Complicații postoperatorii

Numeroși factori pot crește riscul pacientului de a avea complicații postoperatorii.

Îngrijirile acordate înainte, în timpul și după intervenția chirurgicală au ca scop prevenirea
și/sau minimalizarea efectelor acestor complicații.
● Simptome prezente:
o Febra postoperatorie;
o Durerea postoperatorie (la nivelul plăgii operatorii, toracelui, abdomenului,
membrelor inferioare);
o Exteriorizarea prin plagă a unor lichide;
o Grețuri și vărsături;
o Constipație;
o Dispnee;
o Stare de confuzie;
o Alterarea (prăbușirea) stării generale;
o Oliguria/anuria.
● Complicații cardiovasculare
o Hemoragia
o Hemoragia poate fi:
▪ Primară –sângerare în timpul operației prin scăparea hemostazei de sub
control;
▪ Reactivă –în primele 24 de ore după operație. Se poate produce prin
dispariția vasospasmului, la nivelul vaselor la care nu s-au
aplicathemostază, când tensiunea arterială crește la revenirea din
anestezie sau prin creșterea presiunii venoase când pacientul se
mobilizează sau tușește;
▪ Secundară – se produce la 7-14 zile postoperator și se poate datora
redeschiderii unui vas prin desprinderea unui trombus sau prin
eroziunea produsă de o infecție. Deseori o astfel de hemoragie este
precedată de o mică sângerare „de avertizare”.

o Semne de recunoaștere
▪ În sângerarea minoră –tahicardie, scăderi ușoare ale tensiunii arteriale
care se agravează în ortostatism, pansamentul este îmbibat cu sânge;
▪ În sângerarea majoră – hemoragia acută severă determină colaps,
pacientul este semiconștient, neliniștit, tegumentele palide, reci,
acoperite de transpirații, pulsul este slab, există o tahicardie cu
hipotensiune. Dispneea apare în caz de hemotorax, meteorismul și
durerea bruscă apar în caz de hemoperitoneu, colaps și cianoză în caz
de hemopericard, hematemeză, melenă în caz de hemoragie gastro-
intestinală
o Conduită (intervenții aplicate de asistent)
▪ Anunțarea medicului care hotărăște atitudinea terapeutică;
 ▪ Schimbarea pansamentului și efectuarea pansamentului compresiv;
▪ Administrarea medicației hemostatice prescrisă de medic;
▪ Pregătirea pacientului pentru reintervenție acolo unde este cazul.
o Șocul– survine cel mai adesea în primele 5 ore care urmează intervențieiși
poate avea ca și cauze: deficitul lichidian preoperator agravat de vasodilatația
determinată de anestezie, hemoragie intraoperatorie insuficient compensată sau
pierderea importantă hidroelectrolitică.
o Semne de recunoaștere
▪ Puls tahicardic, filiform,teamă, dispnee, hipotensiune, paloare,
tegumente palide, reci, cianoza extremităților, oligurie, somnolență,
apatie sau stare de agitație
o Conduită (intervenții aplicate de asistent)
▪ Supravegherea strictă a pacientului și raportarea imediată a semnelor
incipiente;
▪ Încălzirea pacientului prin suplimentarea de pături;
▪ Oxigenoterapie după permeabilizarea căilor respiratorii superioare;
▪ Administrarea tratamentului etiologic și simptomatic prescris;
▪ Monitorizarea funcțiilor vitale și a diurezei;
▪ Administrarea de sânge, plasmă, electroliți conform indicației
medicului;
▪ Comunicarea și susținerea psihică a pacientului.
o Tromboza venoasă profundă–apare de obicei la nivelul membrelor inferioare
sau a pelvisului. Factorii de risc ai trombozei venoase profunde sunt:
intervenții chirurgicale ortopedice la membrele inferioare, urologice,
ginecologice, obstetrice sau neurochirurgicale; varice la nivelul membrelor
inferioare; istoric de tromboză sau embolie pulmonară; vârsta – peste 40 de
ani; imobilizarea; obezitatea, infecția.
o Semne de recunoaștere
▪ Tahicardie persistentă asociată cu o febră trenantă cu valori mici;
▪ Durere la nivelul coapsei sau gambei, roșeață și edem la nivelul
extremității.
▪ Alte semne depind de localizarea trombozei.
o Conduită (intervenții aplicate de asistent)
▪ Asigurarea repausului la pat;
▪ Aplicații locale cu rivanol, antiinflamatoare;
▪ Instituirea tratamentului cu anticoagulante;
▪ Monitorizarea funcțiilor vitale.
o Embolia pulmonară–se produce când un tromb din sistemul venos se detașează
și ajunge în circulația arterială pulmonară. Consecințele depinde de mărimea
trombului și locul în care se oprește. Un tromb mare blochează arterele
pulmonare principale și astfel produce un blocaj major în întreaga circulație.
o Semne de recunoaștere
▪ Un tromb pulmonar mic poate produce durere, hemoptizie, dispnee;
 ▪ Un tromb mare poate duce la colaps sau moarte subită. Pacientul acuză
o durere retrosternală cu caracter constrictiv, devine brusc dispneic,
cianotic, extrem de anxios, având senzația morții iminente.
o Conduita (intervenții ale asistentului)
▪ Anunțarea de urgență a medicului;
▪ Administrarea oxigenului umidificat pe mască;
▪ Montarea unu cateter venos periferic pentru administrarea medicației
anticoagulante, analgezice la indicația medicului;
▪ Resuscitarea la indicație;
▪ Pregătirea pacientului pentru reintervenție dacă medicul indică.
● Complicații respiratorii
o Atelectazia pulmonară și bronhopneumonia–atelectazia se produce prin
blocarea bronhiilor cu secreții neeliminate, urmată de resorbția aerului din
segmentul distal. De obicei apare în primele 48 de ore după operație. Dacă
dopul de spută persistă, atunci se dezvoltă o bronhopneumonie secundară.
o Semne de recunoaștere
▪ Subfebrilități sau febrilități;
▪ Tahicardie, tahipnee;
▪ Frisoane;
▪ Tuse seacă inițial, apoi ea devine productivă;
▪ Dispnee;
▪ Scăderea saturației de oxigen;
▪ Raluri crepitante aspre.
o Conduita (intervenții ale asistentului)
▪ Schimbarea poziției pacientului;
▪ Mobilizarea secrețiilor prin tuse asistată, percuții în regiunea
interscapulară;
▪ Administrarea tratamentului simptomatic prescris;
▪ Administrarea antibioticelor și a oxigenului pe sondă endonazală;
▪ Monitorizarea funcțiilor vitale.
● Complicații gastrointestinale
o Vărsăturile – au ca şi cauze principale pareza consecutivă anesteziei rahidiene
sau generale
o Semne de recunoaștere
▪ Paloare, transpirații reci, tahicardie;
▪ Vărsături pe gură (sau pe lângă sondă dacă nu se aspiră la timp) care
pot deveni incoercibile;
o Conduită
▪ Plasarea pacientului cu capul mai sus, orientat lateral;
▪ Susținerea pacientului și captarea vărsăturilor în condiții de protecție a
vestimentației și a lenjeriei de pat;
▪ Observarea și raportarea caracteristicilor vărsăturilor;
▪ Montarea sondei nazo-gastrice la indicație;
 ▪Administrarea medicației antiemetice prescrise de medic;
▪Rehidratarea pacientului conform prescripției;
▪Notarea pierderilor prin vărsătură și adăugarea lor la efectuarea
bilanțului hidric
o Ocluzia intestinală postoperatorie
o Peritonita postoperatorie
o Fistulele digestive
● Complicații urinare
o Retenția acută de urină – este o problemă postoperatorie comună.
o Semne de recunoaștere
▪ Pacientul acuză dificultate la inițierea micțiunii (hipertrofia prostatică
benignă este un factor predispozant important, deși retenția de urină
apare și la femei);
▪ Agitație, necesitate intensă de a micționa. Vezica se palpează ca o
formațiune dureroasă ce proemină în hipogastru;
▪ Sunt cazuri în care tabloul clasic nu este prezent. Pacientulnu este
anuric, el elimină cantități mici de urină (50-100 ml) prin prea plin.
o Conduită (intervenții ale asistentului)
▪ Încurajarea pacientului să încerce să urineze și analgezia adecvată pot
duce la evitarea acestei complicații.
▪ În anumite cazuri mobilizarea pacientului poate ajuta la reluarea
micţiunilor spontane;
▪ Dacă pacientul nu reuşeşte să urineze în pofida măsurilor luate se
anunță medicul;
▪ Se efectuează sondajul vezical la indicație;
o Infecția urinară–este o complicație posibilă în perioada postoperatorie.
Cateterismul vezical este un factor predispozant important, deși infecția se
poate produce după orice episod de hipovolemie, cu hipoperfuzie renală, debit
urinar scăzut și stază urinară.
o Semne de recunoaștere
▪ Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbații;
▪ Polakiurie, senzație de micțiune imperioasă și disurie cu usturime;
▪ Poate să apară și febra;
▪ Alte simptome: durere suprapubiană, și durere în unghiul costo-
muscular datorită infecției ascendente;
▪ Infecția avansată poate produce septicemie și frisoane;
▪ Urina apare tulbure, și cu un miros neplăcut;
▪ Poate exista și hematurie.
o Conduita (intervențiile asistentului)
▪ Se încurajează pacientul să consume lichide în cantități cât mai mari (4-
5 litri/zi);
▪ Administrează tratamentul antibiotic prescris de medic imediat după ce
s-a recoltat specimenul pentru urocultură;
 ▪ Se suprimă sonda urinară (dacă este posibil), în funcție de indicație.
● Complicații la nivelul plăgii operatorii
o Infecția plăgii - este o complicație comună după operaţii septice.
o Semne de recunoaștere
▪ Roșeață, edem, tegumente calde în jurul plăgii operatorii, durere
localizată la nivelul plăgii, tumefiere. La palpare se poate pune în
evidență scurgerea de puroi.
o Conduită (intervenții ale asistentului)
▪ Se recoltează secreție de plagă și se trimite la laborator;
▪ Se anunță medicul care drenează plaga, se scot câteva fire de sutură;
▪ Plaga se pansează zilnic sau chiar mai frecvent dacă pansamentul
devine îmbibat.
▪ Se administrează analgezicele prescrise.
o Dehiscența plăgii, evisceraţia.
● Infectarea zonei de instalare a unui cateter venos periferic (flebita de cateter)–
zona de instalare a unei perfuzii intravenoase se poate infecta, reprezentând una din
cauzele de febră postoperatorie.
o Semne de recunoaștere
▪ Pacientul acuză durere la membrul la care la instalat perfuzia;
▪ Febră, roșeață în jurul zonei de inserție a cateterului, edem, durere la
palpare;
▪ Uneori se poate observa o celulită cu tendință de extensie proximală,
iar în jurul orificiului de intrare a cateterului poată să apară puroi;
▪ Ganglionii limfatici se pot se pot mări în volum, devenind inflamați și
dureroși.
o Conduită (intervenții ale asistentului)
▪ Se oprește complet perfuzia;
▪ Se anunță medicul;
▪ Se îndepărtează cateterul și vârful va fi trimis ca specimen la laborator
pentru cultură;
▪ Dacă perfuzia este necesară în continuare se instalează un set de
perfuzie la brațul opus;
▪ Se aplică comprese umede (rivanol) deasupra venei inflamate;
▪ La indicație, se administrează medicație analgezică pe cale sistemică.
Bibliografie (Stil Vancouver)

1. Asociația de Nursing din România. Proceduri de Nursing. partea a II a. Constanța: Ex

Ponto; 2009.
2. Beldean L, Meșteru V. Îngrijirea pacienților cu boli chirurgicale. Sibiu: Alma Mater;
2004.
3. Burke KM, Mohn-Brown EL, Eby L. Medical-Surgical Nursing care. 3th ed.Hoboken,
NJ: Pearson Education Inc; 2011.
4. Dunn DC, Rawlinson N. Chirurgie diagnostic și tratament: Ghid de îngrijire a
bolnavului chirurgical. a doua ed. București: Editura Medicală; 1995.
5. Perry AG, Potter PA, Ostendorf WR. Nursing interventions& Clinical Skills. 6th ed.
St. Louis: Elsevier; 2016.
6. Văcariu V. Ghid de nursing. Timișoara: Victor Babeș; 2012.