Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tablou clinic
- dupa ingestia substantelor caustice apare:
- durere vie, sfisietoare cu sediul buco-faringean, retrosternal sau epigastric
- disfagie permanenta
- paloare
- salivatie abundenta
- leziuni ulcero-necrotice ale mucoasei bucale
- dispnee accentuata
- febra
-hipotensiune,hipovolemie
Diagnosticul
se pune pe baza:
- anamnezei
- examenului clinic
- examenului radiologic(stenoze cicatriciale)
- endoscopiei
Tratament
NU-I PROVOCAM VARSATURI,NU PUNEM SONDA NAZO-GASTRICA
1. inactivarea agentului corosiv imediat dupa ingestia acestuia(administrarea unei
solutii acide daca intoxicatia a fost cu baze sau administrarea unei solutii bazice daca
intoxicatia a fost cu acizi)
2. combaterea starii de soc prin administrarea de perfuzii cu solutie macromoleculare
3. corticoterapie 60-80mg/zi 2-3 saptamani apoi scaderea descrescatoare a dozei
4. prevenirea si combaterea infectiei prin administrarea de antibiotice
5. alimentatie pe cale i.v. la inceput apoi p.o. semilichide
6. dilatatii esofagiene dupa 2-3 saptamani
7. interventiile chirurgicale pentru esofagoplastii in cazul esecului terapii conservatoire
DIVERTICULI ESOFAGIENI
Definitie: reprezinta dilatatii succiforme ale esofagului ce contin toate straturile
anatomice ale esofagului.
Tablou clinic
- disfagie
- hipersalivatie
- voce bitonala
- regurgitatii alimentare
Explorari paraclinice
- examenul radiologic baritat
- endoscopie digestiva
Tratamentul este chirurgical in cazul diverticulilor simptomatici.
CANCERUL ESOFAGIAN
Definitie: tumora maligna derivata din celule epitale ale epiteliului pluristratificat esofagian.
Mai frecvent la barbati peste 50 ani.
Etiologie:
1. factori ereditari
2. factori locali de iritatie(esofagita peptica prin RGE,esofag Barett)
3. factori alimentari:fumat,alcool,bauturi prea fierbinti,deficit de Zn,vit.A,nitriti
4. factori de mediu
5. factori socio-economici
Tablou clinic
- disfagia progresiva,initial pentru alimente solide ,apoi pt.semisolide si in final pt.lichide
- scadere ponderala intr-o perioada scurta de timp
-regurgitatie,varsaturi,pneumonie de aspiratie prin fistule traheo-bronsice
- durere presternala iradiata in omoplatul stang (invazia mediastinului)
-boala disemineaza in ganglionii limfatici adiacenti si supraclaviculari,in ficat,plaman,pleura
- cand tumora invadeaza un vas apare hemoragie digestiva superioara
- compresiunea nervului recurent duce la dispnee
- compresiunea diafragmei_sughit
Diagnostic paraclinic
1. Examenul radiologic cu substanta de contrast-rigiditatea peretelui esofagian,imagine de ulceratie
maligna,dilatarea esofagului supraiacent obstacolului
2. Examenul endoscopic cu biopsie si citologie
3. Ecografia abdominala evidentiaza metastazele hepatice
4. Examenul computer tomograf si RMN pentru vizualizarea invaziei ganglionare si mediastinale
5. Rx pulmonara-evidentierea metastazelor pulmonare
Tratament
a.Tratament chirurgical
c. Radioterapia
d. Chimioterapie
Unii factori necontrolabili pot creste riscul de a dezvolta un ulcer. Acestia includ:
- infectia cu H. pylori, care este cea mai frecventa cauza de ulcer
- stressul fizic dat de o boala severa sau traumatism(trauma majora, dependenta de un aparat de
ventilatie sau interventia chirurgicala)
- secretii excesive deacid gastric
- ulcer in antecedentele heredocolaterale (familiare)
TABLOU CLINIC
Durerea
Durerea este de regula descrisa de pacineti ca o durere extrem de vie, localizata in
epigastrul mijlociu sau paraombilical, cu iradieri dorsale.Unii pacienti nu relateaza existenta durerii ci
a unor senzatii de arsura epigastrica, rosatura, sfredelire la nivelul
epigastrului.Caracterele durerii ulceroase sunt ritmicitatea, episcodicitatea si periodicitatea.
Ritmicitatea reprezinta modul de aparitie a durerii in functie de ingestia de alimente
-.InUD ritmicitatea sa manifesta astfel: durere de foame->ingestie de alimente->calmarea dureii peste
2-3 ore->reaparitia durerii->ingestia de alimente;durerea care apare in a doua jumatate a noptii si
scoala pacientii din somn este intalnita cam la 30% din pacientii cu UD.
-In UG secventa cronologica este oarecum diferita:durere de foame->ingestie de
alimente->calmarea durerii 0,5-1,5 ore->reaparitia durerii->disparitia spontana a dureii.
Episodicitatea consta in aparitia durerii in episoade de mai multe zile consecutiv.Fara
tratament episoadele dureroase dureaza 2 saptamani la circa 30-40% dintre pacineti si
6saptamani la 60% dintre pacienti.Exista un numar mic de pacienti (5-6%) la care durerea
apare dicontinuu in timpul episodului de activitate.
Periodicitatea se defineste prin reaparitia simptomelor dureroase dupa o perioada de acalmie
care variaza de la 2-3 saptamani la 6-12 luni.Reaparitia durerii coincide de regula, dar nu
intotdeauna cu aparitia nisei.Aproximativ 55-90% din ulcere au o recidiva in decurs de un
an.Periodicitatea clasica descisa cu episoade dureroase primavara si toamna se
intalnestenumai la 36 % din cazuri.
Modificarea caracterelor durerii are o semnificatie clinica foarte importanta, in
special in doua situatii.In primul rand, modificarea iradierii are semnificatia penetrarii in
structurile vecine: spre hipocondrul drept atunci cand penetreaza in patul colecistic sau spre
hipocondrul stang si dorsal cand penetreaza in pancreas.In al doilea rand pierderea ritmicitatii cu
aparitia unei dureri continue de intensitate extrema, se realizeaza atunci cand penetrarea este
transmurala si ajunge la seroase.
Varsaturile
Varsaturile apar in perioada de activitate, atat in UG cat si in UD.Ele sunt
postprandiale si calmeaza durerea.Varsaturile nocturne insotesc durerea, sunt acide si de asemenea
calmeaza durerea;de aceea pacientii ulcerosi mananca dupa varsatura si dupa disparitia durerii.
Simptome care au valoare in diagnosticul clinic de ulcer
1. Durerea epigastrica ameliorata de ingestia de alimente si de antiacide.
2. Durerea epigastrica nocturna, care scoala pacientul din somn si este ameliorata de
ingestia de alimente si de antiacide.
3. Varsaturile alimentare si /sau acide care calmeaza durerea si care nu creeaza frica de ingestie de
alimente sau inapetenta.
INVESTIGATII PARACLINICE
TRATAMENT
1. Igieno-dietetic:
Dieta alimentar mult mai lax dup introducerea antisectetoriilor moderne
Evitarea alimentelor acide, iui, piprate
Nu cafea n plin puseu ulceros
Interzicerea fumatului s-a demonstrat endoscopic c fumatul ntrzie vindecarea ulcerului
Interzicerea consumului de:
Aspirin
Antiinflamatorii nesteroidiene
Corticoizi
2. Medicamentos:
a. Antisecretorii, se administreaz 6-8 sptmni (durata de vindecare a leziunii ulcerate)
- Omeprazol 40mg/zi
- Bismut subcitric (De-Nol) 4x120 mg/zi
- Tetraciclina
- Metronidazol
3. Endoscopic:
a. Hemostaz endoscopic n HDS(hemoragii digestive superioare)
- Injectarea de Adrenalin 1/10.000
- Plasare de hemoclipuri (vas vizibil)
- Coagulare bipolara
Se prefer metode combinate
b. Dilatarea endoscopic a stenozei pilorice
- cu bujii sau cu balona pneumatic
c. Mucosectomie endoscopic
- pentru leziunile ulcerate gastrice cu displazie sever
- pentru cancerul gastric in situ
4. Chirurgical:
Indicaie absolut perforaia,penetraia
UG cu indicaie operatorie
UD cu indicaie operatorie
Hemoragii cu risc vital,ce nu pot fi tratate endoscopic
Stenoze pilorice ce nu pot fi dilatate endoscopic
.Tratament chirurgical-Vagotomie cu antrectomie-2 procedee:
-Anastomoza Billroth 1-se sectioneaza trunchiul vagal, se extirpa antrul iar continuitatea tractului
Metoda folosit este intervenia chirurgical care poate fi radial, adic se ndeprteaz complet
esutul neoplazic. Radioterapia este o alt metod de tratament care se limiteaz la cancerul
gastric. Chimioterapia presupune asocieri medicamentoase administrate preoperator, intraoperator
sau postoperator. n ceea ce privete prognosticul pentru cancerul gastric, dac boala este
detectat precoce, adic n stadiul I, supravieuirea la 5 ani poate depi rata de 90%.
Diagnosticarea in stadiul II asigur o supravietuire de 50%.
sangerari rectale
febra persistenta
scadere in greutate
Severitatea diareei si extinderea bolii inflamatorii intestinale pot necesita spitalizare de urgenta;
uneori simptomatologia poate mima o apendicita acuta sau o ocluzie intestinala, dar de cele mai
multe ori, pacientii se interneaza pentru stabilirea cauzei unei diareei prelungite sau unui sindrom
febril peristent sau speriati de sangerari rectale.
Boala
Crohn
poate
cauza
simptome
si
inafara
tubului
digestiv:
- artralgii (dureri ale articulatiilor), artrite migratorii (umflarea, inflamatia articulatiilor), uneori
independent
de
boala
initiala,
putand
aparea artrita
reumatoida
- irita, iridociclita, uveita, conjunctivita (afectiuni inflamatorii a ochiului), care pot cauza
tulburarivizualegrave
- rash cutanat (eruptii la nivelul pielii), eritem nodos, afte, ulcere la nivelul cavitatii bucale
boli
hepatice,
precum
colangita
si
pericolangita
(inflamatia
cailor
biliare)
tromboze
(formarea
de
vaselor
sanghine).
colita ischemica
colita peudomembranosa
cancerul de colon
rectocolita ulcero-hemoragica (tot boala inflamatorie cronica, strict localizata la colonul terminal
si rect, cu afectarea intregii mucoase colice si ulceratii intinse dar superficiale - la colonoscopie)
Complicatiile bolii Crohn :
anemia
malnutritia
Tratamentul bolii Crohn este in principal medicamentos, chirurgia fiind de obicei rezervata pentru
complicatii
(fistule,
abcese,
ocluzii).
Medicamentele folosite se adreseaza in special substratului inflamator (antiinflamatorii :
sulfasalzina, corticoterapie dar si imunosupresoare : azatioprina, mercaptopurina,metrotrexat,
ciclosporina). Fiind un tratament de lunga durata si cu efecte adverse importante, necesita o atenta
monitorizare
clinica
si
de
laborator.
Pot fi utile si medicamentele antispatice, sedative si uneori antibiotice, doar la indicatia medicului
Recent se utilizeaza noi terapii - anticorpi monoclonali impotriva citokinelor proinflamatorii - cu
rezultate promitatoare.
Prognosticul bolii Crohn este variabil, in functie de intinderea procesului inflamator, prezenta
complicatiilor, tratamentul urmat, si nu in ultimul rand, de complianta pacientului, fiind o boala cronica
ce necesita periodic investigatii medicale, urmarire atenta si competenta.
Exista insa anumiti factori care pot determina ameliorarea simptomelor, reducand astfel
severitatea
afectiunii:
- administrarea corecta si regulata a medicatiei prescrise de medicul curant poate reduce numarul
recidivelor si pot mentine perioade lungi de remisiune (cand boala este inactiva clinic)
- disconfortul si durearea asociata bolii Crohn poate fi tratata cu acetaminofen (Paracetamol). Nu este
recomandata administrarea medicatiei antiinflamatorii nonsteroidiene (Ibuprofen, Naproxen),
deoarece aceste medicamente au fost asociate cu un risc crescut de aparitie a recidivelor.
stoparea fumatului aduce
un
beneficiu
in
evolutia
bolii
Crohn
- alimentatia rationala si excluderea din dieta a glucidelor concentrate (bomboane, dulceturi, serbet,
ciocolata), prajelilor, snaksurilor poate ameliora simptomele digestive caracteristice
- utilizarea rationala a antibioticelor. Nu este indicata administrarea empirica (fara recomandarea
medicului)
a
nici
unui
antibiotic
- exercitiul fizic regulat si evitarea stresului emotional.
TUMORILE INTESTINULUI SUBTIRE
CANCERUL INTESTINULUI SUBTIRE
Cancerul intestinului subtire reprezinta o tumora maligna a intestinului subtire. Tumorile intestinului
subtire sunt rare, comparativ cu restul organelor digestive, dar se pare ca frecventa crescuta a
cancerului colonic se asociaza si cu cea a neoplasmului de intestin subtire. Aceasta se explica prin
alimentatia saraca in fibre vegetale si bogate in grasimi si glucide rafinate. Tumorile intestinului
subtire formeaza doar 3-6% din neoplasmele gastrointestinale. Din cauza raritatii lor, un diagnostic
corect este deseori intarziat. Majoritatea cancerelor de intestin subtire se grefeaza pe conditii
predispozante existente, cum ar fi:
- sindroamele de polipoza intestinala (prezenta mai multor polipi cu o anumita structura microscopica)
- celiachia netratata poate duce la dezvoltarea unor tipuri microscopice de cancer intestinal
-boala Crohn cu localizare intestinala are, de asemenea, risc de malignizare mult mai mare decat la
populatia generala (care nu prezinta aceasta boala)
. Printre factorii de risc se numara alimentele bogate in grasimi animaliere, fumatul, alcoolul. In urma
unor cercetari in domeniu, specialistii au descoperit ca o persoana care consuma mai mult de doua
portii de aproximativ 80 de grame de carne rosie pe zi are cu o treime mai multe sanse sa se
imbolnaveasca de cancer intestinal. Un alt factor care poate produce imbolnavirea este legata de
aminele heterociclice, compusi cancerigeni rezultati in timpul gatirii.
Simptome
Simptomele apar de obicei cand tumora este mare si a invadat vasele sau ganglionii limfatici vecini.
Desi diametrul intestinului subtire este mult mai mic decat al colonului, fenomenele ocluzive apar
tardiv din cauza capacitatii mari de distensie si continutului lichid al intestinului subtire. Cel mai des,
pacientii ajung la medic cu dureri abdominale, urmate de un zgomot intens (ca o bolboroseala) dupa
care durerile cedeaza. Aceste simptome apar dupa mese, atunci cand alimentele digerate ajung la
nivelul zonei ingustate din intestin, ingustare (stenoza) produsa de cresterea tumorii. Contractiile
intense ale musculaturii peretelui intestinal necesare depasirii de catre continut a zonei ingustate se
traduc prin colicile abdominale, iar zgomotul intens este determinat de trecerea lichidului intestinal
prin acea zona. Cand tumora a crescut destul de mult, vasele sangvine din peretele intestinalulceratie intestinala se erodeaza, apare hemoragia digestiva. Majoritatea sangerarilor apar ca
hemoragii oculte, invizibile cu ochiul liber, dar deduse prin dezvoltarea de catre pacient a anemiei.
Sindromul carcinoid se manifesta prin inrosirea brusca a fetei si cu diaree dupa efort fizic. Majoritatea
acestor sindroame apar insa in stadiul cu metastaze hepatice, dar nu neaparat, deci nu ajuta la
diagnosticarea precoce a acestui tip tumoral. Alte forme de manifestare ale bolii sunt durerile
abdominale tip colica, ulterior asociind greturi si varsaturi pana la ocluzie, in cazul tumorilor
obstructive, diareea initial apoasa, apoi cu picaturi uleioase (steatoree) din cauza instalarii
sindromului de malabsorbtie, lipsa de putere, lipsa poftei de mancare, scaderea in greutate
semnificativa, febra.
Tratament
Indepartarea chirurgicala a intestinului subtire sau a partilor afectate este tratamentul principal pentru
cancerul de intestin subtire.
Chimioterapia sau radioterapia pot fi utile in cazul in care cancerul este larg raspandit.
Radioterapia poate fi utila atunci cand cancerul este avansat sau in cazul in care tumorile
recidiveaza. Chirurgia amelioreaza simptomele, mai ales in cazul in care cancerul provoaca o
obstructie intestinala. In acest caz, medicii pot efectua o procedura de bypass sau indepartarea
segmentului de intestin subtire prejudiciat de cancer.
III .PATOLOGIA INTESTINULUI GROS
RECTOCOLITA ULCERO-HEMORAGIC SAU COLITA ULCERATIVA
Rectocolita ulceroas este cunoscut i sub alte denumiri: colit ulceroas, rectocolit
ulcerohemoragic, rectocolit ulceroas grav.
Definiie: este o boal inflamatorie nespecific, cu caracter ulcerativ-purulent, localizat de preferin
n regiunea rectosigmoidian, dar care poate s cuprind colonul n ntregime.
Vrsta la care apare cel mai frecvent se situeaz ntre 24 - 45 de ani, dar poate s survin i nainte
de 20 sau peste 50 de ani. Apare n aceeai msur la ambele sexe.
Etiopatogenia rectocolitei ulceroase este nc necunoscut. S-au fcut numeroase studii, dar
este o complicaie aproape n toate cazurile; cancerizarea este semnalat din ce n ce mai des (4 6%).
- Complicaiile extraintestinale sunt i ele numeroase: hepatice, articulare, cutanate i mucoase,
oculare, renale, rar cardiovasculare; se pot ivi amiloidoz, stri septice, avitaminoze.
Prognosticul este grav. Formele cronice evolueaz spre caexie sau complicaii i, prin aceasta,
spre exitus. n formele foarte grave, supraacute, moartea poate s survin n 2 - 3 luni.
Tratamentul este de foarte lung durat (ani de zile) i necesit ngrijire spitaliceasc i ambulatorie,
Tratamentul chirurgical este aplicat din ce n ce mai des. Indicaiile interveniei chirurgicale sunt
urmtoarele: cancerizarea, perforaia, colectazia, hemoragiile abundente i repetate, extinderea
leziunilor n nlime pe colon i extinderea ulceraiilor n profunzime.
CANCERUL DE COLON
CANCERUL COLONULUI l AL RECTULUI
Reprezint cam 20% din totalul neoplasmelor, ocupnd locul al doilea la ntreaga populaie, depit la
brbai de cancerul bronhopulmonar, iar la femei de cancerul de sn.
Etiopatogenia nu este cunoscut. Frecvena crete cu vrsta (maxim n deceniul 6 i 7), fiind ntlnit
de obicei la brbai.
- Factorul genetic, este sugerat de frecvena cu care se ntlnete n familia bolnavului. Dintre factorii
de risc care pledeaz pentru factorul genetic i care se ntlnesc frecvent n familiile acestor bolnavi
citm: polipoza familial, afeciunile inflamatorii colonice (colita ulcerohemoragic , boala Crohn,
diverticuloza rectosigmoidian )
- dieta srac n fibre, bogat n glucide rafinate i grsimi animale, obinuit n rile dezvoltate
(Anglia, Frana, S.U.A) i dieta srac n fructe i vegetale. Au mai fost incriminate srurile biliare,
amoniacul, (concentraie maxim n sigmoid), flora anaerob (crescut n infeciile care modific
srurile biliare),
- factorii imunitari, hormonali, infecioi (virusul citomegalic), factorii toxicochimici i radiaiile
ionizante.
Simptomatologie: cancerul colonului rmne un timp asimptomatic (6-l2 luni) pentru ca ulterior
simptomele care apar s fie pe colonul drept, colonul stng sau rect.
- Cancerul colonului drept: durere discret, dar persistent i neinfluenat de calmante, localizat n
flancul sau fosa iliac dreapt; balonare abdominal; diaree (mai rar), cu scaune de putrefacie,
rezistent la tratament; pierdere n greutate, astenie, starea subfebril, anemia i sngerrile apar
mai tardiv.
- Cancerul colonului stng se manifest prin dureri (jumtate din cazuri), ca o jen n flancul sng, cu
balonare i gaze; durerea crete progresiv n intensitate i cedeaz la masaj abdominal; mai trziu,
apar fenomene stenozante cu constipaie i fals diaree, care uureaz bolnavul. Scaunele pot
cpta un caracter sanguinolent. Tulburrile dispeptice sunt foarte rare i starea general se menine
bun mult timp.
- Cancerul rectului se evideniaz la nceput cu fenomene de constipaie, cu jen la defecare, la
nceput mai redus, apoi cu caracter de tenesme. De multe ori constipaia este urmat de scaune
moi, cu mucus, snge i puroi. Scaunul devine anevoios, suprtor i este urmat de o senzaie de
evacuare incomplet; alteori, ia aspectul din stenoza rectal, aprnd subire ca un creion sau n
form de panglic. Durerea se accentueaz i este resimit n pelvis, n sacru, n coapse. Mai trziu
bolnavul devine palid, inapetent, pierde n greutate.
Examene paraclinice:
- Rectosigmoidoscopia descoper cancerul situat pn la 30 cm deasupra sfincterului, arat
localizarea, extinderea, mobilitatea i varietatea macros-copic a tumorii i permite prelevarea unor
esuturi n vederea examenului microscopic.
- Examenul radiologie (irigoscopie, iri-gografie, prnz baritat) precizeaz localizrile inaccesibile
examenului endoscopic i depisteaz fie stenozri, fie imagini lacunare, ulceraii, modificri de tranzit
sau ale reliefului mucoasei.
- Celelalte examene care vin n sprijinul diagnosticului sunt: examenul materiilor fecale (hemoragii
oculte, snge macroscopic, mucus, celulele maligne exfoliate, puroi); V.S.H. accelerat, anemie hipocrom, uneori leucocitoz; fosfotaza alcalin crescut.
- alte investigaii clinice utilizate enumerm: Colono-fibroscopia, pentru neoplasmele situate n afara
zonelor explorabile cu rectoscopul (se folosesc instrumente flexibile cu lungime de 105 -l85 cm),
depistarea hemoragiilor oculte n scaun, citologia exfoliativ, antigenul carcinoembrional.
Evoluie i complicaii: cancerul intestinului gros se dezvolt lent, de obicei fiind descoperit ntr-un
stadiu avansat. Prognosticul este grav, mai ales n cazul localizrii rectale i al colonului stng, i
deosebit de grav cnd cancerul apare pe fondul unei rectocolite ulceroase. Complicaiile cancerului
de colon constau n: hemoragii grave, perforaii cu peritonit, stenoz cu fenomene ocluzive, fistule,
infecii secundare i metastaze.
Tratamentul este chirurgical. Segmentul intestinal n care-i are sediul tumoarea trebuie rezecat,
nainte de extinderea ei n profunzime sau de apariia metastazelor.
Roentgen - i radiumterapia dau rezultate incerte, ca i chimioterapia antitumoral.
Apendicita acut
Frecven:
Apendicita acut este denumit boala tinereii, deoarece survine cu precdere ntre 10-40 ani. Este
mai frecvent ntlnit la populaia cu alimentaie predominant carnat sau exclusiv vegetal. Poate fi
prezent i la btrni sau aduli, dar are o frecven foarte redus la nou nscui i sugari. Este cea
mai frecvent urgen abdominal (1/50-60 din locuitori prezint n timpul vieii apendicit acut). Nu
are predispoziie rasial.Frecvena pe sexe este considerat egal cel puin n ceea ce privete
numrul de apendicectomii.
Etiopatogenie
Infecia microbian
Constipaia cronic
Parazitoze
Infecii generale
Tabloul clinic
-Durerea abdominal, semnul major al apendicitei acute, survine de obicei n plin sntate.
Debutul durerii este brusc sau mai insidios, dar crete treptat n intensitate. Frecvent durerea se
manifest iniial n epigastru sau n regiunea periombilical, apoi se localizeaz dup cteva ore
sau zile n fosa iliac dreapt. Durerea crete treptat n intensitate i poate cuprinde apoi ntreg
abdomenul.
Iniial bolnavul este agitat i mereu i schimb poziia. Dup cteva ore, va evita micrile i mersul,
care i accentueaz durerea. Poziia antalgic const n meninerea coapsei drepte n flexie i uoar
abducie; orice micare determin o crispare dureroas. Durerea determin prezentarea bolnavului la
medic. Efortul, tusea, accentueaz durerile (semnul tusei").
-Inapetena este un semn foarte precoce i constant, dar nespecific.
-Tulburrile de tranzit. :constipaia este frecvent, uneori chiar pn la oprirea tranzitului. Diareea
survine mai rar i anume n apendicitele pelvine, sau n formele toxice i la copii.
- Temperatura se menine de obicei sub 38. Tahicardia este proporional cu gravitatea infeciei i
temperatura, fiind marcat n fazele tardive ale bolii. Frisoanele, febra peste 38, sunt semne
prezente n perforaia apendicelui.
Extinderea procesului inflamator apendicular determin apariia semnelor de iritaie peritoneal.
Triada simptomatic, considerat caracteristic pentru apendicita acut:
1. durere n fosa iliac dreapt;
2. hiperestezie cutanat;
3. aprare muscular n fosa iliac dreapt.
Aprarea muscular este proporional cu severitatea procesului inflamator.
Examenele paraclinice.
- Leucocitoza n jur de 10 000/mmc cu/sau fr polinucleoz (80-90%) i VSH-ul mrit sunt
caracteristice. Creterea leucocitelor la 12 000 n prezena tabloului clinic de apendicit acut este
sugestiv pentru diagnostic.
Perforaia se nsoete de leucocitoze pn la 20 000/mmc.
- Radiografia abdominal (renal simpl), ecografia rinichilor i urografia sunt utilizate pentru
efectuarea diagnosticului diferenial cu colica renal.
Evoluie:
A. Plastromul apendicular (blocul apendicular, peritonita localizat cu plastron).
Acest plastron apare de obicei la 24-72 ore de la debutul crizei. Dup tabloul iniial clasic de
apendicit acut se constat reducerea contracturii abdominale din fosa iliac dreapt, care este
nlocuit cu o zon de mpstare dureroas, nedepresibil. Bolnavul trebuie internat de urgen.
Sub tratament medical plastronul se poate remite, sau evolueaz spre abces apendicular i peritonita
generalizat (n doi i trei timpi).
Rezoluia se obine prin tratament medical: repaus la pat, regim alimentar hidric, reechilibrare hidroelectrolitic i mai ales prin antibioterapie masiv. Local se aplic o pung cu ghea. Se constat
reducerea treptat a diametrului tumorii pn la dispariie. n blocul apendicular tratamentul
chirurgical de apendicectomie este indicat la 2-3 luni dup rcirea" complet obinut prin tratament
medical.
B. Abcesul apendicular.
Este mai frecvent n localizrile retrocecale i mezoceliace.
Clinic, starea general se agraveaz n continuare sau dup o perioad de aparent remisiune.
Ascensionarea curbei febrile a leucocitozei i tahicardiei se nsoete de ileus dinamic cu greuri,
vrsturi i reacutizarea durerilor. Limba este sabural, faciesul bolnavului este intoxicat. Abcesul
apendicular poate fistuliza la piele (rar) ntr-un organ cavitar sau mai frecvent n peritoneu (peritonita
n doi i trei timpi).
C. Peritonita generalizat.
Reprezint o complicaie grav a apendicitei acute. Durerea se exacerbeaz brusc i apoi apar
semnele de peritonita.
Generalizarea se produce dup un interval de cteva ore pn la 1-2 zile de la debutul clinic al
apendicitei acute. Tranzitul intestinal este oprit.
Starea general este alterat. Este prezent febra de tip septic i leucocitoza, n formele evoluate
bolnavul este ocat.
Tratament
Apendicectomia clasic este o intervenie simpl din punct de vedere tehnic, rapid i practicabil n
condiii foarte bune printr-o incizie relativ mic i acceptabil pentru estetica pacientului. In formele
grave de apendicit s nu uitm ns c este preferabil o incizie mai mare care s permit
intervenia chirurgical la vedere n condiii optime, ceea ce favorizeaz o evoluie postoperatorie
bun, fr complicaii, mai ales supuraii ale plgii.
Evoluia bolnavului apendicectomizat este de regul benign. n peritonitele apendiculare este
necesar postoperator reechilibrarea corect hidroelectrolitic. Antibioterapia energic se instituie
preoperator sau intraoperator i este absolut necesar n apendicitele gangrenoase i peritonite.
Incidentele intraoperatorii sunt relativ rare. Menionm posibilitatea de a surveni:
lezarea anselor intestinale sau a cecului la izolarea apendicelui n blocul apendicular;
hemoragia prin lezare vasculara
Nou-nascutii au o simptomatologie specifica in cazul ocluziei intestinale, la acestia se intalnesc
varsaturi de culoare verzuie si lipsa aparitiei primului scaun ( meconiu).
Investigatii
Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici, cei mai multi avand boala de foarte multi ani inainte de a fi
diagnosticati. Diverticuloza devine manifesta in special cand se dezvolta complicatii de tipul
inflamatiei epiteliului sacului diverticular.
In cazul in care diverticuloza este insotita de simptome inca de la aparitie, acestea sunt in principal de
natura algica si se suprapun cu cele din sindromul de intestin iritabil, incluzand diaree in absenta
oricarui semn de infectie (exemplu, febra).
Alte simptome asociate diverticulozei apar ca urmare a instalarii complicatiilor: sangerari, balonare,
durere abdominala in flanc, crampe abdominale dupa masa in special.
Diagnostic
In multe situatii, diverticuloza se diagnosticheaza doar in urma efectuarii investigatiilor imagistice:
radiografii cu substante de contrast, colonoscopie, CT, RMN. O investigare imagistica foarte
importanta este reprezentata de irigografia cu dublu contrast - diverticuloza are aspecte diferite, in
functie de stadiul bolii. Diverticulii se vad de obicei sub forma unor bile conectate la peretele
intestinal.
Tratament
In cazul in care pacientul este asimptomatic, tratamentul recomandat de catre specialisti este doar
igieno-dietetic, in care accentul se pune pe suplimentarea dietei cu fibre vegetale. Specialistii
considera ca un aport zilnic de 20-35 grame de fibre, alaturi de indepartarea factorilor de risc are un
rol benefic in a proteja colonul. Este importanta si asigurarea unui volum optim de lichide. In cazul in
care dieta nu poate fi imbogatita cu fibre naturale, se recomanda administrarea de suplimente, cum
ar fi Metamucil. Specialistii considera ca un aport suficient de fibre este asigurat prin consumul zilnic
de alimente precum: nuci, popcorn, seminte de floarea soarelui, de dovleac, de susan, cereale
integrale si desigur, cat mai multe fructe si legume (crude). Astfel de masuri sunt considerate a avea
efecte benefice asupra evolutiei patologiei. De asemenea, pentru a evita instalarea constipatiei se pot
utiliza laxative de tipul Normocol.
In cazul diverticulozei simptomatice, pe langa tratamentul igieno-dietetic, pacientul poate fi sfatuit sa
apeleze si la tratament medicamentos, in special bazat pe agenti antispastici. In general, tratamentul
diverticulozei dureroase este asemanator cu cel al sindromul de intestin iritabil (adesea cele 2 conditii
patologice coexista). In cazul in care simptomatologia se datoreaza inflamatiei si dezvoltarii
diverticulitei se recomanda tratament antibiotic, bazat in principiu pe ciprofloxacin, metronidazol sau
doxiciclina.
Tratamentul chirurgical este rezervat doar cazurilor complicate, celor care asociaza o hemoragie
persistenta sau recurenta cand diverticulii se infecteaza si necesita drenarea puroiului, cand apar
fistule sau cand peretele colonului si sacului diverticular se erodeaza aparand riscul de contaminare
al cavitatii peritoneale.
Prevenire
Specialistii considera ca diverticuloza poate fi prevenita printr-o dieta cu un continut corespunzator de
fibre si de lichide.
unei sonde (un tub subtire), prin nas, pana la nivelul stomacului, cu scopul de a favoriza eliminarea
lichidelor de la nivelul tubului digestiv care deja stagneaza deasupra locului obstructiei.
Tratamentul chirurgical are ca scop eliminarea cauzei obstructiei: inlaturarea tumorii, desfacerea
aderentelor, desfacerea strangularii intestinului, repararea sparturii din peretele abdominal, unde ar fi
putut patrunde ansa intestinala si, daca se constata o compromitere ireversibila a ansei intestinale
prin strangularea prelungita a acesteia, rezectia segmentului de intestin necrozat si refacerea
continuitatii intestinului prin reanastomozarea capetelor ramase viabile.
In anumite situatii, mai ales in cazul tumorilor pe intestinul gros, se recurge la realizarea unei
comunicari temporare sau definitive intre intestinul gros si exterior (asa-numitul anus iliac, anus
contra naturii sau colostomie). Colostomia va face ca materiile fecale sa se elimine pe aceasta cale
in anumite dispozitive specifice, numite pungi de colostomie. Daca tumora nu a fost situata foarte jos,
ulterior se poate restabili continuitatea normala a tranzitului prin intestinul gros, cu desfiintarea
colostomiei. Alteori, ea ramane insa in aceasta pozitie pentru tot restul vietii.
Ceea ce trebuie retinut este ca aceasta boala nu poate fi tratata la domiciliu, prin metode
conservatoare, si ca interventia chirurgicala este imperios necesara, iar de momentul realizarii ei
depinde evolutia ulterioara a bolii.
IV.PATOLOGIA ANO-RECTALA.
CANCERUL RECTAL
Cancerul rectal este cancerul cu localizare rectala (rectul este ultimul segment al intestinului gros) si
apare cand anumite celule din interiorul rectului devin anormale sau incep sa creasca intr-un ritm
exagerat transformandu-se intr-o tumora.
Cauzele cancerului rectal
Nu exista o cauza clara a ceea ce provoaca cancerul rectal. Poate creste, insa, riscul de a face
cancer rectal daca: - ai varsta inaintata ( aproximativ 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer
rectal au peste 50 de ani );
- ai antecedente familiale de cancer colorectal sau polipi rectali;
- suferi de afectiuni inflamatorii ale colonului, precum colita sau boala Crohn;
- ai o alimentatie saraca in fibre si bogata in grasimi si calorii (in special consumul de carne rosie si
carne procesata);
- suferi de diabet;
- fumezi;
- ai un stil de viata sedentar (lipsit de exercitiu fizic);
- suferi de obezitate;
- consumi regulat alcool.
hepatica extinsa (inlocuirea celulelor hepatice normale cu celule care nu functioneaza) care
delimiteaza nodulii de regenerare. Astfel functiile ficatului vor fi perturbate si vor aparea semnele si
simptomele caracteristice cirozei hepatice.
-Punctia hepatica (manevra care presupune recoltarea unui fragment minuscul din ficat, care este
examinat la microscop.) sub control ecografic.
Se pot, de asemenea, realiza
CT (computer-tomografie) sau RMN (rezonanta magnetica nucleara), metode de investigare
pentru a obtine imagini detaliate ale diverselor parti ale corpului uman.
Transmiterea cirozei hepatice:Ciroza hepatica nu se transmite!!!!!
Virusurile B, C, B+D se pot transmite pe cale sangvina, iar infectiile produse daca nu
sunt tratate pot duce catre aparitia cirozei hepatice.
Tipuri de ciroza hepatica
Cirozele cunosc mai multe stadii evolutive :
stadiul I: fara varice , fara ascita
stadiul II: cu varice, fara ascita
stadiul III: cu ascita cu sau fara varice
stadiul IV: cu hemoragie variceala cu sau fara ascita
Stadiile I, II corespund cirozelor compensate (pacientul nu prezinta manifestari semnificative si are
capacitate de munca normala), iar stadiile III, IV cirozelor decompensate (prezenta ascitei,
encefalopatiei, existenta icterului, denutritiei).
Din punct de vedere clinic si etiologic vorbim despre urmatoarele tipuri de ciroza:
- ciroza alcoolica (aparuta in urma consumului zilnic de peste 80g alcool pur timp de 10-20 de ani;
femeile dezvolta boala la cantitati mai mici decat barbatii).
- ciroza post-necrotica (post-hepatitica), aparuta in urma infectiei cu virus B sau C sau B+D. De
regula evolutia cirozei hepatice virale C este lenta fara semne clinice cel putin 10 ani de zile. De
obicei diagnosticul de ciroza se pune in momentul decompensarii respectiv dupa aparitia icterului sau
prin depistarea ecografica.
- ciroza biliara, considerata o boala autoimuna. In stadiul clinic manifestarile care apar sunt: astenie,
icter, prurit, febra, durere in hipocondrul drept, scadere ponderala. In stadiul avansat tabloul este de
ciroza hepatica: hepato-splenomegalie, ascita, sangerare prin ruptura de varice, insuficienta
hepatica.
- ciroza din hemocromatoza si din boala Wilson, cirozele cardiace, carentiala si ciroza splenogena
(Banti), forme intalnite mai rar.
Evolutia cirozei hepatice
- hematemeza (varsatura cu sange), care reprezinta o hemoragie digestiva superioara. Sangele
poate fi rosu curat, cu cheaguri sau negricios cu aspect de zat de cafea atunci cand sangerarea s-a
produs cu cateva ore inainte si sangele a inceput sa fie digerat in stomac;
- pacientul este somnolent ziua si treaz noaptea;
- uita usor, nu se poate concentra;
- vorbeste mai greu ajungand chiar sa nu recunoasca membrii familiei, sa nu stie unde este sau ce zi
este, ulterior cazand intr-un somn profund din care se trezeste din ce in ce mai greu pana se
instaleaza coma;
(secundare) si provin din tumori maligne foarte avansate localizate in colon, plaman sau san. Aceasta
situatie este intalnita in special in tarile in care hepatitele sau cirozele nu sunt afectiuni frecvente.
Cancerul hepatic primar sau carcinomul hepatocelular se caracterizeaza prin faptul ca apare de la
inceput in ficat, nu migreaza aici dintr-un alt organ.
Carcinomul hepatocelular (cancerul hepatic primar) este o afectiune cu mortalitate ridicata,
speranta de viata a pacientilor nedepasind 20 de luni din momentul diagnosticarii
Cele mai des citate cauze de aparitie a cancerelor hepatice primare sunt:
- Ciroza
- Hepatita virala B:.
- Hepatita virala C: in ultimii ani hepatita virala C a devenit cea mai frecventa cauza de aparitie a
carcinomului (depasind hepatita B).. In general, din totalitatea pacientilor cu hepatita cronica C, 30%
dezvolta anual ciroza, iar din acest grup 2% evolueaza spre carcinom hepatocelular. Cancerul
hepatic apare dupa aproximativ 30 de ani de evolutie. Riscul este mai mare daca exista si coinfectie
cu virus B. Studiile recente au evidentiat insa faptul ca tratamentul cu antivirale al hepatitei cronice C
poate reduce semnificativ riscul de evolutie catre cancer.
- Consumul de alcool: alcoolul este asociat cancerului hepatic in special daca pacientul consuma
mai mult de 80 g/zi de alcool (6-7 pahare) timp de cel putin 10 ani. Un astfel de consum cronic creste
sansele de aparitie a cancerului de 5 ori, comparativ cu populatia generala.
- Hemocromatoza:. (depuneri de fier in ficat)
- Aflatoxine: sunt substante toxice, considerate chiar carcinogeni hepatici care apar prin
contaminarea alimentelor cu anumiti fungi. Aceste substante determina leziuni la nivelul AND-ului si
mutatii genetice. Pacientii vin in contact cu ele prin ingestia unor alimente depozitate
necorespunzator si fabricate in special din cereale contaminate cu aflatoxine. Daca ele sunt prezente
zilnic in dieta, nivelurile pe care la ating in organism pot fi corelate in mod direct cu incidenta de
aparite a cancerului. Aflatoxinele pot contamina orezul, graul, porumbul, soia, alunele si nucile.
- Alte substante chimice: exista o gama foarte variata de substante considerate toxice pentru ficat, in
principal: arsenic, pesticide, ierbicide, clorura de vinil, tutun si produsii de ardere din tigarete (mai ales
daca pacientul este si alcoolic).
Simptomatologie
Carcinomul hepatocelular este o afectiune ce evolueaza silentios, pe fondul bolii cronice care ii
favorizeaza aparitia. In ciuda faptului ca initial acuzele sunt minime sau chiar complet absente, pe
masura ce procesul se extinde, pacientul poate deveni simptomatic, acuzand:
- Durere si sensibilitate la palpare, localizata in cadranul abdominal drept, uneori sub rebordul costal,
insa de cele mai multe ori difuz;
- Icter cutaneomucos;
- Prurit generalizat;
- Edeme gambiere;
- Ascita;
- Modificarea circumferintei abdominale;
- Casexie;
- Hemoragii digestive superioare (din varice esofagiene);
- Hepatomegalie si splenomegalie;
Exista si manifestari generale, care apar in majoritatea tipurilor de cancer si care se datoreaza
existentei acestei afectiuni consumptive: febra, astenie, scadere in greutate, lipsa poftei de mancare,
greata, varsaturi, oboseala generala si scaderea libidoului.
Diagnostic si principii terapeutice
sperate.
.Cancerul hepatic diagnosticat in faza avansata are foarte putine sanse de tratament, fiind considerat
o afectiune incurabila.
In aceasta etapa deja orice tratament este depasit si pacientii nu pot primi decat analgezice foarte
puternice (adesea opioizi de tipul morfinei) care sa le reduca durerile. In cadrul tratamentelor
paleative se mai pot administra: antiemetice speciale (pentru atenuarea greturilor si varsaturilor),
stimulante ale apetitului si diuretice (care pot reduce edemele si ascita).
Cancerul hepatic nu poate fi prevenit, insa exista o serie de masuri pe care pacientii cu factori de risc
le pot lua astfel incat sa evite progresia catre o astfel de afectiune cu potential letal.
Acestea includ:
- Imunizarea impotriva hepatitei B (mai ales pentru profesiile cu risc);
- Evitarea consumului abuziv de alcool;
- Evitarea steroizilor anabolizanti;
- Evitarea administrarii suplimentelor cu fier in cazul in care nu exista deficite in organism;
- Evitarea comportamentelor cu risc (parteneri sexuali multipli, utilizare de droguri injectabile) care pot
favoriza contactarea unei infectii cu virusuri hepatice B sau C;
- Evitarea lucrului in medii toxice
ABCESELE FICATULUI
. Abcesul hepatic
Abcesul hepatic este o colectie de puroi in ficat.
In functie de microbii cauzali, abcesele hepatice pot fi:
Abcese hepatice piogene, reprezinta 80% din abcesele hepatice, si sunt date de diferiti microbi, de
obicei asociati
Abcesele hepatice amebiene, apar de obicie in zona tropicala sau subtropicala, sunt cauzate
de Entamoeba histolytica, reprezinta cca 10% dintre abcesele hepatice
Abcesele hepatice fungice, date de diferite specii de Candida, reprezinta cca 10% dintre abcesele
hepatice
Este importanta cunoasterea germenilor cauzali ai unui abces hepatic, deorece tratamentul
medicamentos este complet diferit
Cauze
Exista mai multe situatii care fac ca o persoana sa poata face un abces hepatic:
-Infectii abdominale favorizate de:Colangita,Litiaza bilaira,Stricturi ale canalelor
biliare,Diverticulita,Apendicita,Boala Crohn,Ulcer perforat,Ciroza hepatica,Cateterisme pe caile
biliare,Interventii chirurgicale hepatobiliare
-Cancere
-Biopsia hepatica
-Traumatisme hepatice
-Infectii in diferite zone ale organismului (flegmoane, furuncule, abcese, etc)
-Diabeticii si cei cu imunitatea scazuta din diferite cauze, fac mai frecvent abcese hepatice
Simptome
Cele mai frecvente simptome in caz de abces hepatic sunt:
-Durere in zona hepatica
Echinococoza este o parazitoza ce afecteaza atat omul cat si unele animale si are ca agent etiologic
Taenia echinococcus.Parazitul adult se afla in intestinul cainelui. Este capabil sa produca 600-800 de
oua. Aceste oua sunt eliminate, si, daca intra accidental in contact cu organismul uman pot declansa
boala. Ele sunt partial digerate si astfel elibereaza embrionii (acest proces are loc in intestinul
subtire).Embrionii sunt capabili sa penetreze peretele intestinal si sa ajunga in torentul sangvin. Sunt
vehiculati circulator si ajung la nivel hepatic, unde se opresc mecanic datorita dimensiunilor mai mari
decat diametrul capilarelor hepatice (nu pot inainta). In ficat, embrionii vor forma chisturi. In cazul in
care embrionii reusesc sa treaca de bariera capilara hepatica, ajung in plaman, iar din plaman intra in
circulatia sistemica si pot infecta practic orice viscer (creier, rinichi, splina) chiar si muschii scheletici
si oasele (desi mai rar).
Localizarea hepatica este cea mai frecventa (peste 60% din cazuri). Un chist hidatic poate ramane
asimptomatic 10-20 de ani, datorita ritmului de dezvoltare foarte lent. Cand incepe sa aiba expresie
clinica, este datorita fenomenelor de compresie pe structurile din jur. Exista si cazuri in care
localizarea superficiala a permis palparea la examenul fizic.
Exista o serie de factori de risc pentru dezvoltarea bolii hidatice: contactul cu animalele care sunt
gazdele intermediare: porci, oi, bovine, caini, lupi, coioti. Profesiile expuse sunt: macelari, pastori,
fermieri, crescatori de animale.
Datorita localizarii extrem de variate, simptomele sunt si ele foarte diverse si pot fi incadrate in:
- simptome generale - datorate existentei unei infectii parazitare in corp: prurit tegumentar
generalizat, urticarie, febra;
- simptome ce corespund localizarii exacte a chistului.
Localizare hepatica:
- durere abdominala in cadranul superior drept sub forma de colica biliara
- fenomene dispeptice de tip biliar: greata, varsaturi cu caracter bilios
- mai rar, icter.
Examenul fizic: semnele decelate la examinarea pacientului sunt in general, cele ale unei infectii
parazitare: pacient febril, eventuala urticarie difuza si eritem tegumentar. Daca localizarea sau
dimensiunile chistului o permit, acesta se poate palpa ca o masa tumorala. Tot prin palpare se poate
constata si instalarea hepatosplenomegaliei..
Investigatiile paraclinice includ:
- radiografie toracica, CT toracic
- radiografie si CT abdomino-pelvin
- colecistocolangiografie (pentru vizualizarea raporturilor chistului cu caile biliare)
- ecografie abdominala
- scintigrama hepatica
- hemoleucograma (pentru investigarea raspunsului imun al organismului) :Eozinofilia, ca rspuns
imunologic, este un test puin fiabil, fiind prezent numai la 25% din pacieni. Anticorpi anti
Taenia echinococus(TEHNICA ELISA)
- determinarea enzimelor hepatice.
Tratament
Exista pacienti care raspund foarte bine la tratamentul cu Albendazol sau Mebendazol (in scheme
terapeutice de lunga durata - aproximativ 3 luni). Acestea pot fi folosite si in combinatie cu
Praziquantel, combinatia fiind foarte eficienta.
Daca localizarea chistului ridica probleme (prin aparitia eventualelor complicatii compresive) si daca
starea de sanatate a pacientului o permite, tratamentul de electie este cel chirurgical. Procedurile in
sine sunt complicate si asociaza o serie de riscuri (datorita manevrarii intraoperatorii a chistului exista
pericolul ruperii acestuia cu diseminarea consecutiva a parazitului si infectia generalizata).
Cel mai bun prognostic il au pacientii care raspund bine la tratamentul medical (in cazurile chisturilor
mici). Evolutia este grava in cazul pacientilor ce au dezvoltat complicatii (ciroza, hipertensiune
portala).
Complicatiile sunt reprezentate in general de:
- ruperea chistului: se caracterizeaza prin stare de rau general, febra mare, hipotensiune, pana la
colaps vascular si soc
- abcedarea chistului - aparitia puroiului
- ciroza hepatica
- hipertensiunea portala cu diverse expresii clinice: hemoragii digestive, insuficienta hepatica.
Ingrijirea pacientului cu chist hidatic/boala parazitara provocata prin infestarea cu larva unei tenii
de caine
Etiopatogenie :oul parazitului elininat din firele de par ale cainelui infecteaza omul pe cale resiratorie
,inhalare digestiva.Contaminarea se face direct cu cainele sau indirect prin apa,alimente
Chistul e alc dintr-o membrana care da nastere veziculelor ce contin un lichid clar , se dezvolte in
diferite organe plamani,ficat
Ele pot sa se rupa, eliberand in organism scolexul (capurile teniilor) susceptibil sa cauzeze multiple
chisturi denumite secundare (echinocoza diseminata).
Manifestari de dependenta -evolueaza in 3 faze:
faza 1-chist inchis-poate aparea urticaria ,prurit ,tuse iritativa uscata ,dispnee,hemoptizie/exp cu
sange
Examenul radiologic releva o opacitate rotunda cu contur net delimitat ,iese pozitiv cu ajutorul IDRlui la ppd
Testul IDR la PPD se realizeaza prin injectarea a 0,1 ml de derivat proteic purificat de tuberculina
(PPD) pe fata interna a antebratului. Injectia trebuie facuta cu o seringa pentru tuberculina, cu
taietura acului indreptata in sus. Testul IDR este o injectie intradermica. Atunci cand este realizata
corect, injectia produce o mica ridicatura a pielii (o induratie) intre 6 si 10 mm diametru.
Faza 2 cand pac elimina ub lichid clar cu gust sarat eventual si membrane
Vomica e insotita de accese de tuse ,dispnee,dureri toracice violente indicand faza de chist infectat
Faza 3 realizeaza simptomele unei supuratii pulmonare ,apare cand chistul a ahuns la volumul unei
portocale dand tuse ,dispnee,cianoza
- Un chist hidatic al ficatului provoaca o crestere in volum a ficatului, dureri localizate, un icter (pielea
ia o culoare galbena) si pusee trecatoare de urticarie
- Un chist hidatic al plamanilor provoaca o tuse, dureri toracice si, uneori, eliminarea unei cantitati
mici de lichid continut in chist.
Tratament
In conditiile in care litiaza biliara nu determina aparitia durerii si a altor simptome, nu este necesara
instituirea uni tratament. Numai 1% pana la 4% dintre indivizii ce prezinta calculi biliari dezvolta
simptome in fiecare an.
Daca litiaza biliara determina aparitia simptomelor, tratamentul este recomandat daca aceste
simptome sunt severe sau daca recidiveaza. Tratamentul poate duce la usurarea durerii si la
prevenirea aparitiei complicatiilor:
In anumite situatii, medicii pot recomanda tratamentul chirurgical pentru calculii asimptomatici.:
- calcul de mari dimensiuni
- alte probleme medicale asociate, precum diabetul zaharat, ce ar putea agrava complicatiile litiazei
biliare
- risc crescut de aparitie al cancerului de vezica biliara- o dezvoltare excesiva a unor tesuturi la
nivelul vezicii biliare (polipi)
- vezica calcificata (cunoscuta si sub numele de vezica de portelan).
Tratament medicamentos
Medicamentele sunt rareori folosite in tratamentul litiazei biliare. Totusi, persoanele ce urmeaza o
dieta pentru pierderea rapida in greutate pot primi medicamente pentru durere, greata si pentru
prevenirea formarii calculilor biliari.
Acizii biliari ce dizolva calculii biliari sunt, de obicei, rezervati persoanelor la care o interventie
chirurgicala ar fi riscanta sau acelora ce refuza interventia chirurgicala.
Calculii biliari reicidiveaza adesea la oprirea tratamentului cu acizi biliari, deoarece acestia nu ii
dizolva complet.. Acest tip de tratament este mai eficient in cazul calculilor de mici dimensiuni, decat
in cazul celor de mari dimensiuni.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical pentru indepartarea vezicii biliare (colecistectomie) este tratamentul de
electie pentru calculii biliari ce determina durere moderata pana la severa sau alte simptome. De
obicei, simptomele nu reapar dupa indepartarea vezicii biliare. Intr-un numar redus de cazuri,
tratamentul chirurgical este efectuat pentru prevenirea aparitiei complicatiilor litiazei biliare.
Tratamentul chirurgical laparoscopic este adesea cea mai buna metoda pentru indepartarea vezicii
biliare. Interventia chirurgicala pe abdomen deschis presupune o perioade de convalescenta mai
lunga si este mai dureroasa.
Tratamentul chirurgical pentru indepartarea vezicii biliare trebuie urmat de:
- supravegherea aparitiei semnelor de infectie; medicul trebuie consultat imediat daca zona din jurul
inciziei este rosie si umflata sau daca s-a instalat febra
- medicul trebuie consultat daca apar o inglabenire a pielii si a portiunii albe a ochiului (icter), scaune
deschise la culoare si urina inchisa la culoare. Aceste simptome pot indica inclavarea unui calcul la
nivelul canalului biliar comun.
De retinut!
- recuperarea este mult mai rapida si mai putin dureroasa dupa interventia laparoscopica decat dupa
cea efectuata pe abdomen deschis
- perioada de spitalizare dupa interventia laparoscopica este mai redusa decat cea pentru interventia
efectuata pe abdomen deschis; pacientii sunt de obicei externati in aceeasi zi sau dupa o zi de
spitalizare in comparatie cu 2 pana la 4 zile pentru cei cu interventie pe abdomen deschis.
- perioada de timp pana la reluarea activitatilor cotidiene, inclusiv revenirea la serviciu, este mai
scurta dupa interventia chirurgicala (7 pana la 10 zile comparativ cu 4 pana la 6 saptamani in cazul
interventiei pe abdomen deschis).
COLECISTITA ACUTA
DefiniieEste una dintre cele mai frecvente complicatii ale litiazei veziculare
Etiologic se recunosc urmtoarele forme:
CAA primitiveprin obstacole anatomice extrinseci sau intrinseci care toate joac rolul unui calcul
inclavat infundibulocistic.
CAA secundareunor stri septicemice sunt excepionale..
CAA parazitare- sunt incriminate ascaridioza i lamblia. Cele mai frecvente apar ns n cursul
evoluiei chistului hidatic hepatic, n momentul exteriorizrii parazitului n lumenul arborelui biliar.
CAA ischemice prin obstructii ale arterei cistice la aterosclerotici i/sau diabetici
Tablou clinic
Spre deosebire de colica biliara, colecistita acuta prezinta un sindrom dureros prelungit(2-3
zile),insotit de febra(38-39C).Atunci cand blocul subhepatic(plastronul) este prezent ,se palpeaza ca
o impastare in hipocondrul drept,cu contractura musculara localizata,dureroasa spontan si la
palpare.In rest peretele abdominal este liber iar tranzitul intestinal prezent.
Paraclinic
Leucocitoza(cca 20.000/mm),VSH crescut,PCR+,fibrinogen crescut
Ecografia-ingrosarea peretilor veziculari si prezenta calculilor
Evolutie si complicatii
Uneori procesul inflamator poate regresa(mai rar spontan,mai ales post antibioterapie).Ramane o
colecistita cronica sechelara cu tendinta la reacutizare.
Perforatia in blocul subhepatic(plastron)-orice organ inflamat isi schimba incarcatura electrica,se
creaza astfel conditii de atractie electrostatica si organele sanatoase din vecinatate se vor aglomera
peste colecist:marele epiplon,duodenul,unghiul hepatic al colonului.apoi prin secretia de fibrinogen
apare o pelicula de fibrina care consolideaza raporturile dintre componentii blocului subhepatic.In
felul acesta inflamatia este localizata de organism
Perforatia in peritoneul liber,de obicei la varstnici,produce o peritonita biliara severa cu mortalitate
ridicata
Fistulizarea in duoden
Tratament:
-repaus fizic si alimentar,antispastice,antialgice,punga cu ghiata in hipocondrul drept,antibiotice cu
spectru larg(cefalosporine).
-se urmaresc obligatoriu 3 parametri:dimensiunea plastronului,febra si leucocitoza.daca acestea se
diminueaza inseamna ca evolutia a fost favorabila si dupa 5-10 zile de la debut se poate practica
colecistectomia.Daca insa blocul subhepatic creste,febra mare(39-40C),leucocitele cresc inseamna
ca a avut loc abcedarea blocului subhepatic si se impune drenajul de urgenta al abcesului.Dupa
stingerea procesului acut la 6-8 saptamani se va practica colecistectomia
-Durerea se poate instala brusc,brutal (perforatie de organ) sau insidios ,poate fi mascata de
administrarea de opiacee.Localizarea initiala corespunde organului afectat, apoi in decurs de catava
ore se generalizeaza
-alte simptome sunt:anorexia,greata,varsaturi,oliguria
Semne obiective obtinute la examenul fizic al bolnavului:
Starea generala alterata,bolnavul este palid,suferind,polipneic
Pulsul este rapid
Bolnavul este febril
Semne fizice
Abdomenul rigid,imobil(nu participa la miscarile respiratorii ale toracelui)
Rigiditatea abdomenului este maxima(abdomen de lemn)in primele ore ale peritonitelor
determinate de perforatii ale organelor,dispare in peritonitele vechi neglijate
Percutia abdomenului-matitate deplasabila pe flancuri
Tuseul rectal si vaginal-sensibilitatea fundului de sac Douglas
Investigatii
-Leucocitoza cu neutrofilie
-ureea sanghina crescuta,glicemia la limita superioara a normalului
Examenul radiologic:anse dilatate cu prezenta de aer si lichid intr-un abdomen general opac.
Ecografia abdominala poate pune in evidenta revarsatul lichidian
Tratament-peritonita este o urgenta chirurgicala
-masuri preoperatorii-reechilibrare hidroelectrolitica,oxigenoterapie,antibioterapie,combaterea
durerii,febrei
-tratament chirurgical-deschiderea cavitatii peritoneale,tratamentul leziunii cauzale,toaleta cavitatii
peritoneale ,drenaj larg peritoneal
HERNIILE ABDOMINALE
Herniile abdominale reprezint exteriorizarea parial sau total a unuia sau mai multor
viscere, din cavitatea peritoneal, la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal, preexistente
anatomic.
Aceast definiie permite detaarea din punct de vedere morfo- i etiopatogenic de alte
afeciuni de tip protruziv asemntoare clinic, ca:eventraii, evisceraii, in care exteriorizarea
viscerelor se face la nivelul unor zone slabe parietale aprute secundar,plgi operatorii, plgi
traumatice etc.;
.Etiopatogenie
Herniile abdominale pot fi congenitale sau dobndite.
.Determinismul oricrei hernii dobndite este rezultanta interaciunii a dou categorii de fore:
- rezistena peretelui abdominal determinat de modul de alctuire ca i de
calitatea structurilor sale;
- presiunea exercitat dinspre interior asupra acestuia reprezentat de
gradientul presional al viscerelor abdominale, la care se adaug fore complementare ce stric la un
moment dat echilibrul existent i care devine elementul determinant al
producerii herniilor.
Factori generali ce favorizeaza apariia herniilor:
- discolagenoze, n care esutul conjunctiv de susinere este calitativ inferior.
- boli consumptive, ce afecteaz troficitatea peretelui abdominal ca: afeciuni
inflamatorii acute sau cronice, neoplazii, etc.;
- obezitatea, hipotiroidia;
herniare,tendina de expansiune, de revenire spre exterior la eforturi mai mici sau mai mari pe care le
solicitm bolnavului.
n clinostatism se poate constata reducerea spontan, parial sau total a formaiunii
tumorale. Prin palpare se completeaz reducerea sacului i se pot aprecia mai corect dimensiunile
defectului parietal.
Evoluie - complicaii
Evolutiv herniile sporesc progresiv n dimensiuni, fiind ireversibile spontan. Uneori, pot
atinge dimensiuni gigante, astfel nct nu mai pot fi reduse dect parial i pentru scurt vreme.
ln evoluia herniilor pot apare complicaii redutabile cu risc vital. Complicaia cea mai
frecvent, se refer la ireductibilitatea herniei, ce mbrac dou aspecte anatomo-clinice distincte:
1. ncarcerarea hemiar cnd elementele din sac nu mai pot fi reduse, dar a cror integritate se
pstreaz nc nefiindu-Ie afectat vascularizaia. Motivele ireductibilitii prin ncarcerare sunt fie
sporirea exagerat a dimensiunilor herniei cu "pierderea dreptului de domiciliu", fie contractarea de
aderene ntre sac i coninutul su.
2. Strangularea herniar. Coninutul sacului se modific rapid prin interceptarea pediculilor vasculari
la nivelul gtului sacului ce devine prea strmt pentru elementele ce au herniat. Strangularea herniar
este cea mai frecvent i mai nefast complicaie a herniilor. Este regul apanajul herniilor mici la
care defectul parietal este reprezentat printr-un inel fibros, mic i inextensibil (hernii femurale,hemii
ombilicale).
Tratamentul herniilor
Este exclusiv chirurgical, exceptnd unele situaii particulare cnd actul operator reprezint un risc
mare pentru un bolnav vrstnic i tarat.
n aceste situaii particulare, tratamentul conservator ortopedic se realizeaz prin contenia herniei
prin diverse bandaje sau centuri, care au scopuri de a menine mecanic hernia redus i a impiedica
astfel strangularea acesteia.
Tratamentul chirurgical are drept obiective:
izolarea sacului herniar,
tratarea coninutului acestuia,
refacerea peretelui abdominal la nivelul regiunii herniare ct mai anatomic cu
putin, respectnd traiectele liniilor de for ce guverneaz biomecanica
musculaturii abdominale.
EVENTRATIA
Eventratia reprezinta pasajul unor organe din cavitatea peritoneala (epiploon, intestin subtire, colon),
printr-un orificiu castigat cu ocazia unui traumatism abdominal consecutiv unui accident sau unei
interventii chirurgicale (cel mai frecvent). Se poate situa deci oriunde la nivelul peretelui abdominal.
Eventratiile postoperatorii (circa 95 % din totalul eventratiilor) rezulta dintr-un defect de cicatrizare la
nivelul structurilor musculare si aponevrotice care sunt resuturate la finalul interventiilor.
Reprezinta o afectiune relativ frecventa apare la10-20 % din pacientii operati.
Intre cauzele care duc la cicatrizare imperfecta si ulterior eventratie sunt de amintit: infectia plagii
postoperator, supuratii, tensiunea excesiva realizata asupra peretelui abdominal in curs de cicatrizare
cum se intampla in obezitate, la tusitori cronici, dupa efort intens. Exista de asemenea tipuri de incizii
care predispun mai frecvent la eventratie, incizia mediana fiind una dintre ele.
Muschii se indeparteaza unii de altii, iar peritoneul (membrana ce tapeteaza pe interior cavitatea
abdominala) este impins progresiv in grasimea subcutanata de catre organele abdominale care se
angajeaza in sac (el insusi format din peritoneu). Initial eventratia este reductibila (reintra) spontan in
abdomen sau la impingerea manuala, ulterior nu se mai reduce si se poate incarcera sau strangula.
Primul semn este de obicei aparitia unei tumefactii (umflaturi) la nivelul zonei operate cu crestere in
dimensiuni odata cu trecerea timpului (chiar pana la dimensiuni gigante). Pacientul poate fi
asimptomatic, sau sa prezinte jena locala si dureri usoare in formele simple, reductibile. In formele
complicate cu strangulare semnele sunt alarmante pacientul prezentand dureri intense, varsaturi,
absenta tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze (ocluzie intestinala prin strangularea
eventratiei-impune interventie imediata).
Tratamentul eventratiei este numai chirurgical. Diversele metode de contentie (gen brauri, centuri ,
corsete) sunt iluzorii. Peretele abdominal trebuie refacut, intarit cu o plasa (simpla sutura a
aponevrozei si muschilor e grevata de o foarte mare rata de recidiva). Avand in vedere ca eventratia,
ca si hernia de altfel se pot complica in orice moment (pacientul prezentat in urgenta cu eventratie
strangulata poate avea chiar nesansa unei rezectii intestinale) indicatia chirurgicala a unei astfel de
afectiuni este ferma.
EVISCERATIA
Def.Iesirea din cavitatea abdominala a unor organe,de obicei ansele intestinale si marele
epiplon,care nu sunt acoperite nici macar de piele.
Etiopatogenie
-apare fie dupa traumatisme accidentale,fie dupa o operatie la care peretele abdominal s-a desfacut
Diagnostic
-este precedata de evacuarea unei serozitati,relativ abundente printre marginile inciziei cutanate care
imbiba pansamentul
-poate fi urmata de peritonita sau de necroza organelor abdominale
Tratament
-chirurgical
Contuzii abdominale
Se definesc:
a)dupa modul de actiune al agentului vulnerant-contuziile pot apare prin:
-Lovire directa simpla,strivire,contralovitura
-Lovire prin efect exploziv,loviri combinate
b)dupa cum actiunea agentului vulnerant se limiteaza la perete sau intereseaza viscerele,contuziile
se impart in:
-Contuzii cu leziuni limitate la peretele abdominal
-Contuzii cu leziuni viscerale
Contuzii cu leziuni limitate la peretele abdominalse prezinta sub mai multe forme:
-Revarsat sero-hematic subcutanat Morel Lavalle
-Clinic-bombarea tegumentelor,echimoze,tegumente supraiacente reci,cianotice
-Tratament-punctie ,evacuare,antibiotice,pansament compresiv local
-Hematom subaponevrotic-localizat cel mai frecvent in teaca m.drepti abdominali
-Tegumentele bombeaza discret,echimoze la 6-12 ore dupa traumatism,durere spontana si
accentuata de palpare
Erizipelul
Este o inflamatie a pielii care intereseaza dermul ,produsa de streptococ,foarte contagioasa.
Etiologie
-este rezultatul inocularii in derm a streptococului ,fiind urmarea suprainfectarii unei plagi mai
mari,neglijate sau chiar a unor mici zgaraituri
-are tendinta la recidiva
Simptomatologie
-Temperatura ce creste brusc la 39-41 grade ;puls slab,rapid
-Dupa 1-2 zile ,apar fenomene locale :pielea din jurul plagii sau a portii de intrare a infectiei devine
rosietica ,calda ,tumefiata ,dureroasa
-Marginile erizipelului sunt proeminente (inalte),cu aspect de placard
-De la nivelul placardului pleaca trenee de limfangita +adenopatie satelita
Tratament
-Profilactic-cel mai eficace
-Cand a aparut se face i.m. sau i.v. in perfuzie Penicilina 4 mil.u./zi la adult
-Local-badijonari repetate cu tinctura de iod
-In caz de intoxicatie accentuata,se face reechilibrarea organismului cu SG,SF,vitamine
NU NECESITA INTERVENTIE CHIRURGICALA(INCIZII)!!!
Gangrena gazoasa (G.G.)
Este o infectie acuta cu germeni anaerobi ,foarte grava ,caracterizata printr-o necroza masiva si
extensiva a tesutului ,infiltratie gazoasa si alterarea rapida a starii generale.
Etiologie
-Orice plaga se poate complica cu o gangrena gazoasa dar in special cele aparute dupa
traumatisme grave,cu distrugeri mari de tesut ,in care circulatia arteriala e suprimata si in plaga au
patruns resturi de imbracaminte sau pamant
-Germenii anaerobi implicati:bacilul perfringes,bacilul edemului malign si clostridiile ;G.G netratata
evolueaza rapid spre septicemie;microbii nu patrund in sange deci NU VOM GASI IN
HEMOCULTURA O BACTERIEMIE !!
Simptomatologie
-G.G. se declanseaza dupa cateva ore sau dupa 4-5 zile de la accident
-Daca leziunea este la unul din membre ,acesta se tumefiaza ,apare edemul,pielea devine livida,cu
flictene;bolnavul declara CA-L STRANGE PANSAMENTUL SI CERE INSISTENT SA-I FIE LARGIT
SAU SCHIMBAT!!
-Plaga ia aspect mortificat,are miros fetid,se observa sfaceluri si,prin presiune ,se evidentiaza
crepitatii ,degetele sunt palide ,nu mai pot executa miscari obisnuite ,pielea este rece
-BOALA ESTE FOARTE CONTAGIOASA!!astfel incat personalul sanitar care efectueaza
pansamente trebuie sa ia masuri speciale de dezinfectie :materialul moale folosit este trimis la
crematoriu iar instrumentarul este sterilizat
-BOLNAVII CU G.G. VOR FI IZOLATI DE CEILALTI!!
-Odata cu extinderea G.G.,starea generala se altereaza foarte rapid :fata pamantaie,ochi
excavati,apar transpiratii ,limba uscata ,agitatie initiala apoi inconstienta ,temperatura creste la 40-42
grade ,puls filiform ,tahipnee,colaps,moarte
Tratament
-Profilactic-CEL MAI IMPORTANT!!-RESPECTAREA MASURILOR DE ASEPSIE;cand in unitatea
sanitara vine un bolnav cu o plaga plina de sfaceluri ,pamant,resturi alimentare primul gest va fi
ca,sub anestezie locala sau rahidiana sa-i facem o toaleta chirurgicala foarte riguroasa ,sa-i
Patogenie
-bacilul tetanic,odata patruns in organism,se cantoneaza la locul de intrare ,se inmulteste si
elibereaza o toxina foarte puternica numita exotoxina tetanica;aceasta se imprastie in tot
organismul ,fie de-a lungul nervilor periferici,fie pe cale sangvina ,producand o intoxicatie grava
,urmata de moarte
Simptomatologie
-perioada de incubatie =15 zile
-plaga in care se dezvolta infectia tetanica nu are tendinta la cicatrizare,are un aspect
uscat,negricios si aton
-cefalee,greata,anorexie,somnolenta marcata ;b.acuza dureri la cea mai mica atingere a corpului
-cu atentie se pot observa contractii mici,repetate,spontane sau declansate de medic,ale maselor
musculare din vecinatatea plagii
-temperatura creste la 38-39 grade,tahicardie
-dupa 5-6 zile apare semnul tipic:contractura musculara permanenta !;aceasta incepe intai la grupele
musculare din jurul portii de intrare a infectiei apoi se generalizeaza prin contractura maseterilor care
da un trismus tipic(b.pare ca rade fortat sau rautacios = risus sardonicus) si apare opistotonusul
-fotofobie accentuata ,sfincterele se contracta si rezulta retentie de urina si materii
fecale;temperatura creste la 41-42 grade moarte prin asfixie datorata contracturii muschilor
respiratori si spasmului glotei
-uneori,dupa o infectie cu tetanus,bacilii tetanici se pot inchista la locul de intrare ,plaga se vindeca si
boala poate sa nu apara imediat ci peste ani de zile,ca urmare a unei operatii in zona respectiva sau
a unui traumatism care a produs o plaga
Tratament
I.Preventiv,nelegat de existenta plagilor tetanigene-vaccinare diferentiata:
imunizare in prima copilarie-se face cu trivaccin DTP:
-la 3 luni:0,5 ml DTP+2 inoculari cu 0,5 ml DTP la cate 4 saptamani diferenta
-intre 1-2 ani:rapel cu 0,5 ml DTP
-la 3 ani:rapel cu 0,5 ml DTP
-intre 6-7 ani:rapel cu 0,5 ml DT (bivaccin)
-la 13 ani:rapel cu 0,5 ml DT
imunizare activa la cei ce nu au fost vaccinati in copilarie se face cu ATPA:2 inoculari de
0,5 ml DTP la interval de 4 saptamani
-rapel 1 peste 1 an cu 0,5 ml ATPA
-rapel 2 dupa 5 ani cu 0,5 ml ATPA
profilaxie antitetanica a nou-nascutului se face prin inocularea mamei in luna a VI-a de
sarcina cu 0,5 ml ATPA
II.Profilaxia la bolnavi cu plagi tetanigene:plagi intepate cu aschii,cuie,spini,prin muscatura de
animale ,plagi cu tesuturi devitalizate ,infectate ,fracturi deschise ,avort empiric,arsuri de grd.2 si 3
sau orice plaga murdarita cu pamant,praf:
-se face curatirea chirurgicala a plagilor ,extragerea si curatirea de corpi straini ,spalarea cu apa
oxigenata ,KnMnO4+penicilina G 2-3 milioane/zi-7-10 zile
-masurile de profilaxie specifica se aplica diferentiat:
persoanele sigur vaccinate antitetanic-se fac 0,5 ml ATPA i.m.
persoanele nevaccinate sau cu antecedente vaccinale nesigure ser antitetanic in doza unica de
3000-15000 cu desensibilizare prealabila si 0,5 ml ATPA in alta zona decat serul antitetanic + inca 2
inoculari de 0,5 ml ATPA la cate 14 zile
seroprofilaxia antitetanica la nou-nascut-se face doar cand nasterea s-a produs in conditii
neigienice se administreaza o doza unica de 500 unitati ser antitetanic si zilnic cate 400000 unitati
Penicilina G-timp de 7-10 zile ;daca b.este allergic la ser ,se adm.numai ATPA si Ig antitetanica
umana in doza unica de 200 u.la copil i.m.si 400-500 u.la adult
III.Tratament curativ-in serviciile de boli infectioase
Septicemia
Este o infectie acuta generalizata in care, din unul sau mai multe focare septice existente in
organism,se descarca repetat in circulatie germeni patogeni si toxine microbiene .
Etiologie
-germeni aerobi si anaerobi
-este determinata de patrunderea in sange a germenilor din abcese ,flegmoane mari si profunde
,netratate la timp dar apar si in urma unor infectii limitate dentare,amigdaliene
,otice,renale,apendiculare,etc
Simptomatologie
-stare generala alterata toxica :frison,greata,varsaturi,cefalee,tahicardie,dispnee,stare de
semiconstienta ,febra hectica ,oligurie,tegumente si mucoase uscate
-leucocitoza,albuminurie,hemocultura pozitiva in plin frison
-semnele locale permit uneori depistarea sursei generatoare de septicemie :flegmon fesier ,abces
apendicular ,plaga infectata,etc.
Tratament
-profilactic-tratarea corecta a plagilor,evitarea suprainfectiilor ,evacuarea completa a abceselor si
flegmoanelor ,hematoamelor,evitarea infectiilor in timpul si dupa operatii
-curativ-in cazul aparitiei focarelor septice,acestea se evacueaza prin punctie sau chirurgical +
antibiotice conform antibiogramei+ seroterapie specifica ,transfuzii de sange,plasma,vitamine,cortizon
Septicopioemia
Este o infectie generalizata in care exista foarte multe focare metastatice purulente localizate in
special in plamani,rinichi,splina,creier.oase,cavitatea abdominala .
Simptomatologie
-cea de la septicemie + prezenta focarelor infectioase multiple descoperite prin diferite manevre
clinice,ex.radiologic sau interventii chirurgicale
Prognostic-prost,mai ales daca germenii sunt rezistenti la antibiotice si daca organismul are o
rezistenta scazuta
Tratament
-profilactic-tratarea corecta a plagilor,evitarea suprainfectiilor ,evacuarea completa a abceselor si
flegmoanelor ,hematoamelor,evitarea infectiilor in timpul si dupa operatii
-curativ-in cazul aparitiei focarelor septice,acestea se evacueaza prin punctie sau chirurgical +
antibiotice conform antibiogramei+ seroterapie specifica ,transfuzii de sange,plasma,vitamine,cortizon
TBC Ganglionara
Este consecinta unei infectii TBC care evolueaza sau a evoluat intr-un organ.Poate sa evolueze ca o
boala de sine statatoare chiar dupa ce focarul primitiv s-a linistit sau s-a vindecat.
Simptomatologie
-prezenta uneia sau a mai multor tumorete,insirate de-a lungul lantului limfatic respectiv:gat,axila
,regiunea inghinala,etc.;la inceput ,ggl.sunt tari si de marime medie ,apoi cresc in volum,mijlocul lor
se ramoleste si apare un mic abces rece si devin mai moi;cateva saptamani,ggl.evolueaza
independent unul de altul,se palpeaza bine si seamana cu niste margele pe ata;ulterior se aduna si
adera la tesuturile vecine si contin puroi(cazeum)
-starea generala se altereaza :subfebrilitate ,VSH crescuta,,leucocitoza (predomina limfocitele)
-pielea se subtiaza si se perforeaza lasand sa se evacueze puroi cremos,galben-verzui,continand
grunji alb-galbui (cazeum)
Tratament
-profilactic-copilul trebuie vaccinat imediat dupa nastere cu BCG
-curativ-antibiotice si tuberculostatice(Hidrazida,Rifampicina,Streptomicina,etc.)
-alimentatie bogata in vitamine,calciu;odihna,cure repetate la munte
-tratament chirurgical-cand adenopatia nu are tendinta la retrocedare ci tinde spre ramolire
Abcesul rece
Este urmarea evolutiei unui proces tuberculos osteoarticular,ganglionar sau pleural.
Simptomatologie
-formatiune tumorala relativ moale ,voluminoasa ,continand 1-2 l puroi sau mai mult
-nu prezinta semnele tipice ale unei inflamatii ci doar tumefiere,cu evolutie lenta
-se poate suprainfecta cu germeni banali
Tratament
-abcesele mici se vindeca in momentul in care procesul tuberculos determinant se vindeca
-repaus ,vitaminoterapie ,antibiotice
-punctie :se goleste puroiul si se introduc in cavitate Streptomicina si Hidrazida