura, din
patului doua sau trei bucati, din material plastic,
burete care asigura pacientului o suprafata
adaptata greutatii corpului fiind elastica si
usor de intretinut;
- poate fi confectionata din cauciuc sau din
material plastic (nu absorb lichidele si se
curata/dezinfecteaza usor) dintr-o singura
bucata sau compartimentate si umplute cu
apa – saltele pneumatice – sau aer – saltele
gonflabile – care permit umflarea
aletenrativa a compartimentelor (saltelele
gonflabile electrice, mentin 24 din 24 h

umflarea alternativa a compartimentelor,

cu efect benefic in cazul pacientilor
imobilizati la pat timp indelungat)
- saltelele de tip vechi se impregneaza usor cu
dejectiile sau secretiile pacientilor devenind
in scurt timp un izvor de microbi.
 perna: trebuie sa fie moale si elastica;
- dimensiunile standard de 75 cm lungime si
55 cm latime asigura pozitia confortabila
pentru sprijinul capului pacientului;
- poate fi confectionata din puf, material
plastic sau burete.
 patura : - este confectionata din lana moale, calduroasa
si rezistenta;
- in functie de anotimp si necesitati trebuie sa
fie in numar de 2 –3.
 lenjeria :
- este confectionata din material alb, moale,
fara multe cusaturi pentru a nu provoca
disconfort pacientului sau sa constituie
pericol de lezare a integritatii tegumentare.
 componentele lenjeriei:
- cearsaful simplu sau plic;
- fata de perna;
- aleza sau traversa;
- musama
 cearsaful:
 54

- cearsaful dintr-o singura bucata are

dimensiunile standard: lungime 2,60 m si
latime 1,50 m;
- aceste dimensiuni permit fixarea sub saltea
si lipsa cusaturilor;
- cearsaful plic serveste pentru protectia
paturii la ambele suprafete;
- cearsaful nu trebuie sa se adune sub pacient
sau sub patura;

- cearsaful trebuie sa fie suficient de mare si

bine solidarizat de patura (cusut).
 fata de perna:
- respecta dimensiunile pernei;
- prezinta pentru inchidere snur lateral sau
deschidere suprapusa de 15 cm deoarece
nasturii pot incomoda pacientul si sunt greu
de curatat.
 musamaua:
- este confectionata din cauciuc sau material
plastic cu utilizare la pacientii din sectiile de
terapie intensiva sau cu incontinenta de
urina si fecale, supuratii, secretii vaginale,
hemoragii;
- dimensiunile standard sunt: lungime 1,50 m
si latime 1,10 m;
- are rol de protejare a cearsafului;
 aleza (traversa):
- este confectionata din panza alba, moale si
se aseaza peste musama, evitand contactul
direct dintre tegumentul pacientului si
musamaua din cauciuc sau plastic;
- dimensiunile ei sunt de: 1,70 m lungime si
1,30 m latime pentru a acoperi perfect
musamaua;
- are rol de a menaja pacientul in cazul
toaletei partiale si de a-l schimba mai usor.
 alte accesorii auxiliare:
- sprijinitor de perne;
- rezemator de spate;
- rezemator de picioare;
- aparatori laterale;
- stative pentru solutii perfuzabile;
- perne cuneiforme pentru ridicarea bazinului
(tuseu rectal, examen ginecologic);
 55

- suport pentru sustinerea cortului de oxigen

- suport pentru sustinerea de coviltir in cazul

pacientilor arsi;
- mese adaptate la pat;
- telecomanda;
- sonerie pentru avertisment si alarma;
- monitor electric;
- compresor pentru saltelele gonflabile;
- cadre de extensie ortopedice;
- atele cu scipeti;
- parghiile
- aparatele de extensie gradata

PREGATIREA SI SCHIMBAREA PATULUI

 pregatirea patului fara pacient poate fi efectuata de una

Pregatirea sau doua asistente medicale;
patului fara  materiale necesare: cearsaf simplu, cearsaf plic, fata
pacient de perna, patura, perna, asezate pe un scaun cu spatar la
capatul patului in ordinea intrebuintarii;
 metoda de lucru:
- indepartam noptiera de langa pat;
- aranjam salteaua pe somiera, cearsaful
asezat la mijlocul patului il intindem o parte
spre capatul patului iar cealalta spre capatul
opus;
- introducem cearsaful adanc sub saltea la
ambele capete si excutam coltul pentru
fixarea cearsafului.
 tehnica executarii coltului:
- ne asezam cu fata spre capatul patului;
- cu mana de langa pat sustinem partea
laterala libera a cearsafului la o distanta
egala de colt cu lungimea partii atarnate si o
ridicam in sus pe langa saltea;
- sub saltea introducem partea de cearsaf
aflata mai jos decat salteaua;
- lasam in jos partea din cearsaf sustinuta si o
introducem sub saltea impreuna cu partea
laterala, intindem bine cearsaful pentru a nu
prezenta cute.

 continuam efectuarea pregatirii patului astfel:

- asezam cel de-al doilea cearsaf bine intins;
- peste el intindem patura cu marginea cearsafului
 56

dinspre cap rasfranta peste patura;

- efectuam o cuta atat din cearsaf cat si din patura
pentru a favoriza pozitiile pacientului in pat iar
patura sa nu constituie element de disconfort prin
greutate asupra degetelor picioarelor pacientului:
- asezam palma mainii dinspre picioare pe
patura iar celalalta mana o introducem
sub cearsaf;
- ridicam cearsaful si patura in acelasi timp
peste mana opusa formand astfel o cuta;
- in cazul cearsafului plic, patura asezata in
lungime o introducem prin deschizatura
plicului;
- fixam colturile paturii in colturile plicului
- la nevoie se pot coase pentru a nu aluneca si aduna
patura in interiorul plicului;
- intindem bine patura si cearsaful plic in ambele
capete ale patului si executam cuta de la nivelul
picioarelor pacientului;
- perna o introducem in fata de perna curata.

Pregatirea  schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat este impusa de

patului cu diagnosticul medical sau starea generala a pacientului
pacientul in pat care nu permite mobilizarea acestuia;
 in functie de posibilitatea pacientului de a fi sprijinit sau
intors sunt doua metode de lucru pentru schimbarea
lenjeriei:
- schimbarea patului in lungime;
- schimbarea patului in latime.
 Principiile mobilizarii pacientului pentru
schimbarea lenjeriei:

- atunci cand exista posibilitatea evitam ridicarea manuala a

pacientului utilizand dispozitivul pentru ridicare;
- pentru mobilizarea pacientului manual folosim anumite
tehnici care trebuiesc efectuate corect pentru a evita
ridicarea in plan vertical cu urmari pentru pacient si operator;
- respectam scopul pentru care mobilizam pacientul in pat si
la nevoie solicitam ajutorul uneia sau mai multor colege
(recomandabil a fi de aceeasi statura);
 57

- explicam pacientului scopul mutarii si fixam cine va avea

conducerea grupului;
- evaluam starea medicala, greutatea, existenta tulburarilor
trofice cutanate, a perfuziilor, echipament de monitorizare,
imbracamintea pacientului;
- pregatim mediul inconjurator patului, indepartand sursele
potentiale de pericol (mobilier, carucior, papuci, paviment
ud);
- pentru executia diverselor manevre, trebuie sa purtam
incaltaminte cu aderenta maxima la paviment, fara toc;
- pozitia picioarelor este realizata prin plasarea unuia mai
aproape de pacient cu scop de sustinere a greutatii la
inceputul manevrei, iar celalalt picior il asezam pe directia
miscarii;
- modul de apucare al mainilor este sigur, ferm, confera
controlul maxim asupra pacientului si evita regiunile sensibile;
- pozitia coloanei trebuie sa fie dreapta, cu umerii la acelasi
nivel si pe directia bazinului;
- in timpul manevrelor supraveghem mimica fetei pacientului
si ne folosim miscarea propriului corp pentru ridicarea
pacientului imobilizat;
- cand efectuam munca in echipa, miscarile trebuiesc
executate sincronizat, in ritm egal, actionand numai la
comanda liderului;
- daca exista posibilitatea , se regleaza inaltimea patului la
jumatatea distantei dintre genunchi si sold.

 Schimbarea lenjeriei in lungime: este posibila atunci

cand pacientul poate fi intors in decubit lateral ; sunt
necesare doua asistente.
 metoda de lucru:
- asezam lenjeria impaturita in ordinea intrebuintarii;
- rulam cearsaful care il vom aseza sub pacient in
lungime;
- rulam musamaua impreuna cu aleza in latime;
- patura si cearsaful il impaturim in trei;
- ne asezam de o parte si de alta a patului;
- efectuam asezarea pacientului in decubit lateral
spre marginea patului;
- asistenta din dreapta:
- introduce mana dreapta in axila dreapta a
 58

pacientului iar mana stanga o introduce sub

umerii lui sprijinandu-i capul pe antebrat;
- ajutam pacientul sa fie asezat cu
deplasare usoara in aceiasi directie;
- introducem mana stanga sub
genunchii pacientului ridicandu-l putin
iar cu mana dreapta flectam usor
gambele pe coapse;
- intoarcem pacientul in decubit lateral
drept sprijinindu-l in regiunea omoplatilor
si a genunchilor;
(fig.)

- pacientul este in acest timp acoperit.

- asistenta din stanga:

- rulam cearsaful, musamaua si aleza ce trebuie schimbata

pana la spatele pacientului si derulam in portiunea de pat
libera lenjeria curat;
- intindem cearsaful curat pe jumatatea libera a patului si
intoarcem pacientul in decubit dorsal cu membrele inferioare
flectate (rolul principal, pentru pozitionarea
pacientului in decubit dorsal il are asistenta aflata in partea
dreapta);
- prindem pacientul de axila stanga, il ridicam usor si
introducem mana dreapta sub umerii pacientului
sprijinindu-i capul pe antebrat;
- tragem perna imbracata in fata de perna curata si asezam
capul pacientului pe ea;
- sprijinim pacientul pe spate si in regiunea poplitee
intorcandu-l in decubit lateral stang;
(fig.)
 59

- asistenta din dreapta:

-indepartam lenjeria murdara pe care o introducem
in containerul de rufe murdare;
-derulam cearceaful curat pe care il
intindem bine;
-derulam musamaua si aleza curata pe
cealalta jumatate a patului;
-readucem pacientul in decubit dorsal
(la aceasta interventie rolul principal il are
asistenta aflata in stanga) si executam tehnica
colturilor.
 schimbarea cearsafului de sub patura (pentru ambele
asistente):
- indepartam patura din cearsaful simplu

sau din cearsaful plic care va acoperi in

continuare pacientul;
- asezam peste acesta cearsaful curat
impaturit in trei in forma de armonica cu una
din marginile libere sub barbia pacientului;
- colturile de sus ale cearsafului curat sunt
tinute cu mana de alt cadru medical sau
cand este posibil de catre pacient;
- prindem cu o mana colturile inferioare ale
cearsafului curat iar cu cealalta mana
colturile superioare ale cearsafului murdar
executand printr-o miscare continua inspre
picioarele pacientului indepartarea
cearsafului murdar si acoperim in acelasi
timp pacientul cu cearsaful curat;
- asezam patura peste cearsaf rasfrangand
marginea cearsafului peste patura inspre
capul pacientului;
- efectuam schimbarea lenjeriei in totalitate cu
plierea paturii si cearsafului deasupra
degetelor de la picioarele pacientului.
 schimbarea lenjeriei in latime : este posibila atunci
cant pacientul poate fi sprijinit in pozitia semisezand sau
sezand;
- materialele necesare sunt aceleasi ca la
schimbarea lenjeriei in lungimea patului;
- pentru aceasta manopera sunt necesare : 3
 60

asistente medicale.(AM.I, II,III)

 metoda de lucru:
- asezam lenjeria impaturita in ordinea intrebuintarii;
- rulam cearsaful care il vom aseza sub pacient
transversal;
- rulam musamaua impreuna cu aleza in sens
longitudinal;
- pozitionam pacientul sezand si il mentinem in aceasta
pozitie (AM.II)

- rol AM.II si AM.III: asezate de o parte si de alta a

patului:
- indepartam perna;
- rulam spre sezutul pacientului cearsaful murdar
si asezam transversal cearsaful curat in mod
egal distantat de marginile patului pentru a avea
material suficient de introdus sub saltea;
- asezam pacientul (AM.I) in decubit dorsal cu
capul sprijinit pe perna imbracata cu fata de
perna curata;
- introducem mainile drepte sub bazinul
pacientului pentru a-l sustine avand palmele
suprapuse iar cu mainile stangi indepartam
cearsaful, aleza si musamaua murdara;
- continuam tehnica descrisa anterior
pentru schimbarea patului cu lenjerie
curata.

(fig.)

 schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza in

mod obisnuit dimineata dupa:
- evaluarea functiilor vitale: temperatura, puls;
- toaleta pacientului;
- inainte de curatenie;
- dupa efectuarea pansamentelor;
- dupa prelevarea probelor sanguine sau urinare
pentru laborator.
 61

 Schimbarile de lenjerie trebuiesc efectuate rapid, avand

lenjeria curata pregatita la indemana langa pat.

Schimbarea  schimbarea saltelei cu pacientul imobilizat se efectueaza

saltelei cu astfel:
pacientul in pat - o saltea curata acoperita cu cearsaf curat,
musama, alezam sunt asezate langa patul
pacientului pe trei scaune;
- doua asistente intorc pacientul in decubit
lateral si il pozitioneaza la marginea saltelei
vechi, aproape de salteaura curata;
- celelalte doua asistente retrag salteaua
veche – cu pacientul pe ea in afara patului
pana cand pacientul trece de mijlocul
somierei;
- concomitent pe locul ramas liber al somierei
cele doua asistente imping salteaua curata;
- cand linia de unire a celor doua saltele este
la jumatatea patului, pacientul se transborda
pe salteaua curata;
- salteaua murdara este indepartata complet;
- salteaua noua cu pacientul pe ea este trasa
si pozitionata peste toata somiera;
- intreaga operatiune este efectuata cu
pacientul acoperit;
- pozitionarea in decubit lateral si efectuarea
colturilor sunt identice cu cele descrise mai
sus;
- transbordarea pacientului de pe o saltea pe
alta este efectuata cu miscari blande dar
sigure si rapide;

Schimbarea  aleza, in cazul pacientilor iconstienti, imobilizati la pat, cu

alezei cu incontinenta urinara sau de fecale, varsaturi, hemoragii,
pacientul in pat secretii vaginale, trebuie schimbata de mai multe ori pe zi
fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului, rolul ei fiind
tocmai de a proteja cearsaful;
 aleza se poate schimba o data cu schimbarea restului
 62

lenjeriei de pat.
 schimbarea alezei depinde de:
- starea generala a pacientului;
- diagnostic medical si de ingrijire;
- capacitatea de autonomie si autoservire
generala.
 materiale necesare:
- aleza curata;
- burete umed si uscat (la nevoie carpa);
- solutie dezinfectanta incalzita;
- sapun;
- lighean cu apa incalzita;
- container pentru aleza si materialele
murdare;
- manusi.
 schimbarea alezei cu pacientul in pat poate fi efectuata in
latimea si lungimea patului;
 schimbarea alezei in lungimea patului:
- este utila si necesara la pacientii care nu pot
fi ridicati in pozitie sezanda si nu pot
coopera;
- schimbarea alezei poate fi efectuata in mai
multe moduri.
 tehnica de lucru:
- sunt necesare doua asistent asezate de o
parte si de alta a patului (AM.I; AM.II).
- AM.I:
- pozitionam pacientul dupa metoda descrisa
in decubit lateral si ii mentinem pozitia;
- AM.II:
- pregatim aleza curata ruland-o in latimea ei
pana la jumatate;
- scoatem de sub salea capetele alezei
murdare;
- rulam aleza murdara pana langa spatele
pacientului;
- spalam musamaua cu carpa sau buretele
inmuiate in apa si sapun;
- stergem musamaua pentru a o usca si
aplicam solutie dezinfectanta;
- dupa evaporarea solutiei dezinfectante
asezam partea rulata a alezei curate langa
ruloul alezei murdare;
- intindem aleza curata pentru nu forma cute
si introducem capetele alezei curate si ale
 63

musamalei sub saltea pentru fixare;

 AM.I +AM.II:
- aducem pacientul in pozitia decubit dorsal si
decubit lateral de partea opusa dupa
tehnicile descrise mai sus;
 AM.II:
- sustinem pacientul in pozitia decubit lateral;
 AM.I:
- strangem aleza murdara si o introducem in
container;
- curatam musamaua;
- derulam aleza curata si o intindem;
- introducem capatele musamalei si ale alezei
curate sub saltea.
 NOTA:
- schimbarea alezei in lungimea patului se poate
efectua si adunand aleza curata in forma de armonica, restul
manoperelor fiind asemanatoare tehnicii descrise mai sus;
- in cazul pacientilor care se pot ridica singuri din
solduri, sprijinindu-se pe coate, aleza poate fi rulata de la
cele doua capete spre mijloc lasand intinsa portiunea care
este sub pacient;
- atunci cand diagnosticul medical permite ridicarea
pacientului in pozitie sezand, tehnica de lucru necesita patru
cadre medicale.

(fig.)

dintre care doua efectueaza ridicarea

pacientului iar celelalte doua vor schimba
aleza si curata musamaua;
 schimbarea alezei in latimea patului: este posibila in cazul
pacientilor care pot mentine pozitia sezand sau in cazul
pacientilor unde diagnosticul medical permite ridicarea in
pozitie sezanda; sunt necesare doua asistente medicale
asezate de o parte si de alta a patului (AM.I; AM.II);
 Rol AM.I; AM.II:
 64

- pregatesc materialele necesare si explica pacientului

procedura;
- aleza curata si eventual musamaua curata va fi rulata in
lungime si asezata pe scaunul de langa pat;
- desfac capetele alezei si musamalei;
 Rol AM.I:
- pozitionam pacientul in pozitie sezand si ii mentinem
postura.
 Rol AM.II:
- rulam aleza murdara pana sub fesele pacientului;
- spalam musamaua cu carpa sau buretele inmuiate in apa si
sapun;
- stergem musamaua pentru a o usca si aplicam solutie
dezinfectanta;
- dupa evaporarea solutiei dezinfectante asezam partea
rulata a alezei curate, avand grija sa depaseasca musamaua
la ambele capete cu 10 –15 cm.
- derulam progresiv aleza curata.
 Rol AM.I; AM.II:
- cand sulurile celor doua aleze ajung unul langa altul
pacientul este asezat in decubit dorsal.

 Rol AM.I:
- ajutam pacientul sa isi ridice regiunea lombo-fesiera;
 Rol AM.II:
- indepartam aleza murdara;
- efectuam spalarea si stergerea completa a musamalei;
- derulam complet aleza curata.
 Rol AM.I; AM.II:
- pacientul este culcat pe pat;
- se intind ambele capete ale alezei curate;
- sunt introduse sub saltea capetele musamalei si alezei;
- la nevoie pacientul care nu se poate ridica singur, este
ridicat de cele doua asistente medicale.
(fig.)
 65

MOBILITATE NORMALA

Manifestari  capacitatea de autoservire generala si capacitatea de

semne si autonomie a fiecarui individ constituie componentele
simptome mobilitatii normale si depinde de:
- starea functionala a aparatului locomotor;
- starea functionala a sistemului nervos pentru
coordonare neuro-musculara;
- capacitate senzoriala;
- starea functionala a coloanei vertebrale si
postura acesteia;
- starea de nutritie (obezitate, subnutritie);
- factori de mediu;
- capacitate la efort;
- obiceiuri si educatie etc.

 postura sau atitudine adecvata:

- datorita componentelor descrise mai sus individul isi
poate mentine:
- stabilitatea, indiferent de pozitie;
- echilibrul, fie in repaus sau miscare;
- raporturi constante intre organism si mediu
extern;
- raporturi constante intre masa musculara si
mobilitatea articulatiilor;
- raporturi constante intre membrele
superioare;
- raporturi constante intre membrele
inferioare;
- raporturi constante intre membrele
superioare si cele inferioare.
 Tipuri de postura:
 ortostatism (in picioare): in pozitia in picioare partea
superioara a corpului trebuie sa fie cat mai dreapta;
- capul trebuie sa fie inaltat si mentinut drept;
- umerii nu trebuie sa atarne deoarece cusca
toracica nu ingaduie in acest mod o
respiratie libera;
- bratele pe langa corp;
- soldurile si gambele drepte;
 66

- genunchii nu trebuiesc indoiti;

- labele picioarelor stau paralele si usor
indepartate una de cealalta.
 sezand: in pozitia sezand spatele trebuie sa fie drept,
chiar daca nu este rezemat;
- umerii trebuiesc mentinuti drepti;
- bratele sprijinite;
- coapsele si gambele fac un unghi drept.
- pozitia sezand optima este realizata atunci
cand corpul se poate decontracta in mod
real, iar greutatea corpului este functional
repartizata pentru a nu incarca peste normal
coloana vertebrala;
 clinostatism (culcat): in pozitia culcat pot

fi adoptate urmatoarele posturi:

 decubit dorsal – culcat pe spate;
 decubit lateral stang sau drept – culcat intr-o parte;
 decubit ventral – culcat pe abdomen.
 Tipuri de miscari :

(fig)

- Abductie = miscare de indepartare fata de

axul median al corpului;
- adductie = miscare de apropiere fata de
axul median al corpului;
- flexie, extensie = miscare de apropiere
sau indepartare a doua segmente apropiate
(brat-antebrat, gamba-coapsa, strangerea –
desfacerea degetelor mainii);
- rotatie = miscare executata in jurul axului
care trece prin lungimea segmentului ce
realizeaza deplasarea;
- pronatie = miscarea de rotatie a mainii prin
care palma este indreptata in jos, iar palma
este lateral cu marginea externa ridicata;
- supinatie = miscarea de rotatie a mainii
prin care palma este indreptata in sus iar
palma are marginea externa coborata;
- circumductie = miscarea care insumeaza
flexia, extensia, abductia si le asociaza cu
rotatia.
 67

 Mersul:
- asigura autonomia de deplasare;
- pentru mers se pune mai intai pe paviment calcaiul
piciorului din fata in timp ce

degetele piciorului din spate se aseaza, se

sprijina si se destind;
- genunchiul trebuie sa ramana intins cand
piciorul paraseste solul;
- intreaga tinuta a corpului trebuie sa fie
dreapta;
- bratele sunt libere cu usor balans;
- capul este tinut drept;
- umerii sunt trasi usor pe spate;
- mersul poate fi efectuat in ritm lent, agale
sau sustinut.

EXERCITII FIZICE:
 in efectuarea diferitelor exercitii fizice cu scop de a
mentine sau imbunatati tonusul muscular, dezvoltarea
armonioasa, sport de performanta etc, componentele care
trebuiesc evaluate sunt:
- contractia musculara;
- viteza de executie;
- miscarea complexa;
- atitudinea fata de miscare;
- motivatia pentru miscare etc
 exercitii pasive = executia este efectuata de catre o
alta persoana;
 exercitii autopasive = executia este efectuata de
individul in cauza si operator;
 exercitii active = executia este efectuata de catre
individ;
 exercitii izometrice = exercitii care mentin aceleasi
dimensiuni pentru lungimea muschiului dar creste
tensiunea musculara (exemplu: contractia muschilor
pentru mentinerea pozitiei gatului);
 exercitii de rezistenta = exercitii cu scop de crestere a
tonusului muscular.

Educatia  evitarea pozitiei asezat sau in picioare pe perioade de

pacientului timp prelungit;
 68

 schimbarea cat mai des a pozitiei adoptate;

 schimbarea atat in pozitia ortostatism cat si sezand a
presiunii exercitate asupra coloanei (exemplu: la intervale
de timp relativ egale se pune cand un picior cand celalalt
inainte);
 din cand in cand se ridica si coboara bratele pe rand;
 atunci cand activitatea de la locul de munca se desfasoara
in picioare aceasta trebuie sa aibe o inaltime adecvata
inaltimii individului;
 atunci cand activitatea de la locul de munca necesita
pozitia sezand este important ca:
- antebratele sa se poata rezema confortabil
pe suprafata de lucru;
- coatele sa formeze un unghi drept;
- activitatea sa nu necesite aplecarea inainte
deoarece aceasta pozitie provoaca tensiuni
musculare la nivelul cefei iar in timp
afecteaza coloana vertebrala;
- scaunul de la birou sa fie adaptat cu
inaltimea;
- scaunul cu brate este foarte important
deoarece permite eliberarea de tensiuni a
bratelor;
 atunci cand este neaparat necesar adoptarea
ortostatismului prelungit partea de sus a corpului nu
trebuie inclinata inainte ci, pentru a mentine corpul intr-o
postura cat mai echilibrata, alternativ unul dintre picioare
va fi asezat cu cativa centimetri in fata celuilalt;
 la aplecare, de fiecare data genunchii trebuiesc indoiti,
fara a curba spatele;
 pentru ridicarea de greutate se adopta pozitia
ingenuncheat sau ghemuit;
 greutatea este tinuta cu ambele maini si apoi executam
miscarea de ridicare;
 pentru transportul greutatii in brate, greutatea este fixata
cat mai spre piept, pentru a evita inclinarea in fata;

 se evita incaltamintea cu tocuri inalte;

 mersul, plimbarile, excursiile sunt recomandate pentru
mentinerea unei bune forme fizice;
 in timpul mersului energic se respira incet si profund;
 exercitiile fizice au efect benefic si tonifiant asupra
organismului mai ales cand sunt practicate cu
 69

regularitate:
- stimuleaza circulatia sangelui;
- favorizeaza respiratia;
- amelioreaza functia numeroaselor organe,
datorita unei mai bune circulatii sanguine si
oxigenari;
- previne excesul de greutate;
- mentine pierderea in greutate;
- stimuleaza metabolismul;
- fortifica musculatura si intaresc articulatiile;
- creste rezistenta organismului.
NOTA:
 prevenirea herniilor de disc vezi Neurologie – ghid practic
– Florian Chiru – editura Cison 1998

POZITIILE PACIENTULUI IN PAT

In functie de starea generala a pacientului, de boala de baza sau de postura in

scop terapeutic, pozitia ocupata de pacient in pat, poate fi:
 pozitia activa;
 pozitia pasiva;
 pozitia fortata.

Pozitia activa  pacientul se deplaseaza, se autoserveste si autoingrijeste

singur;
 pacientul si-a pastrat forta fizica;
 pozitia pacientului in pat este aceea a unui om sanatos.

 pacientul nu se poate deplasa, autoservi si autoingriji;

Pozitia pasiva  pacientul prezinta diminuarea/incapacitatea fortei fizice;
 pacientul are nevoie de ajutor si supraveghere pentru
toaleta partiala si generala, hidratare si alimentare
precum si schimbarea pozitiei in pat (exemplu: pacientii
grav, adinamici, inconstienti, tetraplegici etc)
 pacientul datorita afectiunii de baza sau conduitei
Pozitia fortata terapeutice trebuie sa adopte o postura inadecvata ca de
exemplu:
- pozitie independenta de vointa lui ca urmare
a afectiunii: tetanosul, meningita, paralizia
unilaterala a musculaturii jgheaburilor
vertebrale;
- pozitie determinata de reactia de aparare a
organismului fata de boala: pozitia ghemuita
in cursul crizelor dureroase de litiaza renala
sau ulcer;
 70

- pozitie profilactica adoptata pentru a preveni

aparitia anumitor complicatii: embolia in
cazul tromboflebitei;
- pozitia terapeutica, determinata de folosirea
utilajului auxiliar pentru vindecare:
tratamentul fracturilor cu ajutorul aparatelor
de extensie;
- pozitiile fortate pot fi active sau pasive.
Tipuri de  indiferent de postura activa, pasiva sau fortata, pacientul
pozitie in pat adopta in pat urmatoarele pozitii:
- decubit dorsal;
- pozitia semisezand;
- pozitia Trendelenburg;
- pozitia sezand;
- decubit lateral;
- decubit ventral;
- pozitia genu-pectorala
 pentru anumite examinari si manopere terapeutice pozitia
este urmatoarea:
- pozitie ginecologica;
- pozitie oblica cu capul mai sus
- pozitie genu-pectorala

TIP DE POZITIE CONDUITA SI REALIZAREA AFECTIUNEA

POZITIEI DETERMINATA
 pacientul sta culcat pe spate  pozitia cea mai obisnuita si
Decubit dorsal cu fata in sus: folosita de majoritatea
- cu doua perne pacientilor – pacienti
(fig.) adinamici, hemiplegici;
 pacienti operati – cu
tromboflebita membrului
inferior

- fara perna  dupa punctie lombara;

 in afectiuni ale coloanei
vertebrale cu interesarea
maduvei spinarii

Pozitie Fowler

 pacientul sta culcat pe spate

cu genunchii intoiti fiind o
pozitie comoda si confortabila
 71

Pozitia semisezand  pacientul sta culcat pe spate,  afectiuni cardiace;

toracele formand cu linia 
orizontala un unghi de 30 -
(fig.) 450
 in perioada de
afectiuni pulmonare
(tulburari respiratorii);
 dupa anumite interventii
chirurgicale, pentru
prevenirea pneumoniei
hipostatice, precum si la
pacientii varstnici din
acelasi motiv;
convalescenta.

1 2 3

Pozitia Trendelenburg  pozitie decubit dorsal cu  in cazul sincopelor din

diferenta intre cele doua cursul anesteziei generale
(fig.) extremitati ale patului (de (pacient aflat pe masa de
inaltime) de 10-15cm operatie)
realizata prin ridicarea
extremitatii distale a patului
sau fixarea pe suporturi
cuneinforma;

 sub capul pacientului asezam  dupa rahieanestezie;

la nevoie o perna subtire;  in anemii acute;
 pentru autotransfuzii;
 in hemoragiile membrelor
inferioare si ale organelor
genitale feminine dupa
interventii ginecologice;
 extensia cu contragreutate
in cazul tratamentelor
inferioare;
 favorizarea drenajului
secretiilor din caile
respiratorii superioare;

 pozitie decubit lateral

 72

 atunci cand exista pericolul

de aspiratie a secretiilor sau
continutului gastric
 73

1 2 3

Pozitia sezand  in pat: pacientul are  pozitie indicata pacientilor

coapsele flectate pe bazin si in stare grava care necesita
gambele pe coapsa; ingrijiri permanente;
- genunchii sunt in acest  pacienti dispneici
moment ridicati, trunchiul (pneumonii intinse);
formeaza cu membrele  insuficienta cardiaca;
inferioare un unghi drept;  in perioada acceselor de
 realizarea pozitiei: ridicam astm bronsic;
partea cefalica a somierei  pacienti varstnici;
pana la pozitia verticala (in  dupa anumite interventii
cazul patului electric); chirurgicale.
- daca patul nu permite
ridicarea somierei cefalice
la spatele pacientului
asezam sprijinitorul de
perna care asigura
unghiul drept al
trunchiului cu membrele
inferioare;
- intre sprijinitor si spatele
pacientului asezam o
perna moale sau o
patura;
- cand nu exista sprijinitor
realizam pozitia prin
asezarea pe rama
metalica a patului o perna
tare deasupra careia vom
pune in trepte inca patru
cinci perne, iar capul
pacientului il sustinem cu
o perna mica sau una
asezata vertical;
 in fotoliu: evitam fotoliile
inalte si stramte;
 pacientul este asezat comod
si relaxant.
 74

1 2 3

Decubit lateral  decubit lateral poate fi drept  pozitie adoptata si

sau stang; preferata de pacienti:
(fig.)  pacientul este culcat pe o - pacient cu deficit motor
parte avand capul sprijinit pe (hemipareza,
o singura perna; hemiplegie);
 membrele inferioare sunt: - pacient cu fracturi;
- complet intinse; - pacient cu operatie;
- flectate usor; - pleurezii;
- membrul inferior care - meningite;
este in contact cu - dupa interventii renale
suprafata patului este si intratoracice;
intins iar membrul de - in cazul drenajului
deasupra indoit cavitatii pleurale
 in cursul: - pentru punctia lombara;
- masurarii temperaturii pe - in cursul toaletei;
cale rectala - schimbarea lenjeriei;
- administrarea
supozitoarelor;
- efectuarea clizmelor;
- in cursul sondajului
duodenal;
- drenaj postural cu
picioarele ridicate
 75

1 2 3

Decubit ventral  pacientul este culcat pe  pozitie adoptata pentru

abdomen; somn la sugari si copii mici,
(fig.)  capul este aplecat intr-o avand unul dintre
parte si asezat pe o perna membrele superioare
subtire; coborat pe langa trunchi;
 membrele superioare sunt  pozitie adoptata pentru
asezate de o parte si de pacientii cu escare extinse;
cealalta a capului cu fata  pentru drenarea unor
palmata pe suprafata patului colectii purulente ;
si degetele in extensie  in paralizia unor grupuri
musculare;
 poliomielite;
 interventii chirurgicale pe
coloana vertebrala;

Pozitie oblica cu capul  pozitie decubit dorsal cu  pozitie utilizata in cursul

mai sus diferenta de inaltime intre tratamentului ortopedic
cele doua extremitati ale pentru extensia coloanei
patului, realizata prin cervicale.
ridicarea extremitatii
proximale ale
 76

1 2 3

Pozitia ginecologica  pozitia pacientei este decubit  pozitie adoptata pentru

dorsal cu genunchii indoiti si examen si tratamente
coapsele indepartate; ginecologice si obstreticale;
(fig.)  masa ginecologica prezinta  pozitie adoptata pentru
suporti pentru sustinerea examinari rectale.
membrelor inferioare si
bazinet mobil;

Pozitia genu-pectorala  pacientul este asezat pe  pozitie adoptata cu scop

genunchi, aplecat inainte; explorator si anume
(fig.)  genunchii sunt usor examinari rectale
indepartati; - tuseu rectal;
 pieptul pacientului atinge - rectoscopic.
suprafata orizontala a patului
sau a mesei de examinat.

Tipuri de pozitie posibile pe

patul cu somiera
imobila/articulata
 77

SCHIMBARILE DE POZITIE ALE PACIENTULUI

In functie de afectiune si starea generala a pacientului, schimbarile de pozitie pot

fi:
 active;
 autopasive;
 pasive.

Schimbarile  pacientul isi schimba singur pozitia in pat, in functie de:

active - odihna si somn;
- lectura sau alte activitati recreative;
- efectuarea examinarilor;
- efectuarea tratamentelor (injectii, perfuzii);
- efectuarea de exercitii si gimnastica medicala etc.

Schimbarile  pacientul poseda capacitate de mobilizare partiala;

autopasive  pentru realizarea schimbarilor de pozitie este necesar
ajutorul asistentei medicale;
 este efectuata la pacientii cu:
- aparate gipsate;
- deficit motor partial - hemipareza
- hemiplegie
- interventii chirurgicale
 pacientul colaboreaza si participa la schimbarile de
pozitie si anume: miscari si mobilizari care ii sunt
permise de afectiunile sale.

Schimbarile  pacientul nu poseda capacitate de mobilizare,

pasive schimbarile de pozitie fiindu-i asigurate de asistenta
medicala;
 schimbarile pasive sunt efectuate la urmatoarele
categorii de pacienti:
- pacienti adinamici;
- pacienti cu pierdere de cunostinta;
 78

- pacienti imobilizati;
- pacienti paralizati (tetraplegie)
tehnica de lucu:
 pentru efectuarea schimbarilor de pozitie sunt necesare
una sau doua asistente medicale;
- acestea trebuie sa cunoasca manopera corecta a
miscarilor pasive;
- schimbarile de pozitie necesita deplasarea,
sustinerea, ridicarea pacientului;
- executia acestor schimbari de pozitie necesita din
partea asistentilor:
- efort fizic;
- adoptarea pozitiei corecte de lucru;
- cunostinte profesionale;
-evitarea manipularii incat sa creeze
pacientului durere, disconfort,
pozitionare incorecta.
 priza de contact este sigura, ferma, efectuata cu toata
mana;
 degetele sunt alaturata cu palma pe suprafata corpului
pacientului evitand zonele dureroase sau cu tulburari
cutanate;
 pozitia asistentei medicale care va ridica pacientul este
cu :
- picioarele usor departate;
- genunchii usor flectati;
- trunchiul aplecat usor inainte.
 aceasta pozitie asigura ca baza de sustinere a
picioarelor sa fie cat mai mare, efortul de ridicare al
pacientului mai mic iar echilibrul asistentei medicale este
sigur;
 in aceasta pozitie centrul de greutate al corpului este
coborat mai jos favorizand efectuarea efortului si
mentinerea echilibrului;
 exemple de miscari pasive: - intoarcerea pacientului din
decubit dorsal in decubit lateral;
- intoarcerea pacientului din decubit lateral in
decubit dorsal;
- asezarea pacientilor in pozitie semisezand;
- asezarea pacientilor in pozitie sezand;
- repozitionarea pacientilor care au alunecat in jos
de pe perna.
 79

Intoarcerea  pentru executia sunt necesare una sau doua asistente

pacientului din (AM.I; AM.II);
decubit dorsal in
decubit lateral ROL AM.I:
 asistenta se aseaza la partea patului spre care va fi
intors pacientul;
 ridicam patura, o pliem si o asezam pe marginea opusa
a patului;
 indoim bratele pacientului din partea opusa peste torace
si ii asezam membrul inferior din partea opusa peste
celalalt;
 flectam usor genunchii avand piciorul dinspre capul
patului asezat inaintea celuilalt;
 ne aplecam si prindem cu mana umarul din partea
opusa iar cu cealalta mana soldul pacientului;
 intoarcem pacientul spre marginea patului pastrandu-ne
pozitia cu fata in dreptul toracelui acestuia;

(fig.44 pag.147 neuro.)

 schimbarea poate fi efectuata si de doua asistente

medicale, amandoua fiind asezate la aceeasi margine a
patului;
 asistenta medicala de la capul pacientului executa
miscarile descrise mai sus pentru partea superioara a
corpului;
 a doua asistenta medicala asigura miscarile descrise mai
sus prin rotirea bazinului si membrelor superioare.

Readucerea  pentru readucerea pacientului din decubit lateral in

pacientului in decubit dorsal sunt necesare doa asistente medicale
decubit dorsal (AM.I; AM.II)
 ambele asistente se aseaza pe aceeasi parte a patului la
spatele pacientului;

rol AM.I:
 prindem pacientul de sub axila si ii sprijinim capul pe
antebrat;
 80

rol AM.II:
 introducem mana stanga sub bazinul pacientului;
 cu mana dreapta realizam readucerea pacientului in
decubit dorsal;
 miscarile si executia sunt sincronizate.

A. asistenta se aseaza la marginea patului (AM)

Ridicarea rol AM:
pacientului din  descoperim pacientul si indoim patura;
decubit dorsal in  cu mana dreapta prindem regiunea axilara a pacientului
pozitie sezand iar cu mana stanga il imbratisam din spate sprijinindu-I
capul pe antebrat;
 atunci cand starea generala a pacientului ii permite
acesta se poate sprijini de bratul asistentei medicale;
B. pentru ridicarea pacientului din decubit dorsal in pozitie
sezanda, atunci cand starea acestuia este mai grava, sunt
necesare doua asistente (AM.I; AM.II) asezate de o parte
si de alta a patului.
 ele incruciseaza antebratele in regiunea dorsala a
pacientului cu palmele pe omoplati acestuia;
 cu cealalta mana prind pacientul de sub axila si la
comanda uneia se ridica pacientul in pozitia sezand
dintr-o singura miscare;
 pacientul este mentinut in pozitie sezand cu ajutorul
sprijinitoarelor, pernelor, asezate la spatele pacientului,
suluri sub genunchi sau sub pulpe;

 indepartam sprijinitoarele si pernele;

Readucerea in  aranjam patul si pernele pentru sustinerea capului
decubit dorsal pacientului;
 se efectueaza miscarile in sens invers pentru ridicarea in
pozitie sezand;
 avem grija ca readucerea in decubit dorsal sa nu fie
brusca, brutala, iar pacientul este protejat pentru a nu
cadea.

Ridicarea  readucerea pacientilor alunecati din pozitia sezand sau

pacientilor pe semisezand este efectuata de catre doua asistente
perna asezate de o parte si de alta a patului cu fata indreptata
spre capul patului;
 se aseaza bratele pacientului peste abdomen;
 mana dinspre capul patului este introdusa cu palma in
sus sub omoplatii pacientului;
 cealalta mana este asezata sub regiunea fesiera a
 81

pacientului, unind-o cu cea a asistentei de pe partea

opusa;
 se indeparteaza picioarele pentru a largi baza de
sustinere si se flecteaza genunchii;
 la comanda uneia dintre asistente pacientul este ridicat
in pozitia dorita;
 readucerea pacientului alunecat, de catre o singura
asistenta medicala este posibila, atunci cand pacientul
se poate mobiliza si anume:
- isi poate flecta genunchii si se impinge cu
picioarele sprijinite pe suprafata patului, iar cu
membrele superioare se poate sprijini si executa
usoare miscari de tractiune spre capatul patului.
 asistenta medicala este asezata la marginea patului, cu
fata catre capatul patului, ridicand pacientul cu sprijin
sub axila si genunchii acestuia.

MOBILITATE DEFICITARA

Manifestari,  postura sau atitudini inadecvate;

semne si  imobilitate;
simptome  hipo / hiperactivitate;
 lipsa coordonarii miscarilor;
 modificari fiziologice in cadrul procesului de imbatranire;
 boli care afecteaza mobilitatea;
 lipsa de motivatie pentru miscare;
 starea de nutritie;

postura sau atitudine inadecvata:

 oboseala sau slabiciunea musculara este consecinta
activitatii fizice peste limita capacitatii de efort a
individului si predispune la adoptarea unei pozitii
inadecvate;
 anxietatea, stresul determina postura inadecvata;
 durerea este factorul principal care il determina pe
pacient sa adopte asa zisele pozitii de aparare, de
calmare a acesteia;
 deformari ale coloanei vertebrale ca de exemplu:
- cifoza = deviatia coloanei vertebrale cu o
convexitate posterioara;
- lordoza = curbura lombara;
- scolioza = deviatia laterala a coloanei vertebrale.
 deformari ale membrelor inferioare:
 82

- picior plat = bolta plantara prabusita;

- picior stramb:
- sprijinit pe antepicior (equin);
- sprijinit pe calcai (talus);
- sprijinit pe partea externa (varus);
- sprijinit pe partea interna (valgus)
(fig.)

- genu valgum = deformari in care genunchii sunt

apropiati, iar picioarele departate;
- genu varum = deformari in care genunchii sunt
departati, in schimb picioarele sunt apropiate;
 deformari ale soldului prin luxatie cu iesirea capului
femural din articulatia coxofemurala;
 modificari de pozitie impuse de afectiune, cum ar fi:
contractura musculara, de exemplu in tetanos,
opistotonus sau pleurostotonus sau torticalis (inclinarea
capului intr-o parte).

(fig.)

 pozitii adoptate ca masura profilactica pentru a preveni

aparitia unor complicatii; exemplu: membrul inferior
sustinut in caz de tromboflebita;
 pozitiii adoptate in cadrul conduitei terapeutice;
exemplu:extensia coloanei cervicale;
 pozitii impuse de gradul de dependenta al pacientului,
datorita tulburarilor motilitatii; exemplu: hemiplegie,
paraplegie, tetraplegie;
 pozitii impuse de examinari si tratamente
(Trendelenburg, ginecologica etc);
imobilitate:
 reprezinta diminuarea / incapacitatea pacientului de a se
misca, masura terapeutica impusa pacientului in cazul
traumatismelor, infarct miocardic, embolie, hemoragie
cerebrala sau este datorata inconstientei, starii generale
grav alterate a pacientului (coma profunda);
 pacientul prezinta:
- diminuarea fortei musculare (atanie musculara);
 83

- diminuarea dimensiunilor musculare si ale

proprietatilor muschiului (atrofia musculara);
- contractura musculara (mioclonii);
- calcificarea si rigiditatea unei articulatii
(anchiloza);
- tulburari trofice cutanate la nivelul feselor,
calcaielor, regiunea omoplatilor, regiunea
occipitala si in primul rand zona sacrata;
- afectarea centrilor nervosi prin accident vascular
cerebral;
- lezarea integritatii aparatului locomotor.
 imobilitatea determina in primul rand tulburari
respiratorii si circulare:
- necrozele de presiune;
- trombozele;
- pneumoniile hipostatice;
- tulburari de mictiune si defecatie;
- lipsa odihnei si somnului;
- lipsa poftei de mancare;
- comunicare deficitara prin izolare, disconfort,

anxietate si pierderea increderii;

- expunere la traume psihologice si fizice.
hipo / hiperactivitatea
 reprezinta scaderea/cresterea mobilitatii pacientului prin
instabilitate psihoemotionala avand urmatoarele
caracteristici:
- vorbeste putin sau mult adeseori precipitat,
neinteligibil;
- nu are sau prezinta reactii exacerbate la stimuli
interni sau externi (lumina intensa, zgomote
mari);
- da dovada de lentoare in efectuarea diferitelor
activitati sau prezinta anumite miscari
caracteristice cu caracter frecvent si rapid;
- spasme musculare (contractie involuntara);
- stare de euforie nemotivata;
- pierderea initiativei;
- scaderea puterii de intelegere;
- scaderea capacitatii de judecata;
- tulburari intelectuale;
- tulburari psihomotorii.
necoordonarea miscarilor (ataxie)
 reprezinta diminuarea / incapacitatea pacientului de a-si
controla si coordona miscarile;
 84

 necoordonarea miscarilor poate fi determinata de:

- tulburari ale motilitatii;
- miscari involuntare;
- tulburari de mers, ortostatiune si echilibru;
- consum de alcool, droguri;
- deficit senzorial;
- tulburari de tonus muscular
exemple de hipo/hipertonie:
 tremuraturi = secuze repetate, involuntare ale mainii,
capului sau intregului corp (alcoolism, intoxicatii toxice,
nevroze, boala Parkinson, boala Bassedov, efect
secundar al unor medicamente, droguri); miscari
coreice = miscari involuntare, bruste care dispar in
somn (corea acuta, corea cronica, encefalita); ticuri =
miscari neasteptate si repetate ale unui grup de muschi
(boli psihice); miscari atetozice = miscari involuntare
lente care

dispar in somn (encefalite infantile); hemibalism = miscari

ample, dezordonate numai la membrele de aceeasi parte
(leziuni extrapiramidale); akinezie = diminuarea/
incapacitatea de a efectua miscarile normale; mers ebrios
= ca de betiv (sindrom cerebelos); mers de rata =
leganat da de rata (miopatie).
modificari fiziologice in cazul procesului de
imbatranire:
 in cadrul procesului natural de imbatranire apar
modificari fiziologice care afecteaza capacitatea de
autoservire generala si capacitatea de autonomie cum ar
fi de exemplu:
- greutate in executarea miscarilor voluntare;
- mentinerea deficitara a pozitiei bipede;
- diminuarea /incapacitatea de a efectua
schimbarile de pozitie;
- greutate in deplasare etc.
exemple:
 demineralizarea osoasa;
 calcificarea si rigiditatea articulatiilor;
 atrofia progresiva a musculaturii cu scaderea tonusului
muscular si a fortei musculare;
 afectarea curburilor coloanei vertebrale;
 deformari ale membrelor inferioare;
 alterarile senzoriale in special vizuale si auditive;
 afectarile de ordin psihic cu diminuarea atentiei si
vointei;
 85

 afectiuni ale aparatului cardio-vascular.

boli care afectueaza mobilitatea:
 aparitia problemelor de sanatate afecteaza prin
diminuare chiar si incapacitate, nevoia de a se misca si a
avea o buna postura;
 cele mai importante afectiuni sunt ale sistemului nervos
si circulator, precum si afectiuni ale sistemului
ostoarticular si muscular;
 deoarece afectiunile cerebrale si cardiovasculare au mai
fost mentionate exemplificam afectiunile musculo-
scheletice:

- reumatismul articular acut in care principala

manifestare articulara care intereseaza mai multe
articulatii este poliartrita (are caracter inflamator)
- reumatismul secundar infectios care reprezinta
anumite forme reumatismale articulare
determinate de diferite infectii;
- poliartroza reumatoida sau poliartrita cronica
evolutiva cu afectarea articulatiilor de la maini si
picioare determinand deformari grave si
anchiloze;
- spondilita anchilozanta care prezinta caracter
puternic anchilozant de fixare a articulatiilor;
- reumatismul cronic degenerativ – artroza cu
caracter cronic manifestate prin erodarea,
distrugerea cartilajului articular si hipertrofia si
proliferarea osului (formarea de escrescente
osoase);
- coxartroza numita si artroza coxo-femulara cu
afectarea stabilitatii si mobilitatii pacientului;
- osteoporoza determinata prin demineralizare,
oasele devenind fragile;
- isteocalcia, determinata de afectarea
metabolismului calciului si fosforului;
- obezitatea care supune sistemul osos la o
microtraumatizare permanenta pe care o suporta
articulatia si bineinteles osul;
- crampele musculare manifestate prin contractii
involuntare si dureroase;
- tulburarile endocrine ca de exemplu: insuficienta
ovariana, insuficienta tiroidiana, climax-ul;
lipsa de motivatie prin miscare:
 diferitele afectiuni ale integritatii sistemului locomotor
(fractura, amputatie) sau afectare neurologica cu deficit
 86

motor, determina pacientul la restrangerea activitatilor

fizice, recreative si satisfacerea celorlalte tendinte de
mobilitate;
 prin invalidarea pacientului trebuie sa depuna pentru
satisfacerea nevoii de mobilizare eforturi fizice
deosebite;
 factorii meteorologici, frigul, umiditatea determina in

in special varstnicii sa isi limiteze deplasarile si activitatea.

evaluam starea functionala si gradul de dependenta
Atitudini si al pacientului:
interventii  stabilim daca pacientul isi poate mentine postura,
ortostatismul, mersul;
 stabilim gradul de dependenta al pacientului;
 stabilim capacitatea si toleranta la efort;
 efectuam bilantul starii functionale a mobilitatii
articulatiilor si coordonari neuromusculare;
 depistam diminuarea capacitatilor senzoriale;
 depistam problemele legate de tratament pentru a evita
anumite efecte secundare ale unor medicamente;
 culegem informatii despre obiceiurile personale privind
activitatile fizice;
 delimitam mobilizarea in functie de aparitia anumitor
simptome: dispnee, palpitatii;
 inlaturam stimulii luminosi si auditivi care determina
reactii din partea pacientului;
 educam pacientul pentru respectarea pozitiilor de
repaus si odihna;
 folosim utilajele auxiliare pentru mentinerea pozitiei
anatomice a pacientului;
 supraveghem pacientul si inlaturam obiectele
contondente in caz de crize de pierdere a constientei;
 planificam un program de exercitii bazat pe afectiunea si
capacitatea de mobilizare a pacientului;
 incurajam psihic pacientul si ii redam increderea in
fortele sale;
mobilizarea deficitului motor
 mobilizarea deficitului motor in cazul pacientilor cu
afectiuni cerebrale este efectuata prin:
- reeducarea miscarii;
- proces de recuperare etapizat;
- individualizarea recuperarii;
- continuitatea recuperarii;
- stimularea pacientului pentru propria recuperare;
- supravegherea factorilor de risc (HTA, afectiuni
cardiace etc);
 87

- dozarea si gradarea exercitiilor;

- evitarea efortului prelungit al pacientului;
- terapie recuperatorie efectuata in cadrul

conduitei terapeutice.
Nota:
 pentru mobilizarea si pozitionarea pacientului cu
tulburari respiratorii vezi nevoia de a respira;
 interventii pentru pacientii cu tulburari trofice si
recuperarea deficitului motor in cazul afectiunilor
cerebrale vezi Neurologie – ghid practic autor
Florian Chiru.
 pentru mentinerea fortei si rezistentei musculare pe
langa alimentatie invatam pacientul sa efectueze
exercitii izotonice si izometrice.
exercitiu izotonic:
 consta in modificarea lungimii muschiului cu tensiunea
constanta;
 pacientul aflat in pozitie sezand efectueaza extensia
gambei pe coapsa;
 piciorul este mentinut cateva secunde in pozitia intins
dupa care se flecteaza lent;
 in timpul exercitiului se incearca a nu se misca
articulatia gleznei;
 acest exercitiu este repetat de cateva ori pentru acelasi
picior dupa care se schimba;
 se evita implicarea mai multor articulatii la un singur
exercitiu;
 exercitiul poate fi efectuat de trei ori pe zi;
 se evita miscarile bruste de ridicare si coborare a
piciorului;
 dupa mai multe zile, pentru realizarea exercitiului cu un
grad crescut de forta si rezistenta musculara se aseaza
pe glezna un saculet cu nisip.

(fig.Geriatrie pag.110)
 88

exercitiu izometric:
 consta in modificarea tensiunii fara a afecta dimensiunile
muschiului;
 pacientul este pozitionat sezand la marginea patului cu
picioarele intinse, sprijinite pe un suport sau scaun;
 pacientul apasa pe calcaie mentinand presiunea cateva
secunde;
 in timpul acestui exercitiu nu se indoaie articulatiile
genunchilor (pe cat posibil) avand drept scop, doar
contractia muschiului;
 exercitiul poate fi executat de trei ori pe zi;
(fig. Geriatrie pag.110)

 pentru mentinerea mobilitatii articulatiilor exercitiile,

constau in miscari de flexie/extensie, adductie/
abductie, supinatie/pronatie etc;
 exercitiile efectuate mentin elasticitatea articulara;
 varietatea exercitiilor depinde de afectiunea si varsta
pacientului;
 evitam exagerarile de amplitudine si durata exercitiilor;
 in cazul pacientilor cu afectiuni cardiovasculare,
respiratorii, varstnici etc; ele vor fi efectuate in mod
gradat tinand cont de rezistenta si toleranta la efort a
pacientului;
 pentru prevenirea anchilozelor dureroase se vor efectua
doar acele exercitii care sunt permise de starea
pacientului;
 indiferent de terapia mobilizarii aplicata vital, este
necesar sa se evite imobilizarea prelungita a pacientului;
 89

NESATISFACEREA NEVOII DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA

- Afecteaza celelalte nevoi fundamentale.

A COMUNICA  comunicare ineficienta si izolare prin limitarea

posibilitatilor de miscare sau invaliditate.

A-SI MENTINE  diminuarea/ incapacitatea de deplasare si mobilizare

TEMPERATURA determina vulnerabilitatea la factorii meteorologici si
IN LIMITE hipo-hipertermie prin imobilizare.
NORMALE

A RESPIRA  restrangerea activitatilor fizice recreative, deficitul

motor, postura inadecvata determina aparitia
tulburarilor functionale si a afectiunilor respiratorii.

A MANCA SI A  lezarea integritatii sistemului locomotor (fractura,

BEA amputatie), sau afectare neurologica (durere exacerbata
la mobilizare) determina dezachilibrul alimentar si
hidroelectrolitic.

A ELIMINA  imobilizarea deficitara determina deplasare dificila la

toaleta, iar imobilizarea prelungita la pat este cauza
aparitiei tulburarilor reno-vezicale (inconstienta de urina
– materii fecale, litiaza urinara, infectie urinara cronica).

A DORMI SI A SE  diminuarea/incapacitatea de mobilizare afecteaza

ODIHNI odihna si somnul prin lipsa de activitate, efort fizic.

A SE IMBRACA SI  disconfortul cauzat de durere la mobilizare, precum si

DEZBRACA afectiunile articulare, limiteaza capacitatea de
autoservire, pentru imbracat si dezbracat, iar
imobilitatea determina imposibilitatea de a se imbraca si
dezbraca.
 90

A FI CURAT  diminuarea deplasarii si mobilizarii determina neglijarea

A AVEA acestei novi, iar mobilizarea determina tulburari trofice
TEGUMENTE cutanate.
INTEGRE

A EVITA  risc potential major de ranire prin cadere, cauzat de

PERICOLELE imposibilitatea mentinerii echilibrului, ortostatismului si
a tulburarilor de mers.

A TRAI  afectarea participarii la servicii religioase, reuniuni

CONFORM culturale, prin diminuarea/ incapacitatea de deplasare
PROPRIILOR (pacient incapabil sa comunice la nivel senzorial, motor,
CONCEPTII afectiv).
SPIRITUALE

A SE REALIZA  restrangerea preocuparilor sociale si imposibilitatea

participarii active pe plan profesional datorita
afectiunilor locomotorii si invaliditatii.

A SE RECREA  afectarea mobilitatii diminueaza capacitatea de

participare la activitati recreative.

A INVATA  diminuarea/ incapacitatea de mobilizare determina

restrangerea sau renuntarea la activitati scolare si a
preocuparilor intelectuale, precum si neacceptarea
handicapului fizic, pacientul putand deveni instal,
agresiv etc.
 91

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
-apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
reducerea mobilitatii fizice
-analiza - -
intoleranta la miscare, activitate
-
imobilitate partiala sau totala
-
necoordonarea miscarilor
-
postura neadecvata
-
sindrom potential de imobilitate
-
modificari ale capacitatii de a efectua activitate fizica in grup
-
refuz de a efectua activitatea fizica
-
hiperactivitate
-
adinamie
-
alterarea procesului de crestere si dezvoltare
-
circulatie sanguina neadecvata
-
tulburari de echilibru
-
deficit de activitate diversificata
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. mobilizare, mobilitate limitata =
-
referitor la mediul inconjurator, contrangeri fizice, coordonare
deteriorata, durere, anxietate, adinamie, restrictii fizice
-
mod de manifestare = imobilizare la pat, grad limitat de miscare,
anchiloze, hipotrofii musculare, deficit de ingrijiri cotidiene, depresie,
tulburari de circulatie periferica
2. toleranta la activitate
-
referitor la imobilizare la pat, stare de slabiciune generala, viata
sedentara, dezechilibru intre necesarul de O2 si oferta plamanilor
-
mod de manifestare = vorbirea tradeaza oboseala sau slabiciune, HTA,
tahicardie, disconfort sau dispnee de efort, modificari ale EKG cu aritmie
sau ischemie
3. circulatie neadecvata
-
referitor la diminuarea mobilitatii, miscarii
-
mod de manifestare = edeme periferice, tahicardie sau bradicardie,
piele rece sau calda, palida sau rosie, palpitatii, furnicaturi sau amorteli
ale extremitatilor, cianoza, oboseala musculara, crampe musculare
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul:
-
sa-si mentina o buna pozitie
-
sa se deplaseze fara dificultate
-
sa-si previna tulburarile prin imobilizare
-
sa respecte planul de mobilizare activa si pasiva
 92

-
sa-si amelioreze pozitia prin exercitii fizice
-
sa invete sa se mobilizeze/deplaseze cu carje, cadru, baston
-
sa-si cunoasca toleranta la efort
-
va sti sa-si dozeze efortul
-
va sti cum sa previna anchiloza, atrofia musculara
-
va efectua miscarile permise
-
se va deplasa cu sau fara ajutor
-
va fi incurajat sa-si miste membrele inferioare
-
va sti cum sa combata staza venoasa
-
va sti sa favorizeze circulatia venoasa
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
ingrijirea pacientului imobilizat partial sau total la pat
-
patul si anexele lui, schimbarea lenjeriei de pat cu pacient imobilizat
-
pozitiile in pat ale pacientului, schimbarea pozitiilor in pat
-
mobilizarea pacientului, metode
-
prevenirea escarelor de decubit, a tulburarilor circulatorii periferice, a
anchilozelor, a contracturilor
-
metode de recuperare a mobilitatii
-
efectuarea de miscari active, pasive
-
efectuarea de exercitii fizice permise
-
ingrijirea pacientului cu atele, aparat gipsat, aparate ortopedice
-
metode de recuperare = utilizarea de carje, cadru sau baston
-
transportul pacientului
-
depistarea tulburarilor de statica
-
exercitii de corectare a pozitiilor vicioase
-
determinarea si inregistrarea valorilor de P-R-TA in repaus si efort
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
postura corecta sau altele
-
reluarea activitatii fizice
-
mentinerea activitatii fizice
-
limitele miscarii, mobilitatii
-
valorile functiilor vitale, inregistrarea lor
-
durere
-
prezenta tulburarilor circulatorii periferice
-
prevenriea tulburarilor de decubit
-
gradul de mobilizare
-
toleranta la effort
-
starea psihica
-
nivelul de cunostinte
-
alte semne asociate
 93

MOBILIZAREA PACIENTULUI

 mobilizarea reprezinta schimbarea de pozitie a

Scop pacientului pentru prevenirea complicatiilor ce pot apare
din cauza imobilizarii la pat si recastigarea de catre
pacient a independentei de miscare si deplasare;

 mobilizarea depinde de:

Conduita - starea generala a pacientului;
mobilizarii - natura bolii;
- motivatia si tipul de reactivitate a pacientului;
- momentul ales pentru instituirea mobilizarii
(terapia mobilizarii este efectuata la indicatia
medicului);
- gradul de intensitate al terapiei mobilizarii (se va
incepe cu exercitii pasive si treptat, in functie de
evolutia pacientului, exercitii autopasive si
active);
- se evita oboseala fizica si psihica a pacientului;
- exercitiile efectuate nu trebuie sa depaseasca
pragul algic suportat de pacient;
- intre exercitii sunt obligatorii pauze de relaxare;
- durata unei sedinte de mobilizare sa fie intre 10 –
30 minute;
- evitam reactiile de aparare din partea pacientului;
- daca segmentul mobilizat este dureros, in
prealabil efectuam masaj;
pentru mobilizare avem in vedere:
- calitatea miscarii;
-viteza de executie a miscarii
- rezistenta si indemanarea
- forta fizica
- exersarea miscarilor deficitare
- individualizarea continutului miscarilor
- disocierea analitica a miscarilor de
recuperare

- informam pacientul si il pregatim psihic pentru

efectuarea si mentinerea mobilizarii ;
- indiferent de tipul de mobilizare, supraveghem
pacientul urmarind:
- valorile functiilor vitale (puls,
respiratie, tensiune arteriala)
- expresia fetei;
 94

- coloratia tegumentului;
- starea pacientului.
- mobilizarea o efectuam progresiv, incepand cu
exercitiile din pozitia decubit dorsal:
- miscarea capului;
- miscarea degetelor, articulatiilor de la
mana, picior, glezna;
- schimbam prin ridicare si coborare
pozitia membrelor superioare si
inferioare

 este posibila atunci cand pacientul isi poate mentine

Pozitionarea singur pozitia sezand;
sezand a  asistenta medicala, imbraca pacientul cu ciorapi,halat si
pacientului la are pregatite la indemana: papucii, fotoliul, carjele,
marginea cadru de mers, baston etc;
patului  mobilizarea brusca a pacientului poate duce la vertij,
greata, varsatura prin hipotensiune de ortostatism;
 asistenta medicala se aseaza la marginea patului cu
picioarele departate si genunchii flectati usor;
 introducem mana dinspre capatul patului sub axila
pacientului, iar cu mana cealalta fixeaza genunchii
indoiti ai pacientului;
 membrul inferior dinspre partea opusa mobilizarii poate
fi trecut peste celalalt;
 efectueaza simultan urmatoarele miscari de tractiune a
membrelor inferioare peste marginea patului cu
ridicarea trunchiului sustinand pacientul
(fig. 45 pag.148 Neurologie)

 atunci cand pacientul se poate ajuta, el impinge in

suprafata patului cu mana iar asistenta ii asigura rotirea
bazinului cu coborarea membrelor inferioare;
(fig. Pag.148/46)
 95

 de asemenea pacientul poate imbratisa gatul asistentei,

in rest se actioneaza ca mai sus;
 mentinerea acestei pozitii este progresiva, incepand cu
circa 5 minute si se creste pana la aproximativ 30
minute;
 odata stabilita aceasta pozitie ea devine obligatorie
pentru pacient cand serveste masa;
 la aparitia vertijului sau daca devine palid, cianotic,
pacientul este repus in pat prin executarea miscarilor in
ordine inversa.

 daca pacientul se afla in pozitie sezanda la marginea

Ridicarea patului sau pe scaun, fotoliu, acesta poate fi ridicat in
pacientului in pozite bipeda, astfel:
pozitie - asistenta medicala se aseaza in fata pacientului
ortostatica aflat in pozitie sezand;
- fixeaza cu genunchii ei genunchii pacientului iar
cu mainile il prinde de sub axile sau de sub
omoplat;
- pacientul se prinde de umerii asistentei medicale,
de gatul sau soldul acesteia cu ambele maini;
- prin impingerea catre genunchii pacientului,
creste forta de ridicare si coboara centrul de
greutate al asistentei.
(fig.76/pag.159 Neurologie)

 alta metoda consta in sprijinirea pacientului de sub

ambele axile si ridicarea acestuia, asistenta medicala
 96

de langa pacient fiind asezata cu spatele la pat;

 pentru primii pasi, pacientul este intotdeauna
supravegheat, la nevoie de catre doua asistente
medicale;
 prima plimbare are loc in salon si treptat se poate trece
la exercitii de mers prelungit si urcat/coborat de scari;
 in permanenta se supravegheaza tinuta mersului,
aliniamentul coloanei vertebrale, postura segmentelor
corpului
 cand pacientul are nevoie de ajutor pentru mers ii
mentinem mana dreapta in mana noastra dreapta –
palma contra palma cu strangerea policelui;
 bratul pacientului este dreapt cu palma in jos;
(fig.)

 cu mana stanga sustinem cotul drept al pacientului si

talia, stand foarte aproape de acesta sau trecem bratul
in jurul taliei pacientului;
 daca pacientul prezinta deficit motor la unul din
membrele superioare, ne pozitionam in fata pacientului,
asezand bratul hemiplegic pe umarul nostru si il
sprijinim;
(fig.)

 mana celalta ghideaza transferul greutatii via bazinul

pacientului;
 atunci cand pacientul isi mentine echilibrul mult mai
usor, ne pozitionam pe partea hemiplegica, pentru a
sprijini umarul si mana pacientului;
(fig)
 97

EXEMPLU DE EVALUARE A MOBILIZARII PACIENTULUI

Evaluarea  functionalitatea diferitelor sisteme poate fi evaluata pe o

sistemelor anumita scare cumuland pe baza punctajelor un scor
functionale (S.F) care indica gradul de afectare.
pentru  exemple de sisteme functionale (S.F.):
mobilizare - functionarea sistemului piramidal;
- functionarea cerebelului;
- functionarea trunchiului cerebral;
- functia senzitiva;
- mictiunea si defecatia;
- functionarea aparatului vizual;
- functiile psihice si mentale;
- spasticitatea.
 Kurtzke de evaluare a functionalitatiii diferitelor
sisteme si scorul care se bazeaza pe punctajele
acordate, EDSS (Expanded Disability Status Scale);
 EDSS/Kurtzke pentru scleroza multipla
(leuconevraxita)
0.0 = examenul neurologic nu deceleaza semne
patologice;
1.0 = activitatea nu este limitata; intr-un sistem functional
apar semne obiective;
1.5 = nu exista limitare; cel putin in 2 sisteme functionale
exista semne usoare (cel putin in 2S.F. exista modificari de
1 punct);
2.0 = limitare usoara intr-un S.F.(intr-un S.F. 2 puncte, in
celelalte 0 sau 1 punct);
2.5 = limitare usoara in 2 S.F.(in 2 S.F.2 puncte in
celelalte 0 sau 1 punct);
3.0 = limitare medie intr-un S.F.(intr-un S.F. 3 puncte,
in celelalte 0 sau 1 punct) sau limitare usoara in 3 sau 4
S.F. (3 – 4 S.F. au modificari de 2 puncte, in celelalte 0 sau
1);
3.5 = poate merge, intr-un S.F. apare o limitare usoara
(intr-un S.F.exista modificari de 3 puncte) si in 1 sau 2 S.F.
de 2 puncte sau in 5 S.F.2 puncte (in celelalte 0 sau 1);
4.0 = poate merge fara ajutor, se poate autoservi, poate
lucra 12 ore, desi exista o limitare importanta (intr-un S.F.
4 puncte, in celelalte 0 sau 1) sau combinatia simptomelor
mai usoare; poate sa parcurga 500 m fara

ajutor si fara oprire;

 98

5.0= poate merge fara ajutor si fara oprire poate parcurge

200 m, din cauza limitarii severe (intr-un S.F.5 puncte, in
restul 0 sau 1) sau in diferite S.F. depaseste cele descrise la
4.0); este ingreunator in activitatea cotidiana.(ex.nu poate
lucra toata ziua, decat daca i se asigura anumite conditii);
5.5 = poate merge; parcurge fara ajutor si fara oprire 100
m din cauza limitarii severe nu poate efectua activitatile
zilnice (intr-un S.F.5 puncte, in celelalte 0 sau 1; sau in
diferite S.F. apar modificari care le depasesc pe cele
descrise la punctul 4.0);
6.0 = are nevoie temporara sau continua de mijloace
ajutatoare (baston, carja, cadru) pentru a umbla
(mijloacele sunt folosite pe o singura parte); astfel poate
parcurge 100 m cu sau fara odihna pe parcurs (in general
este combinatia a 2 modificari a S.F. de cel putin 3 puncte
fiecare);
6.5 = necesita continuu mijloace ajutatoare pentru a putea
merge (in ambele parti); astfel poate parcurge 20m cu
odihna pe parcurs (in general este combinatia a 2
modificari a S.F. de cel putin 3 puncte);
7.0 = nici cu ajutor nu poate parcurge mai mult de 5m, are
nevoie de carucior; poate sa se deplaseze singur cu
caruciorul (scaunul), poate sta 12 ore in carucior (in general
sunt combinate modificari ale diferitelor S.F. dintre care cel
putin 2 are valoare de 4 puncte, foarte rar 5 puncte, in
sistemul piramidal);
7.5 = poate parcurge numai cativa metri, necesita carucior,
poate avea nevoie de ajutor pentru a circula cu ele, nu
poate sta toata ziua in carucior, s-ar putea sa aiba nevoie
de carucior electric (in general sunt combinatii de modificari
aparute in diferite S.F.);
8.0 = este “legat” de pat, scaun sau carucior, dar in cea
mai mare parte a zilei poate sa se scoale din pat si in multe
privinte sa se autoserveasca; de obicei poate sa-si
foloseasca eficient mainile (sunt combinatii ale modificarilor
aparute in diferiti S.F. dintre care cel putin 2 sunt minim de
4 puncte);
8.5 = este obligat sa ramana in pat cea mai mare parte a
zilei, in oarecare masura poate sa-si foloseasca mainile
(apar combinatii ale modificarilor din mai multe S.F., dintre
care multe au valoare minima de 4 puncte);

9.0 = are nevoie de ajutor, nu se ridica din pat, poate

comunica si sa se alimenteze (sunt modificari combinate din
mai multe S.F., cele mai multe fiind de minimum 4 puncte);
9.5 = nu se ridica din pat, necesita ingrijire continua, nu
 99

poate comunica si nu poate sa se alimenteze, deglutitia nu

este posibila (sunt modificari combinate din mai multe S.F.,
cele mai multe fiind de minimum 4 puncte).
10.0 = deces din cauza S.M.

TRANSPORTUL PACIENTILOR

 pacientul poate fi transportat atunci cand starea

Obiectivele generala nu ii permite sa se deplaseze;
urmarite  pacientul poate fi transportat pentru:
- internare in spital;
- transfer de la o sectie la alta sectie sau institutie
sanitara;
- examinari si tratamente de specialitate in cadrul
sectiei sau la alte sectii;
- investigatii de laborator sau sala de operatie;
- mutarea dintr-un salon in altul;
- externare din spital.
 transportul se asigura si in cazul:
- accidentelor de munca grava;
- cataclismelor naturale (cutremure, inundatii);
- accidente de circulatie si aeronavale etc.
 in timpul transportului se evita:
- aparitia si agravarea durerilor;
- socul traumatic;
- agravarea starii pacientului;
- transformarea unei fracturi inchise intr-una
deschisa;
- provocarea de varsaturi, hemoragii etc.

 in functie de distanta, starea generala a pacientului,

Mijloace de afectiunea acestuia si de scopul transportului acesta
trasnsport este asigurat prin:
- carucior;
- targa (brancarda);
- scaun sau fotoliu rulant;
- pat rulant;
- ascensor;
- vehicule (autosalvari, avioane sanitare sau
elicoptere);
- mijloace improvizate in caz de urgenta (scaun cu
spatar solid, targa improvizata dintr-un palton
intors pe dos si incheiat, pe manecile caruia se
introduc doua bare de lemn sau scandura lata,
usa);
 100

Pregatirea  pregatim fizic si psihic pacientul si apartinatorii pentru

pacientului scopul transportului;
 explicam mijlocul de transport si instruim pacientul;
 imbracam pacientul corespunzator anotimpului, duratei,
mijlocului de transport;
 atunci cand pacientul are mentinuta linia vanoasa sau
cateter vizical, drenuri, este insotit de asistenta care va
evita aparitia complicatiilor datorate transportului si va
aplica la nevoie medicatii si interventii de prim ajutor.

 mijloc de transport preferat, in sectiile neurologie,

Transportul in chirurgie, ortopedie, sala de operatie, serviciul terapie
carucior intensiva, pentru comoditate in transpunerea pacientului
din pat pe carucior si invers, de pe carucior pe masa de
operatie, masa de examinari radiologie etc;
 tipul uzual de carucior prezinta 4 roti, avand inaltimea
meselor de operatie si examinare;
 panza si cadrul caruciorului sunt acoperite cu lenjerie
curata (patura, cearsaf, la nevoie musama si aleza,
perna pentru cap);
 pentru transferul pacientului de pe pat pe carucior,
atunci cand nu exista dispozitive de ridicare, sunt
necesare minimum 3 persoane;
 evaluam starea generala a pacientului, greutatea,
existenta tulburarilor trofice cutanate, bandajele gipsate,
catetere vezicale si a stativelor pentru perfuzie;
 apropiem caruciorul cu capul de picioarele patului intr-
un unghi de cel putin 600;
 acolo unde exista posibilitatea ridicam patul usor

peste inaltimea caruciorului;

 blocam patul si caruciorul pentru a nu aluneca in
momentul asezarii pacientului pe carucior – risc major
de accident;
 cele 3 asistente se aseaza in picioare cu fata catre
pacient, pa partea patului de langa carucior, avand un
picior in fata si genunchii flectati;
 recomandabil ar fi ca cele 3 persoane sa aibe aceeasi
statura iar cea mai robusta sa fie la mijloc;
 introducem cu miscari usoare antebratele sub pacient;
 AM.I sprijina capul pacientului, umerii si partea
superioara a trunchiului;
 AM.II sustine partea de jos a trunchiului si sezutul iar
AM.III genunchii si gambele;
 AM.I coboara capul pacientului si il sprijina pe brat;
 aducem pacientul la marginea patului prin transferul
 101

greutatii corpului de pe piciorul din fata pe cel din spate

la comanda AM.I;
 pentru un moment ne reorganizam pozitia si pregatim
ridicarea propriu-zisa unde rolul cel mai important, pe
langa pozitie, fixare, forta de ridicare, il are
sincronizarea;
 intoarcem pacientul spre noi, il sprijinim de piept si
ridicam la comanda AM.I;
 pana la trecerea pacientului pe carucior, acesta este
tinut cat mai sprijinit la pieptul nostru;
 la comanda AM.I indoim genunchii si pozitionam incet,
usor, pacientul pe carucior;
 invelim pacientul cu pled si ii aranjam perna;
 atentie, la eliberarea unei maini in timpul transferului
pacientului de pe pat pe carucior – risc major de
accidente.
Transportul cu  acoperim targa cu o patura si cu un cearsaf (la nevoie
targa cu musama, aleza);
 pentru transport, la capatai punem o perna subtire;
 ridicam si asezam pacientul pe targa;
 pacientul va fi bine invelit cu alte paturi si asezat cu
privirea inainte la coborat, sau in directia mersului;
 pentru trecerea pacientului din pat pe targa sunt
necesare 5 persoane;

 targa este tinuta la ambele extremitati de catre un

brancardier, fix… la marginea patului, in latimea
acestuia ( manerele de la marginea patului sunt libere);
 alte trei persoane se aseaza de-a lungul patului in
partea targii atarnate si introduc mainile cu palma si
degetele intinse sub pacient;
 asistenta care se gaseste spre capul bolnavului comanda
miscarile echipei si sustine capul pacientului cu ceafa
sprijinita pe antebratul ei si torace;
 a doua asistenta ridica regiunea lombara a pacientului;
 a treia asistenta sustine membrele inferioare;
 miscarile se executa simultar, fara brutalitate in ordinea
urmatoare:

- pacientul este ridicat din pat deodata si la

comanda cele trei asistente fac un pas inapoi;
- concomitent brancardierii aduc brancarda in
pozitie orizontala sub pacient ridicand si cealalta
 102

margine a brancardei;
- pacientul este asezat cu grija pe targa si acoperit
tot la comanda;
 trecerea de pe targa pe masa de operatie sau la loc in
pat este efectuata cu miscarile invers comandate;
 daca pacientul are putere in membrele superioare iar
diagnosticul medical nu contraindica se poate imbratisa
gatul brancardierului care il ia in brate sprijinindu-l cu o
mana sub coapse iar cu alta pe spate la nivelul
omoplatilor;
 aceasta manopera necesita una – doua persoane;
 mersul cu targa este sincronizat pentru a evita
leganarea, scuturarea si oscilatiile;
 mentinerea targii in pozitie orizontala la urcarea scarilor
este realizata prin ridicarea targii de catre brancardierul
din spate;
 mentinerea targii in pozitie orizontala la coboratul
scarilor, este realizata prin ridicarea targii de catre
brancardierul din fata;
 transportul pacientului pe distante mari este interzis;
 in caz de agitatie, pacientul va fi imobilizat pe targa;
 la aparitia denivelarilor (prag, usa, intrat/iesit din lift) se
vor trece fara a sesiza pacientul;
 transportul va fi supravegheat de catre asistenta.

 traumatisme craniene:
Afectiuni care - pacientul este asezat pe targa in pozitie sezanda
impun pozitia si mentinut cu perne plasate la spate;
pacientul pe - in caz de leziuni in regiunea gatului, cap
targa pacientului se mentine flectat pe torace;ul
 leziuni ale fetei (maxilo-buco-laringo-faringiana):
- transportul este efectuat in decubit ventral
pentru a preveni asfixia prin secretii sau sange;
- sub frunte se aseaza un sul improvizat din
cearsafuri, patura sau antebratul flectat al
pacientului.
 traumatisme toracice:
- pacientului i se asigura pozitia semisezand
rezemat de perne sau sul de paturi;
- atentie la volet costal, revarsatul pleural,
pneutomotorax bilateral, inundatia bronsica.
 traumatisme abdominale:
- pacientul este in decubit dorsal cu genunchii
flectati prin asezarea unui sul sau unei perne sub
regiunea poplitee.
 leziuni ale membrelor inferioare:
 103

- decubit dorsal cu imobilizarea membrului lezat;

- interzis indoirile care pot transforma fractura
inchisa in fractura deschisa.
 leziuni ale membrelor superioare:
- decubit dorsal cu membrul lezat asezat peste
torace si fixat cu esarfa sau fase;
 leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere:
- pozitia pacientului este decubit ventral
 traumatisme ale coloanei vertebrale:
- pe langa masurile imediate de mentinere a
functiilor vitare, ameliorarea circulatiei locale se
impune imobilizarea pacientului (nu va fi intors,
rasucit, nu se flecteaza);
- se urmareste mentinerea in linie dreapta a axei
cranio-cervico-dorso-lombare;

- trebuie evitata hiperxtensia gatului chiar si in

cazurile care necesita intubatie;
- se recomanda ca aceasta manevra sa fie
efectuata cu fibroscopul, pe cale nasotraheala iar
in timpul intubatiei o persoana mobilizeaza gatul
pacientului traumatizat;
- pacientul cu traumatism al coloanei se transporta
in saltea pneumatica si in suspiciunea de afectare
cervicala se poate folosi guler pentru imobilizarea
gatului;
- pozitionarea pacientului pe salteaua pneumatica
se efectueaza cu o targa speciala in forma de
lopata sau in lipsa acestui dispozitiv pacientul va fi
prins de mai multe persoane;
- pacientul trebuie transportat direct la un spital
unde se pot efectua investigatiile necesare pentru
stabilirea unui diagnostic complet si se poate
aplica un tratament adecvat;
- pacientii in stare grava cu coloana instabila,
necesita transport rapid cu elicopterul mentinand
pe tot parcursul transportului imobilizarea
coloanei;
- mijloacele de imobilizare pot fi inlaturate numai in
cazul in care pacientul necesita masuri imdeiate
de reanimare –resuscitare;
- examinarea radiologica se efectueaza tot in
conditii de mentinere a imobilitatii coloanei
 pacienti inconstienti:
- transportul este asigurat in pozitii semiventral
 tulburari de deglutitie sau hipersecretie salivara:
 104

- pacientul are corpul aplecat cu capul mai jos

decat toracele pentru a preveni acumularea si aspiratia
secretiilor sau asfixia- pozitia Trendelengurg.
 pacienti nelinistiti si psihici:
- sunt fixati pe targa pentru a nu cadea insa gatul
si toracele raman libere;
se administreaza medicatia prescrisa de medic, pentru
agitatie psiho-motorie.

 politraumatizati:
- oprirea hemoragiei externe;
- combaterea socului;
- se asigura respiratia la nevoie oxigen, circulatia,
eventual, transfuzie de sange;
- combaterea lipotimiei, eventual masaj cardiac;
- atentia trebuie concentrata la ridicarea si
transportare pentru a evita:
- aspiratia varsaturilor;
- ruperea maduvei in fracturile de coloana
vertebrala;
- leziuni neurovasculare in fracturile
membrelor;
- acest transport are caracter urgent pentru
interventii si ingrijiri care se acorda un timp pe
aceeasi targa.

Transportul cu  fotoliul rulant este utilizat pentru transportul

fotoliul rulant intraspitalicesc al pacientilor: astenici, adinamici cu
afectiuni traumatice, reumatice, articulare, cu paralizii
ale membrelor inferioare si in perioada de convalescenta
cand le este interzisa deplasarea ;
 pentru pacientul care nu isi poate mentine ortostatismul
asezarea in fotoliu este asigurata de doua asistente
situate de o parte si de alta a pacientului, aflat in pozitie
sezand la marginea patului;
 introducem mana de langa pacient sub axila si il ridicam
in picioare sprijinindu-l de subsoara;
 105

 rotim usor pacientul si il asezam pe fotoliu invelindu-l in

functie de anotimp, temperatura, afeciune, cu un pled;
 de mentionat ca inainte de a fi asezat pe fotoliu,
imbracam pacientul cu ciorapi si halat;
 asezarea pacintului in fotoliul rulant poate fi efectuata si
in modul urmator:
- ridicam pacientul in pozitie sezand si rotire cu
spatele la marginea patului;
- aducem fotoliul la marginea patului in spatele
pacientului;

- ne asezam de o parte si de alta a fotoliului pe

care il fixam cu picioarele;
- prindem pacientul cu mana dinspre fotoliu sub
axila iar cu cealalta sub genunchi;
- il ridicam amandoua odata si il trecem pe fotoliu,
sustinand membrele inferioare (pana fotoliul este
tras inapoi);
- aranjam membrele inferioare pe suportul de
picioare in pozitie adecvata;
- fotoliul este impins pentru deplasare din spate,
pacientul avand privirea spre directia de mers.
 unele fotolii rulante sunt pliabile (ortocar) si dotate cu
roti pentru autodeplasare care nu ating solul si cu frana
pentru oprire;
 plasarea pacientului din fotoliu in pat este efectuata in
ordinea inversa a miscarilor de asezare pe fotoliu.

Transportul cu  este forma de transport care nu necesita transbordarea

patul rulant pacientului fiind ideala pentru transportul intraspitalicesc
prin menajarea pacientului;
 paturile sunt prevazute cu roti sau li se pot racorda un
dispozitiv cu roti ,dar nu poate fi practicata decat daca
usile si coridoarele corespund posibilitatilor de
manevrare a patului;
 de asemenea nu trebuie sa existe praguri, denivelari iar
comunicarea intre etaje sa se faca cu ascensorul;
 in felul acesta pacientul poate fi transportat pentru
servicii de investigatii (EEG,EKG, radiologie etc), sau sala
de operatie, reducandu-se in beneficiul pacientului
mutatul de pe pat pe carucior, targa si invers.
 106

Tramsportul in  transportul extraspitalicesc se efectueaza cu autosalvari,

afara spitalului avioane sanitare, elicoptere;
 asistenta are obligatia de a pregati pacientul pentru
transport, a-l insoti pana la destinatie cu documentatia
necesara si a-l preda serviciului de preluare;

pregatirea pacientului:
 pregatim pacientul fizic si psihic pentru transport;
 in functie de afectiune si stare generala il imbaiem si
imbracam corespunzator anotimpului, duratei si
mijlocului de transport;
 inainte de plecare oferim bazinetul si urinarul in vederea
evaluarii scaunului si urinei;
 asezarea in mijlocul de transport este efectuata in functie
de afectiunea pacientului:
- fracturile si luxatiile sunt bine imobilizate;
- pansamentele sunt controlate si refacute la
nevoie;
- hemostaza in cazul hemoragiilor.
 in cazul deplasarilor lungi si daca este nevoie, asiguram
sedarea pacientului sau orice masura de prim ajutor;
 asiguram permeabilitatea cateterelor urinare prin
schimbarea pungilor de urina;
 asiguram captarea dejectiilor in caz de voma,
hematemeza, scaun, …. si toaleta pacientului;
 supraveghem tot timpul functiile vitale ale pacientului si ii
sustinem moralul;
 in cazul pacientilor cu boli infecto-contagioase, mijlocul
de transport este dezinfectat.
 107

CAPITOLUL IV

NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE

- Definitie, generalitati (Florian Chiru)……..

- Masurarea temperaturii (Gabriela Chiru)…….

- Foaia de temperatura (Florian Chiru)……….

- Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Florian Chiru)

- Termoreglare normala (Florian Chiru)…….

- Termoreglare deficitara (Florian Chiru)……

- Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)……..

 108

NEVOIA DE A MENºINE TEMPERATURA

CORPULUI ¥N LIMITE NORMALE

Defini¡ie:  men¡inerea constantå a temperaturii corpului între 36 o ¿I

37o C datoritå procesului de termoreglare
Generalitå¡i:  termoreglarea permite men¡inerea echilibrului între:
termogenezå = producerea de cåldurå homeotermie ¿I
termolizå = eliminarea de cåldurå
prin centrii termoreglatori dirija¡i de sistemul endocrin.

TERMOGENEZA
producerea de cåldurå este rezultatul:
- activitå¡ii fizice ¿I contrac¡iei musculare
- port de alimente (în special alimente energetice ca
lipide ¿I glucide)
- aport hormonal (secre¡ie hipofizarå sau tiroidianå);
- varia¡iei temperaturii mediului înconjuråtor;
 scåderea temperaturii aerului intensificå arderile din
organism rezultând eliberarea compensatorie de cåldurå;
 mu¿chii ¿I ficatul sunt organele principale ale
termogenezei;
 scåderea accentuatå ¿I continuå a temperaturii aerului
conduce reflexogen la apari¡ia contrac¡iilor musculare
minore manifestate prin tremuråturi ¿I frison;
 în termogenezå intervin mecanisme biochimice

TERMOLIZA
eliminarea de cåldurå are loc prin:
 convec¡ie = pierderea de cåldurå prin circula¡ia aerului
(expunere la vânt, curen¡ii de aer, mi¿cåri de evantai,
ventilatoare, etc)
 conduc¡ie = pierderea de cåldurå prin contact direct cu
obiectele (zåpadå, ghea¡å, apå rece, etc.)
 cantitatea de cåldurå pierdutå prin convec¡ie ¿I conduc¡ie
reprezintå aproximativ 15% din totalul pierderilor;
 radia¡ie = pierderea de cåldurå prin transferul cåldurii
organismului uman mediului înconjuråtor;
- intensitatea radierii depinde de gradul de încålzire al
corpului ¿I umiditatea mediului.
 aproximativ 55% reprezintå cantitatea de cåldurå pierdutå
prin radiere.
 evaporare = pierderea de cåldurå la nivelul pielii prin
transpira¡ie
- chiar în stare de repaus când pielea pare uscatå are
 109

loc evaporarea sudorii foarte lent - perspira¡ie

insensibilå
 termoliza are loc ¿i la nivelul :
- plåmânilor= aer expirat;
- rinichi= urinå eliminatå;
- rect= fecale eliminate
 în termolizå intervin mecanisme fizice.

 dezechilibrul procesului de termoreglare are ca rezultat

instalarea hipo/hipertermiei;
 organele interne - mu¿chi, ficat - au temperatura mai
ridicatå ~ 38oC.
 în cursul zilei temperatura variazå de la 0,5 oC- 1oC în
func¡ie de activitatea depuså, valorile mai mari
înregistrându-se dupå-amiaza.
 odatå cu vârsta adaptarea termicå se realizeazå mai greu.
Måsurarea  termometrizarea în anumite afec¡iuni poate fi efectuatå din
temperaturii: 2 h în 2 h (neuroinfec¡ii), din 1/2 h în 1/2 h pentru
observarea oscila¡iilor de temperaturå dar în mod obi¿nuit
måsuråm temperatura corpului pacientului diminea¡a -
temperaturå matinalå ¿I dupå-amiazå temperaturå
vesperalå, pentru înregistrarea valorilor ¿I depistarea
modificårilor temperaturii.
 subiectiv doar ca valoare de orientare putem aprecia
temperatura corpului prin palpare:
- aplicåm fa¡a dorsalå a mâinii pe corpul pacientului,
înregistrându-se astfel varia¡ia de temperaturå dintre
mânå ¿I pacient;
 valoarea exactå a temperaturii este måsuratå cu
termometrul;
 termometrele utilizate sunt:
- termometrul maximal-medical;
- termometrul cutanat;
- termometrul electric;
- termometrul electronic
-termometrul inclus în monitoarele pentru
supravegherea func¡iilor vitale (cu precådere rectal)

Termometrul maximal
fig. 1

 este gradat dupå scara Co de la 35o pânå la 42o C

 110

 componenta principalå este tubulatura filiformå gen lentilå

cilindricå convergentå cu valorile temperaturii pe scala
gradelor având în capåtul lårgit rezervorul de Hg
 deasupra rezervorului de Hg lumenul tubului este îngustat,
Hg fiind împins numai sub influen¡a cåldurii datoritå for¡ei
sale de dilata¡ie;
 aceastå îngustare nu îi permite Hg-ului recåderea în
rezervor odatå cu råcirea aerului
 termometrele sunt men¡inute în solu¡ii dezinfectante
(cloraminå 1%)
 temperatura este înregistratå zilnic;
 måsurarea se efectueazå în cavitå¡i închise sau
semiânchise:
- axilar
- plicå inghinalå
- bucal
- rectal
- vaginal
Interven¡ii:  pregåtim materialele în func¡ie de locul unde se va måsura
temperatura:
- termometrul spålat ¿i ¿ters;
- tampoane de vatå;
- comprese de tifon;
- solu¡ie dezinfectantå;
- lubrefiant;
- ceas;
- mânu¿i;
- prosop individual;
- tåvi¡å medicalå
 verificåm integritatea termometrului;
 scuturåm termometrul pentru revenirea Hg în rezervor, cu
mi¿cåri energice de amplitudine micå “sus-jos”;
 pregåtim psihic pacientul.
Mod de måsurare
a) Axilar
 pozi¡ia pacientului: ¿ezând, decubit dorsal, decubit lateral
stâng/drept cu capul pe pernå
 ridicåm bra¡ul pacientului ¿I ¿tergem axila cu un prosop (în
caz de umiditate valoarea temperaturii nu este realå);
 pozi¡ionåm termometrul cu rezervorul de Hg centrat axilar;
 apropiem bra¡ul pacientului de trunchi cu antebra¡ul flectat
pe suprafa¡a anterioarå a toracelui;
 la copiii ¿I pacien¡ii adinamici - agita¡i asistenta medicalå
men¡ine pozi¡ia descriså mai sus;
 durata termometrizårii este de circa 10 minute.
b) Plica inghinalå
 111

 pozi¡ia pacientului este decubit lateral;

 pozi¡ionåm termometrul în plica inghinalå;
 flectåm coapsa pe bazin.
c) Cavitatea bucalå
 se evitå în caz de afec¡iuni ale cavitå¡ii bucale, ale cåilor
respiratorii superioare;
 contraindicat în ståri de agita¡ie psiho-motorie sau la copii;
 pregåtirea pacientului:
- cu 10-15 minute înainte de måsurare nu va consuma
lichide sau alimente calde/reci ¿I nu va fuma;
 introducem termometrul în cavitatea bucalå sublinqual sau
lateral extern cu arcada dentarå;
 rugåm pacientul så închidå gura ¿i så respire pe nas;
 durata termometrizårii este de 5 minute.
d) Rectal
 temperatura rectalå va fi måsuratå dupå o jumåtate de orå
de repaus absolut;
 contraindicat în afec¡iuni ale rectului sau la pacien¡i agita¡i;
 pozi¡ionåm pacientul în decubit lateral asigurând semiflexia
membrelor inferioare;
 copii mici sunt a¿eza¡i în decubit dorsal (picioarele ridicate)
sau decubit ventral;
 dupå lubrefiere introducem bulbul termometrului în rect
prin mi¿cåri blânde circulare ¿I de înaintare circa 4-5 cm;
 durata termometrizårii este de 5 minute la nevoie fiind
men¡inut cu mâna de A.M.
 temperatura rectalå este mai mare decât cea måsuratå
axilar cu 0,5o C
e) Vaginal
 contraindicat în afec¡iuni ale aparatului genital;
 pozi¡ia pacientei:
- decubit dorsal cu picioarele u¿or îndepårtate;
- decubit lateral cu membrele inferioare în semiflexie;
 urmåm acelea¿i etape ca la måsurarea rectalå introducând
termometrul în vagin;
 durata termometrizårii este de 5 minute;
 temperatura vaginalå este cu 0,5 oC mai mare decât
temperatura axialå.
Pastrarea termometrelor
 termometrele după utilizare se spală sub jet de apă după
care timp de două ore le menţinem în soluţie de cloramină
0,5 %
 păstrarea termometrelor este realizată în borcane cu
substanţe dezinfectante iar pentru îndepărtarea acestora
la reutilizare termometrele vor fi spălate bine cu apă şi
şterse cu vată sau tifon
 112

 soluţia dezinfectantă din borcanul termometrelor va fi

schimbată la cel puţin 24 h

NOTAREA GRAFICÅ

 valorile temperaturii sunt înregistrate sub formå de grafice sau curbe termice în foaia
de temperaturå

FOAIA DE TEMPERATURÅ
Defini¡ie:  foaia de temperatură reprezintă un document medical,
¿tiin¡ific, medico-judiciar component al foii de observa¡ie

Scop:  totalizarea datelor asupra func¡iilor vitale ¿I vegetative prin

notare ¿I reprezentare graficå.

Cuprins:  nume, prenume pacient;

 data internårii;
 numår salon, pat;
 numår foaie observa¡ie;
figura 2

 reprezentare graficå a func¡iilor de bazå ale organismului,

pe zile calendaristice ¿I de boalå;
 ziua este împår¡itå pe notåri de diminea¡a (D) ¿I de dupå-
maså (S);
 grafic sunt reprezentate:
- respira¡ie;
- T.A.
- puls;
- temperaturå
prin culori ¿I notåri diferite corespunzåtor valorilor înregistrate
pe ordonatele paralele din partea stângå a foii
 orizontal jos - stânga sunt înregistrate valorile pentru:
- lichide ingerate;
- diurezå;
- scaun;
- dietå;
- greutate corporalå;
- vårsåturi, sputå;
- alte date specifice pacientului
 în caz de frison, erup¡ii, ¿oc anafilactic, examinåri ¿I
manopere tehnice: punc¡ii, sondaje, clisme, interven¡ii
 113

chirurgicale, etc; se vor nota în dreptul zilei respective

 verte sunt notate datele despre evolu¡ia stårii pacientului ¿I
conduita terapeuticå
figura 3

 medicamentele prescrise sunt notate zilnic de medic:

- dozaj;
- mod de administrare;
- orar, etc.
 evolu¡ia stårii pacientului cu manifeståri fiziologice ¿I
patologice este consemnatå de medic;
 adnotårile diverse sunt consemnate conven¡ional prin scris;
 graficul temperaturii este notat cu culoare albastrå;
 pe absciså se noteazå timpul, iar pe ordonatå gradul
temperaturii;
 pe foaia de temperaturå ordonatele ce corespund pentru
gradele:36oC, 37oC, 38oC, 39oC, 40oC, 41oC sunt ha¿urate
mai intens;
 într-un grad ¿I altul sunt tipårite linii orizontale,
compartimentând în 5 spa¡ii diferen¡a dintre grade;
 pe liniile orizontale se vor nota cu un punct valorile pare
ale temperaturii ca de exemplu între 36 oC ¿i 37oC : 36,2oC,
36,4oC, 36,6oC, 36,8oC reprezentând douå diviziuni de grad;
 în mijlocul spa¡iilor dintre liniile orizontale se vor nota cu un
punct valorile impare ale temperaturii reprezentând tot
douå diviziuni de grad ca de exemplu între 36oC ¿i 37oC:
36,1oC, 36,3oC, 36,5oC, 36,7oC 36,9oC
 punctul notat corespunde momentului zilei diminea¡a D-
seara S ¿I datei când e monitorizatå temperatura
 pentru prima valoare a temperaturii punctul notat va fi
reprezentat printr-un vector plecat din compartimentul
valorilor normale 36oC.
figura 4
 114

 diagrama termicå este ob¡inutå prin unirea punctelor ce

reprezintå valoarea actualå a temperaturii cu punctele ce
reprezintå valoarea anterioarå a temperaturii

CONDIºII DETERMINANTE ¥N SATISFACEREA NEVOII

Condi¡ie  temperatura mediului înconjuråtor:

biofiziologicå - frig
- cald
 vârsta
- nou nåscut ¿I copil mic: 36oC; 37,5oC
- adult: 36oC- 37oC
- vârstnic: 35oC- 36oC
 regim alimentar:
- alimenta¡ie ra¡ionalå/ira¡ionalå;
- såracå/bogatå, în:
- hidra¡i de carbon;
- proteine;
- gråsimi;
- lichide.
 sedentarism, prin inactivitate temperatura scade;
 efort fizic: prin activitate muscularå temperatura cre¿te cu
peste douå grade cu revenirea la valorile anterioare dupå
repaus ¿I odihnå.
 sexul:
- la femei în timpul ovula¡iei ¿I în a doua parte a
ciclului menstrual temperatura este peste 37oC
(secre¡ie de progesteron)
- dupå menopauzå temperatura se stabilizeazå
 ritm biologic; ciclu zi/noapte
- diminea¡a în jurul orei 4, temperatura normalå are
valorile cele mai scåzute 36oC;
- dupå-amiazå ¿I seara , valorile temperaturii normale
cresc ca urmare a activitå¡ii depuse peste zi cu 0,5 oC-
1oC
- aceastå varia¡ie este inverså la indivizii cu serviciu de
noapte;
 integritatea tegumentarå:
 absen¡a la nivelul pielii a afec¡iunilor dermatologice,
tåieturi, råni, etc.
 secre¡ia glandelor sudoripare:
- transpira¡ia la nivelul pielii asigurå eliminarea de
cåldurå
 alte condi¡ii:
- ståri infec¡ioase (febra);
 115

- obezitate (strat adipos subcutanat bogat reprezentat)

- vasodilata¡ie/vasoconstric¡ie capilarå
- zonå geograficå (climat)
Condi¡ie psihologicå:  ståri emotive: cresc valorile temperaturii;
 anxietate: cresc valorile temperaturii
 stres: cresc valorile temperaturii
Condi¡ie socio-  condi¡ii de locuit: confortul locuin¡ei, facilitå¡i, etc.
culturalå  condi¡ii de muncå: locul de muncå fiind expus la
frig/cåldurå; efort fizic, etc;
 vestimenta¡ia: culorile închise absorb cåldura din mediul
extern;
 buget: posibilitå¡ile financiare reflectate asupra condi¡iilor
de: via¡å, hranå, etc.;
 alte condi¡ii:
- educa¡ie;
- culturå.

TERMOREGLAREA NORMALÅ

Manifeståri de  stare de sånåtate favorabilå;

independen¡å:  temperaturå corporalå normalå, conform vârstei:
- nou-nåscut ¿I copil mic 36oC- 37,5oC
- adult: 36oC - 37oC
- vârstnic: 35oC - 36oC
 temperaturå ambiantå: adaptarea termicå la frig/cåldurå a
individului
 tegument sau piele integru: organ conjuctiv epitelial care
acoperå corpul în întregime ¿I se continuå la nivelul
orificiilor naturale (gurå, mu¿chilor vaginului, etc) cu
mucoase
- variazå în raport cu sexul, vârsta ¿I regiunea de pe
corp: copiii, femeile ¿I båtrânii au pielea mai sub¡ire;
- are func¡ie de excre¡ie, termoreglare, absorb¡ie,
depozit protec¡ie ¿I organ de sim¡;
- culoarea variazå dupå zona geograficå, vârstå,
pigment melanic;
 respira¡ia ¿I circula¡ia CO2 în limite normale;
 alimenta¡ie echilibratå ¿I proces metabolic normal;
 activitate ¿I efort adaptate la nevoi;
 somnul ¿I odihna au rol de refacere;
 control al reac¡iilor emo¡ionale.

Notå:
Termoreglarea normalå depinde ¿I de îmbråcåmintea
adecvatå, obiceiuri vestimentare, modå, etc.
 116

Obiective ¿I  pentru cåldurå:

interven¡ii: - evitarea expunerii prelungite;
- aport alimentar redus în proteine ¿I calori;
- pauze adecvate în func¡ie de efort fizic, activitå¡i, loc
de muncå;
- consum de lichide crescut;
- consum de alimente reci
- ventila¡ia ¿I climatizarea aerului cu temperatura
minimå de 18oC
- îmbråcåminte comodå în culori deschise (bumbac, in)
- activitate recreativå prin plimbåri în parc, excursii la
munte;
- educa¡ie ¿I control preventiv
 pentru frig:
- evitarea expunerii prelungite
- aport alimentar cu valoare caloricå mare
- consum de lichide ¿I alimente calde;
- activitate fizicå uzualå pentru cre¿terea temperaturii
corporale;
- cre¿terea temperaturii mediului ambiant cu câteva
grade 20-25oC
- evitarea vestimenta¡iei ¿I lenjeriei neadecvate;
- evitarea curei de slåbire;
- evitarea consumului de medicamente cu reac¡ie
secundarå antitermicå;
- evitarea consumului de alcool;
- båtrânii pot purta ciorapi, fes în timpul somnului;
- educa¡ie ¿I control preventiv.

TERMOREGLARE DEFICITARÅ

Manifeståri:  sunt cauzate de: diminuarea/incapacitatea func¡ionalå a

mecanismelor de termoreglare manifestate prin:
- hipertermie;
- hipotermie.
 afectarea condi¡iilor determinate în satisfacerea nevoii
reprezintå surse de dificultate

HIPERTERMIA

Defini¡ia:  cre¿terea temperaturii corporale peste limita normalå

Cauze ¿I factori  infec¡ii
predispozan¡i:  leziuni ischemice, boli cardio-vasculare;
 tulburåri metabolice (hipertiroidism, obezitate)
 stress, ståri conflictuale;
 valuri de cåldurå sezoniere cu cre¿terea ratei de mortalitate
 117

¿I boli cardiace;
 lipsa de cuno¿tin¡e pentru eliminare eficace a cåldurii;
 transpira¡ie reduså prin afectarea glandelor sudoripare;
 consum de medicamente al cåror efect secundar reduce
eliminarea de cåldurå (diuretice, anticolinergice);
 imposibilitatea financiarå pentru procurarea aparatelor de
combatere a cåldurii
Manifeståri (semne manifestårile sindromului febril:
¿I simptome): - puls crescut;
- cre¿te efortul de a respira;
- dureri în spate ¿I extremitå¡i;
- congestia fe¡ei;
- inapeten¡å, sete, acidozå respiratorie metabolicå;
- alcolozå respiratorie;
- limbå uscatå;
- deshidratare;
- hipovolemie;
- hipoglicemie;
- tulburåri nervoase;
- stop cardiac, delir,
- tulburåri de con¿tien¡å;
- stare generalå alteratå
 sindromul febril (febra) poate reprezinta manifestarea
organismului ca råspuns de apårare fa¡å de procesele
infec¡ioase-neinfec¡ioase;
 în cursul a 24h, febra prezintå oscila¡ii valorice;
 valoarea minimå reprezintå temperatura cea mai joaså=
remisie febrilå matinalå;
 valoarea maximå reprezintå temperatura cea mai ridicatå=
cre¿tere vesperalå
Gradele febrei=  în raport cu valorile temperaturii se disting urmåtoarele
fervere= a fi reac¡ii febrile (måsurate axilar):
fierbinte) - temperaturå normalå= 36oC - 37oC
- temperaturå subfebrilå= 37oC - 38oC
- febrå moderatå= 38oC - 39oC
- febrå ridicatå= 39oC - 41oC
- hiperpirexie peste 41oC - 42oC
Etapele febrei:  evolu¡ia febrilå cunoa¿te 3 etape:
- etapa de debut;
- etapa de sta¡ionare;
- etapa de scådere.
etapa de debut
 constituie etapa de invazie febrilå;
 are caracter lent, brutal sau critic;
 în pneumonie, neuroinfec¡ii temperatura atinge valori de
40oC pe parcursul a 60-120 minute;
 în febra tifoidå temperatura atinge valori progresive de la o
zi la alta;
 este etapa caracterizatå prin:
- acumulare intensivå de cåldurå înso¡itå de reducerea
pierderilor de cåldurå;
- apari¡ia senza¡iei de frig ¿I a frisonului de debut
manifestat prin tremuråturi
etapa de sta¡ionare
 constituie etapa efervescentå ¿I de stare cu durata de ore,
zile, såptåmâni.
 febra atinge valorile maxime având un punct dominant
 se caracterizeazå prin:
- produc¡ie de cåldurå rezultatå în urma proceselor
energetice de ardere a glucidelor, gråsimilor,
proteinelor
- organul principal al termogenezei în aceastå etapå
este ficatul
 în func¡ie de evolu¡ie ¿I oscila¡ii zilnice înregistråm
urmåtoarele curbe termice:
 subfebrilitate (curbå în infec¡iile de focar sau proces
neinfec¡ios)
fig. 5

valorile temperaturii sunt între 37oC- 38oC

 febrå continuå (curbå în pneumonie)
fig. 6

valorile temperaturii diminea¡a D ¿I seara S nu depå¿esc

varia¡ii de 1oC

 febrå remitentå (curbå în septicemii, bronhopneumonie)

fig. 7
 valorile temperaturii depå¿esc varia¡ii de 1oC dar nu se înscrie
în graficul de normalitate
 febrå intermitentå (curbå în septicemii, TBC)
fig. 8

valorile temperaturii au diferen¡e de câteva grade cu înscriere

în gradul de normalitate
 febrå intermitentå periodic (curbå în malarie)
fig. 9

valorile temperaturii au diferen¡e de câteva grade dar

intervalul de timp care le separå poate fi de 1-3 zile

 febrå recurentå
fig. 10
 valorile temperaturii au diferen¡e de câteva grade , dar
intervalul de timp care le separå poate fi de 4-6 zile
 febrå ondulantå
fig. 11

valorile temperaturii au diferin¡e de câteva grade cu caracter

ondulat, lent

 febrå de tip invers

fig. 12
 valorile temperaturii sunt maxime diminea¡a, minimele
înregistrându-se sear

etapa de scådere
 constituie etapa de declin a temperaturii prin scåderea
febrei în jurul valorilor normale;
 are caracter lent, brutal;
 manifestårile sindromului febril scad în intensitate iar
pacientul prezintå transpira¡ii excesive
Atitudini si  efectuåm bilan¡ul înregistrårilor temperaturii;
interven¡ii:  depiståm factorii de risc;
men¡inem ¿I efectuåm periodic:
- aerisim încåperile fårå scåderea exageratå a
temperaturii ambiante, minim 18oC
- aplicåm comprese ¿I împachetåri reci
- fric¡ionåm cu alcool frecvent pacientul
- aplicåm pungi de ghea¡å
- încurajåm cre¿terea aportului hidric ¿I monitorizåm
bilan¡ul hidroelectrolitic;
- asiguråm toaleta pe regiuni ¿I generalå a pacientului
- schimbåm lenjeria de corp ¿I de pat
- schimbåm pozi¡ia pacientului în pat
- regim alimentar sårac în proteine, calorii
- regim alimentar bogat în hidra¡i de carbon
- unde nu sunt contraindica¡ii supliment de Na
- în caz de frison asiguråm pacientului påturi, sticle cu
 apå caldå, etc
- administråm medica¡ia prescriså de medic cu ac¡iune
atitermicå
- administråm antibioticele prescrise
- comunicåm efectele medica¡iei prescrise medicului
 folosim aparate pentru ventila¡ie ¿I climatizare a aerului
 efectuåm educa¡ie pentru prevenirea hipertermiei
 administråm O2
 administråm solu¡ii perfuzabile prescrise
 monitorizåm ¿I evaluåm func¡iile vitale
 supraveghem starea de con¿tien¡å a pacientului
 efectuåm la indica¡ia medicului recoltåri sanguine în puseu
febril: hemoculturå
 prelevåm secre¡ii pentru examene de laborator (sputå)
 efectuåm la indica¡ia medicului recoltåri sanguine pentru
evaluarea conduitei terapeutice viteva de sedimentare a
hematiilor, hemoleucograma.

HIPOTERMIA

Defini¡ie:  scåderea temperaturii corporale sub limita normalå ~ 36oC

Cauze:  expunere prelungitå la frig
 tulburåri metabolice= hipotiroidie hipoglicemie malnutri¡ie
 pierderea accentuatå a cåldurii prin atrofia ¡esutului adipos
 diminuarea accentuatå a activitå¡ilor fizice
 incapacitatea de mobilizare
 afec¡iuni cardio-pulmonare
 afec¡iuni cerebro-vasculare;
 îmbåtrânire ¿I îmbråcåminte neadecvatå
 procese infec¡ioase = septicemii
 consum de alcool cu scop de a se “încålzi”
 consum de medicamente= antidepresive, hipnotice,
neuroleptice, anestezice
 afec¡iuni asociate: diabet, Parkinson
 imposibilitatea financiarå pentru procurarea aparatelor de
 încålzit
 scåderea nevoilor de oxigen ale organismului
 traumatisme cu pierderi masive sanguine
 consum abuziv de antibiotice
Manifeståri (semne  contrac¡ia vaselor în special a arterelor
¿I simptome):  apari¡ia contrac¡iilor musculare: tremuråtura ¿I frisonul
 scåderea valorilor tensiunii arteriale
 activitå¡ile metabolice dependente sunt lente sau mult
diminuate:
- cerebralå
- renalå
- cardiacå
- gastrointestinalå
 cianoza extremitå¡ilor
 cianozå/eritem ale regiunilor expuse la frig:
- buze;
- urechi;
- mâini;
- fa¡å;
 apari¡ia durerii cu exacerbare în extremitå¡i
 tulburåri de vorbire:
- lent
- sacadat
- neinteligibil
 somnolen¡å ¿I obosealå
 rigiditate ¿I abolirea reflexelor
 epuizare fizicå
 degeråturi= leziuni ale tegumentului care merg chiar pânå
la necrozå
 apatie fårå simptome obiective
 tulburåri trofice cutanate generalizate
 stare generalå alteratå
Atitudini si  efectuåm bilan¡ul înregistrårii temperaturilor
interven¡ii:  depiståm factori de risc
men¡inem ¿I efectuåm periodic:
 - controlul extremitå¡ilor reci/calde
- controlul valorii TA (hipotensiune)
- controlul respira¡iei (bradipnee), pulsului (aritmie,
bradicardie)
- încålzim patul pacientului- termofoare
- asiguråm pacientul cu påturi
- cre¿tem gradul temperaturii încåperii
- administråm ceaiuri, supe calde în cantitå¡i mici la
intervale des repetate
- masåm extremitå¡ile pacientului
- recomandåm purtarea de fes ¿I ciorapi persoanelor în
vârstå în timpul nop¡ii
 interzicem consumul de alcool
 supraveghem atent medica¡ia cu efect antitermic
 încurajåm activitå¡ile fizice
 regim alimentar bogat în proteine, calorii
 administråm medica¡ia prescriså ¿I comunicåm medicului
efectele
 efectuåm la indica¡ia medicului recoltåri sanguine pentru
determinarea glicemiei
 efectuåm educa¡ie pentru prevenirea ¿I evitarea
hipotermiei
NOTA:
 temperatura organismului poate fi reduså prin
hibernare artificialå - hibernoterapie la valori de 26-
27oC.
 riscul hemoragiei în cazul interven¡iilor chirurgicale la
aceastå temperaturå este mult diminuat prin lentoarea
activitå¡ii proceselor vitale.
Nesatisfacerea nevoii de a-¿i men¡ine temperatura corpului în limite normale,
afecteazå rela¡ia de satisfacere a celorlalte nevoi
a comunica comunicare ineficace datoritå stårilor
hipo/hipertermie
a se mi¿ca, a avea o bunå diminuarea/incapacitatea mobilizårii
posturå
a respira aport insuficient de O2
a mânca ¿I a bea deficit alimentar
a elimina eliminare neadecvatå
a dormi, a se odihni insomnie, obosealå, somnolen¡å
a se îmbråca abilitå¡i manuale deficitare prin hipo/hipertermie
a fi curat, a avea tegumente diminuarea/incapacitatea autoângrijirii cu apari¡ia
intacte de tulburåri trofice ¿I cutanate
a evita pericolele risc crescut a lezårii integritå¡ii fizice ¿I psihice
a tråi conform propriilor regim strict contrar obiceiurilor pentru interven¡ii
concep¡ii spirituale hipo/hipertermie
a se realiza indiferen¡å/incapacitate, autodevalorizare
a se recreea diminuarea/incapacitatea de a participa la activitå¡i
recreative
a învå¡a izolare socialå, ignorarea factorilor predispozan¡i ¿I
de risc
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegerea de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
-apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
alterarea potentiala a termoreglarii
-analiza - -
termoreglare modificata
-
potential pentru tulburarea termoreglarii
-
hipotemie
-
hipertermie
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. hipertermie
-
referitor la boala sau trauma, a expunerii prelungite la caldura,
metabolismul crescut, deshidratare, imbracaminte nepotrivita
-
mod de manifestare = tegumente calde, fata congestionata, tahicardie,
tahipnee, diaforeza, cresterea T0 peste limitele normale, frisoane,
convulsii
2. hipotermie
-
referitor la expunerea prelungita la frig sau mediu rece, boala sau
trauma, subnutritie, consum de alcool, imbracaminte nepotrivita, varsta
inaintata, inactivitate
-
mod de manifestare = tegumente reci, paloare, bradipnee, bradicardie,
tremuraturi, valori ale T0 peste limitele normale, confuzii mentale
3.potential pentru tulburari de termoreglare
-
referitor la expunerea in medii reci sau calde, deshidratare, lipsa
activitatii sau effort deosebit, metabolism modificat, boala sau trauma
care afecteaza termoreglarea, varstele extreme
-
mod de manifestare = semne de hiposon hipertermie

Planificarea obiective potentiale

ingrijirilor  pacientul:
-
va avea T0 corpului in limite normale
-
isi va ameliora curba termica
-
va sti sa scada valorile T0 prin mijloace nemedicamentoase
 -
sa-si diminueze T0 cu …… grade
-
sa-si ridice T0 cu ……. grade
-
sa mentina echilibrul termic
-
va fi hidratat corespunzator
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
masurarea, interpretarea si inregistrarea valorilor de T0
-
folosirea si pastrarea termometrelor
-
metode de masurare a T0
-
atitudinea in cazul febrei
-
folosirea factorilor fizici pentru combaterea hipertermiei –tehnici de
impachetare
-
atitudine in caz de hipotermie
-
combaterea pierderilor de caldura –incalzirea pacientului
-
atitudine in timpul frisonului
-
hidratarea pacientului febril
-
igiena pacientului febril
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
valorile T0 corporale determinate de 2 ori sau mai multe ori/24 ore
-
timpul de febra
-
prezenta hipo –sau hipertermiei
-
transpiratii, diaforeza, frison
-
masurarea corecta a T0 corporale
-
cum se actioneaza la valori extreme ale T o, prin mijloace
nefarmacologice
-
cantitatea de lichide primita
-
ingrijirea tegumentelor si mucoaselor
-
starea psihica
-
comunicare
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate
 CAPITOLUL V

EVALUAREA PULSULUI SI A TENSIUNII ARTERIALE

-
Definitie, scop, factori de evaluat pentru puls (Florian Chiru)…….

-
Atitudini si interventii (Florian Chiru)……..

-
Definitie, scop, factori de evaluat pentru tensiunea arteriala (Florian Chiru)…..

-
Atitudini si interventii (Florian Chiru)……

-
Anexa (Gabriela Chiru)

Masurarea greutatii corporale si inaltimii pacientului

 EVALUAREA PULSULUI

Defini¡ie:  puls = unda de ¿oc prezentå la palparea arterelor

comprimate pe suprafe¡e rezistente
 unda pulsatilå (sub formå de mi¿cåri ritmice, de intensitate
moderatå) ia na¿tere ca urmare a destinderii pere¡ilor
arteriali sincron cu sistolele ventriculare prin masa
sanguinå evacuatå din aortå ¿I ventriculul stâng.
Scop:  evaluarea func¡iei cardiace
 evaluarea sistemului circular arterial.
Factori de evaluat:  frecven¡å
 ritmicitate
 amplitudine
 celeritate
 tensiune
FRECVENºA
 reprezintå numårul pulsa¡iilor pe minut
 variazå fiziologic în raport cu:
- sexul
- vârsta
- înål¡imea
- stare emotivå
- efort fizic/psihic
- pozi¡ie adoptatå
 în raport cu vârsta se disting urmåtoarele valori ale
frecven¡ei pulsului:
- nou-nåscut - copil mic= 100 - 140 b/min.
- adolescent= 80 - 100 b/min.
- adult= 60 - 80 b/min.
- varstnici=peste 85 b/min.
 în pozi¡ia decubit dorsal frecven¡a pulsului este mai scåzutå
 decât în pozi¡ie ¿ezând
 pozi¡ia ortostaticå are frecven¡a pulsului mai ridicatå
 individul înalt prezintå puls mai rar decât cel scund
 în timpul odihnei, somnului frecven¡a pulsului scade
 frecven¡a pulsului poate prezenta varia¡ii fiziologice ¿I
patologice:
- puls tahicardic = puls accelerat
- puls bradicardic = puls scåzut
puls tahicardic - tahicardia
 numårul pulsa¡iilor pe minut, depå¿esc valorile de 100-150-
200
 fiziologic tahicardia se înregistreazå în urma:
- efortului fizic prelungit
- stårilor emo¡ionale exacerbate
- traumelor psihice, etc
 patologic tahicardia se înregistreazå în urma:
- afec¡iunilor cardiace (miocardita, colaps circulator)
- pierderilor masive sanguine (hemoragii)
- dezechilibru hormonal
- accidentelor vasculare cerebrale
- hipertermiei= evolu¡ia ascendentå a frecven¡ei
pulsului este paralelå de obicei cu cea a temperaturii
(pulsul, cre¿te cu 10 b/min pentru un grad de
temperaturå)
- pulsul tahicardic înregistreazå puseuri paroxistice ce
trebuiesc obligatoriu notate în foaia de temperaturå
puls bradicardic - bradicardia
 numårul pulsa¡iilor pe minut scade sub valoarea de 60-40
 bradicardia se înregistreazå în urma:
- hipertensiunii intracraniene
- hemoragie cerebralå
- tumori cerebrale
- meningite
- miocardite acute
- intoxica¡ie cu tonicardiace (digitalå)
 - hipoxie cerebralå (deficit de oxigenare cerebralå cu
pierdere de con¿tien¡å ¿I crize convulsive)
- hipoxie cardiacå
RITMICITATE
 reprezintå cursivitatea, regularitatea pulsa¡iilor ¿I a
pauzelor dintre ele
 pulsul poate fi:
- ritmic
- aritmic
puls ritmic
 undele pulsatile au intensitatea ¿I pauzele dintre pulsa¡ii
egale
 nu existå ritmicitate perfectå, fiziologic respira¡ia
determinând frecven¡a pulsului - aritmie respiratorie:
 în inspira¡ie frecven¡a pulsului cre¿te
 fårå catalogare patologicå:
- în expira¡ie frecven¡a pulsului scade
- în inspira¡ie frecven¡a pulsului cre¿te
puls aritmic - aritmie
 undele pulsatile nu sunt uniforme, iar pauzele dintre
pulsa¡ii sunt inegale
 pentru a depista pulsul aritmic supraveghem ¿I observåm:
- distan¡a de succesiune a pulsa¡iilor
- volumul pulsa¡iilor
- intensitatea pulsa¡iilor
- regularitatea de apari¡ie a aritmiei
- aritmie ocazionalå (din când în când)
- apari¡ia spontanå a aritmiei
AMPLITUDINEA (volumul)
 depinde de locul unde måsuråm pulsul fiind mai redus cu
cât ne îndepårtåm de inimå (ca de exemplu: volumul mårit
al pulsului radial fa¡å de pulsul memebrelor inferioare -
pedios)
 este determinatå de masa sanguinå evacuatå în sistemul
circulator arterial în timpul unei sistole
  depinde de:
- integritatea func¡ionalå cardiacå
- tromboza/stenoza vaselor arteriale
- calibrul vaselor arteriale
- prezen¡a de cicatrici, tumori pe traiectul vaselor
arteriale
- tahicardie (timp diastolic mic¿orat)
 în caz de puls mic vom palpa bilateral pentru evaluare
comparativå (puls simetric/asimetric)

TENSIUNEA
 este reprezentatå prin puls dur sau puls moale determinat
de gradul for¡ei de contrac¡ie a inimii
 valoarea tensiunii pulsului este datå de valoarea for¡ei
aplicate pentru comprimarea arterialå
 depinde de:
 hipo/hipertrofia ventriculului stâng care determinå
cre¿terea/scåderea cantitå¡ii sanguine împinså în artere
prin for¡a de contrac¡ie a inimii

CELERITATEA
 reprezintå rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin
apari¡ie ¿I dispari¡ie:
- puls tard
- puls celer
 depinde de:
- tromboza/stenoza vaselor arteriale
-elasticitatea vaselor arteriale (arterioscleroza vascularå
determinå puls tard);
- afec¡iuni cardiace (insuficien¡a aorticå determinå puls
celer).
Atitudini si  pregåtim materialele necesare:
interven¡ii: - ceas cu secundar, cronometru
- pix/creion ro¿u
 efectuåm pregåtirea psihicå/fizicå a pacientului:
 - efectuåm måsurarea pulsului numai dupå 10 minute
de repaus
- bra¡ul unde vom måsura pulsul îl men¡inem sprijinit
pentru relaxarea mu¿chilor antebra¡ului
- ne spålåm pe mâini
- reperåm artera unde vom måsura pulsul
- locul de måsurare al pulsului reprezintå artera ce
poate fi palpatå ¿I comprimatå pe un plan osos:
- artera radialå
- artera femuralå
- artera humeralå
- artera carotidå
- artera temporalå superficialå
- artera pedioaså

fig. 13

NOTA:
 pulsul este înregistrat grafic sau cifric pe monitoarele de
evaluare a func¡iilor vitale având semnal acustic sau
vizual în caz de valori patologice

fig. 14
 în mod practic ¿I curent, pulsul este måsurat palpatoriu la
nivelul arterei radiale:
 reperåm ¿an¡ul radial situat în continuarea policelui pe
extremitatea distalå a antebra¡ului

fig. 15

 fixåm pulpa degetelor index median ¿I inelar pe traiectul

arterial, iar policele îmbracå antebra¡ul
 comprimåm artera pentru a percepe unda de ¿oc
 în caz de evaluare a stårii pere¡ilor arteriali “mototolim”
zona de arterå comprimatå sub degete
 senza¡ia perceputå la peretele arterial normal este de
tubulaturå elasticå
 senza¡ia de tubulaturå rigidå este cauzatå de pierderea
elasticitå¡ii pere¡ilor arteriali
 undele pulsatile percepute sunt urmårite pe secundarul
ceasului/cronometrului timp de un minut
 valoarea pulsului este înscriså grafic pe foaia de
temperaturå
 în mod obi¿nuit pulsul pacientului e monitorizat diminea¡a
¿I seara
 pulsul poate fi måsurat de mai multe ori pe zi cu scop
orientativ pentru conduita terapeuticå
 la apari¡ia pulsului aritmic anun¡åm imediat medicul
 efectuåm palparea bilateralå cu scop comparativ
 pulsul radial poate fi înregistrat cu fluctua¡ii sau nu poate fi
reperat în anomaliile de pozi¡ionare anatomicå a arterei
 radiale
Notarea graficå  graficul pulsului este notat cu culoare ro¿ie
 pe foaia de temperaturå ,ordonatele, reprezentând valorile
de 60-80-100-120-140-160 sunt ha¿urate mai intens
 plecând de la acestea, fiecare linie orizontalå, în plus,
reprezintå patru pulsa¡ii
 punctul notat corespunde momentului zilei diminea¡a D,
seara S ¿I datei când a fost evaluat pulsul - notare pe
absciså
 pentru prima valoare a pulsului punctul notat va fi
reprezentat printr-un vector aplicat din compartimentul
valorilor normale 60
figura 16

 diagrama pulsului este ob¡inutå prin unirea punctelor ce

reprezintå valoarea actualå a temperaturii cu punctul ce
reprezintå valoarea anterioarå a pulsului.

EVALUAREA TENSIUNII ARTERIALE

Defini¡ie:  tensiunea arterialå= presiunea exercitatå de masa

sanguinå circulantå asupra pere¡ilor arteriali
Scop:  evaluarea func¡iei cardio-vasculare
 evaluarea ¿I descoperirea modificårilor anatomice ¿I
func¡ionale ale cordului ¿I vaselor sanguine:
- for¡a de contrac¡ie a inimii
- rezisten¡a determinatå de calibrul ¿I elasticitatea
vaselor sanguine
 - vâscozitatea sanguinå
Factori de evaluat:  tensiunea arterialå diastolicå = tensiunea minimå
 tensiunea diferen¡ialå= diferen¡a dintre tensiunea arterialå
maximå ¿I tensiunea arterialå minimå
 hipertensiunea arterialå= cre¿terea valorilor tensiunii
arteriale peste valorile normale
 hipotensiune arterialå= scåderea valorilor tensiunii arteriale
sub valorile normale
tensiunea arterialå sistolicå (TS -TM)
 reprezintå valoarea maximå a tensiunii arteriale în cursul
sistolei
 este determinatå de for¡a de contrac¡ie a inimii care
propulseazå sângele în vasele arteriale
 tensiunea arterialå maximå cre¿te prin pierderea
elasticitå¡ii vaselor
 ateromatoza reprezintå depunerea de såruri minerale în
pere¡ii vaselor determinând pierderea elasticitå¡ii
 tensiunea arterialå sistolicå scade dinspre centru spre
periferie
 rezisten¡a întâmpinatå de sânge la periferie depinde de
calibrul vaselor
 calibrul vaselor arteriale este în raport cu:
- starea neuro-vegetativå
- sistem endocrin
- factori renali
tensiunea arterialå diastolicå (Ts-Tm)
 reprezintå valoarea minimå arterialå în cursul diastolei
 for¡a de contrac¡ie a inimii este zero
 în diastolå o parte din masa sanguinå trece din sistemul
arterial în sistemul capilar
 valorile cele mai mici ale tensiunii arteriale sunt ob¡inute la
sfâr¿itul diastolei;
 vasodilata¡ia generalå determinå scåderea presiunii
exercitatå de sângele circulant
 în mod obi¿nuit valorile normale ale tensiunii arteriale
 minime se calculeazå la jumåtate plus unu din valorile
normale ale tensiunii arteriale maxime ca de exemplu:
 când tensiunea arterialå maximå= 140 mm Hg
 tensiunea arterialå minimå= 70 + 10 = 80 mm Hg

Generalitå¡i:  valorile tensiunii arteriale la membrele superioare nu sunt

acelea¿i
 valorile tensiunii arteriale la membrele superioare fa¡å de
membrele inferioare diferå
 la femei tensiunea arterialå este mai micå decât la bårba¡i
cu valori cuprinse între 5-10 mm Hg
 valorile tensiunii arteriale prezintå oscila¡ii de-alungul
acelea¿i zile
 în timpul somnului sau diminea¡a tensiunea arterialå are
valorile cele mai mici
 valorile tensiunii arteriale cresc în urma:
- activitå¡ile fizice sus¡inute;
- temperatura mediului ambiant= la cald tensiunea
arterialå scade la frig tensiunea arterialå cre¿te;
- excese alimentare
- consum de alcool, drog, neurotoxice
- ståri emo¡ionale
 nivelul tensiunii arteriale variazå în raport cu:
- reac¡ie individualå a organismului la diferi¡i factori de
agresiune psiho-fizici:
- sexul
- vârsta
- ocupa¡ia
- obiceiuri alimentare
- activitå¡i fiziologice
- sedentarism
- obezitate, etc
 în func¡ie de toate acestea valorile medii normale ale
tensiunii arteriale sunt:
T maximå T minimå
Copil 75 - 110 mm Hg 50 - 65 mm Hg
Adolescent 90 - 120 mm Hg 65 - 75 mm Hg
Adult 115 - 150 mm Hg 75 - 90 mm Hg
Vârstnic ---> 150 mm Hg ---> 90 mm Hg

HIPERTENSIUNEA ARTERIALÅ ( H.T.A.)

 hipertensiunea arterialå este un sindrom clinic
 reprezintå cre¿terea valorilor tensionale peste 140 mm Hg
pentru tensiunea sistolicå ¿I peste 90 mm Hg pentru
tensiunea diastolicå
 simptomele pentru urgen¡a hipertensivå sunt:
- durere toracicå
- dispnee
- cefalee
- redoare de ceafå
- vårsåturi exacerbate
- stare confuzionalå
- crize comi¡iale
 hipertensiunea arterialå reprezintå un important semn în
afec¡iuni:
- cerebro-vasculare;
- renale;
- endocrine, etc.
 asisten¡a medicalå trebuie så cunoascå urgen¡a datoratå
valorile tensionale crescute ce trebuiesc prompt scåzute
existând riscul de:
- edem pulmonar acut;
- edem cerebro- meningeal;
- hemoragie meningealå sau cerebralå.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALÅ
 hipotensiunea arterialå este un sindrom clinic
 reprezintå scåderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg
pentru tensiunea sistolicå ¿I sub 65 mm Hg pentru
tensiunea diastolicå
  for¡a de contrac¡ie a inimii este diminuatå
 pere¡ii vasculari prezintå relaxare crescutå
 hipotensiunea arterialå reprezintå un important semn în
afec¡iuni:
- valvulare stabilizate
- endocardite
- miocardite
- tulburåri endocrine
- hemoragii
- dezechilibru hidroelectrolitic (diaree, vårsåturi)
pregåtim materialele necesare:
Atitudini si - aparat pentru måsurarea tensiunii arteriale
interven¡ii: - stetoscop biauricular
- tampoane de vatå
- comprese
- solu¡ie dezinfectantå
- tåvi¡å medicalå
- foaia de temperaturå
- pix/creion albastru
pregåtim pacientul fizic ¿I psihic:
- repaus 10-15 minute
- evitåm controlul tensiunii arteriale în urma efortului
fizic, la pacientul nelini¿tit, agitat sau care serve¿te
masa
- inspectåm membrele pacientului ¿I în special locul
unde vom aplica brasarda pentru a ne asigura cå nu
prezintå fenomene de circula¡ie constrictivå
- circula¡ia constrictivå ne este indicatå de decolora¡ia
extremitå¡ilor
- aceastå verificare este efectuatå la intervale regulate
cu discre¡ie în func¡ie de circumstan¡e ¿I situa¡ii
specifice
 determinarea valorilor tensiunii arteriale poate fi efectuatå
prin manoperå:
- palpatorie (metodå directå)
 - auscultatorie (metodå indirectå)
- oscilometric
 asistenta medicalå trebuie så cunoascå aceste tehnici ¿I
înregistreazå în foaia de temperaturå valorile tensiunii
arteriale
 aparatele pentru måsurarea valorilor tensiunii arteriale pot
fi:
- tensiometre cu mercur - metoda Riva-Rocci
- tensiometre cu manometru
figura

- tensiometre electronice
 în practica curentå principiul de bazå al utilizårii acestor
aparate constå în utilizarea unei brasarde pneumatice
pentru comprimarea completå a unei artere
 decomprimarea este efectuatå treptat pânå apare prima
undå pulsatilå
 în mod obi¿nuit valoarea tensiunii arteriale este
determinatå la unul dintre membrele superioare ale
pacientului
tehnica de lucru
 aplicåm brasarda pneumaticå a tensiometrului pe bra¡ul
pacientului, bra¡ aflat în extensie ¿I sprijinit
 pozi¡ia pacientului poate fi decubit dorsal sau ¿ezând
 fixåm membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale
(nu este obligatoriu fixarea acesteia sub marginea
 inferioarå a brasardei)
 închidem supapa de la para de cauciuc ¿I pompåm aer
pânå la dispari¡ia zgomotelor pulsatile
 reducem progresiv presiunea aerului în brasardå prin
deschiderea cu ajutorul ventilului a supapei reglabile
 primul zgomot arterial perceput prin stetoscop ¿I mi¿carea
acului pe manometru reprezintå tensiunea arterialå
maximå
 zgomotele arteriale continuå pânå la dispari¡ie, moment
care reprezintå tensiunea arterialå minimå
 ultimul zgomot arterial dupå comprimare totalå
 îndepårtåm brasarda de pe bra¡ul pacientului
 înregistråm valorile ob¡inute pe foaia de temperaturå

Aten¡ie:
 tensiunea va fi controlatå cu regularitate de preferin¡å
diminuatå la aceia¿i orå ¿I întotdeauna la acela¿i bra¡
 aplicåm ¿I utilizåm corect brasarda prin mularea pe bra¡ ¿I
prizå de fixare
 aplicarea brasardei incorect duce la valori eronate ale
tensiunii arteriale
 manometrul cu mercur trebuie så aibå diviziunea zero la
nivelul arterei unde vom evalua tensiunea
 brasarda nu trebuie plasatå la un nivel diferit de cel al
inimii
 valori eronate pot fi înregistrate la pacien¡ii care prezintå
convulsii sau tremuråturi
 valori eronate pot fi înregistrate la pacien¡ii a cåror
îmbråcåminte , pe bra¡ul unde måsuråm tensiunea arterialå
comprimå circula¡ia
 monitorizåm tensiunea arterialå prin repetarea manoperei
descrise fårå a scoate brasarda de pe bra¡ul pacientului
 obligatoriu în acest caz decomprimarea totalå a brasardei
 în caz de necesitate ¿I la indica¡ia medicului efectuåm
comparativ evaluarea tensiunii arteriale pe ambele membre
 superioare deoarece ateroscleroza de înso¡ire reduce fluxul
sanguin brahial unilateral
 verificåm pulsul bilateral deoarece tensiunea arterialå poate
fi evaluatå dupå tensiunea pulsului
 în caz de valori alarmante nu panicåm pacientul

 graficul tensiunii arteriale este notat cu culoare albastrå

Notarea graficå:  pe foaia de temperaturå fiecare linie orizontalå ha¿uratå
mai intens reprezintå valorile de 5, 10, 15, 20, 25, 30 mm
Hg ale tensiunii arteriale
 fiecare linie orizontalå reprezintå o unitate pentru coloana
de mercur plecând de la valorile reprezentate prin ha¿urare
intenså
 valorile maximå ¿I minimå a tensiunii arteriale sunt notate
fiecare printr-o linie corespunzåtoare scalei T.A. la
momentul ¿I data evaluårii (diminea¡a-seara/D-S)
 unind aceste valori ale tensiunii arteriale vom ob¡ine un
dreptunghi pe care îl ha¿uråm ¿I care reprezintå grafic
valorile tensiunii arteriale

figura

 pentru corectitudine ¿I siguran¡å putem nota cifric valorile

corespunzåtoare minimei ¿I maximei în dreptul
reprezentårii grafice.
 ANEXA

MASURAREA GREUTATII CORPORALE SI INALTIMII PACIENTULUI

Masurarea  stabilirea greutăţii corporale şi raportarea la înălţimea persoanei

greutatii corporale respective este necesara la toţi pacienţii cu excepţia cazurilor în
care starea generală şi afecţiunea contraindică mobilizarea
(infarct miocardic, hemoragie cerebrală, stări de şoc,
traumatisme etc)
 prin determinarea greutăţii corporale şi înălţimii se pot aprecia:
- starea de nutriţie, a dezvoltării la sugari, prin cântărire
sistematică
- starea de nutriţie a pacientului adult
- nevoile nutritive
- conduită terapeutică pentru doza de medicamente,
cantitate de perfuzii etc
- evoluţia afecţiunilor
cântărirea pacientului adult
 folosim cântar antropometric pe care pacientul stă de
obicei în picioare
 cântărim pacientul numai dimineaţa pe nemâncate după
ce a avut scaun şi a urinat
 imobilizăm acul indicator şi invităm pacientul pe cântar
 fixăm greutăţile pe cursoare la valoarea greutăţii
aproximative a pacientului pe care acesta ne-o comunică
sau o evaluăm aproximativ
 deschidem braţul balanţei şi echilibrăm greutăţile până la
stabilirea acului indicator
 înregistrăm valorile obţinute de pe scala cursorului
 imobilizăm braţul balanţei şi invităm pacientul să coboare
de pe cântar
 pentru cântăriri cât mai exacte scădem din greutatea
totală, greutatea hainelor pacientului
 notăm valorile greutăţii în foaia de temperatură
Măsurarea  folosim taliometru care are la bază o tijă gradată
înălţimii prevăzută cu un cursor, solicităm pacientului să se
descalţe şi îl aşezăm în picioare sub cursorul taliometrului
în poziţie cât mai dreaptă
 coborâm cursorul până la capul pacientului şi înregistrăm
valoarea de pe tija gradată
 pacientul adult este cântărit la internare, externare sau
zilnic în anumite afecţiuni şi tratamente (corticoterapie,
administrare de diuretice, diabet, ciroză ascitogenă etc)
 pentru pacienţii imobilizaţi măsurarea greutăţii şi înălţimii
corporale este realizată prin cântare speciale sau pat
balanţă scăzându-se greutatea patului şi bandă metrică
pentru înălţime
 CAPITOLUL VI
NEVOIA DE A RESPIRA

Definitie, scop (Florian Chiru)…………

Mecanica respiratiei (Florian Chiru)…………
Reglarea respiratiei (Florian Chiru)…………
Mod de masurare si notarea grafica (Florian Chiru)…………
Evaluarea generala a respiratiei (Florian Chiru)…………
Atitudini si interventii generale (Florian Chiru)…………
Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Florian Chiru)…………
Respiratia normala (Florian Chiru)…………
Respiratia deficitara (Florian Chiru)…………
Durerea toracica (Florian Chiru)…………
Tusea (Florian Chiru)…………
Expectoratia (Florian Chiru)…………
Hemoptizia (Florian Chiru)…………
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)……………
Terapeutica insuficientelor respiratorii (Florian Chiru, Gabriela Chiru)…
-
Dezobstructia cailor aeriene……….
-
Intubatia traheala………..
-
Intubatia orotraheala……..
-
Intubatia nazotraheala……
-
Alternative pentru intubatie…….
-
Traheostomia………
-
Oxigenoterapia……….
 NEVOIA DE A RESPIRA

Definitie:  respiratia = functia si capacitatea vitala a organismului de a asigura

oxigenul necesar metabolismului celular si eliminarea dioxidului de carbon
rezultat din acest metabolism

Generalitati:  respiratia se realizeaza in trei etape succesive:

1. etapa pulmonara : reprezinta schimbul de gaze intre sange si
mediul extern proces care poarta numele de hematoza. Consta
in trecerea oxigenului din aerul alveolar (alveola pulmonara) in
sange si a dioxidului de carbon din sangele capilarelor alveolare
in alveola.
2. etapa sanguina : asigura transportul oxigenului intre plamani
si tesuturi si a dioxidului de carbon de la tesuturi la alveolele
pulmonare pentru eliminare.
3. etapa tisulara: reprezinta schimbul de gaze dintre sange si
tesuturi.Consta in trecerea oxigenului din sange in tesuturi si a
dioxidului de carbon din tesuturi in sange prin intermediul
lichidului interstitial si al peretelui capilarelor sanguine.

MECANICA RESPIRATIEI

 cuprinde mai multe procese ale etapei pulmonare:

- ventilatia pulmonara
- capacitatea pulmonara
- difuziunea
- circulatia pulmonara
 ventilatia:
- mecanica respiratiei cuprinde toate miscarile repiratorii pentru
patrunderea aerului in plamani si eliminarea acestuia in afara;
- miscarile respiratorii reprezinta schimbarile de volum ale cutiei
toracice care se produc prin contractia si relaxarea ritmica succesiva
a muschilor respiratori;
 - miscarile respiratorii cuprind doua acte:
a) inspiratia
b) expiratia
inspiratia: - este un act activ;
 consta in patrunderea aerului in plamani, aproximativ un volum
de aer de 500 ml prin dilatarea diametrelor cavitatii toracice;

 plamanii urmeaza miscarile cutiei toracice iar presiunea din

interiorul lor scade cu 2-3 mm Hg fata de presiunea atmosferica.
 aceasta diferenta de presiune determina patrunderea aerului
atmosferic in plamani.
expiratia: - este un act in mare parte pasiv
 consta in revenirea cutiei toracice la volumul initial prin incetarea
contractiei muschilor respiratori cu eliminarea unei cantitati de
aer din plamani egala cu cea inspirata.
capacitatea vitala:
 reprezinta volumul maxim de aer care circula prin plamani si
poate fi expulzat prin expiratie fortata dupa o inspiratie fortata.
 in componenta sa intra:
-
volumul de aer curent;
-
volumul inspirator de rezerva;
-
volumul expirator de rezerva
 valoarea capacitatii vitale variaza in functie de:
-
varsta
-
sex (barbati=3.000–5.000 cm3;femei=2.500 – 4.000 cm3)
-
inaltime
difuziunea :
 consta in schimburile de gaze la nivelul plamanilor si tesuturilor
prin intermediul membranei alveolo-capilare;
 oxigenul trece din aerul alveolar in sangele capilarelor alveolare
iar dioxidul de carbon din sange in aerul alveolar.
 acest proces depinde de:
-
diferenta dintre presiunea partiala a oxigenului si dioxidului
de carbon;
-
diferenta dintre presiunea partiala din aerul alveolar,
 sangele venos, arterial, capilar;
-
integritatea membranei alveolo-capilare;
-
structura si suprafata activa a membranei alveolo-capilare
este de aproximativ 150 – 200 m2
circulatia :
 circulatia intervine in reglarea respiratiei prin modificarea
distributiei sangelui in organism;
 debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulatiei generale
avand insa presiunile si rezistentele din arterele pulmonare mult
mai mici;
 prin aceasta caracteristica a capacitatii circulatiei pulmonare
cresterile mari de debit sunt tolerate fara modificari de presiune,
lucru care nu se intampla in circulatia generala.

REGLAREA RESPIRATIEI

 este realizata prin mecanisme nervoase si umorale;

 aceste mecanisme adapteaza repiratia la necesitatile aportului de oxigen si
eliminarii de dioxid de carbon, intervenind ori de cate ori se produc
modificari ale concentratiei de oxigen si dioxid de carbon in sange pentru a
se mentine in constante normale;
 centrul respirator este constituit din componentele sistemului nervos
central (S.N.C.) care intretine si modifica miscarile respiratorii, rolul
principal revenind centrului bulbar si centrului pneumotaxic;
 reglarea umorala este determinata prin excitarea directa a centrului
respirator de catre dioxidul de carbon din sange si a oxigenului dizolvat
fizic in plasma.

Factori de  respiratia normala = eupneea, se desfasoara fara efort in mod silentions

evaluat : iar miscarile cutiei toracice sunt simetrice, ritmice, putin vizibile;
 in practica curenta mecanica respiratorie este evaluata prin numararea
miscarilor respiratorii pe minut cu supravegherea si observarea
umatoarelor caracteristici:
- frecventa miscarilor respiratorii;
 - amplitudinea miscarilor respiratorii;
- simetria miscarilor respiratorii;
- tipul de respiratie;
- ritmul respirator;
- tusea;
- expectoratia;
- dispneea;
- durerea toracica;
- hemoptizia;
- sughitul si tulburarile vocii;
frecventa miscarilor respiratorii : = reprezinta numarul de respiratii
pe minut;
- depinde de : - sex;
- varsta;
- postura;
- alimentatie;
- activitate musculara si efort fizic ;
- temperatura ambianta;
- nevoia de oxigen si gradul de saturatie al
dioxidului de carbon din sange si tesuturi;

- frecventa respiratiei poate prezenta valori fiziologice si

patologice:
- tahipnee – accelerarea frecventei respiratorii;
- bradipnee – scaderea frecventei respiratorii;
 amplitudinea miscarilor respiratorii:
- depinde de cantitatea de aer inspirat si expirat la fiecare
respiratie;
- se modifica in raport cu frecventa respiratiei si anume, scade
cand frecventa este crescuta si scade cand are loc scaderea
frecventei respiratorii.
 simetria miscarilor respiratorii:
- ambele hemitorace au miscarile respiratorii de ridicare si
coborare in stare normala, simetrice;
 - ambii plamani contribuie la actul respirator.
 tipul de respiratie : = dilatarea cutiei toracice determina marirea
diametrelor acestuia.
- la femei = tip costal superior cu dilatarea diametrului
anteroposterior prin proiectia si ridicarea inainte a sternului;
- la barbati = tip costal inferior cu dilatarea diametrului lateral;
- la copii si varstnici = tip costal abdominal cu dilatarea diametrului
vertical prin contractia diafragmului.
 ritmul respirator : in stare de sanatate ritmul miscarilor respiratorii este
regulat cu o succesiune egala si constanta;
- pauzele intre inspiratie si expiratie sunt egale.
 tusea : act reflex, voluntar prin care aerul este eliminat violent impreuna
cu mucozitati si secretii din caile respiratorii.(vezi respiratie deficitara);
 expectoratia : act de eliminare prin expulzare a sputei.(vezi respiratiei
deficitara);
 dispneea : dificultatea de a respira (vezi respiratie deficitara).
 durerea toracica : (vezi respiratie deficitara)/
 sughitul si contractia diafragmului: provocata de iritatia nervului
frenic.
 tulburarile vocii (disfonie): tulburari ale emisiei vocale cu interesare in
timbrul vocal, intensitatea vocii etc

Mod de pregatim materialele necesare:

masurare: - ceas cu secundar;
- comprese;
- solutie dezinfectanta;
- foaia de temperatura;
- pix / stilou cu cerneala albastra.
 pregatirea psihologica a pacientului nu o efectuam deoarece numararea
miscarilor respiratorii este efectuata fara ca pacientul sa cunoasca acest
lucru;
 motivatia este urmatoarea: respiratia reprezinta un act reflex bazat pe
 automatism dar controlat de vointa, pacientul putand in acest mod sa-si
modifice frecventa respiratiilor, ritmul respirator, iar valorile sa nu mai fie
cele reale;
 numararea miscarilor respiratorii poate fi efectuata si in timpul somnului;
 pozitia pacientului este decubit dorsal;
 asezam usor mana cu fata palmara pe suprafata sternala a pacientului;
 numaram inspiratiile conform miscarilor de ridicare a peretelui toracic timp
de un minut fara a ne modifica pozitia mainii;
 putem numara miscarile respiratorii fara a aplica mana pe suprafata
toracelui pacientului, numai prin observarea si supravegherea miscarilor
cutiei toracice.

Notarea  graficul respirator este notat in foaia de temperatura cu culoare albastra;

grafica:  pe foaia de temperatura fiecare linie orizontala hasurata mai intens,
reprezinta valorile de 10, 15, 20, 25, 30, 35 ale respiratiei;
 fiecare linie orizontala reprezinta o unitate in plus plecand de la valorile
hasurate mai intens;
 curba respiratiei este obtinuta prin unirea punctului actual cu cel anterior;

(fig.)

 curba respiratiei, curba pulsului, curba temperaturii au reprezentari pe

foaia de temperatura in stare de normalitate paralele;
 intersectarea acestor curbe constituie indicii pentru perturbarea functiilor
vitale cu implicatii directe asupra diagnosticului evolutiei bolii, complicatii,
conduita terapeutica si prognostic;

 cunoasterea, supravegherea, observarea, notarea functiilor vitale si

aplicarea interventiilor sunt etape absolut obligatorii pentru ingrijirea
pacientilor.

urmarim si observam:
Evaluarea  urmarim tipul de respiratiei;
generala a  urmarim frecventa respiratiei;
respiratiei  urmarim efortul de respiratie;
 urmarim aspectul respiratiei;
 observam folosirea muschilor accesori respiratori;
 observam aspectul unghiilor mainii;
 observam daca pacientul este nelinistit, vorbeste ragusit;
 daca pacientul prezinta tuse observam durata si felul acesteia, daca este
diurna sau nocturna, daca este productiva de pozitie;
 daca pacientul prezinta sputa, observam : cantitatea, culoarea, mirosul
sputa cu sange (sputa sanguinolenta);
 observam daca pentru a respira pacientul depune efort;
 daca pacientul prezinta dispnee notam debutul, caracterul, persistenta
acesteia;
 observam reducerea sau suprimarea miscarilor toracelui si diafragmului in
timpul respiratiei;
 observam daca pacientul prezinta durere in piept, durere de inspiratie sau
expiratie;
 observam si notam daca pacientul prezinta:
-
febra;
-
anorexie;
-
cianoza;
-
hipertensiune arteriala;
-
tahicardie
notam si recunoastem
 notam antecedentele medicale ale respiratiei;
 notam antecedentele de fumator ale pacientului;
 monitorizam eventualele deteriorari ale functiei respiratorii;
 cunoastem ca o buna oxigenare este demonstrata clinic de coloritul rozat
al tegumentelor care devin uscate si calde;
 recunoastem obstructia cailor aeriene superioare unde in general este
afectata faza inspiratorie, inspiratia fiind lunga si dificila:
-
cianoza;
-
zgomote respiratorii stridente si astmatice;
-
asfixiere;
-
tuse.
  nu confundam afectiunile abdominale insotite de dispnee cu insuficienta
respiratorie acuta, ca de exemplu: retentia acuta de urina (glob vezical),
ascita masiva sau obezitate.
mentinem masuri de ordin general:
Atitudini si  observam starea generala a pacientului si supraveghem functiile vitale;
interventii  controlam frecventa respiratorie si ritmul respirator;
generale:  pozitionam pacientul in pozitie semisezanda cu repaus absolut pentru
reducerea nevoilor de oxigen;
 pozitie decubit dorsal fara perna, cu capul inclinat lateral pe partea
sanatoasa pentru aspiratia mucozitatilor si secretiilor orofaringiene;
 barbia ridicata pentru dechiderea cailor aeriene;
 invatam pacientul sa expectoreze (expectoratia este dificila in cazul
vascozitatii mari a secretiilor);
 efectuam exercitii de tuse cu pacientul;
 schimbam pozitia pacientului frecvent (din decubit lateral stanga in decubit
lateral dreapta);
 umidificam aerul prin fierbere de apa bicarbonata si ceai de musetel sau
plata sau plasam pe calorifer vase cu apa in care punem cateva picaturi de
ulei de eucalipt;
 aplicam comprese calde pe gatul pacientului;
 observam daca pacientul este:
-
alert;
-
confuz;
-
somnolent;
-
raspunde sau nu la stimuli
 instituim masuri de ordin general:
-
regim desodat;
-
rapaos obligatoriu la pat;
-
efectuam balanta volemica;
-
cantarim zilnic pacientul.
 ridicam pacientul in sezut astfel presarcina este scazuta daca nu exista
 contraindicatie medicala – hemoragie cerebrala;
 in functie de gravitatea tulburarilor respiratorii medicul va decide:
-
dezobstructia cailor aeriene;
-
intubatie orofaringiana;
-
intubatie orotraheala;
-
traheostomia;
-
oxigenoterapia.
 CONDITII DETERMINANTE IN SATISFACEREA NEVOII

 varsta: determina frecventa respiratiilor pe minut:

Conditie -
nou – nascut – 40 –50 resp/min;
biofiziologica: -
copil mic - 25 – 35 resp/min;
-
adolescent - 15 – 25 resp/min;
-
adult - 16 – 20 resp/min;
-
varstnic - 15 – 25 resp/min.

 sexul: - femei - 18 – 20 resp/min;

- barbati - 16 – 18 resp/min;

 postura si statura: - dilatarea cutiei toracice si expansiunea pulmonara

sunt favorizate de o pozitia corporala corecta;
-
omul sanatos respira fara efort sau dificultate in ortostatism,
sezand, culcat;
-
pozitia care permite contractia corespunzatoare a
diafragmului este ortostatismul si sezand;
-
in ortostatism frecventa respiratorie este mai mare decat
in pozitia sezand;
-
in pozitia sezand frecventa respiratorie este mai mare decat
in pozitia culcat;
- persoanele inalte au numarul de respiratii pe minut mai mic
decat persoanele scunde
 regim alimentar:
-
hidratarea corespunzatoare impiedica acumularea de
secretii, mentine umidificarea necesara proceselor
respiratorii;
-
glucoza asigura aportul de energie pentru activitatea
muschilor respiratori si a diafragmei;
-
obezitatea rezultata prin excesul de grasimi, sedentarism
etc, impiedica dilatarea cutiei toracice cu afectarea
miscarilor respiratorii (scade capacitatea vitala, volumul de
aer curent, volumul inspirator de rezerva, volumul expirator
de rezerva).
  efort fizic:
-
activitatea musculara determina cresterea frecventei
miscarilor respiratorii prin necesarul mai mare de oxigen
raportat la intensitatea efortului;
-
la repaus si odihna valorile frecventei respiratorii se
normalizeaza.
 somn / veghe:
-
in timpul somnului numarul respiratiilor scade sub valoarea
numarului de respiratii in stare de veghe datorata starii de
repaus absolut si nevoii scazute de oxigen.
 temperatura mediului inconjurator :
-
scaderea temperaturii mediului ambiant determina scaderea
frecventei miscarilor respiratorii;
-
cresterea temperaturii mediului ambiant determina
cresterea frecventei miscarilor respiratorii aerul expirat
constituind un mod de eliminare a caldurii (polipnee);
-
umiditatea mediului inconjurator trebuie sa se situeze in
jurul a 50% pentru a constitui un mediu favorabil.

 starile emotive cresc frecventa si amplitudinea respiratiei;

Conditie  plansul, rasul, cresc frecventa si amplitudinea respiratiei;
psihologica:  stresul, scade frecventa si amplitudinea respiratiei manifestandu-se prin
senzatie de sufocare si dispnee;
 anxietatea poate determina cresterea frecventei ritmului si amplitudinii
respiratiei.

 obiceiuri si stil de viata;

Conditie - fumatul – factor care determina scaderea capacitatii
sociologica: respiratorii;
 conditii de munca:
- mediul toxic si poluantilor industriali determina
scaderea capacitatii vitale, capacitatii respiratorii,
 constituind unul dintre cei mai mari factori de
risc si probleme respiratorii (minerii, vopsitorii,
laborantii etc);
- profesiuni ca: aviator, scafandru, necesita adaptarea la
specificul conditiilor de munca prin cresterea frecventei
amplitudinii si ritmului respirator;

 zona geografica:
-
altitudinea determina datorita aerului rarefiat cresterea
frecventei si amplitudinii respiratorii;
-
vantul determina afectarea activitatii respiratorii
 consum de medicamente:
-
sedativele, tranchilizantele, neurolepticele, hipnoticele
deprima centrul respirator si diminueaza sau determina
imobilitatea musculara cu afectarea functiei respiratorii
 conditii de locuit:
-
locuinta trebuie sa prezinta un spatiu adecvat numarului de
locatari, ferestre pentru luminozitate naturala, dispozitia
usilor conform cu o ventilatie adecvata, surse de caldura
corespunzatoare iar mobilierul sa fie asezat intr-un mod
care sa permita maximum de stimuli si senzori;
 exercitii de respiratie:
-
anumite culturi in special cele asiatice acorda o mare
importanta exercitiilor de relaxare si control a respiratiei;
-
starile de insuficienta respiratorie determinate de stres, stari
conflictuale etc, sunt controlate prin exercitii respiratorii,
exercitii de meditatie;
-
exercitiile de relaxare imbinate cu activitatea fizica moderata
au efect benefic pentru respiratie;
-
exagerarea acestora duce insa la hiperventilatie pulmonara,
volumul respirator pe minut poate creste de 10 ori.
 alte conditii: - educatia
- cultura
 RESPIRATIA NORMALA (EUPNEEA)

 respiratia normala este determinata de integritatea anatomica si

Manifestari functionala a:
semne si -
cailor respiratorii;
simptome : -
plamanilor;
-
muschilor respiratori;
- intregului proces de fiziologie si reglare respiratorie.
 frecventa miscarilor respiratorii corespunde varstei si sexului;
 amplitudinea miscarilor este paralela cu frecventa respiratiei

 miscarile respiratorii sunt simetrice;

 ritmul respirator este regulat;
 tipul de respiratie corespunde varstei si sexului;
 miscarile de inspiratie si expiratie se succed ritmic fara pauza;
 durata expiratiei este mai mare decat a inspiratiei – raportul fiind de 2/1;
 capacitate de adaptare corespunzatoare pentru intreg procesul respirator
la: efort fizic, temperatura inalta/scazuta, altitudine;
 capacitatea functionala a cailor respiratorii superioare de a executa
anumite actiuni asupra aerului:
-
filtrare;
-
umidificare;
-
incalzire.
 coloratia normala a pielii, fanerelor si mucoaselor;
 hematoza pulmonara constanta = transformarea sangelui venos in sange
arterial prin schimbul de gaze ce are loc la nivelul plamanului intre aerul
alveolar (mediul-extern) si sangele venos (mediul intern);
 lipsa principalelor simptome functionale care sunt determinate de tulburari
respiratorii sau afectiuni pulmonare:
 -
sughit si tulburarile vocii;
-
dispnee;
-
durere toracica;
-
tuse;
-
mucozitati;
-
expectoratie;
-
hemoptizie etc.

 recunoasterea in evaluare respiratiei pacientului a tot ceea ce este normal

Atitudini si fata de anormal;
interventii:  evitarea expunerii prelungite la frig, umezeala, caldura;
 aport alimentar adecvat cu evitarea grasimilor animale, excesului de sare si
dulciuri etc;
 evitarea expunerii in mediu chimic, toxic, poluant fara a lua masurile de
protectie corespunzatoare: masca, costum de protectie etc;
 pauze adecvate in functie de efort fizic, activitati, loc de munca;
 renuntarea la fumat, consum de alcool etc;
 evitarea depasirii greutatii normale prin respectarea regimurilor de viata si
dietetice;

 exercitii izometrice pentru mentinerea musculaturii respiratorii

(diafragmului, muschilor intercostali etc)
 plimbari si activitati de relaxare;
 vestimentatie care sa nu impiedice miscarile respiratorii;
 aerisirea camerei si locuintei in mod repetat, constant;
 adoptarea unei pozitii care sa permita expansiunea cavitatii toracice;
 crearea unui mediu ambiant care sa aibe temperatura, umiditatea,
luminozitatea in limite normale;
 consum de lichide pentru hidratare corespunzatoare;
 evitarea consumului de medicamente cu efect de: polipragmazie
(predispune la decompensari respiratorii);
 cunoasterea limitelor fiziologice;
  control preventiv si educatie.

 respiratia este functia vitala cea mai importanta;

Educatia  a respira in mod constient inseamna, a respira incet, adanc;
pacientului:  in general oamenii nu stiu sa respire corect rezultand un deficit de oxigen
cu numeroase consecinte:
- ritm cardiac crescut;
- stare de anxietate si indispozitii;
- insomnii;
- durere de cap;
- respiratie superficiala (doar cu partea superioara a plamanilor)
reguli pentru respiratie constienta:
- aerul il inspiram numai pe nas, gura ramane inchisa;
- inspiratia aerului trebuie sa fie adanca, profunda, pana in
abdomen.(rezultand impingerea inainte a muschilor abdominali);
- acest mod de respiratie are efect relaxand si stimulent;
- diafragma prin alternanta miscarilor “sus-jos” executa masaj
organelor zonei inferioare si favorizeaza circulatia sanguina;
- respiratia trebuie sa fie regulata si cu ritm egal, constant;
- inspiram cand ridicam piciorul si expiram cand acesta are
contact cu pamantul;
- evitam stresul si starea de nervozitate deoarece in acest mod
fortam respiratia care devine superficiala si rapida;
 respiratia constienta inseamna o buna respiratie si contribuie la mentinerea
echilibrului fizic si psihic;

 pentru utilizarea la capacitatea reala a plamanilor putem efectua

gimnastica respiratorie:
- modul cel mai simplu pentru refacerea plinului de aer din
plamani consta in executarea unor miscari circulare cu bratele,
avand picioarele departate;
- inspiratia este adanca, ridicam bratele, expiram puternic,
coboram bratele;
- acest exercitiu este efectuat dimineata la sculare, in fata
 ferestrei deschise;
 alt exercitiu pentru respiratia completa consta in mai multe etape:
etapa I
- pozitia in care poate fi practicata aceasta respiratie este
decubit dorsal, in picioare sau in mers;
- bratele sunt intinse pe langa corp, ochii inchisi si inspiram
profund pe nas;
- aerul este propulsat in abdomen; abdomenul se bombeaza.
- dupa retinerea timp de cateva secunde a aerului expiram
complet; abdomenul revine la forma initiala.
- aceasta respiratie se numeste respiratie diafragmatica
etapa II
- continuam faza de inspiratie si mentinem aerul in cutia
toracica; cutia toracica se dilata;
- dupa cateva secunde expiram aerul in totalitate; cutia toracica
isi revine la forma initiala;
- aceasta respiratie se numeste respiratie pectorala.
-poate fi efectuata si la pacientii imobilizati la pat. Prin
comprimarea blanda, prin apasarea usoara asupra coastelor
rezultand umplerea completa cu aer a plamanului opus.
etapa III
- in timpul inspiratiei umerii trebuie sa aibe o pozitie cat mai
aproape de postura normala;
- pentru favorizarea pozitiei asezam mainile la spate;
- in timpul expiratiei, pentru eliminarea aerului in totalitate
impingem umerii usor inainte;
- aceasta etapa deserveste partea superioara a cutiei toracice
pana la omoplati si anume varful plamanilor.
 executam etapele respiratiei complete fara intrerupere - de 10 ori;
 etapele respiratiei complete trebuiesc efectuate in ordinea descrisa;
 acest exercitiu are ca efect pe langa o buna respiratie, combaterea
balonarilor (flatulenta), tulburarilor circulatorii, migrenelor etc
 RESPIRATIA DEFICITARA

Manifestari  principalele tulburari functionale provocate de o afectiune pulmonara

semne si sunt:
simptome: - sughit si tulburarile vocii;
- dispnee;
- durere toracica;
- tuse;
- mucozitati;
- expectoratie;
- hemoptizie.
 in satisfacerea nevoii principalele surse de dificultate sunt:
- obstuctia cailor aeriene;
- Insuficienta respiratorie acuta;
- Boala cronica obstructiva pulmonara;
- Afectiunile restrictive;
- Tromboembolismul pulmonar.
 afectarea conditiilor determinate in satisfacerea nevoii reprezinta alte
surse de dificultate.

SUGHITUL SI  eliminand componenta nevrotica a sughitului acesta poate fi intalnit in

TULBURARILE afectiuni respiratorii ca: - pleurezii; tumori pulmonare.
VOCII:  pentru a combate sughitul oferim pacientului:
-
lichide reci in cantitati mici si constant;
-
aplicam punga cu gheata pe epigastru;
-
administram la indicatia medicului : atropina, barbiturice
etc.
 tulburarile vocii apar sub diferite forme:
-
in laringita acuta sau cronica: voce ragusita sau voce
stinsa;
-
in obstructia foselor nazale: voce nazonata;
- in leziunile nervului recurent stang: voce bitonala
DISPNEEA :  respiratia normala este un act reflex inconstient.
 respiratia dispneica este un act reflex constient, voluntar in care subiectiv
pacientul simte “sete de aer” iar obiectiv miscarile respiratorii sunt fortate
cu modificarea frecventei respiratorii, amplitudinii si ritmului respirator.

 dispneea este cauzata de afectiuni ale aparatului respirator sau cardio-

vascular si de perturbarea schimburilor normale de gaze;
 dupa circumstantele de aparitie deosebim urmatoarele tipuri de dispnee :
 Respiratie cu cresterea frecventei miscarilor
Tahipnee sau respiratorii peste 40 pe minut; amplitudine
polipnee: scazuta, respiratie superficiala si ritmica;
 Suprafata respiratorie redusa reprezinta
cauzalitatea;
 Este intalnita in majoritatea bolilor pleuro-
pulmonar, cardio-vasculare, anemii, stari
toxico-infectioase, afectiuni intra-abdominale
cu efect de masa asupra bazei plamanilor
(sarcina, ascita, meteorism).

Bradipnee:  respiratie cu ritm respirator rar, frecventa

respiratorie scazuta, 8-12 resp./min.,
amplitudine crescuta, inspiratiile sunt profunde,
insotite de tiraj si cornaj.
 este intalnita in astm bronsic si procese
obstructive ale cailor respiratorii;
Cheynes – Stokes:  respiratie caracterizata prin alternanta si
periodicitatea dintre polipnee (respiratie
accelerata) si apnee (oprirea temporara a
respiratiei);
 modalitatea anormala de respiratie poate fi
corelata cu leziuni ale creierului mijlociu

(fig.)

 miscarile respiratorii cresc progresiv in

amplitudine si frecventa pana la un punct
culminant – apogeu, apoi scad pana inceteaza,
instalandu-se perioada de apnee cu o durata
de 10-12 secunde, dupa care ciclul se repeta;
 este intalnita in ateroscleroza cerebrala,
accidente vasculare cerebrale, tumori
cerebrale, uremii.

Kussmaul:  respiratie in 4 timpi: inspiratie – pauza –

expiratie – pauza;
(fig.)

 miscarile respiratorii sunt zgomotoase,

inspiratia profunda, frecventa intre 6-10
respiratii/min.;
 este intalnita in : coma diabetica, hipertensiune
intracraniana.
Biot :  ciclul de respiratii intrerupte de apnee cu
durata intre 10-12 secunde, reprezinta
respiratia agonica constituind stadiul preletal;
( fig.)

 este intalnita in : stari comatoase, meningite;

Bauchut:  ciclurile de respiratie sunt inversate, inspiratia

prelungindu-se, iar expiratia devenind mai
mica;
 este intalnita la copii (bronhopneumonii) fiind
insotita de cianoza si bataile aripilor nasului.

Dispneea de efort:  in timpul efortului prin perturbarea circulatiei

pulmonare apare saturatia insuficienta a
organismului cu oxigen;
 este determinata de insuficienta cardiaca,
procese pleuro-pulmonare cu scaderea
ventilatiei pulmonare.

Dispneea  respiratie deficitara permanenta determinata de

permanenta: insuficienta cardiaca avansata, pneumotorax.
Dispneea de decubit:  pacientul nu poate sta culcat fiind obligat sa
adopte pozitia sezand;
 este determinata de perturbarea circulatiei
pulmonare prin procese pleuropulmonare sau
diafragmatica si afectiuni cardiace.

Dispneea paroxistica:  este reprezentata prin accese respiratorii

repetate ziua/noaptea;
 in astmul bronsic se observa mai ales
dimineata = dispnee matinala, cauzata de
contractia spastica a bronhiolelor cu timpul
expirator mult ingreunat;
 in astmul cardiac si edemul pulmonar acut se
observa mai ales in timpul noptii = dispnee
vesperala cauzata de insuficienta ventricului
stang.
Atitudini si  educam pacientul pentru repaus inainte si dupa masa, daca acest lucru
interventii: provoaca dispnee;
 invatam pacientul tehnici de respiratie pentru mentinerea expansiunii
pulmonare ca de exemplu:
-
respiratia cu presiune pozitiva sau profunda;
-
respiratia diafragmatica.
respiratia profunda:
 respiratie cu presiune pozitiva = respiratie cu buzele stranse;
 este eficace in reducerea dispneei de efort;
 pozitiile pacientului pot fi: ortostatism, sezand si decubit
 in ortostatism, pacientul inspira pe nas si expira pe gura cu buzele
stranse efectuand 5-10 pasi cu balansarea membrelor superioare;
 in sezand pozitia pacientului este pe scaun cu bratele incrucisate pe
piept executand timpul inspirator pe nas si expirand pe gura cu buzele
stranse, aplecandu-se in fata;
 intre un ciclu si altul al acestui exercitiu sunt obligatorii pauze de
aproximativ 10 secunde;
  in pozitia decubit pacientul inspira pe nas si expira pe gura cu buzele
stranse ca pentru pronuntarea vocalei “u”, contractand muschii
abdominali;
 sunt necesare intre ciclurile de exersare pauze de circa 10 minute;
 respiratia profunda favorizeaza oxigenarea, creste presiunea exercitata
in timpul expirator, diminueaza spatiul mort, rezistenta la nivelul cailor
respiratorii superioare si mentine/intareste tonusul muschilor
respiratori.
respiratia diafragmatica:
 consta in amplificarea rolului diafragmului in procesul respirator;
 pozitiile pacientului pot fi: ortostatism, sezand si decubit
 in decubit pacientul va plasa o mana pe stomac si cealalta pe
abdomen, sub coaste;
 rugam pacientul sa inspire lent si adanc pe nas avand gura inchisa,
permitand expansiunea abdominala cat mai mult posibil;
 pacientul expira pe gura cu buzele stranse, contractandu -si muschii
abdominali. In paralel executa cu mana aflata pe abdomen o usoara
presiune, concomitent cu coborarea abdomenului.
 durata acestui exercitiu va creste progresiv de la un minut la 10
minute cu pauze obligatorii de 2 minute;
 in 24 de ore, exercitiul va fi exersat de 4 ori;
 cand muschii cu rol respirator nu-si mai pot indeplini functiile,
pacientul va fi pozitionat fortat si anume ortopnee (pentru utilizarea
muschilor respiratori accesori: pectoralul mare si mic, scalenii ,
sternocleidomastoidian);
 ortopneea = pacientul este in pozitie sezand avand trunchiul si capul
aplecate inainte cu sprijin in brate (situate in jos pentru imobilizarea
umerilor);
 aceasta pozitie este adoptata pentru a permite dilatarea cutiei
toracice;
DUREREA  avem in vedere ca nu orice semnalare a prezentei durerii toracice
TORACICA: constituie o afectiune a aparatului respirator;
 durerea toracica in cazul tulburarilor functionale respiratorii constitiuie un
indiciu ferm pentru diagnosticul afectiunilor pulmonare;
 durerea toracica se prezinta sub forma de:

Junghi toracic:  durere localizata, exacerbata de tuse si de

expectoratia profunda;
 are caracter acut si superficial;
 este intalnit in: pleurite, pleurezii, pneumonii,
congestii pulmonare.

Durere vie:  durere atroce, violenta, care provoaca imobilizarea

cutiei toracice si oprirea respiratiei;
 este insotita de stare de colaps si intalnita in:
embolie pulmonara si pneumotoraxul spontan.

Durere prin  compresiunea punctului dureros produce

compresiune: accentuarea durerilor;
 durerile accentuate sunt de obicei parietale.

Durere prin  durere cauzata de o pleurita diafragmatica cu

iradiere: localizare in umarul drept.
 Durere  durere care la miscarile respiratorii se amplifica in
amplificata: intensitate;
 este cauzata de fracturile costale.

TUSEA:  actul tusei cuprinde mai multe faze:

- faza inspiratorie = aerul patrunde in plamani;
- faza de compresiune = are loc inghiderea glotei;

- faza de expulzie = expulzia brusa a aerului datorita

contractiei muschilor abdominali cu ridicarea brutala a
diafragmului si deschiderea in mod fortat a glotei;
 in faza de expulzie sunt proiectate odata cu coloana de aer si
mucozitatile, corpurile straine si expectoratia;
 dupa caracter si circumstante de aparitie deosebim urmatoarele tipuri
de tuse:
Tuse uscata:  tuse cu expulzarea violenta a aerului fara
expectoratie;
 este intalnita in : TBC, pleurite, faza de debut a
bronsitelor acute.

Tuse umeda:  tuse cu expulzarea violenta a aerului insotita de

expectoratie;
 este intalnita in: bronsita acuta / cronica,
pneumonie.
Tuse seaca:  tuse cu expulzarea aerului putin violenta dar care
constituie o sursa de contaminare prin raspandirea
infectiei;
 din cauza persistentei poate epuiza cordul si
impiedica odihna si somnul pacientului.

Tuse chintoasa:  tusea caracterizata prin expiratii zgomotoase,

puternice si inspiratie fortata.

Tuse bitonala:  tuse pe mai multe tonuri, de obicei doua sugerand

paralizia nervului recurent stang.

Tuse latratoare:  tuse zgomotoasa repetativa, intalnita in tumori

mediastinale sau adenopatii traheo-bronsice.

Tuse surda:  tuse voalata, ragusita, intalnita in afectiuni

laringiene.

Tuse  tuse zgomotoasa, urmata de varsaturi alimentare

emetizanta:
Tuse de postura:  tuse care apare dupa adoptarea anumitor pozitii si
favorizeaza eliminarea unor cavitati.
 este intalnita in: T.B.C. si dilatatie bronsica

Tuse matinala:  tuse care survine dimineata ca de exemplu in

supuratiile broho-pulmonare insotite de secretie
abundenta.
Tuse vesperala:  tuse care survine seara si tradeaza tuberculoza
pulmonara
 mentinem masuri de ordin general
Atitudini si  dupa etiologie tusea poate fi:
interventii: - faringiana (faringite acute/cronice);
- laringiana (laringite, tumori laringiene);
- bronsica (bronsite, cancer bronsic);
- pulmonara (pneumopatii acute/cronice);
- pleurala (pleurite);
- mediastinala (tumori, pericardite).
 urmarim, supraveghem si delimitam caracterul tusei;
 linistim pacientul si il educam pentru evitarea fumatului;
 pentru tusea iritativa obisnuim pacientul sa:
- isi stapaneasca tusea;
- evite aerul uscat sau temperatura crescuta;
- evite ingestia de lichide calde/reci;
- evite conversatiile in timpul tuse;
- tuseasca cu bastista la gura
pentru eliminarea secretiilor efectuam cu pacientul exercitii si
tehnici de a tusi:
 pacientul va executa cateva respiratii diafragmatice;
 pozitionam pacientul pe scaun sau la marginea patului cu talpile bine
fixate pe sol;
 rugam pacientul sa mentina cu bratele o perna pe abdomen;
 aplecam capul pacientului usor in fata avand umerii inainte;
 dupa cateva respiratii diafragmatice ajutam pacientul sa se aplece cu
trunchiul in fata si sa tuseasca de cateva ori;
 evitam si educam pacientul ca intre episoadele de tuse sa prezinte
respiratii scurte;
 readucem pacientul la pozitia sezand si il rugam sa inspire profund;
(fig.)
  la nevoie pacientul se poate sprijini cu coatele pe un suport aflat in
fata sa;
 evitam epuizarea pacientului prin exersarea fortata si excesul personal in
efectuarea acestor exercitii;
 invatam pacientul sa efectueze aceste exercitii dupa un program stabilit
impreuna si anume:
- dimineata – la sculare;
- inainte de dejun;
- inainte de cina.
 in afara de aceste metode tusea poate fi provocata in cazuri speciale:
- tusea artificiala prin utilizarea tusomatelor care in inspiratie
insufla aerosoli;
- tuse artificiala prin aparatura speciala ce produce o
exuflatie activa de – 60 mm Hg.

EXPECTORATIA  constituie actul reflex si voluntar de eliminare a secretiilor si sputei

formate in caile respiratorii.
 pentru evaluarea sputei urmarim:
- cantitate;
- consistenta;
- culoare;
- miros.

Cantitatea:  in timpul procesului de expectoratie cantitatea

maxima de secretie si sputa este de 40 –50 ml;
 in afectiuni pulmonare ca: abces pulmonar,
gangrena pulmonara, produsele eliminate ajung la
200 – 400 ml/ 24 ore;
 in afectiuni ca: abcese pulmonare sau pleurezii
purulente, colectia purulenta este expulzata brutal
iar expectoratia devine vomica.
Consistenta:  sputa mucoasa cu aspect vascos, aerata si aderenta
este intalnita in bronsita acuta si astm bronsic.
 sputa purulenta alcatuita din puroi cu aspect cremos,
tradeaza supuratia bronhopulmonara si este intalnita
in abces pulmonar;

 sputa muco-purulenta cu aspect galben-verzui,

opaca, sugereaza infectii ale cailor aeriene ca de
exemplu, bronsita.
 sputa sero-muco-purulenta prezinta in plus un adaos
abundent deserozitate si apare in abcese pulmonare.
Culoarea:  culoarea rosie cu aspect gelatinos a sputei ne indica
un cancer bronho-pulmonar;
 culoarea negricioasa a sputei se intalneste in
infarctul pulmonar;
 culoarea ruginie a sputei apare in pneumonie;
 sputa hemaptoica – in tuberculoza pulmonara.
Mirosul:  miros respingator si putrid– in gangrena pulmonara;
 miros fetid – in abcesul pulmonar.
 mentinem masuri de ordin general
Atitudini si  urmarim, supraveghem si delimitam caracterul expectoratiei;
interventii:  calmam pacientul si il pozitionam in postura care permite expectoratia cu
mai multa facilitate;
 luam masuri pentru respectarea unei asepsii riguroase deoarece
expectoratia reprezinta un pericol de contaminare prin componentele sale
patologice;
 interzicem pacientului :
- sa fumeze;
- sa serveasca masa fara igiena mainilor in prealabil;
- sa imprumute vesela celorlalti pacienti;
- sa expectoreze oriunde si oricum etc.
educam pacientul:
 educam pacientul pentru expulzarea colectiei prin tuse;
 educam pacientul pentru a evita expulzarea brutala si necontrolata a
secretiilor;
 educam pacientul, in special copii sau femeile,pentru expectoratie
deoarece de obicei, ei nu stiu sa expectoreze si isi inghit secretiile
eliminate prin tuse;
 educam pacientul ca dupa fiecare expectoratie sa-si efectueze toaleta;
 la nevoie mentinem igiena bucala a pacientului prin stergere cu comprese
sau tampoane de vata ;
 utilizam solutii dezinfectante si manusi;
 evaluam volumetric expectoratia in pahare gradate;
 comunicam medicului: cantitatea, consistenta, culoarea, mirosul sputei;
 colectam sputa pentru analize de laborator;
  provocam tusea artificiala a pacientului pentru dezobstruarea cailor
aeriene prin urmatoara manevra:
- asezam pacientul in pozitie semisezanda;
- comprimam brusc si repetativ ventral baza toracelui
pacientului dupa inspiratie fortata;
- in paralel rugam pacientul sa efectueze un efort de tuse;
- aceasta manevra poate fi efectuata in anumite cazuri, cu
pacientul aflat in pozitie sezanda;
- atentie la afectiune si traumatisme toracice, craniene sau
fracturi de coloana vertebrala.

HEMOPTIZIA  constituie eliminarea pe gura de masa sanguina provenita din caile

aeriene inferioare.
 eliminarea sangelui este brutala, de obicei precedata de o serie de
prodroame :
- senzatie de caldura retrosternala;
- gust sarat usor metalic;
- disconfort respirator insotit de stare anxioasa;
- jena laringiana urmata de tuse.
 in timpul crizei de tuse pacientul elimina cantitativ intre 100 – 300 ml
sange aerat, spumos, avand o culoare de rosu viu;
 pacientul poate prezenta hemoptizie in cursul aceleasi zile sau in cursul
zilelor urmatoare, sputa prezentand cheaguri de sange negricioase;
 pacientul in cursul unei hemoptizii prezinta urmatoarele semne si
simptome:
- tahicardie;
- dispnee;
- paloare si transpiratii.
 hemoptizia severa si masiva din anumite afectiuni ca de exemplu:
tuberculoza pulmonara sau dilatatia bronsica are caracter fulgerator, fara
prodroame, cu eliminare de sange in cantitate mare, pacientul decedand
prin asfixie.
 asiguram reapausul, confortul si toaleta bucala a pacientului
Atitudini si  asiguram repausul total la pat al pacientului;
interventii:  pozitionam pacientul in semisezand pe partea leziunii;
 linistim si calmam pacientul;

 ii asiguram toaleta bucala prin indepartarea cheagurilor din gura;

 educam pacientul pentru a nu tusi si sa inspire lent, profund;
 educam pacientul pentru a nu consuma alimente si lichide aproximativ 24
ore;
 ii asiguram si ii administram bucati de gheata;
 educam pacientul pentru a nu vorbi si a-si pastra imobilitatea cat mai mult
timp posibil;
 izolam la nevoie pacientul pentru a evita agitatia celorlalti pacienti sau a
apartinatorilor;
 asiguram conditii de semiobscuritate cu evitarea stimulilor zgomotosi;
 la nevoie efectuam manopere de aspiratie si oxigenoterapie;
 la recomandarea medicului abordam linie venoasa pentru transfuzii;
 administram tratamentul prescris (hemostatice, sedative etc)
 comunicam medicului orice schimbare survenita in starea pacientului si
efectul tratamentului prescris.
 NESATISFACEREA NEVOII DE A RESPIRA AFECTEAZA BUNA RELATIE CU CELELALTE NEVOI

A comunica:  comunicare deficitara sau incapacitate de a relata, datorata

tulburarilor functionale respiratorii si fenomenelor obstructive.

A se misca si a  dificultatea si disconfort si imposibilitatea de a desfasura activitati

avea o buna datorita fenomenelor dispneice, insuficientelor respiratorii si oboseala.
postura:
A-si mentine  stari febrile potentiale datorate infectiilor cailor respiratori
temperatura in
limite normale
A manca si a bea:  diminuarea/incapacitatea nutritiei legata de tulburarile functionale
respiratorii.

A elimina:  diminuarea/incapacitatea de a elimina prin afectarea respiratiei .

A dormi si a se  tulburari de odihna si somne cauzate de tuse, dispnee, expectoratie,

odihni: hemoptizie.

A se imbraca si a  diminuarea/ incapacitatea de a se imbraca si dezbraca cauzata de

se dezbraca: durerea toracica si epuizare.

A fi curat, a avea  alterarea tegumentelor si mucoaselor cauzate de mucozitati

tegumente abundente, expectoratie abundenta si respiratie deficitara.
intacte:
A evita pericolele:  anxietate, nesiguranta, teama, cauzate de lipsa de aer datorata
insuficientei respiratorii.
A trai conform  dificultatea / imposibilitatea de a participa activ la serviciul religios,
propriilor cauzate de tuse, dispnee, expectoratie, hemoptizie.
convingeri
spirituale:
A se realiza:  izolare prin dificultatea impusa de afectiunile respiratorii.
A se recrea:  dificultatea / incapacitatea de a participa la activitati recreative
cauzate de oboseala si respiratie deficitara.

A invata  ignorarea / incapacitatea de a invata datorata fenomenelor hipoxice si

degradarii stimei fata de propria-i persoana.
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

CULEGERE DE  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

DATE
-apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
alterarea vocii, disfonie
-analiza - -
cai aeriene incarcate
-
obstructia cailor respiratorii
-
alterarea potentiala a functiei
-
diminuarea schimbului de gaze
-
alterarea perfuziei tisulare pulmonare
-
potential de sufocare
-
potential de hemoptizie
-
potential de aspiratie
-
degajare ineficace a secretiilor bronsice
-
anxietate
-
senzatie de moarte iminenta
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. schimbul de O2 modificat
-
referitor la miscarea ariei pulmonare de schimb, imobilizare, umiditate
extrem de ridicata
-
mod de manifestare = respiratie compensatoare cu gura deschisa,
dispnee, cianoza, oboseala, asigurara unei pozitii ce favorizeaza
respiratia
2. respiratie ineficienta
-
referitor la boala, obstructie, secretii bronsice abundente, durere,
oboseala, anxietate, modificari de volum ale cutiei toracice
-
mod de manifestare = dispnee, tahipnee, cianoza, tuse, batai ale
aripilor nasului, gura punga, expiratie prelungitas, respiratie
superficiala, solicitarea muschilor auxiliari
3. degajare ineficienta a cailor respiratorii
-
referitor la prezenta secretiilor bronsice, abundente, vascoase
-
mod de manifestare = tuse si expectoratie fara eficacitate, oboseala,
 efort crescut depus pentru a respira, dispnee, senzatie de greutate
toracica

Planificarea  obiective potentiale

ingrijirilor pacientul:
-
isi va mentine functia respiratorie optima
-
isi va mentine caile respiratorii permeabile
-
nu va prezenta dispnee
-
isi va ameliora respiratia
-
sa prezinte repaus vocal
-
sa expectoreze usor
-
sa-si favorizeze expansiunea toracica
-
sa prezinte stare de siguranta
-
va efectua exercitii respiratorii
-
va avea un ritm respirator regulat
-
va evita mediul poluant, cu alergeni
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
supravegherea functiei respiratorii si circulatorii pentru asigurarea unei
bune oxigenari
-
completarea cu date si valori a foii de T0
-
observarea, masurarea si notarea valorilor R
-
efectuarea igienei respiratiei
-
observarea, masurarea si notarea valorilor TA, P
-
tehnici de administrare a O2
-
tehnici de aspirare a secretiilor
-
tehnici ce faciliteaza satisfacerea nevoii:
 asigurarea conditiilor de mediu si igiena
 asigurarea vestimentatiei corespunzatoare
 efectuarea de exercitii pentru asigurarea functiei respiratorii = miscari,
mobilizare, aerisire
Evaluarea  vom evalua:
ingrijirilor -
prezenta sau absenta dificultatilor respiratorii
-
semnele de hipoxie (cianoza, culoarea tegumentelor, temperatura lor,
agitatie)
-
valoarea semnelor vitale –P, T0, R, TA –va fi inregistrata in FT0
-
prezenta agentilor poluanti, iritanti
-
expectoratia (ce, cum, cand)
-
tusea (tip, caracter, momentul)
-
pozitia
-
vomica, hemoptizia
-
reactia fata de anxietate
-
simte sau nu ameliorarea
-
se odihneste corespunzator
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate
 TERAPEUTICA INSUFICIENTELOR
RESPIRATORII

DEZOBSTRUCTIA CAILOR AERIENE

Definitie si scop:  interventie pentru permeabilizarea cailor respiratorii constituind o

prima urgenta in terapeutica restabilirii conditiilor fiziologice in
insuficienta respiratorie obstructiva.

Cauze si  obstructia cailor aeriene superioare se poate datora:

clasificare: - alimentelor;
- mucozitatilor si secretiilor;
- sangelui;
- regurgitarii continutului gastric;
- limbii, edem anafilactic;
- laringite obstruante, paralizia corzilor vocale
 in cazul copiilor sub un an, obstruarea cailor respiratorii pot fi
determinate de folosirea in mod imatur a limbii;
 in cazul copiilor sub 5 ani, lipsa de supraveghere si educatie poate
determina obstruarea cailor respiratorii datorita unor obiecte si
alimente:
- nasturi;
- bucati de vata, tifon;
- cremvursti;
- floricele de porumb etc
 in functie de localizare obstructiile pot fi catalogate:
- supraglotice;
- glotice;
- subglotice.
Manifestari pentru  inecare;
recunoasterea  tuse;
obstructiei:  zgomote respiratorii:
- stridente;
- ragusite;
- astmatice

 agitatie, neliniste;
 retractia muschilor accesori:
- suprasternal;
- supraclavicular;
- intercostali.
 cianoza.
Atitudini si  manevra Heimlich (vezi pag. )
interventii:  obstructiile supraglotice:
manevrele de prim ajutor constau in:
- sustinerea maxilarului inferior;
- hiperextensiunea capului;
- utilizarea pipelor de tip Guedel (orofaringiene sau
nasofaringiene);
- toaleta faringelui cu comprese;
- aspiratia cu sau fara control vizual;
- fixarea limbii;
in eventualitatea pierderii reflexelor laringiene se recomanda:
- aspiratia traheobronsica;
- intubatia traheala;
- respiratie asistata si controlata.

 Obstructiile glotice:
in spasmul glotic (intalnit in tentativele de intubatie traheala si
in intoxicatii) efectuam:
- evacuarea gastrica;
- efectuarea intubatiei sub control vizual;
- intubatie traheala dupa curarizare;
- respiratie asistata si controlata.
in obstructiile inflamatoare pot fi efectuate:
- intubatia digitala (tehnica O’Dwyer);
- intubatia sub control vizual;
- traheostomie.
manevrele de extrema urgenta executate de medic, sunt:
- punctia conului laringian;
- punctia traheei cervicale;
 in timpul interventiilor toracice, punctia intratoracica a traheei sau
plamanului.
obstructiile subglotice:
in cazul pacientului constient, care prezinta hipersecretii
traheobronsice, efectuam:
- educatia acestuia pentru a expectora prin tuse;
- asiguram pozitia pacientului pentru a favoriza drenajul
de postura;
- percutie si apasare ca in respiratiile artificiale manuale
– expectoratie asistata;
- Kineziterapia = utilizarea in scop terapeutic a miscarilor
active sau pasive.
in cazul pacientului chirurgical:
- tusea si expectoratia sunt favorizate prin infiltratia in
jurul plagii sau blocajului intercostal cu novocaina sau
amestecuri care se absorb lent.
 fluidificarea secretiilor, bronhodilatatia, aseptizarea cailor aeriene,
constituie modalitati ce favorizeaza dezobstructia cailor aeriene.
 supraveghem permanent pacientul si functiile vitale ale acestuia;
 salonul trebuie sa aibe o atmosfera umeda, moderat incalzit 16-18°C;
 hidratarea, o efectuam cu foarte mare prudenta pentru a nu favoriza
prezenta lichidelor in trahee;
 secretiile care nu pot fi eliminate prin toaleta bucala, drenaj postural,
le aspiram;

(fig.)

 utilizam catetere sterile de aspiratie, de calibru corespunzator, pentru

a nu se astupa cu secretiile vascoase, purulente;
 aspiram secretiile de cate ori este nevoie introducand cateterul in gura
pana la orofaringe si rotim cateterul pe masura se il scoatem;
 sonda este mentinuta 10 –15 secunde cu extragerea secretiilor de pe
toata suprafata;
 in cazul aspiratiilor nasofaringiene, cateterul se introduce intr-o narina,
 in cazul pacientului intubat sau traheostomizat, sonda de aspiratie o
introducem prin canula in trahee, respectand riguros masurile de
asepsie si sterilitate;
 aspiratia nu o efectuam in timp ce introducem sonda;
 intre aspiratii solicitam pacientului sa tuseasca si sa respire profund;
 aspiratia este efectuata si cu ajutorul aspiratorelor electrice sau
aspiratoarelor actionate central;
 in cazul obstructiei datorate caderii limbii pe glota, in special la
pacientii adinamici, cu pierdere de constienta sau comatosi, vom folosi
departatorul de maxilare si efectuam tractiunea limbii in afara cu
pensa de limba;
 la nevoie se poate administra oxigen si efectua respiratie artificiala
manuala.
Manevre pentru manevre pentru dezobstructia cailor respiratorii in cazul unui
dezobstructia corp strain aspirat:
cailor respiratorii:  corpii straini angajati in caile respiratorii pot fi expulzati prin “ttapping”
= pozitie aplecata inainte a pacientului si ii aplicam lovituri de
intensitate moderata, cu palma deschisa in regiunea cervicala si
dorsala superioara;
 in cazul pacientului inconstient aflat in decubit dorsal, ne asezam in
genunchi de o parte si de alta a soldului victimei si comprimam brusc
cu ambele maini epigastrul cu o miscare ascendenta;
 aplicam lovituri toracice posterioare in cazul pacientului aflat in
decubit lateral sau aplicam lovituri scurte in mod ritmic la nivelul
omoplatilor, pacientul avand spatele flectat;
 aceste manevre, intensifica frecventa si forta tusei, rezultand
indepartarea corpului strain aspirat;
 ele pot fi completate cu dezobstructia manuala a faringelui;
 in cazul sugarilor, acestia sunt mentinuti de picioare cu capul in jos si
aplicam cateva lovituri (de intensitate moderata) toracic posterior,
intre omoplati;
 in cazul copiilor : ii asezam peste genunchi cu capul in jos si aplicam
cateva lovituri toracic posterior;
 atat la sugar cat si la copil se continua cu respiratii artificiale dupa
expulzarea obstacolului;

 atentie la manevre: evitarea fracturilor costale sau chiar ruptura

organelor parenchimatoase (ficat, splina)
 Manevra  este indicata in obstructia cailor aeriene, prin
Heimlich: inhalare de corpi straini solizi, de obicei blocat la
nivelul laringelui;
 poate fi aplicata atat copiilor cat si adultilor;
 tehnica consta in producerea de hiperpresiune
abdominala brusca cu impingerea diafragmului in
sus;
 presiunea aerului din aparatul respirator impinge
corpul strain - asemanator ejectarii dopului sticlei
de sampanie;
 intotdeauna chiar daca pacientul este in
ortostatism sau sezut ne plasam in spatele lui
cuprinzandu-i talia:
 mainile le prindem una de alta, cea plasata pe
corpul pacientului cu policele orientat in jos –
epigastru si efectuam printr-o miscare de apasare
inspre interior si sus presiune rapida si ascendenta
pe abdomen;
 atentie este posibila aparitia varsaturilor; sub 2%
din cazuri.

INTUBATIA TRAHEALA

Definitie:  intubatia traheala consta in :cateterizarea orficiului glotic si al traheei

cu o sonda introdusa prin cavitatea bucala sau prin narine si adaptare
ulterioara la o sursa de oxigen.
Scop:  mentinerea libertatii cailor aeriene;
 asigurarea unei bune ventilatii si oxigenari a tesuturilor;
 protejarea arborelui traheo-bronsic de aspirarea secretiilor continutului
gastric acid sau de sange;

 aspirarea in mod eficient a secretiilor traheo-bronsice;

 in interventiile chirurgicale de lunga durata sau laborioase;
 in toate cazurile in care medicul anestezist –animator considera ca
pacientul are securitatea asigurata prin intubatia traheelor;
 ATENTIE – acest gest medical este efectuat de medicul sau cadrul
medical specializat pentru aceasta manopera.
Materiale si  sonde de intubatie sterile, de calibru diferit numerotate de la nr.8
echipament pana la nr.44;
necesar:  pentru adulti sondele de intubatie prezinta balonas pentru control si
etansare;
(fig.)

 pentru noi nascuti si copii mici, sondele traheale sunt fara balonas;
(fig.)

 sondele sunt apirogene, gradate din 2 in 2 cm cu un racord in

extremitatea distala pentru conectarea sondei la sistemul de
ventilatie;
 pipe Guedel de diferite dimensiuni;
(fig.)

 laringoscop si mai multe lame de marimi si forme diferite;

(fig.)
  lamelele laringoscopului curbe sunt folosite mai mult la adult iar cele
drepte mai mult la copilul mic;
 seringa de 10 ml de unica folosinta pentru umflarea balonasului;
 comprese, leucoplast, stetoscop, departator, pensa de limba;
 aparat de aspiratie, sonde de aspiratie sterile;
 sursa de oxigen, balon cu Ambu;
 masca de dimensiuni diferite;
 aparat de ventilatie;
 nebulizator pentru anestezia locala a laringelui – xilocaina 5%;
 anestezic ce se poate pulveriza – gingicaina;
 se recomanda anestezia locala a glotei, chiar si atunci cand au fost
folosite relaxantele musculare;
 intubatia traheala atunci cand este folosita anestezia generala, se
practica in cazul pacientilor programati pentru interventie.

Pozitia  indepartam protezele dentare mobile ale pacientului;

pacientului:  pozitia pacientului pentru intubatia traheala este decubit dorsal cu
capul in extensie, ridicat fata de planul umerilor cu 10 –15 cm (poate
fi plasata o perna mica pentru flexia coloanei cervicale);
 atentie la diferitele afectiuni ale coloanei cervicale.
(fig.)
INTUBATIA  operatorul aflat la capul pacientului mentine cu mana stanga
OROTRAHEALA laringoscopul introducand lama laringoscopului in cavitatea bucala cu
protectia buzelor in cazul contactului si evitarea strivirii buzelor de
dinti;
(fig.)

 se inainteaza cu lama spre baza limbii, impingand limba spre stanga si

se ridica fara basculare si atingerea arcadei dentare superioare
manerul laringoscopului;
(fig.)
 in acest moment epiglota este ridicata si orificiul glotic este vizibil, sub
forma unui “V” intors;
 operatorul introduce sonda aflata in mana dreapta, in orificiul glotic,
printre corzile vocale (la nevoie se poate efectua anestezie locala
pentru corzile vocale)
(fig.)

 atentie la fortarea introducerii sondei, deoarece exista pericolul lezarii

sau ruperii corzilor vocale;
 dupa introducere sonda este mentinuta pe loc si se retrage usor
atraumatic lama laringoscopului;
 balonasul sondei este umflat cu aer si pentru a evita muscarea sondei
de catre pacient se introduce o pipa Guedel;
 sonda este fixata cu leucoplast sau bandaj steril trecut pe sub cap –
este racordata la balonul Ambu sau la aparatul de ventilatie;
 verificare intubatiei traheale corecte este efectuata prin:
- vizualizarea directa a sondei trecand prin corzile vocale;
- auscultatia campurilor pulmonare;
- expansionarea toracelui in timpul ventilarii pacientului;
- perceperea suflului de aer pe sonda cand apasam ritmic
pe torace;
- absenta distensiei gastrice la nivelul epigastrului;
- valoarea saturatiei de oxigen a pacientului este in limite
normale.
INTUBATIA  sondele sunt de calibru mai mic decat cel pentru intubatia orotraheala
NAZOTRAHEALA ( nr.6 – 7);
 pozitia pacientului este decubit dorsal, avand capul in usoara flexie;
 sonda se lubrefiaza si se introduce de obicei prin narina dreapta pana
in apropierea glotei avansand cu sonda prin glota la urmatoarea
aspiratie a pacientului;
(fig.)

 dupa introducerea sondei prin narina si vizualizarea ei in orofaringe,

orientarea sondei si avansarea in glota se poate efectua cu ajutorul
pensei Magill.
(fig.)
 supraveghem si instituim masurile specifice pentru pacientul
Atitudini si intubat:
interventii  supraveghem permanent functiile vitale ale pacientului;
 repozitionam corect sonda traheala la fiecare 8 ore pentru a evitarea
leziunilor bucale si ale mucoaselor;
 mentinem permeabilitatea sondei;
 fixam sonda traheala netraumatic pentru pacient;
 la copii mesam cavitatea bucala, pentru a crea etanseitate, deoarece
sonda traheala nu are balonas;
 umflam balonasul de etansare si desumflam balonasul periodic cu
modificarea pozitiei sondei pentru a preveni leziunile de decubit la
fiecare 3 – 4 ore, mentinem 15 minute balonasul desumflat;
 imobilizam atraumatic pacientul pentru a preveni detubarea spontana,
in cazul celor agitati si necooperanti;
 mentinem sonda si insotim pacientul in timpul mobilizarii si
transportului pentru investigatii, pansamente etc;
 aspiram secretiile din sonda traheala introducand cateterul steril de
aspiratie in lumenul sondei traheale;
 efectuam repetat toaleta cavitatii bucale si aspiram secretiile;
 verificam si pastram echipamentul necesar pentru ingrijirea sondei si
trusei de intubatie;
 verificam permanent permeabilitatea sondei traheale;
 verificam racordarea etansa a aparatului respirator la sonda traheala
si eficacitatea ventilatiei;
 evitam traumatismele dentare in cursul laringoscopiei directe;
 comunicam medicului toate schimbarile survenite in starea
pacientului;
 solicitam de urgenta medicul in cazul aparitiei complicatiilor posibile;
 detubarea pacientului o efectuam la indicatia medicului (pacientul
respira normal);
 scoatem mesa din gura sau desumflam balonasul de etansare;
 aspiram secretiile din cavitatea bucala si secretiile din sonda de
intubatie pe care o extragem lent, atraumatic aspirand continuu;
 efectuam toaleta cavitatii bucale a pacientului;
Complicatii  intubarea traheala dificila in cazul amigdalelor mari hipertrofice sau
posibile: folosirii unor sonde traheale de marime inadecvata;
 imposibilitatea de a intuba datorita pozitiei incorecte a capului sau
anesteziei si relaxarii musculare insuficiente;
 traumatisme asupra buzelor, limbii, traheei si esofagului;
 leziuni laringiene – plagi, hematom;
 fracturi si avulsii dentare;
 ruptura corzilor vocale prin manevre brutale sau sonde de calibru
mare;
 necroze locale prin mentinerea timp indelungat cu destindere
exagerata a balonasului de etansare umflat;
 epistaxis, fracturi de cornete nazale in cazul intubarii nazotraheale;
 obstructii ale sondei de intubatie prin compresiune sau secretii si
sange;
 in cazul anesteziei superficiale sau oxigenarii superficiale a pacientului
apar accidente reflexe soldate cu:
- spasme de glota;
- spasme bronsice;
- stop cardiac;
- stop respirator.
 fisurarea balonului sondei traheale;
 acolarea sondei la peretele traheal mai ales in timpul expiratiei –
presiunea negativa este mare;
 intubatia pulmonului drept si intubatia esofagului duce la hipoxie si
deces;
 creare de cai false retrofaringiene;
 dupa detubare, complicatiile sunt de natura infectioasa sau mecanica:
- edem glotic;
- laringite;
 - traheite;
- infectii pulmonare etc.

Concluzii:  intubatia traheala este un gest tehnic, complicat dar vital fiind
efectuat in conditii de urgenta majora;
 intubatia traheala prelungita constituie o metoda terapeutica, extrem
de eficienta atunci cand insuficienta respiratorie poate fi corectata prin
ventilatie artificiala atat la noi-nascuti prematuri, copii, adulti;
 tehnica executata incorect determina traumatisme si chiar decesul
pacientului;
intubatia traheala necesita personal bine instruit si echipament adecvat.
 ALTERNATIVE PENTRU INTUBATIE

Cricotirotomie si  necesita minimum 2 operatori si este utila atunci cand se mentine

ventilatie traheala obstructia cailor respiratorii superioare;
 pozitia pacientului si a capului este aceeasi ca la intubatia traheala;
 se patrunde percutan cu cateterul atasat la seringa de 5 ml la nivulul
membranei cricotiroidiene intre cartilajele tiroid si cricoidian;
(Fig.)

 prezenta cateterului in trahee este verificata prin aspirarea aerului in

seringa;
 se detaseaza seringa si se avanseaza doar cu cateterul in trahee;
(fig.)

 cateterul este fixat pe tegument iar capatul sau distal se cupleaza la

sistemul de ventilatie;
(fig.)

 dintre complicatiile posibile fac parte:

- pneumotorax (prezenta aerului sau a unui gaz in
cavitatea plurala)
- emfizem subcutanat cauzat de ruperea traheei sau a
bronhiilor cu aer sau alt gaz;
- emfizem mediastinal.
Masca laringiana:  tehnica recomandata pentru pacientii in coma sau anestezie profunda;
 pozitia pacientului este decubit dorsal cu capul in extensie;
 operatorul se afla in spatele pacientului cu mana stanga pe occiput iar
cu mana dreapta introduce masca lubrefiata in prealabil in cavitatea
bucala;
(fig.)

 masca este mentinuta ca un stilou si se executa presiune continua pe

palatul osos in trecerea spre faringe;
 cu indexul se impinge masca spre peretele posterior al faringelui
pentru a evita lezarea epiglotei;
 daca insertia se face corect numai indexul patrunde spre baza limbii;
(fig.)

 se umfla balonasul cu aer in functie de marimea sondei (nr.1 = 4 ml;

nr.1,5 = 7 ml; nr.2 = 10 ml; nr.2,5 = 14 ml; nr.3 = 20 ml; nr.4 = 30
ml si nr.5 = 40 ml);
(fig.)

 masca laringiana nu se foloseste la pacientii cu stomac plin deoarece

aspiratia in arborele bronsic este posibila;
 pozitionarea incorecta la nivelul glotei induce la contractia spasmodica
a bronhiilor;
 in caz de aspiratie a secretiilor bronsice la nivelul corzilor vocale sau
manifestari de laringospasm prin anestezie superficiala nu se va
scoate masca laringiana si se trateaza cauza;
 masca laringiana nu este scoasa decat atunci cand pacientul este lucid
si prezent;
 TRAHEOSTOMIA

Scop si  traheostomia reprezinta masura curativa de prima urgenta in cazul

generalitati: accidentelor grave obstructive sau constituie un gest preventiv in
contextul terapeuticii altor forme de insuficienta respiratorie;
 traheostomia de urgenta cu intrumentar improvizat se practica doar in
cazul cand pacientul prezinta pericol de asfixie iminenta si apoi este
transportat la unitati de profil;
 interventia necesita instrumentar si tehnicitate superioara intubatiei ;
 traheostomia este indicata in:
- intoxicatie cu substante convulsivante (hidrazida,
stricnina)
- starile comatoase la care componenta respiratorie
agraveaza starea clinica;
- cand intubatia traheelor nu poate fi efectuata;
- comele prelungite postraumatic;
- boli infecto-contagioase;
- in insuficienta respiratorie acutizata pe fond de
insuficienta cronica deoarece ea reduce spatiul mort cu
50% facand sa creasca ventilatia alveolara;
- tetanos;
- poliomielita cu insuficienta respiratorie;
- laringite obstuante acute.
Tehnica:  se efectueaza o scurta incizie printr-o sectiune transversala cu
localizare exacta: spatiul intercricotiroidian si tegumentul impreuna cu
membrana cricotioidiana;
(fig.)

 se roteste bisturiul pentru a deschide orificiul in care se introduce

canula;
 introducerea corecta a canulei in trahee este evidentiata de fluxul
aerian zgomotos si ameliorarea insuficientei respiratorii;
(fig.)
Atitudini si  explicam procedura si asiguram sprijin moral pacientului;
interventii: pregatim materialele si intrumentarul necesar:
- trusa pentru traheostomie;
- campuri sterile;
- canule de diferite dimensiuni prevazute cu balonas
pentru etansare;
(fig.)

- comprese sterile, manusi chirurgicale;

- solutii dezinfectante si antiseptice;
- seringi si ace de unica folosinta;
- anestezic local;
- aspirator si catetere sterile;
- solutie salina pentru aspirarea secretiilor.
(fig.)

tehnica de lucru:
 pozitionam pacientul aflat in decubit dorsal cu capul in hiperextensie si
realizam campul operator;
 dezinfectam cu alcool regiunea cervicala anterior si lateral;
 asiguram servirea medicului pentru anestezia locala si efectuarea
protocolului operator;
 dupa introducerea canulei umflam balonasul de etansare cu aer
pentru fixare – canula se fixeaza lateral nu posterior;
 toate manoperele de mentinere a orificiului traheal, de canulare,
aspiratii, toaleta locala sunt efectuate folosind tehnici sterile;
 aspiratia se efectueaza cu o presiune sub 150 mm /Hg folosind cateter
de aspiratie steril;
 cateterul este introdus fara aspiratie in lumenul canulei, apoi aspiram
si rotim cateterul pe masura ce il evacuam;
 durata unei aspiratii trebuie sa fie sub 10 secunde cu pre si post
oxigenare cu oxigen 100% - timp de 1 minut (cel putin);
asiguram interventii specifice pentru pacientul traheostomizat
 supraveghem permanent pacientul si functiile vitale ale acestuia;
 in primele ore dupa interventie, schimbam imdeiat tubul canulei daca
acesta este obliterat de secretii sau cheaguri si nu poate fi dezobstruat
prin aspiratii – pacientul poate deceda prin asfixie;
 deplasarea sau pozitia defectuoasa a canulei determina de asemenea
accidente respiratorii care pot provoca asfixia;

 atunci cand pacientul prezinta hemoragie locala, asiguram toaleta

locala de urgenta pentru a nu patrunde in caile aeriene;
 la fiecare 8 ore scoatem canula interioara pentru a o curata cu apa
oxigenata;
 efectuam toaleta locului de deschidere, aplicam pansamentul steril si
aspiram din canula exterioara;
 reintroduce canula interioara si fixam pozitia acesteia;
 efectuam toaleta cavitatii bucale a pacientului de 3 – 5 ori pe zi sau la
nevoie – de notat lipsa unei umidificari si incalziri naturale a aerului
inspirat;
 educam pacientul pentru a evita inscrierea accidentelor a canulei si
eliminarea starilor de teama, neliniste, disconfort;
 decanularea este efectuata numai la indicatia medicului;
 decanularea poate fi efectuata atunci cand:
- caile respiratorii sunt eliberate;
- homeostozia gazelor din sange este stabilita;
- necesitatile metabolice sunt asigurate prin respiratie
spontana;
- spatiul mort, marit la 120 – 150 mm/Hg dupa scoatere
nu produce dificultati;
- pacientul si-a insusit reeducarea respiratorie a
traheostomizatului.
Complicatii  favorizarea infectiilor aparatului respirator;
posibile:  instalarea edemului subglotic la copil;
 favorizarea micozelor arborelui traheo-bronsic;
 accidente obstructive tardive prin stenoze cicatriceale.
 OXIGENOTERAPIA

Definitie:  oxigenoterapia reprezinta administrarea de oxigen pe cale inhalatorie,

in scopul imbogatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite
putandu-se ajunge pana la 100%;

Scop:  restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturatie

arteriala in limite fiziologice 95 – 96% si a combate hipoxia
determinata de alterarea urmatorilor factori ce conditioneaza trecerea
oxigenului de la nivelul alveolei pulmonare in sange:
- presiune partiala a oxigenului in amestecul gazos de
respirat (in sangele arterial, presiunea oxigenului este
de 100 mm/Hg iar in sangele venos 65-70 mm/Hg);
- coeficientul de solubilitate al oxigenului (in mod normal,
oxigenul este dizolvat in plasma in cantitate de 0,3
volume la % fiind utilizat la nivelul
tesuturilor;
- cantitatea de hemoglobina existenta (oxihemoglobina
este rezervorul care cedeaza oxigen)
- starea parenchimului pulmonar;
- starea peretului alveolar;
Tipuri de hipoxie:  hipoxie = scaderea oxigenului din sangele circulant;
- hipoxie anemica = lipsa de hemoglobina asigura transport deficitar
de oxigen; exemplu: anemii, hemoragie acuta etc;
- hipoxie circulatorie = tesuturile nu sunt aprovizionate cu oxigen
datorita tulburarilor de circulatie;
- hipoxie hipoxica = este intalnita in insuficientele ventilatorii frecvent
post-operator cauzate prin depresiunea data de drogurile anestezice,
analgezice, atelectazie pulmonara, exerezelor (ablatia chirurgicala a
unei tumori organ sau tesut patologic);
- hipoxio-histotoxica = este rezultatul intoxicatiilor cu droguri care
blocheaza fermentii respiratori la nivelul celulelor.

 statie centrala de oxigen: - amplasata in afara cladirii spitalului,

Surse de oxigen: conform normelor metrologice si constituita din:
- mai multe tuburi inseriate, oxigenul fiind distribuit prin
tuburi in salile de operatie, terapie intensiva etc.
 - la paturi, distribuirea oxigenului este realizata prin
oxigenatoare, aparate de anestezie, aparate
respiratoare;
 microstatie : - statie improvizata din 2 –3 tuburi cuplate in serie;
 butelie de oxigen: - tuburi de oxigen care se gasesc in anestezie-
terapie intensiva.

ATENTIE!
 tuburile sunt fixat de pereti pentru a evita pericolul de rasturnare si
explozie;
 tuburile sunt protejate cu huse pentru a evita substantele inflamabile;
 conductele sunt amplasate in asa fel incat pacientul sa nu se sprijine
pe ele sau sa le atinga;
 transportul tuburilor se face numai pe carutul de oxigen;
 persoanele necalificate nu vor opera asupra tuburilor de oxigen si
reductoarelor de presiune;
 reducerea se face numai cu reductoare de presiune prevazute cu
manometru de inalta presiune si de joasa presiune verificate
metrologic.
  sonda nazala : metoda simpla, comoda, care consta in
Mod de introducerea unei sonde de cauciuc sau plastic
administrare al prevazuta cu orificii la extremitatea pe care o
oxigenului: introducem in nara – sonda Nélaton;
- poate fi utilizata pe termen lung cu interzicere la pacientii ce prezinta
afectiuni ale mucoasei nazale;
- oxigenul are presiunea redusa la 1 –2 atmosfere si este obigatoriu
trecut prin umidificatoare sau nebulizatoare;
- oxigenul va fi umidificat 2/3 apa si 1/3 alcool etilic si depreferat
sa treaca printr-un vaporizator care sa-l incalzeaza;
- in umidificator bulele de oxigen barboteaza in lichid
- nebulizatorul creaza picaturide 1 –30 µ si umiditate de 100%.
 cateter nazal sau nasofaringian: - este confectionat din plastic
sau cauciuc si prezinta numeroase orificii laterale;
- la o aplicare corecta si
un debit de 4 – 8 litri /
min. determina cresterea
oxigenului inspirat cu 35 –
50%
 ochelari pentru oxigen: - constituie un mod eficace de administrare
al oxigenului mai ales la pacientii agitati sau copii
care isi indeparteaza cateterul chiar daca acesta este fixat cu leucoplast;
 este un sistem format din doua sonde de plastic care se introduc in
nari pentru administrarea oxigenului iar ochelarii se fixeaza dupa
ureche;
 masca: - masca simpla – nu poate fi utilizata din cauza
imposibilitatii eliminarii de dioxid de carbon (se poate instala
hipercapneea = cresterea gazului)
- masca cu balon – permite o reinhalare partiala, fiind
prevazuta cu orificii pentru eliminarea gazului expirat in
exterior, insa debitul de oxigen este reglat ca in timpul
inspiratie balonul sa nu se goleasca sub ½ din
capacitatea sa;
- masca fara reinhalarea gazului expirat – este
prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluxul de
gaz (valva inspiratorie – valva – expiratorie); masca
realizeaza concentratii de 100% oxigen;
 cortul de oxigen – este format dintr-o manta de plastic de
preferinta transparent, sustinut pe un suport si care cuprinde patul
pacientului, avand dimensiuni variate;
- ultimele modele au refrigerator si o circulate a aerului
mai bune in timp ce la tipurile vechi racirea se efectua
prin plasare de gheata;
- corturile pot fi pentru fata, pentru cap si umeri;
- corturile mici, casetele Burgess sunt folosite pentru
prematuri si copii mici;
- concentratia oxigenului poate depasi 50%;
- circulatia aerului sub cort este deficitara si duce la
incalzirea pacientului.
 camere pentru oxigenoterapie – camerele Barach, camere
transportabile, sunt reactualizate datorita metodei hiperbare.
Atitudini si  oxigenoterapia depinde de:
interventii: - varsta;
- temperatura corpului;
- echilibru acido-bazic;
- tensiunea dioxidului de carbon in sange si tesuturi;
- de activitatea sistemului limfatic.
asiguram pregatirea pacientului si mentinem masuri generale de
supraveghere:
 administrarea de oxigen se efectueaza la indicatia medicului in mod
continuu sau discontinuu;
 asiguram pregatirea psihica a pacientului;
 asezam pacientul corespunzator si daca este posibil si diagnosticul
permite asiguram pozitie semisezanda pentru favorizarea expansiunii
pulmonare (presarcina este scazuta);
 fixam sonda, cateterul sau masca si urmarim reactia pacientului;
 supraveghem debitul de oxigen pentru a preveni fluctuatiile acestuia;
 in caz de terapie indelungata, alternam sonda, cateterul de la o nara
la alta pentru a nu provoca leziuni de decubit ale mucoasei nazale;
 cateterul si sonda se introduc pana in cavum ;
observam starea generala a pacientului si supraveghem functiile
vitale
 anuntam de urgenta medicul daca pacientul este:
- alert;
- confuz;
- somnolent;
- dispneic;
- cianotic;
- anxios;
- raspunde sau nu la stimuli.
 observam si controlam caile aeriene deoarece oxigenoterapia nu poate
fi eficienta decat daca acestea sunt libere;
 recunoastem efectele oxigenoterapiei prelungite si in concentratii
mari:
- scaderea hemoglobinei;
- induce hipotensiune arteriala;
- colaps.
 in cazul folosirii mastilor, evitam fixarea incomoda pentru a nu
incomoda si agita pacientul;
 atunci cand pacientul varsa si are masca de oxigen, instituim de
urgenta masurile pentru a preveni regurgitarea;
 in cazul corturilor de oxigen, vom ridica cortul la un interval regulat de
timp pentru a mentine contactul cu pacientul (orice deschidere a
 nu confundam afectiunile abdominale insotite de dispnee cu
insuficienta respiratorie acuta ca de exmplu retentia acuta de urina
(glob vezical), ascita masiva sau obezitate;
 instituim masuri de ordin general, atunci cand este cazul:
- repaus obligatoriu la pat;
- regim;
- cantarim zilnic pacientul;
- efectuam balanta volemica.
 cunoastem ca o buna oxigenare este demonstrata clinic de coloritul
rozat al tegumentelor care devin uscate si calde.
Complicatii  introducerea sondei si cateterului profund (in faringe) ca si
posibile: administrarea unui debit mare duce la patrunderea oxigenului in
esofag chiar stomac si intestin;
 rezulta distentia abdominala care creste rapid cu mari dificultati de
eliminare a gazului si disconfort exacerbat, durere pentru pacient;
 in acest caz, introducem urgent tub de gaze si sonda gastrica pentru
golirea stomacului;
 in caz de fisura a mucoasei nazale la administrarea de oxigen, acesta
patrunde si se infiltreaza la baza gatului, rezultand emifizemul
subcutanat, iar pacientul se sufoca;
 intrerupem imediat oxigenoterapia si cautam a elimina partial gazul
din tesuturile infiltrate;
 oxigenoterapia prezinta si efecte toxice, pulmonare si nervoase;
 administrarea timp de 4 –16 ore a 70% oxigen, produce actiunea
iritativa la nivelul alveolei otravirea cu oxigen sau penumonia de
oxigen;
 in administrarile hiperbare (greutate specifica mai mare decat a
mediului ambiant) pot apare:
- crize convulsive;
- agitatie;
- sindrom de decompresiune;
- embolii gazoase in marea circulatie.
 administrarea de oxigen timp indelungat sau prea concentrat duca la
agravarea hipoxemiei pana la coma.
 CAPITOLUL VII

NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI A SE HIDRATA

Definitie, scop (Florian Chiru)………

Necesar alimentar si compozitie chimica (Florian Chiru)…..
Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Florian Chiru)……
Alimentatie si hidratare normala (Florian Chiru)……
Alimentatie si hidratare deficitara (Florian Chiru)…..
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)……..
Alimentatia dietetica a pacientului (Gabriela Chiru)…..
Regim dietetic (Gabriela Chiru)…….
Alimentarea pacientului (Florian Chiru)……..
- Alimentarea activa ……..
- Alimentarea pasiva………
- Alimentarea artificiala…….
Bilant hidroelectrolitic (Florian Chiru)……..
Modificari electrolitice (Florian Chiru)……….
EXEMPLE DE SOLUTII INTRAVENOASE SI
SOLUTII PERFUZABILE (Florian Chiru)……..
 NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Definitie  organismul uman are nevoie de hrana in cantitate

suficienta si de buna calitate, pentru a-si asigura cresterea,
a trai, a-si mentine starea de sanatate si homeostazia.
 in cazul pacientului, este vital stabilirea regimului alimentar
pentru a asigura aportul caloric necesar sustinerii fortelor
fizice, recuperarii si vindecarii acestuia;
 alimentele sunt substante complexe pe care omul le
introduce in tugul digestic, le digera, le absoarbe pentru
energie, biosinteza componentelor celulare, cataliza
biologica si intretinerea celorlalte functii;
 in afara de substantele folositoare organismului, alimentele
contin si compusi pe care organismul nu ii digera si nu ii
absoarbe.

Scop  alimentele noastre contin aproximativ 40 de constituenti de

importanta vitala care sunt componenti structurali ai
carbohidratilor, lipidelor, proteinelor, ei fiind surse ale
aminoacizilor esentiali si neesentiali, acizilor grasi
nesaturati, sarurilor minerale, microelementelor si
vitaminelor;
 alimentatia pacientului are drept scop:
- sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale
necesare metabolismului (totalitatea reactiilor
biochimice care au loc in celulele si tesuturile
organismului cu consum si eliberare de energie)
normal, dezvoltarii (la copii) si celorlalte functii ale
organismului;
- asigurarea necesarului energetic de baza al
organismului pentru dezvoltare si refacere;
- asigurarea si favorizarea procesului de vindecare
prin menajarea organelor bolnave si aport nutritiv
 necesar organismului;
- alimentatie cu scop terapeutic pentru a influenta
simptomatologia clinica, caracterul bolii, ritmul si
progresul evolutiv prin regim rational;

- prevenirea evolutiei nefavorabile in cazul

afectiunilor latente sau transformarea bolilor acute
in cronice si recidiva;
- sa consolideze rezultatele terapeutice obtinute prin
alternari de tratament.
 regimul alimentar este reprezentat de cantitatea de
alimente necesare organismului pentru acoperirea
cheltuielilor energetice zilnice, avand in componenta unei
ratii alimentare normale toate principiile alimentare:
-glucide 60%;
-lipide 25%;
-proteine 15%
la care se adauga apa, sarurile minerale si vitaminele.
 ratia de proteine va fi mai mare la copil si la femeia gravida
iar pentru un om de 70 kg necesitatile energetice se ridica
la circa 3.000 calorii/zi.

glucidele:
Necesar  constituie principala baza energetica a organismului normal
alimentar si sau bolnav;
compozitia  digerarea si asimilarea lor solicita organismului efort mic
chimica fiind recomandabil sa reprezinte 50-60% din necesitatile
calorice ale organismului, atunci cand nu exista
contraindicatie de regim (diabet zaharat, obezitate, colita
de fermentatie);
 in cazul afectiunilor febrile hidrocarbonatele se vor
administra sub forma lichida: ceaiuri, siropuri, limonade,
sucuri de fructe;
 acestea refac depozitele de glicogen (polimer al glucozei)
 ale ficatului care intervine in metabolismul intermediar si in
functia de dezintoxicare a organismului;
 in afara de rolul energetic, glucidele au si rol plastic prin
sinteza unor compusi vii;
 in afectiuni febrile, hepatice, renale, in casexie de nutritie,
aportul de glucide trebuie crescut;
 necesarul alimentar este de 4-6gr/Kg corp/24 h
lipidele:
 constituie pentru organism sursa de energie acoperind 20-
30% din valoarea energetica a ratiei alimentare;
 lipidele reprezinta prin excelenta un aliment de rezerva,
putand fi depozitate in cantitati mari in tesutul adipos;

 pe langa rolul lor energetic intra si in compozitia tesutului

nervos, a stromei eritrocitare;
 in forma depozitata reprezinta tesutul de sustinere pentru
organele interne;
 necesarul de lipide organismului sanatos este de 1-2g/ Kg
corp/ 24 h;
 ratia de grasimi trebuie crescuta in stari de subnutritie,
hipertiroidism, din cauza arderilor exagerate;
 ratia de grasimi trebuie scazuta in tulburari ale
metabolismului grasimilor si insuficienta glandelor care
intervin in digestia si metabolizarea grasimilor:
- obezitate;
- diabet zaharat;
- insuficienta hepatica;
- insuficienta pancreatica;
- nefroza lipoidica;
- boli febrile.
 digestia si metabolizarea grasimilor supune organismul la
eforturi, astfel in anumite cazuri ele pot fi excluse din
regimul dietetic pe o anumita perioada de timp;
 aportul de lipide trebuie sa fie de origine vegetala sau
provenite din regnul animal pentru a asigura atat grasimile
 neutre cat si cele complexe necesare organismului;
proteinele:
 proteinele sunt principalele componente structurale si
functionale ale materiei vii;
 au rol plastic in organism si conditioneaza cresterea,
dezvoltarea celulelor si a tesuturilor;
 proteinele au si rol energetic si constituie materia prima a
fementilor si hormonilor;
 satisfacerea nevoilor de proteine determina in mare masura
rezistenta organismului fata de infectii;
 proteinele asigura substantele necesare procesului de
vindecare si refacerii tesuturilor distruse;
 scaderea aportului de proteine pe o durata de timp
indelungata determina:
- distrugerea parenchimului hepatic;
- scaderea proteinelor plasmatice;
- reducerea presiunii coloid-astmotice a sangelui;
- retentia apei in organism cu formare de edeme.
 in metabolismul proteic pot interveni modificari

fiziologice ca sarcina, alaptarea sau patologice in expectoratii

abundente, hemoragii, tulburari de digestie si absorbtie, in
cazul insuficientei hepatice si arsurilor intinse;
 scaderea aportului de proteine este indicata in afectiuni
renale (insuficienta renala);
 cresterea aportului de proteine este indicata in modificarile
fiziologice sau patologice enumerate mai sus cu mentiunea
ca in cazul bolilor infectioase febrile, cu toate arderile
intensificate, organismul nu poate utiliza mai mult de 50 g
de proteine in 24 h;
 cresterea ratiei de proteine se va mari treptat odata
simptomatologia remisa ajungand pana la 120 – 150 g;
 proteinele de origine animala au o valoare biologica
superioara proteinelor de origine vegetala;
 necesarul minim pentru un organism de 70kg este de 15-
20 g/24 h;
 sursa principala de proteine o constituie carnea, pestele,
ouale, laptele, branza si legumele uscate ca fasolea si
mazarea;
 o proteina are valoarea biologica cu atat mai mare cu cat
contine mai multi aminoacizi esentiali;
vitaminele:
 vitaminele sunt substante organice de importanta vitala,
care pentru a-si manifesta efectele fiziologice, specifice
sunt necesare in cantitati mici;
 organismul uman nu este capabil sa le sintetizeze deloc sau
doar in cantitati inferioare celor necesare;
 vitaminele au trei caracteristici comune, exceptie facand
vitaminele D si K respectiv biotina:
- ajung in cantitati adecvate in organism prin
intermediul alimentelor;
- deficitul lor determina manifestari clinice si afectiuni
bine delimitate;
- manifestarile carentiale si imbolnavirile pot fi
inlaturate prin administrarea vitaminei
corespuzatoare.
 necesarul in vitamine al organismului uman variaza in
privinta diverselor vitamine, diferente existand in functie
de: varsta, sex, activitate, stare fiziologica, stare patologica
etc.

 starea de carenta vitaminica poate apare si in conditiile

nivelului de trai mai scazut datorita consumului de alimente
slabe calitativ, mai ieftine dar inferioare din punct de
vedere nutritiv;
 reprezinta principii nutritive esentiale metabolismului
normal al organismului;
 nevoia de vitamine este crescuta in timpul activitatii
celulare exagerate din cursul imbolnavirilor;
 necesitatile de vitamine in stare de normalitate pot fi:
- 150 mg vitamina C cu rol in respiratia celulara,
metabolismul proteinelor glucidelor si lipidelor,
formarea substantei intercelulare, scade
permeabilitatea capilarelor, mareste rezistenta
organismului fata de infectii, intervine in procesul de
coagulare al sangelui, favorizeaza fixarea calciului in
oase;
- 25 mg vitamina B1 cu rol in metabolismul glucidelor,
boli ale aparatului digestiv, arsuri intinse, diabet,
tulburari ale functiei renale sau hepatice;
- 6 mg vitamina B6 cu rol in eritropoeza si actiune
asupra troficitatii celulei nervoase si a pielii;
- 8 mg vitamina PP cu roluri metabolice multiple,
intervine in metabolismul sistemului nervos central,
stimuleaza secretia gastrica si mobilitatea
intestinala;
- 20 mg vitamina K indispensabila pentru sinteza
protrombinei la nivelul ficatului cu rol si actiune
antihemoragica.
 vitaminele sunt indispensabile proceselor normale
metabolismului glucidie, lipidic si proteic;
 carenta afecteaza de exemplu in cazul vitaminelor B:
- organele cu necesar glucidic si energetic crescut;
- organele cu metabolismul proteic intens;
- sistemul nervos central si periferic;
- sistemul hematoformator;
- miocardul.
 ca factori exogeni ai deficitului vitaminelor avem:
- etilismul cronic;
- dependenta de droguri;
- alimentatie vegetariana severa (datorita dietei
extrem de unilaterala);
 - fumatul intens;

- alimentatia slab calitativa;

- utilizarea anticonceptionalelor orale;
- administrarea antisecretoriilor gastrice
- consum de medicamente (datorita numeroaselor
interactiuni)
 necesarul crescut de vitamine poate fi determinat de :
- sarcina si alaptare;
- perioada de crestere – dezvoltare;
- activitate fizica intensa;
- efort muscular sustinut;
- stres;
- varsta inaintata.
 ca factori endogeni (stari patologice) ai deficitului
vitaminelor enumeram:
- diabet zaharat;
- boli metabolice ereditare;
- hepatopatie;
- anemie severa;
- hipertiroidism;
- tulburari digestive;
- tulburari de absorbtie.
 necesarul de vitamine este asigurat prin prezenta in ratia
zilnica de fructe, sucuri de fructe, salate si legume sau
preparate de vitamine.
apa si sarurile minerale:
 elemente indispensabile vietii; in apa avand loc toate
reactiile biochimice din organism, rolul sarurilor minerale
fiind de substante structurale si catalizatoare;
 necesarul de apa pe 24 h in stare de normalitate este de
2.500 – 3.000 ml, fiind asigurat prin ingerare de lichide si
arderea proteinelor, glucidelor;
 organismul uman sanatos necesita in 24 h, 4 g de Na;3 – 4
 g K, 2 g Ca; 0,15 g Mg; 18 mg Fl; 6 mg Cl care sunt
satisfacute odata cu nevoile de apa;
 necesarul de apa si saruri minerale trebuie acoperit in
proportii adecvate, in caz contrar instituindu-se
dezechilibrul hidromineral;
 aportul de apa si saruri minerale trebuie crescut in cazul:
- transpiratiei abundente;
- perspiratie exagerata (boli febrile);
- diaree;

- varsaturi;
- aspiratie intestinala;
- hemoragii abundente;
- plasmoragie (arsuri intinse);
- diureza exagerata.
 aportul de apa si saruri minerale trebuie scazut in:
- cursul insuficientei cardiace;
- perioada de formare a exsudatelor si transsudatelor
(poliserozita, ciroza hepatica etc)
 necesitatile de apa si saruri minerale sunt prezentate la –
bilant hidroelectrolitic pagina___

CONDITII DETERMINANTE IN SATISFACEREA NEVOII

Conditie  varsta si cresterea : necesitatile alimentare trebuie sa

biofiziologica corespunda calitativ si cantitativ perioadei de crestere si
dezvoltare:
- nou nascut;
- copil;
- adolescent;
- adult;
- varstnic.
 proportia alimentelor de origine animala sau vegetala pe 24
h constituie ratia alimentara;
 ratia alimentara se masoara in calorii si trebuie sa se
realizeze la calcularea ei un echilibru intre principiile
nutritive si elementele energetice si neenergetice.
exemple:
- 50 – 55% glucide;
- 10 – 15% proteine dintre care 40% de origine
animala si 60% de origine vegetala;
- 30 – 40% lipide dintre care 35% de origine animala
si 65% de origine vegetala
 ratia alimentara pentru un adult ar trebui sa cuprinda in
24h :
- glucide 6g/kg corp (400g/24h);
- lipide 1g/kg corp (70g/24h);
- proteine 1g/kg corp (70 g/24h)
 la copii deoarece sunt in crestere si dezvoltare ratia de
proteine (principalele furnizoare de aminoacizi necesari
sintezei de proteine) este crescuta la 3,5 g/kg corp/24h)
 la varstnici, ratia scade prin diminuarea metabolismului
datorita caderilor de necesitati nutritive cantitativ dar nu
calitativ.
activitate fizica
 activitatile fizice influenteaza atat calitativ cat si cantitativ
consumul crescut de alimente si lichide, deoarece
activitatea musculara este mai mare, crescand si
metabolismul pentru a satisface necesitatile fiziologice.

activitate profesionala
 consumul de alimente si lichide este influentat direct de
profilul profesional si natura muncii depuse;
 activitatile de birou necesita un consum redus de alimente
si lichide fata de activitatile profesionale care presupun
efort fizic si sunt desfasurate in aer liber.
masa corporala
 greutatea influenteaza in mod direct nevoile alimentare;
 unele sunt necesitatile alimentare pentru un individ de 60
kg si altele pentru un individ de 90 kg (nevoi aliementare in
stare de normalitate nu subnutrit sau obezitate).
sex – necesitatile alimentare sunt diferentiate in functie de
sex prin constitutie, greutate si profilul activitatilor depuse.
programul si repartizarea meselor – orarul regulat de
servire al meselor este recomandat tuturor persoanelor;
 perioada de timp dintre mese este departajata in functie de
varsta si activitati.
masticatie – aspectele legate de alimentatie privind
masticatia depind de:
- starea dentitiei ;
- proteza dentara, potrivita sau nu;
- integritatea mucoaselor;
- afectiuni ale maxilarelor;
- afectiuni ale muschilor masticatori
 deglutitia, digestia si absorbtia – constituie mecanisme la
care participa in special aparatul digestiv si orice afectiuni ale
acestuia cu diminuarea sau incapacitatea deglutitiei digestiei si
absorbtiei conduc la nesatisfacerea nevoii de a manca si a
bea.

starea de sanatate – nevoile organismului si valoarea

nutritiva a alimentelor, depind de gradul de afectare a
individului;
 chiar si atunci cand starea de sanatate este afectata,
necesitatile depind de varsta, sex si afectiune (pacientul in
repaus absolut la pat, are nevoi mai scazute decat
pacientul care se poate deplasa si desfasoara diferite
activitati).

Conditie emotiile si starea afectiva : - necazurile sau bucuriile

psihologica influenteaza si modifica consumul de hrana si lichide prin
reactii diferite de la un individ la altul;
 unii isi pierd apetitul, altii consuma mai multe alimente;
 starile confuzionale, anxietatea, depresia, pot determina
neglijarea hranei si hidratarii;
 apatia sau obligatia de a se alimenta si hidrata, determina
individul sa nu mai considere mancatul o placere ci un mod
de pedeapsa;
 principiile fixe despre alimentatie indiferent de digestie/
ingestie, constituie un prag greu de depasit pentru
adoptarea regimului alimentar prescris in situatii speciale
(sare in HTA, zahar in diabet etc)

climatul : - vara sunt recomandate mese usoare si cresterea

Conditie consumului de lichide;
sociologica  iarna, nevoia de calorii este mai mare, aportul nutritiv
trebuind sa acopere aceste necesitati, iar alimentele si
 lichidele sa fie consumate calde.
obiceiuri alimentare – acestea influenteaza tipul de
alimentatie determinand diferite modificari organice, incepand
cu starea de sanatate prin afectarea echilibrului
hidroelectrolitic, enzimatic si hormonal

religia si traditiile:
 apartenenta religioasa determina anumite ritualuri
alimentare cum ar fi de exemplu: posturile craciunului si
pastelui urmate de mese copioase si abundente, datorate
acestor mari sarbatori;
 anumite religii interzic consumul de alcool sau alimete cum
ar fi carnea de porc (religia araba); traditiile asiatice
determina un anumit ritual de servire al alimentelor,
precum si consumul unor animale privite cu dezgust de
alte culturi (consum de carne de caine)’
 de fapt un vechi proverb chinezesc afirma ca poate fi
comestibil tot ce umbla cu spatele la soare;
stare materiala – resursele financiare si conditiile de locuit
determina satisfacerea sau nu a nevoilor cantitative sau
calitative;
 obiceiurile alimentare formate inca din copilarie
influenteaza dieta zilnica.
cultura si educatia – a se alimenta constituie din multe
puncte de vedere un comportament de socializare si
apartenenta la familie, grup, colectiv, comunitate si de
comunicare cu acestia;
 nivelul de educatie determina tipurile de alimentatie,
obiceiuri alimentare, ritmul si pauza dintre mese, spalatul
pe maini, spalatul fructelor etc;
 anturajul favorizeaza pentru individ consumul de grasimi
animale, dulciuri, alcool sau excitante si droguri care vor
micsora si perturba pofta de mancare
 ALIMENTATIE SI HIDRATARE NORMALA

Alimentatia si hidratarea normala sunt influentate de conditiile determinante enuntate mai sus si este esentiala pentru
sanatatea individului.

painea:
Alimente de  aliment de baza pentru majoritatea populatiei globului
baza continand toate substantele plastice si energetice;
 painea integrala poate sa intretina viata si activitatea
unui om daca este asociata cu unele grasimi si vitamine
(A,D,C, B2);
orezul:
 contine toate principiile alimentare cu mentiunea ca orezul
decorticat este lipsit de vitamine din grupul B
pastele fainoase: (macaroane, taitei, fidea)
 au valoare nutritiva mai mare decat painea doarece la
prepararea lor se adauga oua care sporesc cantitatea de
proteine, lipide, saruri minerale si vitamine.
cartofii:
 contin o mare cantitate de amidon, saruri minerale si
multe vitamine.
carnea si derivatele de carne:
 au toate principiile alimentare si sunt necesare in
alimentatie pentru acoperirea minimului de proteine si
continutul bogat in vitamine si saruri minerale.
laptele si derivatele de lapte:
 contin toate categoriile de substante nutritive, saruri
minerale si vitamine;
 astfel se explica de ce noul-nascut se poate hrani exclusiv
cu lapte de mama (un alt aliment complet este oul);
legumele verzi:
 contin vitamine hidrosolubile, saruri, multa celuloza si
 cantitati mici de glucide;
 fructele si legumele au o valoare calorica scazuta dar sunt
bogate in saruri minerale, vitamine si dizaharide;

instituim masuri de ordin general pentru o alimentatie

Atitudini si si hidratare sanatoasa:
abilitati  alimentatia si hidratarea sanatoasa, este constituita din
pentru aliment proaspete, variate care contin substantele vitale
alimentatie privind elementele nutritive de baza, vitaminele esentiale,
sanatoasa sarurile minerale si care formeaza cat mai putine deseuri;
 felurile de mancare vor fi combinate pentru a evita
monotonia;

 se pot consuma pentru aportul de proteine cu scop de a

evita excesul de origine animala, cereale integrale ca de
exemplu 100 g de grau sau orez nedecorticat pe 24 h;
 consumul de carne de porc trebuie alternat cu consum de
peste, pasare, vita;
 alimentatia bogata in vitamine, saruri minerale, hidrati de
carbon si celuloza care pot fi consumate in mod regulat
sunt:
- cartofi, mazare, fasole;
- produse cerealire (gris, paine integrala)
 pentru a favoriza procesul de digestie se vor consuma
legume bogate in celuloza si cereale;
recomandam :
 zilnic este recomandabil a se consuma fructe, sucuri de
fructe si legume crude;
 legumele proaspete care contin substante vegetale,
bioactive, trebuiesc consumate pentru a activa protectia
celulelor; exemple:
- toate varietatile de varza (glucosinolatele);
- rosii, citrice (flavonoidele)
 se va renunta la consumul excesiv de sare sau bauturi si
alimente fabricate industrial;
 sucurile de fructe si fructele fierte se vor evita de catre
persoanele cu stomac sensibil;
 pe cat posibil trebuie redus consumul alimentelor cu
continut mare de cadmiu:
continut :
- organe de porc;
- ciuperci de padure;
- pateu de ficat
deoarece acesta este un metal nociv putand provoca leziuni
renale;
 se evita fierberea indelungata a legumelor si carnii pentru
a nu distruge substantele nutritive;
 este recomandabil consumul zilnic a produselor lactate sau
a unui sfert de litru de lapte;
instituim masuri de autoprotectie:
 pentru a micsora senzatia de foame, inainte de felul de
mancare principal se consuma cu 15 –20 min, o salata sau
un aperitiv;
 gradul de satietate (senzatia de plin) este marit;
 se evita consumul alimentelor in exces sau servitul meselor
intr-o atmosfera de stres (dauneaza digestiei);

 nu trebuie sarit peste mese si respectat programul si orarul

acestora;
 alimentele vor fi mestecate bine pentru impregnare cu
saliva, determinand astfel prelucrarea mai usoara (pentru
a evita ingrasatul si a ajuta la slabit fiecare inghititura
trebuie mestecata de 36 ori);
 pentru a favoriza digestia este recomandabil regimul
disociat; sucurile digestive prelucrand usor mancarurile cu
carne asociate cu legume verzi decat alimente care contin
amidon si legume verzi;
 consumul de lichide in timpul mesei trebuie sa fie mai mic,
 deoarece alimentele si lichidul absorbit impreuna fac
digestia mai dificila prin producerea ueni cantitati de acid;
recomandari generale:
 este recomandabil a se manca de 3-5 ori pe zi cu evitarea
portiilor prea mari;
 nu trebuie consumat alimentul doar ca sa treaca timpul si
mancat cu lacomie;
 nu se recomanda mese copioase si greu de digerat inainte
de culcare (ceasornicul organic chinezesc recomanda mai
ales dupa ora 17.00 renuntarea la aceste mese);
 atunci cand apetitul (pofta de mancare) este scazut nu
trebuie insistat pentru a manca, ci descoperita cauza care
poate fi de natura fiziologica, psihica etc;
 atunci cand pofta de mancare este permanenta “bulimie”
= foame patologica, dorinta de a manca in permanenta –
trebuie tratata originea psihica;
 ca o concluzie in primii 20 de ani de viata, organismul
nostru are nevoie de hrana mai multa pentru crestere si
dezvoltare;
 din acest moment pentru intretinerea diferitelor sisteme
este necesara o hrana adaptata conditiilor determinante
pentru satisfacerea nevoii de a manca si a bea;
 dupa 50 ani este recomandat a se renunta la obiceiuri
alimentare, supra-alimentatia din perioada sarbatorilor si a
se consuma hrana selectionata;
 terapia naturala alimentara este de mare ajutor in orice
moment;
 pe cat posibil se interzic:
- fumatul si alcoolul;
- cafeaua si zaharul;

- faina alba si sarea;

- afumaturile si alimentele conservate;
- alimentele acre sau prea picante;
 preparatele culinare trebuie servite la o temperatura care
 sa nu o depaseasca pe cea a corpului uman.

ALIMENTATIA SI HIDRATAREA DEFICITARA

Principalele cauze pentru o alimentatie si hidratare deficitara sunt de natura fizica, psihologica, socio – culturala.

Cauze de  afectiuni care vizeaza aparatul digestiv incepand cu

ordin fizic alterarea mucoaselor cailor digestive, obstructii,
strangulari, tumori, intoxicatii;
 tulburari ale peristaltismului intestinal si al eliminarii;
 boli cardio-vasculare si respiratorii;
 afectiuni reumatismale, locomotorii si neurologice (artrite,
afazie, deficit motor etc);
 aparitia dezechilibrelor metabolice, endocrine si
electrolitice;
 boli cronice (diabet, osteoporoza, ateroscleroza, TBC,
cancer);
 consum de medicamente cu efect secundar negativ pentru
apetit, metabolism, circulatie, excretie;
 limitele functionale ale fiecarui individ;
 durerea si imobilitatea.

 stari conflictuale
Cauze de  afectiuni psihice;
ordin  anxietate si stres;
psihologic  situatii de criza;
 apatia si depresia;
 starea confuzionala;
 emotiile;
 anorexia (lipsa poftei de mancare), polifagia (nevoie
excesiva de a manca) si disfagia (greutate la inghitire), de
origine nervoasa;
 dementa
Cauze de  lipsa de educatie si cunostinte, pot determina alimentatie
ordin socio- inadecvata prin deficit si surplus ;
cultural  veniturile, conditiile de locuit;
 obiceiurile alimentare, traditiile si religia;
 tabieturile si interactiunile sociale;
 handicap intelectual

Manifestari,  anorexie (diminuarea sau lipsa poftei de mancare);

semne si  disfagia (dificultatea de a inghiti).Cronicizarea disfagiei
simptome conduce la scadere ponderala sau accidente de aspiratie
cu bronhopneumonie de aspiratie;
 greturi si varsaturi (varsaturile reprezinta un factor de risc
pentru aspiratii bronsice);
 deshidratarea;
 dezechilibrul electrolitic;
 obezitatea = rezultatul consumului alimentar excesiv de
lunga durata;
 malnutritia = starea de nutritie nesatisfacatoare;
 casexia = slabirea extrema aparuta in faza terminala a
unor afectiuni cronice (cancer, TBC);
 bulimia = senzatia de foame exagerata si de a consuma
fara control;
 polifagia = nevoie excesiva de a manca cu absenta
sentimentului de satietate.
NOTA:
 interventiile, regimurile alimentare si conduita terapeutica
in alimentatia si hidratarea deficitara sunt prezentate in
capitolele urmatoare.
 NECESITATEA NEVOII DE A MANCA SI A BEA
AFECTEAZA RELATIA CU CELELALTE NEVOI

 comunicare dezagreabila prin alimentatie inadecvata si

A comunica modificarea perceptiilor senzoriale afectate de modificarile
hidro-electrolitice.

 postura si circulatia inadecvata cu tulburari la nivelul

A se misca si a aparatului locomotor si incapacitate de a desfasura diverse
avea o buna activitati prin deficit de aport alimentar sau surplus in
postura alimentatie (obezitate).

 hipertermie pin aport deficitar de lichide.

A-si mentine
temperatura in
limite normale

A respira  schimburi gazoase deficitare prin alimentatie inadecvata si

dezechilibru hidroelectrolitic.

 eliminare intestinala deficitara prin alimentatie saraca in fibre

A elimina si celuloza;
 varsaturi si diaree cauzate de dezechilibrele hidroelectrolitice.

 disconfort de odihna si somn, cauzate de obiceiuri alimentare

A dormi, a se si dezechilibru hidroelectrolitic.
odihni
 surplusul alimentar determina aparitia dificultatii de a se
A se imbraca, a imbraca si dezbraca iar casexia, disconfort si imbracaminte
se dezbraca neadecvata.

A fi curat,  uscarea mucoaselor si tegumentelor prin aport insuficient de

a avea lichide, cu aparitia tulburarilor trofice cutanate, prin pierderea
tegumentele elasticitatii tegumentare, tegumente uscate, dermatite cauzate
intacte de deficitul si surplusul alimentar.
  lezarea integritatii fizice prin consum de alcool, droguri si
A evita vulnerabilitatea fata de pericole, prin sensibilitate crescuta la
pericolele boli.

 alterare si afectare spirituala prin ritualuri alimentare si traditii

A trai conform impuse de apartenenta religioasa.
propriilor
convingeri
spirituale
 afectare la nivel intelectual cu limitarea preocuparilor si
A se realiza activitatilor prin alimentatie inadecvata.

A se recreea  oboseala, diminuarea miscarii, incomoditate, cauzate de

pierderea / excesul de greutate, precum si izolare

A invata  stres anxietate si limitarea capacitatii de intelegere, analiza si

raspuns prin dezechilibrul hidroelectrolitic si nutritiv.
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
- apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
deficit al volumului de lichide
- analiza - -
exces al volumului de lichide
-
nutritie modificata prin sub – sau supraalimentatie
-
disconfort abdominal
-
modificarea integritatii mucoasei bucale
-
dificultate la inghitire
-
refuz de a se alimenta sau hidrata
-
modificari ale digestiei
-
alimentatie neadecvata
-
dificultati sau refuz de a respecta dieta
-
senzatie de arsura gastrica
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. dificultati de inghitire
-
referitor la lipsa sau diminuarea reflexului de deglutitie, obstructii
mecanice, durere, constienta limitata, tumoare
-
mod de manifestare = tuse, sufocare, prezenta de resturi alimentare in
cavitatea bucala, cantitati mici primite, plangeri
2. nutritie modificata prin subalimentatie
–
referitor la incapacitatea de a ingera sau digera alimente, sau de a
absorbi substantele nutritive din alimente, din cauza unor afectiuni fizice
sau psihice
–
mod de manifestare = pierdere in greuetate cu mai mult de 20% sub
cea normala, inapetenta, dureri abdominale, mucoase palide, tonus
muscular scazut, slabiciune, oboseala
3. deficit de volum lichidian
-
referitor la ingestia neadecvata, pierderi anormale de lichide, scaune
diareice, varsaturi, transpiratii abundente
-
mod de manifestare = hTA, tahicardie, tegumente si mucoase uscate,
 turgor scazut, pliu cutanat persistent, sete, adinamie
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul:
-
sa recupereze deficitul ponderal
-
sa primeasca alimente corespunzator cantitativ si calitativ
-
sa accepte, sa respecte dieta impusa
-
sa-si amelioreze durerea, disconfortul abdominal
-
sa fie echilibrat hidric/nutritional
-
sa se poata alimenta pe cale naturala
-
va fi alimentat artificial
-
va promova un regim alimentar restrictiv
-
va primi informatii in legatura cu regimul alimentar, cu modul de
preparare al alimentelor
-
va cunoaste grupele de alimente
-
va cunoaste continutul in factori nutritivi din grupele alimentare
Aplicarea  interventii generale:
ingrijirilor -
asigurarea necesarului cantitativ si calitativ in functie de varsta, stare
generala; stare fiziologica, efort fizic – calcularea ratiei alimentare
-
diferentierea tulburarilor de apetit = anorexie, inapetenta sau a altor
tulburari = disfagie, greata
-
calcularea bilantului hidric si stabilirea necesitatilor de hidratare
-
intocmirea foii de alimentatie
-
cunoastrea regimurilor dietetice si a modului de preparare a alimentelor
-
asigurarea conditiilor de mediu in vederea servirii mesei – norme de
igiena, circuitul alimentelor
-
moduri de alimentare – activa, pasiva, artificiala aplicate la pacient
-
alimentarea prin sonda gastrica, clisma alimentara, fistula
-
moduri de hidratare, inclusiv PEV
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
prezenta sau absenta reflexului de deglutitie
-
determinarea nivelului de nutritie
-
modificarile de apetit
-
regimul alimentar impus
-
cantitatea de lichide ingerate
-
obisnuintele alimentare
 -
disfagie, durere, varsaturi
-
tranzit intestinal
-
aspect fizic, greutate corporala
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate

ALIMENTATIA DIETETICA A PACIENTULUI

Regimul alimentar sau dieta constituie parte integranta din conduita terapeutica a pacientului prin alimentele ingerate.
Regimurile dietetice asigura valoarea calorica a alimentatiei pacientului, fiind variate in functie de calitatea si cantitatea
alimentelor ce le compun. Bazat pe criteriile cantitative, regimul dietetic poate fi hipocaloric (recomandat pentru obezitate,
hipertensiune arteriala sau crutarea unor organe) si hipercaloric (recomandat pacientilor subnutriti sau cand se asigura necesarul
organismului).
Bazat pe criteriile calitative regimul dietetic este adaptat diverselor afectiuni cu respectarea criteriilor cantitative.
crutarea si repausul anumitelor organe, aparate si
Obiectivele sisteme: alcatuirea regimurilor de crutare este bazata pe
regimurilor compozitia chimica a alimentelor, modul de preparare si
dietetice starea lor de agregatie;
 regim de crutare a mucoasei bucale – in stomatita;
 regim de crutare al stomacului si duodenului (gastrita,
duodenita, ulcer gastric);
 regim de crutare al ficatului – in hepatita, ciroze;
 regim de crutare al intestinului subtire - in febra tifoida;
 regim de crutare al intestinului gros - in dizenterie;
 regim de crutare al rinichiului – in nefrita, insuficienta
renala acuta.
mentinerea echilibrului anumitor functii deficitare sau
exacerbate ale organismului: regim bogat - in proteine -
in colita de fermentatie;
 regim bogat in hidrati de carbon - in colita de putrefactie;
 regim sarac de lichide - in insuficienta cardiaca;
 restrictie de lichide - in ciroza hepatica ascitogena;
compensarea tulburarilor aparute prin disfunctia
glandelor endocrine: regim sarac in proteine, glucide, lipide
- in obezitate;
  stabilirea regimului pe baza tolerantei la glucide - in diabet
zaharat;
 regim sarac in proteine, dar bogat in vitamine - in
hipertiroidie;
suport pentru nevoile exagerate ale organismului:
regim bogat in vitamine - in boli infectioase;
 regim bogat in calciu - in afectiuni osoase sau infectii
tuberculoase;
 regim bogat in proteine - pentru tratament cu hormoni
corticosuprarenali;

eliminarea anumitor produse patologice de pe peretii

intestinali: regim de mere rase sau morcovi - pentru
indepartarea produselor patologice ca: mucus si puroi.
NOTA:
 regimurile dietetice sunt alcatuite in functie de stadiul si
gravitatea afectiunii, preferintele si toleranta
pacientului, compozitia chimica a acestora si
cunoasterea echivalentelor cantitative si calitative a
principiilor alimentare.

instituim regimul alimentar pentru afectiunile

Conduita de cardiovasculare
alimentatie  in general pacientii imobilizati prezinta necesitatea
dietetica la instituirii unei alimentatii corecte, consecinta a diverselor
pacientul afectari organice, cardiovasculare, hepatice, renale etc;
imobilizat  in afectiunile cardiovasculare reducerea efortului pentru
inima este realizata prin regimul de echilibrare ponderala;
 se urmareste :
- scaderea travaliului cardiac;
- usurarea circulatiei deficitare;
- reducerea edemelor;
 - favorizarea diurezei;
- evitarea meteorismului;
- buna vitaminizare pentru asigurarea unui
metabolism optim.
 in insuficienta cardiac acuta in primele 24-48h in afara de
medicatie si imobilizare, regimul este compus din 400 ml
lapte si 0,400 g cartof copti fractionate in 2 –3 reprize;
 dupa dezinfiltrarea tesuturilor se administreaza un regim
de 800-1000 calorii:
- sucuri si piureuri de fructe;
- sirop si limonade;
- oranjade;
- orez fiert in sirop;
- supa de zarzavat limpede si apoi ingrosata;
- piureuri de cartofi sau gris.
 se trece apoi la un regim de 1,5 –2 g proteine/ kg
corp/24h:
- carne slaba fiarta, tocata ca pentru perisoare;
- piureuri si albus de ou;

- branza proaspata de vaci;

efectuam si adaptam bilantul de sodiu si potasiu in
functie de afectiuni:
 controlul retentiei hidrosaline se face prin restrictia
aportului de sodiu;
 bilantul negativ proteic si de potasiu se remediaza prin
aportul unei cantitati sporite de proteine si alimente
bogate in potasiu (fructe si sucuri de fructe, zarzavaturi);
 in insuficientele cardiace congestive se limiteaza aportul de
sodiu la 1g/24h:
- alimente si paine fara sare;
- zahar si ulei;
- fructe si salate;
- cartofi.
 dupa stergerea edemelor la regimul desodat se poate
adauga 2-4g sare zilnic sub control strict;
 limitarea excesiva a sodiului si intrebuintarea diureticelor,
determina tulburari electrolitice:
- scaderea masiva de sodiu;
- cresterea de aldosteron;
- reducerea diurezei;
- accentuarea insuficientei cardiace.
 retentia de lichide este consecinta retentiei de sodiu;
oprirea administrarii de apa la un cardiac va creste bilantul
pozitiv al sodiului prin scaderea diurezei;
 marirea aportului de lichide 1,5-2,5 l/24h duce la scaderea
osmolaritatii serului, marind diureza si grabind eliminarea
sodiului;
 la preparatele fara sare se pot folosi pentru gust
condimente si arome ca:
- borsul de tarate (vitamina B complex);
- verdeturi proaspete (patrunjel, marar, leustean,
tarhon);
- otet de vin sau miere;
- ceapa verde, usturoi;
- dafin, hrean;
- cimbru, chimen;
- morcovi si sfecla rosie cruda;
- rosii etc
 in afectiunile hepatice, in ciroze cu ascita si edeme,
administrarea de diuretice (exces) duce la hiperamonemie,
hipokaliemie si coma;

 paracenteza care spoliaza brusc organismul de sodiu si

apa, induce la oligurie si chiar coma hepatica;
 cand apar varsaturi, transpiratii profuze, afectiuni intense,
febrile, se urmaresc constantele umorale;
 pierderea mare de sodiu si apa, dupa regim desodat de
lunga durata cu diureza mare, duce la instalarea brusca de
 hipotonie si colaps (se pot administra clorura de sodiu per-
os 5-8g sau intravenos in mod fractionat si cu prudenta);
 regimul desodat cu aport mare de lichide, duce la o dilutie
a sodiului extracelular, favorizand aparitia edemelor si
cresterea greutatii corporale;
 se impune restrictia de lichide sub 100 ml/zi;
 in HTA, esentiala, dieta hiposodata sau desodata se
asociaza cu regimul pentru ateroscleroza si obezitate,
reducand proteinele in functie de valorile ureei sanguine;
 in disgravidii, HTA complicata cu insuficienta ventriculara
stanga, cu edem cerebromeningeansarea se reduce la 2-
3g /zi;
 HTA insotita de insuficienta renala, necesita 3-4g clorura
de sodiu pe zi, deoarece regimul desodat ar agrava
insuficienta renala;
 HTA sistolica la varstnici, necesita 3-4 g clorura de sodiu /
24h, deoarece regimul desodat ar conduce la scaderea
marcata a tensiunii arteriale provocand:
- procese ischemice;
- procese trombotice;
- procese miocardice;
- procese renale;
- procese encefalice.
restrictii alimentare:
 in asocierile cu diabet se scad glucidele iar in insuficienta
renala se reduce aportul de proteine;
 pentru obezitate reducerea aportului caloric determina
scaderea metabolismului bazal, debitului cardiac,
frecventei cardiace;
 se considera supraponderal ceea ce trece peste 10% din
greutatea medie a pacientului in raport cu varsta,
inaltimea, sexul;
 in ateroscleroza coronariana, cerebrala, renala, in
hipercolesterolemie se elimina din alimentatie grasimile
animale si le inlocuim cu grasimi vegetale cel putin in
 raport de 1/3 grasimi animale si 2/3 grasimi vegetale;
 un regim sarac in proteine, contribuie la acumularea
colesterolului fiind recomandabil minimum 80-100g
albumine din care 30-40g lapte degresat, branza de vaci,
carne slaba fiarta;
 cantitatea de celuloza necesara peristaltismului intestinal
este indispensabila pentru tranzit;
 fiecare dieta este adaptata la faza bolii si starea de nutritie
a pacientului si in functie de rezultatele obtinute este
mereu reglata si readaptata necesitatilor.

Regim dietetic regimurile pot fi clasificate dupa:

- compozitie;
- consistenta;
- temperatura;
- orar de administrare;
- actiune asupra ph-ului ;
- rezultate;
- reziduuri
 In functie de compozitie regimurile se impart in:

Denumire Valoare calorica Alimente componente Afectiunea determinanta

regim
Hidric ----  apa fiarta si racita, sifon, ape  post interventii chirurgicale asupra tubului
minerale; digestiv, varsaturi incoercibile, diaree acuta,
 ceaiuri neindulcite, zeama de orez, gastrite si duodenite acute;
supe diluate si degresate din carne.  are drept scop hidratarea organismului dar
cu menajarea tubului digestiv.

 hipo-caloric;  limonade, ceaiuri indulcite, sucuri de  stari febrile, insuficienta renala acuta,
Hidro-zaharat  normo-glucidic fructe si zarzavaturi, supe preparate insuficienta hepatica acuta, insuficienta
din zarzavaturi cardiaca;
 constituie un aport important de vitamine

Lactat  hipo-caloric  1500-2000 ml lapte, putand fi  boli febrile si infecto-contagioase (perioada

imbunatatit cu oua si zahar (lapte acuta), ulcer gastro-duodenal in criza
batut, iarut, chefir, sana, branza de dureroasa, post-hemoragie digestiva,
vaca, smantana, frisca) anumite afectiuni cardiace.

Lacto –faino  normo si  fainos: gris, orez, taitei, macaroane  regimul fainos este indicat in dispepsii de
vegetarian hiper-caloric fierte in apa sau lapte, branza de putrefactie, enterite;
vaci,cas, oua moi, unt proaspat,  regimul lacto-fainos este indicat in afectiuni
paine, biscuiti; cardiace, gastrite, boli febrile;
 vegetarian: se adauga la cele de  regimul lacto-fainos vegetarian este
mai sus zarzavaturi si fructe recomandat in convalescenta ulcerului
proaspete sau fierte gastro – duodenal si a afectiunilor cardiace.
Denumire regim Valoare calorica Alimente componente Afectiunea determinata
Hepatic  hipo si normo  ceaiuri, miere, citrice, iaurt,branza de  convalescenta hepatica, hepatita
caloric; vaci, carne de peste si pasare fiarta, cronica, ciroza hepatica, neoplasm
 normo-proteic supe de fainoase, paine alba prajita si hepatic.
 normo-glucidic biscuiti

Renal  normo si hiper-  branza de vaci, galbenus de ou, urda,  glomerulo-nefrita acuta;
caloric; cas, compot, supe de legume si  insuficienta renala acuta si cronica
 hipo-sodat fainoase, salata de cruditati cu ulei,
paine fara sare
Cardio-vascular  normo-caloric;  lapte, iaurt, branza de vaci, carne slaba  hipertensiune arteriala, cardiopatii
 hipo-sodat fiarta, supe si salate din legume si decompensate, infarct miocardic acut.
fructe, piureuri, compot, aluat fiert si de
tarta, dulceata, biscuiti, paine alba fara
sare
Diabetic  hipo si  in functie de tipul de diabet si toleranta  diabet zaharat de tip I, mentinut prin
normo-glucidic la glucide, alimentele componente vor fi regim alimentar;
alimente cantarite obligatoriu si alimente  diabet zaharat de tip II, mentinut prin
necantarite; regim alimentar si antidiabetice orale;
 lapte, paine, fainoase, legume uscate,  diabet insulino-dependent, mentinut
fructe (alimente cantarite); prin regim alimentar si administrare de
 peste, branzeturi, oua, supe de carne si insulina.
legume, mezeluri, sosuri fara faina
(alimente necantarite)
Desodat  hipo-normo-  este exclusa sarea sodica;  hipertensiune arteriala, insuficienta
caloric  orez, zahar, miere, fructe crude,nuci cardiaca si glomerulo-nefrita acuta

Hipocaloric  hipocaloric  branza de vaci 300g,lapte, carne alba,  HTA esentiala, obezitate,
legume, mere hipercolesterolemie
 ALIMENTAREA PACIENTULUI

Orarul si  micul dejun se serveste dimineata dupa efectuarea recoltarilor,

repartizarea dar inainte de aplicarea tratamentelor care obliga pacientul la
meselor imobilitate, disconfort, durere;
 cina va fi servita cu 2h inainte de culcare;
 astfel perioada de repaus din cursul noptii nu depaseste 10-12h
cu exceptia cazurilor unde starea pacientului impune un interval
de timp mai mic;
 restul meselor sunt distribuite la intervale de timp egale;
 micul dejun si cina sunt adaptate programului de investigatii,
vizita medicala, efectuarea tratamentelor, cu respectarea
perioadelor de odihna si somn ale pacientului;
 pacientii in stare grava, febrili sunt alimentati indiferent de
programul sectiei in intervalul de timp cand se simt mai bine
(febra si durerile, scad in intensitate);
 pacientii cu hipersecretie gastrica sau afectiuni ulceroase sunt
alimentati in functie de evolutie, la intervale scurte, chiar din ora
in ora in timpul zilei si 1-2 mese in timpul noptii;
 pacientii cardiaci sau cu labilitate psiho-emotionala, nu suporta
pauze intre mese mai mari de 6 h;
 pacientii diabetici, dependenti de insulina, vor servi masa, dupa
efectuarea administrarii insulinei; interval de timp 30-60 minute;
 pacientii adinamici si febrili, vor fi alimentati prin mese dese si
mici in cursul celor 24 h, deoarece ingerarea este deficitara si nu
li se poate administra ratia zilnica;
 pentru examinari, gen bronhoscopie, endoscopie, tubaje gastro-
duodenale si interventii chirurgicale, pacientul nu va manca;
 dupa masa de pranz, vor fi rezervate ore de odihna deoarece in
aceasta perioada procesul de digestie blocheaza energia
organismului prin angajarea unei cantitati mari de sange la
nivelul organelor abdominale;
Distribuirea  distribuirea meselor si hranirea pacientului are loc inaite si dupa:
alimentelor - recoltari;
- tratamente;
- investigatii medicale si de laborator;
- vizita medicala.
 distribuirea alimentelor este anuntata pacientilor si

efectuata curat operativ, estetic, cu portionarea pe regimuri si fise de

alimentatie;
 alimentele sunt distribuite dupa pregatirea salii de mese sau a
saloanelor:
- curatenia asigurata;
- aerisire;
 - luminozitate adecvata;
- tacamuri si vesela corespunzatoare;
- ambianta confortabila si placuta.
 alimentele sunt servite imediat pentru a nu se raci si denatura, pe
rand cu ridicarea imediata a veselei utilizate;
 la distribuire alimentele nu se ating cu mana, folosind polonicul,
clestele de servit sau furculita;
 ordinea de distribuire a mesei este urmatoarea:
- regimul comun;
- regimurile tip;
- regimurile individuale.
 ordinea de servire a mesei de catre pacienti este urmatoarea:
- pacienti care se pot alimenta singuri = alimentatie activa;
- pacienti care trebuiesc alimentati pe gura = alimentatie
pasiva;
- pacienti pentru care alimentele sunt introduse in organism
prin mijloace artificiale = alimentatie artificiala;

ALIMENTAREA ACTIVA
Starea generala a pacientului permite ca acesta sa serveasca masa singur si fara ajutor, atat in sala
de mese cat si in salon, la masa sau la pat.

sala de mese:
Conditii de  curatenie;
mediu  aerisire;
 materiale necesare:
- tava;
- tacamuri;
- vesela (farfurii, cana, pahar de apa);
- cosulet de paine si servetele;
- ingrediente alimentare pentru corectarea gusturilor unor
alimente pacientilor care nu au contraindicatii in dieta

(otet, sare, zahar);

- fata de masa;
 o masa este pregatita pentru cel mult 4 persoane, care servesc
acelasi regim;
 ambianta confortabila si estetica;
 untul, salamul, dulceata sunt ajezate pe farfurioare diferite ca si
cana de ceai;
 se serveste un singur fel de mancare si pe masura ce pacientul
termina este ridicata vesela utilizata si este servit felul urmator;
 pentru fiecare aliment se asigura farfurie curata;
 reorganizarea salii de mese:
in salon la masa:
 pentru a nu scadea apetitul pacientului sunt indepartate tavitele
 renale, urinarele, plostile etc;
 se ofera pacientilor imobilizati, aflati in acelasi salon, cu cel putin
1/2h inainte de servirea mesei, urinarul si plosca;
 se asigura un paravan pentru pacientii cu aspect dezagreabil;
 este pregatita masa pacientului dupa modelul prezentat mai sus;
 pacientul se spala pe maini si este ajutat sa se aseze la masa;
 modul de servire al alimentelor este acelasi ca si in sala de mese;
 reorganizarea salonului
in salon la pat:
 este posibila atunci cand pacientul isi poate mentine pozitia
semisezand sau sezand;
 se pregateste salonul in vederea servirii mesei;
 pentru protectia lenjeriei se aseaza o musama si se va ajuta
pacientul sa se spele pe maini (lighianul este asezat peste
musama, pacientului i se ofera sapun, i se toarna apa, se ofera
prosop si se indeparteaza materialele utilizate);
 se apropie de pat masa rulanta individuala, care poate fi reglata
pentru inaltime si ofera spatiu, pentru sprijin, vesela, tacamuri
sau masuta pentru servirea alimentelor la pat cu picioare fixe sau
pliante;
(fig.)

 se protejeaza lenjeria pacientului si a patului prin asezarea in

jurul gatului pacientului prosop sau servet;
 farfuria este asezata direct pe masuta pregatita cu fata de masa
sau tava;
 este interzis a se da pacientului farfuria in mana (risc de a scapa
farfuria) sau sa se serveasca masa pe noptiere (obliga pacientul
sa se rasuceasca pentru fiecare lingura de mancare);
 exista pacienti care doresc sa se alimenteze activ desi nu se pot
ridica;
 acestia sunt pozitionati in decubit lateral stang cu gatul si capul
sprijinit pe perna;
 in acest mod pacientul poate utiliza mana dreapta pentru
autoservire iar spatele va fi sustinut cu perna sau sul de patura;
 pacientul este ajutat sa se spele pe maini si protejam lenjeria
patului cu o aleza iar pe a pacientului cu un prosop sau un servet
curat;
 tava este asezata pe marginea patului sau pe un taburet, scaun
la inaltimea patului;
  servirea alimentelor este afectuata ca si in celelalte cazuri ajutand
pacientul, taindu-i alimentele solide si servind lichidele in pahare
sau cani cu cioc (la nevoie cu paiuri);
 in ambele cazuri vesela utilizata este ridicata si indepartata de
pat, tava sau masuta;
 pacientul este ajutat sa se spele pe maini si sa se instaleze
confortabil in pat;
 se aeriseste salonul cu reorganizarea acestuia;
NOTA:
 pentru servirea mesei in salon, asistenta imbraca halat de
protectie peste uniforma, bentita sau boneta pentru a evita
caderea parului in alimente si se spala pe maini

ALIMENTAREA PASIVA

Starea generala a pacientului nu permite ca aceasta sa serveasca masa singur necesitand ajutor ca
de exemplu:
 pacienti adinamici;
 pacienti imobilizati;
 pacienti cu deficit motor la membrele superioare;
 pacienti cu usoare tulburari de deglutitie.
Materialele necesare si pregatirea asistentei sunt aceleasi ca la alimentarea activa.

 pacientul a carei afectiune si diagnostic nu contraindica este asezat in

Pregatirea decubit dorsal cu capul ridicat usor si aplecat spre barbie pentru a facilita
pacientului deglutitia sau in pozitie semisezand cu ajutorul rezematoarelor, pernelor,
sulurilor din patura;
 lenjeria pacientului este protejata de prosop sau servet curat asezat la
gatul acestuia iar lenjeria de pat, acoperita cu o aleza;
 tava cu alimente asezata pe noptiera, taburet, masuta, aflate langa pat si
plasate in asa fel ca pacientul sa vada ce consuma;

Alimentarea  asistenta se va aseza pe scaun langa pat sau la marginea patului in

pacientului partea dreapta a pacientului;
 la nevoie cu mana stanga ridicam usor capul pacientului;
 oferim lichidele inclusiv supa din vase semiumplute sau atunci cand
pacientul mentine pozitia orizontala din cani cu ciocuri;
 pentru a evita incarcarea peste posibilitatile de deglutitie ale pacientului,
atunci cand este epuizat, adinamic sau are afectiuni neurologice,
controlam debitul lichidului;
 evitam aplecarea exagerata a capului pentru a nu impiedica inghitirea;
 verificam temperatura alimentelor in cazul pacientilor aflati in stare
 grava;
 administram lichidele pentru acesti pacienti cu lingura sau lingurita;
 umplem lingura si solicitam pacientul sa deschida gura;
 sprijinim varful lingurii de buza inferioara a pacientului, pentru a declansa
in mod reflex deschiderea cavitatii bucale;
 introducem usor lingura dincolo de arcada dentara si evacuam continutul
in gura pacientului, ridicand coada lingurii;
 taiem alimentele solide si dupa terminare sau la nevoie, stergem
pacientul la gura;
 ridicam vesela si tava utilizata, indepartam eventualele resturi alimentare
si schimbam lenjeria la nevoie;
 asezam pacientul in pozitie confortabila, il acoperim cu patura;
 aerisim si reorganizam salonul.

NOTA:
 dupa 2-3 lingurite efectuam pauze in alimentare;
 evitam efortul pacientului pentru masticatie si inghitire, oferind inghitituri
proportionate;
 evitam ca acestea sa fie prea mari, deoarece neputand sa le inghita,
pacientul ar putea sa le aspire (bronhopeneumonie prin aspiratie);
 se intrerupe alimentarea la aparitia tulburarilor functionale ale respiratiei.
(tuse,dispnee);
 incurajam pacientul pentru progresele efectuate si il educam cu privire la
contributia alimentelor in procesul de vindecare;
 stimulam apetitul pacientului si nu il obosim prin conversatii inutile;
 este interzis a se sufla pentru racirea alimentelor prea fierbinti sau a
atinge fara protectie, alimentele care au fost in gura pacientului.

ALIMENTAREA ARTIFICIALA

Scop  introducerea alimentelor in organismul pacientului prin mijloace artificiale

la pacientii cu:
- tulburari de deglutitie;
- inconstienti, comatosi;
- intoleranta sau hemoragii digestive;
- interventii pe tubul digestiv si organele anexe;
- stricturi esofagiene si ale cardiei (impiedica patrunderea bolului
alimentar din cavitatea bucala in stomac);
- hernie hiatala, forma grava sau benigna;
- refuz de a manca prin afectiuni psihopatice (negativism
 alimentar);
- interventii neurochirurgicale;
- operatii stomatologice
 alimentarea artificiala este realizata prin:
- sonda gastrica (Faucher);
- sonda intestinala (Einhorn);
- gastrostoma (fistula);
- cale parenterala intravenoasa;
- clisma

ALIMENTAREA PRIN SONDAJ GASTRIC

Pregatirea  sonda gastrica sau duodenala – sterile;

materialelor  manusi chirurgicale;
 masca;
 seringi de unica folosinta (5cm3, 10cm3);
 pensa hemostatica;
 tavita renala;
 romplast;
 seringa Gouyon;
 termos (rezervor pentru administrarea picatura cu picatura);
 lichid alimentar (bulion alcatuit pe baza valorii calorice, continutului in
vitamine, grad de digerabilitate si necesar hidric);
 temperatura lichidului alimentar – la temperatura corpului;
 gradul de vascozitate sa permita scurgerea acestuia;
 pentru a evita astuparea sondei, amestecurile preparate se vor strecura.
NOTA:
 pregatirea pacientului si introducerea sondei – vezi sondajul gastric
 inainte de introducerea alimentelor controlam continutul gastric;
Alimentarea  in caz de staza, aspiram continutul gastric si efectuam o spalatura
prin sonda gastrica (continutul gastric se determina volumetric pentru a fi adaugat
la cantitatea lichidelor eliminate);
 adaptam la flaconul sau trusele alimentare cu picurator (alimentele sunt
lichide sau semilichide);
 administram lichidul alimentar prescris;
 amestecurile alimentare se fac in functie de:
- necesitatea de calorii;
- continutul in vitamine;
- saruri si proteine;
- glucide;
- gradul de digerabilitate;
 bulionul poate fi asociat cu ou crud si zahar, lapte cu zahar, vitamine,
cacao, unt;
 daca nu exista contraindicatii se administreaza 100ml lapte, 50g unt,
150g cacao, 150g gris, 150g zahar, 3 oua, pentru a
realiza 2000 de calorii;

 la administrare aceasta cantitate se dubleaza cu ceai (atentie la diaree);

 administrarea o efectuam lent si supraveghem regurgitarea posibila a
lichidului in faringe si trahee;
 pastram permeabilitatea sondei iar pentru reintroducere (la nevoie)
mucoasa nazala si faringiana poate fi anesteziata prin badijonaj cu xilina
2%;

ATENTIE!
 controlul sondei pentru a verifica introducerea ei corecta si a nu patrunde
in caile respiratorii, unde provoaca asfixie si cianoza, se practica prin:
- introducerea capatului distal al sondei intr-un pahar cu apa; nu
trebuie sa apara bule de aer in timpul expiratiei;
- introducem aer cu seringa si aplicam stetoscopul pe stomac
pentru auscultatie.

trusa alimentara (set de hranire)

 sac P.V.C. cu o capacitate, in general de 1000ml, prevazut la capatul
distal cu un orificiu de 4-5cm pentru introducerea lichidului alimentar,
capac etans pentru acest orificu, inel de fixare pentru stativ;
 la cealalta extremitate se continua cu camera de numarare a picaturilor –
fara filtru – si tubulatura cu o lungime de 1,50-2m care se termina prin
port-sonda de consistenta dura, avand forma conica pentru etansarea
perfecta cu sonda gastrica;
 pe traseul tubulaturii in mod obisnuit – la mijloc – se afla clema pentru
fixarea numarului de picaturi pe minut si caseta cu burduf sub forma de
armonica;
 aceasta caseta are rolul de a ingadui produsului alimentar sa elimine
aerul din tubulatura, iar in caz de strangulare sau intrerupere a fluxului
alimentar, prin comprimari succesive ale burdufului se creeaza presiune
pozitiva cu deblocarea si reluarea alimentarii;
 continutul nutritiv este notat pe eticheta si se ataseaza trusei pentru
control si verificare;
 in caz de imposibilitatea administrarii imediate dupa preparare, lichidul
alimentar este pastrat conform instructiunilor;
 nu se incepe administrarea decat dupa eliminarea aerului din tubulatura
si conectare corecta la sonda;

 in cazul introducerii alimentelor prin palnie cantitatea este

intre 200-250ml lichid alimentar la o administrare

 in cazul administrarii picatura cu picatura cantitatea este de200-250ml

intr-o ora;
  impreuna cu alimentele, prin sonda introducem si medicamentele
prescrise pe cale bucala;
 sonda poate fi mentinuta in stomac 4-6 zile, cu mobilizare de mai multe
ori in cursul zilei (risc – staza pe suprafetele aderente);
 la aplicarea sondei endo-nazale se vor alterna narinele la 3-5 zile;
 dupa indepartarea sondei se lasa stomacul in repaus 6-10 h si apoi se
introduce sonda pe cealalta narina;
 ratia zilnica este administrata in 4-6 doze, foarte incet;
 extremitatea distala a sondei se fixeaza de fata si urechea pacientului;
(Fig.)

 indepartarea sondei este efectuata dupa introducerea a 200-300 ml apa

si insuflarea de aer pentru a o goli complet;
 refluarea alimentelor in faringe cu risc de aspiratie este evitata prin
inchiderea sondei cu pensa;
 sonda se extrage cu miscari blande, precaute.

Alimentarea  este indicata in:

prin fistula - intoxicatii accidentale sau tentative de suicid cu substante
caustice;
- stricturi esofagiene;
- imposibilitatea utilizarii sondei gastrice;
- rezultate ineficiente ale alimentatiei prin alte cai;
- atunci cand alimentatia artificiala este de durata.
 alimentarea este efectuata printr-o sonda atasata la fistula stomacala
realizata prin deschiderea si fixarea operatorie a stomacului la exterior pe
tegument;
 alimentele sunt introduse cu ajutorul seringii Gauyon respectand toate
principiile alimentarii prin sonda;
 cantitatea introdusa nu poate fi mai mare de 500ml, cu ritm lent, in doze
fractionate, la intervale bine stabilite dupa orarul de alimentatie;
 dupa introducerea alimentelor, sonda se inchide (prevenind refularea);
 asiguram toaleta locala in jurul fistulei, pentru a preveni iritarea si
aparitia leziunilor inflamatoare a tegumentului din jurul stomei;
 zona trebuie pastrata uscata si protejata cu unguent

antimicrobian, peste care se aplica steril un pansament absorbant;

 se interzice introducerea medicamentelor mestecate de pacient.

Alimentarea  metoda ineficienta intrucat rectul nu are fermenti pentru digestie, iar
prin clisma mucoasa rectala absoarbe, doar solutii izotonice, in mod inconstant,
eliminand substantele proteice sau supuse procesului de putrefactie;
 sunt practicate pe o perioada foarte scurta de timp in:
- varsaturi incoercibile;
- intoleranta gastrica;
 - hemoragii digestive;
- varice esofagiene.
 cantitatea introdusa odata nu va depasi 50-200 ml;
 alimentarea se face prin clisma Katzen-Stein, picatura cu picatura cu
solutie Ringer, glucoza 47‰.
NOTA:
 pregatirea pacientului si tehnica de executie, vezi clismele
 metoda depasita, fiind inlocuita cu alimentarea parenterala
intravenoasa.

Alimentarea  alimentarea parenterala se realizeaza de obicei pe cale intravenoasa, iar

parenterala substantele utilizate corespund urmatoarelor conditii:
- sa fie utilizate direct de tesuturi (fara actiunea sucurilor
digestive);
- valoare calorica inalta;
- fara proprietati antigenice (capacitatea de a provoca in organism
formarea de anticorpi cu reactie specifica);
- fara actiune iritanta sau necrozanta asupra tesuturilor;
 intravenos sunt introduse solutii hipo, izo sau hipertonic (vezi
exemple”Solutii injectabile si perfuzabile”);
 ratia alimentara se calculeaza in functie de necesarul de calorii pe 24h
cu respectarea principiilor nutritive si a ratiei de lichide;
 daca alimentatia intravenoasa este necesara timp mai indelungat se
descopera vene profunde-denudare-ca vena femurala, safena,
subclaviculara;
 plaga de venotomie trebuie ingrijita in conditii perfect aseptice si se
previn trombozele venoase prin injectarea de

heparina 50mg/24h;
 ritmul de administrare care nu depaseste 30-40 picaturi pe minut, variaza
cu felul solutiei si concentratia acesteia:
- glucoza 10%- 500 ml/h;
- glucoza 20%- 250 ml/h;
- hidrolizatele de proteina sau ficat 50 ml/h.
 administrarea exagerata de apa la pacientii comatosi cu oligurie, modifica
concentratiile de electroliti din sange si lichidele extracelulare
hiponatremie si hipokalcemie;
 la administrarea solutiilor glucozate, se adauga cantitatea necesara de
insulina pentru metabolizarea glucozei atat la pacientul cu valori normale
ale glicemiei cat si la pacientul diabetic;
(tabel pag.126)

 in functie de echilibrul acido-bazic si ionograma, se introduc cantitati de

 electroliti;
 concentratia excesiva a solutiilor perfuzabile, induce deshidratarea iar
dilutia prea mare accentueaza edemul cerebral;
 pentru supravegherea aportului si eliminarilor de alimente sunt notate in
foaia de observatie:
- cantitatea de solutii perfuzabile si lichide administrate;
- volumul si densitatea urinii eliminate;
- evolutia curbei ponderale.
NOTA:
 pe langa hidratii de carbon si lipizi pentru schimbul de materii utile
organismului uman sunt necesari si anumiti aminoacizi cu rol in
formarea si prelucrarea albuminelor in tesuturi si sange ca si pentru
sinteza de fermenti si proteohormoni. Organismul uman nu poate
sintetiza acesti aminoacizi si din aceasta cauza este necesara
administrarea lor pe cale parenterala intr-o anumita concentratie
pentru sinteza albuminelor. De o deosebita importanta sunt opt
aminoacizi esentiali:
- triptofan, treonina, leucina, insoleucina;
- lizina, fenilalanina, valina, metionina
 in organism amininoacizii administrati parenteral au rol de:
- pregatesc scheletul carbonic;
- livreaza amino-grupe legate organic;
- elementi pentru sinteza albuminelor si fermentilor.

 pentru a se ajunge la un bilant optim este necesara

 pentru a se ajunge la un bilant optim este necesara reglementarea
metabolismului total (apa, minerale, vitamine etc);
 pe langa aminoacizii pentru alimentatia parenterala cu solutii perfuzabile
este necesara introducerea de substante energetice bogate;
ATENTIE!
 la adaugarea de energetic, deoarece in caz de adaugare nepotrivita in
organism se produce arderea celei mai mari parti a cantitati de
aminoacizi.

BILANT HIDROELECTROLITIC

APA  constituie 65-72% din greutatea corporala a adultului si peste 80% la

copii, avand cea mai mare distribuitie intracelular iar restul extracelular in
interiorul vaselor sanguine – intravascular si in fluidul dintre corpul
celulelor si vase – interstitial.
 toate reactiile necesare vietii au loc in mediul intern, alcatuit din apa,
constituind solventul tuturor substantelor chimice, organice si anorganice
utile bunei functionari a organismului;
  produsele rezultate din metabolismul intermediar si destinate eliminarii,
sunt diluate de catre apa;
 mediul intern al organismului constituie de fapt, solutia apoasa de saruri
minerale, avand o distributie care depinde in primul rand de gradientele
de presiune, formand componenta principala a plasmei sanguine, limfei
si lichidului interstitial;
 sarurile minerale din apa, mentin presiunea osmotica a lichidelor din
organism, conditie fundamentala a activitatii celulare;
 pentru un barbat de 70 kg in greutate, aproximativ 40 l de fluid sunt
repartizati astfel:
- 25 l in celule;
- 12 l in lichid interstitial;
- 3 l plasma.
 necesarul de apa pentru adult este de 2000-3000 ml/24h;
acest necesar este acoperit prin aport alimentar, sub forma

 de lichide sau de apa continuta in hrana solida;

 la copil nevoia de apa este in raport direct cu greutatea corporala:
- 180 ml apa /kg corp in primele 6 luni;
- 150 ml apa/ kg corp intre 6-9 luni;
- 120 ml apa/ kg corp intre 9-12 luni;
- 100 ml apa/ kg corp peste 12 luni.
 eliminarea apei se face prin:
- urina 1500 ml / 24h;
- piele 500 ml/ 24h;
- aer expirat 350 ml/ 24h;
- fecale 150 ml/ 24h
 organismul efectueaza in mod constant ajustari pentru mentinerea
Deshidratarea echilibrului intre lichidele ingerate si pierderile fiziologice;
 aportul insuficient sau pierderea exagerata de lichide si saruri minerale
induc deshidratarea cu afectarea concentratiei intracelulare si
extracelulare;
 modificarile din lichidul extracelular determina compararea concentratiei
osmotice a fluidelor intre ele (caracterul deshidratarii):
- deshidratare izotona, prin aport deficitar sau pierdere de apa
si electroliti in aceeasi proportie realizata in caz de:
- varsaturi abundente si diaree;
- aspiratie gastrica sau intestinala;
- paracenteze repetate, arsuri;
- hemoragii abundente;
- drenaj al plagilor
- prin deshidratare izotona se pot pierde 2-3 l pana la 8-10 l/24 h;
- deshidratare hipertona, cu pierdere crescuta de apa fata de
 pierderea de saruri minerale, constituie eliminarea a 1-1,5 l apa/
24h in polipnee sau 2-3-5 l apa/ 24h in diaforeza;
- deschidratarea hipertona poate fi cauzata de:
- privarea de apa (copi, naufragiati);
- imobilizare, izolare;
- aspiratie prelungita, fistule;
- soc caloric,psihopatii;
- traumatisme, tumori cerebrale
- deshidratarea hipotona, cu pierdere crescuta de saruri
minerale fata de apa, constituie eliminarea sarurilor prin urini mai
concentrate in poliuriile patologice sau datorate diureticelor;

- deschidratarea hipotona poate fi cauzata de:

- punctii peritoneale repetate;
- pierderi dipersive (varsaturi, diaree)
 acumulare anormala de fluid in diferite zone ale organismului este
determinata de deficitul de lichid din:
- ascita si arsuri;
- obstructie intestinala;
- edem periferic;
- hematom.
 deficitul de volum de lichid extracelular (lichid si electroliti) constituie
hipovolemia.

 scadere in greutate;
Manifestari  piele uscata cu turgor flasc si conserva pliurile;
clinice  mucoase uscate, cefalee;
 buze uscate si limba incarcata;
 limba rosie, uscata,ochii infundati;
 senzatii de sete sau sete absenta;
 sudoratie redusa, torpoare (stare de amortizie penerala fizica si psihica);
 letargie si stare de somnolenta;
 scaderea eliminarii urinare pana la anurie;
 puls accelerat (tahicardie), febra;
 hipotensiune arteriala, tendinta la colaps cardiovascular;
 scaderea presiunii venoase centrale;
 grad de deshidratare:
- cresc hemoglobina si hematocritul prin hemoconcentratie;
- creste ureea sanguina;
- urina concentrata cu densitate mare;
- azotemie extracelulara (retentia azotului in sange);
- tulburari in echilibrul acido-bazic (E.A.B.)

 masuram cu atentie lichidele ingerate si lichidele eliminate;

Atitudini si  cantarim zilnic pacientul – monitorizam semnele vitale;
interventii  asiguram igiena pielii pentru prevenirea aparitiei tulburarilor trofice cutanate;
 asiguram igiena bucala a pacientului;
 stabilim cantitatile de lichide pe 24 ore;
 in formele usoare administram apa pe gura;
 asiguram pacientilor alimentatia adecvata si prescrisa

(aproximativ 2500ml/24h);
 prezenta diabetului zaharat impune masuri speciale de la regim alimentar,
pana la administrarea de insulina conform indicatiilor date de medic;
 administram solutii intravenoase si solutii perfuzabile, prescrise de medic
(glucoza izotona 5%, bevuloza, ser fiziologic, mai rar ser salin hiperton).

Hiperhidratarea  in situatii patologice perturbarea echilibrului hidroelectrolitic este cauzat, de

hiperhidratarea efectuata pe diverse cai;
 excesul volumului de lichide determina exces in volumul lichidului extracelular;
 cauze:
- cresterea sodiului si a cantitatii prin retentie si/sau digestie excesiva;
- scaderea excretiei renale de sodiu si apa;
- scaderea schimbului de lichide in interiorul spatiului intravascular.
 cresterea rapida in greutate;
Manifestari  tumefierea membrelor inferioare si a partilor declive cu semnul godeului
clinice  edem periferic;
 anasarca = edem generalizat;
 pleoape umflate;
 cresterea presiunii venoase centrale;
 hipertensiune arteriala greturi, varsaturi;
 tahicardie, cefalee;
 dispnee, agitatie;
 raluri crepitante, sputa sangvinolenta;
 grad de hiperhidratare:
- scad valorile hemoglobinei si hematocritului;
- urina colorata (scade densitatea urinii);
- tulburari in echilibrul acido-bazic.

Atitudini si  masuram cu atentie lichidele ingerate si lichidele eliminate;

interventii  cantarim zilnic pacientul pe acelasi cantar si la aceeasi ora;
 observam aparitia edemului periferic sau generalizat;
 evaluam frecventa ritmului respirator;
 educam pacientul pentru evitarea consumului excesiv de lichide;
  impunem restrictia de lichide cu administrarea cantitatii de
lichie pe 24 h prescrise de medic;
 administram tratamentul prescris care include diuretice si
educam pacientul cu privire la efectul acestora;
 impunem restrictia de sodiu (NaCl);
 monitorizam si comunicam de urgenta medicului aparitia
semnelor si
- respiratie scurta;
- raluri;
- agitatie;
- tahicardie si HTA;
- sputa cu urme de sange;
- turguscenta jugulara;
 efectuam tratamentul medical prescris cu scop de eliminare a
factorilor etiologici si excesului de lichid.

MODIFICARI ELECTROLITICE

 constituie 90% din cationii fluidelor extracelulare;

SODIUL  concentratia normala a sodiului seric in fluidul extracelular
este de 135- 145 mEq/ l (miliechivalenti / litru);
 sodiul determina in mare masura presiunea osmotica a
fluidului extracelular;
 participa la reglarea echilibrului acido-bazic prin combinarea
cu cloruri si bicarbonat;
 scaderea Na seric = hiponatremie;
cresterea Na seric = hipernatremie;
 reprezinta scaderea concentratie de sodiu seric sub 135 mEq /
Hiponatremia l determinand osmolaritate scazuta si in final dilutie sanguina;
 cauze:
- acumulare de apa in detrimentul sodiului prin perfuzare
excesiva, investigatii excesive cu ultrasunete, consum
excesiv de bere, hiperhidratare cu apa, supradozare de
barbiturice; exces de apa prin clisme si endocrin;
- pierderi de sodiu comparativ cu apa in afectiuni renale,
folosire de diuretice, afectiuni gastro-intestinale
(aspiratie, voma, diaree), solutii perfuzabile hipotone,
arsuri, transpiratie excesiva.
- diureza din diabetul zaharat
- secretie inadecvata de hormon antidiuretic;
- transpiratii abundente corectate cu apa pura;
- mentinerea unei diete hiposodate timp indelungat.
Manifestari
semne si
Manifestari  excesul hidric scade omolaritatea sanguina cu inducerea
semne si proceselor de osmoza;
simptome  apa trece din fluidul extracelular in interiorul celulelor
rezultand concentrarea primului si diluarea celui de-al doilea;
 aceasta echilibrare a balantei osmotice, datorita excesului
hidric determina marirea celulelor (umflarea);
 disfunctia si supradimensionarea in primul rand a celulelor
sistemului nervos central determina:
- indispozitie;
- nevralgii, cefalee;
- anxietate, piele umeda;
- sodiu seric sub limita normala ca si clor;
- atac de apoplexie, coma.

Atitudini si  asiguram un climat de siguranta pentru pacientul agitat,

interventii confuz;
 recunoastem modificarile de comportament, cauzate de
hiponatremie;
 educam pacientul cu privire la alternarea metodelor
anticonstipatice (practicarea zilnica de clisme evacuatorii,
determina absorbtia masiva de apa la nivelul colonului si
producerea excesului hidric);
 compensam pierderile lichidiene prin diaree cu administrarea
de bulion si sucuri de fructe;
 educam pacientul pentru a evita ingestia masiva de apa;
 asiguram toaleta mucoaselor si la cerere, oferim pacientului
cuburi de gheata;
 stabilim impreuna cu pacientii constienti ratia de lichide pe
24h;
 administram lichidele preferate, reci;
 educam pacientul pentru consum de alimente uscate si
ingestia de lichide permisa intre mese;
 stimulam bautul lichidelor si umezim mucoasa bucala cu apa
inaintea inghitirii;
 educam pacientul in privinta regimului dietetic pentru a
preveni confuziile;
 asiguram suport psihologic pacientului si moral familiei;
 evaluam nivelul de constienta al pacientului si instituim masuri
de siguranta pentru cei cu afectiuni psihice;
 administram solutiile hipertone saline prescrise (NaCl-3%) cu
respectarea ritmului de flux;
 administrarea in ritm rapid de solutii hipertone, pot cauza
urmatoarele complicatii:

- tulburari neurologice;
- hipernatremie;
 - infiltratii;
- infectii.
 reprezinta cresterea concentratiei de sodiu seric peste 150
Hipernatremia mEq/ l, iar clorul este de asemenea cu valori crescute;
 cauze:
- ingestie masiva de sare prin obisnuinte alimentare;
- administrarea de solutii hipertone in ritm rapid;
- administrarea excesiva de solutii saline;
- hipersecretie suprarenala de aldosteron;
- intoxicatie cu sare;
- alimentatie prin sonda nazo-gastrica
- hipohidratare cu apa (deshidratare);
- ingestia de apa de mare;
- insuficienta cardiaca;
- insuficienta renala acuta/cronica;
- dializa extrarenala.
 uneori edeme
Manifestari,  mucoase uscate;
semne si  senzatia de sete intensa;
simptome  congestia fetei (hiperemie);
 tahicardie;
 diureza crescuta
 hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca;
 agitatie cu grad de exacerbare pana la convulsii;
 stare confuzionala;
 hemoragii cerebrale.
 monitorizam functiile vitale si efectuam examenele de
Atitudini si laborator, indicate de medic;
abilitati  aplicam restrictia ingestiei de sodiu;
 in functie de gradul hipernatremiei, reducem ingestia de sodiu;
 educam pacientul si familia privind importanta aportului scazut
de sodiu;
 masuram zilnic ingestia si eliminarea;
 administram diureticele prescrise;
 asiguram aport hidric corespunzator unei diureze crescute;
 asiguram suport psihologic pacientului si intervenim pentru
diminuarea starilor de agitatie;
 cream un mdiu de siguranta in caz de convulsii pentru
mentinerea integritatii fizice a pacientului;
 educam si stabilim impreuna cu pacientul ratia de lichide pe
24 h;
POTASIUL  constituie un important cation al lichidului intracelular;
 concentratia normala a potasiului in fluidul intracelular este de
3,5-5,0 mEq/ l fiind reglata de rinichi;
 afectarea echilibrului de postasiu, are implicatii directe asupra
activitatii neuromusculare;
 scaderea concentratiei de potasiu = hipopotasemie;
 cresterea concentratiei de potasiu = hiperpotasemie.

 reprezinta scaderea concentratiei potasiului seric sub 3,0

Hipopotasemie mEq/l;
 cauze:
- varsta, inanitie, anorexie;
- varsaturi si alte pierderi acute gastro-intestinale;
- folosirea abuziva de diuretice;
- diaree, acidoza diabetica.
- boala Cushing;
- tratament prelungit cu corticoizi;
- diluarea conpartimentului intravascular prin perfuzii
neadecvate.
 Examen de laborator pe langa nivelul redus de potasiu pun in
evidenta:
- bicarbonat crescut;
- dioxid de carbon crescut;
- alcaloza severa de deficit.

 oboseala fizica instalata frecvent;

Manifestari,  rezistenta musculara scazuta;
semne si  scaderea poftei de mancare;
simptome  pierderea vioiciunii intelectului;
 sensibilitate la raceala;
 preferinta pentru hrana calda in locul deserturilor reci;
 predispozitie la constipatie;
 sensibilitate crescuta la boala;
 senzatia de rece pentru extremitati (mainile si picioarele);
 greata;
 vindecare lenta, greoaie a zgarieturilor si taieturilor;
 mancarime de piele, carcei in muschi;
 in timpul somnului carcei mai ales in muschii picioarelor;
 odihna si somn deficitar prin stare de disconfort;
 scaderea peristaltismului pana la ileus (ocluzie intestinala)
  cu cat inaintam in varsta ratia zilnica de potasiu trebuie sa
Atitudini si creasca;
interventii  in general trebuie sa ingeram de doua ori mai mult potasiu de
cat sodiu sub forma de: miere, zarzavaturi si fructe (mere,
afine, artei iute, must de struguri, banane, spanac, piersici,
caise etc);
 administram tratamentul pentru acoperirea deficitului de
potasiu pe cale orala si intravenoasa;
 administrarea intravenoasa a potasiului, sub forma de fiole de
10 ml sau solutie perfuzabila 25,63%, se efectueaza cu
prudenta (vezi solutii intravenoase si perfuzabile);
 monitorizam aritmiile cardiace si aducem la cunostinta
medicului orice schimbare;
 pentru prevenire ocluziei intestinale, monitorizam sunetele
intestinale;
 determinam cu exactitate ingestia si excretia.

 reprezinta cresterea concentratiei potasiului in plasma, peste

Hiperpotasemi limitele normale – 200 ml sau 5 mEq / l;
a  cauze:
- aport crescut prin perfuzii rapide;
- stare de deshidratare severa;
- anorexie grava (scaderea marcata sau pierderea
apetitului);
- insuficienta renala;
- insuficienta cortico-suprarenala acuta;
- arsuri si traumatisme;
- hemoliza si acidoza;
 hemoliza = distrugerea eritrocitelor cu eliberarea
hemoglobinei;
 acidoza = tulburarea echilibrului acido-bazic, cu predominenta
aciditatii;

 puls bradicardic si neregulat;

Manifestari,  crampe abdominale;
semne si  greata, iritabilitate, confuzie mintala;
simptome  hiperactivitate intestinala (diaree);
 slabiciune si oboseala;
 abolirea reflexelor ostrotendinoase, distensie abdominala;
 aritmii cardiace severe;
 pasestezii = senzatia anormala de piscaturi, furnicaturi;
 examenele de laborator pun in evidenta, cresterea masei
sangvine, iar potasiul are valori peste 5,5 mEq/l ;
Atitudini si  educam pacientul cu privire la consumul excesiv de alimente,
interventii fructe si zarzavaturi bogate in potasiu;
 combatem greata si crampele abdominale;
 asiguram un mediu si climat adecvat starii pacientului
(posibilitati de miscare);
 asiguram monitorizare cardiaca (pentru aritmii cardiace
severe);
 efectuam tratamentul pentru corectarea dezechilibrului:
- perfuzii de glucoza si insulina;
- perfuzii cu bicarbonat de sodiu.
 acestea scad nivelul de potasiu prin usurarea patrunderii
acestuia in celula;
 in cazurile grave se recurge la hemodializa sau dializa
peritoneala.
 EXEMPLE DE SOLUTII INTRAVENOASE SI
SOLUTII PERFUZABILE

14.10 Exemple de - rata de flux a perfuziei este fixatå de cåtre medic

solu¡ii intravenoase - calcularea ratei de flux a perfuziilor:
¿I solu¡ii - picåturi/minut= volumul total x picåturi (ml)/timpul total de
perfuzabile: infuzie în minute

solu¡ie izotonå= aceea¿i concentra¡ie cu lichidul organismului

 din ¡arå (plasma)
solu¡ie hipotonå= concentra¡ie mai scåzutå decât lichidul
organismului
solu¡ie hipertonicå= concentra¡ie mai mare decât lichidul
organismului
exemple de fiole injectabile:
 clorurå de sodiu
- fiole con¡inând solu¡ie apoaså hipertonicå injectabilå: 10% ¿I
20% de clorurå de sodiu
- mod de administrare: 1-2 fiole, în injec¡ii sau perfuzii i.v., la
copii este de preferat concentra¡ia de 10% (10-20 ml, strict i.v.,
lent)
 fructozå
- fiole con¡inând solu¡ie apoaså injectabilå de fructozå 20%
- mod de administrare: pânå la 2000-3000 ml/24 ore, în perfuzie
venoaså lentå
 glucozå
- fiole con¡inând solu¡ie apoaså injectabilå 20%, 33%, 40% de
glucozå
- mod de administrare: 100-300 ml/zi, în injec¡ii strict
intravenoase (paravenos provoacå necrozå), foarte lent
 gluconal de Ca
- fiole con¡inân d solu¡ie apoaså injectabilå 10% de gluconat de
calciu ¿I levulinat de calciu
- mod de administrare: adul¡i 10 ml/zi, în injec¡ii intramusculare
sau intravenoase lente; în hemoragii: 10 ml, de 2-3 ori/zi; copii
6-30 luni: 2-5ml/zi, dupå vârstå; 30 luni - 15 ani: 5-10 ml, dupå
vârst
 lactat de K:
- solu¡ie 25,63% pentru perfuzii
- fiole de 10 ml con¡inând 20 miliechivalen¡i de K+ ¿I 20
miliechivalen¡i de lactat
- mod de administrare: pentru ob¡inerea unei solu¡ii perfuzabile
M/6, care se poate utiliza, con¡inutul unei fiole se dilueazå (cu apå
distilatå sau cu solu¡ie de glucozå 5%) pânå la un volum de 125
ml. Compensarea potasiului pierdut se începe dupå corectarea
par¡ialå a acidozei, la un filtrat renal de peste 20 ml/orå ¿I la
electrocardiogramå normalå.
- de obicei, injectarea intravenoaså este necesarå în acidoza
diabeticå ¿I în cazurile cu pierderi acute gastrointestinale. ¥n
aceste cazuri, 100-150 miliechivalen¡i de potasiu (pânå la 1 litru
de solu¡ie M/6 pe zi) constituie o cantitate suficientå ¿I care poate
fi administratå în condi¡ii de securitate destul de mare.
 lactat de Na:
- solu¡ie 11,2 % pentru perfuzii
- fiole de 20 ml con¡inând 20 de miliechivalen¡i de Na+ ¿I 20 de
miliechivalen¡i de lactat.
- mod administrare: solu¡ia dintr-o fiolå se dilueazå (cu apå
distilatå sau cu solu¡ie de glucozå 5%) pânå la un volum de 125
ml. ¥n aceastå dilu¡ie solu¡ia este M/6, izotonicå cu sângele. ¥n
acidozele moderate, corectarea dezechilibrului acidobazic se poate
începe ¿I cu lactat (în acidozele mai intense se administreazå întâi
bicarbonat , în cele severe utilizându-se, uneori, chiar o solu¡ie
hipertonicå). Cantitatea perfuzatå în primele 24 de ore se
regleazå astfel încât HCO3- seric så creascå pânå la aproximativ
18 miliechivalen¡i la litru. Nu se recomandå o corectare totalå
prea timpurie a acidozei, pentru a nu accepta eventuala alcalozå
repiratorie posibilå în timpul revenirii din acidozå cu deple¡ie
potasicå. Deficitul sodic restant se corecteazå prin injectare de
clorurå de sodiu.
 multiglutin
- fiole con¡inând solu¡ie apoaså injectabilå de:
glutamat de sodiu 2,120 g
glutamat de potasiu 0,040 g
glutamat de calciu 0,0365 g/10 ml
-mod de administrare: 5-10 fiole/zi, administrate în injec¡ie sau
perfuzie venoaså, diluat cu solu¡ie glucozatå izotonicå.
 aspatofort
- fiole de 10 ml con¡inând 0,250 g dl-aspartat de sodiu ¿I o,125 g
vitamina B6 (clorhidrat de piridoxinå)
- mod de administrare: în afectarea parenchimului hepatic, se
administreazå în perfuzie venoaså lentå (2 fiole în decurs de 1
orå), doza zilnicå de aspartat de sodiu fiind de 1 g (de 2 ori 2
fiole, care se dilueazå cu 300 ml solu¡ie de glucozå 5%).
Preparatul poate fi administrat¿i în injec¡ii lente intravenoase.
Doza zilnicå de 1 g (4 fiole) se va injecta în 2 reprize; durata
medie a tratamentului este de 21 de zile. Acela¿i mod de
administrare ¿I aceea¿i posologie sunt indicate în hepatoprotec¡ie
la neoplazici trata¡i chimioterapeutic. ¥n hiperamoniemie,
perfuziile sau injec¡iile i.v. se pot repeta de 2-4 ori pe zi, în func¡ie
de nivelul amoniemiei ¿I de starea clinicå a bolnavului. La nevoie
doza zilnicå de asparta de sodiu poate fi måritå pânå la 3-4 g (12-
16 fiole).
 ser fiziologic
- fiole con¡inând solu¡ie apoaså injectabilå izotonicå 9%o de
clorurå de sodiu (0,09 g/fiolå).
- mod de administrare: injec¡ii intramusculare, subcutanate,
intravenoase (100-250 ml) sau în perfuzie (500-1000 ml).
exemple de solu¡ii perfuzabile:
 argininå sorbitol
Compozi¡ie: un flacon con¡ine 12,5 g clorhidrat de
argininå, 25 g sorbitol ¿I apå distilatå pânå la 250 ml.
- mod de administrare: preparatul se administreazå în perfuzie
venoaså câte 10-20 ml/Kg/zi, cu ritm de 40 de picåturi pe minut,
fårå a depå¿i 200 ml/orå.
- doza zilnicå este de 500-1000 ml.
 dextran 40-
- este un polimer al glucozei, cu greutatea molecularå medie de
40.000 (peste 90% din moleculele sale au greutatea molecularå
cuprinså între 10.000 ¿I 80.000), care se ob¡ine, prin hidrolizå
controlatå, din dextranul nativ, produs de bacteria Leuconostos
mesenteroides pe un substrat de zaharozå
- dextran 40 este prezentat în formå de solu¡ie 10% în clururå de
sodiu 0,9%sau în glucozå 5%. Ambele solu¡ii sunt izotonice cu
sângele prin con¡inutul în substan¡e cristaloide.
- mod de administrare:
1. ªoc, arsuri, embolie gråsoaså, pancreatite, peritonite,
ileus paralitic: se perfuzezå i.v.ini¡ial o cantitate de 500-1000 ml
în decurs de 30-60 minute, urmatå de încå 500 ml în cursul
acelea¿i zile, continuându-se cu 500 ml/zi timp de 5 zile.
2. Tromboze, tromboflebite, gangrenå iminentå, ulcus
cruris, boala Raynaud: în prima zi se perfuzeazå i.v. 1000 ml în
decurs de 4-6 ore, iar în zilele urmåtoare câte 500 ml în decurs de
4-6 ore; durata totalå a tratamentului este de 2 såptåmâni.
3. Chirurgia vascularå ¿I plasticå: imediat înainte de
interven¡ie se perfuzeazå i.v.500 ml în decurs de 30-60 minute,
administrându-se încå 500 ml intraoperator. Postoperator se mai
perfuzeazå 500 ml în 4-6 ore, administrându-se apoi zilnic câte
500 ml (în 4-6 ore) timp de 2 såptåmâni.
4. Interven¡ii “pe cord deschis”: se adaugå 10-20 ml de
Dextran 40/kilocorp (1-2 g de dextran) la lichidul de perfuzie;
concentra¡ia lui în lichid nu trebuie så depå¿eascå 2%.
¥n perioada postoperatorie, se administreazå câte 500 ml
în 30-60 de minute timp de 5 zile.
 dextran 70 este un polimer al glucozei cu greutatea
molecularå medie de 70.000 (peste 90% din moleculele
sale au greutatea molecularå cuprinså între 25.000 ¿I
125.000), care se ob¡ine, prin hidrolizå controlatå, din
dextranul nativ, produs de bacteria Leuconostoc
mesenteroides pe un substrat de zaharozå.
- dextran 70 este prezentat în solu¡ie 6% în clorurå de sodiu
0,9% sau glucozå 5%. Ambele solu¡ii sunt izotonice cu sângele
prin con¡inutul în substan¡e cristaloide.
- mod de administrare:
- in ¿ocul hipovolemic se perfuzeazå i.v. o dozå ini¡ialå de 500-
1500 ml de Dextran 70, reglându-se viteza perfuziei în func¡ie de
starea bolnavului. ¥n ¿ocul grav se poate låsa la început
preparatul så curgå liber, iar apoi viteza se stabile¿te în func¡ie de
efectul asupra tensiunii arteriale, afrecven¡ei pulsului ¿I a
hematocritului (acestea nu trebuie så scadå sub 25%).
 glucoza - valoare caloricå:
solu¡ie 5% (izotonå) 200 cal/l
solu¡ie 10% (hipertonicå) 400 cal/l
solu¡ie 20% (hipertonicå) 800 cal/l
solu¡ie 33% hipertonicå 1320 cal/l
solu¡ie 40% (hipertonicå) 1600 cal/l
- mod de administrare:
- solu¡ie izotonå (5%) se poate administra subcutanat, intravenos
sau intrarectal, cea mai uzitatå fiind calea intravenoaså.
- solu¡ie de glucozå 5% se administreazå în perfuzie venoaså
lentå, în cantitate de aproximativ 1 litru în 24 de ore, viteza
perfuziei fiind de 240-400 ml/orå (60-100 picåturi/minut).
- solu¡iile hipertonice 10% ¿I 20% se administreazå de asemenea
în cantitate de 1 litru în 24 ore, viteza perfuziei variind între 200-
300 ml/orå (50-70 de picåturi/minut).
- solu¡iile hipertonice 33% ¿I 40% se perfuzeazå lent, în cantitate
de cel mult 500 ml/24h, cu o vitezå de 80-180 ml/orå (20-50
picåturi/minut).
- pentru a preveni efectul glucozei fiecare solu¡ie de glucozå 5%,
10%, 20 % se va “tampona” cu insulinå la pacientul cu valori
normale ale glicemiei
Glucozå 5% 10% 20%
250 ml
insulinå 2,5 ui 5 ui 10 ui
500 ml
insulinå 5 ui 10 ui 20 ui

la pacientul cu diabet
Glucozå 5% 10% 20%
250 ml
insulinå 6 ui 12 ui 24 ui
500 ml
insulinå 12 ui 24 ui 48 ui
 manitol
- mod de administrare:
Intravenos sub formå de perfuzie.
- la adul¡i: 250 ml/zi manitol 20% cu un ritm de 40
picåturi/minut; 500 ml/zi manitol 10% cu un ritm de 60-70
picåturi/minut.
- la copii: 10 ml/kg/zi manitol 10% cu un ritm de 10-15
picåturi/minut pentru 10 kg corp.
ATENºIE !
 preparatul se administreazå sub controlul diurezei ¿I al
electroli¡ilor serici.
 se impune pruden¡a la bolnavii cu insuficien¡å cardiacå.
 este obligatorie încaålzirea sacului cu Manitol 20% când
acesta prezintå cristale pânå la dispari¡ia cristalelor -
solu¡ia este suprasaturatå.
 metronizadol solu¡ie 0,5%
- solu¡ie perfuzabilå con¡inând: tipul A 0,500 g metronizadol.
5,47250 g glucozå farmaceuticå, 0,02587 g clorurå de sodiu.
0,2487 g acid clorhidric 0,1 N ¿i apå distilatå la 100 ml; tipul B
0,500 g metronizadol, 0,780 g clorurå de sodiu ¿i apå distilatå la
100 ml.
- mod de administrare:
- adul¡i ¿i copii peste 12 ani, intravenos prin perfuzie 100 ml
solu¡ie (0,500 g metronizadol) în curs de 40-60 minute, la un
interval de 6-8 ore. ¥n func¡ie de caz se va utiliza formula A sau
B a preparatului.
- produsul poate fi diluat cu ser fiziologic sau dextrozå 5%
- durata unei cure este de 7-10 zile ¿i numai în cazuri deosebite
pânå la 14 zile calea perfuzabilå fiind înlocuitå imediat ce este
posibil cu administrarea oralå sau rectalå a produsului.
 solu¡ie de clorurå de sodiu 0,9%
- solu¡ie perfuzabilå
- un sac de PVC atoxic, apirogen, con¡ine 250 ml, respectiv 500
ml ¿I 1000 ml, de solu¡ie apoaså 0,9% de clorurå de sodiu (3,54
g de Na/I = 154 mEq ¿I 5,46 g Cl-/I= 154 mEq.
- mod de administrare:
- solu¡ia se perfuzeazå lent intravenos (40-60 de picåturi/minut),
în cantitate de 100-1000 ml/24h, în func¡ie de balan¡a
hidroelectroliticå.

ATENºIE ! :
 administrarea unei cantitå¡i de solu¡ie de clorurå de sodiu
care este în exces fa¡å de nevoile de apå ¿I sare ale
organismului, de asemenea perfuzarea cu o vitezå care
depå¿e¿te capacitatea de acomodare a func¡iei circulatorii
a pacientului poate determina edeme (în cazuri extreme-
edemul pulmonar acut) sau fenomene clinice de tipul
insuficien¡ei cardiace congestive.
 solu¡ie RINGER
- compozi¡ie: 1000 ml con¡ine:
clorurå de sodiu 8,6 g
clorurå de calciu x 6 H2O 0,5 g
clorurå de potasiu 0,3 g
apå distilatå pânå la 1000
ml
- mod de administrare: în perfuzie intravenoaså lentå (60-70
picåturi/minut), la adul¡i în dozå de 500-1000 ml, iar la copii în
func¡ie de vârstå ¿I greutate corporalå.
- la administrarea injec¡iilor intravenoase sau solu¡iilor perfuzabile
vom controla (în mod obligatoriu):
- aspectul solu¡iei= trebuie så fie limpede ¿I så nu con¡inå
particule solide în suspensie
- etan¿eitatea sacului= prin comprimarea acestuia
- încadrarea în termenul de valabilitate
- sacii PVC sau flacoanele al cåror con¡inut nu a fost epuizat la
prima administrare sau cele cu dopul perforat nu se refolosesc
- perfuzia trebuie efectuatå cu tubulaturå nouå, sterilå,
apirogenå, prevåzutå cu filtru ¿I încadratå în termenul de
valabilitate
- tubulatura poate fi schimbatå la cel mult 72 de ore
- locul de perfuzie trebuie schimbat la cel mult 72 de ore altfel
apare riscul infec¡iilor sau flebitei locale
- pentru påstrarea “venei deschise” folosim în cazul cateterelor,
flutura¿elor, branulelor un mic cåpåcel de plastic cu conectarea în
capul acestora.
- acest cåpåcel îl curå¡åm zilnic dupå fiecare utilizare cu heparinå
10 ui/ml sau solu¡ie clorurå de sodiu normalå
 CAPITOLUL VIII

NEVOIA DE A ELIMINA

Definitie, scop, generalitati (Florian Chiru)….

Conditii determinante pentru satisfacerea nevoii(Florian Chiru)…
Eliminare normala (Florian Chiru)….
Eliminare deficitara (Florian Chiru)….
- Eliminare renala ….
- Eliminare de fecale…..
- Varsaturile……
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)
 NEVOIA DE A ELIMINA


Definiţie: eliminarea reprezintĺ proprietatea organismului de a se degaja de
substanˇele inutile precum żI de alte substanˇe de dezasimilaˇie
nefolositoare.

Scop żI procesul de eliminare a deżeurilor de dezasimilaˇie este un proces
generalitĺˇi: complex cu componente fizice, chimice, endocrine żI neuronale.

mecanismul de eliminare este realizat de:
- rinichi żI tubul digestiv
- aparatul circulator
- aparatul respirator
- ficatul żI tegumentul
- glandele de secreˇie internĺ
toate coordonate de activitatea sistemului nervos

principala funcˇie a rinichiului constĺ în formarea urinii -mecanism
complex de filtrare la nivelul glomerurilor żI de reabsorˇie żI
secreˇie la nivelul tubilor - care asigurĺ epurarea organismului de
substanˇe toxice

formarea urinii= mecanism complex de filtrare la nivelul
glomerurilor żI de reabsorˇie żI secreˇie la nivelul tubilor

prin filtrare glomeruralĺ se formeazĺ urina primitivĺ = 150 l/24 h
din filtrarea a 1500 l/plasmĺ

la nivelul tubilor se formeazĺ urina definitivĺ 1500= 1500 ml/24 h
(se reabsoarbe cea mai mare parte a filratului glomerural pentru
substanˇe utile żI în cantitate micĺ substanˇe toxice

substanˇele utile sunt eliminate atunci când concentraˇia lor
sanguinĺ depĺżeżte limitele fiziologice (substanˇe cu prag = apa,
glucoza, NaCl, dicarbonaˇi)

substanˇele toxice sunt substanˇe fĺrĺ prag, eliminarea lor urinarĺ
fĺcându-se imediat ce apar în sânge

în afarĺ de formarea żI eliminarea urinii (funcˇie excretoare)
rinichiul prin eliminarea de acizi, cruˇarea bazelor, menˇinerea
pH-ului (funcˇie de menˇinere a echilibrului acido-bazic), mai
asigurĺ żI constanˇa presiunii osmotice a plasmei
eliminând/reˇinând în funcˇie de necesitĺˇi apa żI diferiˇi
electroliˇi (funcˇie de menˇinere a echilibrului osmotic.

pânĺ la expulzarea materiilor fecale prin actul fiziologic al
defecaˇiei, întreg tubul digestiv participĺ la formarea bolului
alimentar prin funcˇiile motoare secretoase żI de absorbˇie

gura constituie porˇiunea iniˇialĺ a aparatului digestiv având pe
lângĺ alte funcˇii żI rolul de masticaˇie pentru formarea bolului
alimentar.

faringele conduce bolul alimentar cĺtre esofag

prin reflexul de deglutiˇie bolul alimentar trece din faringe în
esofag care face legĺtura dintre faringe żI stomac

prin coordonare nervoasĺ bolul alimentar ajunge în stomac datoritĺ
 deschiderii sfincterului cardiei care are żI rolul de a oprii refluarea
conˇinutului gastric în esofag

din punct de vedere fiziologic stomacul recepˇioneazĺ alimentele,
le frĺmântĺ (funcˇie motoare), le amestecĺ cu sucul gastric żI le
evacueazĺ în duoden

la nivelul duodenului chimul alimentar sosit din stomac începe sĺ
se amestece cu sucul duodenal, bila żI sucul pancreatic

în urmĺtoarele douĺ componente ale intestinului subˇire jejun żI
ileon, prin funcˇia motoare conˇinutul intestinal este frĺmântat żI
amestecat (miżcĺri pendulare) żI propulsat (miżcare peristaltice)

activitatea secretoare żI de absorˇie la acest nivel este foarte
intensĺ prin elaborare de fermenˇi cu rol în digerarea proteinelor,
a acizilor nucleici (erepsina, nucleotitaza) scindarea grĺsimilor
neutre (lipaza intestinalĺ) żI digerarea glucidelor pânĺ la
monozoharide (dizaharidele)

datoritĺ vilozitĺˇilor intestinale funcˇia de absorˇie se exercitĺ pe o
suprafaˇĺ foarte mare

fiziologic intestinul gros prin motricitate asigurĺ înaintarea bolului
fecal (contracˇii peristaltice segmentare żI contracˇii masive)

funcˇia de secreˇie a intestinului gros se rezumĺ la mucus, îar
funcˇia de absorˇie este mai redusĺ (se absorb apĺ, sĺruri,
vitamine, glucozĺ, substanˇe medicamentoase)

bolul fecal se adunĺ în sigmoid; trecerea materiilor fecale în rect
duce la expulzarea lor prin defecaˇie

flora intestinalĺ joacĺ un rol extrem de important în fiziologia żI
patologia aparatului digestiv.

CONDIşII DETERMINANTE PENTRU

SATISFACEREA NEVOII

Condiˇia vârsta:

biofiziologicĺ: constituie unul din principalii factori pentru:
- digestie bucalĺ
- deglutiˇie, digestie gastricĺ
- digestie intestinalĺ, absorˇia intestinalĺ
- fiziologia intestinului gros
- fiziologia aparatului excretor
- starea dentiˇiei pentru masticaˇie
- controlul asupra sfincterelor
- nevoile alimentare pentru creżtere żI dezvoltare
- necesar de alimente żI lichide

la copii controlul eliminĺrilor este obˇinut dupĺ 2 ani.

procesul de îmbĺtrânire afecteazĺ ambele eliminĺri în special cea
 urinarĺ
dieta:

componentele alimentare ingerate determina prin cantitate,
calitate, metabolismul żI procesul de dejecˇie

alimentele proaspete bogate în elemente nutritive de bazĺ,
vitamine esenˇiale sĺruri minerale, formeazĺ cât mai puˇine
deżeuri cu favorizarea eliminĺrii intestinale żI vezicale
activitatea:

activitatea żI exerciˇiile fizice fortificĺ organele digestive,
randamentul muscular, activitatea organelor excretoare (scade
volumul urinii prin transpiraˇii abundente)

lipsa exerciˇiilor fizice sau a activitĺˇilor care intereseazĺ toate
pĺrˇile corpului ca de exemplu în profesiile sedentare, conduc la
apariˇia problemelor în eliminare în special pentru eliminarea
intestinalĺ.
consum de alcool:

etilismul constituie una dintre cauzele incontinenˇei urinare
stare de sĺnĺtate:

în cadrul condiˇiei biofiziologice, tulburĺrile apĺrute la nivelul
diverselor aparate, influenˇeazĺ satisfacerea nevoii:

tulburĺri endocrine (hipotiroidism= scĺderea secreˇie
glandei tiroide; diabet, obezitate)

afecˇiuni cardiace sau respiratorii

modificĺri fiziologice ale aparatului digestiv

tulburĺri ale aparatului excretor

modificĺri senzoriale

tulburĺri ale cĺilor urinare

afectarea mobilitĺˇii

afecˇiuni neurologice

afecˇiuni psihice

diminuarea/incapacitatea deglutiˇiei

deshidratare, malnutriˇie

dureri la micˇiune żI defecaˇie (infecˇii, hemoroizi)

hipo/hipertonia musculaturii în special abdominalĺ

hipertrofia prostatei la bĺrbaˇi, etc.
medicamente:

consumul anumitor medicamente sau dependenˇa de anumite
medicamente determinĺ modificĺri la nivelul eliminĺrilor:

antiacide, anticolinergice

laxative, diuretice

sedative

relaxante musculare


Condiˇie anxietatea, stresul, emoˇiile puternice, stĺrile conflictuale cauzeazĺ
psihologicĺ: modificĺri privind eliminarea urinarĺ żI intestinalĺ atât din punct de
vedere al frecvenˇei, calitĺˇii cât żI al cantitĺˇii

jena, pudoarea, novoia de intimitate influenˇeazĺ în mod direct
ritmul żI randamentul eliminĺrilor
 
depresiile, demenˇele afecteazĺ negativ automatismul eliminĺrilor
prin lipsa de interes sau deficit de orientare, memorie żI control
sfincterian

afecˇiunile psihologice includ componenta de farmaco-
dependenˇĺ pentru diuretice żI laxative a individului

Condiˇie socio- educaˇia żI cultura sunt pentru fiecare individ elementele care îl
culturalĺ: determinĺ sĺ respecte:

igiena żI controlul eliminĺrilor

orarul eliminarilor

controlul żI profilaxia stĺrii de sĺnĺtate

normele de igienĺ elementarĺ

menˇinerea salubritĺˇii

motivaˇie pentru eliminare

obiceiuri de igienĺ personalĺ żI de eliminare

respectarea normelor sociale privind organizarea żI
salubritatea locurilor publice

ELIMINAREA NORMALĹ


Diureza: procesul de formare żI eliminare a urinei de cĺtre żI din organism
în decursul a 24 h.

URINA: urina este o soluˇie apoasĺ în care sunt dizolvate diferitele
substanˇe provenite din plasma sanguinĺ, sĺruri minerale, produżi
finali ai metabolismului intermediar żI substanˇe introduse
incidental în organism/medicamente


Micˇiunea: act reflex aflat sub control cortical de eliminare a urinei

actul micˇiunii este declanżat de 5-6 ori pe 24 h prin creżterea
presiunii intravezicale (volumul de acumulare pentru vezicĺ ajunge
la 300-400 ml dar dacĺ individul nu consimte la actul micˇiunii
poate creżte pânĺ la 700 ml cu senzaˇie imperioasĺ de micˇiune
însoˇitĺ de durere)

actul micˇiunii poate fi declanżat żI voluntar chiar dacĺ presiunea
din vezica urinarĺ nu este maximĺ prin contracˇia musculaturii
abdominale

Cantitatea de variazĺ în funcˇie de sex żI vârstĺ:

urinĺ: nou nĺscut: 50-300 ml/24h

copii: 500-1200 ml/2h

femei 1000-1400 ml/2h

bĺrbaˇi: 1200-1800 ml/24h

volumul urinar scade/creżte proporˇional cu cantitatea de lichide
ingerate, cantitatea de lichide eliminate pe alte cĺi (transpiraˇie,
scaun, respiraˇie, evaporare).

Densitate: 1015-1022 în raport cu cantitatea de apĺ żI sĺruri ingerate

este stabilitĺ dupĺ ingestia unei cantitĺˇi mari de lichide żI este
scĺzutĺ în aport insuficient de lichide.

Reacˇia: użor acidĺ cu valorile pH-ului între limitele extreme de 4,5-8
 
urina devine alcalinĺ când alimentaˇia este bogatĺ în vegetale żI
acidĺ prin creżterea concentraˇiei acizilor sulfuric żI fosforic
proveniˇi din degradarea proteinelor
Culoarea: 
użor gĺlbuie datoritĺ pigmentului numit urocrom

culoarea devine mai pronunˇatĺ cu cât urina este mai concentratĺ

Mirosul: miros caracteristic asemĺnĺtor cu cel al bulionului żI cu cât urina
este mai veche are miros de amoniac datoritĺ descompunerii
ureei prin activitatea enzimaticĺ a microbilor

Aspectul: clar, transparent

SCAUN: materiile fecale reprezintĺ resturile alimentare din procesul de
digestie formate din apĺ 60-65%, substanˇe minerale żI
substanˇe organice, eliminate din organism prin defecaˇie.

Defecaˇia: act reflex complex aflat sub control cortical care se produce ritmic
odatĺ la 24 h

la nou nĺscut reflexul de defecaˇie nu se aflĺ sub control cortical

la adult sfincterul anal extern este supus voinˇei

dacĺ individul nu consimte la actul de defecaˇie sfincterul anal nu
se deschide, sfincterul anal intern se contractĺ, miżcĺrile
peristaltice ale sigmoidului sunt inhibate żI reflexul de defecaˇie
împiedicat

Cantitatea: 150 - 250 g materii fecale

depinde de cantitatea żI calitatea alimentelor consumate, gradul
lor de digestie, intensitatea proceselor de absorˇie żI de viteza
tranzitului intestinal.

Consistenˇa: pentru scaunul normal este pĺstoasĺ, omogenĺ.

Forma: cilindricĺ de lungime variabilĺ żI diametru de 3-5 cm.
Culoarea: 
brunĺ datoritĺ unui derivat al bilirubinei numit stercobilinĺ

alimentele consumate determinĺ intensitatea culorii (regim lactat=
culoare galbenĺ; regim carnat= culoare brunĺ închis).

Mirosul: variazĺ în funcˇie de procesele de fermentaˇie żI putrefacˇie din
intestinul gros, ca żI de condiˇiile fiziologice.

consistenˇa scaunului determinĺ penetrabilitatea mirosului
(scaunele dure miros mai puˇin).

TRANSPIRAşIA dupĺ rinichi żI tubul digestiv tegumentul (pielea) are rol în
: excreˇia diferitelor substanˇe din organism prin intermediul
glandelor sudoripase.

produsul de secreˇie al glandelor sudoripare este sudoarea.

Sudoarea: soluˇie apoasĺ formatĺ din 99% apĺ żI 1% substanˇe solubile
(sĺruri minerale=NaCl, Kcl); substanˇe organice azotate (uree,
creatininĺ, acid uric, aminoacizi), acid lactic, acizi grażi volatili, etc.

Cantitate: 200 ml în 24 h în condiˇii medii de temperaturĺ, umiditate żI efort
fizic.

în condiˇii de temperaturĺ ridicatĺ żI efort fizic deosebit secreˇia
sudoralĺ creżte;

zilnic se eliminĺ prin sudoare 0,20 g de azot neproteic care poate
creżte pânĺ la1g (rol minor).

Reacˇia: secreˇie acidĺ pH= 3,9 - 5,6
 
conˇinutul glandelor merocrine este vĺrsat în afara folicolului
polisebaceu

glandele holomerocrine situate la nivelul regiunii axilare,
perimamelonare żI pubiene au secreˇie alcalinĺ żI îżi varsĺ
conˇinutul în apropiere de orificiul glandelor sebacee.

Miros: variabil în funcˇie de dietĺ, climat, activitate, îmbrĺcĺminte, vârstĺ,
sex żI obiceiurile igienice ale individului.

AER cu fiecare inspiraˇie normalĺ se introduce în plĺmân o cantitate de
RESPIRAT: 500 cm3 de aer care este eliminatĺ prin expiraˇie.

odatĺ cu expiraˇia are loc żI excreˇia apei prin vaporizare finĺ la
nivelul plĺmânilor= perspiraˇie.

componenˇa aerului expirat:

H = 74%

CO2= 16%

H2O= 7%

CO3= 3%

MENSTRA: scurgere fiziologicĺ temporarĺ żI periodicĺ de sânge de origine
uterinĺ prin vagin.

Ritm: survine periodic la 25 - 31 de zile la femeie, în perioada de
activitate genitalĺ de la pubertate pânĺ la menopauzĺ.

în timpul sarcinii se întrerupe temporar .

intervalul între douĺ menstruaˇii defineżte ciclul menstrual.

Duratĺ: 3-5 zile

Aspect: sânge amestecat cu mucus żI rĺmĺżiˇe tisulare (detritus celular).

Culoare: rożu brun închis la început, apoi sangvinolent deschis.

Cantitate: 50-200 g cu miros neplĺcut żI jenĺ fiziologicĺ, disconfort în
perioada evoluˇiei.

ELIMINARE DEFICITARĹ

ELIMINARE RENALĹ


Manifestari, simptomele funcˇionale relevante pentru afectarea aparatului
semne si renal sunt:

simptome tulburĺrile diurezei

durerea

tulburĺri în emisiunea urinii

tulburĺrile de micˇiune

hematuria (sânge în urinĺ)

piuria (puroi în urinĺ)

modificĺrile de culoare, aspect, reacˇie, densitate.
durerea:

durere lombarĺ spontanĺ uni/bilateralĺ care poate varia de la o
simplĺ jenĺ în lombe pânĺ la durere de intensitate crescutĺ
asemĺnĺtoare celor de la nażtere (colicĺ renalĺ).
tulburĺri în emisiunea urinii:

emisiunea urinii este declanżatĺ de senzaˇia de micˇiune.
polakiurie: 
reprezintĺ creżterea anormalĺ a frecvenˇei
micˇiunilor chiar dacĺ cantitatea de urinĺ emisĺ
este de câteva picĺturi.

asupra mucoasei vezicale se exercitĺ acˇiuni
iritative prin procese intravezicale sau de
vecinĺtate ca:

cistite, TBC , neoplasm vezical, calculozĺ vezicalĺ,
afecˇiuni uterine etc.

pe fond nevropatic poate apare
hipererexcitabilitatea mucoasei vezicale.

diabetul zaharat żI insipid, colicile renale etc.,
determinĺ prin excreˇia abundentĺ de urinĺ,
creżterea frecvenˇelor micˇiunilor.
disurie: 
constĺ în durere sau dificultate la micˇiune

apare în caz de obstacole mecanice cu localizare
uretralĺ (stricturi, hipertrofia de prostatĺ), pareze
vezicale sau inflamaˇii acute ale uretrei.
nicturie: 
reprezintĺ inversarea raportului de cantitate de
urinĺ żI emisiuni în timpul zilei faˇĺ de noapte.

în mod normal în timpul somnului nu apare
necesitatea de a urina sau se evacueazĺ cel mult
25% din volumul total pe 24 h.

nicturia poate fi secundarĺ afecˇiunilor care
provoacĺ polakiuria, disuria, poliuria żI cazurilor
de insuficienˇĺ cardiacĺ sau sclerozĺ renalĺ.
retenˇia 
constĺ în incapacitatea vezicii urinare de a-żi
urinarĺ evacua conˇinutul
(ischiuria) 
nu trebuie confundatĺ cu anuria= lipsa secreˇiei
renale

retenˇia de urinĺ poate fi completĺ producându-se
distensia vezicii care poate ajunge pânĺ la ombilic,
bombând în hipograstru= glob vezical (prin
palpare deasupra simfizei pubiene determinĺm
globul vezical în timp ce în anurie vezica rĺmâne
goalĺ.

datoritĺ presiunii crescute din vezicĺ żI lipsa unui
obstacol mecanic sfincterul uretral cedeazĺ żI
urina se evacueazĺ picĺturĺ cu picĺturĺ prin prea
plin, reprezentând ischiuria paradoxalĺ sau
incontinenˇa prin regurgitare).

retenˇia poate fi incompletĺ când pacientul deżi
urineazĺ nu-żi poate goli complet conˇinutul
vezical care se poate infecta rapid.

retenˇia de urinĺ apare în leziuni ale sistemului
nervos, hemoragie cerebralĺ, tetraplegie, stĺri
comatoase, tabes, tumori ale prostatei, calculi
 sau stricturi uretrale, traumatisme medulare, etc.
incontinen- 
reprezintĺ emisia involuntarĺ necontrolatĺ de urinĺ
ˇa urinarĺ care apare în special la copii fĺrĺ un fond organic
(enurezĺ nocturnĺ ), iar la adulˇi în leziuni
vezicale, ale mĺduvei spinĺrii, sistemului nervos
central, sfârżitul accesului de epilepsie, anumitei
infecˇii żI intoxicaˇii grave
tipuri de incontinenˇĺ:

incontinenˇa funcˇionalĺ = incontinenˇĺ
cauzatĺ de limitare de orientare, deplasare,
distanˇĺ mare, vârstĺ.

incontinenˇa lentĺ = presupune
hiporeflectivitate vezicalĺ.

incontinenˇĺ precipitatĺ = presupune
hiperreflectivitate vezicalĺ

incontinenˇĺ prin “prea plin” = emisie
involuntarĺ având vezica urinarĺ prea plinĺ

incontinenˇĺ de efort = pierdere de urinĺ în
timpul unui efort

incontinenˇĺ prin vezicĺ neurogenĺ = cauzate
de accidente vasculare cerebrale sau alte
afecˇiuni cerebrale

incontinenˇĺ totalĺ= emisie imprevizibilĺ de
urinĺ.
Atitudini żI iniˇiem mĺsuri de control żI toaletĺ:

intervenˇii: supraveghem permanent pacientul pentru funcˇiile vitale

pulsul, tensiunea arterialĺ, diureza le urmĺrim zilnic żI le notĺm
grafic în foaia de temperaturĺ

asigurĺm toaleta parˇialĺ żI generalĺ a pacientului

schimbĺm lenjeria de corp żI de pat dupĺ fiecare eliminare dacĺ
este cazul

combatem apariˇia tulburĺrilor trofice cutanate la pacienˇii cu
uremie

recomandĺm purtarea de pampers pentru absorbˇia urinii.

recomandĺm prezervativ urinar pacienˇilor de sex masculin
(acestora li se poate ataża punga de colectare a urinii, eliminând
astfel sondajul)

fig.

Prezervativ urinar

supraveghem apariˇia semnelor generale ca paloare, slĺbire în
greutate, diverse hemoragii

evaluĺm cantitĺˇile de lichide necesare la indicaˇia medicului

combatem atitudinea pacientului żI a familiei pentru a nu se
hidrata, în ideea cĺ acesta nu va mai urina

pentru scurgerea necontrolatĺ a urinei mai ales la femei dupĺ
nażtere, dar żI în timpul tusei, strĺnutului, visului sau al eforturilor
fizice iniˇiem pacientul pentru antrenament regulat al mużchilor
abdominali żI al bazinului

antrenamentul sfincterului vezicii, a muslaturii bazinului va fi
efectuat de mai multe ori pe zi prin contractarea mużchilor żI
menˇinerea contracˇiei cât mai mult timp.

alt exerciˇiu constĺ în întreruperea jetului de urinĺ.
recomandĺm mĺsuri de autoprecˇie:

recomandĺm tehnici de relaxare żI autosugestie în cazul stresului
psiho-social.

recomandĺm sĺ se evite cât mai mult carnea żI mâncĺrurile
condimentate deoarece urina deosebit de acidĺ iritĺ żI mai mult
vezica

recomandĺm renunˇarea la alcool, ceai, cafea, etc.

pentru inflamaˇia vezicii urinare (cistitĺ) recomandĺm împachetĺri
żI comprese cu aburi pe partea inferioarĺ a abdomenului, bĺi calde
de żezut cu o duratĺ de 30 minute żI temperatura apei sĺ nu
depĺżeascĺ 38oC żI ceaiuri cu proprietĺˇi diuretice.

recomandĺm descĺrcarea rinichilor cu ajutorul alimentaˇiei prin
regim sĺrac în proteine compus mai ales din legume proaspete
consumate de preferinˇĺ crude/dovleac crud sau fiert, praz,
pĺtrunjel, sucuri de zmeurĺ, coacĺze)

formĺm deprinderi de eliminare la ore fixe pentru pacient

învĺˇĺm pacientul sĺ adopte poziˇia adecvatĺ, favorabilĺ golirii
completĺ a cezicii

asigurĺm cadrul de intimitate al pacientului żI rĺspundem cu
solicitudine, toleranˇĺ înˇelegere la nevoile pacientului.
menˇinem diureza pacientului:
intervenˇii:

introducem plosca sub pacient

pe regiunea pubianĺ punem un termofor żI apĺsĺm vezica în mod
lent cu grijĺ

lĺsĺm robinetul deschis sĺ curgĺ apa

nu în jet żI condiˇie obligatorie sĺ fie auzitĺ de pacient

controlĺm gradul de distensie al vezicii urinare pentru a prevenii
ruperea acesteia

evacuarea urinii prin cateterism vezical efectuat în condiˇii riguros
sterile (la indicaˇia medicului)

evacuarea urinii postsondaj se va efectua lent

evacuarea rapidĺ a urinii poate provoca hemoragii żi/sau reacˇii
vegetative (colaps)

deoarece defecaˇia este însoˇitĺ de micˇiune se poate încerca
 printr-o clismĺ excitarea żI evacuarea vezicii urinare

reeducarea micˇiunii prin reeducarea vezicii paralizate cu redarea
capacitĺˇii de cumulare żI de evacuare

controlĺm dacĺ existĺ scurgere de urinĺ

controlĺm dacĺ pacientul are micˇiune spontanĺ sau declanżatĺ

monitorizĺm cantitatea, calitatea, orarul micˇiunilor

evaluĺm perceperea de sensibilitate a pacientului

evaluĺm efortul micˇional

recomandĺm pacienˇilor de sex masculin un urinar portativ când
nu se realizeazĺ o continenˇĺ perfectĺ

evitĺm distensia vezicalĺ prin asigurarea unei diureze
corespunzĺtoare

eliminĺm posibilitatea infecˇiilor urinare prin evacuarea completĺ żI
dezinfecˇia vezicii urinare (se poate efectua antibiogramĺ)

evacuarea completĺ este foarte importantĺ deoarece rezidiul
întreˇine infecˇia żI favorizeazĺ rezistenˇa la antibiotice
metode utilizate:

sondaj repetat

sondaj a `demeure
sondajul repetat

folosim sonde Folley numĺr 14-16-18

sonda se schimbĺ în primele douĺ sĺptĺmâni de 2 ori pe sĺptĺmânĺ
apoi o datĺ pe sĺptĺmânĺ

sondajul repetat împiedicĺ apariˇia afecˇiunilor ca: uretrite, litiazĺ
vezicalĺ

sondajul repetat oferĺ posibilitatea reeducĺrii micˇionale timpurii

sondajele repetate sunt recomandate numai în timp de 3-4
sĺptĺmâni
sondajul A`demeure

este recomandat a fi utilizat de la bun început

poate provoca stazĺ żI hipercalciuria de imobilizare

metoda în sine este infectantĺ

sondajul se efectueazĺ o datĺ la 4-5 zile

la apariˇia scurgerii urinii în jurul sondei trecem la sondaj repetat

prevenim complicaˇiile urinare prin menˇinerea unei urini sterile
cu un pH acid

menˇinem diurezĺ abundentĺ żI imobilizarea pacientului

prin stimulare electricĺ sau medicamentoasĺ se faciliteazĺ drenajul
urinar.

Tulburĺrile reprezintĺ tulburĺrile volumului urinii:
diurezei:
poliuria = depĺżirea a 2000ml de urinĺ/24h

poliuria fiziologicĺ apare în diabetul insipid sau
zaharat, insuficientĺ cardiacĺ, prin absorbˇie
exageratĺ de lichide

poliuria trecĺtoare poate fi prezentĺ żI în perioada
de defervescenˇĺ a unor boli infecˇioase
(pneumonia, hepatita epidemicĺ, etc.) = poliurie
 criticĺ sau crizĺ urinarĺ ca żI în bolile renale
cronice sau în timpul regresiunii edemelor,
transudatelor żI exsudatelor seroase, când mari
cantitĺˇi de apĺ żI sodiu sunt eliminate

poliuria durabilĺ sau permanentĺ, apare când
rinichiul żi-a pierdut capacitatea de concentrare żI
pentru eliminarea produselor de dezasimilaˇie, a
sĺrurilor minerale în exces, este necesarĺ o mai
mare cantitate de solvent, ajungându-se la 4-6
l/24h.
oliguria = scĺderea cantitĺˇii de urinĺ sub 500 ml/24h

oliguria fiziologicĺ apare dupĺ micżorarea ingestiei
de apĺ, transpiraˇii abundente, stĺri febrile żI
pierderi mari de lichide prin diaree żI vĺrsĺturi

oliguria patologicĺ este cauzatĺ de scĺderea
filtratului glomerular (insuficienˇĺ cardiacĺ, colaps
vascular, colici renale, etc.), sau prin creżterea
reabsorbˇiei tubulare (nefroza mercurialĺ)
anuria = suprimarea secreˇiei urinare, ceea ce reprezintĺ
afectarea foarte gravĺ a pacientului necesitând
avertizarea de urgenˇĺ a medicului.

apare în stĺrile de żoc traumatic żI chirurgical,
arsuri întinse, nefroze toxice, glomerulonefritĺ
acutĺ, nefropatie gravidicĺ, etc.

nu trebuie confundatĺ cu retenˇia de urinĺ
care prin sondaj vezical permite colectarea
urinii

Hematuria: reprezintĺ prezenˇa sângelui în urinĺ, aceasta având o culoare
rożie deschis sau închisĺ

hematuria macroscopicĺ reprezintĺ un simptom funcˇional urinar

hematuria microscopicĺ este decelabilĺ numai prin metode de
laborator

provenienˇa hematuriei o stabilim prin proba celor trei pahare.

pacientul urineazĺ succesiv în trei pahare conice:

în primul pahar câteva picĺturi

în al doilea pahar partea consistentĺ a micˇiunii

în al treilea pahar ultimele picĺturi de urinĺ

când hematuria apare în primul pahar înseamnĺ cĺ este de origine
uretralĺ = hematurie iniˇialĺ

dacĺ hematuria apare în ultimul pahar este de origine vezicalĺ =
hematurie terminalĺ

dacĺ hematuria apare în cele trei pahare este de origine renalĺ =
hematurie totalĺ
Figura Borundel pag. 417
 
de fapt orice hematurie abundentĺ este totalĺ, putând fi cauzate
de afecˇiuni renale (litiazĺ, cancer, etc), vezicalĺ (litiazĺ, tumori,
etc.), prostaticĺ (adenom, cancer, etc.), uretralĺ (uretrite),
traumatisme sau cauze extrarenale (sindroame hemoragice, etc.).
Piuria = reprezintĺ prezenˇa puroiului în urinĺ

examenul microscopic pune în evidenˇĺ prezenˇa unor leucocite
polinucleare alterate sau nu, iar macroscopic urina prezintĺ aspect
tulbure

piuria este determinatĺ de leziuni ale aparatului urinar, żI pentru a
preciza originea se poate recurge la proba celor trei pahare.

Culoarea culoarea urinii se modificĺ atunci când se eliminĺ prin ea substanˇe
colorante, parte componentĺ a urinii în cantitate mare żI în cazuri
patologice:

urinĺ foarte deschisĺ - poliurie

urinĺ incolorĺ - diabet zaharat/insipid, sclerozĺ renalĺ

urinĺ închisĺ, galben brunĺ sau rożie brunĺ - oligurie, eforturi
musculare accentuate, care provoacĺ pierdere mare de apĺ
pe cale extrarenalĺ (transpiraˇie)

urinĺ brun închis -ictere

urinĺ sangvinolentĺ coloratĺ mai intens dupĺ cantitatea de
sânge pe care o conˇine (a se delimita provenienˇa de altĺ
naturĺ, ex. uterinĺ - (menstruaˇie)

numeroase medicamente pot schimba culoarea urinii

Miros: miros aromatic de fructe coapte sau de cloroform, datoritĺ
acetonei în stĺrile însoˇitĺ de acidozĺ ca:

diabet zaharat (miros de mere acre)

inaniˇie

vĺrsĺturi abundente de lungĺ duratĺ

miros pectrid în infecˇii cu germeni microbieni anaerobi

miros amoniacal imediat dupĺ evacuare în fermenˇia alcalinĺ
intravezicalĺ a urinii

miros caracteristic alimentelor żI medicamentelor ingerate

Aspectul: fiziologic dupĺ un timp de la emisie urina devine tulbure żI
formeazĺ nubecula care se ażeazĺ pe fundul vasului

nubecula rezultĺ din coagularea mucinei spĺlate de urinĺ, a
celulelor epiteliale din cĺile urinare ca żI mucusul organelor
genitale (mai întâi se formeazĺ un nor asemĺnĺtor fumului de
ˇigarĺ)

la rece urina devine tulbure prin precipitarea sĺrurilor minerale

patologic aspectul tulbure al urinii la emisie sau dupĺ un timp de la
emisie este cauzat de:

puroi sau microbi

mucozitĺˇi żI sĺruri minerale

eliminarea de calculi odatĺ cu urina schimbĺ aspectul acesteia

Reacˇia: urina în contact prelungit cu aerul żI datoritĺ fermentaˇiei
amoniacale devine alcalinĺ
 
reacˇia alcalinĺ żI hiperacidĺ favorizeazĺ precipitarea substanˇelor
dizolvate în urinĺ żI formarea de calculi în cĺile urinare.

Densitatea: pentru valori corecte densitatea trebuie determinatĺ imediat dupĺ
emisie, deoarece se schimbĺ prin rĺcire, sĺrurile minerale aflate în
stare dizolvatĺ precipitĺ.

urina prezintĺ densitate micĺ în poliurie żI densitate mare în
oligurie.

densitatea urinii creżte în stĺrile febrile (din cauza eliminĺrii
substanˇelor de dezasimilaˇie din arderile mai intense), diabet
zaharat.

densitatea urinii scade când rinichiul pierde capacitatea de
concentrare= hipostenurie ca în cazul bolilor renale cronice.

fixarea densitĺˇii scĺzute la 1010 se numeżte izostenurie
Atitudini żI determinĺm cantitatea de urinĺ emisĺ în 24 h pentru:

intervenˇii: obˇinerea datelor asupra stĺrii aparatului urinar

evoluˇia żI stabilirea prognosticului în alte îmbolnĺviri

stabilirea volumului diurezei

examenul calitativ żI analizele corespunzĺtoare din
cantitatea totalĺ de urinĺ (analize biochimice)

urmĺrirea bilanˇului lichidian
mĺsurarea diurezei:

colectarea urinii o efectuĺm dupĺ un orar fix comun pentru toˇi
pacienˇii

începem colectarea urinii dimineaˇa la ora 8 żI se terminĺ în ziua
urmĺtoare la aceeażi orĺ

prima micˇiune o aruncĺm

celelalte le colectĺm în vase curate, acoperite, pĺstrate la rece

pentru delimitarea cantitĺˇii de urinĺ emisĺ în cursul zilei żI cea
emisĺ în timpul nopˇii, recoltĺm separat urina emisĺ între orele 8 00 -
2100 żI 2100 - 800

în cazul diabeticilor pentru supravegherea dinamicĺ a toleranˇei
faˇĺ de carbohidraˇi vom colecta separat în mai multe monstre
dupĺ numĺrul meselor consumate de pacient urina totalĺ din 24 h
pregĺtirea pacientului:

anunˇĺm pacientul despre necesitatea colectĺrii urinei

educĺm pacientul sĺ urineze numai în urinar

educĺm pacientul sĺ nu arunce urina chiar dacĺ determinĺ singur
cantitatea de urinĺ

ajutĺm żI educĺm pacientul imobilizat la pat sĺ-żi goleascĺ vezica
urinarĺ înainte de defecare pentru a evita eliminarea de urinĺ în
ploscĺ.
tehnicĺ de lucru:

îmbrĺcĺm mĺnużi

pregĺtim vasele de colectare cu o capacitate de 2-4 Kg gradate żI
de formĺ cilindricĺ

atunci când vasele colectoare nu prezintĺ gradaˇii, notĺm valorile
corespunzĺtoare pe bandĺ de leucoplast lipitĺ vertical

aceste vase sunt bine spĺlate, curĺˇate, clĺtite cu apĺ distilatĺ
 pentru a nu se modifica compoziˇia urinii żI acoperite

etichetĺm vasele colectoare cu numele żI prenumele pacientului,
numĺrul salonului żI al patului

toatĺ urina emisĺ de pacient va fi colectatĺ în vase cu citirea żI
notarea gradaˇiei care indicĺ urina emisĺ pe timpul zilei, în cursul
nopˇii żI pe 24 h.

transportĺm toatĺ urina la laborator sau monstre luate dupĺ
amestecul cantitĺˇii totale de urinĺ emisĺ în 24 h pentru analizele
biochimice deoarece compoziˇia se poate modifica în cursul zilei
sub acˇiunea alimentelor solide, lichide, medicamente orale,
perfuzii, etc.

atenˇie vasele colectoare pe timpul celor 24 h sunt depozitate
pentru a prevenii descompunerea urinii la temperaturi scĺzute żI
se adaugĺ la urina colectatĺ pentru a prevenii procesele de
fermentaˇie cristale de timol care nu modificĺ reacˇiile chimice

pentru examenul sumar de urinĺ recoltĺm prima urinĺ de dimineaˇĺ
într-un vas curat

pentru femei este necesarĺ toaleta vulvo-vaginalĺ

prima urinĺ o aruncĺm żI nu efectuĺm aceste recoltĺri în timpul
menstrual
notarea graficĺ a diurezei:

notĺm zilnic pe foaia de temperaturĺ a pacientului, cantitatea de
urinĺ emisĺ în 24 h.

notarea o efectuĺm prin hażurarea pĺtrĺˇelelor corespunzĺtoare
cantitĺˇii de urinĺ żI zilei în care a fost colectatĺ

pentru hażurare folosim creion, pix, stilou cu culoare albastrĺ sau
neagrĺ.

linia orizontalĺ hażuratĺ mai intens, corespunde cu 500 ml de urinĺ:
reprezintĺ aceeażi distanˇĺ pe ordonata foii de temperaturĺ ca
pentru 1oC.

fiecare linie orizontalĺ în plus sau în minus echivaleazĺ cu 100 g.

notĺm diureza întotdeauna dimineaˇa dupĺ trecerea celor 24 h

pentru determinarea exactĺ a diurezei este supravegheat, urmĺrit
żI notat în foaia de temperaturĺ:

aportul de lichide ingerate

cantitatea de lichide administrate prin alte metode decât
cea oralĺ.

transpiraˇia, vĺrsĺturile, diareea

evoluˇia curbei ponderale a pacientului
 MĹSURAREA GREUTĹşII CORPORALE ŞI ĄNĹLşIMII PACIENTULUI


Obiective: stabilirea greutĺˇii corporale żI raportarea la înĺlˇimea persoanei
respective este necesarĺ la toˇi pacienˇii cu excepˇia cazurilor în
carea starea generalĺ żI afecˇiunea contraindicĺ mobilizarea
(infarct miocardic, hemoragie cerebralĺ, stĺri de żoc, traumatisme)
etc.

prin determinarea greutĺˇii corporale żI înĺlˇimii se pot aprecia:

starea de nutriˇie, a dezvoltĺrii la sugari, prin cântĺrire
sistematicĺ

starea de nutriˇie a pacientului adult

nevoile nutritive

conduitĺ terapeuticĺ pentru doza de medicamente, cantitate
de perfuzii, etc.

evoluˇia afecˇiunilor


Cântĺrirea folosim cântar antropometric pe care pacientul stĺ de obicei în
pacientului picioare

adult: cântĺrim pacientul numai dimineaˇa pe nemâncate dupĺ ce a avut
scaun żI a urinat

imobilizĺm acul indicator żI invitĺm pacientul pe cântar

fixĺm greutĺˇile pe cursoare la valoarea greutĺˇii aproximative a
pacientului pe care acesta ne-o comunicĺ sau o evaluĺm
aproximativ

deschidem braˇul balanˇei żI echilibrĺm greutĺˇile pânĺ la
stabilirea acului indicator

înregistrĺm valorile obˇinute de pe scara cursorului

imobilizĺm braˇul balanˇei żI invitĺm pacientul sĺ coboare de pe
cântar

pentru cântĺriri cât mai exacte scĺdem din greutatea totalĺ,
greutatea îmbrĺcĺmintei żI încĺlˇĺmintei pacientului

notĺm valorile greutĺˇii în foaia de temperaturĺ.


Mĺsurarea folosim taliometrul care are la bazĺ o tijĺ gradatĺ prevĺzutĺ cu un
înĺlˇimii: cursor

solicitĺm pacientului sĺ se descalˇe żI îl ażezĺm în picioare sub
cursorul taliometrului în poziˇie cât mai dreaptĺ

coborâm cursorul pânĺ la capul pacientului żI înregistrĺm valoarea
de pe tija gradatĺ

pacientul adult este cântĺrit la internare, externare sau zilnic în
anumite afecˇiuni żI tratamente (corticoterapie, administrare de
diuretice, diabet, cirozĺ ascitogenĺ), etc.

pentru pacienˇii imobilizaˇi mĺsurarea greutĺˇii żI înĺlˇimii
corporale se folosesc cântare speciale sau pat balanˇĺ, scĺzându-
se greutatea patului żI bandĺ metricĺ pentru înĺlˇime.
 ELIMINARE DE FECALE

Manisfetari  simptomele func¡ionale relevante pentru tulburårile subiective ¿I

semne si obiective ale aparatului digestiv ¿I glandelor anexe privind
simptome eliminarea materiilor fecale ¿I modificårile patologice ale scaunului
¿I actului de defeca¡ie sunt:
 durerea
 tulburåri ale frecven¡ei scaunelor
 tulburårile emisiei de gaze
 tulburårile orarului scaunelor
 modificåri cantitative
 modificåri de consisten¡å, formå, culoare, miros
durerea intestinalå:
 durerile intestinale cu caracter de crampe, sfâ¿ieri sau torsiuni se
numesc colici intestinale
 apar spontan ¿I nu se exacerbeazå la presiune precum durerile
peritoneale
 originea lor este indicatå de fenomenele care le înso¡esc:
 diaree
 constipa¡ie
 meteorism
 gheoråituri
 intensitatea durerilor este variabilå mergând de la simplå jenå la
colicå.
tenesmele:
 reprezintå senza¡ia imperioaså de defecare înso¡itå de arsurå ¿I
tensiune dureroaså la nivelul rectului
 apar în afec¡iunile recto-sigmoidiene sau procesele inflamatoare
ale regiunii perirectale.
Tulburåri ale  patologic evacuårile variazå în func¡ie de viteza tranzitului
frecven¡ei intestinal:
scaunelor:  tranzitul crescut provoacå scaune frecvente = diaree
 tranzitul întârziat determinå evacuare de scaun la 3,4 zile =
constipa¡ie
 oprirea tranzitului intestinal fårå scaun deloc =ileus
Diareea  sindrom manifestat prin tranzit intestinal accelerat
cu eliminarea mai multor scaune moi sau lichide
într-o zi reprezentând ¿I o formå de apårare a
organismului împotriva produselor toxice
 frecvent apar resturi alimentare nedigerate

Cauze:
 afec¡iuni nervoase, stresul psiho-social
 afec¡iuni inflamatoare (gastritå, colicå)
 con¡inut intestinal cu efect excitant mecanic sau
chimic (hranå alteratå, apå poluatå)
  consum de medicamente (antibioticele)
aceste cauze determinå:
 cre¿terea peristaltismului intestinal
 cre¿terea secre¡iei intestinale
 scåderea reabsor¡iei intestinale
numårul scaunelor prin diaree:
 3 -6 /24 h în enterite, enterocolite
 20 - 30 în dizenterie
 80 - 100 în holerå
Constipa¡i  sindrom caracterizat prin eliminare întârziatå a
a scaunelor la 3-4 zile chiar ¿I mai mult dupå
ingerarea mesei respective
 constipa¡ia poate reprezenta de fapt rezultatul final
al unei digestii bazatå pe alimente denaturate
 în acest caz celuloza din produsele cerealiere a fost
îndepårtatå råmânând substan¡ele ce reprezintå
balastul
 scaunele pot fi de consisten¡å obi¿nuitå, de obicei
dure ¿I în cantitate micå, fårå resturi alimentare
digerabile.
 pacientul poate prezenta cefalee, indispozi¡ie
astenie, inapeten¡å.
cauze:
 cauza de naturå func¡ionalå = constipa¡ie
habitualå
 caren¡å de lichide
 re¡inerea frecventå a nevoii naturale de
defecare
 obi¿nuin¡a cu laxativele care nu mai au efect
 cauze mecanice = stenoze intestinale, cancer de
colon
 tulburåri în evacuarea sigmoidianå = constipa¡ie
sigmoidå
 cauze organice în afec¡iuni pelvine, gastro-
intestinale, endocrine, esofagiene
 existå constipa¡ii provocate de anumite
medicamente
 constipa¡ie spasticå prin hipersensibilitatea nervilor
intestinali
 constipa¡ie atonå când intestinul gros numai are
elasticitatea necesarå så asigure transportul
materiilor fecale.
alte cauze:
 afec¡iuni anale, hemoroizi
 deficien¡a func¡ionalå a vezicii biliare
 tonus insuficient al mu¿chilor abdominali
Ileus  constå în lipsa completå a eliminårii fecalelor ¿I
gazelor.
 cauze:
 cauze de naturå func¡ionalå= paralizia musculaturii
pere¡ilor intestinali (peristaltismul este abolit) sau
spasmul pere¡ilor intestinali (puternice contrac¡ii
intestinale)
 în aceste cazuri avem de-a face cu “ileusul
dinamic”
 cauze mecanice= ocluzii, strangula¡ii, obstruc¡ii
intestinale, etc, “ileus mecanic”

Tulburårile  emisia de gaze poate avea loc prin cavitatea bucalå sau
emisiei de intestinalå
gaze:  eliminarea de gaze prin cavitatea bucalå = din afec¡iuni
esofagiene gastrice sau intestinale, constituie eruc¡ia.
 când eliminarea gazelor este frecventå vorbim de flatulen¡å
 meteorismul sau balonarea este acumularea de gaze întâlnitå
în afec¡iuni gastrice, hepatice
 oprirea evacuårii scaunelor ¿I a eliminårii gazelor reprezintå un
fenomen semnificativ, grav, întâlnit în ocluzia intestinalå
Tulburårile  în mod normal eliminarea scaunului are loc la majoritatea
orarului persoanelor diminea¡a dupå sculare în mod ritmic aproximativ la
scaunelor: aceea¿i orå a zilei
 senza¡ia de defecare semnalizeazå necesitatea evacuårii materiilor
fecale
 orarul scaunelor se modificå din cauze pur func¡ionale atunci când
nu existå interven¡ii chirurgicale, neurochirurgicale, traumatisme,
ståri comatoase, afec¡iuni ce impun imobilizarea la pat ¿I un
anume regim alimentar.
 tulburårile orarului scaunelor sunt cauzate ¿I de lipsa de:
 lipsa de educa¡ie a senza¡iei de defecare
 regim alimentar necorespunzåtor men¡inut timp îndelungat
 dezechilibru endocrin
 lipsa activitå¡ilor recreative sau exerci¡ii fizice
 profesiuni sedentare
 aceste modificåri de orar pot constitui factori premergåtori pentru
constipa¡ia habitualå
Modificåri  cantitatea materiilor fecale este determinatå de:
cantitative:  cantitatea ¿I calitatea alimentelor consumate
 gradul lor de digerabilitate ¿I digestie
 intensitatea proceselor de absorb¡ie
 viteza tranzitului intestinal
 în constipa¡ie cantitatea materiilor fecale este reduså
 în dizenterie scaunele reduse caracteristic (chiar 10-15 g sunt
înso¡ite de tenesme ¿I durere
 cantitatea scaunului cre¿te în:
 afec¡iunile pancreasului
 afec¡iunile colonului
 diaree gastrogene de naturå aclorhidricå
  cantitatea scaunului pânå la câteva Kg este întâlnitå în
anomalii de dezvoltare ale colonului.
Alte modificåri: consisten¡å:
 consisten¡å scåzutå în caz de diaree
 consisten¡å lichidå apoaså dupå administrarea de purgative saline
 consisten¡å durå în constipa¡ie, având aspect de coproli¡i
 consisten¡å neomogenå reprezentatå prin evacuare de scaun solid
urmatå de scaun semilichid sau lichid (falså diaree)
forma:
 formå filiformå având caracter pasager în spasme ale regiunii
ano-rectale
 formå de panglicå sau de creion în malforma¡ie anatomicå sau
cancer a por¡iunii anorectale a tubului digestiv având caracter
permanent.
 aspect asemånåtor excremen¡elor de caprå sau måslinelor în
constipa¡ia spasticå
 maså fecaloidå abundentå în caz de constipa¡ie atonå
 aspect de balegå de vacå în colite
culoarea:
 viteza tranzitului intestinal este cauza principalå a determinårii
culorii scaunelor în condi¡ii patologice
 culoarea galben-aurie în diaree
 culoarea verde mai ales la copii, când bilirubina se oxideazå la
nivelul intestinului gros
 culoare mai închiså decât brunå în constipa¡ie
 culoare albicioaså ca argila în icterul mecanic, prin lipsa
pigmen¡ilor biliari sau prezen¡a unei cantitå¡i mari de gråsimi
nedigerate în scaun.
 culoare neagrå ca påcura, moale ¿I lucios, în hemoragiile
digestive superioare = melenå
 culoare ro¿ie în hemoragiile digestive inferioare
 anumite medicamente coloreazå caracteristic materiile fecale
(bariul în alb, fierul în negru-verzui
mirosul:
 miros acid în caz de fermenta¡ie intestinalå
 miros rânced påtrunzåtor datorat gråsimilor nedigerate
 miros fetid în caz de putrefac¡ie la nivelul colonului
 miros foarte fizid în cancer al colonului ¿I al rectului
 consisten¡a scaunului determinå ¿I penetrabilitatea mirosului (în
diaree aproape nu au miros, iar scaunele dure au miros mai
pronun¡at).
aspectul:
 aspect de zeamå de pepene în febrå tifoidå
 aspect de zeamå de orez în unele intoxica¡ii, lambliazå, holerå.
elemente patologice:
 mucus, puroi, sânge în colite ulceroase, pseudomembranoase,
cancer rectal/intestinal, dizenterie
 resturi de alimente nedigerate în pancreatite cronice = creatoree
 (¡esutul muscular nu poate fi digerat prin lipsa sucurilor
respective)
 gråsimi nedigerate “steatoree” prin insuficientå digestie sau
absorb¡ie
 parazi¡i intestinali amesteca¡i în scaun sau elimina¡i independent
 scaune mucoase caracterizate prin con¡inut bazat în mucus
 scaun muco-purulent caracterizat prin eliminarea de puroi în
diferite cantitå¡i
 scaun muco-sangvinolent con¡inând sânge în cantitå¡i variabile
 scaune lichide ¿I semilichide rezultate în urma proceselor
fermentative din intestin cu emisie în jet, caracter spumos uneori
aproape transparent (10-30/24 h)
 scaune muco-grunjoase având consisten¡å neomogenå
semilichidå cu particule solide (mucusul este format dintr-o
substan¡å gelatinoaså incolorå, galbenå sau verde, iar grunjii au
formå neregulatå, volum mai mare, albi sau galben-verzui) - (5-
10/24 h).
Notarea  pe lângå numårul scaunelor în foaia de temperaturå a pacientului
scaunelor: sunt notate ¿I caracterele scaunului:
 scaun normal = I
 scaun moale = /
 scaun diaretic =--
 mucus = X
 scaun cu puroi = P
 scaun cu sânge = S (cu creion ro¿u)
 melenå =M
 scaun grunjos = Z
 în cazul numårului mare de scaune evacuate pe 24 h se noteazå
numårul total de scaune urmat de semnul conven¡ional respectiv;
Exemplu: 15 scaune diareice = 15-.
Atitudini ¿I evaluåm tulburårile în eliminarea de fecale:
interven¡ii:  observåm, notåm cu mare aten¡ie ¿I anun¡åm medical pentru
dejec¡iile anormale
 delimitåm caracterul durerilor intestinale, tenesmelor
 supraveghem apari¡îa durerilor înainte, în timpul sau dupå
evacuarea scaunelor
 observåm dacå aceste dureri au încetat dupå evacuare
evaluåm urmåtoarele interven¡ii:
 administråm medica¡ia prescriså pentru calmarea durerilor
intestinale ¿I tenesmelor
 påstråm pentru vizitå scaunele suspecte sau care prezintå
modificåri patologice
 captåm materiile fecale pentru examenle de laborator solicitate de
medic
 scaunele copilului mic sunt påstrate împreunå cu scutecele
 recoltåm timp de 3-4 zile probe de scaun ale pacientului pentru
suspiciune parazitarå
 evaluåm cantitativ forma, culoarea, mirosul, aspectul, consisten¡a
 materiilor fecale
 înregistråm cu fidelitate frecven¡a scaunelor
 educåm pacientul pentru evacuare ritmicå la aceea¿i orå a zilei
 efectuåm masaj abdominal pacientului
 administråm frecvent apå în cantitå¡i mici
 educåm ¿I asiguråm pacientului pozi¡îa pe closet cât mai
fiziologicå
 respectåm obi¿nuin¡ele individuale ale pacientului
 urmårim apari¡ia zilnicå sau la douå zile, la aceea¿i orå, a
scaunelor
 administråm frecvent apå în cantitå¡i mici
 când pacientul se poate mobiliza îi asiguråm pozi¡ia pe WC cât
mai fiziologicå
 tranzitul intestinal este reluat complet când pacientul poate sta în
picioare ¿I se poate deplasa
 avem în vedere obi¿nuin¡ele individuale
 urmårim cantitatea, aspectul, calitatea bolului fecal
 urmårim apari¡ia zilnicå sau la douå zile la aceea¿i orå a scaunelor
 declan¿åm eliminarea bolului fecal dupå dejun
 dacå dupå dejun nu apare senza¡ia de necesitate introducem
douå supozitoare cu glicerinå
 efectul lor ar trebui så aparå în circa 20-30 minute
 în caz contrar efectuåm:
 masaj abdominal
 introducem în anusul pacientului degetul lubrefiat (indexul
protejat cu månu¿i chirurgicale), producem în acest mod
contrac¡ia reflexå a ampulei
 efectuåm spålåturi anale timp de 4-5 zile pacientului care nu a
avut scaun
 cantitatea de apå folositå este de aproximativ de 200-250 ml
completatå cu ulei de måsline sau ulei mineral
 pentru constipa¡ie regimul alimentar va fi constituit din celulozå ¿I
lichide
 la indica¡ia medicului vom administra laxative sau efectuåm clisma
evacuatoare
 în diaree regimul alimentar va fi constituit din regim specific de
cru¡are a intestinelor fårå celulozå la indica¡ia medicului vom
administra antimicrobiene, fermen¡i digestivi
 efectuåm exerci¡ii pentru reeducarea rectului în realizarea unei
continue evacuåri ritmice
 în mod obligatoriu toaleta pacientului va fi evacuat de câte ori
este nevoie pentru ca acesta så aibe tegumentele ¿I mucoasele
integre ¿I curate.
Educa¡ia Balonårile (flatulen¡a)
generalå a cauze:
pacientului:  fermenta¡ia intestinalå
 alergii alimentare
 consum de alimente care baloneazå
 florå intestinalå afectatå medicamentos
 aerofagie crescutå dupå mese sau gumå de mestecat
educåm pacientul pentru auto-asisten¡å:
 educåm pacientul pentru a mânca încet ¿I mestecåm foarte bine
alimentele indiferent de consisten¡å
 educåm pacientul pentru a evita conversa¡iile în timpul mesei ¿I a
înghi¡i mai pu¡in aer
 educåm pacientul så renun¡e la båuturi gazoase sau la bere în
timpul mesei
 educåm pacientul så evite consumul alimentelor care baloneazå
(ceapa, leguminoasele)
 educåm pacientul så evite consumul de legume împreunå cu
fructe respectând regimul disociat
 educåm pacientul så evite alimentele ¿I consumul de alcool care
întârzie sau frâneazå digestia (zahår, dulcea¡å, alcool)
 recomandåm alternarea regimurilor alimentare în cazul unei
alergii alimentare
 supraveghem ¿I delimitåm alimentul care a generat intoleran¡a
alimentarå
 recomandåm consumul de usturoi care are proprietå¡i împotriva
balonårilor
 încurajåm consumul de ceaiuri de plante cu efect inhibitor asupra
balonårilor (anason, coada ¿oricelului)
 educåm pacientul så consume aceste ceaiuri calde ¿I înainte de
maså
 încurajåm consumul de båuturi cu efect descongestionant
(gen¡iana)
 aplicåm buiota pacientului cu flatulen¡å
 recomandåm ¿I efectuåm cu pacientul pentru stimularea
mi¿cårilor peristaltice:
 mi¿care ¿I activitate fizicå
 gimnasticå abdominalå
 masajul regiunii abdominale
 båi de ¿ezut
 efectuåm cu pacientul exerci¡ii de respira¡ie pentru balonårile
cauzate de absor¡ia excesivå de aer.
Diareea
recomandåm pacientului ¿I intervenim pentru:
 recunoa¿tem diferen¡a între diaree benignå trecåtoare ¿I diaree
cronicå
 încurajåm ¿I educåm pacientul pentru consum de lichide
neacidulate, ceai neândulcit
 administråm pacientului ceaiuri de plante
 recomandåm pacientului ¿I îi reducem provizoriu alimentele
bogate în proteine, legumele ¿I fructele crude
 educåm pacientul pentru a nu consuma legume ¿I fructe la
aceea¿i maså
 administråm pacientului supe de orez, ce au proprietate de a
 îngro¿a scaunul
 merele rase regleazå func¡ia intestinalå ¿I absorb toxinele din
peretele intestinal
 recomandåm consumul de banane, morcovi, gutui, pentru
vindecarea diareii
 administråm medica¡ia prescriså pentru regenerarea florei
intestinale
constipa¡ia
educåm pacientul ¿I efectuåm:
 solicitåm ¿I educåm pacientul pentru a mânca încet, mesteca
bine, favorizând astfel formarea bolului alimentar
 educåm pacientul pentru consumul alimenta¡iei bogatå în fibre ¿I
predominant alcalinå
 educåm pacientul så consume diminea¡a ¿I între mese legume
crude, fructe proaspete sau sucuri de morcovi, portocale, piersici,
struguri
 educåm pacientul ca la apari¡îa nevoii de defeca¡ie så nu amâne
mersul la toaletå
 recomandåm pacien¡ilor sedentari în scopul stimulårii organelor
interne så efectueze exerci¡ii fizice complete
 recomandåm consumul de zeamå de varzå acrå 1 pahar de 3
ori/zi, care are efect asemånåtor laxativelor
 educåm ¿I efectuåm cu pacientul în caz de constipa¡ie spasticå
exerci¡ii de relaxare
 efectuåm pacientului pe zona inferioarå a abdomenului masaje
sau frec¡ii prin fråmântare sau malaxare
 încurajåm sau educåm pacientul pentru consumul de ceaiuri
laxative (cru¿in)
 sfåtuim pacientul så meargå în fiecare zi la aceea¿i orå la toaletå
pentru reeducarea reflexului de defeca¡ie
 administråm pacientului lichide carbogazoase
 administråm pacientului supozitoare cu glicerinå
 educåm pacientul pentru a înceta administrarea de laxative dupå
ce a fost rezolvatå constipa¡ia.

VÅRSÅTURILE

Defini¡ie:  evacuarea con¡inutului stomacal pe gurå

Scop:  culegerea ¿I ob¡inerea de informa¡ii privind con¡inutul gastric
pentru conduitå terapeuticå ¿I supravegherea bilan¡ului
lichidian/24 h.
Generalitå¡i:  vomå este un act reflex reprezentând o reac¡ie naturalå a
organismului de apårare, cel mai adesea fa¡å de anumite
substan¡e toxice sau greu digerabile fa¡å de stomac
 centrul vomitiv este situat în bulbul rahidian, reflexul de vomå
fiind declan¿at de excita¡iile care pornesc din aproape toate
 organele abdominale ¿I labirint
 efectele reflexului de vomå constau în contrac¡ii simultane ale
musculaturii stomacului, diafragmului ¿I mu¿chilor abdominali
urmate de evacuarea con¡inutului pastric pe cale esofagianå ¿I
oralå.
Cauze:  nevoia de a vårsa este declan¿atå în cele mai multe cazuri de:
 intoxica¡ii alimentare
 mese prea copioase
 consum excesiv de alcool
 efectele secundare ale unor medicamente
 colici intestinale
 infec¡ii virale
 consum de anumite medicamente orale
 labilitate psiho-emo¡ionalå
 deplasarea cu ma¿ina, prin excita¡ia centrului echilibrului
 graviditatea
 cre¿terea presiunii intracraniene (meningite, encefalite,
hemoragii cerebrale, tumori, abcese cerebrale)
 excitare chimicå pe cale sanguinå cu substan¡e ca
cloroform, morfinå, uree, sau toxine microbiene în
scarlatinå, difterie, pneumonie
 în aceste cazuri voma reprezintå un fenomen patologic
Manifeståri, manifestårile cantitative/calitative sunt determinate de:
semne ¿I  frecven¡å
simptome:  orar
 cantitate
 miros
 con¡inut
 culoare
 caracter
frecven¡å:
 vårsåturi ocazionale în intoxica¡ii alimentare sau boli infec¡ioase
acute
 vårsåturi frecvente în stenoza piloricå dupå mese
 vårsåturi incoercibile în graviditate tabes, boli psihice
 vårsåturle pot prezenta caracter de periodicitate
orarul:
 orarul vårsåturilor este caracterizat de alimenta¡ie:
 vårsåturi matinale, diminea¡a pe stomacul gol (la alcoolici
¿I gravide)
 vårsåturi post-prandiale imediat dupå alimentare sau în
timpul mesei (traume psihice, depresie)
 vårsåturi tardive dupå 2-6 h de la consumul alimentar
(ulcer, cancer gastric complicat cu stenozå piloricå)
cantitate:
 în cazul vårsåturilor alimentare pacientul varså toatå cantitatea
alimentelor consumate
 în stenoza piloricå pe lângå alimentele consumate se adaugå ¿I
 secre¡ia exageratå a glandelor stomacale, precum ¿I resturi de la
alimenta¡iile anterioare (vårsåturå abundentå)
 uneori cantitatea con¡inutului stomacal evacuat este de câteva
zeci de ml.
miros:
 vårsåturile au un miros fad
 miros acru în caz de hiperclorhidrie
 miros fecaloid în ileus (refluxul con¡inutului intestinal în stomac)
 miros rânced în caz de fermenta¡ie stomacalå
con¡inut:
 con¡inutul vårsåturilor este rezultatul:
 alimentelor ingerate
 sucul gastric ¿I duodenal
 con¡inutul duodenului
 con¡inutul intestinal regurgitat
 uneori din exudatul pere¡ilor stomacali, sânge, etc.
 în func¡ie de aceste deosebim:
 vårsåturi alimentare care con¡in alimente mai mult sau mai
pu¡in digerate
 vårsåturi mucoase, apoase, ce con¡in produsele
hipersecre¡iei gastrice din gastrite, cancer gastric ¿I apar la
gravide, etilici ca vårsåturi matinale
 vårsåturi biliare în colecistopatii
 vårsåturi fecaloide în caz de ocluzie
 vårsåturå intestinalå
 vårsåturi purulente în gastrita flegmonoaså sau când un
abces al organelor învecinate se deschide în stomac
 vårsåturi sangvinolente sau de sânge pur (hematemezå) în
boli ale stomacului, organelor învecinate sau în cadrul unor
boli generale
culoare:
 galben verzui sau verde închis în vårsåturi biliare
 galben murdar în ocluzii intestinale
 ro¿ie în hematemezå
 brunå, având aspect de “za¡ de cafea” în hemoragii digestive,
cancer gastric (cantitatea de sânge din stomac este reduså
apårând în vårsåturi sub formå digeratå sau semidigeratå
caracter:
 vårsåturå fårå efort
 vårsåturå fårå grea¡å
 vårsåturå fårå legåturå cu alimentele consumate
 vårsåturå brunå
 vårsåturå în jet
 vårsåturå incoercibile
 vårsåturå în hipertensiune intracranianå (HIC)

Atitudini ¿I asiguråm måsuri de control ¿I toaleta pacientului:

interven¡ii:  pozi¡ionåm pacientul ¿ezând, semi¿ezând sau decubit lateral cu
 capul u¿or ridicat pentru a împiedica aspirarea vårsåturilor
 sus¡inem capul pacientului cu o mânå pe frunte ¿I vasul de
colectare
 educåm pacientul pentru a nu cåuta så-¿i opreascå vårsåturile
 efectuåm toaleta pacientului bucalå, par¡ialå sau totalå dupå
necesitå¡i
 oferim pacientului apå prea clåtirea gurii dupå vårsåturi
 în cazul unei intoxica¡ii alimentare oferim multe lichide pentru a
stimula vårsåturile ¿I a se curå¡a astfel stomacul
 asiguråm pacientului regim alimentar de cru¡are a stomacului
(ceaiuri de mu¿e¡el fårå zahår)
 reluåm alimenta¡ia pacientului treptat începând cu hranå lichidå
(supe)
 educåm pacientul ¿I aplicåm comprese umezite sau cataplasme
calde pe regiunea abdominalå
 nu administråm pacientului cu vårsåturi medicamente pe cale
oralå
 con¡inutul stomacal poate fi aspirat în cåile respiratorii
obstruându-le
 în acest caz aspiråm con¡inutul stomacal
 resturile
 resturile alimentare iritå mucoase de respiratorii care sunt
invadate de florå patogenå apårând bronhopneumonia
 observåm frecven¡a vårsåturilor ¿I periodicitatea acestora
notându-le în foaia de temperaturå
 determinåm volumetric cantitatea vårsåturilor pe 24 h ¿I orarul
acestora
 apreciem con¡inutul, culoarea, mirosul ¿I for¡a de proiec¡ie a
vårsåturilor
 captåm fiecare vårsåturå în vas separat
delimitåm simptomele premergåtoare:
 supraveghem pacientul atunci când prezintå simptomele
premergåtoare vårsåturilor:
 grea¡å
 vertij
 saliva¡ie abundentå
 dureri de cap
 tahicardie
 transpira¡ii reci
 disconfort
 stare generalå alteratå
 în aceste cazuri pregåtim de urgen¡å tåvi¡å renalå, vas colector,
mu¿ama, alezå, prosop, pahar cu apå
 îndepårtåm proteza dentarå acolo unde este cazul
 delimitåm vårsåturile provocate sau precedate de accese de tuse,
ca de exemplu în tuse convulsivå
interven¡ii post-vårsåturå:
 observåm ¿I calmåm simptomele ce pot înso¡i vårsåturå, durerea
 abdominalå, pierderea echilibrului, deshidratarea
 comunicåm de urgen¡å medicului apari¡ia vårsåturilor
sanguinolentå
 lini¿tim din punct de vedere psihic pacientul care acuzå ame¡eli,
vertij, sete accentuatå ¿I îl educåm pentru conduitå post-
vårsåturå
 administråm medica¡ia antiemeticå prescriså de medic
(supozitoare, injec¡ii, perfuzii)
 transportåm la laborator pentru investiga¡ii vårsåtura pacientului
 notåm fiecare vårsåturå cu un cerc, data ¿I ora când s-a produs:
 cu culoare albastrå våsåturile alimentare
 cu culoare verde vårsåturile bilioase
 cu culoare ro¿ie vårsåturile sanguinolente
 la indica¡ia medicului efectuåm bilan¡ul hidric ¿I administråm
pentru corec¡ia tulburårilor electrolitice, rezervei alcaline ¿I
anemiei, parenteral solu¡iile perfuzabile, electroli¡ii, cantitatea de
sânge prescriså
 monitorizåm func¡iile vitale, vegetative ale pacientului ¿I
comunicåm de urgen¡å medicului eventualele modificåri

NESATISFACEREA NEVOII DE A ELIMINA INFLUENºEAZÅ NEGATIV CELELALTE NEVOI

FUNDAMENTALE

A comunica:  diminuarea/incapacitatea de a comunica prin deshidratare,

jenå, izolare ¿I negativism
A se mi¿ca, a avea o  dificultå¡i majore în men¡inerea capacitå¡ii ¿I autonomiei de
bunå posturå: deplasare prin incotinen¡å, reten¡ie urinarå, diaree,
constipa¡ie, etc.
A-¿i men¡ine  scåderea sau cre¿terea temperaturii prin transpira¡ie
temperatura în limite abundentå, reten¡ie de urinå, infec¡ii urinare
normale:
A respira:  respira¡ie deficitarå ¿I risc major de aspira¡ie a con¡inutului
gastric în cåile respiratorii.
A mânca ¿I a bea:  deshidratare, dezechilibru hidroelectrolitic ¿I acidobazic
prin incontinen¡å de urinå ¿I materii fecale, diaforezå,
vårsåturi, etc.
A dormi, a se odihni:  disconfort, perturbarea programului odihnå-somn,
provocate de durere, diaree, constipa¡ie, mic¡iuni
deficitare, etc.
A se îmbråca, a se  alterarea autoângrijirii prin pierdere de urinå frecvent,
dezbråca: diaree, transpira¡ii abundente ¿I refuz pentru acceptarea
prezervativului urinar, pampers, etc.
A fi curat, a avea  tulburåri trofice cutanate cauzate de perturbarea
tegumente integre eliminårilor de fecale ¿I urinå, comoditate, dezorientare,
apatie.
A evita pericolele:  alterarea integritå¡ii fizice ¿I psihice, cu ignorarea
mijloacelor de eliminare adecvatå prin persisten¡a
incontinen¡ei de materii fecale ¿I urinå
A tråi conform  pierderea stimei de sine ¿I imposibilitatea participårii la
propriilor concep¡ii reuniuni religioase cauzate de tulburårile de eliminare.
spirituale:
A se realiza:  izolare, dificultate de a participa la activitå¡i socio-
profesionale ¿I perturbarea rela¡iilor familiale prin afectarea
eliminårilor.
A se recrea:  apatie, confuzie ¿I refuz de participare la activitå¡i
recreative legat de teama de a nu fi ridicularizat din cauza
eliminårii deficitare.
A învå¡a:  deficit de participare la activitå¡i de instruire ¿I refuz de a
învå¡å, adapta, conforma, afec¡iunilor permanente de
incontinen¡å.
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
-apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
modificari ale eliminarilor intestinale prin diaree, constipatie si
-analiza - inantinenta
-
modificari ale eliminarilor de urina prin retentie –glob vezical,
incontinenta –totala, functionala, reflexa, stimulanta sau de stress
-
potential de deshidratare
-
acumulare excesiva de lichide in tesuturi (edem)
-
disconfort anal
-
eliminari sanguine sub forma de hematemeza, melena, rectoragii
-
alterarea functiei de eliminare a urinei
-
eliminari de urina insuficiente calitativ sau cantitativ sau ambele
-
scurgeri menstruale sau vaginale neadecvate
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. eliminare modificata a scaunului-constipatie
-
referitor la alimentatie si hidratare necorespunzatoare, obstacole, lipsa
de miscare, diminuarea mobilitatii, anxietate
-
mod de manifestare = absenta scaunului de mai multe zile, balonare,
crampe abdominale, fecalom, tenesme, efort la defecare
2. retentie urinara
-
referitor la boala, obstacole, sfinctere tari, reflex inhibat, presiune
uretrala ridicata, traumatisme
-
mod de manifestare = marirea de volum a vezicii, eliminarii dese si
reduse cantitativ sau absenta mictiunilor, durere, disconfort
3. incontinenta de urina la stress
-
referitor la modificari degenerative ale muschilor pelvieni asociate cu
varsta inaintata, obezitate, graviditate, golire neadecvata, muschii
pelvieni slabiti
-
mod de manifestare = scurgeri de urina insotite de cresterea presiunii
abdominale, urgenta urinarii/mictiunii, frecventa mictiunilor mai des
decat o data la fiecare 2 ore

Planificarea obiective potentiale

ingrijirilor  pacientul
-
sa-si amelioreze tranzitul intestinal
-
sa nu prezinte semne de deshidratare
-
sa-si controleze incontinenta
-
sa-si reduca globul vezical
-
sa amelioreze edemele periferice
-
va avea tranzit intestinal normal
-
va prezenta o diureza normala
-
va elimina un scaun moale
-
sa elimine un scaun fara dificultate
 -
sa inceteze a fi incontinent
-
sa-si amelioreze disconfortul anal
Aplicarea interventii generale
ingrijirilor -
observarea si interpretarea transpiratiei, analiza cauzelor, asigurarea
necesarului de lichdie, in compensatie
-
igiena persoanei care transpira
-
observarea eliminarii de urina; captarea, determinarea cantitativa,
inregistrarea diurezei
-
observarea, interpretarea si notarea eliminarilor de materii fecale
-
observarea, interpretarea, masurarea cantitatii si notarea varsaturilor
-
ingrijirea persoanei care varsa
-
observarea, masurarea, interpretarea si inregistrarea sputei; inactivarea
ei; dezinfectia scuipatoarelor
-
observarea si interpretarea eliminarilor menstruale; respectarea
regulilor de igiena, aprecierea pierderilor, la fel si pentru eliminarile
lohiilor
-
masuri de urgenta in caz de hematemeza
-
captarea dejectiilor
-
calmarea lichidelor excretate/24 h
-
metode de suplinire =sondaje, spalaturi, clisme, punctii, drenaj, stoma
Evaluarea se va referi la:
ingrijirilor -
autonomie
-
durere, edeme (aspect, zona)
-
diureza, orarul mictiunilor
-
glob vezical
-
incontinenta de urina/materii fecale
-
diaree (numar scaune, aspect, cantitate)
-
eliminari menstruale
-
hemoragii uterine
-
diaforeza
-
eliminari de secretii
-
modificari ale statutului social, al imaginii de sine
-
modificari ale respectului de sine
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate
 Capitolul IX

NEVOIA DE A MENTINE TEGUMENTELE CURATE SI INTEGRE

Definitie, scop, generalitati (Florian Chiru)…….

Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Florian Chiru)…….
Tegumente si mucoase normale (Florian Chiru)…….
Tegumente si mucoase alterate (Florian Chiru)…….
Lezarea tesuturilor (Florian Chiru)…….
Ingrijirea plagilor (Florian Chiru)…….
Evaluarea viabilitatilor in escare (Florian Chiru)…….
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)……
Toaleta pacientului imobilizat la pat (Gabriela Chiru)…..
Toaleta si ingrijirea ochilor (Gabriela Chiru)……
Toaleta si ingrijirea mucoasei nazale (Gabriela Chiru)…..
Toaleta si ingrijirea urechilor (Gabriela Chiru)……
Toaleta cavitatii bucale (Gabriela Chiru)……
Toaleta si ingrijirea parului (Gabriela Chiru)……
Toaleta …… (Gabriela Chiru)……
 NEVOIA DE A MENTINE
TEGUMENTELE CURATE SI INTEGRE

Definitie:  reprezinta necesitatea vitala a organismului de a mentine

functiile sistemului tegumentar format din piele si structurile
complementare: par, unghii, glande.

 pielea sau tegumentul este un organ conjuctiv epitelial care

Scop si acopera corpul in intregime si care se continua cu mucoase
generalitati la nivelul cavitatilor naturale ale organismului (gura, nas,
anus, vagin);
 suprafata pielii la un individ de talie mijlocie este de circa 1,5
m2 avand o greutate de  18 kg;
 sistemul tegumentar constituie invelisul exterior al
organismului avand un rol important in mentinrea activitatii
celulare, homeostaziei, datorita partilor componente si
functiilor sale;
Functiile pielii:
 organ de simt pentru sensibilitatea tactila (atingere,
apasare), termica si dureroasa;
 organ de protectie impotriva agentilor mecanici (rol de
amortizor al socurilor datorita stratului adipos din hipoderm),
chimici (rezistenta fata de acizi, baze, enzime prin keratina
din stratul cornos), termici (datorita acelorasi elemente
structurale), actinici (rol de protectie impotriva radiatiilor
ultraviolete conferit de keratina din stratul cornos si
melanina din celulele pigmentare ale epidermului) si
microbieni (stratul cornos pentru microorganisme, actiune
usor bactericida a sebumului, descuamare continua a
epidermului;
 organ de excretie prin intermediul glandelor sudoripare;
 organ de termoreglare (are rolul principal in schimbul de
caldura dintre organism si mediul interior);
 organ de depozit al grasimilor de rezerva (si in stratul
profund al pielii hipoderm) si de sange in vasele din stratul
papilar intervenind la redistribuirea acestuia in caz de nevoie
in favoarea organelor vitale: inima si creierul
 organ de absorbtie deosebit de important pentru practica
medicala datorita permeabilitatii pielii pentru substante
medicamentoase.
 pentru indeplinirea acestor functii pielea trebuie sa fie
integra, curata, sanatoasa, ingrijita
CONDITII DETERMINANTE
IN
SATISFACEREA NEVOII

varsta:
Conditie  la copii, femei si batrani pielea este mai subtire si mai
biofiziologica sensibila, determinand diminuarea indeplinirii functiilor pielii;
 datorita procesului de imbatranire, la nivelul pielii, fanerelor
(par, unghii), glandelor se produc anumite perturbari:
- scaderea tonusului muscular;
- pierderea elasticitatii;
- descuamare deficitara a epidermului;
- atrofia stratului adipos;
- aparitia ridurilor;
- diminuarea activitatii glandelor sebacee
- diminuarea activitatii glandelor sudoripare;
- subtierea, decolorarea, caderea parului;
- subtierea, decolorarea si friabilitatea unghiilor cu
incetinirea cresterii acestora;
- formarea de pliuri tegumentare in exces fata de cele
normale;
 prin imbatranire creste efortul pentru imbracat/dezbracat,
mentinerea igienei corporale si riscul de expunere la
traumatisme sau infectii locale si generale.
climat:
 variatiile de temperatura perturba functia de termoreglare a
pielii si rolul protector (vezi nevoia de a-si mentine
tegumentele in limite normale);
activitate fizica:
 exercitiile fizice si activitatile zilnice care vizeaza miscarea
favorizeaza circulatia, respiratia, mentinerea greutatii in
limite normale etc, cu impact direct pentru functiile pielii;
alimentatia:
 o buna alimentare si hidratare a organismului impiedica

aparitia dezechilibrului hidroelectrolitic si acidobazic, cu

manifestari directe asupra starii tegumentului si aparitia
tulburarilor trofice cutanate;
imobilitatea :
 determina vulnerabilitate pentru integritatea tegumentelor
prin diminuarea sau restrictia miscarii.
deprinderi personale:
Conditie  obiceiurile individuale de vestimentatie si igiena corporala
psihologica difera de la un individ la altul constand in a acorda pentru
unii zilnic o atentie deosebita toaletei din toate punctele de
 vedere, pentru altii doar o toaleta partiala zilnic iar unii omit
sau neglijeaza notiunea de curatenie corporala.
imagine de sine:
 imaginea personala asupra propriului corp-imagine corporala
– depinde de personalitatea si perceptia individuala acordata
ingrijirilor pentru aspectul fizic.
 respectul de sine duce la promovarea ingrijirilor pentru o
imagine corporala pozitiva si invers degradarea ingrijirilor in
cazul neglijarii si dezinteresului pentru propria imagine.
emotiile:
 starile emotive, nervozitatea, labilitatea psihoemotionala,
anxietatea, depresia, stresul etc, perturba functiile pielii si
necesita masuri specifice de igiena (transpiratie, lacrimi,
mictiuni frecvente, emisie de materie fecala).
pudoarea:
 pudoarea individuala legata de sex, adolescenta, varstnicii
necesita respectul intimitatii personale;
 in cazul varstnicilor de foarte multe ori acestia necesita ajutor
pentru efectuarea ingrijirilor si toaletei, pe care il refuza din
cauza sentimentului de pudoare exacerbat sau a lipsei de
respect si pregatire profesionala a celui care acorda ingrijirile.

Conditie  notiunea de curatenie difera de la un individ la altul fiind in

socioculturala stransa legatura cu educatia si gradul de cultura;

 in functie de acestea individul acorda importanta cuvenita

ingrijirilor, imaginei corporale si obiceiurilor personale de
igiena si vestimentatie;
moda:
 influenteaza pe o perioada de timp mai lunga sau mai scurta
vestimentatia, coafura, parfumurile, produsele cosmetice si
obiceiurile personale de igiena.
statut social:
 profesiunea sedentara influenteaza direct componenta fizica
a imaginii de sine;
 conditia sociala si starea materiala satisfac sau nu nivelul
nevoii de igiena si curatenie:
- locuinta corespunzatoare prevazuta cu instalatii sanitare
(apa curenta, caldura, canalizare, baie, dus);
- determina obiceiurile personale pentru igiena si
vestimentatie.
TEGUMENTE SI MUCOASE NORMALE

PIELEA  pielea are o suprafata neregulata cu o culoare care variaza

dupa regiuni si varsta fiind determinata de pigmentul melanic
si gradul de vascularizatie;
 este alcatuita din 3 straturi principale:
- epidermul;
- dermul;
- hipodermul.
 in stare de normalitate la atingere pielea este catifelata,
elastica si acoperita cu exceptia palmelor si plantelor, de peri
unii voluminosi altii abia vizibili;
 pe fata dorsala a extremitatii degetelor pielea se continua cu
unghiile, anexe ale pielii.

Unghia  unghia este o lama cornoasa, dura situata pe fata dorsala a

ultimelor falange de la maini si de la picioare.
 zona alba semilunara dintre corpul si radacina unghiei se
numeste lunula.

Parul  este un produs cornos al epidermului cu aspect filiform si

flexibil.

Cavitatea bucala  cavitatea bucala este captusita cu mucoasa bucala, umeda si

de culoare roz;
 in cavitatea bucala se afla cele doua arcade dentare situate
pe maxilar si mandibula;
 dintii sunt organe dure de culoare alba in numar de 32.
 in cavitatea bucala este situata limba, organ musculo-
epitelial care participa la masticatie, procesul vorbirii,
formarea salivei si organ gustativ.

Nas  nasul si cavitatile nazale alcatuiesc un organ complex cu

functie respiratorie si senzoriala;
 mucoasa nazala respiratorie este de culoare roz, iar mucoasa
nazala olfactiva (are 2-3 cm2), este de culoare galbuie.

Urechea  urechea sau organul statuoacustic constituie segmentul

intermediar de cale acustica si vestibulara, configuratia
normala determina integritatea si indeplinirea rolurilor sale
 fiziologice

Atitudini si  atunci cand sistemul tegumentar este sanatos si intact

interventii contribuie la mentinerea homeostaziei, la buna desfasurare a
activitatii celulare si indeplinirea in bune conditii a tuturor
functiilor sale;
 igiena corporala, a fanerelor, a parului, lipsa carentelor in
igiena (spalat pe dinti, par ingrijit, unghii taiate etc) asigura
individului stare de confort, relaxare, capacitate de munca si
invatat, rezistenta crescuta impotriva agentilor patogeni;
 pe langa indeplinirea conditiilor de miscare, alimentatie,
hidratare, igiena, vestimentatie si posibilitati materiale exista
cateva principii pentru a evita aparitia tulburarilor trofice
cutanate (vezi Masuri preventive pag___)
Examinam, controlam:
 tegumentele pentru a observa:
- culoarea normala sau modificarile patologice
- consistenta supla sau aspra
- elasticitatea
- mirosul
- prezenta edemelor, ulcerelor de presiune etc
 mucoasele, cu o nota aparte pentru cea bucala tinand cont
de:
- culoarea si starea lor
- dentitia completa/lipsa cu/fara carii
- starea gingiilor si a buzelor
- depistarea eventualelor mirosuri si leziuni
 parul pentru:
- lungime, suplete, stralucire
- pigmentatie, desimea
- gradul de incarcare cu grasime (uscat, gras)
- gradul de curatenie
 unghiile pentru:
- consistenta culoare
- fribilitate si aspect peneral
- gradul de curatenie
- depistarea eventualelor afectiuni sau leziuni
 nasul si cavitatile nazale pentru:
- mucoasa umeda
- fose nazale libere
- depistarea eventualelor modificari

 atunci cand sistemul tegumentar este sanatos si intact

contribuie la mentinerea homeostaziei, la buna desfasurare a
activitatii celulare si indeplinirea in bune conditii a tuturor
functiilor sale.
 igiena corporala, a fanerelor, parului, lipsa carentelor in
igiena (spalat pe dinti, par ingrijit, unghii taiate etc) asigura
individului stare de confort, relaxare, capacitate de munca si
invatat, rezistenta crescuta impotriva agentilor patogeni .
 pe langa indeplinirea conditiilor de miscare, alimentatie,
hidratare, igiena, vestimentatie si posibilitati materiale, exista
cateva principii pentru a evita aparitia tulburarilor trofice
cutanate (vezi masuri preventive pag.___)
  urechile pentru:
- configuratie normala;
- starea de curatenie;
- depistarea eventualelor afectiuni si leziuni.
evaluam:
 deprinderile si obiceiurile igienice ale pacientului pentru:
- numarul si durata dusurilor, bailor;
- frecventa si periajul corect la spalarea dintilor preum si
produsele utilizate;
- frecventa pentru spalarea parului si produsele utilizate;
- taiatul unghiilor si toaleta periunghiala;
 evaluam pacientul in mod regulat pentru a descoperi
eventualele modificari ale tegumentelor si mucoaselor.

TEGUMENTE SI MUCOASE ALTERATE

Examinarea  examinarea si controlul tegumentelor si mucoaselor

tegumentelor si pacientului are rolul de a descoperi cat mai precoce
mucoaselor manifestarile patologice care trebuie aduse la cunostinta
medicului constituind indici importanti pentru stabilirea
diagnosticului si prevenirea complicatiilor;
 modificarile patologice care apar la nivelul tegumentelor si
mucoaselor sunt:
- transpiratia;
- culoarea;
- edemul;
- descuamatiile;
- eruptiile cutanate;
- hemoragiile cutanate etc.

Transpiratia  reprezinta fenomenul fiziologic de umezire a pielii prin care

organismul pierde caldura;
 patogolic cantitatea excesiva de transpiratie conduce la
deshidratarea organismului.
tipuri de transpiratie:
 transpiratie localizata = transpiratia palmelor si plantelor in
boala Basedow;
  transpiratie continua = in starile febrile continue din criza
pneumonica;
 transpiratia periodica = in starile febrile intermitente;
 transpiratie generalizata = in hiperpirexie.

 paloarea – reprezinta decolorarea pielii;

Culoarea  paloarea pielii este cauzata de anemii si deficit de irigare a
tegumentelor pielii;
 paloarea instalata brusc se constata in hemoragii;
 paloarea accentuata se constata in colaps, soc, prin lipsa de
irigare a pielii cauzata de depozitarea sangelui in vasele
abdominale.
 cianoza – reprezinta coloratia albastruie a tegumentelor si
mucoaselor;
 este determinata in cazul afectiunilor aparatului respirator
de:
- obturarea cailor respiratorii;
- micsorarea suprafetei respiratorii;
- deficit functional al muschilor respiratori.
 apare in cursul afectiunilor aparatului circulator, bolilor
cardiace congenitale;
 cianoza poate fi localizata:
- discret la nivelul extremitatilor degetelor si al lobului
urechilor;
- intensa la nivelul nasului, buzelor, ochilor;
- foarte intensa la nivelul fetei si limbii;
- generalizata la nivelul unei anumite regiuni prin
tromboza sau compresie venoasa.
 roseata – reprezinta coloratia intensa a pielii aparuta in
emotii, eforturi fizice, stari febrile, diferite afectiuni
hemoragice;
 in pneumonie aspectul rosu congestionat este caracteristic
pentru jumatatea de fata a partii afectate pulmonar.
 eritem – roseata a pielii sau a mucoaselor care dispare la
presiune si se produce prin dilatarea capilarelor.
 coloratia galbena - caracteristica icterelor prin
impregnarea tesuturilor cu pigmenti biliari s-au in urma
consumarii unor medicamente ca: acid picric sau atebrina;
 coloratia icterica indica aparitia unei boli infectioase.
  pigmentatia anormala – a pielii este cauzata si de
afectiuni ca:
- culoarea bruna in criza hepatica;
- culoare cenusiu-murdar in supuratii pulmonare cronice;
- culoare galben-pai in cancer si anemie pernicioasa;
- culoare bronzata in boala Addison.

 reprezinta acumularea de lichid seros caracterizat prin

Edemul cresterea in volum a regiunii edematiate;
 pielea este palida, lucie, stravezie, fara elasticitate si
pastreaza impresiunea degetelor;
 edemul poate fi:
- localizat prin staza venoasa in partile declive (inclinate)
ale corpului;
- generalizat in afectiuni cardiace si pulmonare=
anasarca;
- casectic in tuberculoza, subnutritie, cancer prin
scaderea albuminelor din sange si cresterea
permeabilitatii peretilor vasculari;
- inflamator localizat in jurul proceselor inflamatoare (de
culoare rosie);
- angioneurotic cand are o cauza alergica si se instaleaza
rapid;

 reprezinta indepartarea celulelor cornoase din epiderm;

Descuamatie  descuamatia poate avea caracter :
- furfuraceu (descuamare fina – “tarate”);
- lamelar (descuamatie bruta);
- lambour (detasare accidentala sau chirurgicala a
framentului de piele).
 la copii in bolile infectioase descuamarile sunt frecvente.

Excoriatia  leziune superficiala a pielii sau a unei mucoase cu pierdere

de substanta limitata la straturile superioare, aparuta in urma
unui traumatism sau produsa prin grataj (scarpinatura
fregvent dupa prurit)
 leziune elementara secundara rezultata in urma uscarii unei
Crusta serozitati provenite dintr-o ulceratie, prezentandu-se

ca mici depozite de fibrina din plasma sanguina (vezicula,

flictena)
 Eruptia cutanata  reprezinta modificarea tegumentelor determinate de:
- boli infectioase acute (scarlatina, rujeola, rubeola,
varicela, herpes etc);
- reactii alergice (urticarie, boala serului);
- hiperexcitabilitatea nervilor vasomotori ai pielii
(meningite, Basedow etc);
- efectul toxic si de desensibilizare al unor medicamente
(iod, morfina, salicilat, antibiotice etc)

Vezicule  basica cutanata cu un diametru mai mic de 5 mm avand

forma rotunda si umpluta cu lichid clar sau galbui;
 sunt caracteristice pentru eczema si afectiuni virale ca
herpesul, zona ZOSTER, varicela;
 de cele mai multe ori sunt insotite de durere si prurit.

 acces minor la suprafata tegumentului (continut purulent),

Pustule localizat la radacina firului de par formand cosurile (leziuni de
foliculita) sau frecvent intalnite in infectiile cutanate cu
stafilococ, streptococ etc
 pustuloza = afectiune caracterizata prin prezenta de
pustule diseminate

Acnee  afectiune a pielii cauzata de infalamatia glandelor sebacee si

polisebacee;
 localizarea este in general pe fata, umeri, spate iar formacel
mai des intalnita survine in perioada pubertatii = acneea
juvenila/vulgara
 poate fi cauzata de:
Hemoragia - tulburari de coagulare a sangelui;
cutanata - fragilitatea capilara exagerata de natura toxica sau
infectioasa;
- modificarea functionala sau cantitativa a trombocitelor;
 petesii = hemoragii mici de forma punctiforma, ovalara sau
rotunda;

 echimoze = pata hemoragica de culoare albastruie sau

negricioasa produsa prin extravagarea sangelui si infiltrare
difuza in tesutul subcutanat;
 hemoragia cutanata nu dispare la presiunea digitala ca in
cazul eruptiilor congestive.

Hemoragia  epistaxis = hemoragie nazala;

mucoaselor  hemoragii gingivale;
 hematemeza = sange eliminat prin varsatura;
 melena = eliminarea in scaun de sange negru (digerat in
tubul digestiv)

Papula  leziune elementara constand intr-o mica ridicatura

circumscrisa, consistenta si bine delimitata la suprafata pielii;
 are caracter rezolutiv, nu lasa cicatrici si apare in urticarie,
febre eruptive etc.

Furunculul  reprezinta inflamatia unui folicul polisebaceu produsa de

stafilococul auriu;
 are aspectul unui burbion galbui care se elimina la
deschiderea furunculului prezentand cicatrice dupa
vindecare.
 atentie nu se stoarce, sau preseaza furunculul in ideea de
eliminare a puroiului deoarece exista riscul de diseminare a
microbilor si in functie de localizare (buza superioara) risc de
tromboza a vaselor;
 furunculoza = aparitia succesiva sau simultana in diferite
regiuni ale corpului a mai multor furunculi.

Intertrigo  inflamatia pielii la nivelul plicilor si interdigital, caracterizata

prin eritem sau eczema umeda;
 apare mai ales la obezi la nivelul cutelor abdominale sau
interfesiere, la noi nascuti la nivelul feselor si partilor
genitale;
 este de natura infectioasa (bacterii,ciuperci, levuri) fiind
favorizat de transpiratii abundente (umiditate crescuta a
pielii.

Vitiligo  reprezinta pata alba – fildes plana cu margini convexe

hiperpigmentate si pe o suprafata intinsa.
 cauza poate fi de natura neuroendocrina cu localizare si

dimensiuni diferite

Varice  reprezinta dilatarea venoasa patologica si permanenta la

nivelul membrelor inferioare (coapsa, gamba);
 ele constituie o afectiune izolata nefiind consecinta unei boli.

Ulceratie  reprezinta pierderea de substanta profund sau nu dintr-un

invelis epitelial;
 ulcerul poate fi cutanat (gamba) sau de mucoasa
(gastroduodenal);
 ulcer varicos = pierderea de substanta la nivelul pielii cu
 erodarea tesutului pe teren varicos.

Hemoroizi  reprezinta dilatatia varicoasa (varice) a venelor mucoasei

anosectale cu aparitia de procese inflamatorii si trombotice;
 hemoroizii externi sunt vizibili si situati sub sfincterul
anal;
 hemoroizii interni sunt situati deasupra sfincterul anal si
pot fi decelati prin tuseu rectal sau cu anuscopul.

Escara  reprezinta distrugerea tisulara (ulceratii, necroza) in urma

deficitului de nutritie locala prin compresiune continua,
leziuni vasculare sau actiunea directa a unor factori infectiosi
sau a toxinelor acestora;
 escara poate fi rezultatul aplicarii si efectului unor substante
chimice, caustice;
 in cazul pacientului imobilizat la pat timp indelungat datorita
comprimarii tesutului cutanat intre planul dur al patului si
proeminentele osoase precum si lipsei de interventii, apar
escarele de decubit.

NESATISFACEREA NEVOII DE A MENTINE TEGUMENTELE CURATE SI INTEGRE

AFECTEAZA CELELALTE NEVOI FUNDAMENTALE

A COMUNICA  comunicare ineficace, la nivel senzorial, motor si

intelectual prin confuzie, dezorientare, apatie, dezinteres,
cu efecte dintre cele mai negative pentru pacient prin
lipsa de igiena

A SE MISCA SI A  carentele de curatenie, dezinteresul pentru modul cum se

AVEA O BUNA prezinta etc determina in final pe langa sentimentul de
POSTURA izolare, afectarea tegumentelor si mucoaselor cu implicatii
directe pentru mobilizare si postura deficitara.
A –SI MENTINE  lipsa masurilor de igiena si alterarea mucoaselor/
TEMPERATURA tegumentelor conduce la modificari ale temperaturii
CORPULUI IN corpului (exemplu: hipertermie, in cazul lezarii tesuturilor
LIMITE NORMALE si suprainfectarea lor)
A RESPIRA  doar prin afectarea mucoaselor respiratorii si a cailor
respiratorii superioare libere cauzate de lipsa de igiena si
a celor mai elementare masuri de autoprotectie, nevoia
de a respira devine deficitara
A SE ALIMENTA SI  prin leziunile prezente la nivelul cavitatii bucale,
HIDRATA endonazal etc sunt produse mari tulburari in posibilitatile
de hidratare si alimentare
A ELIMINA  eliminare de urina si fecale neadecvata, cauzate de
lezarea integritatii fizice
A DORMI  diminuare/incapacitatea de odihna si somn prin
acumulare de murdarie si aparitia tulburarilor trofice
cutanate
A SE IMBRACA SI  incapacitate de a se imbraca si dezbraca determinate de
DEZBRACA lezarea integritatii fizice
A EVITA  vulnerabilitate in fata pericolelor prin lipsa de curatenie,
PERICOLELE igiena cauzata de dezinteres, lipsa deprinderilor igienice
A ACTIONA DUPA  diminuarea/imposibilitatea de a practica religia, serviciul
CREDINTELE SI religios si a actiona conform valorilor sale prin aspect
VALORILE SALE neglijent, murdar, halena fetida etc
A SE REALIZA  incapacitatea de a se realiza si fenomenul de respingere
al  colectivitatii pentru participare la viata sociala si
profesionala prin izolare, lipsa masurilor de curatenie,
dezinteres fata de propria-i persoana
A SE RECREEA  diminuarea posibilitatilor de recreere in colectivitate,
cauzata de aspect fizic, murdarie, miros neplacut etc
A INVATA  diminuarea/incapacitatea de a invata prin sentiment de
izolare, neglijenta si refuzul pentru aspect ingrijit
LEZAREA TESUTURILOR

 lezarea tesuturilor reprezinta intreruperea continuitatii

Definitie tegumentelor sau a mucoaselor prin traumatisme sau
interventie chirurgicala cu sau fara pierdere de substanta
(plaga sau rana)

CAUZE:  la niveul celular lezarea sau necroza tesuturilor poate fi

cauzata de:
- hipoxie;
- agenti fizici, chimici;
- microorganisme;
- radiatii;
- procese inflamatorii sau imune

Hipoxia  celulele mor datorita lipsei de oxigen;

 plagile hipoxice constituie majoritatea plagilor cronice
incurabile, aparute in afectiuni ca: diabetul si bolile
cardiopulmonare.

Mecanic  lezarea chirurgicala sau traumatica a tesutului duce la

intreruperea microcirculatiei in tesuturile de sustinere, iar
tesutul moare prin anoxie (absenta oxigenului la nivelul
tesuturilor si celulelor);
 in functie de modul de actiune lezarea mecanica poate fi
produsa prin:
- taiere, lovire, contuzie;
- intepare, insecte, strivire;
- arme albe, arme de foc;
- muscatura de reptile si animale etc

Termic  cauzeaza leziuni de contact sau intervin in procesul metabolic

al celulelor datorita efectelor lor toxice (acizi sau baze
puternice);
 variatiile extreme ale temperaturii constituie agentul
traumatic/vulnerant pentru producerea plagilor.
 caldura coaguleaza citoplasma celulelor iar frigul formeaza
cristale in citoplasma
Microorganismele  actioneaza atat local cat si general utilizand ca hrana
continutul si produsele celulare.

Radiatii  expunerea neglijenta sau accidentala la radiatii ionizante

afecteaza celulele din maduva osoasa si sistemul epitelial, prin

diminuarea sau incapacitatea de replicare sau divizare

Procese  microbii pot patrunde cand stratul cornos al epidermului este

inflamatoare lezat in straturile subiacente dezvoltand infectii locale sau
generale.

Imunitate  caracteristica imunitatii este directionata necorespunzator

impotriva celulelor normale, impotriva gazdei.

Clasificarea  plagile mai pot fi clasificate si prin:

plagilor - circumstantele de producere (accidentale, intentionate,
iatrogene
- profunzime (superficiale sau profunde)
- straturile anatomice afectate (nepenetrante sau
penetrante);
- perioada de timp de la producere (recente sau vechi)
- evolutie (simple sau complicate)
 cand traumatismul nu a produs distrugerea pielii este vorba
de un traumatism inchis sau contuzie.


lezarea locala a tesutului necesita evaluare si tratament local,
Manifestari, semne dar si in totalitate a organismului prin asigurarea conditiilor
si simptome optime de mediu, de respiratie, de alimentatie, de eliminare
etc;
 raspunsul organismului la leziune consta in reactie de
supravietuire, conservare si restabilire;
reactia de supravietuire:
 consta in tendinta organismului de atenuare a durerii,
acceptarea leziunii dupa reactia de stress.
 la locul leziunii dupa o scurta perioada de vasoconstrictie,
care reduce hemoragia si permite formarea de cheaguri mici
in vasele distruse, urmeaza dilatarea capilara cu aparitia
edemelor si disfunctiilor locale
 durerea este variabila ca intensitate avand un punct
culminant, caracter pulsatil la aparitia procesului infectios;
 durerea si afectarea componentelor musculoarticulare,
osoase sau nervoase determina deficitul, impotenta
functionala partiala sau totala.
reactia de conservarea :
 in aceasta etapa se produc:
- vasoconstrictie periferica;
- presiune arteriala scazuta;
- paloarea si racirea extremitatilor;
- stare adinamica sau lesin;
- reducerea fluxului sanguin pentru organele non-vitale;
reactia de restabilire:
 vindecarea cuprinde mai multe faze:
- inflamarea;
- distrugerea;
- reconstituirea;
- remodelarea.
 atunci cand leziunea sau pierderea de sange este severa
organismul necesita pentru supravietuire interventie din
exterior, urgenta, calificata si in unitati de profil.
 intre tesuturile si organele specializate ale organismului
exista diferente pentru vindecare si interventii (oasele,
muschii, tesutul nervos etc).
 restabilirea primara – reprezinta vindecarea obtinuta fara
complicatii cu o durata de cateva zile;
 restabilirea secundara reprezinta vindecarea plagii dar
spre deosebire de vindecarea primara este prezent procesul
infectios;
 restabilirea tertiara este caracterizata prin evolutia plagii
conform videcarii secundare cu suturatie pentru favorizarea
si micsorarea timpului evolutiv.
INGRIJIREA PLAGILOR

 in functie de starea plagii, profunzimea, tipul si starea

Obiective generala a pacientului, obiectivele ingrijirii unei plagi sunt:
- atenuarea/suprimarea durerii;
- efectuarea hemostazei provizorie/definitiva;
- conditii de asepsie perfecta pentru instrumente,
materiale si operator;

- pansamentul efectuat sa asigure buna absorbtie a

secretiilor;
- aseptizarea plagii conform stadiului ei de evolutie;
- protejarea plagii de factorii nocivi, mecanici, termici,
infectiosi si climatici din mediu;
- repaus pentru regiunea lezata prin pozitionare
confortabila si imobilizare la nevoie.
 ingrijirea si vindecarea plagii variaza in raport cu localizarea
si gradul de lezare al tesutului starea de sanatate generala a
pacientului si calitatea ingrijirilor generale acordate pentru
evitarea factorilor de risc si mentinerea microclimatului
propice vindecarii.
 asiguram conditii optime in scopul accelerarii vindecarii ranii
si ingrijirii generale a pacientului.

Conditie  asiguram suport psihologic pacientului, incurajandu-l si

psihologica ajutandu-l sa inteleaga conditiile de vindecare;
 diminuam starea emotionala a pacientului si ii castigam
cooperarea pentru procedurile de interventie;
 incurajam pacientul pentru recastigarea imaginii corporale in
cazul plagilor disreptive si desfigurative;
 efectuam evaluarea caracterului si intensitatii durerii cauzata
de plaga si initiem interventiile pentru indepartarea durerii
cauzata de plaga sau prin tratarea acesteia.

Conditie  evaluam starea nutritionala a pacientului;

nutritionala  evaluam diferitele afectiuni care include pierderea apetitului,
scaderea in greutate etc
 acordam atentie deosebita afectiunilor metabolice ca:
diabetul sau bolile de ficat, abuzului de alcool, tutun, drog,
medicamente interzise;
 consideram pacientii “cu risc” in vindecarea plagii, pacientii
care au scazut in greutate in ultimele 2 luni peste 10%;
 asiguram pacientului dieta nutritionala prescrisa de medic si
dietetician necesara pentru vindecarea plagii
  asiguram si administram suplimentele la dieta, in special cu
vitamina A, C, Zn, indicate in anumite conditii;
 mentinem bilantul lichidian prin administrarea adecvata a

lichidelor cu scopul de reducere a hipovolemiei si necrozei

tesutului;
 hrana si suplimentele corespunzatoare unei nutritii adecvate
constituie un aport deosebit in vindecarea plagilor;

Alte conditii  prevenim, limitam si indepartam infectia pentru a favoriza

accelerarea vindecarii;
 respectam, conduita terapeutica medicamentoasa prescrisa si
reducem sau interzicem medicamentele care pot fi
daunatoare plagii (anticoagulante, produse cortizonice,
unguente etc);
 asiguram conditii de mediu, postura si ingrijiri individualizate
pentru fiecare pacient;

Conditii pentru  efectuarea si inlocuirea pansamentelor intra in atributia

tratament local asistentei medicale care trebuie sa cunoasca:
- localizarea plagii, prezenta edemelor, hematoamelor;
- caracterul si semnificatia durerii la schimbarea
pansamentului (intermitenta, continua, in timpul zilei,
noptii, surda, ascutita etc);
- stadiul de inflamare, volumul si suprafata plagii;
- profunzimea si pierderea de substanta;
- cantitatea de substanta drenata, culoare, miros,
consistenta;
- aspectul si caracterul zonei din jurul plagii (culoare,
edem, eritem);
- existenta infectiei prin cantitatea de puroi, inflamare,
reactii febrile;
- modul de curatare a plagii si folosirea solutiilor
dezinfectante;
- criteriile pentru un pansament ideal;
- necesitatea schimbarii pansamentelor.

Pregatirea  carucior curat rezervat pentru procedurile aseptice, care nu

materialelor trebuie folosit in alte scopuri;
 pansamente sterile si comprese sterile, care nu lasa scame
sau spuma medicala;
 tavita renala si instrumentar steril (in cazul instrumentarului
de unica folosinta, verificam integritatea ambalajului si
termenul de valabilitate)
  manusi chirurgicale si camp steril;
 recipient pentru materialele folosite;
 solutii dezinfectante;
 banda adeziva, hipoalergica.

Pregatirea  atunci cand nu este posibil efectuarea pansamentului in sala

mediului de tratamente protejam patul pacientului cu un paravan;
 curatenia salonului trebuie terminata cu cel putin 30 minute
inainte de efectuarea pansamentului, iar perdelele coborate
cu cel putin 10 minute inaite, pentru a nu mai vehicula praful
si microorganismele din aer.

Pregatirea  explicam pacientului necesitatea efectuarii pansamentului;

pacientului  mentinem confortul pacientului prin pozitionare cat mai
normala, sezand sau decubit dorsal in functie de localizarea
plagii;
 la pozitionarea pacientului tinem cont ca zona respectiva sa
ne fie usor accesibila, iar pacientul sa fie cat mai putin expus.
 cand plaga se afla intr-o regiune paroasa tundem si la nevoie
radem de par acea regiune

Tehnica de lucru  ne spalam pe maini cu apa si sapun respectand si utilizand

regulile lui Feldman:
- utilizarea sapunului;
- utilizarea apei care curge permanent;
- pozitionarea mainilor pentru a evita contaminarea
bratelor;
- evitarea stropirii imbracamintii si pardoselii;
- frecarea riguroasa a mainilor una pe cealalta;
- utilizarea frectionarii tuturor suprafetelor;
- limpezirea minutioasa a mainilor tinandu-le in jos
pentru a le limpezi;
- uscarea completa a mainilor;
 pentru uscarea mainilor utilizarea prosoapelor de hartie este
cea mai preferabila, in caz contrar utilizam un prosop curat la
fiecare procedura;

 inainte de spalarea mainilor indepartam inelele, bratarile,

ceasul;
 spalarea mainilor este cea mai importanta procedura pentru
prevenirea transmiterii infectiilor contactate in spital;
 verificam caracterul steril al tuturor materialelor;
 asezam campul steril pe raftul superior al carutului prin
realizarea colturilor, reducand astfel zona potentiala de
contaminare;
 dupa manipularea ambalajelor, pachetelor, ne spalam pe
maini cu o solutie alcoolica antibacteriana (clorhexidina
alcoolica 0,5%);
 solutiile dezinfectante folosite sunt sterile sau folosim
pliculete individuale;
 imbracam manusile chirurgicale atingand numai marginea
interioara de la incheietura mainii;
 curatam plaga indepartand:
- resturile si exudatele in exces;
- tesutul necrotic si strain;
- componentele toxice;
prin tamponarea cu comprese sterile uscate utilizate o singura
data;
 pentru curatarea plagilor folosim solutie dezinfectanta prin
turnare in plaga;

ATENTIE!
 la folosirea acestor dezinfectante, deoarece unele dintre ele
au efect negativ local sau general conform tabelului si nu le
folosim in plagile penetrante.
TABEL:
SOLUTIA DEZINFECTANTA ACTIUNE RASPUNS
APA OXIGENATA  antiseptic eficace in cazul plagilor murdare, infectate si  adecvat se utilizeaza cu
necrotice; precautie.
 nu se utilizeaza in plagi intinse sau profunde, deoarece poate
cauza embolie de aer.
BROMOCET  dezinfectant extern pentru leziunile mici;  acceptat ca agent de
 nu este iritant pentru tesuturi; spalare;
 se evita folosirea solutiilor concentrate;  efect antiseptic redus.
pentru uz extern folosim solutia apoasa 1‰.
CLORHEXIDIN  antiseptic activ indicat in plagi infectate si antisepsia pielii  acceptat;
inaintea injectiilor sau interventiilor chirurgicale.  se evita atingerea
ochilor, sensibilitate
locala.
DECADERM  antibacterian si antifungic activ;  se utilizeaza cu
 utilizat in aplicatii locale, badijonari, pansamente, pentru precautie;
plagi, arsuri, ulcere varicoase infectate, dermatite fungice.  reactii alergice locale;
 folosirea indelungata
poate provoca leziuni
necrotice.
SEPTOZOL  antiseptic pentru piele si mucoase  acceptat;
-in aplicatii locale, diluat 1/10.  rareori reactii alergice
ACID BORIC (4%)  bactericid;  neadecvat
 toxic pentru tesut
IOD (1%)  antiseptic  utilizabil

CLORURA DE SODIU (0,9%)  nu are proprietati antiseptice, dar nu este toxica pentru tesut  adecvat
si reduce numarul bacteriilor.
 antibacterian numai pentru anaerobe  se utilizeaza cu
METRONIDAZOL precautie.
VIOLET DE GENTIANA  antiseptic astringent utilizat in afectiuni dermatologice  neadecvat pentru plagi.
MERCUROCROM  bacteriostatic slab;  neadecvat
 toxic pentru tesut
HIPOCLORIT DE SODIU  antiseptic puternic, toxic pentru tesut  utilizare cu precautie
 opreste curgerea sangelui in capilare.
CLORAMINA “B”  antiseptic si dezinfectant cu o actiune lenta si durabila;  adecvat.
 putin iritant
BESEPTIN  antiseptic profilactic in timpul si dupa interventiile  adecvat
 chirurgicale pe zonele laterale operatiei;
 dezinfectant al pielii, ranilor, membranelor, mucoaselor;
 uz extern pentru arsuri, ulceratii, rosatura
 spalam plaga cu apa oxigenata sau clorura de sodiu 0,9%,
pentru indepartarea resturilor de sange si puroi;
 stergem marginile periferice ale plagii de fiecare data cu alt
tampon si dezinfectam tegumentele sanatoase din jurul plagii
cu alcool iodat 1‰.
 curatam plaga prin tamponare de fiecare data cu alt tampon
steril (o regiune de arie mica);

ATENTIE!
 este interzisa apasarea, stoarcerea sau masarea ranilor si
tegumentelor invecinate, deoarece are loc diseminarea
germenilor din plaga, rezultand septicemia.

 efectuam lavaj intermitent cu solutii antiseptice;

 daca plaga prezinta supuratii secundare, irigarea o efectuam
dinspre zona curata spre cea murdara;
 tampoanele, compresele folosite pentru supuratii nu le utilizam
in alte zone;
 acoperim plaga prin aplicarea compreselor sterile imbibate sau
nu cu solutie;
 compresele trebuie sa depaseasca cu 1-2 cm marginile plagii
fiind asezate cu ajutorul a doua pense prin fixarea colturilor
opuse;
 peste comprese asezam un strat de vata hidrofila, care confera
pansamentului rol absorbant, protectie fata de traumatisme,
mentine temperatura locala constanta si constituie bariera
impotriva microbilor;
 fixam pansamentul in asa fel sa nu alunece de pe rana, sa nu
se desprinda de pe tegument prin infasare, banda adeziva,
matisol;
 dupa pansament asiguram pacientului pozitia confortabila si il
acoperim cu patura;
 pansamentele murdare, compresele, tampoanele folosite sunt
adunate si duse la incinerator;
 in cazul focarelor grave se efectueaza incizii si grefe;
 pentru regenerare se pot folosi bureti de fibrina, trombina
uscata, pancol, debrisan etc;
 dupa indepartarea manusilor chirurgicale
 reorganizam mediul prin aerisirea camerei si indepartarea
instrumentarului si a materialelor utilizate.

Rolul  pansament = act chirurgical prin care o plaga este aseptizata,

pansamentului tratata, protejata pentru a asigura si mentine un mediu in care
vindecarea sa fie cat mai rapida;
 indiferent de gama pansamentelor si natura acestora trebuie sa
indeplineasca urmatoarele principii:
- indepartarea transpiratiei;
- mentinerea umiditatii la exterior;
- asiguram izolare termica;
- permite schimbul de gaze;
- constituie o bariera pentru bacterii;
- diminueaza durerea, mirosul, sangerarea;
- asigura absorbtia secretiilor;
- nu devine sursa de infectie pentru gazda;
- este eficient ca aspect si confortabil pentru pacient;
- asigura aplicarea solutiilor antiseptice;
- asigura compresia terapeutica pentru a preveni
hematoamele;
- pozitioneaza si imobilizeaza plaga;
- asigura accelerarea vindecarii.

Schimbarea  pentru schimbarea pansamentelor, instrumentarul si materialele

pansamentelor folosite sunt aceleasi ca si pentru “Tehnica de lucru” pag.___;
 slabim pansamentul anterior si il indepartam fara a cauza traume,
folosind apa oxigenata (daca nu se desprinde mai usor);
 indepartam pansamentul cu o pensa, care apoi nu mai trebuie
folosita;
 materialul contaminat il introducem in punga colectoare;
 evaluam starea generala a plagii:
- drenaj;
- durere;
- tesut inconjurator;
- posibile semne de infectie sau necroza;

- stadiul vindecarii;
 daca plaga este curata si secretiile sunt putin prezente, toaleta
 repetata este contraindicata prin lezarea tesutului nou si scaderea
temperaturii plagii;
 atentie la tipul de vata utilizata pentru toaleta plagii, deoarece pot
ramane fibre in plaga, care vor actiona ca un focar de infectie;
 acolo unde este cazul vom asigura pansamente impermeabile
pentru protectia plagii

EVALUAREA VIABILITATII
TESUTULUI IN ESCARE

Definitie  escara sau ulcerul de decubit reprezinta lezarea profunda si

distrugerea tesutului ca rezultat al presiunii intre proeminentele
osoase si un plan dur (pat) sau datorita fortelor de forfecare.
 gradul de distrugere si distorsionare nu poate varia de la un
eritem persistent, pana la ulceratia necrotica cu nivel de atingere
pentru muschi, tendon si os.

Cauze  pacientul cu mobilitate deficitara este predispus riscului de aparitie

a escarelor prin expunerea anumitor parti ale corpului la presiuni
de durata si intensitate (presiune permanenta exercitata de
greutatea corpului), cauzand in final moartea tesuturilor;
 muschii rezista in general bine la compresiune insa tesutul adipos
este afectat pe suprafata sa de contact;
 tesutul adipos sufera o scadere a vascularizatiei prin staza
venoasa;

cauze generale:
 afectiuni cerebrovasculare care determina imobilizarea la pat a
pacientului, instalandu-se pe langa retractii fibrotendinoase si
tulburari trofice (paraplegii, tetraplegii, poliradiculonevrita etc)
 pacientii inconstienti, adinamici care nu isi pot schimba singuri
pozitia;

 obezitatea si starile de subnutritie;

 deficit de autoingrijire datorita varstei;
 mentinerea functiilor vitale ale pacientului aflat in stare terminala
cu ajutorul aparatelor determinand modificari complexe inclusiv la
nivelul tegumentelor si mucoaselor;
  afectiuni ale maduvei spinarii si tulburari de circulatie majore;

factori predispozanti:
 printre factorii cei mai favorizanti ai aparitiei escarelor sunt:
- presiunea prelungita, presarea prin greutatea corpului
pacientului (se comprima tesutul intre proeminenta osoasa si
suprafata de sprijin);
- mentinerea pozitiei mai mult de 2h favorizand astfel presarea
si aparitia modificarilor patologice;
- uscaciunea pielii, edemele si respiratia pe gura;
- caldura si transpiratiile abundente;
- incontinenta de urina si fecale;
- scurgeri prin catetere de dren si vaginale;
- lenjerie de pat grea si umeda, neabsorbanta;
- lipsa de igiena a tegumentelor si mucoaselor;
- mentinerea cutelor lenjeriei corporale si de pat;
- deteriorarea mecanica a tesuturilor pacientului prin
forfecare atunci cand pacientul este tras din pat sau
aluneca determinand intreruperea microcirculatiei in
tesuturile de sustinere, rezultand ulcer de presare;
- existenta resturilor alimentare (paine, biscuti etc) sau
tampoane de vata, comprese, manusi, nasturi, tablete etc pe
lenjeria de pat, care in momentul frecarii corpului
pacientului de ele, conduc la indepartarea stratului cornos al
pielii.

Zonele expuse  zonele cele mai expuse sunt acolo unde osul este aproape de
excarelor suprafata si acolo unde greutatea este suportata de anumite parti
ale corpului;

decubit dorsal:
 regiunea occipitala;
 omoplati;
 coate;
 regiunea sacrococigiana;
  calcaiele;

decubit lateral:
 umar;
 regiunea deasupra crestei iliace;
 regiunea trohanteriana;
 partea externa si interna a genunchiului;
 maleole.

decubit ventral:
 tample;
 urechi;
 pometii obrajilor;
 aracdele orbitale;
 nas;
 arcada mandibulara;
 umar;
 creasta iliaca;
 genunchi;
 degetele picioarelor.

Evaluarea  pentru aprecierea riscului si a nevoii de ingrijire a pacientilor

riscului de predispusi la escare utilizam formule de evaluare a riscului
escare individual pentru escare in raport cu anumite criterii;
Scala Norton:
 pacientul este evaluat in raport cu 5 criterii (conditia fizica,
psihica, activitate, mobilitatr di incontinenta);
 pentru fiecare dintre criterii s-a atribuit un punctaj intre 1 si 4;
 punctajul total indica riscul si nevoia de ingrijire a pacientului fiind
considerate cu risc marit si necesitant interventii preventive
punctajele de la 14 puncte in jos;

(tabel Scala Norton)
Condi Punct Condi II. P Activitat Punct Mobilitat Punct Incontin Punc
tia aj tia u e aj e aj enta taj
fizica menta n
la c
t
a
j
Buna 4 Vioi III. 4 Merge 4 Deplina 4 Nu 4
singur
Accept 3 Apatic IV. 3 Merge 3 Usor 3 Ocazional 3
abila sprijini limitat
t a
Proast 2 Confuz V. 2 Depen 2 Foarte 2 De 2
a dent de limitat obicei/
scaun a urina
Foarte 1 Stare VI. 1 Retinut 1 Imobili 1 Dubla 1
proast de la pat zat
a prostat
ie

Scala Waterlow:
 pacientul este evaluat atat din puncte de vedere general (sex,
varsta, greutate etc) cat si individual (apetit, mobilitate, eliminare,
afectiune, medicatie);
 pentru fiecare dintre criterii se acorda un punctaj care peste 10
indica risc de a dezvolta escare;
(tabel. Prevenirea escarelor/tratamentul Waterlow)

Constitutie Not Tipul pielii Not Sex No Riscuri Not

/greutate a zonele a Varsta ta Speciale a
raportata la vizibile
inaltime de risc
Medie 0 Sanatos 0 Barbat 1 Malnutritia
Peste medie 1 Tesut 1 Femeie 2 tesutului
Obez 2 pergamentos 1 14-49 1 Casexie 8
Sub medie 3 Uscat 1 50-64 2 terminala 5
Edematos 1 65-74 3 Tulburari 5
Umed cardiace
(temperatura 2 75-80 4 Afectiuni 2
ridicata) 3 81+ 5 vasculare 1
Decolorat periferice
Distrusa/ Anemie
scoame Fumat
Eliminare * Mobilitate * Apetit * Deficit *
neurologic
Complet/ 0 Deplina 0 Mediu 0 De exemplu,
Cateterizat 1 Agitat/nervos 1 Redus 1 diabet
Ocazional 2 Apatic 2 Tus naso- 2 scleroza
incontinent Limitat 3 gastric/ multipla, ACV,
Cateterizat/ 3 Inert /tractiune 4 numai Motor/
incontinenta de Dependent de 5 lichide 3 senzorial 4-6
fecale scaun Nu inghite Paraplegie
Dubla nimic/anor
incontinenta exic
Traume
/interventii
chirurgicale
majore
Ortoped
ie- de la mijloc 5
in jos, spinal 5
Pe masa 2
ore
Medica
tie
Citostati 4
ce
Steroizi
in doza ridicata
Antiinfla
matoare

Punctaj 10+ Cu risc 15+ Risc mare

20+ Risc foarte mare
 reducem presiunea:
Masuri preventive  schimbam in mod regulat pozitia pacientului dupa orarul fixat de
medic (in general schimbarea pozitiei are loc la aproximativ 2h);
 reducem presiunea pentru suprafata de contact a pacientului cu
suprafata de sprijin a patului prin repartizarea tendintei de
presare pe o suprafata cat mai mare, marind astfel aria de
contact dintre corp si pat (saltele cu apa, cu puf sau siliconice,
saltele cu aer, gomflabile alternativ, perne umplute cu lana, puf,
aer, apa, gel);
 prin sistemul monitorizat circulatia locala este activata datorita
gonflarii si degonflarii sub o forma ondulatorie a diverselor
compartimente);
Atentie !
 la folosirea colacilor care sunt foarte eficieti doar in anumite
cazuri de masuri preventive deoarece in escara clasica acestia in
loc sa atenueze presarea au constiuit factorul principal de
intrerupere a microcirculatiei prin contactul colacului cu
organismul (prin folosirea colacilor in prevenirea sau tratarea
escarelor de la nivelul coccisului si tuberozitatilor sezutului este
intrerupta microcirculatia tesutului situat deasupra gaurii
colacului, datorata contactului dur si permanent dntre muchia
interioara a colacului si tesut);

 redistribuim greutatea corporala a pacientului prin incrucisarea si

descrucisarea picioarelor, in general a pozitiei pacientului
 schimbam pozitia pacientului in pat la cel putin 2h daca este
indicat prin afectiuni si imobilitate;
 pentru evitarea pozitiilor vicioase a membrelor si coloanei
vertebrale asiguram pozitia corecta in pat a pacientului cu
ajutorul rezematoarelor, pernelor, paturilor etc;
asiguram conditii optime pentru confort:
 pat comod cu saltea corespunzatoare;
 lenjerie curata si bine uscata;
 cearsaf bine intins fara neregularitati pe suprafata de contact;
 lenjerie de corp adecvata iar acolo unde pacientul prezinta
afectiuni vezicale, sonda a demeure, interventii chirurgicale
pentru rect, perineu, membre inferioare etc, nu imbracam
pacientul cu pantalonii de la pijama;
 poate nu este o masura corecta dar este dictata de necesitati
prin riscul mare al aparitiei escarelor datorita secretiilor (sange,
urina etc) si nevoii de schimbare foarte des a pantalonului;
 pentru acesti pacienti folosim in regiunea mentionata o aleza
peste care asezam patura;
 indepartam eventualele resturi alimentare sau obiecte care pot
comprima circulatia locala si comunicam medicului modificarile
cutanate;
 mobilizam pasiv sau activ degetele, picioarele, mainile,
antebratele pacientului pentru a asigura starea de confort;

asiguram toaleta pacientului:

 efectuam toaleta zilnica generala si toaleta pe regiuni (vezi
toaleta pacientului imobilizat la pat);
 spalam zonele utilizand sapun neutru sau detergent lichid cu
clatirea din abundenta pentru indepartarea completa a sapunului
sau detergentului;
 nu utilizam in exces sapunul sau detergentul iar stergerea
completa o efectuam cu miscari blande, iar acolo unde este cazul
prin tamponare;
 spalam zonele cu risc in cazul incontinentei sau transpiratiilor
abundente;
 nu frectionam zonele cu risc in special in cazul varstnicilor pentru
a nu cauza macerarea si degenerarea tesuturilor subcutanate;
 utilizam crème protectoare sau hidratante daca epiderma este
uscata si la recomandarea medicului;
 nu utilizam crème protectoare care impiedica
schimbul de umiditate prin piele sau in cazul plagilor deschise;
 inspectam regulat tegumentele si mucoasele pacientului si
instituim urgent masurile de prevenire la aparitia tulburarilor
cutanate;
 intrebam zilnic pacientii de existenta durerilor la nivelul regiunilor
expuse escarelor;
 promovam si mentinem continenta de urina si fecale ori de cate
ori este posibil;
 instituim masuri eficiente pentru orice fel de tip de incontinenta;
 masam pacientul pentru activarea functiilor pielii si inviorarea
articulatiilor;
 in zonele comprimate favorizam circulatia prin mobilizarea pasiva
sau activa;
 dupa terminarea toaletei frictionam cu alcool diluat toata
suprafata corpului pentru stimularea circulatiei cutanate;

asiguram alimentatie si hidratare adecvata:

- aport nutritional si de lichide adecvat;
- starii generale a pacientului;
- afectiunii de baza, varstei si greutatii pacientului;
- starii de malnutritie;
- existentei diabetului, anemiei etc;
- conditiilor de favorizare a cicatrizarii si acoperirii cheltuielilor
energetice de baza ale organismului;

controlam efectul medicatiei prescrise:

 observam efectele posibile ale anumitor medicamente
administrate pacientului cu efect direct asupra capacitatii de
mobilizare a pacientului si procesului de vindecare.
 comunicam de urgenta medicului actiunea sedativelor, narcoticelor
asupra pacientului cand acestea reduc mobilizarea sau
imobilizeaza la pat pacientul;
 imunosupresoarele si medicamentele antiinflamatoare pot reduce
viteza de replica a celulelor.
educam pacientul si familia pentru:
 facilitam educatia si implicarea pacientului si familiei pentru
reducerea riscului de escare:
 schimbarile regulate de pozitie ;
 mentinerea tegumentelor si mucoaselor intacte si curate;

 asigurarea unei diete corespunzatoare;

  respectarea programului de mobilizare cu ridicarea si sprijinirea
corecta prin deprinderea tehnicilor respective;
 inspectarea tegumentelor si mucoaselor cel putin odata pe zi;
 pentru deprinderi de autoingrijire

Evaluarea escarelor  aparitia escarelor constituie o “palma” data competentei

profesionale a asistentelor medicale deoarece in majoritatea
cazurilor neglijenta, comoditatea si slaba pregatire profesionala a
acestora sunt cauze determinante;
 daca distrugerea tesutului este prezenta localizam marimea si
gradul fiecarei escare;

exemplu:
 zona sacrata = dupa cateva ore la nivelul compresiunii apare o
pata rosie ce evolueata in 24 - 48 h sau mai putin spre stadiul de
flictena in jurul careia apar pete negre prin degradarea dermului si
epidermului;
 la nivelul calcaiului = prin lipsa stratului de tesut adipos si
compresiune exercitata pe o suprafata redusa escara intereseaza
de la inceput tesuturile pana la os;
 evaluarea dimensiunii escarelor o efectuam prin masurarea
suprafetei zonei lezate;
 evaluarea volumului tesutului lezat este dificila deoarece
adancimea cavitatii si gradul de lezare al structurilor profunde pot
fi doar apreciate estimativ;
 baza cavitatii plagii o evaluam prin:
- identificarea tesutului devitalizat sau necrotic
- marimea crustei;
- cantitatea de supuratie;
 gradul ulceratiei este determinat de gradul de distrugere care
poate fi reprezentat de la rupturi sau fisuri superficiale ale pielii
pana la necroza cu cavitate implicand si tesuturile de sustinere;
 majoritatea escarelor prezinta plagi infectate;
 marginile plagilor infectate prezinta eriteme si inflamatii de peste 1
cm;
 plagile infectate acoperite cu crusta prezinta puroi si miros
respingator

Tratarea escarelor  este acelasi tratament ca pentru orice plaga;

 in ulceratiile superficiale (de gr.1-2) cu epiderma intacta sunt
recomandate pansamentele bio-ocluzive deoarece:
- atenueaza durerea;
- retin umiditatea;
- reduc frecarea;
- stimuleaza epitelizarea;
 pentru tesutul necrozat care cuprinde tot tesutul devitalizat se
recomanda indepartarea prin:
- excizie chirurgicala;
- preparate enzimatice;
- agenti hidroscopici;
- agenti chimici;
 tesutul necrotic poate fi mentinut deasupra plagii numai cand
constituie un strat protector inert fara colectie sub el;
 alternativa folosirii diferitilor agenti pentru indepartarea
materialului necrotic are anumite limitari specifice fiecarui tip de
agent;

excizia chirurgicala:
 constituie alternativa agresiva dar cea mai eficienta pentru
indepartarea tesutului necrozat;
 necesita anestezie locala sau generala;
 metoda de indepartare prin excizie completa a intregului tesut
devitalizat si a masei fibrozate din jurul ranii apartine chirurgului;
 in urma exciziei rezulta fondul curat al plagii si sangerarea care
poate granula liber.
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
- apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
alterarea tegumentelor si mucoaselor (leziuni)
- analiza - -
dezinteres fata de masurile de igiena
-
dezinteres fata de infatisare
-
deficit al capacitatii de a se spala
-
deficit total de autoingrijire
-
alterarea integritatii tesuturilor
-
alterarea integritatii pielii
-
alterarea integritatii mucoasei bucale
-
dificultate sau incapacitate de a urma prescriptiile referitoare la ingrijiri
igienice
-
lipsa autonomiei
-
refuz de a efectua ingrijiri de igiena corporala
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. deficit de autoingrijire
-
referitor la durere, disconfort general, sistemul perceptiv sau cognitiv
deteriorat, deprimare, sistem neuromuscular modificat
-
mod de manifestare = nu poate sa-si acorde ingrijiri igienice fara ajutor,
nu simte nevoia de autoingrijire, accepta situatia noua/rolul, ii este frica
de exacerbarea durerii, oboseala, slabiciune
2. lipsa autonomiei
-
referitor la pozitia fortata, imobilizarea la pat, contrangeri fizice,
intoleranta activitatii, anxietate grava
-
mod de manifestare – incapacitatea de a ajunge la o sursa de apa, de a
se spala pe cap, de a se sterge cu prosopul, de a se spala pe dinti;
aspect murdar –neingrijit; are nevoie de ajutor
3. dezinteres fata de masurile de igiena
-
referitor la starea depresiva, oboseala, slabiciune, perturbarea imaginii
de sine, neadaptare la rol
-
mod de manifestare = nu se spala, nu se piaptana, isi neglijeaza sau
refuza aplicarea masurilor/modalitatilor de ingrijiri igienice
Planificarea  obiective potentiale
ingrijirilor pacientul:
-
isi va asigura curatenia corporala
-
va invata modalitati de pastrare a igienei
-
va fi capabil de autoingrijire
-
va exprima acceptul de a efectua ingrijiri zilnice
-
isi va redobandi interesul pentru desfasurarea ingrijirilor
-
va fi ajutat in activitatile igienice
-
va promova curatenia corporala sau a unei regiuni
-
sa prezinte o mucoasa bucala integra
 -
sa diminueze eritemul
-
sa se spele pe dinti de 2 ori/zi
-
sa amelioreze leziunile de pe piele
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
ingrijiri igienice corporale
-
toaleta cavitatii bucale la pacientul constient/inconstient
-
ingrijirea tegumentelor pentru prevenirea escarelor de decubit si a
intertrigoului
-
observarea aparitiei unor manifestari = edem, tulburari de coloratie,
tulburari de ovulatie, leziuni de grataj, eruptii, tulburari de sensibilitate,
tulburari de pilozitati sau alte modificari ale tegumentelor sau fanerelor
-
efectuarea igienei mediului ambiant
-
ingrijirea parului, a unghiilor
-
ingrijirea plagilor chirurgicale sau traumatice
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
aspectul tegumentelor si mucoaselor: eruptii, culoare, leziuni de decubit
-
integritatea tegumentelor (plagi)
-
pozitie, imobilitate
-
starea psihica
-
mentinerea sau redobandirea independentei
-
satisfactia pacientului
-
rezultatele obtinute
-
efectuarea de ingrijiri igienice zilnice
-
calitatea ingrijirilor
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate
TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT LA PAT

Obiective  mentinerea starii de curatenie si prevenirea aparitiei tulburarilor

trofice cutanate;
 indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos, descuamat si
impregnat cu secretiile glandelor

 sebacee si sudoripare;
 indepartarea de pe suprafata pielii a prafului, resturilor de dejectii
si alimentare, care adera la piele;
 favorizarea functiilor glandelor pielii prin deschiderea orificiilor de
excretie;
 revigorarea circulatiei intregului organism si in special a celor
cutanate;
 mobilizarea anticorpilor in celulele reticulo-endoteliale din tesutul
celular subcutanat prin hiperemia activa a pielii;
 satisfactia pacientului prin confort si efect sedativ;
 educatia pacientului pentru toaleta partiala sau completa si
promovarea igienei personale.

Pregatirea  pentru efectuarea toaletei pacientului la pat avem nevoie de:

materialelor - sapun neutru si savoniera;
- 2-3 prosoape curate si bine uscate;
- lighean si vas pentru colectarea apei murdare;
- termometru de baie;
- musama;
- plosca sau bazinet;
- cana pentru apa calda;
- perii de unghii;
- foarfece si pila pentru unghii;
- periuta si pasta de dinti;
- pahar pentru spalat dintii;
- burete;
- aparat de ras
- pieptan;
- crème si lotiuni protectoare.
 asezam materialele pregatite pe o masuta acoperita cu fata de
masa de unica folosinta sau intr-o tava pe un scaun.

Pregatirea  toaleta zilnica a pacientului o efectuam dimineata;

pacientului  informam pacientul despre intentiile noastre si asiguram conditii
de liniste si confort;
  inspectam starea tegumentelor si mucoaselor pacientului
imobilizat la pat;
 monitorizam functiile vitale ale pacientului (puls, TA, respiratie);
 acolo unde diagnosticul si afectiunea de baza permite, pacientul
poate fi transportat la baie pentru dus;
 respectam intimitatea pacientului prin folosirea unui paravan.

Baia partiala  zilnic sunt spalate axilele, picioarele, mainile si regiunea ano-
genitala;
 ordinea de spalare este urmatoarea:
- fata, gatul si urechile;
- bratele si mainile;
- partea anterioara a toracelui, abdomen si partea posterioara
a toracelui;
- regiunea sacrata si coapsele;
- gambele si picioarele;
- organele genitale externe;
- regiunea perianala.
 dezbracam complet pacientul si il invelim cu cearsaf si patura;
 descoperim progresiv pacientul numai acolo unde urmeaza a fi
toaletat;
 verificam temperatura mediului ambiand (200C);
 evitam formarea curentilor de aer rece prin inchiderea ferestrelor
si interzicerea deschiderii usii in timpul toaletei;
 verificam temperatura ape (370C), cu ajutorul termometrului de
baie sau cu cotul;
 indepartam noptiera si acoperim perna pentru a o proteja de
umezeala cu prosop sau un cearsaf;
 pentru spalat folosim buretele sau manusa de baie, pe care le
stoarcem evitand scurgerea apei pe pat sau pe pacient;
 sapunim si clatim toate regiunile vizate;
 nu este permisa spalarea cu apa murdara din lighean, schimbam
apa ori de cate ori este nevoie;
 mutam musamaua si aleza de protectie in functie de regiunea
toaletata;
 evitam in timpul toaletei pe regiuni udarea aparatului gipsat, a
pansamentelor, mobilizarea cateterelor vezicale si de drenaj;
TOALETA SI INGRIJIREA OCHILOR

Toaleta ochilor  pentru prevenirea diverselor afectiuni oculare si indepartarea

secretiilor in cadrul toaletei zilnice a pacientului efectuam toaleta
ochilor folosind urmatoarele materiale:
- apa, sapun;
- prosoape;
- comprese si tampoane din tifon;
- manusi

Tehnica de lucru:
 ne spalam pe maini cu apa si sapun, le dezinfectam;
 spalam ochii de la comisura externa spre cea interna pentru a
indeparta secretiile oculare adunate in timpul noptii;
 dupa indepartarea secretiilor si limpezire stergem ochii cu
prosopul curat sau tampoane din tifon, comprese;

Spalatura oculara  spalatura oculara consta in instilarea pe mucoasa conjunctivala de

solutie antiseptica, izotonica in cadrul proceselor inflamatorii ale
acesteia;
 pentru indepartarea secretiilor si a corpilor straini folosim:
- tampoane de vata sterile;
- comprese de tifon sterile;
- pipeta sterila cu picurator normal;
- tavita renala (la nevoie);
- solutii antiseptice, izotonice la temperatura corpului;
- manusi chirurgicale.
tehnica de lucru:
 explicam pacientului efectuarea tehnicii si il asezam in pozitie
sezand pe un scaun sau culcat cu capul aplecat pe spate;
 ne spalam pe maini cu apa si sapun si imbracam manusile
chirurgicale;
 cu policele si indexul mainii stangi folosind 2 tampoane de vata
sau comprese de tifon imbibate in solutie antiseptica si asezate pe
pleoape deschidem fanta palpebrala;
picuram 1-3 picaturi in sacul conjunctival avand grija ca lichidul sa
cada pe sclerotica si nu pe cornee (mentinem picuratorul la distanta
de cativa centimetri de ochiul pacientului pentru a evita traumatismul
acestuia in caz de miscari de aparare sau retragere);
TOALETA SI INGRIJIREA
MUCOASEI NAZALE

Toaleta mucoasei  pentru prevenirea infectiilor nazale, lezarea mucoasei nazale

nazale (datorita cateterelor pentru oxigen, evacuare gastrica, alimentare
prin sondaj sau intubatie nazo-traheala) si mentinerea
permeabilitatii cailor aeriene superioare folosim urmatoarele
materiale:
- comprese si tampoane sterile;
- ser fiziologic la temperatura corpului;
- apa oxigenata diluata, la temperatura corpului;
- tavita renala, manusi chirurgicale;
- prosoape curate.
tehnica de lucru:
 explicam pacientului efectuarea tehnicii si il pozitionam sezand sau
culcat cu capul aplecat usor pe spate si de partea opusa narii pe
care o vom toaleta;
 ne spalam pe maini cu apa si sapun, le dezinfectam si imbracam
manusile chirurgicale pentru a evita contactul cu secretiile nazale
ale pacientului;
 curatam fiecare fosa nazala cu tamponul steril imbibat cu ser
fiziologic (operatia se repeta de mai multe ori cu alt tampon de
fiecare data);
 in cazul cateterelor pentru oxigen, alimentare gastrica sau nazo-
traheala etc, pentru a evita staza si lezarea mucoasei mobilizam
cateterele cu toaleta specifica pentru indepartarea crustelor
aderente pe mucoasa sau cateter (toaletam cu ser fiziologic sau
apa oxigenata diluata);
 pentru reintroducerea cateterelor si protejarea mucoasei nazale
alternam de fiecare data narinele;

Spalatura nazala  spalatura nazala consta in instilarea pe mucoasa nazala de solutie

antiseptica cu scop terapeutic explorator si evacuator al
continutului nazal;

 pentru spalatura nazala in afara de materialele amintite la toaleta

mai utilizam:
- pipeta sterila cu picurator normal;
 - flacon care contine solutia medicamentoasa prevazut cu
picurator;

tehnica de lucru:
 pregatim materialele si asezam pacientul in pozitia descrisa mai
sus;
 dupa toaleta mainilor si imbracatul manusilor introducem
picuratorul in vestibulului fosei nazale fara a atinge mucoasele si
picuram 3-5 picaturi sau numarul de picaturi prescrise;
 in cazul evacuarii continutului nazal solicitam pacientului sau unui
cadru medical sa mentina tavita renala sub barbie;
 pentru favorizarea colectarii continutului nazal in tavita renala
aplecam capul pacientului inainte si in jos;
 spalatura nazala se repeta de mai multe ori pentru fiecare nara
cu stergerea picaturilor prelinse cu un tampon de vata sau
compresa si toaleta regiunii seminazale si periorala;
 la instilarea solutiilor folosite picaturile trebuie sa ajunga pana in
faringe fapt semnalat de catre pacient;
 in caz de tehnica de lucru incorecta, malformatii anatomice si
lipsa de pregatire a pacientului lichidul este aspirat in laringe si
caile respiratorii provocand accese de tuse, spasme laringiene,
obstructia cailor respiratorii;

 pozitia pacientului este aceeasi ca la toaleta mucoasei nazale;

Aplicarea unguentelor  aplicam unguentul cu ajutorul tampoanelor de vata montate pe
pe mucoasa nazala port-tampoane subtiri de unica folosinta;
 tamponul incarcat cu unguent il introducem in vestibulul foselor
nazale si il aplicam pe suprafata interna a acesteia;
 facilitam depunerea unguentului prin ridicarea cu policele mainii
stangi a varfului nasului evidentiind

astfel orificiul extern al fosei nazale;

 depunem tamponul in tavita renala si inchidem nara opusa cu
ajutorul unei comprese;
 aplecam capul pacientului usor inainte si ii solicitam sa inspire
succesiv pe fosa nazala libera pentru a asigura aspiratia
medicamentului in etajele superioare ale fosei nazale;
 operatia se poate repeta de 2-3 ori in functie de eficienta
tehnicii.

TOALETA SI INGRIJIREA URECHILOR

Toaleta urechilor  pentru prevenirea afectiunii auriculare, indepartarea secretiilor

 naturale sau patologice si mentinerea starii de curatenie a
pavilionului urechii si conductului auditiv extern folosim
urmatoarele materiale:
- apa, sapun;
- prosoape;
- comprese si manusi chirurgicale;
- tampoane de vata montate pe betisoare de unica
folosinta;
- tavita renala, musama.
tehnica de lucru:
 informam pacientul despre efectuarea tehnicii si ii pozitionam
capul pe partea opusa unde vom efectuam toaleta;
 spalam cu sapun si limpezim de cateva ori insistand pe santurile
pavilionului si regiunea retroauriculara;
 regiunea spalata o stergem imediat iar pentru conductul auditiv
extern folosim un tampon de vata absorbant;
 introducem tamponul cu miscari blande, circulare si de inaintare
fara a leza membrana timpanului;
 folosim tamponul o singura data, operatia putandu-se repeta de
mai multe ori pentru fiecare ureche.

Spalatura auriculara  spalatura auriculara consta in instilarea pe mucoasa auriculara

de solutie antiseptica cu scop terapeutic explorator si evacuator
al secretiilor si corpilor
straini;
 pentru spalatura auriculara in afara de materialele amintite mai
utilizam:
- solutie antiseptica la temperatura corpului;
- traversa;
- seringa Guyon;
- pipeta cu picurator normal;
- tampon lax.

tehnica de lucru:
 dupa toaleta mainilor si imbracatul manusilor incarcam seringa
Guyon cu solutie;
 pozitionam pacientul si ii solicitam sa mentina tavita renala cu
capul usor aplecat spre ea;
 tractionam cu mana stanga (policele si indicele) pavilionul
urechii in sus si inapoi pentru indreptarea curburii pavilionului,
iar cu mana dreapta injectam lichidul de spalatura in conduct
spre peretele postero-superior;
 injectam lichidul de spalatura fara presiune mare pentru a evita
traumatizarea timpanului sau perturbarea functiei vestibulare
(vertij, greata, varsatura, cefalee, lipotimie, disconfort);
 repetam operatia pana cand lichidul scurs este curat si stergem
conductul auditiv-extern cu ajutorul tampoanelor de vata;
 pentru instilatia solutiilor medicamentoase aplecam capul si
trunchiul pacientului lateral de partea opusa, conductul auditiv
fiind orientat cu orificiul extern in sus;
 sunt mentinute manoperele explicate mai sus iar dupa aplicarea
numarului de picaturi prescrise mentinem pozitia pacientului 5-
10 minute sau aplicam un tampon lax in pavilion;
 pentru evacuarea continutului conductului auditiv indepartam
tamponul lax si intoarcem capul pacientului in pozitia opusa
instilarii;
 stergem pavilionul urechii si introducem un tampon lax;
 tampoanele sunt utilizate o singura data;
  pozitia pacientului este aceeasi ca la instilatia cu conductul
Aplicarea auditiv-extern.
ungurentelor pe  aplicam unguentul cu ajutorul tampoanelor sterile montate pe
mucoasa auriculara port-tampoane subtiri de unica folosinta.
 tamponul incarcat cu unguent il introducem in coductul auditiv
extern si il aplicam pe toata suprafata acestuia sau numai pe
regiunea interesata.
 depunem tamponul in tavita renala si introducem in pavilion un
tampon steril.

TOALETA SI INGRIJIREA CAVITATII BUCALE

Toaleta cavitatii  pentru indepartarea exudatelor normale si patologice din

bucale cavitatea bucala (dantura, mucoasa bucala, mucoasa linguala)
si prevenirea diverselor afectiuni locale sau generale folosim
urmatoarele materiale:
- pentru pacientul activ: periuta de dinti, pahar cu apa,
tavita renala, prosop si pahar cu solutie dezinfectanta
pentru gargara;
- pentru pacientul constient: tampoane de vata,
comprese din tifon, pensa linguala, pensa port tampon,
manusi chirurgicale, spatula, glicerina boraxata 2%,
glicerina boraxata cu stamicin, fiole de vitamina B 2
(instrumentarul este steril), apa oxigenata diluata, ceai de
musetel, departator Zeister sau autostatic, bicarbonat de
sodiu (o lingurita la un pahar de apa);
pozitia pacientului:
 asezam pacientul constient in pozitie sezand sau decubit
lateral stang cu prosop in jurul gatului;
 toaleta cavitatii bucale la pacientul inconstient o efectuam in
decubit dorsal cu capul intors intr-o parte si prosopul asezat
sub barbia acestuia;
tehnica de lucru:
 pacientul constient isi efectueaza toaleta singur (sau este
ajutat la nevoie) cu respectarea urmatoarelor principii:
- periuta adaptata varstei
- periaj corect al dintilor pentru toaleta riguroasa fara a leza
sau irita gingiile
- folosirea unei paste de dinti adecvate (sa nu fie prea
abraziva);
- periajul sau badijonarea blanda a mucoasei bucale sau
linguale;
- clatirea cu apa a gurii pentru evacuarea resturilor
alimentare, depozitelor, pastei de dinti, etc
 in cazul pacientului inconstient introducem departatorul
intre arcadele dentare si deschidem gura.
 mentinem limba cu spatula sau pensa linguala pentru toaleta
danturii iar limba si bolta palatina o stergem cu tamponul de
vata fixat pe port tampon sau pensa.
 stergem limba cu tamponul imbibat in solutia prescrisa dinspre
baza inspre varf, apoi bolta palatina, suprafata interna a
arcadelor dentare si suprafata externa a acestora;
 manevra o repetam de mai multe ori cu atentie pentru a nu
provoca sangerari;
 tamponul de vata folosit nu il reintroducem in solutie pentru
toaleta cavitatii bucale;
 atentie la utilizarea departatorului deoarece daca nu este corect
utilizat lezeaza mucoasa cavitatii bucale;
 este interzisa folosirea penselor cu varf ascutit pentru riscul de
ranire si lezare a cavitatii bucale;
 ungem apoi mucoasa cu glicerina boraxata si buzele cu
unguent pentru prevenirea uscarii si craparii acestora;
 daca pe mucoasa bucala s-a dezvoltat ciuperca Candida
albicans pe care o recunoastem prin prezenta unor depozite
albe sau pete pe mucoasa bucala si pe limba se va incorpora la
glicerina boraxata substante fungicide;
 in cazul pacientului anesteziat inlaturam secretiile mucoasei
bucofaringiene, varsatura, sangele cu o compresa montata la
pensa dupa indepartarea maxilarelor cu un departator
autostatic;
protezele dentare:
 protezele dentare mobile necesita scoaterea si spalarea lor
zilnica cu respectarea intimitatii si susceptibilitatii pacientului;
 protezele dentare sunt spalate pe toate fetele folosind o periuta
aspra si sunt clatite cu apa rece inainte de refolosire;
 pentru pastrare sunt folosite pahare sau cristalizatoare mici in
apa cu un dezinfectant;
 pentru orice interventie folosim manusi chirurgicale pentru a
evita contactul direct cu reactiile pacientului si cu materialele
utilizate;
gargara:
 pentru gargara utilizam solutii antiseptice sau medicamentoase
la temperatura corpului;
 manevra costa in doua etape:
- spalarea gurii;
- spalarea orofaringelul (gargara propiu-zisa).

spalarea gurii:
 se executa dupa explicarea si invatarea tehnicii de catre
pacient;
 il oferim lichidul de gargara iar pacientul strange buzele si umfla
alternativ obrajii pentru transpunerea lichidului dintr-o parte in
alta a cavitatii bucale;
 dupa cateva executii lichidul este evacuat in tavita renala si se
repeta manopera;

spalarea orofaringelui:
 consta in pozitia pacientului cu capul aplecat pe spate dupa ce
a luat solutia si patrunderea acesteia pana in faringe;
 solicitam pacientului sa exprime prelungit vocala “a” pentru
relaxarea musculaturii faringelui si patrunderea in profunzime a
solutiei utilizate;
 educam pacientul pentru expiratie prelungita cu scopul de
barbotare a lichidului din faringe si impiedicarea patrunderii
acestuia in laringe si caile respiratorii.
 TOALETA SI INGRIJIREA PARULUI

Toaleta parului  asistenta medicala are sarcina sa controleze, sa indrume si sa

efectueaze spalarea parului pacientului pentru:
- confortul si mentinerea igienei parului pacientului;
- inlaturarea senzatiei de prurit local local prin lipsa de
igiena;
- prevenirea aparitiei si distrugerea parazitilor;
- efectuarea investigatiilor gen electroencefalograma;
- pregatirea preoperatorie in cazul interventiilor locale, la
nevoie tuns si ras.
 spalarea parului pacientului se efectueaza cel putin de doua
ori pe luna iar in anumite situatii (pacientii febrili, transpira
mult si parul se murdareste repede) ori de cate ori este nevoie
cu exceptia contraindicatiilor legata de afectiunea de baza si
diagnostic:
- traumatisme craniene;
- interventii neurochirurgicale;
- hemoragie cerebrala, afectiuni dermatologice ale scalpului
etc.
 ingrijirea parului consta in pieptanatul, periatul si impletitul
(pentru femeile cu parul lung) zilnic;

pregatirea materialelor:
 pieptan, perie;
 sapun (daca este cazul solutii dezinfectante si insecticide);
 sampon, cearsaf;
 musama, aleza
 prosoape
 lighean, apa calda;
 uscator.
 asiguram temperatura mediului ambiant (minim 20-21 0C);
 inchidem ferestrele, usile si interzicem deschiderea usii in
timpul toaletei;
pregatirea pacientului:
 informam pacientul despre necesitatea spalarii parului;
asiguram pozitia pacientului in functie de posibilitatile acestuia de
mobilizare si contraindicatile datorate afectiunii:

- pozitie sezand pe un scaun;

- pozitie sezand in pat;
 - pozitie decubit dorsal cu capul la marginea patului fara
perna (pozitie oblica);
- pozitie decubit dorsal avand salteaua confectionata dintr-o
singura bucata indoita sub umeri si torace, cu capul in
usoara hiperextensie;
tehnica de lucru:
 indiferent de pozitia adoptata protejam patul cu musama,
aleza, gatul si umerii pacientului cu un prosop iar la nevoie
acoperim ochii cu o compresa pentru a-i feri de sapun;
 umezim parul si il samponam masand pielea capului cu varful
degetelor fara brutalitate in miscari sau risc de a-l zgaria,
insistand la radacina parului;
 limpezim foarte bine si repetam spalarea de 2-3 ori cu
stergerea fetei pacientului si apoi a parului prin tamponare si
frecare;
 pentru uscarea parului folosim 1-2 prosoape uscate, calde si
uscatorul de par;
 dupa cateva minute il pieptanam, acoperim la nevoie sau in
functie de sex capul, asiguram pozitia pacientului, aranjatul
patului si lenjeriei;
 indepartam materialele folosite, reorganizam mediul.

TOALETA SI INGRIJIREA UNGHIILOR

Toaleta unghiilor  dupa efectuarea baii generale sau partiale, curatam si taiem
unghiile pacientului pentru:
- confortul si mentinerea igienei unghiilor pacientului;
- inlaturarea aspectului inestetic;
- indepartarea depozitelor subunghiale care pot constitui un
focar de infectie (impuritati, microbi,oua de paraziti);
- prevenirea eventualelor leziuni cutanate prin grataj in cazul
pacientilor agitati psihomotor sau cu prurit.
 unghiile pacientului de la membrele superioare le spalam zilnic
cu apa si sapun si periuta de unghii;
 in cazul membrelor inferioare toaleta o asiguram prin apa

sapun cu mentinerea picioarelor in apa calda dupa care

trecem la taierea unghiilor.
materiale necesare:
 - apa calda, sapun
- lighean, periuta
- prosoape
- foarfeca de taiat unghiile
- pila de unghii
tehnica de lucru:
 dupa informarea pacientului si pozitionarea confortabila,
comoda asezam un prosop sub membrul de la care vom taia
unghiile;
 abordam fiecare deget in parte si taiem unghiile cu grija,
evitand sa intram in profunzime;
 nu provocam disconfort pacientului si nu taiem unghiile gresit
deoarece favorizam cresterea lor deformata sau in cazul
picioarelor formarea unghiei incarnate;
 nu taiem eponichiul din jurul unghiilor pentru a evita aparitia
leziunilor ce pot constitui porti de intrare pentru microbi;
 dupa ce am taiat unghiile, slefuim cu pila eventualele
asperitati;
 strangem materialele folosite, reorganizam mediul;

ATENTIE!
 la folosirea instrumentelor taioase care pot constitui o cale de
transmitere a unor boli infectioase in cazul utilizarii acelorasi
instrumente la mai multi pacienti .Ele sunt curatate, spalate,
dezinfectate.
 CAPITOLUL X

NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Definitie, scop, generalitati (Florian Chiru)……

Fazele somnului (Florian Chiru)……….
Functiile, durata somunului (Florian Chiru)……..
Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Florian Chiru)…..
Odihna si somn normal (Florian Chiru)……..
Odihna si somn deficitar (Florian Chiru)…….
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)…….
 NEVOIA DE A DORMI ªI A SE ODIHNI

Defini¡ie:  reprezintå necesitatea biologicå a individului pentru refacere din

punct de vedere fizic ¿I psihic
Scop ¿I  alåturi de nutri¡ie, digestie, respira¡ie, circula¡ie, somnul ¿I odihna
generalitå¡i: reprezintå un factor de bazå al sånåtå¡ii
 în timpul somnului func¡iile de bazå ale organismului se
desfå¿oarå într-un ritm lent, corpul încårcându-¿i din nou bateriile
pentru regenerarea trupului, întårirea psihicului ¿I protec¡ia
rezervelor de energie
 o treime din via¡a noastrå o petrecem în stare de somn astfel la o
vârstå de 60-70 ani, circa 15-20 ani reprezintå ani de somn
 acest interval de timp nu reprezintå o pierdere din via¡a noastrå
activå ci o necesitate biologicå
 fiin¡a umanå lipsitå de somn, circa 100 de ore, devine victimå a
halucina¡iilor, apoi cade într-un veritabil delir paranoic din fericire,
reversibil
 lipsit de somn, omul moare mai repede decât de foame
 odihna sau repausul constituie încetarea activitå¡ilor cu relaxare
muscularå ¿I completarea resurselor energetice folosite urmat în
cele din urmå de somn
 somnul reprezintå starea particularå de odihnå cu absen¡a formei
de veghe, dar din care individul poate fi readus prin anumi¡i
stimuli
 ceasul intern biologic al fiecårui individ este conformat alternan¡ei
zi-noapte prin rela¡ia veghe-somn
 în cursul zilei douå treimi constituie perioada de desfå¿urare a
diferitelor activitå¡i urmatå de odihna nocturnå în general de 8
ore.
Fazele  o noapte este constituitå din 4 sau 5 cicluri de somn
somnului:  în cursul fiecårui ciclu trecem prin douå faze:
 somn lent
 somn paradoxal
 somnul lent cuprind cuprinde urmåtoarele stadii:
 stadiul 1 = “a¡ipirea” cu durata de câteva minute ¿I
pierderea lentå a stårii de con¿tien¡å
 stadiul 2 = accentuarea stårii de incon¿tien¡å cu secuse
involuntare ¿I vise fragmentare
 stadiul 3 = scåderea valorilor func¡ionale vitale, corpul este
imobil
 stadiul 4 = somn profund, trezirea este dificilå
 somnul paradoxal interac¡ioneazå un interval de timp 60-90 de
minute cu faza de somn lent ¿I se caracterizeazå prin activitate
cerebralå intenså- vise ¿I mi¿cårile globilor oculari
 faza cu vise (s-a demonstrat încå din anii 1930 strânsa rela¡ie
 dintre vise ¿I mi¿cårile globilor oculari, persoanele care prezentau
mi¿cåri ale globilor oculari relatau cu detalii tot ceea ce au visat;
cei care nu prezentau mi¿cårile globilor oculari nu-¿i mai aminteau
nimic), se nume¿te R.E.M. - rapid eye moment
 organismul uman are nevoie de ambele tipuri de somn cu
alternan¡å de mai multe ori în timpul nop¡ii, perioadele R.E.M.
reprezentând 20% din timpul de somn.
Func¡iile  în prima parte a nop¡ii somnul lent profund ne dominå ¿I permite
somnului: restabilirea metabolismului
 în cea de-a doua parte a nop¡ii somnul paradoxal intervine direct
asupra func¡iilor conquitive (memorie)
 somnul are func¡ii ca:
 organizarea gândirii
 organizarea memoriei
 eliminarea stresului
 relaxare muscularå (corpul î¿i recapåtå forma)
 regleazå activitatea hormonalå (hormonul cre¿terii este
secretat noaptea, iar hormonul masculin - testosteronul
este la nivelul maxim diminea¡a
 scåderea ritmului cardiac
 scåderea ritmului respirator
 scåderea temperaturii corpului
 mobilizarea sistemului imunitar
 regenerarea ¡esuturilor
Durata  nevoia de somn este diferitå de la o persoanå la alta
somnului:  timpul mediu pentru somn se situeazå între 7-8 h pe noapte
 nevoia de somn este programatå genetic:
 45% din durata somnului este indispensabilå ¿I
recuperatorie, reprezentând 20% somn lent profund ¿I
25% somn paradoxal
 4-5 h de somn pe noapte sunt suficiente pentru
recuperare, restul orelor fiind considerate timp de relaxare
sau repaus
 anumite persoane au nevoie înså de 2 h de somn pe noapte,
somnul acestora fiind concentrat, dar mai pu¡in eficace
 dacå cineva este trezit în perioada R.E.M. poate dormi peste 10 h
dar se va trezi tot cu senza¡ie de disconfort, iritat, neodihnit
 nevåzåtorii chiar dacå nu î¿i mi¿cå globii oculari în timpul
somnului afirmå cå au vise înså asociate cu impresii auditive nu
vizuale.

CONDIºII DETERMINATE ¥N SATISFACEREA NEVOII

Condi¡ie bio- vârsta:

fiziologicå  nevoia de somn ¿I odihnå depinde ¿I variazå în func¡ie de vârstå
 copiii dorm mai mult decât adul¡ii
 båie¡ii dorm mai mult decât fetele
 omul cu cât îmbåtrâne¿te nevoia lui de somn este mai micå
 nou-nåscu¡ii dorm 2/3 din zi
 prematurul are nevoie de ¿I mai mult somn
 embrionii dupå ultimele cercetåri se aflå într-o permanentå stare
de “mo¡åialå”
 copii dorm 10-12 h pentru cre¿tere ¿I dezvoltare scåzând
progresiv pe måsurå ce cresc la 8-10 h
 un adult trebuie så doarmå 7h ¿I 20’
 unui vârstnic de 60-70 ani îi sunt de ajuns 5-6 ore de odihnå
nocturnå
constitu¡ie fizicå:
 în func¡ie de factorii genetici nevoia de somn este cuprinså între
6-9 h pe noapte; de men¡ionat cå rezisten¡a psiho-fizicå poate fi
epuizatå prin ore de somn ineficiente a la long, deoarece rezultå
epuizarea
 persoanele care dorm pu¡in se recunosc dupå comportamentul lor
în vacan¡å, deoarece se vor scula la aceea¿i orå matinalå
påstrându-¿i buna condi¡ie fizicå.
activitatea:
 activitatea ¿I în special cea fizicå predispune individul la odihnå ¿I
somn regenerator
 astfel vârstnicii care au o activitate fizicå mult scåzutå au
necesarul de odihnå ¿I somn diminuat.
ritm, veghe, somn:
 dupå cum am men¡ionat ceasul nostru intern biologic este potrivit
ciclului alternativ zi - noapte ¿I rela¡iei veghe-somn
 dacå aceastå rela¡ie este perturbatå (cosmonau¡i, speologi)
organismul se adapteazå greu la noile condi¡ii
 cei care lucreazå în 3 schimburi prin perturbarea sistemelor
biologice suferå deseori de insomnie ¿I nu reu¿esc så
recupereze somnul pierdut, deoarece starea de veghe -somn este
mereu în contratimp.
factori externi:
 temperatura, zgomotul, lumina, anotimpurile (iarna dormim mai
mult), influen¡eazå calitatea somnului
afec¡iuni fizice:
 bolile fizice înso¡ite de durere afecteazå atât cantitatea cât ¿I
calitatea somnului.
tulburåri func¡ionale ca:
 astmul, råceala, mårirea prostatei împiedicå odihna ¿I somnul;
 aceste afrec¡iuni impun de multe ori anumite pozi¡ii¿i posturi
înso¡ite de disconfort determinând odihnå ¿I somn ineficient;
 afec¡iunile respiratorii, cardiace perturbå odihna ¿I somnul
consumul de alcool ¿I excitante:
 consumul de alcool contrar impresiei generale cå ar reprezenta un
 remediu pentru insomnii, produce perturbarea odihnei ¿I
somnului (a nu se confunda mahmureala, pierderea con¿tiin¡ei cu
odihnå ¿I somn).
 cafeaua, nesul,ceaiul, cola, cacao, ciocolata, drogurile, consumate
mai ales înainte de culcare ¿I în cantitå¡i mai mari, provoacå
consumatorilor insomnii, sau în cazul drogurilor perturbårii
serioase ale întregului organism).
consum de medicamente:
 efectele secundare ale calmentelor ¿I somniferelor afecteazå:
 ritmul natural al fazelor de somn;
 reduc capacitatea de reac¡ie a individului;
 creeazå fenomene de dependen¡å;
 pot deprima centrii respiratori.

Condi¡ie ståri conflictuale:

psihologicå:  conflictele de muncå, necazurile sentimentale, determinå, starea
psihicå proastå cu impact direct pentru disconfort, lipså de odihnå
¿I somn (divor¡, deces în familie);
 depresiile, nelini¿tea, teama, anxietatea, determinå o puternicå
tensiune interioarå cu repercursiuni neuro-vegetative ¿I modificåri
de odihnå ¿I somn;
 atacurile de panicå,schizofrenia, mania,fac parte din maladiile
psihice ce perturbå somnul;
 anxiosul are nevoie de foarte mult timp pentru a adormi ¿I se
treze¿te de mai multe ori pe noapte;
 deprimatul adoarme mai repede dar se treze¿te din orice, fårå a
mai putea adormi.

Condi¡ie socio- loc de muncå:

culturalå:  pregåtirea profesionalå ¿I locul de muncå al individului determinå:
 activitå¡i fizice intense sau reduse;
 program de lucru în 3 schimburi
 orå de trezire,conflicte de muncå
cu efect direct asupra nevoii de a dormi ¿I a se odihni.
statutul social ¿I material:
 rangul social ¿I bunåstarea materialå determinå contacte sociale,
posibilitatea acordårii unei aten¡ii deosebite locului de odihnå ¿I
somn precum ¿I obiectelor unde se pot relaxa ¿I odihni (locuin¡å,
surse de cåldurå, luminå, zgomot, pat, saltea, etc.)
educa¡ia ¿I cultura:
 educa¡ia ¿I cultura determinå o via¡å cumpåtatå cu respectarea
orelor de somn ¿I culcatul la timp.
 toate acestea oferå organismului posibilitatea de refacere în urma
uzurii din ziua precedentå.
 ODIHNÅ ªI SOMN NORMAL

Manifeståri,se  odihna ¿I somnul constituie o necesitate pentru organism;

mne ¿I  ca manifeståri importante ale odihnei ¿I somnului enumeråm:
simptome:  durata (cantitatea);
 calitatea;
 caracteristicele perioadei de repaus ¿I relaxare;
 reguli de comportament;
 tulburåri func¡ionale;
 inversarea ritmului somn-veghe;
 regularitatea orarelor de odihnå ¿I somn;
 dezechilibre organice;
 dezechilibre psihologice.
 în afarå de necesarul orelor pentru odihnå ¿I somn prezentatå la
condi¡ia bio-fiziologicå, important este ¿I calitatea somnului:
 caracter de refacere ¿I regenerare;
 adoarme dupå un interval scurt de timp;
 prezintå somn fårå treziri bru¿te sau co¿maruri;
 se treze¿te odihnit în plinå formå.

Atitudini ¿I måsuri de auto-asisten¡å:

interven¡ii:  este bine ca seara så ne culcåm în clipa în care ni se face somn;
 adormim mai u¿or dupå o activitate relaxantå,plimbare, lecturå
plåcutå sau un du¿ cald;
 evitåm înainte de culcare situa¡iile stresante (certuri familiale),
filmele violente,muzica zgomotoaså ¿I trepidantå;
 evitåm înainte de culcare efectuarea execi¡iilor fizice intense;
 masa de searå este servitå cel pu¡in cu câteva ore înainte de
culcare;
 mâncåm lejer, încet, fårå abuzuri de gråsimi,zaharuri;
 eliminåm excitantele, sucurile de fructe multivitaminizate;
 mergem la culcare la ore regulate;
 nu adormim la televizor deoarece undele electromagnetice
perturbå somnul antrenând migrenele - de preferat så citim o
 carte.
 adormim mai u¿or într-o ambian¡å de lini¿te ¿I întuneric;
 la nevoie pentru a combate tensiunea nervoaså se pot practica
exerci¡ii fizice relaxante fårå depå¿irea pragului de plåcere (de
exemplu febra muscularå men¡ine treazå o anume parte din
creier) timp de 15- 20 minute.
asiguråm factorii ambientali:
 camerå aerisitå cu ambian¡å plåcutå, culori pastelate,
relaxante.
 temperatura între 18-22oC.
 aerul så nu fie prea uscat (la nevoie punem un recipient cu
apå pe calorifer).
 asiguråm obscuritatea completå a camerei.
 existen¡a surselor de luminå creeazå posibilitatea fragmentårii
somnului prin senza¡ia sfâr¿itului de noapte ¿I apari¡ia zorilor,
blocând producerea melatoninei (hormonul somnului).
 dacå ne trezim în cursul nop¡ii ¿I nu putem readormi este de
preferat så citim o orå decât så ne uitåm la televizor.
 în anumite cazuri pentru a dormi bine noaptea trebuie så evitåm
somnul de dupå-amiazå.
 chiar dacå am dormit suficient så ne trezim în fiecare diminea¡å la
aceea¿i orå;
 trezitul mai devreme sau mai târziu pune în pericol odihna din
noaptea urmåtoare;
 pozi¡ia cea mai recomandatå în timpul somnului este pe cât
posibil culcat pe spate cu bra¡ele de-a-lungul corpului.
 evitåm somnul în decubit lateral stâng deoarece în aceastå pozi¡ie
plåmânii compreseazå inima.
acordåm o deosebitå aten¡ie lucrurilor pe care dormim:
 pat;
 saltea;
 lenjerie;
 pernå.
 patul bun este cel cu somiera toatå din lemn deoarece metalul
creeazå câmpuri magnetice nocive.
 trebuie så sus¡inå corpul într-o pozi¡ie relaxatå.
 salteaua este din latex, elasticå, dar tare pentru adaptarea la
mi¿cåri ¿I sus¡inerea coloanei vertebrale.
 salteaua prea tare strive¿te mu¿chii, este incomodå, iar salteaua
prea moale nu conferå sprijin adecvat coloanei vertebrale ¿I
bazinului.
 cearceafurile ¿I plapuma sunt indicate så fie din fibre naturale din
in sau cânepå,astfel ele absorb mai bine umiditatea deoarece
corpul pierde noaptea circa 1/4 - 1/2 litru de transpira¡ie.
 recomandabil în loc de pernå ar trebuie folosit un sul de tip asiatic
care sus¡ine ¿I umple golul din zona gâtului.
 ODIHNÅ ªI SOMN DEFICITAR

Manifeståri, “Lipsi¡i de somn noi dezvoltåm alte simptome: pierderea ini¡iativei,

semne ¿I depresiei, diminuarea sociabilitå¡ii, mårirea riscului de a comite erori,
simptome simptome din ce în ce mai grave.”
Damien Leger

tulburåri ale somnului:

 somnambulism= pacientul este atras de surse puternice de
luminå
 somnolen¡å patologicå= nevoia de somn e neobi¿nuit de lungå.
 insomnie cronicå
 narcolepsia= pacientul prezintå nevoie bruscå de somn
independent de voin¡a sa,poate fi trezit dar readoarme rapid cu
vise gen co¿maruri
 hipersomnia= stare deosebitå de comå cu dereglåri ale
con¿tien¡ei ¿I tulburåri de vigilen¡å prin alterarea func¡iei de
veghe somn
 sindromul PICKWIK = pacientul adoarme în timpul mesei cu
mâncarea în gurå.

cauzele insomniei:
 insomnie= dificultatea de a dormi ¿I odihni prin somn
 perturbarea somnului prin ore insuficiente de odihnå ¿I
somn, întreruperea somnului, a¡ipiri în cursul zilei,
co¿maruri, etc.
 probleme personale
 evenimente perturbatoare din cursul zilei precedente
 necazuri profesionale ¿I familiale
 inversarea ritmului veghe somn
 maladii psihice
 afec¡iuni de naturå organicå
 afec¡iuni organice:
 afec¡iunile cardiace (angor, disfunc¡ia ritmului cardiac,
insuficien¡å cardiacå) induc starea de nelini¿te ¿I teamå
pentru apari¡ia crizei în timpul somnului.
 afec¡iunile respiratorii (astmul, insuficien¡a respiratorie,
etc.), întrerup somnul prin dificultatea în respira¡ie sau
diminuarea oxigenårii ¿I determinå pacientul så se a¿eze în
pozi¡ie semi¿ezândå sau la marginea patului.
 afec¡iunile gastrice (intensificarea secre¡iei gastrice, ulcer,
 etc) pot trezi pacientul prin provocarea refluxului esofagian
sau durere exacerbatå
 tulburårile de mic¡iune ¿I de feca¡ie perturbå odihna ¿I
somnul prin treziri repetate.
 afec¡iunile endocrine (hipertiroidie, menopauzå) sunt
responsabile pentru stårile de nervozitate ¿I insomnie.
 afec¡iunile neurologice (Parckinson, AVC -uri, Altzheimer,
etc) determinå tulburåri de somn ¿I odihnå uneori cu
caracter permanent
 o notå aparte pentru diabet afec¡iune caracterizatå prin
poliurie (emisiune abundentå de urinå) înso¡itå de senza¡ia
de sete intenså care perturbå odihna ¿I somnul pacientului
pentru necesitå¡i fiziologice ¿I injectare de insulinå în
cazurile de diabet insulino-dependent.

tipuri de insomnie:
 insomnie datoratå neconcordan¡ei între nevoile fiziologice ¿I
problemele sociale, familiale.
 insomnie cronicå= dacå aceste dificultå¡i persistå mai mult de 3
luni.
 insomnia adormirii= atunci când trec mai mult de 30 minute pânå
când reu¿im så adormim.
 insomnia trezirii precoce= traduså prin multiple treziri în a doua
parte a nop¡ii.
 insomnie reac¡ionalå= cauzatå de probleme afective legate de
deces,divor¡, etc.
 insomnie geneticå
 insomnie medicamentoaså= provocatå de administrarea unor
medicamente ca: anfetaminele, antidrepesivele, tranchilizantele,
halucinogenele, etc.

manifestårile insomniei:
 agita¡ie în timpul somnului;
 întreruperea somnului prin de¿teptåri repetate în cursul nop¡ii;
 somnolen¡å în timpul zilei;
 stare de letargie;
 iritabilitate ¿I agita¡ie;
 acuze verbale despre obosealå;
 diminuarea puterii de concentrare;
 acuze verbale despre durere ¿I lipså de confort;
 dureri musculare, cearcåne;
 indispozi¡ie ¿I dezorientare;
 diminuarea efectuårii ¿I desfå¿urårii activitå¡ilor de rutinå.
Atitudini ¿I asiguråm odihna ¿i somnului pacientului:
interven¡ii:  recunoa¿tem nevoile fiziologice de somn ale pacientului
 respectåm programul zi-noapte
 respectåm programul somn-odihnå
 supraveghem acest program din punct de vedere calitativ ¿I
cantitativ
 înlåturåm excitan¡i autiditivi,vizuali,olfactivi ¿I gustativi, cu efecte
negative asupra sistemului nervos
 înlåturåm posibilele cauze de producere a zgomotelor (scâr¡âit
u¿i, robinete deschise, comportamentul celorlal¡i pacien¡i,al
vizitatorilor)
 evitåm producerea de zgomote în timpul nop¡ii
 activitå¡ile de îngrijire obligatorii desfå¿urate în timpul nop¡ii le
efectuåm, încât så nu întrerupå somnul pacientului:
 asiguråm confort ambiental
 respectåm somnul pacientului, deoarece somnul reprezintå un
factor terapeutic important
 începem activitå¡ile de tratament ¿I investiga¡ii numai dupå
trezirea pacien¡ilor
 manipulåm cu aten¡ie trusele cu instrumente
 interzicem activitå¡ile gospodåre¿ti care nu sunt absolut obligatorii
în timpul somnului pacientului

educåm pacientul ¿I familia pentru:

 educåm pacientul ¿I stabilim împreunå cu acesta programul de
somn ¿I odihnå
 explicåm familiei ¿I pacientului rolul somnului ¿I odihna pentru
regenerarea organismului
 încurajåm pacientul pentru efectuarea exerci¡iilor fizice ¿I îl
educåm pentru a se odihni
 interzicem consumul de excitante
 interzicem consumul de medicamente cu efect sedativ,
tranchilizant, ce nu au fost prescrise
 administråm somniferele prescrise de medic
 încurajåm pacientul pentru prelungirea somnului fiziologic prin
odihnå ¿I somnul de dupå-amiazå
 stimulåm odihna activå a pacientului ¿I preocupårile intelectuale
 observåm ¿I comunicåm medicului dacå perioada de odihnå ¿I
somn sunt eficiente pentru pacient
 comunicåm medicului efectul tratamentului pentru odihnå ¿I
somn
 facilitåm pacientului contactul cu al¡i pacien¡i ¿I membrii familiei
 observåm ¿I supraveghem func¡iile vitale, vegetative ¿I
comportamentul pacientului
 învå¡åm pacientul tehnici de relaxare ¿I adoptarea pozi¡iilor
confortabile
 ajutåm pacientul så efectueze aceste tehnici
 recomandåm pacientului så execute înainte de culcare exerci¡ii
respiratorii (vezi “Nevoia de a respira: respira¡ia completå”)
 oferim pacientului unul dintre leacurile de caså care ¿i-au dovedit
eficacitatea:
  lapte cald cu miere
 buiota, în special pentru piciorele reci
 ceaiuri de plante: rådåcinå de valerianå, flori tei ¿I
mu¿e¡el, magheran
 cålcarea apei în cadå sau împachetarea cu comprese reci a
gambelor (având rol de a re¡ine afluxul de sânge cåtre
creier)
 du¿uri cu jet dupå metoda KNEIPP la picioare
 educåm pacientul pentru culcare ¿I sculare la ore fixe
 asiguråm pacientului regim de protec¡ie ¿I climat favorabil de
încredere

ATENºIE !
 mobilizarea în nocturnå a pacientului pentru recuperarea
deficitului motor este interziså.

Nesatisfacerea nevoii de a dormi ¿I a se odihni se repercuteazå negativ ¿I asupra

celorlalte nevoi fundamentale

A comunica  comunicare deficitarå cauzatå de obosealå,insomnie ¿I

dificultate de concentrare
A se mi¿ca, a avea  restrângerea activitå¡ilor ¿I alterarea mobilitå¡ii determinatå
bunå posturå de somnolen¡å ¿I obosealå
A-¿i påstra  hipo-hipertermie cauzatå de dezinteres pentru odihnå ¿I
temperatura în limite somn, hipotermie determinatå de somnolen¡å accentuatå
normale
A respira  tulburåri func¡ionale ale respira¡iei ¿I deficit respirator prin
obosealå, insomnie
A mânca ¿I a bea  deficit alimentar ¿I hidroelectrolitic legat de insomnii
prelungite ¿I odihnå nesatisfåcåtoare
 vezi “sindromul PICKWIK”
A elimina  perturbarea eliminårilor prin inversarea ciclului veghe-somn
¿I tratament cu somnifere
A fi curat, a avea  diminuarea/incapacitatea de autoservire generalå ¿I localå
tegumentele integre pentru activitå¡i de îngrijire determinate de somnolen¡å
patologicå ¿I insomnie cronicå
A se îmbråca ¿I a se  diminuarea capacitå¡ii de autoservire prin insomnie sau
dezbråca hipersomnie
A evita pericolele  risc de expunere ¿I vulnerabilitate crescutå la pericole prin
obosealå,somnolen¡å, tratament cu somnifere,
tranchilizante
A tråi conform  participare limitatå la serviciul religios cauzatå de insomnie,
propriilor concep¡ii obosealå ¿I degradare spiritualå prin somn agitat, vise
urâte
A se realiza  restrângerea participårii la activitå¡i socio-profesionale ¿I
nerealizåri pe plan individual cauzate de lipsa de somn ¿I
odihnå
A recrea  renun¡area la activitå¡i recreative legate de obosealå ¿I
lipså de odihnå
A învå¡a  lipsa de activitå¡i ¿I programe cu scop educativ datoritå
somnolen¡ei, letargiei, scåderii puterii de concentrare.

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
-apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
modificari ale regimului de somn
-analiza - -
dificultate sau incapacitate de a se odihni
-
epuizare
-
insomnie
-
hipersomnie
-
modificarea modului de somn
-
alterarea starii de confort
-
perturbarea calitativa a somnului
-
somn deranjat
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. alterarea confortului
-
referitor la modificarea stilului de somn
-
mod de manifestare = adoarme greu, somn cu intreruperi, cearcane
sub ochi, apatie, irascibilitate, fara expresie, cascat frecvent, plangeri in
legatura cu starea lui
2. perturbarea somnului
-
referitor la contrangeri fizice, durere, teama, anxietate
-
mod de manifestare = oboseala, somn insuficient in cursul noptii,
comunicare dificila, somnolenta in cursul zilei, aspect palid, astenie,
bradicardie, slabiciune
3. epuizare
–
referitor la prezenta durerii, anxietatii, odihnei insuficiente
–
mod de manifestare = oboseala, apatie, somnolenta, paloare,
descurajare, neliniste, mobilitate redusa, HTA, agresivitate, ochi
incercanati, reactii psihosomatice
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul:
-
sa-si reduca disconfortul
-
sa-si amelioreze starea generala
-
sa-si recupereze orele de somn
 -
va planifica perioadele de odihna suficiente
-
va efectua activitati alese pentru relaxare
-
va dormi un numar de ore fara intrerupere
-
sa doarma un numar de ore fara trezire
-
se va odihni suficient in cursul zilei
-
va exprima starea de bine, de confort
-
sa indeplineasca activitati zilnice dupa ritm, dorinta, intensitate
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
observarea si interpretarea somnului
-
cunoasterea surselor care tulbura somnul si odihna
-
asigurarea conditiilor pentru realizarea unui somn bun, a odihnei eficace
–ambianta, pat si pozitia in raport cu afectiunea
-
atitudinea echipei de ingrijire, a familiei
-
aplicarea tehnicilor de relaxare ce anuleaza tensiunea nervoasa sau
stressul
-
suprimarea cauzelor iritative, ca zgomot, mirosuri, lucruri dezagreabile,
foamea
-
folosirea muzicii bine alese a unei lecturi relaxante, prezenta unei
persoane reconfortante
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
numarul de ore somn noaptea
-
numarul de ore somn in timpul zilei
-
timp de somn = intrerupt sau nu
-
somn agitat, cosmaruri, vise
-
nivelul de odihna
-
durere si alte semne asociate
-
conditii de mediu ambiant
-
gradul de oboseala de peste zi
-
respectarea orelor de odihna
-
nivelul de cunostinte
-
alte semne variate
 CAPITOLUL XI
NEVOIA DE A SE IMBRACA SI DEZBRACA

Definitie, scop (Florian Chiru)…..

Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Florian Chiru)…..
Autonomia in a se imbraca si a se dezbraca (Florian Chiru)…..
Deficit in a se imbraca si dezbraca (Florian Chiru)…..
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)…….
 NEVOIA DE A SE ¥MBRÅCA ªI DEZBRÅCA

Defini¡ie:  necesitatea individualå a fiin¡ei umane de a-¿i proteja corpul fa¡å

de condi¡iile climaterice la care se expune, fa¡å de activitå¡ile
depuse ¿I fa¡å de convenien¡ele sociale.
Scop:  asigurarea stårii de confort, protec¡ie, intimitate, constituind un
mod de comunicare non-verbalå ¿I un factor determinant pentru
aprecierea personalitå¡ii individului sau apartenen¡a la un grup,
comunitate, ideologie, categorie socialå.

CONDIºII DETERMINANTE ¥N SATISFACEREA NEVOII

Condi¡ie vârsta:
biofiziologicå:  fiin¡a ra¡ionalå se protejeazå prin îmbråcåminte de varia¡iile
temperaturii mediului ambiant
 temperatura corpului variazå în func¡ie de vârstå
 copii ¿I vârstnicii au nevoie de îmbråcåminte cålduroaså care så
asigure protec¡ie fiind expu¿i la pierdere de cåldurå prin
neglijen¡å, sistem imunitar labil sau diminuarea mecanismelor de
termoreglare
 copii datoritå nevoii de a se mi¿ca, a se juca necesitå o
îmbråcåminte adecvatå perioadei de dezvoltare ¿I cre¿tere
 cu inerentele deficien¡e de vestimenta¡ie ¿I protec¡ie
caracteristice copilåriei în lipsa supravegherii ¿I educa¡iei
 vârstnicii necesitå datoritå modificårilor fiziologice care determinå
diminuarea capacitå¡ilor func¡ionale neuro-motorii, ajutor pentru a
se îmbråca ¿I dezbråca ¿I vestimenta¡ie în exces pentru protec¡ie
chiar ¿I în timpul somnului (fes pe cap ¿I ciorapi în picioare)
 autonomia în a se îmbråca ¿I dezbråca a vârstnicilor este
diminuatå datoritå:
 scåderea for¡elor fizice
 mobilitatea articularå deficitarå
 perturbarea func¡iilor senzoriale
 boli cronice
sexul:
 felul de a se îmbråca ¿I componentele vestimentare sunt
determinate de sex în strânså legåturå cu expresia esteticå
caracteristicå acestuia (ornamente, podoabe, tocurile pantofilor)
precum ¿I a accesoriilor (po¿ete, gen¡i,etc).
statura (talia):
 factor determinant în alegerea ¿I portul îmbråcåmintei pentru a
asigura starea de confort ¿I contribuind la întreaga expresie
 corporalå prin adaptare la dimensiunile individului (înalt, obez,
scund sau slab, sarcinå)
activitate:
 pe lângå protec¡ia intimitå¡ii sexuale îmbråcåmintea asigurå în
func¡ie de activitate ¿I efort integritatea fizicå
 sudorii poartå ¿ort de protec¡ie, ochelari, mascå, manipulatorii sau
laboran¡ii care au contact direct cu substan¡e toxice, inflamabile,
etc. au îmbråcåmintea adecvatå profesiunii, halat, cizme, månu¿i,
cagule, etc.
 minerii, tâmplarii, vopsitorii, etc. au de asemenea vestimenta¡ie
adecvatå profesiunii lor
 o notå aparte pentru activitatea desfå¿uratå în unitå¡ile medicale
indiferent de specific
 stomatologie, dermatologie, boli infecto-contagioase,
maternitå¡i, chirurgie, anatomo-patologie, etc. care
necesitå men¡inerea securitå¡ii personalului medical pentru
evitarea expunerii la contaminare
 caracteristica vestimenta¡iei constå în asigurarea libertå¡ii de
mi¿care ¿I eliminarea senza¡iei de disconfort indiferent de
activitate
 uniforma constituie vestimenta¡ie obligatorie pentru armatå ¿I
alte institu¡ii de profil
afec¡iuni motorii:
 deficit motor cu pierdere par¡ialå sau totalå a capacitå¡ii de
autoservire generalå cauzat de afec¡iuni cerebrale ca de exemplu:
 Parkinson
 hemiplegie
 paraplegie
 tetraplegie
 interven¡ii chirurgicale ca de exemplu amputa¡iile
 în cazul amputa¡iilor pe lângå diminuarea/incapacitate de a se
îmbråca ¿I dezbråca este necesarå ¿I ajustarea vestimenta¡iei

Condi¡ie  pentru psihiatrii, modul de a se îmbråca a individului constituie un

psihologicå: element de bazå pentru aprecierea stårii de sånåtate a acestuia.
emo¡iile:
 determinå alegerea ¿I portul de îmbråcåminte constituind
reflectarea stårii psiho-emo¡ionale ¿I a sentimentelor individului
în cauzå.
nonconformismul:
 tendin¡a de a purta vestimenta¡ia condorm modei cu elemente de
“ultim rågnet” este total diferitå nu numai între genera¡ii, dar ¿I la
indivizii de aceea¿i vârstå (adolescent tineret).
 fiecare genera¡ie considerå vestimenta¡ia cea mai adecvatå
conform modei din perioada lor de adul¡i.
 nonconformismul genera¡ie adolescente sau tineret merge uneori
pânå la extremitå¡i de prost gust, vestimenta¡ia neândeplinind
 neapårat rolul såu de bazå (protec¡ie, intimitate).

pudoarea:
 factor determinant al componentelor vestimentare ¿I a modului
de a le purta.
preferin¡e vestimentare:
 indiferent de vârstå, sex, ocupa¡ie, fiecare individ are preferin¡ele
sale vestimentare determinate de confortul îmbråcåmin¡ii
respective, culoare, modå, obiceiuri, etc.
 a impune unui individ îmbråcåmintea pe care nu o agreazå sau a-i
interzice så poarte ¡inuta pe care ¿i-o dore¿te, determinå ståri
conflictuale, negativism ¿I constrângere împotriva propriei voin¡e
cu excep¡ia celor afecta¡i psihic ¿I fårå discernåmânt vestimentar;
 a se delimita factorul educa¡ional sau forma de pedepsire prin
interzicerea de a îmbråca ¿I purta anumite lucruri.
apartenen¡a religioaså:
 credin¡a determinå purtarea de vestimenta¡ie ¿I obiecte
caracteristice ¿I semnificative religiilor respective
 apartenen¡a religioaså determinå de exemplu în anumite ¡åri
arabe portul de vål ¿I chador pentru femei, turban pentru bårba¡i.

Condi¡ia socio- moda:

culturalå:  factor determinant pentru adoptarea modelelor vestimentare în
concordan¡å cu stilul nou de îmbråcåminte
 o mare importan¡å în adoptarea vestimenta¡iei conform modei o
are ¿I anturajul.
clima:
 condii¡iile climaterice impun alegerea vestimenta¡iei
 culorile închise absorb cåldura din mediul extern
 îmbråcåmintea groaså este recomandatå pentru men¡inerea
temperaturii corpului în limite normal în timpul anotimpurilor reci
 vestimenta¡ia în culori deschise (bumbac, in) precum ¿I
confortul,comoditatea în a le purta le recomandå pentru
anotimpurile calde
 din cauza modificårii mecanismelor de termoreglare vârstnicii nu
¡in cont de climå pentru vestimenta¡ie.
statut social:
 rangul social ¿I mediul de desfå¿urare al activitå¡ii fiecårui individ
determinå vestimenta¡ia ¿I portul de obiecte care så indice
apartenen¡a la o anumitå categorie socialå (întotdeauna
îmbråcåmintea a constituit un criteriu major pentru delimitarea
diferitelor categorii sociale)
starea materialå:
 posibilitå¡ile financiare impun adoptarea, schimbarea precum ¿I
componentele vestimentare ale fiecårui individ (pur ¿I simplu
condi¡iile financiare delimiteazå îmbråcåmintea fiecårui individ)
program zilnic:
  în func¡ie de programul zilnic este impuså schimbarea
îmbråcåmin¡ii:
 pentru copii/¿coalå/joacå, etc.
 pentru adult, serviciu, plimbåri, grådinårit, etc.
 pentru vârstnici somn, plimbåri, etc.
cultura:
 impune conservarea tradi¡iilor ¿I obiceiurilor vestimentare în
func¡ie de zona geograficå
 anumite sårbåtori determinå portul vestimentar care trebuie så-l
distingå pe individ sau grup de al¡ii

AUTONOMIA ¥N A SE ¥MBRÅCA ªI DEZBRÅCA

Manifeståri, semne  capacitatea de autoservire generalå pentru îmbråcat ¿I

¿I simptome dezbråcat depinde de o serie de atitudini ¿I abilitå¡i
personale ale fiecårui individ:
 coordonare ¿I dexteritate
 echilibru ¿I capacitate senzorialå
 for¡å muscularå ¿I mobilitate articularå
 capacitate de efort ¿I factori de mediu
 stare de nutri¡ie (subnutri¡ie, obezitate)
 starea func¡ionalå a coloanei vertebrale ¿I postura
acesteia
 datoritå integritå¡ii capacitå¡ii de îmbråcat ¿I dezbråcat ¿I a
abilitå¡ilor personale îndividul î¿i poate satisface
urmåtoarele condi¡ii vestimentare:
 îmbråcåminte semnificativå cu rol de al proteja, ai
asigura intimitatea dar care expune clar ¿I precis
rangul social ¿I profesional, apartenen¡a religioaså,
¿I conceptul despre via¡å
 vestimenta¡ie personalå care reliefeazå
personalitatea individului, rafinamentul, bunul gust
¿I discernåmântul pentru ocazii festive
 calitatea ve¿mintelor care de multe ori în afarå de
adaptarea lor la climå, zonå geograficå, statut
social,educatie, culturå este impuså de situa¡ia
materialå a individului
 preferin¡e ¿I conduitå vestimentarå care impun o
anumitå ¡inutå bazatå pe exigen¡ele vestimentare ce
nu ¡in neapårat de situa¡ia materialå (ordonat,
cålcat, curat)
 portul de ve¿minte ¿I obiecte ce atestå func¡ia ¿I
gradul în armatå, aparat de stat sau religios
  portul vestimentar adecvat înål¡imii, taliei, perioadei
de cre¿tere ¿I dezvoltare, sarcina
 posibilitatea de îmbråcat ¿I dezbråcat condi¡ionatå
de capacitatea fizicå, starea de sånåtate sau
interven¡ii chirurgicale (amputa¡ie)
Atitudini ¿I alegem ¿I respectåm:
interven¡ii:  alegem o îmbråcåminte comodå, confortabilå
 purtåm o vestimenta¡ie în concordan¡å cu momentul zilei ¿I
activitatea depuså
 alegem îmbråcåmintea în func¡ie de condi¡iile climaterice ¿I
ocazii festive
 alegem îmbråcåminte permeabilå pentru aer, transpira¡ie
 îmbråcåm vestimenta¡ie în func¡ie de condi¡iile ambientale
¿I condi¡ii sociale
 respectåm obiceiurile vestimentare, determinate de tradi¡ii,
apartenen¡å religioaså
 respectåm preferin¡ele vestimentare ale persoanelor non-
conformiste, vârstnice
 respectåm intimitatea individualå
 purtåm îmbråcåminte ¿I în deplinå concordan¡å cu mediul
de desfå¿urare al activitå¡ilor

educåm ¿I stabilim:
 educåm copiii ¿I vârstnicii pentru alegerea unei
îmbråcåmin¡i adecvate ¿I u¿or de manipulat
 educåm copiii ¿I vârstnicii pentru aranjarea pieselor
vestimentare în ordinea în care vor fi îmbråcate
 educåm copii ¿I vârstnicii pentru programarea timpului
acordat îmbråcatului ¿I dezbråcatului
 respectåm intimitatea individualå
 educåm persoanele cu deficit în autoservire pentru
înlocuirea nasturilor ¿ireturilor cu fermoare sau benzi
adezive
 stabilim pentru persoanele cu tulburåri senzoriale obiceiuri
¿I deprinderi pentru formarea de rutinå în îmbråcat ¿I
dezbråcat
 DEFICITUL ¥N A SE ¥MBRÅCA ªI ¥N A SE DEZBRÅCA

Manifeståri,  nevoia de a se îmbråca ¿I a se dezbråca depinde de integritatea

semne ¿I fizicå ¿I psihicå a fiecårui individ
simptome  acesta prezintå probleme specifice datoritå dezinteresului pentru
alegerea îmbråcåmin¡ii ¿I ¡inutei vestimentare sau nu posedå
capacitatea de autoservire pentru îmbråcat ¿I dezbråcat
determinatå de afec¡iuni patologice, boli cronice, etc.
 dezechilibre de ordin fizic:
 durere, obosealå
 slåbiciune ¿I lipså de concentrare
 agitatie ¿I fatigabilitate
 arsuri, plågi
 hipo-hipertonie muscularå
 fracturi, amputa¡ii
 deficit vizual ¿I de orientare
 afec¡iuni neurologice (Parkinson, hemiplegii, etc)
 pansamente, aparate gipsate
 pierderea con¿tiin¡ei
 dezechilibre de ordin psihologic:
 dezorientare, confuzie
 stress, anxietate
 izolare, negativism
 dezinteres fa¡å aspect, imagine ¿I respect de sine
 afec¡iuni psihice (depresii, demen¡e)
 dezechilibre de ordin socio-economic
 nerealizare pe plan socio-profesional
 såråcie ¿I apartenen¡å etnicå
 ståri conflictuale (råzboi)
 deficit de educa¡ie ¿I culturå

Atitudini ¿I supraveghem ¿I educåm pacientul:

interven¡ii:  alegem lenjeria pacientului în func¡ie de sex, anotimp, vârstå,
staturå ¿I afec¡iune
 identificåm imobilitatea ¿I diminuarea capacitå¡ii pacientului de a
se îmbråca ¿I dezbråca
 respectåm obiceiurile, preferin¡ele ¿I apartenen¡a religioaså
privind vestimenta¡ia pacientului
 supraveghem pacientul ¿I îi asiguråm piesele vestimentare
 acordåm pacientului care se poate îmbråca ¿I dezbråca singur,
timp suficient
 educåm pacientul ¿I familia pentru piese vestimentare, comode,
u¿or de manipulat ¿I facilitå¡i de încheiere ¿I încål¡are
 efectuåm cu pacientul exerci¡ii pentru formarea rutinei în gestica
necesarå îmbråcårii
imbråcåm ¿I dezbråcåm pacientul:
 în cazul pacien¡ilor adinamici, incon¿tien¡i, imobiliza¡i sau cu
afec¡iuni neurologice (paraliza¡i) îmbråcåm ¿I dezbråcåm
pacientul
 mi¿cårile sunt blânde înså pline de siguran¡å ¿I protec¡ie
 dacå pacientul î¿i men¡ine pozi¡ia ¿ezândå îi deschidem bluza de
pijama ¿I îi aducem cåma¿a strânså din spate în fa¡å peste cap
 dacå pacientul este imobilizat la pat când sunt necesare douå
persoane ¿I pozi¡ionarea pacientului în decubit lateral
 tragem cåma¿a u¿or în sus pânå la torace repetând opera¡ia ¿I în
decubit lateral opus cu repozi¡ionarea pacientului în decubit dorsal
 ridicåm pacientul ¿I îi scoatem cåma¿a dupå metoda de mai sus
ingrijiri acordate pacientului hemiplegic:
 în cazul pacientului hemiplegic ne situåm de partea hemiplegicå,
facilitând mi¿cårile bra¡ului ¿I controlând deplasarea acestuia
 se îmbracå întâi bra¡ul sånåtos ¿I apoi cel bolnav
 bra¡ul hemiplegic trebuie så atârne între coapså ¿I genunchi
pentru inhibarea spasticitå¡ii
 cu mâna sånåtoaså pacientul î¿i trage bluza deasupra capului (fig.
Neurologie pagina 153)
fig.

 pentru îmbråcatul pantalonilor aduce pantalonii deasupra

piciorului hemiplegic cu mâna sånåtoaså
 lasåm piciorul hemiplegic pe podea ¿i pacientul î¿i pune piciorul
sånåtos în cracul pantalonului
 ghidåm genunchiul hemiplegic în timpul fazei a II a (înainte de a
trage în sus pantalonii pacientului - Neurologie, figura pagina
154)
 pentru ¿osete ¿I pantofi påstråm ¿osetele cu gura ciorapului, larg
deschiså (Neurologie, figura, pagina 157)
  tot timpul supraveghem pacientul ¿I corectåm eventualele plasåri
incorecte; pentru pacien¡ii cu aparate gipsate se poate
confec¡iona vestimenta¡ie adecvatå cu mânecå deschiså
prevåzutå cu ¿ireturi sau bandå adezivå
 îmbråcåm bra¡ul, piciorul bolnav, apoi bra¡ul-piciorul sånåtos
 în cazul pacien¡ilor la care diagnosticul medical nu permite
mobilizarea îl îmbråcåm ca o cåma¿å deschiså la spate (întâi
mâinile, apoi partea anterioarå a corpului)
 când pacientul se scoalå din pat îl protejåm cu halat, ciorapi,
papuci pentru deplasårile la investiga¡ii ¿I tratament
 exemplu de îmbråcat ¿I dezbråcat pantalonii (Neurologie, figurå,
pagina 157)
 exemple de îmbråcat-dezbråcat haina (Neurologie,figurå, pagina
157)

NESATISFACEREA NEVOII DE A SE ¥MBRÅCA ªI DEZBRÅCA afecteazå rela¡ia cu

celålalte nevoi
- diagnostic de îngrijire -

A comunica:  diminuarea comunicårii prin obliga¡ia purtårii uniformei de

spital cu impact direct asupra afectårii personalitå¡ii,
imaginii de sine
A se mi¿ca, a avea o  degradarea posturii ¿I mobilizårii prin îmbråcåminte impuså
bunå posturå de afec¡iune
A-¿i men¡ine  hipo-hipertermie determinatå de portul unei îmbråcåmin¡i
temperatura în limite neadecvate sezonului ¿I temperaturii ambiante din salon
normale
A respira  respira¡ie deficitarå cauzatå de obiceiuri vestimentare,
pudoare, preferin¡e ¿I modificåri fiziologice
A mânca ¿I a bea  dezechilibru alimentar ¿I hidroelectrolitic determinat de
credin¡e religioase care impun anumite obiecte
vestimentare ¿I negativism
A elimina  mic¡iuni, relaxare, incon¿tien¡å de urinå ¿I materii fecale
prin diminuarea incapacitatea de a se îmbråca
A fi curat, a avea  disconfort prin îmbråcåminte strâmtå, incomodå,
tegumente intacte neajustatå la talie, staturå cu risc de tulburåri trofice
cutanate ¿I afec¡iuni dermatologice din cauza materialelor
iritante, alergene ¿I cusåturi neadecvate
A dormi ¿I a se  alterarea odihnei ¿I somnului prin îmbråcåminte rigidå,
odihni strâmtå, neadecvatå sezonului
A evita pericolele:  risc poten¡ial de lezare a integritå¡ii fizice, prin portul unei
 vestimenta¡ii neajustate
A tråi conform  incapacitatea de a purta îmbråcåminte ¿I obiecte
propriilor convingeri tradi¡ionale, religioase, din cauza anturajului ¿I patologiilor
spirituale: asociate.
A se realiza:  diminuarea/incapacitatea de a se îmbråca ¿I dezbråca
restrânge posibilitatea de participare la via¡å socialå, ocazii
festive
A se recrea:  lipså de activitå¡i recreative prin vestimenta¡ie
necorespunzåtoare ¿I afec¡iuni care impun o anumitå
¡inutå
A învå¡a:  inadaptare, accentuarea sentimentului de devalorizare,
izolare prin diminuarea/incapacitatea de a se îmbråca ¿I
dezbråca.
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
-apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
neindemanarea de a-si alege imbracamintea
-analiza - -
stangacie in a se imbraca/dezbraca
-
neindemanare de a-si alege imbracamintea
-
stangacie in a se incalta/descalta
-
deficit al capacitatii de a se imbraca/dezbraca
-
lipsa de interes fata de tinuta vestimentara
-
dificultate/incapacitate de a se incalta/descalta
-
lipsa posibilitatilor materiale

 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.

1. deficit al capacitatii de a se imbraca
-
referitor la boala, constrangeri fizice, imobilizare, anxietate grava,
deprimare, lipsuri financiare
-
mod de manifestare = durere, disconfort, lipsa abilitatii de a se imbraca
cu ce trebuie (dupa varsta, tinuta, anotimp, ocazie, etc)
2. neindemanare de a se imbraca si incalta
-
referitor la boala
-
mod de manifestare = tremuraturi, slabiciune, stare depresiva, sirete
nelegate, nasturi neincheiati
1. lipsa de cunoastere
-
referitor la alegerea imbracamintei pentru un rol
-
mod de manifestare = incaltaminte prea larga sau prea stransa, tocuri
inalte, oboseala la mers, edeme, dureri ale membrelor inferioare si ale
coloanei vertebrale, rosaturi
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul:
-
sa se poata imbraca/dezbraca singur
-
sa se poata incalta/descalta singur
-
sa-si poata schimba lenjeria, vestmantul
-
sa stie sa aleaga vestminte corespunzatoare momentului sau rolului
-
sa stie sa aleaga incaltaminte corespunzatoare rolului sau momentului
-
sa-si exprime interesul pentru imbracaminte sau incaltaminte
-
sa-si poata lega siretele
-
sa-si poata realiza nodul la cravata

Aplicarea  interventii generale:

ingrijirilor -
imbracamintea si incaltamintea conform varstei
-
imbracarea/dezbracarea in diferite situatii de normalitate
-
imbracarea/dezbracarea in diferite situatii de boala
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
modul cum se imbraca, incalta
-
respecta varsta, anotimpul, activitatea
-
exista interes pentru tinuta vestimentara
-
exista ameliorare
-
exista autonomie
-
accepta conditia/rolul
-
exista interes pentru incaltaminte
-
nivelul de cunostinte
-
alte semne asociate
 CAPITOLUL XII

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

- NEVOIA DE SECURITATE –

Definitie, scop, generalitati (Florian Chiru)…….

Conditii determinante pentru satisfacerea nevoii (Florian Chiru)…….
Protectie si securitate naturala (Florian Chiru)…….
Protectie si securitate deficitare (Florian Chiru)…….
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)….
Durerea (Letitia Morariu)….
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)…….
 NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
(NEVOIA DE SECURITATE)

Defini¡ie:  nevoia de a evita pericolele reprezintå pentru fiin¡a umanå

men¡inerea protec¡iei fa¡å de agresiunile interne ¿I externe
asupra integritå¡ii fizice, psihice ¿I sociale
Scop ¿I  în decursul vie¡ii fiecare individ este agresat de stimuli din mediul
generalitå¡i: înconjuråtor:
 agen¡i fizici (temperaturå, zgomot, radia¡ii, etc.)
 agen¡i chimici (substan¡e toxice)
 agen¡i microbieni (infec¡ii, etc.)
¿I stimuli din mediul intern:
 ereditate
 sex
 vârsta
 stil de via¡å ¿I obiceiuri, etc
 organismul uman dispune pentru men¡inerea integritå¡ii fizice,
psihice ¿I sociale de mecanisme ¿I medii naturale de autoapårare:
 rezisten¡å ¿I for¡å fizicå
 imunitate
 resurse psihice ¿I intelectuale
¿I de posibilitatea aplicårii måsurilor ¿I strategiilor cu scop profilactic

exemple de medii naturale:

 tegument, unghii
 pår la nivelul orificiilor
 secre¡iile pielii
 starea generalå fizicå ¿I mentalå

exemple de strategii profilactice:

 men¡inerea igienei
 efectuarea de vaccinåri
 control periodic pentru evaluarea stårii de sånåtate
 alimenta¡ie ¿I hidratare corespunzåtoare
 mod de via¡å adaptat necesitå¡ilor
 evitarea expunerii gratuite la agresiunii de tot felul
 CONDIºII DETERMINANTE PENTRU
SATISFACEREA NEVOII

Condi¡ie vârsta
biofiziologicå:  independen¡a în satisfacerea acestei nevoi variazå în func¡ie de
vârstå:
 copilul chiar dacå cunoa¿te sau este învå¡at pentru
autoprotec¡ie råmâne vulnerabil datoritå nevoilor de
cre¿tere, dezvoltare, rezisten¡å fa¡å de agresiunile interne
¿I externe
 adultul posedå mijloace naturale ¿I strategiile profilactice
pentru men¡inerea integritå¡ii fizice, psihice ¿I sociale
 vârstnicul este expus prin starea fizicå, psihicå cu
diminuarea func¡iilor motorii, senzoriale, intelectuale la
boli, accidente, izolare, etc.
 propor¡ional cu vârsta statisticile au demonstrat cå stårile
depresive, demen¡ele ¿I tentativele de suicid cresc
considerabil.
sexul:
 sexul feminin determinå vulnerabilitate ¿I fragilitate prin:
 constitu¡ie
 maternitate
 întreruperi de sarcinå
 sistem endocrin
 responsabilitå¡i familiale ¿I sociale
starea generalå de sånåtate:
 fiecare individ posedå capacitatea de conservare a integritå¡ii
fizice, psihice, neuromusculare prin mecanisme naturale sau
dobândite (termoreglarea, imunitatea, etc.)
 prezen¡a deficitelor senzoriale (vizuale, auditive), tulburårilor de
mers ¿I echilibru, afec¡iunilor psihice (anxietate, stres, demen¡å)
precum ¿I bolile cronice determinå modificarea mecanismelor de
apårare ¿I aplicarea måsurilor preventive prin gradul ridicat de
predispozi¡ie la accidentåri, consum de medicamente, spitalizare,
interven¡ii chirurgicale ¿I izolare

Condi¡ie emo¡iile, teama:

psihologicå:  tensiunea emo¡ionalå, iritabilitatea, agita¡ia, determinå apari¡ia
simptomelor depresive asociate cu anxietatea având impact direct
asupra individului:
 inhibare
 ineficacitate în toate domeniile
 scåderea energiei ¿I lipsa de interes
 scåderea abilitå¡ii de a sim¡i plåcere
stresul:
 determinå scåderea capacitå¡ii de concentrare, apari¡ia
tulburårilor de gândire ¿I a comportamentelor inadecvate,
scåderea activitå¡ii sociale
 pentru stimulii care ac¡ioneazå asupra sa organismul råspunde
specific sau nespecific reac¡ionând ca un tot unitar la afectarea
unui aparat sau sistem
 de exemplu: frigul determinå contractura muscularå,
tremuråturile, etc, iar råspunsul psihic este reac¡ia de plâns,
apatie, stare emo¡ionalå, etc
scalå de evaluare activitå¡ii sociale în afec¡iunile depresive:
 atât scala standard de evaluare a depresiei cât ¿I scala (SASS) de
auto-evaluare a adaptårii sociale acoperå domenii ale activitå¡ii
sociale individuale:
 comportament social
 activitå¡i fizice
 autoperceptor
 apatia ¿I melancolia
 tulburåri ale somnului
 pesimism
 utilizarea resurselor
 scala standard:

afec¡iune depresivå

simptome psihologice simptome fizice

Scala SASS:

afec¡iune depresivå

afectarea activitå¡ii sociale afectarea performan¡elor în

muncå
Scalå de evaluare fa¡å de stressori :
Scalå Holmes-Rahe:
Moartea partenerului de via¡å 100
Divor¡ 73
Separare prin cåsåtorie 65
Condamnare 63
Moartea unui membru de familie apropiat 63
Boalå 53
Cåsåtorie 50
Concediere (¿omaj) 47
Pensionare 45
Probleme de sånåtate la un membru de familie 44
Sarcinå 40
Deficien¡e sexuale 39
Primirea unui nou membru în familie 39
Schimbåri în statutul financiar 38
Moartea unui prieten apropiat 37
Schimbarea serviciului 36
Schimbarea responsabilitå¡ilor la serviciu 29
Plecarea cu rude prinm alian¡å 29
Achizi¡ionarea de bunuri importante 28
¥nceperea sau terminarea studiilor 26
Schimbåri în condi¡iile de trai 25
Schimbåri în obiceiuri personale 24
Probleme cu ¿efii ierarhici 23
Schimbarea orelor sau condi¡iilor de lucru 20
Schimbarea locuin¡ei 20
Schimbarea ¿colii 20
Schimbarea modalitå¡ii de recreere 19
Schimbåri în activitatea socialå 18
Schimbåri în orarul de somn 16
Schimbåri în orarul de alimenta¡ie 15
Concedii, vacan¡e 13
Sårbåtorirea cråciunului 12

Scala de evaluare fa¡å de condi¡iile de spitalizare:

Scala Volicer:
 Nefamiliarizarea cu mediul
Dormitul cu persoane stråine 02
Dormitul într-un pat stråin 03
Aparatura din camerå 05
Trezirea peste noapte 06
Mirosuri neobi¿nuite 11
Camera prea rece sau prea caldå 16
Mâncare rece sau fårå gust 21
¥ngrijire de cåtre persoane nefamiliare 23

 Pierderea independen¡ei
Mâncatul la ore ca de obicei 02
Purtatul uniformei la spital 04
Pierderea intimitå¡ii la baie 07
Lipsa TV, radio, ziare, etc 08
Colegi de camerå cu mul¡i vizitatori 09
Obligativitatea de a sta în pat 10
Folosirea plo¿tii ¿I a urinarului 13
Lipsa de solicitudine a personalului 35
Hrånirea prin sondå 39
Gândul cå ¿i-ar putea pierde vederea 49

 Amenin¡area unei boli

Schimbarea înfå¡i¿årii, dupå spitalizare 17
Internarea în urma unui accident 24
Iminen¡a unei interven¡ii chirurgicale 32
Spitalizarea neprogramatå 34
Boalå gravå 46
Perspectiva pierderii unui organ 47
Perspectiva de a avea cancer 48

 Probleme legate de tratament

Medicamente care creazå disconfort 28
Perspectiva dependen¡ei de medicamente 30
Medicamente ineficiente la durere 40
Neprimirea tratamentului când apare durerea 42

 Separarea de familie
Absen¡a de la evenimente de familie 18
Interdic¡ia de vizitare 31
Spitalizare departe de caså 33

 Separare de partenerul de via¡å

Grija pentru partener 20
Dorul de partener 38

 Probleme financiare
Diminuarea venitului, prin spitalizare 27
Plata spitalizårii 36

 Izolarea
Coleg de camerå care nu poate vorbi 12
Coleg de camerå neprietenos 14
 Lipsa de comunicare prin telefon 22
Personal prea gråbit 26
Gândul cå ¿i-ar pierde auzul 45

 Lipsa de informa¡ie:
Teama de durere 19
Necunoa¿terea datei interven¡iei 25
Folosirea de cåtre personal a unui limbaj 29
necunoscut
Lipsa de råspuns la unele întrebåri 37
Necunoa¿terea rezultatelor sau a ra¡iunii unui 41
tratament
Necunoa¿terea exactå a diagnosticului 43
Neinformarea, de cåtre personal, asupra 44
diagnosticului
Condi¡ie socio- mediu ambiental
culturalå:  mediul care satisface condi¡iile de temperaturå, umiditate, luminå,
zgomot ¿I salubritate satisfåcåtoare permite men¡inerea sånåtå¡ii
individului

apartenen¡å socialå
 condi¡iile de trai, muncå ¿I mediu înconjuråtor sunt determinate
de societatea/¡ara în care tråie¿te individul care asigurå protec¡ia
acestuia prin:
 asiguråri sociale
 mijloace de prevenire a accidentelor
 mijloace de prevenire a îmbolnåvirilor
 servicii de salubritate corespunzåtoare

activitate:
 în func¡ie de locul de muncå fiecare individ va utiliza ¿I men¡ine
måsurile de prevenire ¿I protec¡ie împotriva tuturor pericolelor:
 activitå¡ile fizice care pot cauza traumatisme, råniri, etc.
 activitå¡i intelectuale care pot determina stres,
surmenaj,epuizare, etc.
 activitå¡i recreative/hoby-uri cu risc crescut pentru alpini¿ti,
scafandri, etc.

venitul material:
 posibilitå¡ile financiare determinå condi¡iile necesare pentru
men¡inerea integritå¡ii fizice, psihice ¿I sociale:
 trai decent
 alimenta¡ie corespunzåtoare
 vestimenta¡ie corespunzåtoare
 men¡inerea sånåtå¡ii
 posibilitatea de îngrijiri preventive
 posibilitatea de activitå¡i recreative
  posibilitatea men¡inerii unui anturaj adecvat
 posibilitatea men¡inerii stilului de via¡å ¿I obiceiurilor

religia:
 un factor pozitiv pentru men¡inerea sånåtå¡ii ¿I securitå¡ii
psihologice o constituie practicarea anumitor religii cu aceste
scopuri ideologice ¿I religioase
 ele venereazå în¡elepciunea, experien¡a ¿I vârsta

educa¡ia ¿I cultura:
 educa¡ia acordatå de pårin¡i, ¿coalå, medii de informare ¿I
publicitate trebuie så asigure cunoa¿terea eventualelor pericole ¿I
måsurile de protec¡ie împotriva acestora
 apartenen¡a culturalå reliefatå prin tradi¡ii, obiceiuri individuale ¿I
posibilitå¡i socio-economice, constituie o importantå barierå
împotriva eventualelor pericole.

PROTECºIE ªI SECURITATE NATURALÅ

Manifeståri, protec¡ie ¿I securitate fizicå:

semne ¿I  ca regulå generalå fiin¡a umanå simte nevoia de a se proteja fa¡å
simptome: de agresiuni adoptând måsuri de prevenire pentru:
 accidente
 boli
 contaminare
 agresiuni mecanice
 agresiuni termice
 agresiuni chimice
 agresori umani ¿I animale
 automutilare ¿I suicid

protec¡ie ¿I securitate psihologicå:

 identificarea factorilor de stres, anxietate ¿I evitarea expunerii la
ståri conflictuale, tensiuni emo¡ionale, ajutå andividul så previnå
sau så limiteze ace¿ti factori de risc prin:
 activitå¡i de destindere ¿I relaxare
 control emo¡ional
 abilitate în adaptare la diferite agresiuni interne sau
externe
 cre¿terea capacitå¡ii de concentrare
 restabilirea motiva¡iei
 reintegrare psiho-emo¡ionalå

protec¡ie ¿I securitate socio-culturalå:

 mediul ambiant trebuie så satisfacå anumite condi¡ii pentru a nu
 expune individul la pericole:
 temperatura între 18oC - 25oC
 umiditatea între 30-60%
 luminozitate adecvatå desfå¿urårii activitå¡ilor sau pentru
odihnå ¿I somn
 poluarea fonicå så nu depå¿eascå 120 decibeli
 poluarea chimicå ¿I microbianå în limitele condi¡iilor de
securitate ale mediului pentru apå, aer, sol
 mediu de siguran¡å împotriva agresiunilor umane
 mediu de siguran¡å consolidat de måsurile de protec¡ie
socialå
 mediu de siguran¡å asigurat de salubritate corespunzåtoare
 apartenen¡a socialå, activitatea, venitul material, apartenen¡a
religioaså, educa¡ia, constituie måsuri de prevenire ¿I control
pentru men¡inerea integritå¡ii individului din toate punctele de
vedere

Atitudini ¿I måsuri pentru prevenirea accidentelor:

interven¡ii:  pregåtire profesionalå la un nivel corespunzåtor normelor de
protec¡ie ¿I securitate a muncii
 respectåm måsurile de siguran¡å ¿I protec¡ie, caracteristice
profesiei (halat, månu¿i, cizme, ochelari, etc.)
 manipularea obiectelor ¿I substan¡elor ce pot provoca accidente
conform normelor ergonomice din unitå¡ile de profil
 evitåm pericolelel poten¡iale de la locul de muncå ¿I domiciliu

måsuri pentru prevenirea îmbolnåvirilor:

 respectåm normele de igienå ¿I salubritate individualå ¿I colective
 aplicåm metodele de dezinfec¡ie, dezinsec¡ie ¿I deratizare
 påstråm regulile pentru prevenirea infec¡iilor nosocomiale
 participåm ¿I efectuåm imunizårile obligatorii
 asiguråm cunoa¿terea de cåtre popula¡ie a måsurilor profilactice
prin:
 educa¡ie, informa¡ie, publicitate
 control periodic al stårii de sånåtate

måsuri pentru men¡inerea unui mediu ambiant

corespunzåtor:
 asiguråm educa¡ia ecologicå pentru restric¡ii în poluarea
atmosferei apei ¿I solului
 men¡inem regulile de evitare a poluårii fonice, chimice ¿I
microbiene
 men¡ienem måsurile de salubritate la standarde corespunzåtoare
atât pentru locul de muncå, domiciliu cât ¿I atunci când
participåm la activitå¡i recreative, excursii, vacan¡e
 educåm familia ¿I popula¡ia pentru men¡inerea ¿I respectarea
normelor de convie¡uire ¿I sånåtate
  participåm la programe de propagandå în ¿coli ¿I comunitate cu
rol de men¡inerea ¿I cunoa¿terea måsurilor de apårare ¿I
securitate individualå fa¡å de ac¡iunea mediului înconjuråtor
måsuri pentru combaterea stressului profesional în condi¡ii
de spital:
 sindromul de depersonalizare (epuizare) este definit de Maslach
ca un råspuns la impactul cronic - de zi cu zi cu suferin¡a, boala,
moartea, etc. asupra stårii noastre emo¡ionale ¿I bine reprezentat
la cadrele medicale cu dificultå¡i de ordin material, familial,
pregåtire profesionalå sau stare de sånåtate afectatå cronic
 Lazarus ¿I Cohen eviden¡ieazå urmåtoarele måsuri pentru
combaterea stressului profesional în condi¡ii de spital:
 reducerea condi¡iilor neplåcute legate de mediul spitalicesc
 strategie de combatere a fenomenelor negative
 men¡inerea unei imagini de sine pozitive, altfel fiind
obligatoriu retragerea din activitate
 între¡inerea rela¡iilor satisfåcåtoare cu ceilal¡i colegi din
echipa de îngrijire

PROTECºIE ªI SECURITATE DEFICITARA

Manifeståri, afectare fizicå:

semne ¿I  fiin¡a umanå devine vulnerabilå fa¡å de pericole prin afectarea
simptome: integritå¡ii fizice cauzatå de:
 accidente prin råniri, traumatisme datoritå lipsei måsurilor
de protec¡ie ¿I de prevenire (accidente la locul de muncå,
accidente rutiere, accidente casnice, etc.)
 contaminåri chimice ¿I radioactive prin expunere la mediu
fårå echipament de protec¡ie sau accidente nucleare
 afectare tegumentarå prin manipulare de substan¡e
iritante, agen¡i termici sau în cazul (mai ales) copiilor
datoritå neglijen¡ei ¿I neaten¡iei supraveghetorilor, arsuri,
opårit, ingestie de substan¡e caustice, etc.
 mutilare fizicå prin risc profesional (pompieri, geni¿ti,
cascadori, etc.) automutilare ¿I tentative de sinucidere
 mu¿cåturile provenite de la agresori umani, animale, reptile
 îmbåtrânire cu apari¡ia handicapurilor fizice
 deficit senzorial (auz, vedere)
 deficit de mobilizare
 durerea
 dezechilibru metabolic
 dezechilibru electrolitic
 deficit de autoângrijire
 dependen¡å fizicå
  îmbåtrânire cu scåderea capacitå¡ii de apårare a
organismului:
 cre¿terea vulnerabilitå¡ii la boli
 apari¡ia complica¡iilor majore în urma unor afec¡iuni
minore (gripå= pneumonie, abces=septicemie,
tegumente superficial lezate= necrozå)
 terapia medicalå sau dieteticå nu are efect scontat
 existen¡a bolilor cronice måre¿te ritmul afectårii
fizice ¿I modificå în sens negativ procesul de
îmbåtrânire
 consumul neadecvat de medicamente poate afecta
anumite organe sau sisteme la nivelul absorb¡iei,
metabolizårii ¿I eliminårii
 consumul neadecvat de medicamente poate induce
reac¡ii de dependen¡å, somnulen¡å, agita¡ie,
pierdere de echilibru, pierderea con¿tien¡ei
 excesul de efort fizic prin muncå extenuatå sau exerci¡ii
fizice predispune organismul la obosealå, surmenaj
crescând riscul de accidentare ¿I lezarea integritå¡ii fizice

afectare psihicå:
 pierderea respectului de sine a imaginii, afectarea poten¡ialului
intelectual au efect direct asupra propriei securitå¡i modificând
capacitatea de autoprotec¡ie ¿I instituirea måsurilor individuale
corespunzåtoare
 principalele cauze de ordin psihic pentru expunerea la pericole
sunt:
 emo¡iile, anxietatea, teama
 stressul, depresiile
 singuråtatea, pierderea speran¡elor
 tulburåri intelectuale
 tulburåri psiho-motorii
 tulburåri psihice
 alte tulburåri organice (ex: tulburåri de activitate sexualå)
 Adams ¿I Hurwitz au grupat cele mai importante tulburåri astfel:
 tulburåri psihice:
 depresie
 anxietate
 fricå
 pierderea ini¡iativei
 tulburåri intelectuale:
 amnezie
 scåderea puterii de în¡elegere
 scåderea capacitå¡ii de judecatå
 lipsa
 tulburåri psiho-motorii:
 agita¡ie
  apatie
 confuzie
 refuz la orice ofertå
 ståri delirante
 alte tulburåri psihice:
 agnozia (incapacitatea de a recunoa¿te corect obiectele -
pacient fårå tulburåri senzoriale)
 apraxia (incapacitatea de a executa corect gesturile -
pacient fårå tulburåri motorii)
 tulburåri de schemå corporalå
 anomalii propor¡ionale
 neglijarea membrelor paralizate
 pacientul de multe ori î¿i pierde personalitatea
 insuficienta pregåtire psihologicå a pacien¡ilor poate duce la
tulburåri de comportament (agresiv fa¡å de cei din jur)
 pacientul refuzå orice colaborare, devine negativist
 pacientul prezintå tulburåri de orientare temporo-spa¡ialå

afectare socio-culturalå:
 independen¡a fiin¡ei umane la nivel socio-cultural este grav
afectatå cu urmåri nefaste pentru integritatea fizicå, psihologicå
de:
- mediul fizic inadecvat
- mediul psihosocial inadecvat
- acte de violen¡å
- condi¡ii deficitare de muncå
- lipsa unui venit sigur
- lipsa amenajårilor sanitare
- absen¡a contactelor sociale
- lipsa de educa¡ie ¿I culturå, etc.
 insalubritatea mediului, poluarea constituie factorii determinan¡i
pentru apari¡ia accidentelor, bolilor, contaminårilor
 lipsa amenajårilor, izolarea, dependen¡a ¿I suportul insuficient
acordat de societatea în care tråie¿te individul îl expune la
insecuritate ¿I lipsa îngrijirilor preventive ¿I curative
 actele de agresiune verbalå, fizicå, abandonul de cåtre familie ¿I
prieteni produc fiin¡ei umane pierderea încrederii în sine, daune
fizice, psihice ¿I sociale
 consumul abuziv de medicamente ¿I alcool modificå
personalitatea individului, comportamentul, randamentul fizic ¿I
intelectual cu prejudicii directe asupra vie¡ii socio-culturale ¿I
integritå¡ii sale fizice
 lipsa profilului de toleran¡å, siguran¡å ¿I a resurselor de trai
induce individului permanenta stare de expunere la pericole
poten¡iale, simptome depresive ¿I neapartenen¡a socio-culturalå
 lipsa activitå¡ilor sociale, neintegrarea socialå, lipsa motiva¡iei ¿I a
resurselor afecteazå individul determinând comportament
 antisocial, tendin¡å la automutilare ¿I tentative de suicid

Atribu¡ii, asiguråm condi¡ii de securitate ¿I mediu adecvate pentru

interven¡ii pacient:
 repartizåm ¿I amplasåm pacientul în func¡ie de afec¡iune,
gravitatea acesteia ¿I starea generalå
 asiguråm regim terapeutic de protec¡ie pentru pacient prin
înlåturarea excitan¡ilor auditivi, vizuali sau gustativi (zgomot,
convorbiri pe ton crescut, activitå¡i de curå¡enie zgomotoase ¿I la
ore nepotrivite, mirosuri neplåcute, etc.)
 educåm pacientul pentru evitarea pierderea echilibrului, cåderilor,
accidentelor datoritå necunoa¿terii mediului
 asiguråm adaptarea pacientului la mediul de spital ¿I respectarea
regulamentului de ordine interioarå
 familiarizåm pacientul cu amplasarea salonului, cabinetului
medical precum ¿I modul de func¡ionare al aparatelor
semnalizatoare
 ini¡iem pacientul asupra procedurilor de analizå, diagnostic,
investiga¡ii ¿I tratament
 încurajåm pacientul pentru exprimarea nevoilor, opiniilor ¿I îi
satisfacem cererile
 asiguråm acolo unde este cazul izolarea pacientului, prin måsuri
tip “barierå” (boli infecto-contagioase, SIDA, etc.)
 asiguråm condi¡iile de microclimat (temperaturå, luminozitate),
curå¡enie, lenjerie, circuit alimentar, etc. conform standardelor de
civiliza¡ie ¿I confort pentru pacient
 informåm pacientul cu privire la programul sec¡iei ¿I al activitå¡ii
zilnice

efectuåm interven¡ii pentru men¡inerea integritå¡ii fizice, a

pacientului:
 îndepårtåm sursele de cåldurå (radiatoare, re¿ouri) ce ar putea
reprezenta un pericol pentru integritatea fizicå a pacien¡ilor
(pericol de foc, împiedicarea ¿I cåderea peste aparate, pericol de
arsuri, electrocutare, etc.)
 utilizåm apåråtoarele laterale ale patului pentru pacien¡ii cu
pierderi de con¿tien¡å
 îndepårtåm obiectele traumatizante din jurul pacientului cu
agita¡ie psiho-motorie
 pentru a evita rånirea pacientului în caz de crize convulsive îl
scoatem din mediul periculos
 la nevoie recurgem la imobilizarea (nu for¡atå) a pacientului
 combatem starea confuzionalå ¿I dezorientarea pacientului ¿I
asiguråm supraveghere permanentå
 nu îdepårtåm sau eliminåm obiectele care pot asigura pacientului
ameliorarea func¡iilor senzoriale: ochelari, proteze auditive, etc.
 asiguråm în caz de necesitate accesibilitatea pacientului la baston,
 cârje, cadru de mers, fotoliu rulant
 administråm personal medica¡ia oralå pentru a evita confuzia,
erorile, interac¡iunile dintre medicamente
 efectuåm administrarea parenteralå a medicamentelor respectând
riguros dozele prescrise, modul, orarul de administrare, normele
de sterilizare ¿I asepsia
 efectuåm perfuziile, transfuziile, sondajele, clismele cu un grad
înalt de profesionalism ¿I supraveghem pacientul pentru
eventualele reac¡ii post-interven¡ie
 pregåtim fizic ¿I psihic pacientul pentru orice fel de examinare,
interven¡ie ¿I tratament
 instituim toate måsurile necesare pentru prevenirea infec¡iilor
nosocomiale

asiguråm integritatea psihicå a pacientului:

 respectåm dorin¡ele ¿I intimitatea pacientului
 evitåm comportamentul distant, agresiv verbal ¿I de tragere la
råspundere a pacientului în cazul eventualelor re¡ineri ale acestuia
în fa¡a manoperelor de recoltare, repartizare în salon, distribuirea
mesei, feluri de mâncare, tratament ¿I investiga¡ii
 instauråm un climat de încredere ¿I speran¡å în terapia medicalå
¿I personal
 diminuåm stårile emo¡ionale ¿I sentimentele de teamå, nelini¿te
prin explica¡ii profesionale ¿I redarea speran¡ei
 încurajåm vizitele familiei ¿I prietenilor ce pot asigura un suport
moral benefic pentru pacient
 interzicem stårile conflictuale între pacient ¿I rude
 reducem stresul ¿I anxietatea pacientului prin informa¡ii ¿I
eliminarea sentimentelor de inutilitate, neputin¡å, devalorizare
 satisfacem preocupårile intelectuale ale pacientului
 stimulåm interesul intelectual al pacientului
 educåm pacientul prin psihoterapie adecvatå
 indiferent de cauza care a produs starea de agita¡ie a pacientului,
acesta trebuie fåcut inofesiv pentru a nu pune în pericol siguran¡a
propriei persoane cât ¿I a celor din jur
 supraveghem atent comportamentul pacientului
 la indica¡ia medicului administråm sedative, tranchilizante,
hipnotice, etc.

educåm pacientul ¿I familia pentru:

 înlåturarea sentimentului de dependen¡å pentru îngrijire
 instaurarea unui climat de apropiere ¿I empatie
 înlåturarea sentimentelor de devalorizare ¿I neputin¡å
 evitarea consumului abuziv de medicamente
 redarea speran¡ei în recuperare ¿I însånåto¿ire
 înlåturarea factorilor de stres ¿I a afectårii imaginii de sine
 respectarea regimului alimentar, terapeutic ¿I de via¡å impus de
 afec¡iune
 acceptarea bolii ¿I adaptarea pentru precau¡iile de izolare
 comunicarea nevoilor ¿I complica¡iilor survenite pe parcurs
 evitarea exagerårilor în precau¡iilor de contact
 evitarea izolårii ¿I singuråtå¡ii
 evitarea exagerårii handicapului func¡ional
 men¡inerea încurajårilor pentru activitå¡ile duse la bun sfâr¿it de
cåtre pacient
 planificarea de activitå¡i de rutinå ¿I recreative
 men¡inerea metodelor de reeducare activå
 continuarea activitå¡ilor sociale sau profesionale
 reintegrare socialå ¿I profesionalå conform stårii de sånåtate ¿I
posibilitate fizico-psihicå
 depunerea eforturilor fizice în mod gradat, treptat cu
autoevaluare pentru capacitate ¿I rezisten¡å
 în cazul afec¡iunilor cronice explicåm pacientului ¿I familiei cu
råbdare, competentå cå este vorba de o afec¡iune în care poate
avea o activitate îndelungatå ¿I o via¡å relativ normalå=
ergoterapie ¿I reinser¡ie socialå

AFECTAREA CELORLALTE NEVOI FUNDAMENTALE PRIN NESATISFACEREA NEVOII DE

SECURITATE

A comunica:  inhibarea/diminuarea/incapacitatea de a comunica prin afectare

biofiziologicå (deficit de vorbire în urma traumatismelor craniene
¿I afec¡iuni cerebrale) ¿I psihologicå (determinatå de depresie,
anxietate, stres)
A se mi¿ca ¿I a  afectarea mobilizårii prin traumatisme fizice ¿I psihice, lipsa de
påstra o bunå mi¿care, activitate cu apari¡ia fenomenelor de dependen¡å pentru
posturå îngrijiri cauzate de consumul excesiv de medicamente ¿I alcool
A-¿i men¡ine  perturbarea mecanismului de termoreglare pentru termogenezå
temperatura sau termolizå cauzat de lipsa de protec¡ie ¿I securitate în
corpului în expunere la agresiunea agen¡ilor fizici, chimici ¿I microbieni
limite normale
A respira  afectare respiratorie determinatå de tulburårile psihicului sau
suprasolicitårilor nervoase ¿I fenomene dispneice, insuficien¡å
respiratorie acutå prin lezarea integritå¡ii fizice (aparatul
respirator) în urma agresiunilor sau traumatismelor
A se alimenta  dezechilibru în hidratare ¿I alimenta¡ie prin stare depresivå ¿I
¿I hidrata: incapacitatea de nutri¡ie în urma traumatismelor ¿I ingerårilor
accidentale de substan¡e chimice, toxice
A elimina:  apari¡ia tulburårilor de mic¡iune ¿I defeca¡ie postafec¡iune
depresivå, consum abuziv de alcool ¿I medicamente precum ¿I în
urma afectårii stårii generale de sånåtate cu modificarea
mecanismelor de eliminareprin interven¡ii chirurgicale sau
imobilizare terapeuticå (for¡atå)
A fi curat ¿I a  diminuarea/incapacitatea de autoângrijire prin handicap fizic
avea cauzat de accidente, råniri, etc. ¿I indiferen¡å pentru igienå ¿I
tegumentele salubritate cauzatå de tulburårile psihice
intacte
A dormi ¿I a se  diminuarea/incapacitatea de odihnå ¿I somn prin schimbarea
odihni: mediului ambiental ¿I neadaptarea la stårile de stres ¿I
suprasolicitarea intelectualå

A se îmbråca ¿I  afectare majorå prin obligativitatea de a se îmbråca ¿I dezbråca

dezbråca cu vestimenta¡ie neajustatå sau chiar lipsa de vestimenta¡ie prin
lezarea integritå¡ii fizice (traumatisme, fracturi, arsuri, aparat
gipsat)
A tråi conform  afectarea religioaså ¿I a tradi¡iilor prin schimbarea mediului ¿I
propriilor neântegrarea în noul mediu înconjuråtor
convingeri
spirituale
A se realiza:  eliminarea posibilitå¡ilor de realizare pe plan intelectual ¿I social în
urma afectårii integritå¡ii fizice ¿I psihice prin accidente
traumatisme, handicap fizic ¿I ståri depresive
A se recrea:  lipsa activitå¡ilor recreative prin schimbarea mediului ambiental cu
lipsa de cunoa¿tere a noului mediu (spital, cåmin spital, azil) sau
imposibilitatea efectuårii acestora, datoritå lezårii integritå¡ii fizice
¿I psihice precum ¿I lipsa posibilitå¡ilor financiare
A învå¡a:  diminuarea posibilitå¡ilor de ¿colarizare la orice nivel prin
neadaptare, ståri depresive, handicap intelectual sau
imposibiliattea participårii cauzatå de traumatisme, accidente,
råniri.

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit

date
- apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
anxietate
analiza - -
durere
-
frica, teama
-
depresie
-
violenta potentiala fata de sine sau de altii
-
risc de a-si face rau singur
 -
adaptare ineficace/reactie de aparare
-
risc de accident (cadere)
-
risc de complicatii acute sau cronice
-
pierderea stimei de sine
-
pierderea imaginii de sine
-
probabilitatea modificarii integritatii fizice
-
probabilitatea modificarii integritatii psihice
-
risc de = infectie, transmiterea bolii, de ranire, de perturbare a asistarii
in spatiu, de intoxicare, de sufocare, de hemoragie, de traumatizare
-
pierdere/separare
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. durere acuta
-
referitor la boala, traumatism fizic sau psihic
-
mod de manifestare = gesturi, mimica, verbal; pozitie compensatorie,
transpiratii, tahicardie, tahipnee, midriaza, gemete, plansete,
comportament protectiv, perceptie eronata a timpului, proces al gandirii
deteriorat, modificari ale tonusului muscular
2. potential de accidentare/de traumatisme
-
referitor la dificultati de mentinere a echilibrului, T0 mediului ambiant
modificata, coordonare redusa a miscarilor, lipsa cunostintelor privind
securitatea, dificultati cognitive sau emotionale, consum excesiv de
medicamente, nerespectarea tratamentului prescris
-
mod de transmitere = plagi, entorse, luxatii, fracturi, arsuri, degeraturi,
insolatie, etc
3. potential de infectie
-
referitor la un sistem de aparare neadecvat (rana usoara, tesut
traumatizat, circulatie periferica modificata), boala cronica, malnutritie,
lipsa activitatii sistemului imunitar, proceduri invazive, nerespectarea
regulilor de asepsie si antisepsie
-
mod de manifestare = febra, frison, plaga infectata, infectie urinara,
complicatii pulmonare, secretie abundenta prin tubul de dren si plaga
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul
-
stie sa-si mentina integritatea fizica si psihica
-
va preveni escarele de decubit
-
va preveni ranirile accidentale
-
stie sa limiteze propagarea infectiei
-
va fi ajutat sa identifice factorii de risc
-
stie sa pastreze sentimentul si stima de sine
-
va fi orientat temporo-spatial
-
va intelege masurile de control (infectie sau grataj)
-
va fi instruit pentru a preveni complicatiile
-
va fi instruit pentru a sti sa previna fenomenele de embolie
-
va demonstra ca a inteles necesitatea actiunilor
-
isi va reduce crizele dureroase ca frecventa si intensitate
-
va preveni complicatiile imediate/tardive
-
va demonstra absenta durerii sau a fricii
 -
isi va ameliora starea de anxietate
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
observarea comportamentului pacientului cu durere, convulsii
-
observarea pozitiei pacientului
-
prevenirea autoagresiunii la bolnavii agitati
-
prevenirea si combaterea agresiunilor terapeutice (accidente ce pot
apare in timpul sau dupa aplicarea unor tehnici –injectii, punctii, PEV,
etc)
-
aplicarea de tehnici de resuscitare cardiorespiratorie
-
aprecierea rapida a functiilor vitale, pentru aplicarea metodelor de
resuscitare corecte –impuse
-
acordarea de prim ajutor in cazul unor urgente medicale sau
chirurgicale; in entorse, luxatii, fracturi, hemoragii externe si interne,
plagi, politraumatisme
-
ingrijirea plagilor accidentale si chirurgicale
-
prevenirea infectiilor nosocomiale
-
prevenirea accidentelor casnice
-
prevenirea accidentelor la scoala sau la locul de munca
Evaluarea  se va referi la :
ingrijirilor -
aspectul si gravitatea traumatismului
-
aspectul si gravitatea hemoragiei
-
gradul de mobilizare, pozitia
-
prezenta factorilor de risc
-
controlul factorilor de risc
-
ventilatia mecanica, administrarea de O2
-
intubatie, traheostomie
-
sondaje diverse
-
stare de voma, convulsii, de inconstienta
-
caracterele durerii
-
ameliorarea calitatii vietii (la varstnic)
-
modificari si adaptari ale mediului
-
confirmari ale starii de securitate sau nu
-
solutiile gasite care pot fi temporare sau vor fi adaptate ca definitive
-
afisarea increderii si implicarii in relatii
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate

DUREREA

Generalitati  nu a fost niciodata satisfacator definita sau inteleasa; este o senzatie

neplacuta, pe de-a intregul subiectiva, pe care numai persoana care o
incearca o poate descrie.
- poate fi evocata de multi stimuli, dar reactia la ea nu poate fi masurata
obiectiv.
- este o experienta invatata ce este influentata de intreaga situatie de
viata a unei persoane.
 - perceperea durerii si reactia la durere difera de la om la om si uneori
difera la aceeasi persoana de la un moment la altul.
 ingrijirea pacientilor suferind de durere necesita indemanare atat in stiinta,
cat si arta ingrijirii/nursingului.
- responsabilitatea asistentei medicale este de a-l instala pe pacient cat mai
confortabil posibil, de a observa si de a raporta descoperirile ce l-ar putea ajuta
pe doctor sa stabileasca un diagnostic corect si sa prescrie un tratament
adecvat.
Conceptele  Sternbach descrie durerea ca un concept abstract ce se refera la sugestie,
durerii stimul si raspuns; exista totodata o emotie in caz de durere in completarea
Definitie senzatiei de durere.
 Mc Caffery a spus = durerea este orice spune persoana care o traieste,
existand atunci cand spune ca exista. Asistenta va intalni frecvent pacienti
acuzand dureri si trebuie sa invete sa foloseasca eficient strategiile de a
descrie sau de a elimina durerea si de a-i ajuta pe pacienti sa coopereze cu
aceasta.
 durerea
Semnificatie si - are o functie majora alertandu-ne fata de o posibila boala;
frecventa -
poate avea alte semnificatii pentru individ, de ex.posibila pierdere a
activitatii sau mobilitatii, sau un fel de a reaminti pacientului ca acesta
imbatraneste
-
poate precipita senzatiile de teama, frica, provocare sau pedeapsa
 in general majoritatea persoanelor vad durerea ca pe o experienta
negativa; ea poate fi descrisa ca fiind = inselatoare, urata, cruda, ascutita,
degradanta etc.
 factorii ce influenteaza insemnatatea durerii pentru un individ sunt variati si
multi:
-
varsta, sexul, cultura
-
factorii psihosociali, factorii de mediu
-
problemele asociate
-
diagnosticul medical
 durerea este prezenta la majoritatea indivizilor in momente variate ale
vietii, poate fi rezultatul sau asociata cu factori, precum:
-
trauma, expunerea la frig sau cald excesiv
-
tendinte excesive sau folosirea excesiva a unor parti ale corpului (ex.cei ce
se antreneaza deosebit)
-
functii normale ale capului precum munca
-
interventia chirurgicala
 majoritatea indivizilor incearca durerea, dar in acelasi timp se asteapta ca
aceasta sa apara in variate activitati
Evaluarea  se refera la intensitatea stimului nociv necesar pentru ca persoana sa
durerii perceapa durerea.
- este important de notat ca intensitatea durerii nu este legata de intensitatea
stimului nociv si mai mult, majoritatea specialistilor in domeniu sunt de acord
ca durerea poate exista fara ca tesuturile sa fie lezate sau fara a exista stimuli
nocivi demonstrabili.
 toleranta durerii, pe de alta parte, se refera la, durata de timp sau la
 intensitatea la care un individ accepta un stimul superior pragului fara a
reactiona intr-un fel, chiar si verbal. Mc Caffery defineste toleranta durerii
ca “cea mai mare intensitate a stimulului ce cauzeaza durerea pe care un
individ este pregatit sa o tolereze”.
 toleranta durerii poate fi marita ca urmare a alcoolului, medicamentelor,
hipnozei, caldurii sau activitatilor ce distrag atentia.
- credintele puternice si increderea par sa mareasca toleranta si uneori este
dificil de apreciat cat de multa durere poate sa suporte un individ cu puternica
credinta religioasa.
 oboseala, supararea, plictiseala si apasarea pot reduce capacitatea
individului de a suporta durerea
 toleranta durerii este redusa de durerea persistenta ca cea acuzata uneori
de pacientii ce prezinta un carcinom avansat.
- un pacient slabit, debilital, tolereaza deobicei mai putin bine durerea ca un
om sanatos.
 pragul durerii = punctul la care apare reactia la stimuli durerosi
 pragul de perceptie a durerii = locul unde se simte durerea la inceput
 pragul durerii severe = momentul in care durerea devine insuportabila
 reactia asistentei medicale la durerea pacientilor, ca si reactia pacientilor
care experimenteaza durerea si a caror reactie este dependenta de varsta,
cultura, religie, mediu si de alti factori, reactia asistentei este si ea un
produs al acestor factori:
-
trebuie sa anticipeze durerea pe baza cunostintelor si a experientei
-
sa se alerteze la primele semne ale durerii
-
sa stie faptul ca durerea redusa poate apare dupa interventii intracraniene
si durerea severa apare dupa interventii chirurgicale pe ……… sau
abdomen, interventii chirurgicale ortopedice sau traumatisme.
Teorii referitoare  sunt 3 teorii:
la transmiterea - teoria specifitatii
durerii -
teoria modelelor
-
teoria controlului asupra portii de intrare
 nici una dintre aceste teorii nu ofera toate raspunsurile ce ar putea explica
modelul de transmitere a durerii, dar experimentele recente in terapia
durerii s-au bazat pe teoria controlului portii de intrare (1965 Metzack si
Wall).
-
aceasta teorie sugereaza ca durerea si perceptia ei sunt dependente de
interactiunea a trei sisteme:
1. substanta gelatinoasa din partea dorsala a maduvei spinarii, care
modeleaza impulsurile ce ajung la maduva spinarii;
2. un sistem central de control la cortex si talamus, care influenteaza
impulsurile ce ajung la creier;
3. sistemul neural asociat perceptiei dureroase.
-
desi aceasta teorie a fost revolutionara si a devenit o teorie clasica, ea nu
explica complet transmiterea durerii.
-
cercetarile care au urmat s-au concentrat asupra studiilor nevoilor si
transmiterii nervoase.
-
termenul de “proprioceptor” este folosit acum pentru a descrie receptorii
 care detecteaza lezarea tesuturilor.
-
la un nerv cutanat, aproximativ 50% din fibrele sensibile au o astfel de
functie.
-
alti factori ce sunt studiati, include neurotransmitatorii printre care, ionii de
H, serotonina, histaminele
Endorfinele  creierul si maduva spinarii contin receptori la care se leaga morfina,
descoperirea acestor receptori i-a facut pe cercetatori sa caute substante
endogene, care refac morfina ce s-ar lega de acesti receptori.
- in 1975, cercetatorii au descoperit polipeptide mici, denumite
encefaline, ce pareau a avea o actiune apropiata cu cea a morfinei.
- ulterior au fost descoperite peptide mai mari denumite endorfine – o
contributie a cuvintelor endogen si morfina.

Tipuri de durere  durerea somatica, isi poate avea originea in structuri specifice (piele, tesut
subcutanat) sau in tesuturi adanci (oase, muschi); poate fi acuta si bine
localizata, difuza, adanca sau slab localizata si insotita de greata, diaforeza
si de modificari ale presiunii sangelui.
 durerea viscerala, este slab localizata si asociata cu greata si simptome
autonome; deseori radiaza; este rareori cauzata de stimularea unui singur
punct, dar raspunde la stimularea din mai multe locuri; alte cauze pot fi
ischemia, spasmul sau substantele chimice iritante.
 durerea la distanta sau iradiata, este simtita in alte zone decat cea a
stimularii; poate apare cand stimularea nu este perceputa in zona primara;
pare sa apara cel mai des insotita de lezarea organelor viscerale si durerea
este adresata suprafetelor cutanate; modelul cutanat al variatelor dureri
iradiate este constant si frecvent intalnit in practica; asistenta trebuie sa fie
capabila sa recunoasca posibilitatea aparitiei bolilor organelor viscerale la
pacientii care acuza dureri cutanate.
 durerea psihogena pare sa nu aiba baza fiziologica; mai degraba ea pare a
avea originea in mintea sau starea psihica a bolnavului.
- deoarece intreaga durere are o componenta psihica, este dificil sa
distingem durerea somatica de cea psihogena.
- este important de tinut minte ca pacientul simte durerea, adica nu este
imaginara.
- ocazional, ea paote fi isterica la origine sau ipohondrica.
- durerea psihogena pura, este rara. Mc Caffery a spus urmatoarele
“considerand durerea imaginara, acest lucru nu o face sa dispara”.
 durerea membrului fantoma se refera la durerea sau disconfortul perceput
de catre un individ ca apartinand unei extremitati care a fost amputata.
- apare la majoritatea pacientilor dupa amputare (la aproximativ 30% si
poate persista la aprox.2%).
 cauzalgia este durerea asemanatoare unei arsuri puternice, insotita de
manifestari ale pielii care afecteaza fibrele nervoase.
- poate dispare gradat, dar unii pacienti o reclama chiar la 1 an dupa
disparitia afectiunii/leziunii.

Clasificarea durerea se poate clasifica astfel:

durerii (dupa  durerea acuta, care dureaza in general cateva zile, este cauzata de lezarea
Crue) tesuturilor si se poate astepta ca ea sa inceteze atunci cand este
indepartata sursa (ex.durerea cauzata de calculii renali);
 durerea subacuta se aseamana cu durerea acuta, dar persista cateva
saptamani;
 durerea acuta recurenta din patologia cronica (ex.nevralgia de trigemen,
artrita reumatoida, migrene) cu toate ca ar putea fi si de cauza
necunoscuta;
 durerea rebela:
-
durerea cronica benigna
-
sindromul durerii benigne cronice rebele. In ambele cazuri cooperarea
pacientului isi spune cuvantul (cooperare adecvata sau slaba sau cu
incapacitate completa). Sunt pacientii care pot beneficia de blocaje
nervoase multiple lipsite de succes, interventii chirurgicale si terapii multiple
medicamentoase. Ei pot manifesta durere, disperare, depresie, anxietate
sau somn modificat.
folosirea acestei clasificari sau a altora poate fi folositoare in intelegerea
multiplelor fete ale durerii, dar planul ingrijirii unui pacient acuzand dureri,
trebuie sa fie bazat pe o apreciere a starii individului, efectuata de asistenta
medicala.

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de date subiective

date aprecierea persoanei care acuza durerea incepe cu o anamneza –informatiile
-apreciere - ce trebuiesc obtinute include:
-
caracteristicile si descrierea durerii (loc, gravitate, durata, localizare);
persoana trebuie rugata sa spuna ce ar putea indeparta sau nu durerea;
chestionarea amanuntita ar scoate la iveala si sperantele bolnavului
referitor la indepartarea durerii de catre echipa de ingrijire, sau speranta
ca durerea sa atenuata sau indepartata;
-
datele socioculturale potrivite include varsta, religia, reactia obisnuita la
durere, pozitia in familie si responsabilitatea;
-
datele despre medicamentul luat pentru durere, doza, frecventa si efectul
acestuia (a atenuat sau nu durerea);
-
datele subiective legate de localizarea, durata si intensitatea durerii;
-
datele despre existenta factorilor asociati experientei durerii, precum
momentul zilei, al saptamanii sau lunii in care apare, anumite pozitii ale
corpului; anumite situatii de mediu.

-
asistenta medicala trebuie sa arate incredere si interes fata de starea
pacientului, astfel incat pacientul sa poata discuta liber toate lucrurile ce-l
preocupa.
- o metoda eficace de identificare a durerii este scala lui Mc Gill:
0 – nici o durere
 1 – durere usoara
2 – disconfort
3 – suportabila
4 – oribila
5 – infioratoare
date obiective
- asistenta medicala trebuie sa faca observatii obiective la adresa pacientilor.
- - datele obiective pot clarifica raspunsurile subiective, sau pot fi singura
cale in care asistenta medicala sa poata aprecia durerea pacientului.
-
semnele fiziologice ale durerii pot include:
-
o valoare crescuta a batailor inimii
-
frecventa crescuta sau amplificarea respiratiei
-
diaforeza
-
presiunea diastolica sau sistolica crescuta
-
paloarea tegumentelor
-
pupile dilatate
-
tensiune musculara ridicata
-
piloerectie
-
greata, slabiciune

-
alte modificari observabile
-
schimbari ale expresiei faciale
-
inclestarea maxilarelor
-
inclestarea pumnilor
-
vaiet amar, plans
-
zvarcoliri in pat
-
apasare a partii dureroase
-
asistenta medicala trebuie sa fie in stare sa aprecieze durerea si
raspunsurile emotionale la aceasta, intr-o maniera in care sa nu para a
judeca atitudinea persoanei.
- modul in care reactioneaza pacientii ce acuza dureri, este influentata
de experientele trecute si nu poate fi modificat voluntar cu usurinta.
- indiferent de cauza durerii sau de comportamentul in caz de durere,
scopul imediat este de a indeparta durerea.
- cunoscand modul in care persoana priveste durerea, putem institui
masuri adecvate pentru confort.

Identificarea -
probleme posibile:
problemelor -
alterarea confortului/durere
-analiza - -
deficit de cunoastere
-
falsa interpretare
-
teama de durere
Planificarea -
obiective potentiale:
ingrijirilor -
persoana afirma/sustine ameliorarea disconfortului
-
persoana sau altii semnificativi pot:
a. descrie masurile generale de indeprtare a durerii: starii rationale de
terapie; demonstreaza exercitii sau activitati ce au sporit cu succes
 controlul inimii; descrie metoda si frecventa masurii specifice;
b. explica medicamentele prescrise: actiune, doza, frecventa si efecte
secundare; descrie momentul la care sa caute ajutor medical, daca
durerea nu a fost indepartata precum te asteptai;
c. demonstra folosirea corecta a stimulatoarelor electrice transcutanate,
daca sunt prescrise
Aplicarea -
primul pas este de a castiga increderea pacientului. In mod ideal,
planului de asistenta medicala a inceput sa aprecieze starea pacientului urmarind si
ingrijiri acest obiectiv al castigarii increderii. Rabdarea, dorinta de a ajuta,
evitarea prejudecatilor sunt importante.
-
interventiile pentru a elimina durerea se incadreaza in 3 categorii:
-
cele ce modifica stimulul durerii
-
cele ce altereaza modul de transmitere
-
cele ce modifica reactia la durere
1. modificarea stimululor durerii se va face prin:
-
schimbarea atitudinii cognitive si senzotiale, se realizeaza prin:
-
educarea pacientului (informare, explicare, intelegere)
-
promovarea autonomiei (mentinerea unui anumit control asupra
activitatilor zilnice; plan zilnic, conlucrare la elaborarea planului de
indepartare a durerii);
-
promovarea continuitatii (un program intre echipa de ingrijire si pacient,
care va onora deciziile pacientului, sa puna ordine in activitatile zilnice,
stabilirea rutinei zilnice care sa reduca anxietatea si frustarea);
-
asigurarea unei relaxari/distractii (mediu linistit, discutii, jocuri, plimbare,
TV, terapie muzicala)
terapia muzicala realizeaza relaxare, iar tehnicile imaginative ajuta la
scaderea concentratiei asupra durerii; se folosesc pentru succes castile de
ascultat; se alege o muzica lenta, relaxanta dupa gust si de preferinta fara
cuvinte; se va asculta 20-30 minute neintrerupte, de 2 ori/zi; are efect la
durerea usoara si moderata.
-
folosirea unor exercitii de:
-
respiratia ritmica =respiratia rara, se executa de la 1 la 20 minute; este
utila inaintea unor tehnici complexe;
-
respiratia adanca = cu tinerea aerului, expiratie-cascat, aplicata mai ales
preoperator;
-
relaxarea maxilarelor =usor de explicat; utila in durerea postoperatorie;
-
relaxarea progresiva = in care pacientul va alterna incordarea cu
relaxarea diferitelor grupe musculare; necesita aproximativ 15 min
pentru fiecare sedinta; se aplica la pacientii cu dureri prelungite si starii
de anxietate; nu influenteaza numai psihicul, ci ajuta pacientul in
relaxarea musculara totala;
-
promovarea exercitiului (in situatii selectate exercitiul este prescris
pentru a atenua disconfortul; pacientul trebuie incurajat permanent,
supravegheat pentru a nu face ceea ce ar fi dureros sau nu da rezultatele
dorite; activitatea, imbracatul si mancatul pot fi exercitiile grele pentru
cel obisnuit sa le efectueze zilnic; speranta rezonabila trebuie stabilita
referitor la nota si frecventa exercitiilor; efectuarea exercitiilor poate servi
 ca o forma de a distruge atentia)
-
promovarea odihnei, relaxarii si a somnului: (se dezvolta un plan care sa
imbunatateasca odihna; diverse modele uzuale de somn si odihna, se
stabilesc pentru reducerea numarului de intreruperi a somnului in cursul
noptii pentru a verifica functiile vitale, asigurarea unui mediu linistit dupa
o anumita ora, oferirea unei bauturi calde necafenizata inainte de somn,
asigurarea perioadelor de odihna in cursul zilei si administrarea unui
somnifer sau a unui calmant la aceeasi ora, in fiecare seara; pozitie
confortabila ce poate fi mentinuta pentru 2-3 ore, pozitie relaxanta);
-
ameliorarea izolarii sociale care poate apare la bolnavii cu dureri dintr-o
varietate de motive (natura grava a bolii, izolarea in cazul unei afectiuni
contagioase, spitalizarea la distanta mare de familie, perioade extinse de
spitalizare etc). Solutiile sunt diferite, de la caz la caz, asistenta medicala
considera izolarea ca o problema a pacientului ce va trebuie sa fie
introdusa in planul de ingrijiri/nursing (alegerea colegilor de camera,
vizite frecvente ale familiei sau prietenilor, discutii deschise cu pacientul,
etc);
-
asigurarea stimularii cutanate (masarea usoara a zonei dureroase –
picioare, brate, tample – aplicare de caldura sau frig, aplicarea de
gheata, frecarea usoara cu un burete ud, frectie cu mentol, vibromasaj);
-
reducerea stimulilor durerosi (sprijinul partilor dureroase pentru a preveni
cresterea durerii prin miscarea articulatiilor, muschilor si ligamentelor;
centuri chirurgicale pentru sprijinirea abdomenului; corsete, ortheze si
mulaje folosite pentru imobilizarea coloanei vertebrale; patul rigid,
paturile speciale);
-
reducerea stimularii vizuale si auditive (atentie la zgomotul in mediul
ambiant, la folosirea radioului si TV care obosesc; nopatea lumina este
stinsa sau folosita cea de veghe; planurile vor fi astfel alcatuite pentru a
fi un numar mic de persoane implicat in ingrijiri);
-
atingerea terapeutica este o terapie mai putin traditionala, sunt foarte
putine asistente pregatite in acest domeniu; se pot folosi la anumiti
pacienti si in cazul unor anumite tipuri de durere
1. modificarea perceperii durerii se va realiza prin:
-
medicamente calmante (asistenta va cunoaste efectele medicamentelor,
curba timpului de aparitie a efectului, gradul de eficienta si momentul in
care se intrerupe efectul; efectul unui medicament variaza in functie de
momentul administrarii si de starea fiziologica a pacientului);
-
medicamente folosite pentru a atenua cauza durerii:
-
salicilate = aspirina (atentie la raspunsul indivizilor)
-
antiinflamartoare nesteroide = fenilbutazona, indometacin, nalfon,
naprosyn, motrin, etc
-
antiiritante = unguente, emolienti
-
medicamente folosite pentru controlul durerii = multe dintre ele
actioneaza la nivelul receptorilor creierului si sunt de fapt morfinele
exogene:
-
narcotice = morfina, codeina; sintetice-demersol, dolaphine (atentie la
doza si raspuns in raport cu starea fiziologica a pacientului), meperidine,
 methadone, pentazocine etc.
Atentie !
 la pericolul creerii dependentei prin utilizarea narcoticelor, asistenta
trebuie sa aprecieze pacientul de fiecare data cand este necesara
administrarea unui astfel de medicament;
-
sedative = permit somnolenta si relaxarea pentru ca analgezicul sa fie
mai eficient;
-
substante antianxioase – tranchilizante, care pot modifica dispozitia
pacientului (diazepam, valium sau librium)
-
stimulatorii electrici si transcutani ai nervilor (TENS) au baterie si sunt
purtati extern de pacienti.
-
scopul este de a modifica reactiile sensibile prin blocarea sau schimbarea
stimularii dureroase cu o stimulare perceputa ca fiind mai putin
dureroasa sau nedureroasa (este o metoda neninvaziva);
-
stimulatorii pentru maduva spinarii, sunt similari TENS cu exceptia
plasarii electrolizilor in apropierea sau in jurul maduvei; sau plasati
percutan in spatiul epidural
 proceduri neurochirurgicale:
-
neurectomia = sustinerea nervilor periferici sau cranieni din zona
dureroasa; de ex.nevralgia de trigemen.
-
o dificultate a metodei o constituie regenerarea
nervului periferic

- rizotomia = rezectia caii nervoase posterioare inainte de intrarea

sa in maduva spinarii; de ex.carcinomul pulmonar, la reducerea spasticitatii
severe a persoanelor cu paraplegie.
- necesita ingrijiri si educatie speciala a pacientilor ce au suferit interventia;
-
cordotomia = interventia este realizata pentru reducerea durerii
care nu poate fi stapanita; de ex. carcinom intins al
pelvisului.
-
se acorda ingrijiri asemanatoare cu pacientul care a suferit o
laminectomie cervicala;
- blocaje ale nervilor = presupun injectarea unei substante ca analgezicele
locale sau agentii neurolotici (ex. alcool sau fenol) in apropierea nevoilor
pentru blocarea conducerii impulsurilor prin nervi; sunt folosite
frecvent pentru ameliorarea simtomatica (ex.dureri cronice asociate cu boli
vasculare periferice, nevralgia de trigemen, cauzalgia si cancerul)
- acupunctura = este o forma antica de tratare a bolilor, care paote fi
utilizata si pentru inlaturarea durerii. Teoria controlului reactiei durerii ofera
cea mai buna explicatie a succesului = stimularea locala a fibrelor
cu diametru mare prin ace “inchide poarta” pentru durere.
3. modificarea raspunsului la durere se poate obtine prin:
-
scaderea anxietatii pacientului si familiei (pregatirea pentru durere, de
ex.nasterea, durerea postoperatorie; linistirea pacientului si a familiei,
exprimarea preocuparii fata de pacient, atentie la nevoile pacientului);
-
educatie, care va fi cuprinsa in planul de ingrijiri.
-
educatia variaza cu fiecare pacient, dar poate include cauza durerii chiar
 si din punctul de vede fiziologic, daca pacientul doreste sa o cunoasca
(ex.pregatirea preoperatorie sau proceduri de investigatie ce vor fi
explicate pentru a intelege necesitatea pentru el, a efectuarii acestora);
-
ajutorul spiritual apare necesar pentru multi pacienti care nu mai au
sperante.
-
credinta lor religioasa ii poate ajuta sa considere durerea ca pe ceva
obisnuit si deci sa o suporte (ex.aranjam o intalnire a pacientului cu
indrumatorul spiritual, ii citeste biblia sau alte carti religioase, asigura
obiectele religioase sa fie vazute sau atinse – medalioane, statuete);
-
ajutor de natura psihiatrica pentru pacientul suferind de durere cronica
sau nestapanita care paote fi trist, ostil sau anxios.
-
asistenta medicala il va sprijini pentru a accepta, a intelege acest ajutor
terapeutic;
-
modificarea comportamentului.
-
baza acestei terapii o reprezinta ideea ca “un comportament va tinde sa
apara mai frecvent daca este urmat in mod consistent de o rasplata,
precum recompense (ex.incurajarea si felicitarea pacientului care a
indeplinit exercitiile propuse); daca a incercat o noua metoda de
diminuare a durerii (ex.cea a relaxarii) este de asteptat ca durerea sa se
ameliroeze sau sa dispara, aceasta fiind de fapt rasplata;
-
biofeedback = termen general care include un grup de tehnici prin care
individul invata sa-si controleze activitatile corpului care in mod obisnuit
sunt considerate involuntare.
-
individul poate fi conectat la dispozitive ce monitorizeaza bataile inimii,
numarul de respiratii, tensiunea musculara (electromiograf), activitatea
cerebrala (EEG) si raspunsul galvanic al pielii.
-
pacientul se concentreaza asupra activitatii si durerea este mai putin
intensa.
-
scopul este sa te adaptezi la aceasta si astfel sa suprimi durerea;
-
pregatirea autogenica utilizeaza acelasi tip de autoreglare pentru a
modifica functii autonome ale sistemului nervos ca pulsul, TA sau
tensiunea musculara (ex.practicile utilizate in meditatia transcedentala);
-
hipnoza ii ajuta pe indivizi sa-si modifice propria perceptie a durerii prin
acceptarea unor sugestii pozitive, facute subconstientului.
-
persoanele sunt diferite ca sugestibilitate si capacitate de a incerca
aceasta modalitate;
-
promovarea nutritiei stiind ca apetitul este afectat de durere.
-
apetitul poate fi imbunatatit oferindu-se preparate in cantitati mici,
prezentate atractiv si manifestand un sincer interes fata de reactiile
pacientului la mancare; alimentele care nu plac, nu se ofera;
-
promovarea eliminarilor – pacientul cu dureri moderate pana la severe
poate suferi de constipatie, sporind astfel disconfortul general si
anxietatea.
-
se va monitoriza eliminarea intestinala sau se intruieste pacientul si
familia pentru a se realiza, ei. Se creste cantitatea de lichide zilnica
(2500-3000 ml), va face miscare, va consuma fructe, sucuri de fructe,
tarate, fibre sau alte alimente cunoscute de pacient ca fiind stimulatoare
 a defecatiei;
-
prevenirea sinuciderii care poate fi posibila la un pacient cu durere
severa continua si insuportabila.
-
durerea este demoralizanta mai ales cand nu poate fi controlata prin
medicatie si cand pacientul cunoaste sau suspecteaza ca nu exista o
rezolvare definitiva a acesteia.
-
planurile de ingrijiri ce privesc protectia unor astfel de pacienti, trebuiesc
individualizate si depind de faptul ca pacientul este imobilizat la pat.

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de date subiective

date aprecierea persoanei care acuza durerea incepe cu o anamneza –informatiile
-apreciere - ce trebuiesc obtinute include:
 caracteristicile si descrierea durerii (loc, gravitate, durata, localizare);
persoana trebuie rugata sa spuna ce ar putea indeparta sau nu durerea;
chestionarea amanuntita ar scoate la iveala si sperantele bolnavului
referitor la indepartarea durerii de catre echipa de ingrijire, sau speranta
ca durerea sa atenuata sau indepartata;
 datele socioculturale potrivite include varsta, religia, reactia obisnuita la
durere, pozitia in familie si responsabilitatea;
 datele despre medicamentul luat pentru durere, doza, frecventa si efectul
acestuia (a atenuat sau nu durerea);
 datele subiective legate de localizarea, durata si intensitatea durerii;
 datele despre existenta factorilor asociati experientei durerii, precum
momentul zilei, al saptamanii sau lunii in care apare, anumite pozitii ale
corpului; anumite situatii de mediu.
 asistenta medicala trebuie sa arate incredere si interes fata de starea
pacientului, astfel incat pacientul sa poata discuta liber toate lucrurile ce-l
preocupa. O metoda eficace de identificare a durerii este scala lui Mc Gill:
0 – nici o durere
1 – durere usoara
2 – disconfort
3 – suportabila
4 – oribila
5 – infioratoare
date obiective
- asistenta medicala trebuie sa faca observatii obiective la adresa pacientilor.
- datele obiective pot clarifica raspunsurile subiective, sau pot fi singura cale
in care asistenta medicala sa poata aprecia durerea pacientului.
 semnele fiziologice ale durerii pot include:
-
o valoare crescuta a batailor inimii
 -
frecventa crescuta sau amplificarea respiratiei
-
diaforeza
-
presiunea diastolica sau sistolica crescuta
-
paloarea tegumentelor
-
pupile dilatate
-
tensiune musculara ridicata
-
piloerectie
-
greata, slabiciune
 alte modificari observabile
-
schimbari ale expresiei faciale
-
inclestarea maxilarelor
-
inclestarea pumnilor
-
vaiet amar, plans
-
zvarcoliri in pat
-
apasare a partii dureroase
 asistenta medicala trebuie sa fie in stare sa aprecieze durerea si
raspunsurile emotionale la aceasta, intr-o maniera in care sa nu para a
judeca atitudinea persoanei.
- modul in care reactioneaza pacientii ce acuza dureri, este influentata
de experientele trecute si nu poate fi modificat voluntar cu usurinta.
- indiferent de cauza durerii sau de comportamentul in caz de durere,
scopul imediat este de a indeparta durerea.
- cunoscand modul in care persoana priveste durerea, putem institui
masuri adecvate pentru confort.

Identificarea probleme posibile:

problemelor -
alterarea confortului/durere
-analiza - -
deficit de cunoastere
-
falsa interpretare
-
teama de durere
Planificarea  obiective potentiale:
ingrijirilor -
persoana afirma/sustine ameliorarea disconfortului
-
persoana sau altii semnificativi pot:
- descrie masurile generale de indeprtare a durerii: starii rationale de
terapie; demonstreaza exercitii sau activitati ce au sporit cu succes controlul
inimii; descrie metoda si frecventa masurii specifice;
- explica medicamentele prescrise: actiune, doza, frecventa si efecte
secundare; descrie momentul la care sa caute ajutor medical, daca durerea
nu a fost indepartata precum te asteptai;
- demonstreaza folosirea corecta a stimulatoarelor electrice transcutanate,
daca sunt prescrise
Aplicarea  primul pas este de a castiga increderea pacientului.
planului de - in mod ideal, asistenta medicala a inceput sa aprecieze starea
ingrijiri pacientului urmarind si acest obiectiv al castigarii increderii.
 - rabdarea, dorinta de a ajuta, evitarea prejudecatilor sunt importante.
 interventiile pentru a elimina durerea se incadreaza in 3 categorii:
-
cele ce modifica stimulul durerii
-
cele ce altereaza modul de transmitere
-
cele ce modifica reactia la durere
 modificarea stimululor durerii se va face prin:
- schimbarea atitudinii cognitive si senzotiale, se realizeaza prin:
-
educarea pacientului (informare, explicare, intelegere)
-
promovarea autonomiei (mentinerea unui anumit control asupra
activitatilor zilnice; plan zilnic, conlucrare la elaborarea planului de
indepartare a durerii);
-
promovarea continuitatii (un program intre echipa de ingrijire si pacient,
care va onora deciziile pacientului, sa puna ordine in activitatile zilnice,
stabilirea rutinei zilnice care sa reduca anxietatea si frustarea);
-
asigurarea unei relaxari/distractii (mediu linistit, discutii, jocuri, plimbare,
TV, terapie muzicala)
- terapia muzicala realizeaza relaxare, iar tehnicile imaginative ajuta la
scaderea concentratiei asupra durerii; se folosesc pentru succes castile de
ascultat; se alege o muzica lenta, relaxanta dupa gust si de preferinta fara
cuvinte; se va asculta 20-30 minute neintrerupte, de 2 ori/zi; are efect la
durerea usoara si moderata.
 folosirea unor exercitii de:
- respiratia ritmica =respiratia rara, se executa de la 1 la 20 minute; este
utila inaintea unor tehnici complexe;
- respiratia adanca = cu tinerea aerului, expiratie-cascat, aplicata mai ales
preoperator;
- relaxarea maxilarelor =usor de explicat; utila in durerea postoperatorie;
- relaxarea progresiva = in care pacientul va alterna incordarea cu relaxarea
diferitelor grupe musculare; necesita aproximativ 15 min pentru fiecare
sedinta; se aplica la pacientii cu dureri prelungite si starii de anxietate; nu
influenteaza numai psihicul, ci ajuta pacientul in relaxarea musculara totala;
-
promovarea exercitiului (in situatii selectate exercitiul este prescris
pentru a atenua disconfortul; pacientul trebuie incurajat permanent,
supravegheat pentru a nu face ceea ce ar fi dureros sau nu da rezultatele
dorite; activitatea, imbracatul si mancatul pot fi exercitiile grele pentru
cel obisnuit sa le efectueze zilnic; speranta rezonabila trebuie stabilita
referitor la nota si frecventa exercitiilor; efectuarea exercitiilor poate servi
ca o forma de a distruge atentia)
-
promovarea odihnei, relaxarii si a somnului: (se dezvolta un plan care sa
imbunatateasca odihna; diverse modele uzuale de somn si odihna, se
stabilesc pentru reducerea numarului de intreruperi a somnului in cursul
noptii pentru a verifica functiile vitale, asigurarea unui mediu linistit dupa
o anumita ora, oferirea unei bauturi calde necafenizata inainte de somn,
asigurarea perioadelor de odihna in cursul zilei si administrarea unui
somnifer sau a unui calmant la aceeasi ora, in fiecare seara; pozitie
confortabila ce poate fi mentinuta pentru 2-3 ore, pozitie relaxanta);
-
ameliorarea izolarii sociale care poate apare la bolnavii cu dureri dintr-o
 varietate de motive (natura grava a bolii, izolarea in cazul unei afectiuni
contagioase, spitalizarea la distanta mare de familie, perioade extinse de
spitalizare etc). Solutiile sunt diferite, de la caz la caz, asistenta medicala
considera izolarea ca o problema a pacientului ce va trebuie sa fie
introdusa in planul de ingrijiri/nursing (alegerea colegilor de camera,
vizite frecvente ale familiei sau prietenilor, discutii deschise cu pacientul,
etc);
-
asigurarea stimularii cutanate (masarea usoara a zonei dureroase –
picioare, brate, tample – aplicare de caldura sau frig, aplicarea de
gheata, frecarea usoara cu un burete ud, frectie cu mentol, vibromasaj);
-
reducerea stimulilor durerosi (sprijinul partilor dureroase pentru a preveni
cresterea durerii prin miscarea articulatiilor, muschilor si ligamentelor;
centuri chirurgicale pentru sprijinirea abdomenului; corsete, ortheze si
mulaje folosite pentru imobilizarea coloanei vertebrale; patul rigid,
paturile speciale);
-
reducerea stimularii vizuale si auditive (atentie la zgomotul in mediul
ambiant, la folosirea radioului si TV care obosesc; nopatea lumina este
stinsa sau folosita cea de veghe; planurile vor fi astfel alcatuite pentru a
fi un numar mic de persoane implicat in ingrijiri);
-
atingerea terapeutica este o terapie mai putin traditionala, sunt foarte
putine asistente pregatite in acest domeniu; se pot folosi la anumiti
pacienti si in cazul unor anumite tipuri de durere
 modificarea perceperii durerii se va realiza prin:
-
medicamente calmante (asistenta va cunoaste efectele medicamentelor,
curba timpului de aparitie a efectului, gradul de eficienta si momentul in
care se intrerupe efectul; efectul unui medicament variaza in functie de
momentul administrarii si de starea fiziologica a pacientului);
 medicamente folosite pentru a atenua cauza durerii:
- salicilate = aspirina (atentie la raspunsul indivizilor)
- antiinflamartoare nesteroide = fenilbutazona, indometacin, nalfon,
naprosyn, motrin, etc
- antiiritante = unguente, emolienti
 medicamente folosite pentru controlul durerii = multe dintre ele
actioneaza la nivelul receptorilor creierului si sunt de fapt morfinele
exogene:
- narcotice = morfina, codeina; sintetice-demersol, dolaphine (atentie la
doza si raspuns in raport cu starea fiziologica a pacientului), meperidine,
methadone, pentazocine etc. Atentie la pericolul creerii dependentei prin
utilizarea narcoticelor, asistenta trebuie sa aprecieze pacientul de fiecare
data cand este necesara administrarea unui astfel de medicament;
- sedative = permit somnolenta si relaxarea pentru ca analgezicul sa fie mai
eficient;
- substante antianxioase – transchilizante, care pot modifica dispozitia
pacientului (diazepam, valium sau librium)
 stimulatorii electrici si transcutani ai nervilor (TENS) au baterie si sunt
purtati extern de pacienti. Scopul este de a modifica reactiile sensibile
prin blocarea sau schimbarea stimularii dureroase cu o stimulare
 perceputa ca fiind mai putin dureroasa sau nedureroasa. Este o
metoda neninvaziva;
-
stimulatorii pentru maduva spinarii, sunt similari TENS cu exceptia
plasarii electrolizilor in apropierea sau in jurul maduvei; sau plasati
percutan in spatiul epidural
-
proceduri neurochirurgicale:
-
neurectomia = sustinerea nervilor periferici sau cranieni din zona
dureroasa; de ex.nevralgia de trigemen. O
dificultate a metodei o constituie regenerarea
nervului periferic
-
rizotomia = rezectia caii nervoase posterioare inainte de intrarea
sa in maduva spinarii; de ex.carcinomul pulmonar, la
reducerea spasticitatii severe a persoanelor cu
paroplegie. Necesita ingrijiri si educatie speciala a
pacientilor ce au suferit interventia;
-
cordotomia = interventia este realizata pentru reducerea durerii
care nu poate fi stapanita; de ex. carcinom intins al pelvisului.
-
se acorda ingrijiri asemanatoare cu pacientul care a suferit laminectomie
cervicala;
- blocaje ale nervilor = presupun injectarea unei substante ca analgezicele
locale sau agentii neurolotici (ex.alcool sau fenol) in apropierea nevoilor
pentru blocarea conducerii impulsurilor prin nervi; sunt folosite frecvent
pentru ameliorarea simtomatica (ex.dureri cronice asociate cu boli vasculare
periferice, nevralgia de trigemen, cauzalgia si cancerul)
- acupunctura = este o forma antica de tratare a bolilor, care paote fi
utilizata si pentru inlaturarea durerii.
- teoria controlului reactiei durerii ofera cea mai buna explicatie a succesului
= stimularea locala a fibrelor cu diametru mare prin ace “inchide poarta”
pentru durere.
- modificarea raspunsului la durere se poate obtine prin:
-
scaderea anxietatii pacientului si familiei (pregatirea pentru durere, de
ex.nasterea, durerea postoperatorie; linistirea pacientului si a familiei,
exprimarea preocuparii fata de pacient, atentie la nevoile pacientului);
-
educatie, care va fi cuprinsa in planul de ingrijiri.
-
educatia variaza cu fiecare pacient, dar poate include cauza durerii chiar
si din punctul de vede fiziologic, daca pacientul doreste sa o cunoasca
(ex.pregatirea preoperatorie sau proceduri de investigatie ce vor fi
explicate pentru a intelege necesitatea pentru el, a efectuarii acestora);
-
ajutorul spiritual apare necesar pentru multi pacienti care nu mai au
sperante.
-
credinta lor religioasa ii poate ajuta sa considere durerea ca pe ceva
obisnuit si deci sa o suporte (ex.aranjam o intalnire a pacientului cu
indrumatorul spiritual, ii citeste biblia sau alte carti religioase, asigura
obiectele religioase sa fie vazute sau atinse – medalioane, statuete);
-
ajutor de natura psihiatrica pentru pacientul suferind de durere cronica
sau nestapanita care paote fi trist, ostil sau anxios.
-
asistenta medicala il va sprijini pentru a accepta, a intelege acest ajutor
 terapeutic;
-
modificarea comportamentului.
-
baza acestei terapii o reprezinta ideea ca “un comportament va tinde sa
apara mai frecvent daca este urmat in mod consistent de o rasplata,
precum recompense (ex.incurajarea si felicitarea pacientului care a
indeplinit exercitiile propuse); daca a incercat o noua metoda de
diminuare a durerii (ex.cea a relaxarii) este de asteptat ca durerea sa se
ameliroeze sau sa dispara, aceasta fiind de fapt rasplata;
-
biofeedback = termen general care include un grup de tehnici prin care
individul invata sa-si controleze activitatile corpului care in mod obisnuit
sunt considerate involuntare. Individul poate fi conectat la dispozitive ce
monitorizeaza bataile inimii, numarul de respiratii, tensiunea musculara
(electromiograf), activitatea cerebrala (EEG) si raspunsul galvanic al
pielii.
-
pacientul se concentreaza asupra activitatii si durerea este mai putin
intensa.
-
scopul este sa te adaptezi la aceasta si astfel sa suprimi durerea;
-
pregatirea autogenica utilizeaza acelasi tip de autoreglare pentru a
modifica functii autonome ale sistemului nervos ca pulsul, TA sau
tensiunea musculara (ex.practicile utilizate in meditatia transcedentala);
-
hipnoza ii ajuta pe indivizi sa-si modifice propria perceptie a durerii prin
acceptarea unor sugestii pozitive, facute subconstientului.
-
persoanele sunt diferite ca sugestibilitate si capacitate de a incerca
aceasta modalitate;
-
promovarea nutritiei stiind ca apetitul este afectat de durere.
-
apetitul poate fi imbunatatit oferindu-se preparate in cantitati mici,
prezentate atractiv si manifestand un sincer interes fata de reactiile
pacientului la mancare; alimentele care nu plac, nu se ofera;
-
promovarea eliminarilor – pacientul cu dureri moderate pana la severe
poate suferi de constipatie, sporind astfel disconfortul general si
anxietatea. Se va monitoriza eliminarea intestinala sau se intruieste
pacientul si familia pentru a se realiza, ei.
-
se creste cantitatea de lichide zilnica (2500-3000 ml), va face miscare, va
consuma fructe, sucuri de fructe, tarate, fibre sau alte alimente
cunoscute de pacient ca fiind stimulatoare a defecatiei;
-
prevenirea sinuciderii care poate fi posibila la un pacient cu durere
severa continua si insuportabila.
-
durerea este demoralizanta mai ales cand nu poate fi controlata prin
medicatie si cand pacientul cunoaste sau suspecteaza ca nu exista o
rezolvare definitiva a acesteia.
-
planurile de ingrijiri ce privesc protectia unor astfel de pacienti, trebuiesc
individualizate si depind de faptul ca pacientul este imobilizat la pat.
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  Vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
– apreciere -
Identificarea  probleme posibile:
problemelor -
alterarea identitatii personale
-analiza - -
capacitate de comunicare slaba
-
alterarea comunicarii verbale
-
necooperare
-
lipsa de incredere
-
comunicare verbala deteriorata
-
plangeri despre ……
-
agresivitate
-
singuratate
-
comunicare ineficace la nivel =senzorial, motor, intelectual, afectiv
 diagnostic de ingrijiri prealabile = P.E.S.
- comunicare verbala deteriorata
-
referitor la reducerea circulatiei sanguine la nivelulul creierului, bariere
fizice (tumori pe creier), traheostomie, defect anatomic (palato-schizis),
bariere psihice, diferente culturale
-
mod de manifestare = balbaiala, incoerenta, bolboroseli; nu poate vorbi
sau nu vorbeste, dificultati in articulare, in pronuntare sau la formarea
propozitiilor, dispnee, dezorientare, logoree
plangeri
-
referitor la diagnosticul si pierderea starii de sanatate, a autonomiei
-
mod de manifestare = abordarii repetate despre boala, despre ce va
urma, frica, neincredere in tratament si intr-o evolutie favorabila, in
recuperarea autonomiei
necooperarea
-
referitor la neadaptarea la rol, la modalitatile de recuperare
-
mod de manifestare = plangeri, frica de durere, lipsa de interes si
incredere in ingrijiri, amanari, refuz.
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul:
-
sa demonstreze cresterea abilitatii de a comunica
-
sa comunice zilnic propriile observatii
-
sa demonstreze ca a inteles necesitatea comunicarii
-
sa aiba incredere in echipa de ingrijiri
-
sa prezinte vederea buna prin conectarea viciilor de refractie
-
sa-si conecteze din timp abaterile de la vorbirea corecta (exercitii
logopedice)
-
sa fie informat despre boala, evolutie sau investigatii
-
va promova comunicarea cu familia
-
isi vademonstra propriile sentimente
-
sa fie echilibrat psihic
 -
sa diminueze nelinistea legat de dificultatea in comunicare, de boala
-
sa comunice cu altii in mod eficient
-
sa pronunte corect anumite cuvinte uzuale
-
sa exprime mesajele nonverbale
-
sa formuleze fraze complete
-
sa recunoasca membrii familiei si a echipei de ingrijiri
-
sa initieze o conversatie
-
sa exprime ameliorarea comunicarii
Aplicarea  interventii generale:
ingrijirilor -
observarea comportamentului pacientului individual sanatos
-
depistarea unor deficiente senzoriale si motorii tulburarii auditive,
vizuale, sexuale, endocrine, locomotorii
-
observarea expresiei fetei
-
realizarea interviului/anchetei, ce ofera culegerea de date despre individ
si care permite o selectie si o evaluare corespunzatoare
-
comunicarea normala sau non-verbala cu pacientul
-
observarea comunicarii perturbate
-
metode de comunicare non-verbale de aplicat
Evaluarea  se va referi la:
ingrijirilor -
gradul de cunostinta
-
gradul de dependenta
-
tipul de comunicare =verbala sau non-verbala
-
plangeri
-
tipul de vorbire, limbajul
-
atitudinea
-
poate sau nu controla mediul
-
mentine contactul cu familia
-
este inteles
-
este capabil sa-si exprime dorintele, nevoile, parerile
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate
 CAPITOLUL XIII

NEVOIA DE A ACTIONA DUPA CREDINTELE SI VALORILE SALE

Definitie, generalitati (Letitia Morariu)…..

Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Letitia Morariu)…..
Normalitatea nevoii (Letitia Morariu)….
Nevoia deficitara (Letitia Morariu)…
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)
 NEVOIA DE A ACTIONA DUPA CREDINTELE SI VALORILE SALE

Definitie  necesitatea pentru orice individ de a cantari gesturile, actiunile sale

conform cu notiunea sa personala de bine sau de rau, de dreptate si
dupa o ideologie proprie

Generalitati  fiinta umana nu poate exista izolata

 viata nu este nici pasiva si nici statica, este in continua schimbare social
si interactional
 viata implica o crestere si o schimbare cu toate dimensiunile variate ale
existentei – sociala, economica, psihologica, emotionala si spirituala,
fizica si intelectuala; presupune interactiunea dintre oameni si lumea
din jurul nostru
 individul prin viata sa, are dreptul de a exista si libertatea de a se
bucura de trecerea de la un stadiu la altul al vietii
 a trai inseamna experientele indivizilor si grupurilor de indivizi si relatiile
noastre cu altul, cu mediul ambiant si cu generatiile urmatoare
-
nasterea, imbatranirea si moartea sunt fenomene universale, dar in
acelasi timp, individuale
-
moartea este o tema controversata, insuficient discutata, adesea
ignorata, este un fenomen fizic, psihologic, social si religios, care il
afecteaza pe individ in totalitatea sa = corp, spirit, emotii, experienta
de viata.

CONDITII DETERMINATE IN SATISFACEREA NEVOII

Conditia  gesturile si atitudinile corporale – permit individului sa-si satisface

biofiziologica cerintele, nevoia, dupa credinta si apartenenta religioasa sau ambele
-
gest = miscare a mainilor, a capului etc care exprima un sentiment, o
intentie sau da mai multa expresivitate vorbirii; fapt cu o anumita
semnificatie
-
atitudine corporala = tinuta a corpului
Conditia  cautarea sensului vietii si a mortii de catre fiinta umana de mileniu; in
psihologica acest sens, urmarind acest obiectiv vital, individul cauta gesturi si ritualuri
care sa raspunda credintelor si valorilor sale
 dorinta de a comunica cu fiinta suprema sau cu universul, se explica prin
esenta si spiritul fiintei umane care, se simte atrasa de fiinta suprema sau
de energia cosmica; in acest sens individul aplica modalitati ce-i permit
aceasta comunicare
 emotiile si impulsurile, reactiile individului, ii permit sa desfasoare activitati
umanitare sau religioase sau ambele
-
ritual = ceremonial religios, desfasurat dupa anumite reguli traditionale cu
prilejuri diferite
-
spiritualitate = ansamblu de credinta si de practici proprii spiritului si
sufletului
Conditia socio-  orice societate evolueaza prin traditiile credintelor si valorilor, fata de
culturala practicile religioase sau de aplicare a ideologiilor umanitare
 cultura si istoria progreselor, influenteaza deosebit existenta umana si
relatiile ei cu altii sau cu fiinta suprema
 apartenenta religioasa a individului este cultivata inca la varsta copilariei;
in timpul socializarii copilului, parintii joaca un rol important in ucenicia
credintelor si valorilor ce apartin unei religii; adultul este deasemeni
influentat prin normele sociale existente fata de apartenenta religioasa
-
credinta = convingeri personale ale individului, fata de viziunile sale
asupra adevarului
-
ideologie = asamblu de idei, de credinte si de doctrine proprii unei
societati
-
religie = sistem de credinte si de practici
-
valori = ansamblu de credinte si de atitudini care reflecta nu numai ce
este dorit, dar si ce este benefic individului, de ex. frumosul, binele,
adevarul

NORMALITATEA NEVOII

Semne si  individul are o credinta, un crez, o ideologie

simptome  respecta morala
 desfasoara actiuni specifice
 isi respecta religia, spiritualitatea, valorile
Atitudini si  demonstreaza gesturi si atitudini corporale
interventii  este prezent la ceremonii religioase
 utilizeaza obiecte (cruciulite, matanii, icoane)
 respecta timpul de rugaciune, meditatie sau post
 citeste scrieri religioase, spirituale
 efectueaza studii biblice si teologice
 apartine unui grup religios sau umanitar (in comunitate, grup laic sau
ordin)
 se angajeaza intr-o actiune sociala, umanitara sau creativa

NEVOIA DEFICITARA

1. CULPABILITATE – vinovatie
Definitie  sentimentul dureros resimtit in urma unei incalcarii a credintelor sau a
valorilor sau amandoua si prin care individul se simte vinovat
 gradul, frecventa si rationalizarea acestui sentiment, depind si de
experientele traite si de educatia individului
Cauze si factori  anxietate, stress sau ambele
predispozanti  abandonul practicilor religioase
 durere
 stare depresiva
 evenimente amenintatoare = anestezie, bariera lingvistica, spitalizare,
boala, tratament
  neacceptarea bolii
 lipsa de cunoastere a semnificatiei, a atitudinilor celorlalti
 neadaptarea la un rol =boala, convalescenta, pensionare, etc
 pierderea respectului fata de sine
 pierderea imaginii propriei infatisari
 pierdere/separare (doliu, divort)
Manifestari,  pozitie aplecata, miscari lente
semne si  rugaciune
simptome  scuze, iertare
 negatie
 autopedepsire
 amaraciune
 autoacuzare (enuntarea vinovatiei)
 perceperea bolii ca pe o pedeapsa
 sentimentul ca este nedemn
 manifestare de furie impotriva lui Dumnezeu
 manie, furie
 tahicardie
 tegumente reci, umede
 hiperventilatie
Atitudini si  diminuam sentimentul de culpabilitate astfel:
interventii -
determinam pacientul sa-si realizeze comportamentul
-
ii permitem sa-si exprime sentimentul
-
cercetam impreuna cu sursele de culpabilitate

 reducem starea de anxietate astfel:

-
ajutam sa inteleaga si sa accepte deciziile
-
asiguram paceintul de starea sa

 supraveghem pacientul si aplicam ingrijiri specifice:

-
notam toate modificarile la nivelul comportamentului (mai ales a celui de
culpabilitate) si a agravarii stimei de sine
-
administram medicatia prescrisa (tranchilizante, antidepresive)
-
urmarim efectele medicatiei asupra pacientului, raspunsul acestuia

NESATISFACEREA NEVOII afecteaza relatia cu celelalte nevoi, astfel:

A comunica  ineficacitate la nivel afectiv

A se misca,a  imobilitate
avea o buna  postura neadecvata
postura  hiperactivitate
A respira  modificarea amplitudinii si ritmului respirator
A-si mentine  usoara crestere a valorilor T0 corporale
temperatura in  usoara scadere a valorilor T0 corporale
limite normale
A se alimenta  alimentatie si hidratare neadecvata in deficit sau in surplus
si hidrata
 A elimina  eliminari neadecvate
A fi curat, a  modificari ale tegumentelor si fanerelor
avea
tegumente
integre
A dormi, a se  insomnie
odihni  oboseala
 disconfort
A se imbraca, a  dezinteres
se dezbraca
A evita  vulnerabilitate
pericolele  atingeri ale integritatii fizice
 atingeri ale integritatii psihice
A se realiza  nu stie cum sa procedeze
A se recreea  dezinteres
A invata  nesiguranta

2. DIFICULTATE in a actiona dupa credintele si valorile sale

Definitie  lipsa usurintei de a indeplini niste fapte sau acte conform cu notiunea
personala de bine, de rau, de dreptate
Cauze si factori  anxietate sau stress sau ambele
predispozanti  atitudine nefavorabila a anturajului:
-
presiuni sociale
-
lipsa de respect
 credinte culturale diferite fata de starea de sanatate
 confuzii
 evenimente amenintatoare
-
boala, spitalizare
-
bariera lingvistica
 exigente socio-culturale
-
alaptare
-
ocupatie
-
tratamente
 lipsa de adaptare culturala
 lipsa de cunoastere a atitudinii altora
 neacceptarea starii de boala
 pierdere/separare
-
doliu
-
divort
Manifestari,  atitudine de amaraciune
semne si  actiuni in contradictie cu credintele si valorile sale desfasurate din obligatie
simptome  dependenta fata de un regim alimentar, igienic
 dependenta fata de un medicament
  atitudine de frustare in fata atitudinii altora
Atitudini si  amelioram, reducem dificultatea de a actiona astfel =
interventii -
permitem pacientului sa-si exprime temerile, sentimentele, parerile
-
aducem in discutie, in plus, date necesare gasirii si intelegerii actiunilor
traite
-
asiguram pacientul de starea sa
-
ajutam pacientul sa gaseasca cele mai corespunzatoare modalitati de
indeplinire a cerintelor
 supraveghem pacientul si aplicam interventii specifice:
-
inregistram toate modificarile comportamentale in plus sau in minus fata
de starea sa
-
informam membrii echipei de ingrijiri despre orice modificare in bine sau
in rau
-
administram medicamentele prescrise, urmarim raspunsul pacientului la
ele

3.DIFICULTATE de a participa la activitati religioase

Definitie  lipsa de usurinta in indeplinirea practicilor religioase

Cauze si factori  absenta locurilor sau mijloacelor de a-si practica religia
predispozanti  imobilizare timp indelungat la pat
 anxietate, stress sau ambele
 constrangeri fizice
-
atele, aparat ghipsat
-
pansamente
-
proteze, perfuzii
-
stoma
 deficit vizual sau auditiv
 durere
 efect secundar al unui medicament sau tratament
 stare depresiva
 evenimente amenintatoare
 slabiciune, oboseala, izolare
 neadaptare la un nou rol
-
bolnav
-
convalescent
-
pensionar
 pierderea imaginii propriei infatisari
 tulburari de gandire
-
confuzie
-
dezorientare
-
halucinatie
Manifestari  incapacitatea
semne si -
de a desfasura practici religioase
simptome -
de a citi diverse materiale –documente religioase
-
de a participa la activitatile grupului de apartenenta religioasa
-
urma, respecta, cerintele religiei sale
Atitudini si  amelioram starea de incapacitate, de dificultate in actiune, astfel:
interventii -
ne aratam disponibili pentru comunciare
-
gasim impreuna cauza care a generat incapacitatea de a actiona
-
asiguram pacientul de starea sa fara a accepta resemnarea
-
stabilim impreuna cu pacientul, cu familia sau prietenii modalitatile de
ameliorare a starii = oferim materialul informativ cerut, de ex.cartea de
rugaciuni, vizita parintelui spiritual, al confesorului, vizita unor prieteni cu
aceleasi convingeri religioase
-
il ajutam sa-si defineasca obiectivele spirituale si sa se adapteze treptat
unor noi situatii (de ex.doliu)
-
acceptam reactiile sale, fara a-l judeca, dar il vol ajuta sa-si mentina
controlul, personalitatea
 supraveghem pacientul si aplicam ingrijiri specifice;
-
inregistram toate modificarile care apar in starea pacientului (anxietate,
depresie, izolare)
-
informam membrii echipei de ingrijire
-
efectuam ingrijiri de igiena personala
-
prevenim complicatiile imobilizarii prelungite
-
respectam nevoile pacientului si i le satisfacem in limita acceptului
acestuia
-
oferim resurse pozitive de energie pacientului prin prezenta altor
persoane, realizandu-se si noi legaturi in momente deosebite (de ex.doliu
–monitorizam etapele separarii)
-
aplicam tratamentul medicamentos prescris si supraveghem efectul
acestuia
 PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
-apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
culpabilitate
-analiza - -
izolare sociala
-
suferinta spirituala
-
neputinta
-
nesupunere
-
conflict decizional (sindrom de inutilitate)
-
intoleranta la activitate
-
deficit de diversificarea activitatilor
-
implicare sociala scazuta
-
dificultate de a actiona dupa credinte si valori proprii
-
dificultati de a participa la activitati religioase
-
altrarea relatiilor sociale
-
alterarea imaginii de sine
-
alterarea imaginii corporale
-
alterarea stimei de sine
-
sindromul traumei violului
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. suferinta spirituala
-
referitor la intreruperea obisnuintelor religioase/culturale, credinte si
valori ale sistemului modificate, de ex,datorate implicatiilor morale/etice
ale terapiei datorate suferintei intense
-
mod de manifestare = exprimarea ingrijorarii privind intelesul vietii sau
valorilor credintei ; exprima verbal existetna unor conflicte privind
credinta, privind intelesul propriei existente, incapacitatea de a participa
la practici religioase uzuale, cosmaruri, modificari in starea sufleteasca
(furie, plans, preocupoare, apatie, anxietate, ostilitate)
2. neputinta
-
referitor la deteriorarea fizica, lipsa de control asupra propriei sale
imagini
-
mod de manifestare = neparticipare la luarea deciziilor, lipsa a
satisfactiei, frustare, teama fata de cei ce il ingrijesc, lipsa abilitata in
obtinerea informatiilor; nu sustine practicile de autoingrijire; exprima
indoiala, resentimente, vinovatie si furie
3. culpabilitate
-
referitor la pierderea stimei de sine si a respectului de sine, apartenenta
la o religie sau o cultura diferita, existenta unui conflict social, boala
-
mod de manifestare = autoacuzare, autopedepsire, perceperea bolii ca
pe o pedeapsa, isi face reprosuri, amaraciune, depresie, anxietate
(tahicardie, tegumente reci –umede, hiperventilatie, furie, manie)
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul
 -
sa se integreze social
-
sa coopereze in masura capacitatii sale
-
sa-si menetina orientarea
-
va relua relatiile interpersonale
-
isi va accepta imaginea corporala modificata
-
sa vorbeasca despre schimbarile sale
-
sa-si asume responsabilitatile
-
va desfasura actiuni dupa sistemul sau de valori
-
isi va domina sentimentul de culpabilitate
-
sa stie sa-si diminueze depresia
-
sa determine cel mai bun raspuns
-
sa manifeste optimism
-
sa-si amelioreze adaptarea psiho-sociala
-
sa exprime reglarea conflictului
-
sa indeplineasca activitati religioase dupa dorinta
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
cunoasterea credintei pacientului si a celor ce decurg din ea; atentie la
persoanele varstnice
-
asigurarea practicii propriei religii, ce presupune activitati specifice
numeroase
-
respectarea unor forme de recreere considerate inofensive sau chiar
salutare de catre unele persoane cu alte convingeri
-
respectarea unor obiceiuri alimentare, a zilelor de post
Evaluarea  vom evalua:
ingrijirilor -
apartenenta la o religie
-
obisnuintle
-
plangeri si dorinte
-
starea psihica
-
modul de comunicare
-
receptarea mortii
-
nivel de cunostinte
-
alte semne asociate
 CAPITOLUL XIV
NEVOIA DE A SE REALIZA, DE A AVEA O PREOCUPARE

Definitie, generalitati (Letitia Morariu)…

Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Letitia Morariu)….
Normalitatea nevoii (Letitia Morariu)…..
Nevoia deficitara (Letitia Morariu)….
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)…..
 NEVOIA DE A SE REALIZA, de a avea o preocupare

Definitie  necesitatea oricarui individ de a desfasura activitati care-i permit sa-si

satisfaca nevoile sa aiba o evidenta utila pentru el sau altii
 capacitatea individului de a se realiza este personala si unica
Generalitati  maniera de a-si satisface nevoia difera in functie de individ, dar este
prezenta tot timpul vietii
 nevoia este legata de diferitele roluri seriale traite si detinute de individ
in cursul vietii
 individul adopta o serie de comportamente desemnate de sintagma
“realizarea rolului” –C.Roy
 realizarea implica 2 componente:
-
tehnica (actiuni fizice)
-
expresiva (emotii, obiceiuri, aprobari sau dezaprobari legate de rol sau
indeplinirea lui)
 actiunile pe care le indeplineste ii permit sa-si dezvolte simtul sau
creator si sa-si foloseasca la maximum potentialul
 multumirea pe care o simte la sfarsitul actiunilor ii poate permite sa
ajunga la o deplina satisfactie sufleteasca
 satisfacerea nevoii implica autonomie, luarea de decizii constiente si
acceptarea unor eventuale consecinte ale deciziilor luate
-
rol social = ansamblu de norme caruia actiunea individului ii este
subordonata pentru apararea unei pozitii sau functii particulare, intr-un
grup sau o colectivitate
-
valoare = totalitatea insusirilor care dau pret sau importanta unui lucru
sau unei persoane; insemnatate, importanta
-
statut social = ansamblu de principii si norme dictate de societate, ce
stau la baza activitatii unui individ aflat intr-un serviciu din structura
sociala
-
stima de sine = perceperea valorii personale a unui individ
-
autonomie = luarea unei decizii lucide in fata alegerii ce se ofera;
individul va alege actiunile pentru care-si va asuma riscul

CONDITII DETERMINANTE IN SATISFACEREA NEVOII

Conditia  varsta si cresterea – jocul permite copilului sa se dezvolte si sa se
biofiziologica valorifice.
- mai tarziu cand apartine unui grup (gradinita-scoala) el va simti
valoarea sa in rapaort cu viata in societate.
- adultul care joaca in societate nenumarate roluri, are valoare – este
valoros – tot atat cat va alege ce trebuie si va raspunde aspiratiilor
sale.
- si persoanele varstnice pot avea valoare, pot fi folositoare prin
activitatea pe care o desfasoara cu placere, activitatea profesionala
nu mai face parte din existenta zilnica
 constitutia si capacitatea fizica – influenteaza realizarea de sine; dealtfel
 individul alege activitatea profesionala care ii permite sa se realizeze,
tinand cont si de capacitatile sale
-
constitutie fizica = structura fizica a corpuli omenesc, confirmatia
-
capacitate fizica = personalitatea, priceperea organismului de a realiza
activitate fizica
Conditia  emotiile – complexitatea actiunilor care raspund cu placere si aspiratiile
psihologica individului ca factori de motivatie, ii permit sa se realizeze si sa
evolueze. In plus buna dispozitie sufleteasca veselia si bunastarea,
influenteaza in bine satisfacerea nevoii.

Conditia  cultura – dupa cultura pe care o stapaneste, individul isi poate alege o
socio- anumita activitate, cariera sau distractie (in timpul liber), toate
culturala influentate, impuse si prin normele societatii in care traieste
 rolul social – individul care a avut libertatea sa-si aleaga studiile si
munca dorita, realizat total, va accepta si normele sociale impuse. Dupa
rolul social pe care il va juca, individul va realiza si momentul in care
este gata, este pregatit, pentru a-si asuma acest rol.

NORMALITATEA NEVOII
Semne si  randament optim al functiilor fiziologice ale organismului in raport cu
simptome constitutia individului
 manifestari de buna dispozitie, veselie
 atitudine autocritica
 luare de decizii pertinente
 realizeaza o estimare personala fiind constient de valoarea si
capacitatea sa
 respecta imaginea de sine, ii place infatisarea sa, o gaseste sanatoasa
 copilul prezinta un comportament corespunzator stadiului de dezvoltare;
dupa un succes scolar sau sportiv isi manifesta multumirea, satisfactia
 adultul si persoana varstnica se manifesta in raport cu munca, rolul
social si timpul liber
-
munca = atitudine de placere, se valorifica prin ea; participa la deciziile
profesionale; fata de patron si conditiile de munca prezinta pareri
personale; ambitie si motivatie in actiuni, incredere in promovare
-
rol social = stapaneste diferitele valori sau functii si le valorifica
-
timp liber = apartine la un grup social sau sportiv; prezinta o ocupatie
individuala, performanta, care il va satisface
 indivizilor din societatea pe care o compun, li se va impune un statut si
roluri legate de aceasta; indeplinirea acestor roluri este determinata de
disponibilitatea si capacitatea individuala

Atitudinea si  determinam, gasim impreuna cu individul actiunile care ii plac, pe care

interventii si le doreste
 incurajam actiunile dorite, in raport cu dispozitia individului pentru a le
realiza
 il ajutam sa efectueze o planificare zilnica
 il sustinem pentru a ajunge la performantele dorite
 NEVOIA DEFICITARA
1. DEVALORIZARE
Definitie  perceperea negativa pe care individul o are fata de valoarea personala,
fata de competenta sa, in indeplinirea rolurilor sociale
-
pierderea imaginii de sine = perceptie negativa pe care individul o
incearca fata de infatisarea fizica, pierderea unei functii, a unui organ
sau a unei atingeri – modificari a integritatii sale
-
sentiment de inferioritate = impresie neplacuta, penibila, de a fi
incapabil sa atinga un ideal dorit sau de a fi inferior altuia/altora
Cauze si  anxietate, stress sau amebele
factori  atitudini nefavorabile ale anturajului
predispozanti  diminuarea unei functii –handicap
 pierderea controlului sfincterian; stima
 constrangeri fizice (ghips permanent)
 dependenta la nivelul nevoilor (de ex.)
 izolare
 epuizare, durere
 stare depresiva, izolare
 evenimente amenintatoare (cele stiute in general)
 neadaptare culturala
 insuficiente resurse financiare, sociale, familiale
 lipsa de cunoastere sau neintelegerea informatiilor
 neadaptare la un rol (bolnav, pensionar)
 teama de a nu-i intelege pe ceilalti
 tulburari ale gandirii (confuzie, dezorientare, pierderea memoriei)
Manifestari,  sentiment de inferioritate
semne si  sentiment de pierdere a imaginii de sine
simptome  dificultate de a participa la activitatile obisnuite sau la altele noi
 descurajare, depresie
 sentiment de inferioritate, de incompetenta
 incapacitatea de a trece peste dificultati
 somnolenta, pasivitate sau agresivitate
 diminuarea motivatiei, interesului, concentrarii
 incapacitatea de a raspunde asteptarilor altora
 sentiment de respingere de catre altii
 obsedat de problemele sale
Atitudini si  identificam cauzele ce au produs sentimentul de devalorizare, astfel:
interventii -
ajutam pacientul sa identifice motivele comportamentului sau
-
gasim sursele de dificultate din datele culese prin interviu de la pacient,
prieteni, familie sau documente
 favorizeaza cresterea interesului pacientului fata de sine si fata de altii
sau altele:
-
oferim o activitate care sa-i produca placere, multumire, care-i va creea
 sentimentul de utilitate
-
facilitam participarea la activitatile relaizate de lati indivizi – in grup

2. DIFICULTATEA DE A-SI ASUMA ROLURILE SOCIALE

Definitie  lipsa de usurinta sau imposibilitatea de a-si indeplini un rol social
- esec de rol = pacientul nu indeplineste sarcinile obligatorii – impuse ce
sunt urmare a rolului sau ales sau impus
Cauze si  absenta persoanelor cu rol important, semnificativ
factorii  alcoolism
predispozanti  atitudini nefavorabile ale anturajului – lipsa de respect, presiune sociala
 schimbarea modului de viata
 credinte culturale diferite fata de sanatate
 deficit auditiv, vizual, tactil
 dependenta la nivelul unor nevoi
 anturaj si mediu necunoscute
 evenimente amenintatoare
 neadaptare culturala
 izolare
 neacceptarea bolii
 neadaptare la rol
 pierdere/separare
 protectie exagerata
 toxicomanie
 tulburari ale gandirii – confuzie, dezorientare, hiperactivitate, obsesie,
fobie

Manifestari,  nu poate sa indeplineasca functiile legate de rolul sau social

semne si  sentiment de esec
simptome  epuizare
 stare depresiva, teama
 boala acuta sau cronica, convalescenta
 tulburari de auz, de vaz
 tulburari psihice cu comportament deviat
 tratamente speciale in cazul unor boli (diabet, epilepsie, neoplasme)
 izolare, insingurare, nu rezista schimbarilor din familie
 handicap motor, stoma
 lipsuri materiale, financiare
Atitudini si  identificam sursele de dificultate astfel:
interventii -
culegem informatii pertinente, suficiente, cu amanunte de la pacient,
familie sau din documentele acestuia
-
ajutam pacientul sa identifice motivele dificultatilor sale
-
aflam date despre anturaj, despre eventualele presiuni sociale sau alte
atitudini nefavorabile
-
demonstram rabdare si tact in comunciare;
 facilitam intelegerea de catre pacient a situatiei in care se afla:
-
oferim informatiile care-i lipsesc despre functia rolului
-
gasim impreuna dependentele la nivelul nevoilor ce il influenteaza
 -
subliniem rolul familiei in realizarea autonomiei si rolul sau in familie si
societate
 determinam un interes crescut fata de rezolvarea situatiei, astfel:
-
favorizam intalniri cu persoane care au trecut prin aceleasi dificultati si
acum sunt autonome
-
creem conditii pentru intelegerea si acceptarea bolii, a tratamentului
prescris, a purtarii de proteze etc.
-
gasim impreuna cu familia, cu prietenii, o activitate in care crede si
care-l intereseaza
-
subliniem importanta rolurilor care apar odata cu inaintarea in varsta
(pensionar, bunic, vaduv)
-
determinam pacientul sa-si respecte aspectul infatisarea; sa aplice
reguli de igiena personala
-
obtinem increderea pacientului printr-o atitudine adoptata lui si nevoilor
sale, prin respectul cuvenit, tact, blandete
- diversificam activitatile productive in plan mental si fizic

NESATISFACEREA NEVOII afecteaza relatia cu celelalte nevoi, astfel:

A comunica  comunicare ineficace la nivel afectiv
A se misca,a  imobilitate, pozitie neadecvata
avea o buna
postura
A respira  modificari ale amplitudiniii si rolului respirator
A-si mentine  scadere sau crestere usoara
temperatura
in limite
normale
A se alimenta  alimentatie si hidratare neadecvata in surplus sau in deficit
si hidrata
A elimina  eliminare necorespunzatoare cantitativ/calitativ
A fi curat, a  dezinteres fata de masurile de igiena a tegumentelor si mucoaselor
avea
tegumente
integre
A dormi, a se  insomnie, disconfort, oboseala
odihni
A se imbraca,  dezinteres fata de imbracamintea sa
a se dezbraca
A evita  vulnerabilitate, atingeri ale integritatii fizice sau psihice sau ambele
pericolele
A actiona  neglijenta, neputinta
dupa credinte
si valori
A se recreea  diminuarea centrului de interes
A invata  ignoranta
3. NEPUTINTA
Definite  perceperea de catre un individ a lipsei de control a evenimentelor intr-o
situatie data (sociala, de criza, boala sau varsta)
-
conflict de rol = incapacitatea individului de a demonstra un
comportament adecvat fata de rol ales sau impus, ca urmare a unui
conflict intre valorile individului si normele sociale sau starea lui de
sanatate
Cauze si  diminuarea unei functii
factori  prezenta unui handicap
predispozanti  lipsa controlului sfincterian
 atingeri ale integritatii fizice
 toate emitarile de miscare
 anxietate, stress sau ambele
 evenimente amenintatoare
 tulburari de gandire
 pierdere, separare
 pierderea imaginii de sine
 situatie de criza
 deficit vizual, auditiv
 dependenta la nivelul unor nevoi
 esec sau conflict de rol
 legi si reglementari in dezacord cu valorile individului
 lipsa de cunoastere a controlului evenimentelor
 neadaptare culturala
 lipsa de cunoastere a modalitatilor de rezolvare a problemelor, noi
aparute
Manifestari,  jena, amaraciune
semne si  apatie, stare de tristete
simptome  resemnare, docilitate
 dificultate de a lua decizii
 dificultate de a controla situatia
 agresivitate
 fatalism
 lipsa de ambitie
 sentiment de inferioritate
 boli cronice
 varsta inaintata
 tulburari de vedere, de auz
 venituri mici
 restrangeri sau incetare de activitate
Atitudini si  constientizam propria identitate a pacientului prin discutii despre
interventii realizarile lui anterioare si cele prezente; se va evita comentarea
esecurilor sau slabiciunilor
 asiguram un mediu ambiant adecvat, la care sa se acomodeze usor
 apelam pacientul pe numele sau de fiecare data
 intocmim, impreuna, in limitele momentului, planificarea nevoilor
  informam pacientul despre dreptul sau de a participa la deciziile care
se i-au, fie legata de spitalizare, fie legate de viata sa privata (mediu
ambiant, imbracaminte, alegerea activitatii)
 marim nivelul de control al situatiei sale actuale ajutand pacientul:
-
sa recunoasca si sa invete metodele de control alese in activitatea
zilnica, pericolele la care este expus, obiectivele reale pentru el
 largim grupul de sprijin prin educarea anturajului si a familiei
 intretinem speranta si increderea in pastrarea unei bune imagini de sine
si a propriei valori:
-
dam dovada de activitate in gasirea unei activitati, care sa-i mentina
sensul propriei valori (ex.sa fie un bun bunic, sa-i ajute pe altii)
 subliniem necesitatea invingerii sentimentului de neputinta fata de
pierderea autonomiei, a bolii, a imbolnavirii, prin:
-
evitarea hiperprotectiei
-
informarea pacientului asupra starii sale
-
stimularea paceintului in luarea de decizii
-
manifestarea de sentimente pozitive fata de propria persoana
-
diversificarea tipurilor de roluri
-
realizarea unui control mai bun asupra sentimentelor si situatiilor

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING
Culegere de  vezi datele/informatiile referitoare la pacientul ingrijit
date
– apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor -
devalorizare
-analiza - -
dificultate de adaptare
-
desnadejde
-
alterarea relatiilor
-
dificultatea de a-si asuma roluri sociale
-
dificultatea de a se realiza
-
alterarea perceptiei senzoriale
-
alterarea procesului de gandire
-
alterarea indeplinirii rolului propriu
-
adaptare ineficace = refuz, negare, invaliditate
-
trasaturi individuale neperformante
-
lipsa de speranta
-
conflict legat de rolul de parinte
-
alterarea interactiunii sociale
-
izolare sociala
-
perturbarea conceptului de sine
-
anxietate
  diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. proces familial deteriorat
-
referitor la ingrijirea de lunga durata a unui membru al familiei care
sufera de o boala cronica –necrutatoare
-
mod de manifestare = incapacitatea familiei de a-l parasi, sentimente
inabusite de tristete si manie; afirmatiile de ex. ale sotiei privind lipsa
ajutorului, neglijarea ei insasi si a casei

1. adaptare ineficienta
-
referitor la modificarea stilului de viata, sisteme de sprijin neadecvate,
modificari ale proceselor cunoasterii, control modificat, tristete partiala,
amenintare pentru aprecierea de sine
-
mod de manifestare = nu accepta modificarile din starea de sanatate,
lipsa abilitatii sau nereusita in implicarea sa pentru rezolvarea problemei
sau in stabilirea unui scop, lipsa de interes pentru independenta,
neincredere, manie, lipsa gandirii de perspectiva

1. procesul gandirii deteriorat

-
referitor la boala, la incapacitatea de a se adopta la realitate, stare
depresiva, neadoptarea la o criza existentiala;
-
mod de manifestare = oboseala, violenta, interpretarea gresita a
actiunii celorlalti, incapacitatea de a rezolva singur problemele,
sentiment de esec, de incompetenta, de neputinta
Planificarea  obiective potentiale
ingrijirilor pacientul:
-
va participa la actiunile de recuperare
-
socio-profesionala
-
va avea incredere in asistenta
-
isi va ameliora adaptarea psihosociala
-
isi va redobandi interesul fata de unele activitati
-
sa-si identifice propriile puteri si sisteme de suport
-
sa-si exprime sentimentele de singuratate si izolare
-
sa cunoasca regimul de viata ce trebuie respectat
-
sa exprime acceptul pentru o activitate
-
sa exprime interesul pentru o activitate
-
sa exprime satisfactie fata de realizare
-
sa exprime controlul situatiei
-
va lua decizii pentru a-si asigura activitatea
-
se va integra intr-o activitate utila
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
asigurarea participarii pacientului; a varstnicului, a persoanei cu
handicap, la desfasurarea unor activitati pentru crearea sentimentului
de utilitate
-
inceperea pregatirii recuperarii si neadoptarii, dupa un plan stabilit, de
la inceputul imbolnavirii
 -
cooperarea cu fizioterapeutii, ergoterapeutii
-
diversificarea activitatilor productive in plan mental si fizic
-
incurajarea oricarei activitati zilnice interesate pentru pacient, cu
creerea conditiilor care sa-l invite la o activitate productiva
Evaluarea  vom evalua atitudinea pacientului:
ingrijirilor -
daca declara ca are un control bun al evenimentelor
-
posibilitatea de alegere cu referire la viata personala si la programul
terapeutic
-
daca manifesta sentimente pozitive fata de propria persoana
-
daca si-a diversificat rolurile
-
are sau nu incredere in cei care il ingrijesc
-
are interes pentru activitate
-
cunoaste sau nu propriile limite
 vom evalua nivelul de cunostinte
 vom evalua alte semne asociate
 CAPITOLUL XV

NEVOIA DE A SE RECREA

Definitie, generalitati (Letitia Morariu)…..

Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Letitia Morariu)….
Normalitatea nevoii (Letitia Morariu)…..
Nevoia deficitara (Letitia Morariu)…
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)……
NEVOIA DE A SE RECREA

Definitie  necesitatea fiintei umane de a se destinde, distra, desfasurand o ocupatie, o

activitate in scopul obtinerii unei relaxari fizice si psihice
Generalitati  dintotdeauna, omul a acordat o atentie importanta divertismentului; omul a
fost constient de necesitatea de a ocupa o parte din timpul sau liber, cu
activitati recreative;
 activitatea recreativa este necesara pentru eliberarea tensiunilor rezultate din
activitatea cotidiana;
 diferitele mijloace de recreere se schimba odata cu evolutia societatii;
 in zilele noastre, evolutia stiintei si tehnologiei are drept consecinta aparitia
multiplelor activitati de divertisment si timp liber care sunt accesibile multor
oameni;
 individul poate alege mijloacele de recreere care corespund respiratiilor sale
si care compenseaza activitatea profesionala;
 sunt cazuri cand unii indivizi care incearca satisfactii deosebite profesionale,
neglijeaza necesitatea destinderii
-
divertisment = activitati care permit destindere, placeri
-
joc = activitate fizica sau intelectuala cu scop de relaxare, placere
-
placere = senzatie sau emotie placuta in legatura su satisfacerea nevoii
-
timp liber = activitate de divertisment, de destindere si ocupatie in afara
orelor de munca, cand se elibereaza tensiunea nervoasa acumulata

CONDITII DETERMINANTE IN SATISFACEREA NEVOII

Conditia  varsta – dezvoltarea fizica a copilului este favorizata de jocuri care ocupa o
biofiziologica mare parte din timpul sau; timpul acordat jocului si diversitatea activitatilor
recreative, se modifica cu varsta – scolara, adolescenta.
- maturitatea fizica permite adultului sa aleaga activitatea recreativa ce o
va desfasura in timpul liber, cea pe care o doreste.
- in cazul persoanelor varstnice, diminuarea agilitatii va limita alegerea si
durata acestor activitati;
 constitutia si capacitatea fizica – este in legatura cu activitatea recreativa
care reclama un mare grad de effort fizic.
- individual, tinand cont de capacitatea de efort isi va alege activitatea
pentru a se putea recrea cu adevarat

Conditia  dezvoltarea psihologica – jocul copilului dezvolta personalitatea si va

psihologica determina controlul emotiilor sale;
 emotiile – activitatea recreativa permite individului exteriorizarea emotiilor
sale si eliminarea tensiunii nervoase.
- pentru realizarea acestui scop, individul alege formele de divertisment cele mai
apropiate lui

Conditia socio-  cultura – anumite popoare mentin traditia desfasurarii periodice a unor
culturala activitati recreative specifice lor.
 - marea participare a indivizilor la sarbatorile populare, demonstreaza
eficacitatea mijlocului pentru satisfacerea nevoii lor de a se recrea;
 rolul social – cu referire la activitate profesionala, serviciu sau pensionare.
- conditiile de munca care permit o perioada libera suficienta, favorizeaza
satisfacerea nevoii.
- perioada premergatoare pensionarii si pensionarea maresc spatiul zilnic al
timpului liber, iar individul isi poate aranja activitatea pe care si-o doreste
pentru a se destinde;
 organizarea sociala – crearea de conditii in societate, permite accesul
individului la activitati diversificate in timpul liber, cand se poate odihni,
cunoaste si realiza favorabil satisfacerea nevoii de recreere.
- in raport cu nivelul socio-cultural al tarii, al societatii, apare si o mai larga
diversificare a activitatilor.

NORMALITATEA NEVOII
Semne si in raport cu varsta:
simptome  copilul in joc are un comportament in raport cu stadiul sau de dezvoltare;
activitatea recreativa o desfasoara in grup sau singur; manifsta placere prin
suras, ras, strigat de bucurie, zbenguiala, veselie;
 adolescentul practica sportul preferat in grup, dar si alte activitati singur, ca
= lectura, muzica, pictura, sculptura; manifesta suras, ras, strigat de bucurie
sau plans si destindere prin relaxare musculara, aer calm si senin;
 persoana adulta si cea varstnica, in timpul liber, considerat un ragaz,
desfasoara activitati diverse de la un sport la lectura, activitati lucrative. Ei
sunt cei care isi consacra timp pentru aceste activitati; manifesta placere sau
destindere dupa caz.
Atitudinea si  aflam gesturile si interesul individului dupa caz (varsta, profesie, posibilitati,
interventii etc) pentru petrecerea timpului liber
 identificam impreuna activitatile recreative dorite, preferate
 planificam impreuna desfasurarea acestor activitati in grup sau singur
 facilitam accesul la biblioteci, procuram reviste, carti, ziare
 asiguram conditii necesare satisfacerii nevoii
 NEVOIA DEFICITARA
1. DEZINTERES pentru a indeplini activitati recreative
Definitie  stare de impresie dezagreabila si penibila care predispune la plictiseala,
tristete, lipsa de ocupatie. In toata existenta lor indivizii resimt la un moment
dat si in chip diferit pentru o peruioada de timp variabila, plictiseala, fara
motive precise sau in urma oboselii, surmenajului sau a prezentei unui
eveniment nefericit
-
lipsa de ocupatie = stare de pasivitate, lipsa de interes, de lene, fata de
evenimentele vietii cotidiene
-
plictiseala = impresie de gol, de tristete; se manifesta in lipsa ocupatiei sau
interesului pentru activitati sau evenimente obisnuite
-
tristete = stare afectiva si penibila ce se manifesta prin indispozitie, lipsa de
satisfactie ce impiedica individul sa se bucure
Cauze si  atingeri fizice
factori  dezechilibre de tip surmenaj, durere
predispozanti  anxietate, stress sau ambele
 deficit auditiv sau vizual
 epuizare, stare depresiva
 evenimente amenintatoare
 lipsa unei activitati distractive in mediu
 neadaptare la un rol
 pierderea respectului de sine
 pierderea imaginii de sine
 pierdere/separare – singuratate
 tulburari ale gandirii = agresivitate, confuzie, dezorientare, hiperactivitate,
iritabilitate, pierderea memoriei
Manifestari,  aer trist si abatut
semne si  sentiment de descurajare
simptome  plans
 diminuarea centrului de interes
 dificultate de a se concentra
 perturbarea somnului
 slabiciune, oboseala
 plictiseala, suparare
 anorexie, pierdere in greutate
 lipsa de educatie
 insolenta, impertinenta
Atitudini si  selectionam activitatile specifice dupa sex, varsta, gradul de inteligenta,
interventii experienta si gust, conditia sa, sau severitatea bolii
 determinam pacientul sa participe la activitati recreative placute
 creem conditii de mediu ambiant, favorabile
 favorizam exprimarea de sentimente si emotii
 il invatam tehnici de relaxare, diverse
 planificam, impreuna, activitati fizice, tinand cont de activitatile recreative
 motivam pacientul pentru a-si diminua starea
  supraveghem pacientul si aplicam ingrijiri specifice:
-
notam toate manifestarile la nivelul comportamentului trist si plictisit, a
agravarii somatice; a agravarii pierderii imaginii corporale si a stimei de sine
-
aplicam, impreuna tehnici de relaxare acceptate
-
administram medicatia prescrisa (antidepresive, tranchilizante) si
supraveghem eficacitatea acesteia

NESATISFACEREA NEVOII afecteaza relatia cu celelalte nevoi, astfel:

A comunica  presivitate, ineficace
A se misca,a  lipsa de activitate
avea o buna
postura
A respira  modificari ale respiratiei si circulatiei sangelui
A-si mentine  usoara crestere sau diminuare a valorilor de temperatura corporala
temperatura
in limite
normale
A se alimenta  alimentatie/hidratare in surplus sau deficit
si hidrata
A elimina  corespunzatoare
A fi curat, a  dezinteres fata de sine
avea
tegumente
integre
A dormi, a se  insomnie sau hipersomnie
odihni
A se imbraca,  dezinteres fata de aspectul estetic
a se dezbraca
A evita  vulnerabilitate fizica si psihica
pericolele
A actiona  vinovatie, frustare
dupa credinte
si valori
A se realiza  devalorizare, neputinta
A invata  ignoranta

2. DIFICULTATEA sau INCAPACITATEA de a desfasura activitati recreative

Definitie lipsa de usurinta sau imposibilitatea de a se relaxa, inveseli, prin actiuni
distractive
Cauze si  constrangeri fizice = atele, pansamente, PEV etc
factorii  durere
predispozanti  stare depresiva
 evenimente amenintatoare
 slabiciune, oboseala
 imobilitate
  lipsa activitatilor distractive in mediu
 lipsa de cunoastere a activitatilor disponibile
 neadaptare la un rol
 pierderea respectului de sine
 teama de reactia altora
 singuratate
 timiditate
 tulburari ale gandirii = dezorientare, confuzie, hiperactivitate, iritabilitate

Manifestari,  dificultate de a se concentra

semne si  insomnie
simptome  oboseala
 slabiciune
 suparare, teama
 lipsa de interes
 inapetenta
 imobilizare la pat
 tristete
 neputinta
 lipsa anturajului stimulator
 neadaptare, neacceptare
Atitudini si  gasim impreuna cu pacientul cauzele dificultatii
interventii  determinam familia, prietenii, sa participe la determinarea pacientului
 planificam impreuna, activitati zilnice, relaxante, odihnitoare, placute; jocuri
si in raport de imaginatia si talentul pacientului si a celor cu care se asociaza
 le aplicam in etape, tinand cont de evaluarea realizarilor pozitive
 lasam pacientul sa aleaga activitatea dorita
 gasim modalitati ce favorizeaza realizarea
 organizam activitati sub supravegherea specialistului in terapie ocupationala
 procuram carti, reviste, casete audio sau video, ziare, jocuri (pentru adulti
sau pentru copii)
 planificam timp suficient pentru comunciare
 supraveghem paceintul si notam toate manifestarile la nivelul
comportamentului, a starii somatice, a acceptarii situatiei sale
 administram medicatia prescrisa si urmarim reactia organismului pacientului,
fata de ele.

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING
Culegere de  vezi datele/informatiile referitoare la pacientul ingrijit
date
– apreciere -
Identificarea  probleme posibile
problemelor – -
doliu, separare
analiza - -
deficit de mentinere a starii de sanatate
-
reactie posttraumatica
-
deficit al activitatii recreative
 -
dificultati sau incapacitate de a indeplini activitati recreative
-
dezinteres in a indeplini activitati recreative
 diagnostic de ingrijiri probabile = P.E.S.
1. dezinteres, insuficienta privind activitatea diversa
-
referitor la lipsa ambiantei activitatilor diversificate, spitalizarii indelungate,
tratamente frecvente si de lunga durata; durere, slabiciune, oboseala
-
mod de manifestare = plictiseala, citeste sau nu, evita orice forma de
recreere audio sau video, evita activitatea in grup; dificultate de a se
concentra in timpul activitatii recreative, plictiseala
2. reactie posttraumatica
-
referitor la durere, intoleranta la efort, lipsa de mobilitate, dispnee, frica;
-
mod de manifestare = stare depresiva, lipsa de interes, slabiciune,
oboseala, neparticipare la activitati recreative, diminuarea mijlocului de
interes
3. refuz de a indeplini activitati recreative
-
referitor la durere, dispnee, lipsa de interes, dificultati de adaptare la o
modificare a schemei corporale, intoleranta la effort;
-
mod de manifestare = nu accepta nici o activitate recreativa, nu doreste
nici activitatea cea mai avantajoasa lui, nici singur, nici in grup; nu
gaseste motivatie; depresie, insingurare, neincredere
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul:
-
va fi asistat sa desfasoare activitati recreative
-
va fi ajutat sa participe la diverse activitati recreative
-
sa prezinte o stare de confort fizic
-
sa prezinte o stare de confort psihic
-
sa exprime interes pentru activitatea recreativa
-
sa-si exprime acceptul pentru activitatea recreativa
-
sa aiba incredere in rolul activitatilor recreative
-
va gasi cea mai avantajoasa activitate
-
va accepta modificarile in schema corporala
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
asigurarea posibilitatilor de recreere
-
solutionarea activitatilor specifice dupa sex, varsta, gradul de inteligenta,
experienta si gust, de conditia sa, de boala/severitatea ei; de placerea de
a practica aceste activitati, de inspiratie si talent
-
asigurarea materialelor informative cerute – carti, ziare, reviste, casete
audio, vizionari TV, jocuri diferite (dupa varsta), plimbari in parc
-
organizarea unui spatiu pentru deschidere, pentru recreerea pacientilor …
viata sociala, activitatea in grup
-
organizarea de activitati, dupa caz, care fac parte din terapia ocupationala
Evaluarea  se va referi la pacient, daca:
ingrijirilor -
face parte dintr-un grup social
-
acuza sau nu stare de plictiseala
-
manifesta sau nu satisfactii fata de nivelul sau de activitate recreativa
-
intelege utilitatea unor astfel de activitati
-
doreste sa efectueze o activitate in grup sau singur
-
isi cunoaste limitele de reusita
 se v-a referi la nivelul de cunostinte
 se va referi la semne asociate
 CAPITOLUL XVI

NEVOIA DE A INVATA

Definitie, generalitati (Letitia Morariu)…..

Conditii determinante in satisfacerea nevoii (Letitia Morariu)…..
Normalitatea nevoii (Letitia Morariu)…..
Nevoia deficitara (Letitia Morariu)….
Proces de ingrijiri/nursing (Letitia Morariu)…..
 NEVOIA DE A INVATA, cum sa-si mentina sanatatea

Definitie  necesitatea fiintei umane de a dobandi atitudini si abilitate, indemanari,

pentru modificarea comportamentului sau acumularea de noi
comportamente in scopul mentinerii sau recastigarii starii de sanatate

Generalitati  pe parcursul vietii, omul trebuie sa se adapteze continuu la schimbarile

inconjuratoare care modifica masurile ce se iau pentru mentinerea
sanatatii
 cunoasterea de sine este esentiala la individ pentru a putea analiza
obiceiurile vietii si apoi sa aiba masuri adecvate pentru mentinerea
sanatatii
 dupa analiza, individul poate incerca sa-si satisfaca nevoia de a invata
reguli, mijloace necesare, foarte eficace pentru a castiga
 cand se cunosc atitudinile si obiceiurile pentru mentinerea sanatatii,
individul va resimti un sentiment de securitate, de siguranta si va fi
capabil sa lupte contra imbolnavirilor, stressului si anxietatii din viata
cotidiana
-
ucenicie = dobandirea unui comportament nou sau atitudini sau valori
sau interese
-
lectie = metoda ce permite transmiterea de cunostinte noi

CONDITII DETERMINANTE IN SATISFACEREA NEVOIII

Conditia  varsta –copilul prin cresterea si dezvoltarea sa invata foarte usor; o

biofiziologica invatatura eficace ii permite dobandirea de obiceiuri de viata adecvate
pentru mentinerea sanatatii sale; dupa gradul de motivatie, adultul
invata sa utilizeze mojlaoce pentru a mentine sanastatea sa.
- persoana varstnica are o memorizare diferita si deci si o capacitate
de a invata mai redusa.
 capacitatea fizica – omul dupa conditia sa fizica (organe de simt, forma
fizica, posibilitati intelectuale) poate dobandi cunostinte, atitudini si
abilitati care vor ameliora starea lui de bine
Conditia  motivatia = tendinta care influenteaza, determina individul sa
psihologica desfasoare anumite activitati pentru indeplinirea unui scop propus si
pentru influentarea satisfacerii nevoii de a invata
 emotiile = ca si sentimentele si anxietatea, pot accelera procesul de
invatare, iar tensiunea nervoasa produsa poate ajuta individul sa fixeze
atentia sa asupra obiectivului propus.
- un nivel de activitate si de stres prea ridicat, impiedica concentrarea
si diminua abilitatea de a invata.
- este de mare ajutor o relatie si un climat psihologic adecvat intre
lectie si practica, astfel se va favoriza pregatirea.
Conditia  mediul inconjurator, adecvat, cu respectarea tuturor componentelor
 socio- (luminozitate si temperatura normala, ambianta de calm si liniste) in
culturala parametrii normali, corespunzator, favorizeaza conditiile de invatat.

NORMALITATEA NEVOII

Semne si  expresia placerii de a invata

simptome  interes pentru a invata
 receptivitate
 dobandirea de cunostinte prin = lectura, TV, radio, cursuri, conferinte
 comportament modificat fata de sanatatea sa
 dobandirea de noi atitudini si indemanari
Atitudini si  aflam care sunt nevoile de a invata a individului
interventii  stabilim impreuna obiectivele, le propunem
 il informam despre resursele sale
 ii prezentam metodele pentru a ainvata
 ii prezentam durata pierioadei de invatat
 gasim cele mai eficace forme pentru a se pregati
 desfasuram activitati de educatie pentru sanatate sub forme de
organizare si prezentare diferite si atragatoare

NEVOIA DEFICITARA

1. DEZINTERES pentru a invata – IGNORANTA

Definitie  detasare, lipsa oricarui interes personal al unui individ de a acumula noi
cunostinte necesare mentinerii sau recastigarii sanatatii. Ignorand
modalitatile de a invata pentru a redobandi starea de bine, devine
nesigur si va fi obligat sa invete la un moment dat. La un eveniment
neprevazut, va trebuie sa faca fata unei necesitati de schimbare a
obiceiurilor sau a stilului de viata pentru a redobandi sanatatea sau
pentru a trai cu un handicap
-
neintelegerea informatiilor = interpretarea necorespunzatoare a bolii, a
diagnosticului medical, a tratamentului aplicat, a masurilor preventive
-
tulburari de a acumula/invata = dificultati la nivel intelectual, emotional,
senzorial, care impiedica eficacitatea pregatirii
Cauze si  anxietate, stress sau ambele
factori  credinte culturale diferite fata de sanatate
predispozanti  durere
 epuizare
 atingeri fizice
 handicap
 tulburari ale gandirii
 pierdere/separare
 situatie de criza
 mediu necunoscut
 schimbare de rol
  teama de a nu cunoaste adevarul
Manifestari,  lipsa de interes
semne si  lipsa de receptivitate
simptome  neliniste
 agresivitate
 neintelegerea informatiilor
 inadaptabilitate
 lipsa de cunostinte despre boala
 lipsa de cunostinta despre masurile de prevenire a bolii
Atitudini si  evaluam nivelul de cunostinte al pacientului despre starea de sanatate
interventii si boala
 aflam gradul de implicare al pacientului in cunoastere, refuz sau
acceptare
 comunicam, aplicand principiile pedagogice in orice faza a invatarii,
pentru a respecta ritmul pacientului, folosim un limbaj accesibil
pacientului
 informam pacientul cu privire la:
-
boala sa
-
masurile preventive sau curative, sau ambele
-
diagnosticul medical
-
tratamentul aplicat
-
participarea sa la ingrijiri
-
recuperarea, reabilitatea sa
-
satisfacerea unor nevoi

 respectam initiativa pacientului, in respectarea regimului stabilit

impreuna
 supraveghem pacientul si aplicam ingrijiri specifice:
-
notam toate schimbarile la nivelul comunicarii
-
notam toate modificarile ce se refera la nivelul sporirii bagajului de
cunostinte, de atitudini si de abilitati
-
notam gradul de implicare al pacientului
-
administram medicatia prescrisa si supraveghem eficacitatea acestuia

NESATISFACEREA NEVOII afecteaza relatia cu celelalte nevoi, astfel:

A comunica  iritabilitate, neacceptare, neadaptare

A se misca,a  sedentarism, hiperactivitate, pozitie si circulatie sanguina
avea o buna necorespunzatoare
postura
A respira  modificarea amplitudinii si ritmului respirator prin necunoastere
A-si mentine  lipsa masurilor de protectie pentru caldura sau frig
temperatura
in limite
normale
A se alimenta  alimentatie si hidratare neadecvata
si hidrata
 A elimina  eliminari necorespunzatoare
A fi curat, a  obiceiuri igienice nerespectate, necorespunzatoare
avea
tegumente
integre
A dormi, a se  insomnie
odihni  oboseala
 disconfort
A se imbraca,  imbracaminte/incaltaminte neadecvate
a se dezbraca

A evita  vulnerabilitate
pericolele  atingeri ale integritatii fizice
 atingeri ale integritatii psihice
A actiona  frustare
dupa credinte
si valori
A se realiza  neputinta
A se recreea  incapacitate de a desfasura activitati pentru destindere

2. INSUFICIENTA CUNOASTERII
Definitie  lipsa de cunostinte despre starea de sanatate
Cauze si  absenta persoanelor semnificative
factori  atitudine nefavorabila a anturajului:
predispozanti  credinte culturale diferite fata de sanatate
 mediu neadecvat
 evenimente amenintatoare
-
spitalizare
-
interventie chirurgicala
-
boala
-
traumatisme diferite
 izolare
 lipsa de informare
 lipsa de cunoastere a mijloacelor ce se pot folosi pentru a mentine
sanatate
 lipsa de acces la informatii
 neadaptare la rol –bolnav, convalescent, pensdionar, parinte
 teama de necunoscut
Manifestari,  cerere de informatii
semne si  cunostinte insuficiente despre boala si tratament
simptome  cunostinte insuficiente despre masurile de prevenire a bolii
 cunostinte insuficiente despre noul rol parcurs
 nerespectarea sfaturilor medicale
 intelect de limita
 carente educationale
Atitudini si  aflam nivelul cunostintelor pe care pacientul le are despre boala sau
 interventii mentinerea starii de sanatate
 aflam deprinderile gresite
 corectam in limitele posibile, obiceiurile daunatoare starii de sanatate
 stimulam dorinta de cunoastere, motivcand importanta acumularii de
noi cunostinte, pentru asigurarea independentei sau reducerea gradului
de dependenta
 organizam actiuni de educatie pentru sanatate, folosim mijloace
diverse, atractive, eficace
 evaluam la sfarsit de program educativ, cunostintle paceintului,
eliminarea lipsei sau insuficientei despre mijloacele de prevenire si
tratament
 supraveghem pacientul si aplicam ingrijiri specifice
-
notam toate modificarile la nivelul comunicarii
-
identificam manifestarile de dependenta, nevoile prioritare
-
contientizam pacientul asupra propriei responsabilitati
-
intocmim programe de reeducare sau recuperare pentru pacientii cu
deficiente motorii sau senzoriale
-
incurajam pacientul si familia in dobandirea unor noi deprinderi

PROCES DE INGRIJIRI/NURSING

Culegere de  vezi date/informatii referitoare la pacientul ingrijit.

date
- apreciere -
Identificarea  probleme posibile:
problemelor -
dezinteres pentru a invata
- analiza - -
dezinteres pentru a se instrui
-
cunostinte insuficiente despre ……
-
deficit de cunostinte despre …….
-
cunoasterea deficitara a implicatiilor ……
-
lipsa de cunostinte
-
refuzul de a invata
-
ignoranta
 Diagnostic de ingrijiri prealabile = P.E.S.
1. deficit de cunostinte despre boala
-
referitor la apartenenta la o cultura si religie diferita, lipsa de acces la
informatii utile
-
mod de manifestare = cerere de informatii despre boala, cunostinte
insuficiente despre masurile de prevenire, tratament igieno-dietetic,
modalitati de recuperare, interpretare proasta a informatiei
2.refuz de a invata
-
referitor la neacceptarea bolii, a schemei corporale noi
-
mod de manifestare = nu acepta sa primeasca informatii, nu este
interesat, nu percepe necesitatea de a invata
3. cunostinte insuficiente
 -
referitor la cunoasterea regimului igieno-dietetic al unei boli
-
mod de invatare = nu cunoaste alimentele interzise, modul lor de
preparare; cere informatii utile despre ce trebuie pregatit si cum
Planificarea obiective potentiale
ingrijirilor  pacientul
-
va invata modalitati de mentinerea sanatatii
-
sa stie sa foloseasca facilitatile medicale
-
sa fie educat despre boala
-
va sti sa-si mentina autonomia
-
sa fie capabil sa recunoasca semnele prodromala
-
sa exprime intelegerea informatiei
-
sa explice regimul alimentar specific
-
sa demonstreze abilitatea in a indeplini anumite ingrijiri
-
sa exprime dorinta/interesul de a invata
-
sa explice boala, tratamentul medical, ingrijiri necesare, regimul
dietetic, masurile preventive, activitatile permise in perioada de
convalescenta
Aplicarea  interventii generale
ingrijirilor -
instruirea pacientului si a familiei privind acordul de ingrijiri pentru
asigurarea autonomiei sau reducerea gradului de dependenta
-
eliminarea lipsei sau insuficientei de cunostinte despre mijloacele de
prevenire si tratament a suferintei pacientului
-
reeducarea su recuperarea, ca dovada a abilitatii specialistilor si
pacientilor in aplicarea regimului, programului stabilit impreuna
Evaluarea  se va referi la :
ingrijirilor -
dorinta de a invata, sau refuz
-
nivelul de cunosinte al pacientului si familiei
-
necesarul de informatii utile de prezentat
-
asimilarea si valorificarea informatiilor (intrebam pacientul pentru a
confirma asimilarea informatiilor)
-
intelegerea informatiilor
-
reluarea informatiilor neintelese sau incorect intelese
-
alte semne asociate