AMG Tehnici Nursing

TEHNICI DE NURSING
I. ASIGURAREA EVIDENŢEI ŞI MIŞCĂRII BOLNAVILOR IN SPITAL (ppt)
Internarea în spital constituie pentru fiecare bolnav o etapă deosebită în viaţa sa, deoarece se
realizează în scopul vindecării sale, dar se întrerup legăturile permanente cu munca, familia şi
prietenii săi. In cadrul serviciului de primire bolnavul are primul contact cu spitalul la biroul de
internări (înregistrări). Intrucat acest prim contact este hotărîtor pentru a se câştiga încrederea
bolnavului, este foarte important ca tot personalul serviciului de primire să se comporte,
corespunzător, factor absolut necesar pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnav şi
personalul de îngrijire. Din ajutorul acordat la dezbrăcarea hainelor şi îmbrăcarea celor de spital,
la îmbăiere şi la nevoie la deparatizare, trebuie să se dovedească atenţie şi grijă încât bolnavul să
simtă o preocupare deosebită pentru persoana sa, fapt care să-1 convingă că va fi bine îngrijit şi se
va vindeca. Aceeaşi grijă va fi acordată şi însoţitorilor sau aparţinătorilor bolnavului.
1. PRIMIREA ŞI PĂSTRAREA EFECTELOR ŞI DOCUMENTELOR

BOLNAVULUI
Scop: asigurarea evidenţei bolnavilor internaţi în spital la serviciul de primire prin înregistrarea
lor la internare şi ieşire pe baza documentelor lor (bilete de trimitere, internare şi de ieşire).
Materiale necesare: registrul de intrare-ieşire; bilet de internare (trimitere); bilet de ieşire; foaia
de observaţie; un caiet pentru întocmirea proceselor verbale; hârtie pentru eliberarea bonurilor de
haine.
Etape de executie Timpi de execuţie

1. Primirea bolnavului la biroul de internări 1.1. Identificarea bolnavului (verificarea cartii
de identitate)
1.2.Verificarea biletului de internare
(trimitere) 1.3. Inregistrarea datelor personale
in registrul de intrări-ieşiri din spital
1.4. Pregătirea bolnavului pentru examenul
medical
2. Păstrarea efectelor bolnavului 2.1. Înregistrarea hainelor şi efectelor
bolnavului
2.2. Intocmirea şi eliberarea bonului de
preluarea hainelor şi altor bunuri aparţinând
bolnavului
2.3. Aşezarea hainelor pe un umeraş, iar a
pieselor mici, într-un săculeţ anexat, prevăzut
cu o tăbliţă sau bon pe care se scriu datele de
1
identitate ale bolnavului

Page
2.4. Dezinfectarea şi deparazitarea

2.5. Învelirea hainelor în manta de protecţie
pentru a le feri de praf sau murdărie
2.6. Depozitarea hainelor la magazia de efecte
ale bolnavului de unde vor fi preluate la ieşirea
din spital pe baza bonului
3. Păstrarea documentelor bolnavului 3.1. Inventarierea unor documente sau alte
valori şi înscrierea lor într-un proces-verbal
întocmit în două exemplare
3.2. Păstrarea acestora la administraţia
spitalului de unde se eliberează la externărea
bolnavului
3.3. Documentele de la internare se anexează
la foaia de observaţie
.
2. PRIMIREA BOLNAVILOR INTERNAŢI ŞI REPARTIZAREA LOR IN SECŢIA CU

PATURI
De la serviciul de internare bolnavul este condus la secţia de specialitate indicată de către medicul
care a internat bolnavul. Aici, medicul şef a1 secţiei (în lipsa acestuia, un alt medic) hotărăste
salonul în care va fi internat bolnavul tinand seama de diagnostic,stadiul , gravitatea bolii, sex.
Scop: o primire adecvată în secţia cu paturi diminuează stress-ul suferit de bolnav la internare
şi uşurează adaptarea lui la mediul spitalicesc.
Etape de execuţie Timpi de execuţie

1. Primirea bolnavului de catre asistenta 1.1. Asistenta şefă înregistrează datele de
medicala identitate de pe foaia de observaţie în
bolnavului de Registrul de internări-ieşiri al
secţiei (registru electronic)
1.2. Notează pe foaia de observaţie numărul de
înregistrare din registrul secţiei
1.3. Completează o anexă la foaia de
alimentaţie (care a fost trimisă anterior la
blocul alimentar), pentru ca noul sosit să
primească alimentaţia necesară din ziua
internării sale
1.4. Predă bolnavul asistentei de salon
2. Preluarea bolnavului de catre asistenta de 2.1. Asistenta de salon introduce bolnavul în
salon salonul indicat
2.2. Face cunoştinţă bolnavului cu ceilalţi
bolnavi din salon
2.3. Il ajută să-şi aranjeze obiectele personale
în noptieră
2.4. Ii aduce la cunoştinţă regulamentul de-
ordine interioară, al secţieiţiei
2
2.5. I se va explica bolnavului ce are de făcut

Page
în vederea recoltării produselor pentru

analizele de laborator şi pregătirea pentru
investigaţii.
3. ÎNTOCMIREA CONDICII DE EVIDENŢĂ A MIŞCĂRII BOLNAVILOR

ÎN SECŢIE
Scop: asigurarea evidenţei bolnavilor internaţi în secţie pe baza foilor de observaţie.
Asistenta şefă a secţiei asigură în condica de intrarelesire a secţiei evidenţa bolnavilor internaţi.
Zilnic totalizează datele primite de la celelalte asistente, care raportează numărul bolnavilor din
saloanele lor şi numărul paturilor libere.
Condica de intrare-ieşire a secţiei are următoarele rubrici: nr. curent (numărul de înregistrare);
numele şi prenumele bolnavului; numărul foii de observ.aţie; data internării; salonul; diagnosticul;
data ieşirii; starea la ieşire.
Datele totalizate privind numărul de paturi libere şi numărul de bolnavi din secţie sunt comunicate
zilnic biroului de internări.
Foile de observaţie ( FO) se păstrează într-o mapă pentru fiecare salon. După ieşirea bolnavului,
foile de observaţie se păstrează în arhiva secţiei sau a spitalului, în ordinea plecării (data ieşirii)
bolnavilor.
4. COMPLETAREA DATELOR GENERALE ALE FOII DE OBSERVAŢIE

ŞI A DOCUMENTELOR DE MIŞCARE ALE BOLNAVILOR
Foaia de observatie (FO) este dosarul bolnavului pentru perioada internării sale.
- este un document medico-legal, ştiinţific şi de gestiune, constituind un instrument necesar
activităţii personalului sanitar deoarece ea sintetizează riguros ştiinţific datele examenului clinic,
examinări paraclinice, evoluţie, tratament
-după înregistrarea bolnavului i se va completa acestuia partea generală a foii de observaţie.
La spital bolnavul poate fi internat în baza biletului de internare (trimitere).
Ieşirea bolnavului se efectuează pe baza biletului de iesire din spital. Spitalul poate interna
bolnavi si prin transfer, de la un alt spital sau de la o alta sectie a spitalului, fiind necesara
completarea biletului de transfer.
5. ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA IEŞIRII SAU TRANSFERULUI UNUI

BOLNAV
Scop:
-asigurarea documentelor şi efectelor pentru ieşirea din spital sau transferarea bolnavului într-o
altă secţie sau spital
Se vor aduna toate documentele necesare pentru întocmirea epicrizei (bilanţul internării) şi pentru
3
completarea biletului de ieşire sau de transfer de către medic.

Page
1. Pregătirea pentru ieşirea bolnavului 1.1. Pregătirea documentaţiei necesare pentru
medic
1.2. Instiinţarea familiei privind ieşirea sau
transferarea bolnavului
2. Pregătirea psihică a bolnavului pentru 2.1. Informarea acestuia cu decizia de
externare sau trasfer externare sau transfer
2.2. Educarea bolnavului privind: regimul
dietetic şi tratamentul prescris la externare;
conduita în continuare după transfer.
3. Se notează în condica secţiei (externare sau 3.1. Se comunică asistentei de salon decizia de
transfer) externare a bolnavului (ieşire sau transfer) din
secţie
3.2. Se notează ieşirea în condică
3.3. Se scoate din evidenţa alimentaţiei şi a
condicii de medicamente
4. Pregătirea fizică a bolnavului pentru ieşire 4.1. Administrarea medicaţiei prescrise pentru
sau transfer ziva respectivă
4.2. Se ajută bolnavul să-şi primească hainele
de la vestiar contra bon şi să predea hainele de
spital
5. Transportul bolnavului transferat 5.1. Bolnavul transferat va fi însoţit până la
secţia sau spitalul în care urmează să fie
internat
5.2. Se recuperează inventarul spitalului in
care a fost internat (pătură, pernă, cearşaf etc.)
Atenţie! Asistenta va însoţi bolnavul până la
iesirea din spital sau până la secţia în care a
fost transferat.
6. ORGANIZAREA ŞI LUAREA MĂSURILOR CORESPUNZATOARE IN

CAZ DE DECES AL UNUI BOLNAV INTERNAT
Scop: întocmirea documentelor de deces şi scoaterea bolnavului din evidenţele sectiei.

1. Pregătirea documentaţiei 1.1. Pregătirea documentelor (foaie de
observaţie cu anexele) penttu întocmirea
epicrizei şi a referatului de deces
1.2. Completarea biletului de trirnitere a
cadavrului la morga
2. Anunţarea administraţiei 2.1. Se anunţă administraţia spitalului pentru a
4
fi înştiinţaţi aparţinătorii
Page
3. Transportarea cadavrului 3.1. Transportul cadavrului se efectuează în

linişte şi cu grijă faţă de ceilalţi bolnavi
3.2. Efectele decedatului se păstrează pe bază
de inventar şi se vor preda aparţinătorilor
4. Scoaterea bolnavului decedat din evidenţele 4.1. Bolnavul decedat va fi scos din evidenţele
secţiei secţiei (foaia de alimentaţie, condica de
medicamente, condica de intrări-ieşiri a
secţiei)
Atenţie! Toate documentele privind evidenţa
şi mişcarea bolnavilor vor fi corect
completate, în concordanţă cu datele reale.
7. PREDAREA ŞI PRELUAREA SERVICIULUI
Munca desfăşurată în ture impune ca în secţiile cu paturi, sarcinile de serviciu să fie transmise de
la un schimb la altul prin predarea şi preluarea serviciului.
Predarea serviciului se face în scris la sfârşitul activităţii personalului care urmează să iasă din
tură, dar şi verbal, transmiţînd sarcinile pentru fiecare bolnav.
Predarea serviciului în scris se consemnează într-o condică specială, care este întocmită după foile
de observaţie, indicaţiile medicului şi constatările personale ale surorii medicale, iar actul de
predare şi preluare a serviciului este semnat de către cele două schimburi.
Scop: predarea şi preluarea serviciului de la o tură la alta urmăresc realizarea continuităţii

necesară în activitatea cu bolnavul, care trebuie să fie supravegheat, îngrijit si tratat. „24 de ore
din 24".

1. Predarea în scris a datelor privitoare la 1.1. Data şi ora schimbului
fiecare bolnav 1.2. Numărul salonului
1.3. Numele şi prenumele bolnavului
1.4. Diagnosticul
1.5. Starea pacientului în cursul serviciului şi
manifestările deosebite
1.6. Tratamentul
1.7. Ce trebuie să se urmărească 1a bolnav în
mod special
1.8. Sarcinile legate de recoltările produselor
pentru laborator, investigaţii etc
2. Predarea verbală 2.1. Sunt prezentate în mod special cazurile
noi şi cazurile problem
2.2. Se scot in evidenţă sarcinile ce-i revin
asistentei în legătură cu unele recoltări,
5
pregătiri ale bolnavului pentru investigaţii, etc.

Page
Atenţie! Pentru ca predarea serviciului să se

facă verbal la patul bolnavului, unde se pot da
indicaţii suplimentare,asistenta trebuie să-şi
aştepte schimbul în secţie, iar in cazul în care,
în mod accidental, schimbul nu soseşte,
asistenta nu părăseşte serviciul decât după ce a
anunţat asistenta şefă, medicul de gardă şi i s-a
asigurat înlocuitor.
ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE BOLNAVILOR INTERNAŢI

(ppt)
În condiţiile spitalizării, patul reprezintă pentru fiecare bolnav spaţiul în care-şi petrece
majoritatea timpului şi i se asigură îngrijirea.
Patul trebuie să fie de 2 m lungime, 80 - 90 cm lăţime şi de 60 cm înălţime până la saltea, pentru a
satisface atât cerinţele de odihnă ale bolnavului, asigurându-i posibilitatea adoptării unei poziţii
comode, cât şi pentru manipularea lui de către personalul de îngrijire.
Patul se confecţionează din tuburi uşoare de metal, vopsit în alb, pentru a se observa cele mai mici
urme de murdărie.
Partea sa principală, utilă, este somiera metalică confecţionată din sârmă/caroiaj inoxidabil/ă, bine
întinsă pe un cadru de fier şi elastic ( somiera laxă, slabă, care cedează uşor sub greutatea
bolnavului, oferă acestuia o suprafaţă concavă, impunându-i poziţii incomode, obositoare)
Tipurile de paturi din spitale sunt numeroase, ele, fiind adaptate special pentru ingrijirea tuturor
categoriilor de bolnavi:
- patul simplu cu somieră dintr-o bucată
- patul simplu cu rezemător mobil
- patul cu somieră mobilă (ortopedic) -cadranul somierei este de 2, 3 sau 4 bucăţi articulate, dând
posibititat:ea de aşezare a bolnavului în poziţii foarte variate
-patul universal pentru tratament osteo-articular
- patul închis cu plasă (pentru bolnavi agitaţi, psihici)
- patul pentru sugari şi copii (cu gratii mobile)
- patul pentru reanimare (cu apărători demontabile)
Accesoriile patului sunt:
-salteaua
- două perne
- pătura cu lenjeria de pat (două cearşafuri , unul simplu şi unul plic)
- două feţe o muşama şi o aleză sau o traversa
6
Atat patul cât şi accesoriile lui se vor păstra în condiţii de perfectă pentru a se asigura starea de
Page
confort necesară vindecării bolnavului.

1. PREGĂTIREA PATULUI ŞI ACCESORIILE LUI (ppt)
Scop: asigurarea condiţiilor igienice, de confort pentru odihna şi îngrijirea bolnavului. Materiale
necesare (v. accesoriile patului). Pre ătirea patului poate fi executată de una sau două persoane.

1. Pregătirea materialelor 1.1. Alegerea accesoriilor (materialelor)
necesare
1.2. Se aşază materialele pe un scaun lângă
spătarul patului
1.3. Se îndepărtează noptiera de pat
2. Intinderea cearşafului peste saltea 2.1. Cearşaful simplu (sau unul din cele două)
se pune peste saltea, la mijlocul patului
2.2. Cu o mână se desface o parte a cearşafului
spre cap, iar cu cealaltă se . intinde spre partea
opusă
2.3. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la
capătul patului
3. Executarea colţurilor (în formă de plic) 3.1. Cu mâna de lângă pat se prinde partea
libera a cearceafului, la o distanta de colţ egală
cu lungimea marginii care atârnă si se ridica
în sus lângă saltea
3.2. In triunghiul format se introduce sub
saltea partea care depăşeşte salteaua
3.3. Se lasă în jos partea ridicată la marginea
saltelei şi se introduce sub saltea restul
triunghiului impreună cu partea laterală a
cearşafului
3.4. Se aşază muşamaua la mijlocul patului şi
se acoperă cu aleza
4. Aşezarea cearşafului de pătură CU CEARŞAF SIMPLU
4.1. Se aşează al doilea cearşaf peste care se
întinde pătura
4.2. Marginea cearşafului dinspre cap se
răsfrânge peste pătură
4.3. Atât cearşaful cât şi pătura se introduc sub
saltea la capătul de la picioare, după ce s-a
efectuat o cută pentru a da lărgimea necesară
mişcărilor picioarelor bolnavului
CU CEARŞAF PLIC
4.1. Se îndoaie pătura în lungime
4.2. Se introduce pătura în cearşaf, prin
deschizătura plicului
4.3. Se fixează colţurile păturii de cele ale
7
cearşafului, cu butoniere şi nasturi

Page
4.4. Se face cuta pentru picioare

5. Aşezarea pernelor 5.1. Fiecare pernă se îmbracă cu faţă de pernă.
5.2. Se aşează pernele pe pat.
5.3. Se reaşează noptiera lângă pat.
2. SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT (ppt)
Scop: asigurarea condiţiilor igienice, de confort, pentru odihnă şi îngrijirea bolnavului.

Materiale necesare: cearşaf de pat; cearşaf de pătură; feţe de pernă; pătură; aleză; muşama; sac
de rufe murdare.
Tehnica este efectuată de două-trei cadre medii, aşezate de o parte şi de alta a patului.
Etape de executie Timpi de executie

1. Pregătirea materialelor necesare 1.1. Lenjeria se împătureşte şi se aşează pe un
scaun, în ordinea inţrebuinţării:
-pătura şi cearşaful ei se împăturesc în trei, sub
formă de armonică
- aleza împreună cu muşamaua se rulează în
lăţime
-cearşaful de pat va fi rulat în lungime, pe faţă,
într-o singură directie.
2. Pregătirea psihică a bolnavului 2.1. Se anunţă bolnavul şi i se explică acestuia

simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări
emotive).
3. Pregătirea fizică a bolnavului. 3.1. Se aşează bolnavul în poziţia decubit

lateral.
4. Schimbarea cearşafului de pat 4.1. Se spala pe mâinile cu apă curentă şi

săpun 4.2. Sora din partea dreaptă prinde
bolnavul cu mâna dreaptă în axila dreaptă a
bolnavului, iar cu mâna stângă sub umerii lui,
sprijinindu-i capul de antebraţ
4.3. Se trage uşor perna cu mâna stângă spre
marginea patului
4.4. Se flectează uşor cu mâna stângă gambele
bolnavului spre coapsă
4.5. Se întoarce bolnavul în decubit lateral
drept, sprijinindu-1 în regiunea omoplaţilor şi
a genunchilor
4.6. Se menţine bolnavul acoperit în această
poziţie
8
4.7. Asistenta din partea stângă rulează

Page
cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza

murdară până la spatele bolnavului
4.8. Cearşaful impreună cu muşamaua şi aleza

pregătite anterior se derulează pe jumătatea
liberă a patului, fără ca lenjeria curată să se
atingă de cea murdară
4.9. Asiatenta din partea dreaptă flectează
membrele inferioare ale bolnavului
4.10. Sprijinind bolnavul în regiunea
omoplaţilor şi genunchi, el se aduce în decubit
dorsal cu foarte mare atenţie
4.11. Prinzînd bolnavul de axila stângă,
asistenta din partea stângă îl ridică uşor şi
introduce mâna dreaptă sub spatele
4.12. Se sprijină capul bolnavului pe
antebraţul stâng
4.13 Cu mâna dreaptă, se trage perna pe
marginea stângă a patului
4.14. Se aşează capul bolnavului pe pernă.
4.15. Sprjinind bolnavul de spate şi regiunea
poplitee, el se aduce (cu atentie) în decubit
lateral stâng, dincolo de cele două suluri de
lenjerie
4.16. Se menţine bolnavul bine acoperit în
această poziţie (asistenta din partea stângă)
4.17. Asistenta din partea dreaptă rulează
lenjeria murdară
4.18. Lenjeria murdară se introduce în sacul
special
4.19.Dupa tehnica,se spală pe mâinile cu apă
şi săpun
4.20. Se întind bine cearşaful, muşamaua şi
aleza şi pe cealaltă jumătate a patului
4.21. Se execută colţurile.
4.22. Bolnavul sprijinit de asistenta din partea
stângă, în regiunea omoplatilor şi sub
genunchi, se readuce în decubit dorsal
5. Schimbarea cearşafului de pătură 5.1. Se îndepărtează pătura cu mişcări lente,
iar bolnavul rămâne acoperit numai cu
cearşaful murdar
5.2. Se aşează peste acesta cearşaful curat
(impăturit în trei, în formă de armonică)
5.3. Se menţin colţurilor de sus ale cearşafului
5.4. Asistenta pozitionata la marginile patului,
9
prinde cu o mână colţurile inferioare ale

Page
cearşafului curat, iar cu cealaltă colturile

superioare ale cearşafului murdar şi printr-o
mişcare atentă, hotărâtă în direcţia picioarelor
bolnavului,se îndepărtează cearşaful murdar şi
acoperă bolnavul cu cel curat
5.5. Se introduce cearşaful murdar in sacul
special
5.6. Se aşează pătura peste cearşaf.
5.7. Se întinde bine cearşaful răsfrângând
marginea dinspre cap, peste pătură.
5.8. Se pliaza pătura deasupra degetelor de la
picioarele bolnavului
6. Schimbarea feţei de pernă 6.1. Se spală mâinile cu apă şi săpun
6.2. Faţa de pernă murdară se înlocuieşte cu
una curată
7. Reorganizarea locului de muncă 7.1. Se aeriseşte salonul
7.2. Se aşează noptiera la locul ei
7.3. Se aşează scaunul la locul lui
7.4. Sacul cu lenjerie murdară se scoate din
salon.
Observaţii:
• Schimbarea lenjeriei, cu bolnavul în pat, se execută dimineaţa înainte de curăţenia salonului,
după măsurarea temperaturii, pulsului şi toaleta bolnavului sau ori de cate ori este necesară
înlocuirea lenjeriei murdare
• Muşamaua, aleza şi cearşaful se vor întinde bine, pentru a nu produce iritaţii bolnavului
• Bolnavul va fi menţinut acoperit tot timpul manoperei, pentru a nu răci şi va fi mişcat cât mai
puţin pentru a nu-1 obosi
Atenţie!
• Această tehnică se execută în condiţiile unui bolnav imobilizat la pat
• La bolnavii mobilizabili în poziţie şezândă, schimbarea lenjeriei se face în lăţimea patului , după
aceeaşi tehnică, dar rularea cearşafului se face transversal
• Având rolul de a proteja cearşaful, aleza va fi schimbată ori de câte ori se murdăreşte; se aplică
una din metodele descrise pentru schimbarea cearşafului de pat (în lungime sau în lăţime), aleasă
în funcţie de starea bolnavului
• La bolnavii imobilizaţi în poziţie şezândă cearşaful de pat se poate schimba şi pe lăţime
3. ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE, CORPORALE ŞI

VESTIMENTARE A BOLNAVILOR MOBILIZABILI (ppt)
10
A. BAIA GENERALĂ, DUŞUL

La internarea în spital, bolnavului neimobilizat i se dă posibilitatea să facă o baie sau un duş, iar în
Page
timpul spitalizării bolnavul va face baie sau duş cel puţin de două ori pe săptămână.
Cu această ocazie i se va schimba şi lenjeria.
Baia generală, pentru categoria de bolnavi mobilizabili, va fi efectuată în mod obligatoriu şi
înaintea intervenţiilor chirurgicale ca şi înaintea externării bolnavului.
Pentru a preveni accidentele ce pot surveni se va programa baia sau duşul bolnavului neimobilizat
dimineaţa pe nemâncate sau seara după digestie. Baia nu va depăşi 15 minute.
Scop:
-menţinerea tegumentelor într-o stare de perfectă curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii
cutanate
- stimularea funcţiilor pielii care au un rol important în apărarea organismului
- asigurarea unei stări de confort necesară bolnavului.
Materiale necesare:
- termometru de baie
-săpun
- mănuşi de baie
-cearşaf de baie
- alcool
- lenjerie curată (încălzită)
- cască pentru protejarea părului ( femei )

1. Pregătirea încăperii 1.1. Inchiderea geamurilor şi a uşii
1.2. Măsurarea temperaturii încăperii (20°C)
2. Pregatire materialelor 2.1. Se aşează săpunul în savonieră, mănuşile
de baie pe un suport la marginea băii sau pe un
suport lângă duş
2.2. Se aşează pe un scaun cearşaf de baie,
lenjeria curată, trusa pentru unghii cu
ustensilele dezinfectate, pieptenele, peria
pentru păr, peria de dinţi, paharul, pasta de
dinţi
3. Pregătirea cadei de baie 3.1. Se introduce în cadă apa fierbinte peste
apă rece (pentru a evita producerea de vapori),
cada fiind spălată şi dezinfectată în prealabil
(cada se umple pe jumătate)
3.2. Se măsoară temperatura apei care va
atinge valori între 37-38°C
3.3. Pentru bolnavii care prezintă o stare de
fatigabilitate se aşează transversal pe marginea
băii scaunul de baie , pe care bolnavul va sta
11
în poziţie şezândă
4. Pregătirea bolnavului 4.1. Este invitat să urineze
Page
4.2. Este ajutat să se dezbrace

4.3. Se protejează părul bolnavei sau eventual
al bolnavului cu casca de baie
4.4. Bolnavul este introdus cu precauţie în
cada de baie, supraveghindu-i reacţia
5. Efectuarea băii 5.1. Bolnavul se spală singur sau este ajutat sa
se spele: pe fată, pe trunchi şi membre , apoi în
regiunea perineală
5.2. După îmbăiere se clătesc tegumentele cu
ajutorul duşului
5.3. Este ajutat să iasă din baie, este învelit în
cearşaful de baie şi este şters
5.4. Este ajutat să se îmbrace cu lenjeria
curată, halat şi papuci
5.5. Este ajutat să se pieptene, să-şi facă
toaleta cavităţii bucale, să-şi taie unghiile
Atenţie!
• În cazul în care bolnavul prezintă în timpul băii tulburări circulatorii, stare generală alterată şi nu
poate fi ridicat din cadă, se dă drumul de urgenţă apei, susţinând capul bolnavului în afară. După
scurgerea apei se acoperă bolnavul, acordându-i-se ajutorul necesar.
• Pentru asigurarea igienei personale a bolnavului mobilizabil este de preferat duşul mobil care dă
posibilitatea bolnavului să stea nu numai în poziţie ortostatică, dar şi în poziţie şezândă pe un
taburet.
B. TOALETA ZILNICĂ
Asistenta are misiunea de a controla (în mod discret) şi de a îndruma atunci când este cazul, ca
bolnavul neimobilizat să-şi facă zilnic toaleta de dirnineaţă şi de seară.
Aceasta constă în spălarea feţei, urechilor, gâtului, membrelor superioare, regiunii axilare, toaleta
cavităţii bucale şi îngrijirea părului.
Etape de execuţie Timpi de executie

1. Pregătirea încăperii (spălătorului) 1.1. Aceeaşi conduită ca şi la baia generală
2. Pregătirea materialelor 2.1. La chiuvetă se pregăteşte săpunul, o
mănuşă pentru faţă, gît, membre superioare;
peria de dinţi, pasta, paharul, pieptenele, peria
pentru păr, prosopul.
2.2. In vederea duşului, se pregătesc
materialele pentru mica toaletă: săpun,
mănuşă, prosop ( in lipsa susului, pentru mica
toaleta, se poate pregati un lighean cu apa
12
calda )
3. Pregătirea bolnavului 3.1. Bolnavul se dezbracă
Page
3.2. Se protejează părul

4. Efectuarea toaletei 4.1. Se spală faţa după preferinţă cu săpun sau
fără
4.2. Se clăteşte, apoi se spală gâtul, membrele
superioare cu mănuşa udă şi săpunită,
insistîndu-se în regiunea axilară, partea
anterioară a toracelui. Se clăteşte şi se şterge.
4.3. Se efectuează toaleta perineală
4.4. Se piaptănă şi se perie părul. Se face
toaleta bucală.
Atenţie!
• Atunci când este cazul, după toaletă se
schimbă lenjeria bolnavului.
4. DEZBRĂCAREA ŞI ÎMBRĂCAREA BOLNAVULUI ÎN PAT (ppt)
Lenjeria de corp a bolnavului - cămaşă de noapte sau pijama - trebuie schimbată periodic şi ori de
cate ori se murdăreşte.
Bolnavii îşi schimbă singuri lenjeria de corp, cu excepţia celor imobilizaţi la pat, adinamici,
paralizaţi etc., la aceştia, asistenta medicală este cea care trebuie să schimbe lenjeria de corp.
Scopul: păstrarea igienei personale a bolnavului.
Materiale necesare:
-cămaşă de noapte curată sau pajama ( încălzită la 37°)
- un cearşaf incălzit (37°)
- talc
-alcool
- sac de lenjerie murdară
Tehnica este efectuată de două asistente
Etape de execuţie Timpi de executie

1. Pregătirea materialelor necesare 1.1. Alegerea materialelor necesare, potrivite
pentru bolnav
1.2. Transportarea materialelor şi aşezarea lor
pe scaun lângă patul bolnavului
2. Pregătirea psihică a bolnavului 2.1. Se anunţă bolnavul, comunicându-i şi
necesitatea efectuării tehnicii
3. Efectuarea tehnicii propriu-zise 3.1. Se spala mâinile cu apă şi săpun
3.2. Se pliaza pătura care acoperă bolnavul sub
formă de armonică
3.3. Bolnavul se acoperă cu un
13
cearşaf(incălzit) 3.4. Se întoarce bolnavul în

decubit lateral drept sprijinindu-1 în regiunea
Page
omoplaţilor şi a genunchilor
3.5. Se trage uşor cămaşa în sus până la torace
3.6. Se readuce bolnavul, cu atenţie, în decubit
dorsal
3.7.Se întoarce apoi bolnavul în decubit lateral
stâng şi se repetă aceeaşi operaţie
3.8. Una din asitente ridică uşor bolnavul,
sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor,
introducând mîna sub cămaşă
3.9. Cu o mişcare de la spate spre cap, cea de-
a doua asistenta scoate cămaşa
3.10. Bolnavul este readus în poziţie orizontală
(decubit dorsal)
3.11. Se dezbracă întâi braţul sănătos şi apoi
braţul bolnav
3.12. Lenjeria murdară se introduce în sacul
special
3.13. Se acoperă bolnavul cu o patura
3.14. Se spala măinile cu apă şi săpun
3.15. Se fricţionează cu alcool regiunile
predispuse la escare şi se pudrează cu talc.
3.16. Se imbracă cu cămaşa/ pijamaua curată
întâi braţul bolnav, apoi cel sănătos
3.17. Una dintre asistente ridică uşor
bolnavul, sprijinindu-1 în regiunea omoplaţilor
3.18. A doua asistenta trece cămaşa peste
capul bolnavului şi o trage apoi peste spatele
acestuia 3.19. Se readuce bolnavul în poziţia
orizontală (decubit dorsal)
3.20. Se trage uşor cămaşa/ pijamaua sub şezut
3.21. I se acoperă membrele inferioare
3.22. Se reface patul bolnavului
3.23. Se spală mâinile cu apă şi săpun
4. Reorganizarea 4.1. Se deschid ferestrele pentru aerisirea

salonului
4.2. Sacul cu lenjerie murdară se scoate din
salon
Observaţii!
• Tehnica se efectuează cu multă blândeţe
pentru a nu accentua suferinţa bolnavului şi a
nu-l obosi
• Pentru operaţi şi răniţi se folosesc cămăşi
desfăcute la spate şi foarte scurte
14
• Pentru cei cu fracturi ale membrelor

superioare se folosesc cămăşi cu mâneci
Page
desfăcute
5. EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI LA BOLNAVUL IMOBILIZAT x
Curăţirea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, la patul bolnavului, descoperindu-

se progresiv numai partea care se spală.
Scop: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos, descuamat şi impregnat cu secreţiile

glandelor sebacee şi sudoripare, microbi şi alte substance străine care aderă la piele (murdărie)
Efecte:
-activarea circulaţiei cutanate
- favorizează mobilizarea anticorpilor formaţi de celulele reticuloendoteliale din ţesutul celular
subcutanat
- creează o stare plăcută de confort, care are un efect sedativ asupra organismului
Pentru efectuarea toaletei bolnavului, asistenta trebuie să respecte următoarele:

- să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a feri bolnavul de răceală
- să pregătească materialul necesar, în prealabil, astfel ca îngrijirea să se desfăşoare operativ
- să acţioneze rapid, cu mişcări sigure, dar totodată blânde, pentru a scuti bolnavul de alte
suferinţe şi oboseală
- să menajeze bolnavul, protejându-1 cu un paravan faţă de cei din jur
- pentru efectuarea îngrijirilor de curăţenie corporală a bolnavului, asistenta trebuie să-1 convingă
cu mult tact şi delicateţe pentru a fi acceptate -
toaleta zilnică permite controlul regiunilor expuse escarelor şi acţionează în vederea prevenirii lor
Materiale necesare:
- două scaune
- un paravan sau două stative şi două cearşafuri ( pentru intimidate)
- material impermeabil pentru protejat patul (muşama)
- aleze
-tavă medicală pe care se aşează materialele necesare
- lighean
- cană cu apă caldă
- cană cu apă rece
-două bazinete
- tăviţă renală
- un cearşaf
- mănuşi de cauciuc
15
- mănuşi de baie ( se pot folosi manusi pe culori,câte una pentru faţă, trup şi membre, organe
genitale)
Page
-sapun neutru
- alcool mentolat sau camforat
- pudra de talc
- material pentru ingrijirea unghiilor
- periuta si pasta de dinti, apa de gura
-pahar
- lenjerie curata
-sac pentru lenjeria murdara
Etape de executie Timpi de executie

1. Pregătirea materialelor necesare -Se aleg şi se pregătesc materialele necesare
(toate sau în funcţie de regiunile care vor fi
spălate).
2. Pregătirea psihică a bolnavului - Se anunţă bolnavul
-Se explică simplitatea tehnicii (pentru a nu-i
crea stări emotive).
3. Efectuarea condiţiilor de mediu -Se închid ferestrele (dacă sunt deschise)
- Se verifică temperatura din salon (în jur de
20°)
-Se verifică să nu fie curenţi de aer rece
- Este interzis ca în timpul efectuării toaletei să
se deschidă uşa
- Se încălzeşte lenjeria curată
- Se pregăteşte o buiotă cu apă caldă:
(termofor) - Se îndepărtează noptiera de
pat -Se aşează două
scaune lângă patul bolnavului. - Se aşează
paravanul în jurtil patului.
4. Efectuarea toaletei feţei -Se îndepărtează una din perne, susţinând
capul bolnavului
- Cealaltă pernă se acoperă cu muşama pentru
a o proteja de umezeală
-Peste muşama se aşează o aleză
- Pătura se pliază sub formă de armonică şi se
aşează pe scaun
-Se dezbracă bolnavul şi se acoperă cu
cearşaful de pătură
-Se spala pe mâinile cu apă şi săpun
-Se umple ligheanul 2/3 cu apă caldă (37°)
-Se controlează temperatura apei cu ajutorul
termometrului de baie
-Se aşează in jurul gâtului bolnavului un
prosop
16
- Se îmbracă prima mănuşă de baie şi se

umezeşte
Page
-Se spală ochii de la comisura externă spre cea

internă
- Se clătesc cu apă curată şi se şterg cu primul
prosop curat
-Se spală fruntea de la mijloc spre tâmple
-Se spală regiunea periorală şi perinazală prin
mişcări circulare
-Se şterge imediat prin tamponare (numai la
cererea bolnavului, la spălarea feţei se poate
întrebuinţa şi săpun)
5. Efectuarea toaletei urechilor -Se săpuneşte urechea insistând in şanţurile
pavilionului şi în regiunea retroauriculară (cu
aceeaşi mănuşă)
-Se clăteşte bine şi se şterge cu prosopul
- Se întoarce uşor capul bolnavului şi se spală
şi cealaltă ureche
- Se introduc dopuri de vată (la cererea
bolnavului).
6. Efectuarea toaletei gâtului -Se descoperă gâtul bolnavului şi se spală cu
apă şi săpun
-Se clăteşte bine şi se şterge imediat pentru ca
bolnavul să nu fie predispus la răceală
- Se acoperă gâtul bolnavului cu cearşaful
- Se aruncă apa din lighean
7. Efectuarea toaletei membrelor superioare -Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°)
-Se verifică temperatura apei
- Se descoperă unul din membrele superioare
şi se aşează muşamaua şi aleza sub întreg
braţul, deasupra învelitorii
-Se săpuneşte circular, începând de la umăr
spre capătul distal, insistând la axilă
-Se limpezeşte şi se şterge imediat cu prosopul
curat
- Se acoperă braţul bolnavului
- Se întoarce bolnavul în decubit lateral de
partea corespunzătoare braţului spălat şi se
procedează la fel cu celălalt braţ (dacă
bolnavul nu se poate întoarce, se trece de
partea opusă şi se efectuează spălarea după
aceeaşi tehnică).
8. Efectuarea toaletei toracelui -Se descoperă partea anterioară a toracelui
-La femei se săpuneşte şi se insistă la pliurile
submamare
-Se limpezeşte bine şi se şterge prin tamponare
17
9. Efectuarea toaletei spatelui -Se întoarce bolnavul şi se susţine în decubit

lateral
Page
-Se aşează sub bolnav muşamaua acoperită de

aleză
-Se săpunesc spatele şi regiunea lombo-sacrală
-Se limpezesc bine şi se şterg prin tamponare
-Se pudrează cu talc
- Se îndepărtează muşamaua împreună cu
aleza - Se readuce bolnavul în
decubit dorsal -Se acoperă
toracele bolnavului
10. Efectuarea toaletei abdomenului - Se aşază muşamaua împreună cu aleza sub
abdomenul bolnavului
- Se săpuneşte abdomenul
- Cu ajutorul unui tampon de vată montat pe
porttampon , se insistă asupra regiunii
ombilicale, îndepărtând murdăria
- Se spală apoi ombilicul cu apă şi săpun
- Se limpezeşte şi se şterge imediat
-Se unge regiunea ombilicală cu
vaselină/crema
-Se fricţionează braţele şi toracele cu alcool
-Se pudrează cu talc gâtul, toracele,
abdomenul şi mai ales braţele şi axilele
-Se îmbracă bolnavul cu pajama/ camasa
- Se aruncă apa murdară
- Se scoate mănuşa utilizată şi se pune în tăviţa
renala
11. Efectuarea toaletei membrelor inferioare -Se umple ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°)
-Se îmbracă mănuşa de baie
- Se mută muşamaua impreună cu aleza in
regiunea coapselor
-Se săpunesc coapsele, insistînd în regiunea
inghinală
- Se limpezesc şi imediat se şterg
-Se flectează gambele bolnavului pe coapse
- Se mută muşamaua mai jos şi se aşează
ligheanul pe muşama
- Se introduce piciorul în lighean
-Se săpuneşte gamba insistînd în regiunea
poplitee şi în spaţiile interdigitale
- Se limpezesc şi se şterg imediat cu cel de-al
doilea prosop curat
- Se fricţionează membrele inferioare cu alcool
şi se pudrează plicile cu talc
-Se taie unghiile nu prea scurt, pentru a nu se
18
produce leziuni şi se pilesc

12. Efectuarea toaletei organelor genitale -Se prezintă bolnavului bazinetul pentru a
Page
Materiale necesare: urina -Se îndepărtează bazinetul/plosca

- bazinet - Se izolează salteaua cu muşamaua şi traversa
- pensă porttampon -Se aşează bolnavul în poziţie ginecologică
- tampoane vată -Se aşează sub regiunea sacrală a bolnavului
- cană cu apă caldă bazinetul curat
- prosop (special) - Se îmbracă mănuşa de cauciuc
- mănuşă de cauciuc -Se îmbracă peste mănuşa de cauciuc , mănuşa
- mănuşă de baie de baie
-Se efectuează spălarea dinspre partea
anterioară înspre anus, cu săpun neutru, care
nu irită pielea şi mucoasele
-Se limpezeşte cu ajutorul unui jet de apă
curată turnat într-o cană, după o prealabilă
verificare a temperaturii apei, turnind câteva
picături pe faţa internă a antebraţului
-Se îndepărtează foarte atent resturile de
săpun, care pot produce prurit sau inflamaţii
- Se scoate bazinetul de sub bolnav
- Organele genitale şi regiunea din jur se şterg
cu prosop curat
- Se şterg cu foarte mare grijă plicile
- Se pudrează cu pudră de talc (pentru
prevenirea intertrigoului).
13.Efectuarea toaletei parului -Se ridică uşor capul bolnavului
-Se îndepărtează perna pe un scaun
Materiale necesare: -Se susţine capul bolnavului
- şampon -Se aşează o muşama pe somieră
-aparat de uscat părul(foehn) - Se aşează ligheanul cu 2/3 apă caldă (37°C)
- lighean pe muşama
-muşama -Se protejează salteaua cu o aleză
-aleza -Peste aleză se aşează o muşama rulată de
-pieptan, perie ambele laturi, astfel încât să formeze un
jgheab - Se aşează capul bolnavului în
uşoară hiperextensie, atârnând uşor deasupra
ligheanului
- Se protejează ceafa bolnavului cu un prosop
- Sub ceafa bolnavului se aşează capătul mai
îngust al muşamalei rulate, iar celălalt capăt se
introduce în ligheanul aşezat pe somieră lângă
pat
-Se controlează temperatura apei
-Se umezeşte părul şi apoi se şamponează
-Se fricţionează părul cu ambele mâini şi se
masează uşor pielea capului pentru activarea
19
circulaţiei sangvine
-Se limpezeşte părul
Page
-Se repetă manopera de două-trei ori

-Se acoperă părul, după o clătire abundentă, cu
un prosop încălzit
-Se îndepărtează muşamaua, introducînd-o în
lighean
-Se aşează bolnavul în poziţia iniţială
- Se usucă părul cu uscatorul
-Se piaptănă părul în suviţe, începînd cu
vârfurile
- Se acoperă părul bolnavului (ei) cu un prosop
-Se spală obiectele de pieptănat şi se introduc
în soluţie dezinfectantă
-Se spala mâinile cu apă şi săpun
14. Efectuarea toaletei cavităţii bucale A. LA BOLNAVII CONŞTIENŢI

Materiale necesare : -În funcţie de starea bolnavului, acesta este
- prosop adus în poziţie semişezândă sau în decubit
- periuta si pasta de dinti lateral
- apa de gura -Se pune pastă de dinţi pe periuţă
- pahar/cana cu cioc/ tub din cauciuc -Se protejează lenjeria bolnavului cu un
- servetele sterile si uscate prosop şi aleză
- tavita renala (pentru colectare) -Se servesc bolnavului paharul cu apă şi
- pahar pentru proteza periuţa cu pastă
- Bolnavul îşi va spăla dinţii cu mişcări
verticale energice şi va clăti gura cu apă
- Se serveşte al doilea păhar cu apă pentru
gargară
Materiale necesare : B. LA BOLNAVII INCONŞTIENŢI
- prospop -Bolnavul este în decubit dorsal
- tampoane pe port- tampoane - Se întoarce lateral capul bolnavului
- deschizător de gură -Sub bărbie se eaşază prosopul şi tăviţa renală
- tifon -Se amplasează deschizătorul de gură printre
- periuta si pasta de dinti arcadele dentare
- apa de gura - Se înmoaie un tampon cu glicerină boraxată
- para din cauciuc -Se şterg limba, bolta palatină şi suprafaţa
- servetele sterile si uscate internă şi externă a arcadelor dentare cu
- tavita renala (pentru colectare) mişcări dinăuntru in afară
- cu o spatulă lingual, se mentine intredeschisa
cavitatea bucala
- tăviţă renală se plaseaza cat mai aproape de
barbia acestuia
- se indepărtează depozitul gros depus pe
mucoase până în faringe (după aplicarea
20
deschizătorului de gură din lemn sau metal)

- Buzele uscate şi crăpate se ung cu glicerină
Page
boraxată
-La bolnavii inconştienţi, toaleta bucala se
realizează cu mâna protejată de mănuşa de
cauciuc.
15. Reorganizarea locului de muncă - Lenjeria murdară de pat se strânge prin
mişcări line şi se pune în sacul special
- Se saplă mâinile cu apă şi săpun
-Se efectuează schimbarea patului cu lenjeria
curată
-Se îndepărtează paravanul şi lenjeria murdară
din salon
- Se spală materialele folosite (foarfece de
tăiat unghii, pilă, mănuşi, etc.)
-Se introduc în soluţie dezinfectantă până la
sterilizare.
-La bolnavul cu aparat gipsat se va avea grijă
să nu se ude aparatul gipsat
- Pansamentul se reface după efectuarea
toaletei parţiale.
EFECTUAREA TOALETEI GENERALE A BOLNAVULUI PRIN

ÎMBĂIERE
= Spălarea întregului corp, prin introducerea bolnavului în cada de baie (are acelaşi scop ca şi
toaleta parţială)

1.Pregatirea materiale necesare -camera de baie
- cada de baie, curăţata, spălata şi dezinfectate
- paravan
- grătar lângă cadă
- termometru de baie
- prosop/cearşaf de baie
- săpun neutru
- două prosoape
- mănuşi de baie
- lenjerie de corp curată
- cască pentru protejarea părului
- halat de baie şi papuci
- materiale pentru ingrijirea unghiilor (perii de
unghii, foarfece de unghii, pilă)
-materiale pentru igiena bucală
21
- alcool mentolat sau camforat

- pudrieră cu pudră de talc
Page
- sac pentru lenjerie murdară

- soluţii dezinfectante pentru cadă şi robinete
(cloramină 1%, clorură de var 1%)
- un scaun
2. Pregătirea bolnavului psihică şi fizică -se anunţă bolnavul cu o jumătate de oră
înainte şi i se explică necesitatea
-se oferă bolnavului urinarul
-după micţiune se îndepărtează urinarul
-se spala pe mâinile cu apă si săpun
3. Pregătirea camerei de baie şi a materialelor - se închid ferestrele şi uşa
necesare -se verifică temperatura din camera de baie
(21-22°C)
-se dă drumul la apă rece şi apoi la apă caldă
pentru a preveni formarea aburilor în camera
de baie
-cu ajutorul termornetrului de baie se verifică
temperatura apei
-în ordinea intrebuinţării, se aranjează lenjeria
de corp curată şi incălzită pe un radiator
4. Efectuarea imbăierii -se îmbracă bolnavul cu halatul şi papucii
- se transportă bolnavul în camera de baie
-se dezbracă bolnavul cu blândeţe
-dacă se scoate proteza dentară a bolnavului,
se pune în pahar
-se protejează părul bolnavului cu casca
-in funcţie de starea generală, se introduce
bolnavul în cadă, cu ajutorul unui
cearşaf (două persoane)
- se menţine cearşaful pe tot timpul băii pe
fundul căzii, pentru ca, la nevoie bolnavul să
poată fi scos imediat, cu ajutorul lui
- se susţine bolnavul să intre în baie
- se supraveghează reacţia bolnavului
- bolnavul este stimulat sa se spele singur
- se îmbracă o mănuşă de baie
-se săpuneşte suprafaţa corpului, în aceeaşi
ordine ca şi la toaleta parţială la pat
- se îndepărtează săpunul de pe tegumente
-se schimbă mănuşa şi se efectuează toaleta
organelor genitale
-se stropeşte suprafaţa corpului cu apă la o
temperatură ceva mai scăzută decât cea din
cadă (prin efectul ei mecanic tonifică
ţesuturile, activează circulaţia şi respiraţia)
22
- susţinându-1 de sub axile, bolnavul este

ridicat din cadă
Page
- se înfăşoară bolnavul într-un prosop/cearşaf

uscat
-bolnavul se culcă pe canapeaua din camera de
baie sau pe o targă acoperită cu muşama şi
cearşaf curat
-se şterge bolnavul şi se fricţionează cu alcool
- se pudrează regiunea plicilor
- se îmbracă bolnavul cu lenjeria de corp
curată -se
efectuează toaleta unghiilor
- bolnavul se îmbracă cu halat; i se pun papuci
şi se transportă la salon
-se aşează bolnavul comod în patul său (care
în prealabil a fost schimbat)
-se inveleşte bine bolnavul
-dacă bolnavul prezintă frisoane, se încălzeşte
cu termofoare si se hidratează cu lichide calde
5. Reorganizarea locului de munca - se introduce lenjeria murdară în sacul

special. -se dă drumul la apa din cadă
-se spală bine cada cu detergenţi şi se umple
cada cu soluţie dezinfectantă (clorură de var
1%, cloramină 1%). care se menţine timp de
trei ore
- se spală apoi cada şi robinetele cu apă curată
-se curăţă riguros şi se spală instrumentele
folosite (piepteni, foarfece, pilă, mănuşi)
-se introduc în soluţii dezinfectante
-se aeriseşte camera de baie
Observaţii
-dacă in timpul băii, starea generală a bolnavului se alterează, se dă urgent drumul apei, susţinând
capul bolnavului; se acoperă şi i se acordă primul ajutor
-bolnavii în stare gravă, în timpul băii, sunt aşezaţi în dccubit dorsal sau în pozifie şezândă, fiind
spălaţi cu duşul mobil
-bolnavul trebuie mişcat cu blândeţe pentru a nu-i produce alte modificări în starea sa
-in timpul îmbăierii, se va vorbi mereu cu bolnavul şi se va supraveghea starea lui generala
- toaleta generală se efectuează cel puţin o dată pe săptămână, dimineaţa sau seara
-nu se va efectua niciodată înainte sau la două ore după servirea mesei
-convalescenţilor de boli infecţioase, după baia de curăţenie, li se efectuează o baie antiseptică
23
Page
OBSERVAREA POZITIILOR BOLNAVULUI IN PAT
Clasificare
1.Pozitii active
2.Pozitii pasive
3.Pozitii fortate
1.Pozitia activa
- este caracteristica bolnavului cu stare generala buna, care se misca singur,fara ajutor
2.Pozitia pasiva
- este caracteristica bolnavilor adinamici, slabiti, in stare grava
3.Pozitia fortata
- este o pozitie neobisnuita, determinata de afectiunea de baza (ex: teanosul , criza grand-mal din
epilepsie, etc.)
- reactia de aparare a organismului (crampe abdominale, colica biliara,ulcer, etc)
- de necesitatea efectuarii unei investigatii (ex: colonoscopia) sau tratament(aparate de extensie in
fracturi)
POZITIILE BOLNAVULUI IN PAT
1.Decubit dorsal
-indicat in anemii posthemoragice, afectiuni cerebrale
- bolnavul este culcat pe spate, cu fata in sus si cu doua perne (pozitie obisnuita)
-bolnavul este culcat pe spate,cu fata in sus, cu o perna subtire
-bolnavul este culcat pe spate, cu fata in sus, fara perna (indicate dupa punctia lombara, in unele
afectiuni ale coloanei, etc)
2.Decubit lateral stang si drept

- pozitia este indicata in pleurezii, meningite, etc
- bolnavul este culcat pe o parte (dreapta sau stanga), cu o perna sub cap, cu membrul inferior care
este in contact cu patul, intins, iar cu celelalt, indoit si spatele sprijinit cu o perna sau cu un sul
- poziţia decubit lateral este impusă bolnavului în timpul acordării unor îngrijiri: schimbarea
lenjeriei, în cursul toaletei sale, administrarea supozitoarelor, clismelor, efectuarea sondajului
duodenal, măsurarea temperaturii pe cale rectală, efectuarea puncţiei lombare
3. Decubit ventral
-este indicată la bolnavii inconştienţi, la cei cu escare, paralizii etc.
- bolnavul este culcat pe abdomen, fără pernă, cu capul întors lateral
24
-braţele sunt asezate de-a lungul corpului, sau sunt flectate şi aşezate la stânga şi la dreapta
Page
capului, cu partea palmară pe suprafaţa patului

-sub glezne se aşează un sul sau picioarele pot fi menţinute în unghi drept printr-un gol creat între
saltea şi tăblia patului
4. Poziţia şezândă
a. in pat:
-poziţia se întâlneşte la bolnavii dispneici, în perioada crizelor de astm bronşic, în insuficienţă
cardiacă etc., ea favorizând respiraţia
- bolnavul este menţinut şezând în patul său, trunchiul realizeaza un unghi de 90° cu membrele
inferioare, prin ridicarea patului articulat, iar în paturile rigide se realizeaza cu ajutorul
rezemătorului de spate sau cu 4-5 perne
- gambele sunt în semiflexie pe coapse, sub genunchi se plasează un sul, iar la picioarele
bolnavului se plasează sprijinitorul
-sub braţe se aşează câte o pernă
b. in fotoliu:
-bolnavul este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi acoperit cu o pătură
5. Poziţia şezândă cu gambele atârnate

-pozitia este indicată în insuficienţă cardiaca
-se realizează la marginea patului din poziţia şezândă
-sub picioarele bolnavului se aşază un taburet si bolnavul va fi protejat contra răcelii cu o pătură.
6.Pozitia semisezanda
-poziţia favorizeaza bolnavul cu tulburări respiratorii (BPOC, astm bronsic, etc)
-se realizează sprijinind spatele bolnavului cu 2-3perne, cu rezemătorul de spate
-deoarece formează un unghi de 30-45° cu membrele inferioare, sub tălpi se aşează un sprijinitor,
pentru ca bolnavul să nu alunece spre extremitatea distala
7. Poziţia declivă (Trendelenburg)

-indicată în: anemii acute grave, drenaj postural, hemoragii ale membrelor inferioare şi organelor
genitale, după rahianestezie, după intervenţii ginecologice
-poziţia se obţine prin ridicarea extremităţii distale a patului
- pac se afla in poziţie decubit dorsal cu capul bolnavului coborât, prin realizarea unei diferenţe de
10 - 60 cm,cu planul orizontal, între cele două extremităţi
-pentru a evita alunecărea bolnavului de pe masa de operaţie, se realizeaza fixarea lui cu chingi
sau rezemătoare speciale de umăr
- in pat se protejează capul bolnavului cu o pernă aşezată vertical
8. Poziţia proclivă
-se obţine prin ridicarea extremităţii proximale a patului
25
9. Pozitia ginecologica
-indicata in examinari ginecologice
Page
-bolnava este aşezată pe spate, cu genunchii îndepărtaţi şi coapsele flectate pe abdomen

10.Pozitia genupectorala
- indicata pentru explorari rectale (rectoscopie, tuseu rectal)
- bolnavul se aseaza in genunchi, acestia sunt usor indepartati
- pietul atinge planul orizontal, iar capul este intors lateral
MOBILIZAREA BOLNAVULUI x
Scop:
- prevenirea escarelor de decubit, trombozelor, emboliilor, etc
Schimbarea pozitiei se poate efectua:

- activ (cand bolnavul este capabil sa-si schimbe singur pozitia)
-pasiv (bolnavul isi schimba pozitia ajutat, sau ii schimba pozitia o alta persoana)
SCHIMBAREA POZIŢIEI BOLNAVULUI x
Scop:
- dacă bolnavul menţine timp îndelungat aceeaşi poziţie, este predispus la apariţia unor
complicaţii (escare de decubit, tromboze, embolii etc.), care-i împiedică procesul de vindecare
-pentru prevenirea apariţiei acestora, se recomandă schimbarea poziţiei bolnavului
-aceasta se poate efectua activ (bolnavul îşi schimbă poziţia singur) sau pasiv (cu ajutor sau i-o
schimbă altă persoană)
A. SCHIMBAREA POZIŢIEI DIN DECUBIT DORSAL ÎN DECUBIT LATERAL ŞI

INVERS
1. Pregatirea bolnavului
- se anunţă bolnavul
-i se explică necesitatea efectuării tehnicii
2. Efectuarea tehnicii propriu- zisă

-asistenta se aşează de partea patului spre care doreşte să întoarcă bolnavul
- se ridică pătura, se pliază şi se aşează pe marginea opusă a patului
-se prinde bolnavul de umăr cu mâna dreaptă, se ridică şi se întoarce, iar cu mâna stangă se
introduce pătura sub spatele bolnavului pentru a-1 sprijini
26
- cu o mână se sprijină bolnavul în noua poziţie, iar cu cealaltă se rotesc bazinul şi membrele
inferioare
Page
-bolnavul este menţinut în această poziţie cu ajutorul sulurilor aşezate în lungime, la spate
3. Readucerea bolnavului în decubit dorsal (lucrează două asistente)
- asistenta I şi asistenta II trec de partea opusă a patului
- asistenta I, aşezată la capul bolnavului, îl apucă de subaxilă, sprijinindu-i capul pe antebraţ
- asistenta II introduce mâna stângă sub bazinul bolnavului, iar cu mâna dreaptă îl roteşte
readucându-1 în decubit dorsal, sincronizîndu-şi mişcările cu asistenta
B. SCHIMBAREA POZIŢIEI DIN DECUBIT DORSAL ÎN POZIŢIE

ŞEZANDA

-se descoperă bolnavul până la mijloc, îndoind pătura
-evitînd să se stea faţă în faţă cu bolnavul, se apleacă spre el şi se prinde regiunea axilară cu mâna
dinspre picioare
-se îmbrăţişează spatele bolnavului cu cealaltă mână, sprijinindu-i capul cu antebraţul
-dacă starea generală îi permite, se solicită bolnavului să se prindă de umerii ajutorului, să-şi
îndoaie genunchii, să se sprijine pe tălpi şi să-şi aducă înainte capul
-se ridică uşor bolnavul în poziţie şezândă
-bolnavul in stare mai gravă este ridicat de două cadre medii
- asistenta 1 şi asistenta 2 se aşează de o parte şi de alta a patului bolnavului, apoi încrucişează
antebraţele în regiunea dorsală, aşezând palmele pe omoplaţii bolnavului
-cu mâna stângă prind bolnavul de axilă şi la comanda uneia dintre ele, cu o singură mişcare ridică
bolnavul în poziţia şezândă
-bolnavul este menţinut în poziţie şezândă cu ajutorul pernelor aşezate la spate, cu sprijinitoare,
suluri sub genunchi şi saci de nisip sub plante
-repunerea în decubit dorsal se face cu aceleaşi mişcări în sens invers, îndepărtând sprijinitoarele,
aranjând patul şi pernele şi având grijă ca bolnavul să nu cadă sau să fie aşezat brusc în poziţie
iniţială
C. READUCEREA BOLNAVILOR ALUNECAŢI DIN POZIŢIA ŞEZÂNDĂ

SAU SEMIŞEZÂNDĂ
Pregatirea psihica
Pregatirea fizica
27
-se descoperă bolnavul , îndoind pătura la piciarele acstuia

Page
-schimbările poziţiei bolnavului sunt metode de profilaxie a atitudinilor vicioase
-se efectuează de două asistente
- asitenta1 şi asistenta 2 se aşează de o parte şi de alta a patului, cu faţa spre bolnav
-cu mâna dinspre pat, se prinde bolnavul de axilă, iar cealaltă mână, unită cu a asistentei de partea
opusă, se aşează sub regiunea fesieră a bolnavului
-la comanda uneia dintre ele, se ridică bolnavul până la nivelul dorit, într-o poziţie comodă
bolnavului
-se supraveghează atent bolnavul, urmărind expresia feţei, coloraţia tegumentelor, pulsul,
respiraţia
MOBILIZAREA BOLNAVULUI
Scop:
- pentru prevenirea apariţiei unor complicaţii (escare, tromboze)
- grăbirea procesului de vindecare
- momentul mobilizării bolnavului este hotărât de medic în funcţie de boală, stare generală şi
reactivitatea acestuia.
1. Pregătirea pacientului
Pregatirea psihica
-se anunţă bolnavul
-se explică necesitatea efectuării tehnicii şi importanţa pentru vindecarea lui
Pregatirea fizica
-se examinează faciesul şi pulsul bolnavului
2. Efectuarea tehnicii (propriu- zisă)

a. Mobilizarea capului si membrelor( din pozitia d.d.)
-se efectuează cu blândeţe si mişcări pasive de gimnastică la pat: mişcarea capului, ridicarea şi
schimbarea poziţiei membrelor superioare şi inferioare
-după efectuarea mişcărilor pasive de gimnastică, se controlează pulsul bolnavului
b.Ridicarea in poziţie şezândă în pat

-de mai multe ori pe zi, se ridică bolnavul în poziţia şezândă, la început în mod pasiv, iar mai
târziu, activ (mişcarea poate fi asociată cu exerciţii de respiraţie)
28
c. Aşezarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

-cu mana dinspre partea proximală a patului, se îmbracă bolnavul cu halatul şi ciorapii
Page
-se prinde bolnavul de spate, iar cealaltă mână se pozitioneaza sub regiunea poplitee
- se rotesc picioarele bolnavului intr-un unghi de 90°, cu picioarele atârnate pe marginea patului
-se va verifica dacă poziţia bolnavului este comodă si dacă nu comprimă vasele regiunii poplitee -
dacă bolnavul devine palid sau cianotic, dacă are ameţeli( vertij), se reaşează imediat în pat, cu
aceleaşi mişcări, dar în ordine inversă
-in prima zi de aşezare la marginea patului, se menţine bolnavul numai câteva minute ( se
supravegheaza faciesul bolnavului), in ziua următoare, durata şederii la marginea patului se
prelungeşte cu câteva minute
-dacă bolnavul nu a prezentat ameţeli şi a suportat bine aşezarea la marginea patului, va putea fi
aşezat intr-un fotoliu lângă pat.
d.Aşezarea în fotoliu
-se imbracă bolnavul cu halatul şi ciorapii
-se aşează bolnavul la marginea patului şi i se oferă papucii
-se aşează fotoliul cu rezemătoarea laterală lipită de marginea-patului
- 2 asistente se plasează de o parte şi de alta a bolnavului
- se introduc mainile sub axila bolnavului şi, la comandă, bolnavul este ridicat uşor în picioare, si
roteşte în direcţia fotoliului , dupa care, aşează cu precauţie
-se acoperă bolnavul cu pătura
-se repune bolnavul în pat cu aceleaşi mişcări, dar în ordine inversă.
e. Ridicarea bolnavului în pozitie ortostatică

-se aduce bolnavul în poziţia şezândă pe marginea patului, in aşa fel încât să ajungă cu picioarele
pe pardoseala
-situată în faţa, asistenta îl solicită să se sprijine de umerii ei şi, susţinându-1 cu mîinile de sub
axile, îl ridică în picioare
-se menţine bolnavul câteva minute ,dacă se simte bine, iar dacă prezintă ameţeli se reaşeaza în
pat
- cele 2 asistente se plasează de o parte şi de alta a bolnavului şi îl sprijină în axilă, aducându-1 în
poziţie ortostatieă (bolnavul va efectua primii paşi în salon)
-în timpul mobilizării bolnavului, se urmăresc faciesul, pulsul, culoarea tegumentelor
- in anumite situatii, bolnavul va efectua primii paşi numai în prezenţa medicului
29
Page
4.CAPTAREA DEJECŢIILOR FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE ALE BOLNAVILOR
Scop:
-observarea caracterelor fizice ale dejecţiilor fiziologice şi patologice pentru descoperirea
modificărilor patologice, în vederea stabilirii diagnosticului.
A.CAPTAREA MATERIILOR FECALE

1. Pregătirea materialelor
-paravan
-ploscă (bazinet) ,urinar
- acoperitoare pentru plosca
- materiale pentru mica toaletă (dacă este cazul)
- hârtie igienică
- materiale pentru spălarea mâinilor
- muşama şi aleză (pentru protejat patul)
2.Pregatirea pacientului
Pregatirea psihica
-se explica bolnavului ca urmeaza defecatia
Pregatirea fizca
- patul bolnavului se separă de restul salonului, prin aşezarea paravanului
- pătura şi cearşaful care acoperă bolnavul se pliază sub formă de armonică la picioarele
bolnavului
-se protejează patul bolnavului cu muşamaua şi aleza
-se ridică cămaşa de noapte sau se dezbracă pantalonii de pajama ai pacientului
3. Efectuarea tehnicii
-inainte de a se introduce sub bolnav, plosca se poate încălzi cu apă fierbinte
-cu mâna stângă introdusă cu palma în sus sub regiunea sacrală, se ridică bolnavul şi în acelaşi
timp, cu mâna dreaptă se introduce plosca sub bolnav
-se acoperă bolnavul cu un cerceaf/ aleza şi se menţine astfel pâna termină actul defecării
-se oferă bolnavului hârtie igienică şi la nevoie se efectuează toaleta regiunii perianale pe plosca
special pregătită (a 2 a plosca)
-se îndepărtează plosca cu atentie pentru a nu se răsturna conţinutul ei pe lenjerie sau pardoseală
-se acoperă, plosca cu capacul sau învelitoarea pregătită şi se îndepărtează din salon
-mâinile bolnavului se spală în plosca special pregătită
-se îndepărtează muşamaua şi aleza, se îmbracă bolnavul şi se reface patul
-se îndepărtează paravanul şi se aeriseşte salonul
- dupa tehnica, asistenta isi spala mâinile cu apă şi săpun
30
-materiile fecale se păstrează până la vizita medicală într-o camera specială (plosca acoperită va
Page
avea ataşat un bilet cu numele bolnavului, numărul salonului, al patului şi ora defecării.)
-materiile fecale provenite de la un bolnav contagios se aruncă după ce se lasă timp de două ore în
contact cu un dezinfectant
- asistenta isi spala mâinile cu apă şi săpun
B. CAPTAREA URINEI
-captarea urinei bolnavului imobilizat la pat se face în urinare
- recipientele sunt confecţionate din metal emailat, sticlă sau material plastic, cu deschizătură
diferită: pentru bărbaţi în formă de tub, pentru femei mai scurtă şi lăţită
-la bărbaţi, când trebuie să se aşeze urinarul, se apucă penisul cu o compresă uscată
-servirea urinarelor cat şi îndepărtarea lor se face în mod asemănător cu a ploştilor
C. CAPTAREA SPUTEI
Scop:- se realizeaza când sputa trebuie să fie supusă unor examene de laborator
1.Pegatirea materialelor :
- pahar conic sau cutie Petri sau scuipătoare speciala ( spălate, sterilizate şi uscate cu soluţie lizol
3% sau fenol 2,5%, amestecată cu sodă caustică )
- când sputa trebuie să fie supusă unor examene de laborator , scuipatoarea se prezinta bolnavului
fără substanţă dezinfectantă
Pregatirea psihica
- se explica pcientului importanta si necesitatea efectuarii tehnicii
Pregatirea fizica
-se instruieşte bolnavul să nu înghită sputa, să nu o imprăştie, să nu scuipe în batistă, şerveţele de
hârtie etc., ci numai în vasul pe care-1 primeşte în acest scop
3. Tehnica captarii sputei

-se asigură cel putin 2 scuipatori la un rulaj , bolnavului care expectoreaza
-se schimbă scuipătorile în fiecare dimineaţă (când nu trebuie să fie prezentate la vizita medicului)
-după golire, se spală cu apă rece, apoi cu apă caldă cu ajutorul unor perii speciale ţinute în soluţii
dezinfectante
- se sterilizează zilnic, prin fierbere sau cu vapori supraîncălziţi sub presiune
D. CAPTAREA VĂRSĂTURILOR
1.Pregătirea materialelor
Materiale necesare:
- muşama
- aleză
31
- prosop
Page
- tăviţă renală curată, uscată

- pahar cu soluţie aromată
2.Pregătirea pacientului
- in timpul vărsăturilor, bolnavul se aşează în poziţia şezândă, iar dacă starea lui nu permite, va
rămîne culcat şi numai capul îi va fi întors într-o parte, aşezându-i sub cap un prosop
-se protejează lenjeria de pat şi corp cu muşama şi o aleză, iar în faţa bolnavului se aşează un
prosop
- asistenta se spala pe mâini , si imbraca manusile
- dacă bolnavul are proteză dentară mobilă se îndepărtează
-se oferă bolnavului tăviţa renală sau se ţine (în cazul în care acesta nu poate) cu mana stanga , iar
cu mâna dreaptă se susţine fruntea bolnavului
-când bolnavul s-a liniştit, se îndepărtează tăviţa renală
-se oferă bolnavului paharul cu soluţie aromată pentru a-şi clăti gura
-tăviţa renală cu vărsături se îndepărtează imediat din salon
- asistenta se spala pe mâini cu apă şi săpun
-vărsătura captată în tăviţa renală se păstrează până la vizita medicului, într-o zona special
amenajata
- tăviţa renală se goleşte, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere sau vapori
supraîncălziţi sub presiune
EFECTUAREA TRANSPORTULUI BOLNAVULUI ÎN SPITAL

Transportul =o etapă importantă în îngrijirea bolnavului
Transportul efectuat cu întârziere sau în condiţii neadecvate poate determina agravarea bolii sau
chiar decesul bolnavului.
Transportul bolnavului :
A. Transportul primar
- de la locul de muncă ,la spital
- de la domiciliu , la spital
-de la locul accidentului, la spital
Riscul acestui transport este mai mare, deoarece bolnavul este transportat nepregătit şi fără un
diagnostic cunoscut.
B. Transportul secundar
-de la un spital la altul
-de la spital la domiciliu
-de la o secţie la alta
- de la servicii de diagnostic şi tratament
- mutarea pacientului de la un salon la altul
32
Bolnavul fiind sub îngrijire, transportul poate fi pregătit şi efectuat în funcţie de starea lui.
Page
În spital, bolnavul care nu se poate deplasa sau căruia deplasarea îi este contraindicată se
Scop:
-deplasarea bolnavului, în stare imobilizată, la diferite servicii de investigaţii, diagnostic şi
tratament.transportă cu: brancardă , cărucior, fotoliu rulant sau cu ascensorul.
Este obligatorie transportarea următorilor bolnavi:

-în stare de şoc
- somnolenţi, obnubilaţi, în comă
- astenici, adinamici, febrili, epuizaţi
- cu insuficienţă cardio-pulmonară gravă
- suspecţi sau confirmaţi cu infarct miocardic
- cu tulburări nervoase şi de echilibru
- cu afecţiuni ale membrelor inferioare care le împiedică mersul sau le-ar da complicaţii
- conduşi la explorări funcţionale cardio-vasculare, pulmonare şi endocrine
- scoşi din sala de operatie dupa interventie
-dupa nastere
Şi bolnavii mobilizabili trebuie însoţiţi, sprijinindu-i în timpul mersului de braţ(e) ,sau de ambele
părţi.
A. TRANSPORTUL CU BRANCARDA(Targa) ,TARGAMOBILA(Carucior)

1.Pregatirea materialelor
Materiale necesare:
- targă, cărucior
- pătură (pentru targă) sau saltea subţire pentru cărucior
- muşama, aleză
- cearşaf
- o pernă subţire
- două pături (pentru învelit bolnavul).
- cei doi brancardieri aduc targa de-a lungul patului, atârnând-o de câte un singur mâner
- bolnavul este ridicat din pat şi aşezat pe targa de 3 persoana:
*bolnavul este sustinut din regiunea cefalică, sprijinindu-i capul
* din regiunea spatelui si regiunea lombara
* din regiunea poplitee si tendonului lui Ahile
- brancardierii aduc targa în poziţie orizontală, persoane îl vor aşeza cu grijă
-se acoperă bolnavul cu cele două pături
-cei doi brancardieri pornesc la comandă si se urmareste reducerea oscilatiilor targii
-in timpul transportului, bolnavul va fi supravegheat asistenta din spate
33
- bolnavul este transportat cu faţa inainte

Page
TRANSPORTUL CU CARUCIORUL
- caruciorul/targa mobila este specifica sectiilor de chirurgie, pentru sala de operatii, reanimare –
are 4 roti pneumatic, avand latimea mesei de operatie
-căruciorul se aşează în raport cu patul, identic cu brancarda, pentru a muta bolnavul de pe
cărucior pe pat şi invers.
- pe cărucior, bolnavul se acoperă cu cearşaful şi laturile păturii.
- capul operatului se întoarce într-o parte, pentu a evita aspirarea vărsăturii
- bolnavul este transportat cu faţa în direcţia mersului şi supravegheat permanenţă de brancardier
B. TRANSPORTUL CU FOTOLIUL RULANT

Bolnavii slăbiţi, convalescenţi sau cu afecţiuni ale membrelor inferioare sunt transportaţi cu
fotoliul rulant, la serviciile de diagnostic şi tratament.
- fotoliul rulant
- pătură
- cearşaf
- muşama şi aleză
2. Pregătirea bolnavului
-se imbracă bolnavul, peste pijama, cu halat, cu şosete şi papuci
- dacă nu se poate ridica în picioare bolnavul este ajutat să se aşeze în fotoliul rulant
- dacă bolnavul nu se poate ridica din pat, aşezarea lui în fotoliu se efectuează de 2 persoane
- saistenta l aduce bolnavul în poziţie şezândă şi-1 sprijină
- asistenta 2 imbracă bolnavul cu halatul şi cu şosete
- asistenta 1 ajută bolnavul să se întoarcă cu spatele la marginea patului şi sprijină bolnavul
- asistenta 2 impinge căruciorul la marginea patului, în dreptul spatelui bolnavului
- cele două persoane, de o parte şi de alta a fotoliului, fixează roţile cu picioarele lor (cea din
dreapta cu piciorul stâng, cea din stânga cu piciorul drept)
-fiecare apucă bolnavul cu o mână sub axilă, iar cu cealaltă din regiunea poplitee şi-l ridică,
aşezându-1 în fotoliu
- A 1 retrage fotoliul
-A. 2 susţine membrele inferioare ale bolnavului, îi pune papucii şi-i aşează picioarele pe suportul
fotoliului
-fotoliul este impins din spatele bolnavului, în timpul transportului fiind aşezat cu faţa în direcţia
34
mersului şi supravegheat de asistenta

Page
C. TRANSPORTUL CU PATUL RULANT
Este forma ideală de transport a bolnavului în spital.
La cele patru picioare, paturile sunt prevăzute cu roţi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roţi .
Prin utilizarea acestui sistem de transport, se reduc la jumătate numărul transbordărilor, bolnavul
fiind astfel foarte menajat.
Când bolnavul este în stare gravă sau nu poate fi mobilizat, este transportat cu patul rulant pentru:
- explorări funcţionale
- examinări radiologice
- mutări dintr-un salon în altul
-cură de aer pe terase.
D. TRANSPORTUL CU ASCENSORUL
Între diferitele niveluri ale unui spital, transportul bolnavilor cu targa, căruciorul, fotoliul sau patul
rulant se efectuează cu liftul, în acest scop, lifturile sunt spaţioase şi prevăzute cu uşi largi.
-se impinge patul rulant în ascensor şi brancardierul sau asistenta, intră după bolnav
- la ieşire, brancardierul părăseşte liftul înaintea bolnavului şi trage patul
-in cazul transportului cu căruciorul sau cu fotoliul rulant, brancardierul intră primul în
ascensor şi trage după sine mijlocul de transport, astfel ca bolnavul să fie îndreptat cu
privirea spre uşa ascensorului
-la sosire, fotoliul sau căruciorul este împins afară din lift, sora rămânând în spatele
bolnavului
ALIMENTATIA BOLNAVULUI
CĂILE DE HIDRATARE ALE ORGANISMULUI
Căile de hidratare sunt: orală, duodenală, rectală, subcutanată, intravenoasă, intraosoasă,

intramusculară.
Orală= calea fiziologică de administrare a lichidelor

Calea orala declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie
necesară absorbţiei lichidelor
Se renuntă la această cale în caz de:
- vărsături
35
- tulburări de deglutiţie
- stenoză pilorică şi esofagiană
Page
- negativism total din partea pacientului

Duodenală = administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală Einhorn
-lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-100/min
- se menţine temperatura lichidului în timpul administrării
Rectală = se realizeaza prin clismă, picătură cu picătură ( sau clisme Katzenstein)

- se poate asigura hidratarea pe o perioadă scurta de timp
- în rect se resorb numai soluţii izotonice, de aceea hidratarea pe cale rectală se face numai cu
soluţie de clorură de sodiu 9%o (NaCl) , glucoză 47 %o
- clisma hidratantă este precedată de o clismă evacuatorie
- se foloseşte sondă irigatorului care se introduce în rect în profunzime de 10-15cm, după ce
sonda a fost lubrifiată cu vaselină
-poziţia pacientului este în decubit dorsal, cu membrele inferioare în uşoară abducţie sau în
decubit lateral cu mb. inf. în flexie
- temp. lichidului trebuie menţinută constantă la 34-37°C
- rata de flux este de 60pic./min.
- cantitatea totală adm. o dată nu tb. să depăşeasca 500ml, iar /24h < 1,5-21
- administrarea prea rapidă a lichidelor poate să dea senzaţia de colici, tenesme şi senzaţia de
eliminare a lichidelor introduse
Subcutanată = se face prin perfuzii

- poz. pacientului: decubit dorsal
-loc. de elecţie: faţa externă a coapsei, flancuri, peretele abdominal anterior, regiunea submamară
sau pectorală
- dacă se lucrează cu 2 canule, vor fi introduse în locuri simetrice
- tegumentele regiunii alese se dezinfectează ca pentru orice intervenţie şi se izolează cu câmpuri
sterile
- rata de flux: 60-80pic./min. (cu 1 ac) şi 120-180pic./min (cu 2 ace)
- resorbţia trebuie sa fie lentă, iar cantităţile mai mari se resorb greu
- se pot determina accidente:
• necroza ţesuturilor prin compresiune
• coagularea ţesuturilor (când temperatura este prea înaltă)
• flegmoane
• complicaţii septice
Perfuzia intravenoasă= introducerea lichidelor în venă pe cale i.v.

- pentru echilibrare hidroionică şi volemică
- introducerea lichidelor în venă se face direct prin ac sau cu ajutorul cateterelor venoase (branua)
Intramusculară
36
-se administrează vitamine prin injecţie i.m.

Page
Intraosoasă
- dacă nu se pot aborda venele bolnavului , hidratarea se va efectua şi pe cale intraosoasă
-canula prin care se va scurge lichidul de perfuzie se va introduce în spongioasa oaselor
superficiale : capul sternului, condrilii femurali, creasta iliacă
- se verifică poziţia acului injectând în cavitatea medulară 0,5-1 ml ser fiziologic
-viteza de pătrundere a lichidului nu trebuie să depăşească 60 pic./min., iar lichidul de perfuzie se
împrăştie în lacunele sanguine din ţesutul osos de unde pătrunde în circulaţia generala
- infundarea aparatului cu microorganisme sau substanţe expune bolnavul la urmări fatale
Scop:
-hidratarea si mineralizarea organismului
-administrarea medicamentelor la care se urmareste efectul prelungit
- depurativ, diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici
- completarea proteinelor sau a altor componenete sanguine
- alimentarea pe cale parenterala
Pregatirea materialelor
- dezinfectante (alcool iodat)
- pentru punctia venoasa: perfuzor (ambalat, de unica folosinta), seringi de unica folosinta( se
verifica integritatea ambalajului) , ace de unica folosinta (se verifica lungimea si diametrul )
- solutii de perfuzat
ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
Pentru om, alimentaţia constituie substratul vieţii, fiind realizată prin aportul permanent de
substanţe nutritive. În îngrijirea bolnavului, alimentaţia este un obiectiv important. Deoarece prin
alimentaţie se menţine energia organismului, îngrijirea bolnavului are în vedere atât stabilirea unui
regim alimentar echilibrat corespunzător bolii, cât şi administrarea lui.
Alimentaţia raţională (ştiinţifică) = aportul unor alimente în concordanţă cu nevoile
organismului, diferenţiate după vârstă, muncă, starea de sănătate sau de boală, starea fiziologică
etc.
Alimentaţia echilibrată asigură integral factorii nutritivi necesari ca suport energetic pentru
existenţă (substanţele plastice pentru formarea de noi structuri sau refacerea celor uzate şi
biocatalizatorii ce nu pot fi sintetizaţi de organism - vitamine).
Glucidele şi lipidele sunt substanţe energetice, iar proteinele deţin rolul primordial între
substanţele plastice.
Principiile alimentaţiei bolnavului
Aplicând aceste principii în alimentaţia unui bolnav se stabileşte un regim dietetic, care să-i
asigure necesităţile calitative şi cantitative ale organismului
37
1. înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului - cele necesare creşterii (la copii)
Page
sau cele necesare refacerii pierderilor prin consum exagerat (la adulţi)
2. asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului normal, creşterii şi
celorlalte funcţii
3. favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave; alimentaţia raţională poate
influenţa tabloul clinic, caracterul procesului patologic şi ritmul evoluţiei acestuia, devenind astfel
un factor therapeutic
4. prevenirea unei evoluţii nefavorabile în bolile latente, transformările bolilor acute în cronice şi
apariţia recidivelor
5. consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente
CALCULAREA RAŢIEI ALIMENTARE

Proporţia alimentelor, de origine animală sau vegetală /24 ore alcătuieşte raţia alimentară:
-variabilă după vârstă
- dupa munca prestată
- starea de sănătate sau boală etc.
-trebuie să corespundă calitativ şi cantitativ.
Pentru a putea fi calculată, este necesar să se cunoască nevoile organismului şi valoarea nutritivă a
diferitelor alimente.
Raţia alimentară se măsoară în calorii :
-raţia minimă este de 1 600 cal. ( necesară organismului în repaus)
- la ratia minima se adaugă raţia care trebuie să acopere necesarul de calorii pentru munca depusă
în plus
-aportul de substanţe alimentare trebuie să se asigure potrivit necesităţilor reale de calorii ale
organismului
-un bolnav în repaus absolut la pat necesită 25 cal/kg corp (de exemplu un bolnav de 60 kg
necesită 1 500 cal / 24 ore
- un copil necesită cu 20-30% mai mult, iar un bătrîn cu 10 - 15% mai puţin)
-necesităţile bolnavului ambulator cresc dacă:
* lucrează
* este febril (+13% pentru fiecare grad de temperatură)
*are convulsii ,etc.
Asigurarea aportului alimentar corespunzător poate fi realizată numai prin calcularea valorilor
nutritive a alimentelor:
-1g. glucide= 4,1 cal
-1g. proteine=4,1 cal
-1g. lipide= 9,3 cal
38
Page
Ratia alimentara echilibrată la adult cuprinde:
Aportul de glucide şi lipide ,e diferenţiază după consumul energetic al meseriei exercitate, vârstă,
boală
- 400 g glucide / 24 ore (6 g/kg corp/24 ore)
- 70 g proteine/ 24 ore (1 g/kg corp/24 ore)
- 70 g proteine / 24 ore (1 g/kg corp/24 ore).
La calcularea raţiei alimentare trebuie să se realizeze un echilibru între principiile nutritive, astfel:
- 50 - 55% glucide (hidraţi de carbon)
- 10 -,15% proteine (40% din proteine trebuie să fie de origine animală şi 60% de origine vegetală
) - 30 -
40% lipide( 35% de origine animală şi restul de origine vegetală).
Elementele neenergetice din raţia alimentară trebuie să fie în echilibru cu cele energetice, adică,
cu cât raţia alimentară este mai bogată în calorii, cu atât va creşte şi cantitatea de săruri minerale şi
vitamine.
Ratia alimentara echilibrata la copil, cuprinde:
-în perioadele de creştere şi dezvoltare, raţia de proteine creşte la 3,5 g/kg corp /24 ore( deoarece
proteinele alimentare sunt principalele furnizoare de aminoacizi necesari sintezei de proteine din
organism )
Ratia alimentara echilibrata la batrani, cuprinde:
- raţia de proteine scade
- ratia de glucide, scade
ÎNTOCMIREA FOII DE ALIMENTAŢIE ZILNICĂ
Foaia de alimentaţie zilnică = un document medical în care se centralizează regimurile

alimenfare zilnice prescrise de către medic fiecărui bolnav, în scop terapeutic.
Medicul /nutritionistul prescrie regimul alimentar al bolnavilor, consemnându-1 în foile de
observaţie clinică generală (pe prima pagină)
-pe baza acestor consemnări, asistenta, întocmeşte foaia de alimentaţie nominal
-foaia de alimentaţie nominală se predă asistentei şefe, care centralizează numeric regimurile pe
secţie (v. foaia de alimentaţie)
-foaia de alimentaţie se întocmeşte pentru ziua următoare şi se transmite blocului alimentar, în
vederea pregătirii acestora pentru ziva respectiva
-in fiecare zi, asistenta medicală supraveghează corectitudinea distribuirii regimurilor alimentare
la bolnavi, conform foii de alimentaţie nominală a fiecărui sector.
ASIGURAREA ALIMENTAŢIEI DIETETICE A BOLNAVILOR
Alimentaţia dietetică = tratamentul bolnavului prin substanţele alimentare ingerate.

39
Regimul alimentar / dieta trebuie să:

Page
- asigure valoarea calorică a unei alimentaţii normale

- să nu scadă capacitatea de muncă a bolnavului
-să ţină seama şi de principiile enunţate.
- regimurile sunt adaptate diverselor categorii de îmbolnăviri, fiind prescrise de medic Regimul
este făcut pentru fiecare caz în parte, bazat pe datele fiziopatologice şi componentele individuale
ale bolnavului.
Regimurile dietetice sunt variate, în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun, in
funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi :
-hipocalorice (recomandate în obezitate)
- hipercalorice (la subnutriţi)
Asistenta trebuie sa verifice zilnic, dacă meniul corespunde regimului prescris, asigurând astfel
fiecărui bolnav alimentaţia corespunzătoare:
1. Regimul hidric (hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic, hipoprotidic)
- ceaiuri neîndulcite sau îndulcite cu zaharină
- zeamă de orez
- supe limpezi de legume
- supe diluate de carne, degresate
- apă fiartă şi răcită
2.Regimul hidrozaharat ( hipocaloric, hipoproteic, hipolipidic, normoglucidic)
-ceaiuri îndulcite
- zeamă de compot
- sucuri de fructe îndulcite
- zeamă de orez cu zahăr
3. Regimul semilichid (hipocaloric, normoglicidic, hipoproteic,hiposodat)
- supe-cremă de legume, supe-cremă de făinoase
- terciuri şi piureuri de legume
- fructe coapte
- sufleuri de făinoase sau din brânză de vaci
4. Regimul lactat (hipocaloric, hipoglucidic, normohipoproteic, normohipolipidic)
- 1 000-2 000 ml lapte, eventual îmbogăţit cu frişcă sau smântână
5. Regimul lactofăinos vegetarian ( normohipercaloric, normoglucidic)
- lapte, brânză de vaci, caş
- ouă moi
- sufleuri, piureuri de legume cu lapte şi unt
- smântână, frişcă
- făinoase cu lapte
6.Regimul hepatic (normohipocaloric, normoproteic ,normoglucidic, hipolipidic )
-iaurt, brânză de vaci, caş, urdă
- carne slabă, fiartă
40
- albuş în preparate
- pâine albă prăjită, făinoase
Page
- legume cu celuloză
- piureuri, sufleuri
- fructe coapte
- gelatină, compot pasat
- bezele, biscuiti de albuş
- supe-cremă de legume, supe de făinoase
- unt 10 g/zi, ulei 20-30 g/zi
7. Regimul renal (normohipercaloric, hipoproteic ,hiperglucidic, normohiperlipidic, hiposodat)
- brânză de vaci, caş, urdă
- gălbenuş de ou, frişcă
- pâine albă fără sare, făinoase cu nuci şi zahăr
- salată de crudităţi cu ulei
- piureuri, soteuri, mâncăruri cu sos dietetic
- budinci
- fructe crude, coapte, compot, prăjituri cu mere
- smântână
- supe de legume, supe de făinoase
8. Regimul cardiovascular (a. normocaloric, noemoglucidic ,hipoproteic, hiposodat /// b.
normohipocaloric, normoproteic, normohipoglucidic, hipolipidic, hiposodat)
- iaurt, brânză de vaci, brânzeturi nefermentate ,brânză desărată, lapte în preparate
- supe-cremă de legume
- terciuri de făinoase cu lapte, piureuri de legume, făinoase cu lapte
-salata de sfeclă, morcovi (salate rase)
- carne slaba fiartă/ tocată, friptă la cuptor
-aluat fiert, papanaşi ,aluat de tartă, biscuiti,pâine albă fără sare
- legume, piureruri, sufleuri, fructe crude sau coapte, compot, dulceaţă
- unt 10 g/zi şi ulei 30 g/zi
9. Regmul hipocaloric (a. zero calorii b. 240 calorii c. 400 calorii d. 600 calorii )
-1 500 ml/zi ceai neîndulcit
- 300 g brânză de vaci, lapte, brânză de vaci
- carne albă
- legume, mere
10. Regimul diabetic (normoglucidic, normohiperprotidic, normolipidic)
- lapte, pâine, cartofi, peşte, făinoase( cântărite în raport cu toleranţa la glucide)
- 180, 200, 250 g carne, mezeluri, brânzeturi, peşte, ouă, supe de carne, supe de legume, sosuri
fără făină, unt, frişcă, ulei.
În funcţie de starea bolnavului, alimentarea se face:

- activ (bolnavul mănâncă singur, în sala de mese sau în salon)
41
- pasiv (bolnavului i se introduc alimentele în gură)

- artificial (alimentele sunt introduse în organismul bolnavului în condiţii nefiziologice)
Page
Pentru stabilirea unei alimentaţii dietetice cât mai variate, trebuie cunoscute echivalenţele
cantitative şi calitative ale diferitelor principii alimentare( spe aceasa,e bazează înlocuirea unora
cu altele în anumite situaţii):
-100 g glucide = 100 g zahăr, 120 g orez, 135 g tăiţei, 450 g fructe uscate, 200 g pâine, 200 g
legume uscate, 500 g cartofi, 650 g fructe proaspete
-100 g proteine = 3 000 ml lapte, 450 g carne albă de viţel sau pasăre, 650 g peşte sau 400 g
brânză
- 100 g lipide =100 g. de ulei vegetal, unt sau untură de porc
ALIMENTAREA ACTIVĂ A BOLNAVILOR
1.Definitie= alimentatia pacientului care poate mănânca singur, fără ajutor

Alimentarea activă se poate face în: sala de mese sau în salon, la: masă sau la pat. Materiale
necesare: tavă; cană de supă; farfurie; tacâmuri; pahar cu apă; şerveţele de masă; cană cu apă.
ALIMENTAREA ACTIVĂ (in sala de masa)
1. Pregătirea condiţiilor de mediu pentru alimentare

-se verifică starea de curăţenie
-se aeriseşte sala de mese sau sufrageria
-se aranjează estetic, pe mese mici (de patru persoane), tacâmurile, paharele, cana cu apă,
şerveţelele, sarea (dacă este cazul), flori şi numărul regimului, creând astfel o atmosferă cât mai
intimă
-se anunţă bolnavii să vină la masă, invitându-i totodată să se spele pe mîini
2. Servirea alimentelor
-se serveşte bolnavului pe rând, pe măsură ce le consumă, felurile de mâncare ce compun regimul
prescris
-se ridică imediat vesela utilizată, fiecare aliment servindu-se într-o farfurie curată, fără a se atinge
alimentele cu mâna
-se observă dacă bolnavul a consumat porţia în întregime; în caz contrar, se solicită motivul şi se
iau măsuri de înlocuire
3. Reorganizarea sălii de mese

-se strânge toată vesela utilizată
-se transportă vasele la oficiu (bucătărie)
-se aeriseşte şi se curăţă sala de mese
ALIMENTAREA ACTIVĂ ÎN SALON (la masa)
1. Pregătirea condiţiilor de mediu pentru alimentare

-se pregăteşte salonul în vederea servirii mesei
42
-se va îndepărta tot ce ar putea influenţa în mod negativ apetitul bolnavului - scuipătoarele,
Page
tăviţele renale, urinarele etc. (se acoperă şi se scot din salon)

-se separă cu paravane ( cu tact) bolnavii care prezintă aspect dezagreabil pentru ceilalţi: bolnavii
arşi, cei cu piodermite întinse, ca şi cei care ar vărsa în timpul alimentaţiei
-se pregăteşte masa bolnavului: se aşează o faţă de masă curată, fiori, tacâmuri, cana cu apă,
şerveţelele, sarea (dacă este cazul)
-se invită bolnavul, care se poate ridica din pat, să se spele pe mâini şi este ajutat să se instaleze
comod la masa din salon
-se îmbracă halatul de protecţie peste uniformă, se aranjează boneta în aşa fel ca părul să nu cadă
în alimentele servite bolnavului şi se spală pe mâini
-se oferă bolnavului pe rând, în măsura în care el termină, felurile de mâncare indicate de regimul
alimentar
-se ridică imediat vesela utilizată
-se serveşte fiecare aliment în farfurie curată, fără a atinge alimentele
-se observă dacă bolnavul a consumat în întregime porţia sa şi în caz contrar se află motivul,
pentru a lua măsuri
3. Reorganizarea salonului
-se ajută bolnavul să se instaleze comod în pat
-se strânge vesela utilizată şi se transportă la oficiu (bugătărie)
-se aeriseşte salonul
ALIMENTAREA ACTIVĂ IN SALON (la pat)
1. Pregătirea condiţiilor de mediu

- se fac aceleasi pregatiri ca si in cazul alimentatiei in salon la pat
-se instalează bolnavul într-o poziţie confortabilă, semişezândă sau şezândă, cu ajutorul
rezemătoarelor de pat sau cu perne
-se ajută bolnavul să se spele pe mâini
-se aşează o muşama pentru a proteja lenjeria, peste aceasta un lighean şi se oferă bolnavului
săpun, i se toarnă apă cu cana şi i se oferă un prosop pentru a se şterge
-se îndepărtează materialele utilizate
-se adaptează masa specială la patul bolnavului, acoperind-o cu o faţă de masă curată sau tavă cu
picioruşe sau o tavă simplă acoperită cu un prosop curat care se aşează pe genunchii bolnavului,
peste pătura protejată cu o aleză
- se aşează la gâtul bolnavului un prosop curat, pentru a proteja lenjeria bolnavului
-se imbracă halatul de protecţie peste uniformă, se aranjează boneta în aşa fel ca părul să nu cadă
în alimentele servite bolnavului şi se spală pe mâini
43
-se procedează ca in cazul alimentarii active in salon, la masa

Page
-se îndepărtează măsuţa rulantă şi se strânge vesela utilizată

-se ajută bolnavul să se spele pe mâini şi să se instaleze comod în pat
ALIMENTAREA ACTIVĂ LA PAT ( ÎN DECUBIT LATERAL STÂNG)
1. Pregătirea bolnavului (care nu se poate ridica)

-se aşează bolnavul în decubit lateral stâng, cu capul sprijinit de o pernă
-se spală bolnavul pe mâini
2. Pregătirea condiţiilor de mediu
-se protejează lenjeria de pat cu o aleză, iar cea a bolnavului cu un prosop curat
-se aşează tava acoperită cu un prosop curat pe marginea patului sau pe un taburet la inălţimea
patului
-se oferă bolnavului, pe rând, în măsura în care el termină, felurile de mâncare indicate de regimul
alimentar, ajutând bolnavul, tăindu-i alimentele solide
-se serveşte bolnavului lichidele în pahare sau căni umplute pe jumătate sau în căni speciale,
închise pe jumătate în partea lor superioară şi prevăzute cu un cioc sau cu ajutorul unor tuburi
transparente din material plastic, curate şi sterilizate
-se ridică imediat vesela utilizată, se îndepărtează tava şi se ajută bolnavul să se spele pe mâini
-se ajută bolnavul să se instaleze în pat, în poziţie comodă
ALIMENTAREA PASIVĂ A BOLNAVILOR
1.Definitie = alimentarea bolnavilor cu stare generală alterata, care nu le permite să se alimenteze

singuri
Vor fi hrăniţi bolnavii: imobilizaţi, paralizaţi, adinamici, epuizaţi, bolnavii în stare gravă sau cei
cu uşoare tulburări de deglutiţie.
2.Materiale necesare: tavă; farfurie; pahar de apă sau cană eu cioc; şervet de pânză; cană de supă;
tacâmuri.
3.Etape si timpi de execuţie

1. Pregătirea asistentei
-se imbracă halatul de protecţie peste uniformă, se aranjează boneta în aşa fel ca părul să nu cadă
in alimentele servite bolnavului şi se spală mâinile
2. Pregătirea bolnavului
-se aşează bolnavul în poziţie semişezândă cu ajutorul rezernătoarelor de pat sau cu perne, sau în
decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat inainte pentru a uşura deglutiţia
44
-se protejează lenjeria de pat cu un prosop , iar la gât se pune un prosop pentru a-i proteja lenjeria
de corp
Page
-se adaptează măsuţa specială la patul bolnavului şi se aşează mâncarea bolnavului pe tavă, pe
noptieră , astfel încât bolnavul să vadă ce i se introduce in gură
3. Alimentarea bolnavului
- asistenta se plasează în partea dreaptă a bolnavului pe un scaun
- cu mâna stângă se ridică uşor capul pacientului, eventual împreună cu perna şi se serveşte
bolnavului, supa cu lingura
-se taie alimentele solide în prezenţa bolnavului, iar lichidele se oferă din vase semiumplute sau
din căni cu cioc (dacă bolnavul nu se poate ridica din poziţie orizontală)
-la bolnavii adinamici, în stare gravă, se supraveghează debitul lichidului care merge în gura
bolnavului, pentru a evita încărcarea peste posibilităţile lui de deglutiţie
-se verifică temperatura alimentelor, prin gustare, cu o altă lingură, îndeosebi la bolnavii foarte
gravi, care nu simt temperatura şi gustul alimentelor
-bolnavilor în stare foarte gravă, precum şi la cei cu tulburări de deglutiţie, lichidele se
administrează cu lingura sau linguriţa (sprijinind vârful acesteia pe buza inferioară a bolnavului,
se declanşează deschiderea cavităţii bucale în mod reflex), apoi se introduce uşor lingura dincolo
de arcada dentară şi, ridicînd concomitent coada lingurii, conţinutul se ,varsă în gura bolnavului
-bolnavii în stare foarte gravă se alimentează cu ajutorul pipetelor
-după terminarea alimentării, se şterge bolnavul la gură, se spală mâinile (la nevoie), se aranjează
patul îndepărtând eventualele resturi alimentare mai ales de pâine (ajungând sub bolnav, pot
contribui la formarea escarelor)
- se schimbă lenjeria murdărită în timpul alimentării
-se aşează bolnavul în poziţie comodă, pentru a se odihni după actul alimentării
-se acoperă bolnavul cu pătura şi se aeriseşte salonul
-se strânge vesela utilizată
ALIMENTAREA ARTIFICIALĂ A BOLNAVULUI
1.Definitie= Introducerea alimentelor în organismul bolnavului prin mijloace artificiale

Se realizează prin următoarele metode:
- sondă gastrică sau intestinală
- prin fistulă stomacală
- pe cale parenterală ( perfuzii)
- prin clismă.
2.Scop:
-hrănirea bolnavilor inconştienţi
- pacienti cu tulburări de deglutiţie
- psihopaţi
- cu negativism alimentar
- pacienti cu intoleranţă sau hemoragii digestive
45
- operaţi pe tubul digestiv şi organele anexe

Page
-cu stricturi esofagiene şi ale cardiei (care împiedică pătrunderea bolului alimentar din cavitatea
bucală în stomac)
ALIMENTAREA PRIN SONDA GASTRICĂ
Indicatii
- la bolnavii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi pe această cale o
perioadă mai îndelungată de timp, sonda se aplică endonazal
-sondele de polietilen se pot menţine mai mult de 4 - 6 zile, cele de cauciuc se menţin maximum 2
- 3 zile, fiind traumatizante (pot forma escare ale mucoaselor)
-raţia zilnică se administrează în 4 - 6 doze, foarte încet, de preferinţă cu aparatul de perfuzie,
utilizîndu-se vase izoterme
Materiale necesare:
-tavă medicală acoperită cu un câmp steril
- sondă Faucher sterilă, sondă Leube, sondă gastrică din material plastic sau sondă duodenală
Einhorn
- tăviţă renală
- pâlnie mare (adaptată la extremitatea liberă a sondei)
- lichidul alimentar prescris de medic (nu trebuie să prezinte grunji sau alte conglomerate), încălzit
la temperatura corpului
- seringă sterilă de 5-10 cm
- pensă chirurgicală
- leucoplast
Etape de executie
Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare

-se pregătesc materialele şi instrumentele necesare
-se transportă lângă patul bolnavului
Alimentarea prin sondă

- se controlează conţinutul gastric şi în caz de stază se aspiră conţinutul şi se execută o spălătură
gastric
- se masează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar prescris (200 - 400 ml până la
500 ml lichid alimentar) , încălzit la temperatura corpului
- inainte de a o extrage, se introduc prin sondă 200 - 300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a
o goli complet
-se închide sonda prin pensare pentru a se evita ca lichidul rămas în sondă să se scurgă în faringe
în timpul extragerii (ar putea fi aspirat, devenind cauza unei grave complicaţii: pneumonia de
46
aspiraţie)
-sonda se extrage cu precauţie
Page
ALIMENTAREA PRIN CLISME
Indicatii
-se recomandă în cazurile în care sonda gastroduodenală nu poate fi introdusă, existând stricturi
esofagiene sau alte contraindicaţii (infiamaţii ale mucoasei sau varice esofagiene)
-prin clisme se pot asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp
- deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai soluţiile izotonice,
substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie.
-alimentarea pe cale rectală se face prin clisme , picătură cu picătură, cu soluţie Ringer, glucoză
47 / mie , cu rol hidratant.
-pentru pregătirea şi efectuarea clismei în locul irigatorului se foloseşte un termos montat, ca şi în
cazul alimentaţiei prin sondă.
ALIMENTAREA PARENTERALĂ
Când nu este posibilă introducerea alimentelor în tubul digestiv, se realizează alimentarea

parenterală, de obidei pe cale intravenoasă (iv)
Alimentarea parenterală se face cu substanţe care:
-au o valoare calorică ridicată
- pot fi utilizate direct de ţesuturi
- nu au proprietăţi antigenice
-nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor.
Pe cale intravenoasă pot fi administrate soluţii hipo-, izo- sau hipertonice (glucoză 10-23-33 sau
40%, fructoză 20%, sol dextran).
Substanţele proteice pot fi administrate sub formă de hidrolizate proteice.
Planul de alimentare se face pe baza calculării valorii calorice a raţiei alimentare zilnice şi a raţiei
de lichide în (care pot fi dizolvate principiile alimentare, nevoia de lichide fiind completată cu ser
sau soluţii glucozate şi proteice.
Alimentarea parenterală se efectuează ca şi hidratarea parenterală.
Ritmul de administrare :
-diferă după natura şi concentraţia preparatelor (ex: glucoza sub 10% se administrează până la 150
picături/minut, adică 500 m1 pe oră; soluţii mai concentrate se administrează până la 200 ml/oră,
iar hidrolizatele proteice se administrează mai încet, fără să se depăşească 50 ml/oră.
-este influenţat de starea bolnavului
- asistenta va efectua alimentarea conforni prescripţiei medicului.
HIDRATAREA ŞI MINERALIZAREA ORGANISMULUI
Organismul uman nu poate trăi (în medie) decât:

„3 minute fără oxigen, 3 zile fără apă, 3 săptămâni fără hrană" (Burghele)
47
„Toate mecanismele vitale nu au decât un ţel: acela de a menţine unitatea mediului interior şi de a
Page
ne da prin aceasta independenţă şi personalitate biologică" (CI. Bernard).

Apa:
- este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi anorganice, necesare bunei
funcţionări a organismului
- diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar destinaţi eliminării
- se găseşte in organism în două stări: liberă-circulantă, fixă-structurală (intră în constituţia
moleculelor)
Apa liberă reprezintă 70% din greutatea organismului şi se repartizează astfel:
- 50% în interiorul celulelor (lichid intracelular)
- 15% în spaţiile lacunare interstiţial)
- 5% circulă în vase (lichid plasmatic)
- prin compoziţia şi funcţia apropiată lichidele interstiţial şi plasmatic, sunt numite lichide
extracelulare
- apa menţine în soluţie o serie de săruri minerale
- mediul intern al organismului este o soluţie apoasă de săruri minerale, formând partea
fundamentală a plasmei sanguine, a limfei şi a lichidului interstiţial
- sărurile minerale menţin presiunea osmotică a lichidelor din organism, constituind una din
activităţile fundamentale ale activităţii celulare
- nevoia de apă a adultului este de: 2000-2500 m1/24 h
La copil nevoia de apă este mai mare, în raport cu greutatea corporală, el necesitând:
- 180 ml apă/kg corp în primele 6 luni
- 150 ml apă/kg corp între 6 şi 9 luni
- 120 ml apă l kg corp între 9 şi 12 luni
- 100 ml apă/kg corp peste 12 luni
- necesarul de apă se acoperă prin aportul alimentar fie sub formă de lichide, fie sub formă de apă
conţinută în alimentele solide
Eliminarea apei din organism se face pe mai multe căi:
- 1000-1500 ml se elimină prin urină
- 500-1000 ml se elimină prin transpiraţie
- 350-500 ml se elimină sub formă de vapori prin plămâni
- 100-200 ml se elimină prin intestin (în scaun)
- în mod normal, este un echilibru între lichidele introduse în organism şi pierderile fiziologice
- în situaţii patologice se produce dezechilibrul ce duce la deshidratare sau hiperhidratare
- în funcţie de cauza şi mecanismul prin care se instalează, pot interesa sectorul intracelular,
extracelular sau ambele
Sindroame de deshidratare
Pe baza modificărilor din lichidul extracelular se deosebesc mai multesindroame de deshidratare: -
deshidratare izotonă ( când aportul insuficient sau pierderile interesează în aceeaşi proporţie apa şi
electroliţii (ex:vărsături, diaree, aspiraţie gastrică sau intestinală, fistulă gastrică, paracentezele
48
repetate, hemoragii masive; se pot pierde 2-3 1 sau chiar 5-10 1/24 h ) -
Page
deshidratare hipertonă ( când se elimină apă în proporţie mai mare (ex: prin polipnee între 1 şi 1,5
1/24 h, transpiraţie exagerată 2- 3-5 1/24 h)
- deshidratare hipotonă ( când se elimină sărurile în proporţie mai mare (în poliuriile patologice
sau cele provocate prin diuretice)
Homeostazia = Proces de reglare prin care organismul isi mentine diferitele constante ale
mediului interior (ansamblul lichidelor organismului) intre limitele valorilor normale ( rol de
transportor în dublu sens): - prin „difuziune" a principiilor nutritive la suprafaţa celulelor şi
invers
- excretor prin rinichi, plămâni, piele, după ce produsele de excreţie celulară au fost deversate în
sânge
- sistemul de coordonare şi control al homeostaziei este neuro- endocrino-vegetativ
( -rinichiul excreta anumite produse de catabolism (totalitatea reactiilor de degradare a

compusilor organici) si regleaza metabolismul apei si pH-ul (aciditatea sau alcalinitatea)
sangelui
- plamanul elimina dioxidul de carbon si putina apa; intestinul evacueaza reziduurile alimentelor
ingerate si secretiile digestive
- echilibrul este asigurat prin actiunea hormonilor antagonisti , privind numeroase substante
(ex: ioni de calciul, potasiu, sodiu)
STABILIREA NECESITĂŢILOR HIDRICE ŞI MINERALE
Se realizeaza prin:
- stabilirea felului deshidratării
- simptomatologia deshidratării
- investigaţii de laborator
Diferenţa dintre cifra normală a unui ion din plasmă şi cifra constatată la bolnav reflectă deficitul
la 1 l apă extracelulară
- aceasta se înmulţeşte cu cantitatea totală de apă extracelulară, care la un individ de 70 kg =14 l
- cifra obţinută reprezintă deficitul global al ionului respective
-dacă nu se poate stabili cu certitudine felul deshidratării, se administrează în părţi egale glucoză
şi soluţii izotonice de săruri minerale
- cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileşte prin suma raţiei de întreţinere + raţia
de corectare a dezechilibrelor anterioare
- ratia de întreţinere = pierderile de lichide/24 h
- raţia de corectare = se face pe baza analizelor de laborator şi intră în competenţa medicului
- nevoia de apă a copilului deshidratat se face după suprafaţa corporală, pe bază de tabele speciale,
iar a sugarului, după greutatea corporală 100/180 ml/kg corp (valori obţinute din totalizarea
pierderilor normale ale copilului):
- 25-30 ml perspiraţie
49
- 50-100 ml transpiraţie
Page
- 10-20 ml cu scaunul
- 35-40 ml urină/kg corp/24 h + pierderile în plus (diaree, vărsături, febră).
TULBURĂRI ALE FLUIDELOR
Volumul deficitar de fluid

- hipovolemie(+)
- deshidratare(-) se datoresc pierderilor excesive (vărsături, aspiraţie, diaforeză, arsuri, diuretice)
sau mişcării fluidului (spaţiul al lll-lea): acumulare anormală de fluid în diferite zone ale
organismului (ascită, edem periferic, hematom).
Manifestări
- piele uscată cu turgor redus

- membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă
- ochii adânciţi, moi
- letargie, sete
- scăderea eliminării urinare
- tahicardie, hipotensiune arterială
- scăderea presiunii venoase centrale
- creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin hemoconcentraţie
- creşterea ureei sanguine
- urină concentrată cu densitate mare
Interventiile asistentei
- măsoară şi notează zilnic ingestia şi eliminarea (ingesta/excreta)

- cântăreşte zilnic pacientul
- monitorizează semnele vitale, nivelul de conştienţă, parametrii clinici, rezultatele de laborator,
slăbiciune, nelinişte, agitaţie
- menţine integritatea membranelor mucone prin igienă riguroasă
- îngrijeşte tegumentele cu atentie: pentru evitarea atingerii integrităţii lor
- inspectează zilnic zonele presiune de poziţie şi le masează la fiecare două ore
- asigură aportul lichiclicin 2500 ml/zi din care 1500 ml per os
Excesul volumului de lichid (+):

- merge in sectorul extracelular, dând naştere la edeme
- se doatoreşte creşterii Na şi a cantităţii de apă prin retenţie şi/sau ingestie excesivă
- scaderii excreţiei renale de Na şi apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spaţiului
intravascular
50
Manifestări
Page
- creşterea acută în greutate

- edem periferic
- pleoape edemaţiate
- creşterea presiunii venoase centrale
- hipertensiune arterială, puls puternic
- dispnee, raluri crepitante
- turgescenţa jugularelor
- scăderea hemoglobinei şi a hematocritului
- scăderea densităţii urinare
Interventiile asistentei
- educă pacienţii cronici, privind apariţia acestor semne asistentei
- educă pacientul şi familia privind importanţa aportului scăzut de lichide şi Na
- măsoară zilnic ingestia şi eliminarea
- cântăreşte zilnic pacientul
- observă edemul periferic
- ascultă frecvent respiraţia
- evaluează semnele şi simptomele de edem pulmonar
- stabileşte cantitatea de lichide pentru fiecare tură
- educă pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolitic
- invaţă pacientul care sunt lichidele şi alimentele cu conţinut crescut în Na
- schimbă concepţia de preparare a alimentelor
TULBURĂRI ELECTROLITICE
Hiponatremia
Manifestări de dependenta:
- deficit de Na sub 130 mEq/1
- cefalee, confuzie
- anxietate, piele umedă
Interventiile asistentei:
- creează un mediu de siguranţă, pacientul fiind agitat şi confuz
- recunoaşte modificările de comportament
- acordă suport psihologic
- acordă suport moral familiei
- monitorizează soluţiile intravenoase şi rata de flux a acestora
Hipernatremia
51
Manifestări:
- excesul de Na: peste 150 mEq/1
Page
- agitaţie ce poate progresa spre convulsii

- membrane, mucoase uscate
- sete, hiperemia feţei
- tahicardie, hipertensiune arterială
- reduce ingestia de Na
- administrează soluţii cu conţinut scăzut de Na
- administrează diuretice
- creează un mediu de siguranţă
Hipopotasemia
Manifestări:
- nivelul redus de K sub 3 mEq/1
- slăbiciune, scăderea peristaltismului până la ileus
- scăderea poftei de mâncare
- crampe musculare la extremităţi
- greţuri, fatigabilitate
- administrează intravenos K cu mare prudenţă
- monitorizează aritmiile cardiace
- asigură mediul de siguranţă
- monitorizează sunetele intestinale
- măsoară cu atenţie ingestia şi excreţia
- educă pacientul să evite alimentele bogate în K (banane, spanac, varză de Bruxelles, citrice,
piersici, caise)
Hiperpotasemia
Manifestări:
- exces de potasiu peste 5,5 mEq/1
- greaţă, crampe abdominal
- diaree (hiperactivitate intestinală)
- parestezii, slăbiciune, iritabilitate
- aritmii cardiace severe
- schimbarea personalităţii
- administrează perfuzii de glucoză şi insulină sau bicarbonat (scad nivelul de K prin uşurarea
52
pâtrunderii lui în celulă)

- monitorizează aritmiile cardiace
Page
- asigură mediul de securitate

TIPURI DE FLUIDE
-izotonice - aceeaşi concentraţie cu lichidul organismului (plasma)
-hipertonice - concentraţie mai mare decât lichidul organismului (plasma)
-hipotonice - concentraţie mai scăzută decât lichidul organismului (plasma)
SOLUŢII UTILIZATE PENTRU REHIDRATARE ŞI REMINERALIZARE
-Solutie izotonica de NaCl = sol apoasa de 9‰ de NaCl = ser fiziologic

-Solutie hipertona de NaCl = sol NaCl 10-20%
-Bicarbonat de sodiu = sol apoasa izotonica de 1,4%
-Lactat de sodiu = sol izotonica 1,9%

-Glucoza - sol izotonica 5%
- sol hipertonica 10-20-33-40%
-Solutie de KCl = K 2% in sol de glucoza izotonica
-Solutie Ringer = sol de electroliti: KCl 0,3g; CaCl2 0,5g; NaCl 8,5g; apa pana la 1000 ml
-Solutie Darow = KCl 2,8 ; NaCl 4g ; sol lactat de Na 20%-29g, apa pana la 1000 ml
-Solutie Krebs = NaCl 7g ; KCl 0,28g; fosfat acid de K 1,16g; CaCl 0,27g; sulfat de Mg 2,4g
-Solutie Buttler = NaCl 0,58g; KCl o,89g; fosfat de K bibazic 0,25g; sol lactat de Na 20% 11,2g;
-glucoza24g; apa pana la 1000 ml
-Solutie Locke = NaCl 9g ; KCl 0,075g ; CaCl2 0,10g ; bicarbonatdeNa 0,10g ; glucoza 1g ; apa
pana la 1000ml.
-Solutie Hartmann = aceeasi compozitie ca la sol Ringer + lactat de Na 3,1g pana la 1000 ml
- Solutie Tham = baza aminata ce se combina cu CO2 formand bicarbonat (se foloseste in
combaterea acidozei metabolice)
-Solutie Fischer = sol alcalina folosita in combaterea acidozei metabolice
-Inclocuitori ai masei circulante = in sol de NaCl sau glucoza = polimeri ai glucozei cu greutati
moleculare diferite
-Dextran 70 = Macrodex
-Dextran 40 = Rehomacrodex
-Marisang
-Plasma umana
-Sange integral
-Derivate de sange masa eritrocitara
CĂILE DE HIDRATAREA ORGANISMULUI
Scop:
- hidratarea şi mineralizarea organismului
- administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit
- depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici
- completarea proteinelor sau a altor componente sanguine
53
- alimentarea pe cale parenterală

Page
Hidratarea orală
- calea fiziologică de administrare a lichidelor
- declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie necesară
absorbţiei lichidelor
- se renunţă la această cale în caz de: vărsături, stenoză piloricsă şi esofagiană, negativism total
din partea pacientului
Hidratarea duodenală
- administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală
- lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-100/minut
- se menţine temperatura lichidului în timpul administrării
Hidratarea rectală
- se face prin clismă, picătură cu picătură, sau clisme Katzenstein (vezi alimentaţia artificială prin
clisme)
Hidratarea subcutanată
- se face prin perfuzii
- resorbţia este lentă
- poate determina accidente: necroza ţesuturilor prin compresiune, coagularea ţesuturilor (când
temperatura este prea înaltă), flegmoane, complicaţii septice
SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI
Asistenta medicală este obligată să supravegheze bolnavul pentru a culege toate datele privind
starea generală şi evoluţia bolii acestuia, comunicând medicului tot ce a observat la bolnav, în
cursul zilei sau nopţii. Dacă observaţiile sale sunt sistematice şi complete, vor putea fi valorificate
de medic. Astfel ea va sta cât mai mult la patul bolnavului şi va urmări:
-comportamentul bolnavului (faciesul, starea psihică, reactivitatea generală, somnul)
- funcţiile vitale şi vegetative ale organismului
- apariţia unor manifestări patologice.
Urmărind comportamentul bolnavului, asistenta medicală culege observaţiile, în mod ştiinţific şi
obiectiv, care redau fidel tabloul patologic apărut. Notarea incorectă, fără pricepere şi cunoştinţe
obiective a modificărilor, împiedică asigurarea unor îngrijiri de calitate bună a bolnavilor. Datele
culese de asistenta medicală prin măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative se notează grafic în foaia
de temperatură, componentă a foii de observaţie (FO).
Foaia de temperatură = document medical, ştiinţific şi medico-judiciar.

Ea se completează de asistenta medicală exact, clar şi ordonat pentru a reflecta corect starea
bolnavului.
54
Aceasta cuprinde:
- datele personale ale bolnavului şi cele principale legate de internarea acestuia
Page
-partea principală cuprinde un sistem de coordonate în care se notează grafic valorile obţinute prin
urmărirea funcţiilor vitale: circulaţia, respiraţia, termoreglarea şi diureza
-pe abscisă, pe zile de boală (fiecare zi în câte două jumătăţi pentru dimineaţă şi seară), se notează
timpul evoluează boala
-pe ordonata se notează valorile temperaturii, tensiunii arteriale, frecvente pulsului, respiraţiei,
precum şi canitatea de urină emisă / 24 de ore
OBSERVAREA FACIESULUI, A STĂRII PSIHICE, A REACTIVITĂŢII GENERALE

ŞI A SOMNULUI BOLNAVULUI
Scop:
- pentru stabilirea diagnosticului
- aprecierea evoluţiei anumitor boli
- cunoaşterea stării psihice şi a reactivităţii generale a bolnavului
Acestea determină bolnavului un anumit comportament, tradus prin câteva elemente care,
împreună cu caracteristicile lor, trebuie cunoscute pentru a fi apreciate prin observaţie.
Acestea sunt :
1. Poziţia bolnavului în pat

Termenul se referă la poziţia spontan adoptată de către bolnav, în relaţie cu nevoia ameliorării
“confortului” de moment, prejudiciat simptomatic într-o stare patologică.
- bolnavul caută să menajeze partea dureroasă= pozitia antalgica
Atitudinea poate fi:
Normală, activă, liberă, de decubit indiferent cu posibilitate de mişcare, similar unei persoane
sănătoase.
Pasivă, adinamică, flască, bolnavul fiind ţintuit la pat, fără posibilitatea de a-şi schimba poziţia
din cauza pierderii tonicităţii musculare (în boli grave).
Forţată, caracteristică unor boli, în care bolnavul adoptă instinctiv o anumită poziţie pentru a
calma un simptom (dispneea, durerea, etc.). Această ipostază are definite mai multe tipuri :
a) Ortopneea: bolnavul stă aşezat la marginea patului, sau întins în pat cu căpătâiul ridicat,
sprijinit pe mâini (în criza de astm bronşic, astm cardiac şi edem pulmonar acut, insuficienţa
cardiacă globală); în această poziţie, hematoza se face în condiţii mai bune, întrucât o parte din
sângele care stagnează în mica circulaţie este deplasat gravitaţional în părţile declive, iar muşchii
respiratori accesorii intră în funcţie, optimizând performanţele dinamicii respiratorii
b) Decubit lateral, adoptată în pleurezie, la început pe partea sănătoasă pentru evitarea durerii, iar
mai târziu, odată cu acumularea lichidului, pe partea bolnavă, pentru facilitarea unei expansiuni a
plămânului sănătos, compensatorie funcţional celei controlaterale, limitate c)
Decubit ventral, întâlnită în crizele de ulcer gastric şi duodenal: bolnavul stă ghemuit, apăsând cu
pumnul regiunea epigastrică d) “Cocoş
55
de puşcă”, caracterizată prin: decubit lateral, capul în hiperextensie, gambele flectate pe coapse şi
acestea pe abdomen (în meningita tbc)
Page
e) Genupectorală: bolnavul se sprijină pe coate şi genunchi (“rugăciunea mahomedană”); este

întâlnită în pericardita exudativă; în această boală, pacientul mai poate adopta o poziţie şezândă,
aplecat înainte peste perna aşezată pe genunchi (“semnul pernei”)
f) Torticolis, relevat prin înclinarea laterală a capului şi limitarea mişcărilor, datorită contracturii
muşchiului sterno-cleido-mastoidian şi a celor laterocervicali (miozite, boli ale coloanei vertebrale
cervicale, reacţii adverse la unele medicamente)
g) Opistotonus: decubit dorsal, extensie forţată a corpului - care descrie un arc - având ca puncte
de sprijin capul şi călcâiele (întâlnită în tetanos, afecţiune în care s-au mai descris şi alte poziţii:
“emprostotonus” - poziţia fătului în uter – prin interesarea musculaturii flexorii anterioare
“pleurostotonus”, prin contractura muşchilor laterali de o singură parte, trunchiul fiind încovoiat
pe partea respectivă; “ortotonus”, prin interesarea simetrică a întregii musculaturi , corpul având
o poziţie rigidă, în rectitudine)
h) alte poziţii forţate:
-decubit dorsal cu coapsele în semiflexie, la bolnavii cu dureri abdominale datorate iritaţiei
peritoneale (colecistită acută, ulcer perforat)
-căutarea permanentă de poziţii antalgice şi agitaţie psihomotorie (colica renală şi cea biliară).
2. Expresia feţei bolnavului
- faţă anxioasă, cianotică ( la bolnavii cu insuflcienţă circulatorie gravă)
- faţă acoperită cu sudori reci, ochii infundaţi şi înconjuraţi cu cearcăne albastre, nasul ascuţit şi
privirea anxioasă (faţă peritoneală)
- în peritonită, ileus, alte afecţiuni abdominale grave
- faţă congestionată, agitată, cu ochii sclipitori ( în boli infecţioase grave)
- faţa trădează teama,spaima ( în boala Basedow)
- faţă rotundă, asemănătoare cu luna plină ( în mixedem)
- trăsăturile feţei din jurul gurii, ochilor şi nărilor simulează un rânjet, cu fruntea încreţită adânc,
întristată - în tetanos (râs sardonic).
3. Starea psihică a bolnavului :
- bolnavul îşi păstrează conştienţa
- starea tifică: conştienţa tulburată, privirea absentă, stă în pat nemişcat ( în formele grave de
febră tifoidă)
- carfologie (stare tifică însoţită de mişcări automate, asemănătoare cu prinderea muştelor din aer)
- obnubilaţie : bolnavul are funcţiile psihice încetinite, sesizează numai parţial evenimentele din
anturajul lui
- delir : stare de obnubilaţie însoţită de iluzii, halucinaţii, hiperexcitaţii ( în boli infecţioase acute,
afecţiuni cerebrale, intoxicaţii)
- apatie : stare de dezinteres faţă de mediu şi propria persoana
- stupoare : bolnavul stă în stare de imobilitate şi insensibilitate, poate fi trezit, dar nu răspunde la
întrebări
- sonmolenţă : necesitatea de a dormi îndelungat, bolnavul se trezeşte uşor, dar adoarme imediat -
56
sopor: bolnavul poate fi trezit numai cu excitaţii foarte puternice

Page
- comă : stare patologică de inhibiţie profundă a activităţii nervoase superioare, caracterizată prin
pierderea completă sau parţială a cunoştinţei, a mişcărilor voluntare şi a sensibilităţii, fiind
păstrate funcţiile vegetative fundamentale (circulaţia şi respiraţia)
4. Somnului bolnavului :
- somn linistit, odihnitor, fără întreruperi, neagitat
- somnolenţă instalată dimineaţa (în hepatită virală)
- somnolenţă instalată imediat după alimentare (în insuficienţă hepatică)
- stare de insomnie (reală sau falsă - raportul dintre somn de zi şi de noapte se inversează)
- sonm agitat, cu intrmitente repetate (dureri de foame, diaree, necesitate de micţiune, stari de
tensiune nervoasa)
5. Durerea
- intensitate mica, suportabila (dureri articulare reumatismale), pana la durere de mare intensitate
(colica renala, hapatica )
- spontana sau provocata prin palpare, care se poate defini ca jena, apasare, presiune, crampe,
ruptura,sfasiere, tensiune, arsura
-de durata , de la cateva ore la cateva zile, in functie de cauza, avand un caracter de permanenta
sau intermitenta
- directia spre care iradiaza durerea (ex:in ulcerul gastric sau dudenal, durerea iradiaza din
epigastru in spate, in litiaza din hipocondrul drept, in umarul drept, in apendicita acuta, in fosa
iliaca dreapta, etc)
Zone anatomoclinice ale peretelui anterior abdomninal
1 - hipocondru drept şi stâng

2 - flancuri drept şi stâng
3 - fose iliace dreapta si stanga
57
4 - epigastru
Page
5 - mezogastru (zona ombilicala)
6- hipogastru.
6. Convulsiile şi contracţiile
Contracţia musculară= punerea în tensiune sau scurtarea fibrelor musculare
Convulsia = succesiune de contracţii puternice, involuntare a unor grupe musculare
- convulsii locale sau generale

- convulsii clonice (scurte)
- convulsii tonicoclonice (scurte, ritmice asociate cu altele cu caracter permanent)
Se va înregistra:
- ora exactă când s-au produs, durata, caracterul, localizarea
- dacă au apărut spontan, în timpul somnului sau sub influenţa unei excitaţii, eventual după
enervare
- dacă au fost însoţite de pierderea cunostinţei, de tulburări sfincteriene, etc.
7. Parezele şi paraliziile
Pareza = scădere a funcţiei motorii musculare
Paralizia = dispariţia totală a funcţiei motorii
Paralizii periferice:
- scăderea tonusului muscular
- mişcările pasive se pot efectua cu o amplitudine mult mai mare
Paralizii centrale:
- spastice, cu tonusul muscular păstrat sau chiar exagerat, mişcările pasive pot fi executate cu o
amplitudine mult mai mică
Se disting:
Clasificarea paraliziilor:
1. după intensitate :
-paralizie parţială= pareză: sunt posibile mişcări de amplitudine,viteză şi forţa diminuate
-paralizie totală = plegie: nici o mişcare nu este posibilă
2. după teritoriul afectat:
-monopareză/monoplegie :când este afectat un singur membru (superior sau inferior)
-hemipareză/hemiplegie: când este afectată o jumătate de corp (dreaptă sau stanga)
-parapareză/paraplegie :când deficitul motor este la membrele inferioare
-tripareză/triplegie : cand sunt afectate 3 membre
-tetrapareză/tetraplegie :când sunt afectate toate cele 4 membre
3.după tonusul muscular:
-paralizie flască (hipotonie musculară)- paralizia musculaturii vezicii urinare sau a rectului, care
58
se manifestă prin retenţie de urină sau materii fecale si paralizia sfincterelor, cauză a
incontinentei de urină si materii fecale
Page
-paralizie spastică (hipertonie musculară)

MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE (ppt)
Masurarea tensiunii arteriale se executa cu ajutorul aparatelor de tensiune :
1.Tensiunea arteriala = presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali.
Factorii determinanti:
- debitul cardiac
- forta de contractie a inimii
- elasticitatea si calibrul vaselor
- vascozitatea sangelui
Tensiunea arteriala:
- sistolica = tensiune arteriala maxima ( forta de contractie a inimii va fi mai mare in sistola)
- diastolica= tensiune arteriala minima (forta de contractie a inimii va fi mai mica in diastola)
Tensiunea diferentiala (de importanta diagnostica) = diferenta dintre T.A. maxima si T.A.
minima.
Valorile tensiunii arteriale variaza in functie de:
- tonusul neurovegetativ
- starea glandelor endocrine
- starea vaselor
- volumul sangelui circulant
- urinei
Importanta masurarii tensiunii arteriale

(constanta)
Valorile tensiunii arteriale inregistrate in urma
masuratorilor sunt indicatoare esentiale pentru starea generala de sanatate, in special daca
pacientii sufara de afectiuni cardiovasculare sau daca au probleme cu tensiunea
Masurarea corecta si constanta a tensiunii arteriale si notarea valorilor de la fiecare masuratoare
intr-un carnetel special sunt esentiale pentru a analiza schimbarile si oscilatiile care apar intr-un
anumit interval de timp.
Valorile masurate sunt relevante pentru medicul specialist deoarece poate depista eventualele
complicatii si isi poate da seama, pe baza valorilor inregistrate, daca tratamentele pe care il
59
prescrie functioneaza sau trebuie schimbat.

Page
In cazul in care medicul nu observa imbunatatiri ale conditiei generale de sanatate si ale tensiunii
arteriale, va indruma pacientul catre noi analize si investigatii medicale si va va prescrie noi
scheme de tratament.
Factori care influenteaza masurarea corecta a tensiunii arteriale
Valorile tensiunii arteriale pot fluctua pe fondul unor factori care o pot face sa creasca sau sa
scada constant.
Factorii de risc care ofera valori false ale tensiunii si pe care trebuie evitati inainte de a masura
presiunea arteriala sunt:
- stresul
- fumatul
- schimbarile bruste de temperatura
- sportul
- medicamentele
- consumul de cafeina sau de alte excitante
Tensiometrul clasic are urmatoarele componente:
- manseta
- pompa
- valva
- cadran ( aparatul Pachon)
- manometru cu mercur (aparatul Riva-Rocci )
- stetoscop
Fiecare dintre aceste componente joaca un rol important in masurarea corecta a tensiunii arteriale
Tensiunea sau presiunea arteriala se masoara in milimetri coloana de mercur (mmHg).
Valoarea tensiunii este inregistrata sub forma a doua cifre corespunzatoare tensiunii sistolice,
respectiv tensiunii diastolice.
Scop:
-descoperirea modificarilor morfofunctionale ale inimii si vaselor.
Materiale necesare:
- tava de instrumente medicale
- tensiometru cu mercur (Riva-Rocci)
- stetoscop biauricular
- creion, pix, stilou (cu culoare albastra)
- foaie de temperatura
- tampon de vata cu alcool
Etape de executie:
1.Pregatirea materialelor:
-adunarea si transportul materialelor necesare la locul examinarii
- verificarea starii de functionare a instrumentelor si aparatelor
2. Pregatirea pacientului/bolnavului
Pregatirea psihica
60
- pacientul/bolnavul este informat asupra scopului investigatiei

- nu se vor consuma cafea, alcool si tutun, cu 30 de minute inainte de masurarea tensiunii
Page
- se explica masurile necesare pentru o masurare corecta:

* repaus inainte de masurare
*efectuarea masurarii se face dupa cel putin 3 ore de la servirea mesei
Pregatirea fizica
- pacientul este indrumat sa mearga la toaleta (daca starea de sanatate ii permite) si sa urineze
inainte de a folosi tensiometrul (este recomandat ca masurarea sa se faca cu vezica goala)
- pacientul se aseaza , in pozitie confortabila, si este rugat sa se relaxeze, in liniste, timp de 3-5
minute inainte de a incepe procesul de masurare
- pozitia recomandata este in sezut, pe scaun, cu spatele rezemat de spatar si cu picioarele unui
langa altul (nu incrucisate) si cat mai relaxate
- mana stanga se pozitioneaza pe masa, pe spatarul sau pe manerul scaunului si se tine cat mai
moale sau relaxata
3.Executarea tehnicii
Avantajele folosirii aparatului de tensiune clasic:
- este cel mai precis si cel mai folosit dintre aparatele de tensiune (mecanic sau clasic)
A. Cu aparatul Riva-Rocci
- se spala mainile
- se asaza manometrul (cu mercur) pe noptiera, intr-o pozitie fara vizibilitate pentru bolnav
- se aplica strans manseta pe bratul sprijinit si in extensie
- se fixeaza cu mana stanga membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a
mansetei si olivele in urechi
- cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc, pana la disparitia
zgomotelor pulsatile
- privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu ajutorul ventilului pompei
de aer, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa gradatia din momentul dat de zgomotul
trecerii primei unde pulsatile
- se memoreaza valoarea tensionala – tensiunea maxima – indicata de manometru
- se continua decomprimarea, ascultand zgomotele pulsului si urmarind gradatiile manometrului
pana la disparitia ultimei undei pulsatile
- se memoreaza a doua valoare tensionala – tensiunea minima – indicata de manometru
- se indeparteaza manseta de pe brat
B. Cu aparatul Pachon
- tehnica se executa cu aceeasi succesiune de timpi
- citirea valorilo T.A. se face pe cadranul manometrului Pachon
- manseta se pozitioneaza in jurul antebratului si se strange bine
- manseta se umple cu aer apasand pe pompa, pana cand se opreste fluxul sanguin din artera
bratului
- dupa terminarea pomparii aerului in manseta, acesta este eliberat treptat, prin valva, iar fluxul
61
sanguin se reia in artera

- pe toata perioada in care aerul este eliberat din manseta prin valva, cadranul inregistreaza
Page
tensiunea
- stetoscopul este folosit pentru a asculta zgomotul facut de sange atunci cand traverseaza artera si
pentru a va da seama cand anume sa va opriti si sa cititi valorile de pe cadran; in momentul in care
sunetul puternic facut de sangele care trece prin artera se opreste si nu se mai aude in stetoscop,
valorile tensiunii arteriale pot fi inregistrate
Masurarea tensiunii arteriale cu aparatul Pachon
C. Cu tensiometrul digital
Avantajele folosirii tensiometrului digital:
- simplitate la folosire
- usor de citit ( pe un ecran electronic)
- afiseaza valorile tensiunii
- afiseaza si pulsul
-cele mai utilizate aparate de masurat tensiunea la domiciliu
1.Tensiometrul digital cu manseta
- identic tensiometrului clasic
- presiunea in manseta este realizata de un motoras din interiorul aparatului
- nu mai este necesara folosirea stetoscopului in vederea detectarii pulsului
- dupa identificarea si stabilirea tensiunii arteriale, manseta se decompreseaza singura
2.Tensiometrul digital pozitionat la incheietura mainii
- se alege un tensiometru digital performant, de calitate (chiar daca au costuri mari, sunt mult mai
bune si sigure decat cele foarte ieftine, care pot da erori la masurare)
- pozitionati mana stanga pe masa, cu palma in sus si plasati manseta tensiometrului la o distanta
de aproximativ 2 cm de palma, avand grija ca inchiderea mansetelor sa fie in sus
- strangeti bine manseta si porniti tensiometrul, apoi ridicati si duceti mana la umarul opus, astfel
incat aparatul sa se afle pozitionat in dreptul inimii
- pentru a pastra cat mai relaxat bratul pe care este pus tensiometrul in timpul masuratorii,
sprijiniti cotul acestuia in mana ramasa libera
- asteptati pana cand aparatul scoate un sunet (bip) care anunta ca s-au afisat rezultatele
- notati intotdeauna valorile de la fiecare masuratoare intr-un carnetel
4. Reorganizarea locului de munca:
62
- se asaza tensiometrul si stetoscopul pe tava medicala

- se asaza bolnavul in pozitie comoda
Page
- spalarea mainilor
- se dezinfecteaza membrana stetoscopului cu tampoane de vata cu alcool
- se asaza aparatul in dulapul pentru instrumente si materiale medicale.
5. Notarea tehnicii
Notarea cifrica:
- in F.O. se noteaza cifric valorile tensiunii masurate, numele si prenumele bolnavului, salonul si
data
Notarea grafica:
- tensiunea arteriala se exprima in valori- mm HG (ex: 140/80 mmHg)
- se noteaza grafic in foaia de temperatura cu culoare albastra (creion, pix, stilou), prin hasurarea
zonei care delimiteaza tensiunea sistolica (maxima)si tensiunea diastolica (minima)
- se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura 1 unitate coloana de Hg (mm
Hg)
-deasupra liniei groase se noteaza tensiunea arteriala maxima, iar tensiunea arteriala minima
dedesubt.
6. Interpretarea rezultatelor
O tensiune arteriala normala este cea care inregistreaza valoarea de 120/80 mmHG
Intre 120/80 si 140/90 se considera prehipertensiune, iar presiunea sangelui trebuie monitorizata
indeaproape de catre medic si tinuta sub control cu ajutorul tratamentelor prescrise de acesta
Atunci cand tensiunea depaseste 140/90 mmHG, se considera hipertensiune arteriala( tensiune
mare)
In momentul in care tensiunea sistolica este sub 90, se considera hipotensiune (tensiune prea
mica)
Valorile normale si patologice ale T.A. in functie de varsta

Vârsta Valori normale ale Limite superioare ale
Tensiunii Arteriale normalului
1 an 95/65 mmHg Nedeterminate
6-9 ani 100/65 mmHg 119/79 mmHg
10-13 ani 110/65 mmHg 124/84 mmHg
14-17 ani 120/80 mmHg 134/89 mmHg
18- adult 120/80 mmHg 139/89 mmHg
varstnic 140/90 mmHG 160/90 mmHg
*conform OMS 63
Page
* Conform Asociatiei Americane a Inimii
MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI

Puls arterial = senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficiale, comprimată
incomplet pe un plan rezistent ( plan osos).
Formarea pulsului arterial:

-in sincronizare cu sistolele ventriculare, pereţii arteriali sunt destinşi ritmic prin volumul de sânge
expulzat din ventriculul stâng şi aortă
- destinderea pereţilor arteriali se propagă o dată cu coloana de sânge sub formă de undă pulsatilă.
Calităţile pulsului:
-frecvenţă (rapiditate)
- ritmicitate (regularitate)
-amplitudine (intensitate)
- volum (tensiune)
- celeritate(rapiditatea vitezei de crestere a pulsului )
Ele depind de frecvenţa şi ritmicitatea inimii, debitul sistolic, elasticitatea arterială, presiunea
arterială.
Scop: obţinerea de informaţii privind starea anatomo-funcţională a inimii şi vaselor de sange.

64
Pentru măsurarea pulsului, se foloseşte artera:

- radial
Page
- carotidă
- cubitală
- humerală
- femurală
- poplitee
- pedioasă
- tibială posterioară
Materiale necesare:
- ceas cu secundar sau cronometru
- creion roşu, pix cu pastă roşie sau stilou cu cerneală roşie
- foaie de temperatură.
Etape de execuţie
Pregatirea psihică
-se anunţă bolnavul că i se va măsura pulsul
-se explică bolnavului modul de măsurare( o stare emotivă creată de necunoscut îi poate modifica
valorile pulsului).
Pregatirea fizică
-bolnavul se menţine în stare de repaus fizic şi psihic 5 - 10 minute cu braţul sprijinit, pentru
relaxarea muşchilor antebraţului.
2. Executarea tehnicii
Măsurare în artera radială. – asistenta se spla pe mîini
-se reperează şanţul radial pe extremitatea distală a antebraţului, in continuarea policelui
-se fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei şi cu ajutorul policelui se îmbrăţişează
antebraţul la acest nivel
-se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor (index, mediu şi inelar)
de la mâna dreaptă şi se percep zvâcniturile pline ale pulsului
-se numără zvâcniturile percepute urmărind secundarul cronometrului sau ceasului timp de un
minut (se începe numărătoarea de la 1/4, 1/2, 3/4 sau un minut)
Măsurarea pulsului în aeeasi succesiune de timpi se poate face si in alte artere: carotida,
cubitala, humerala, femurala, poplitee, tibilala posterioara, pedioasa
3. Notarea cifrică
-se notează in F.O. :
- numele şi prenumele bolnavului
- salonul şi patul
- data
65
- valorile măsurate: D (dimineaţa) sau S (seara)

Page
4. Notarea grafică (în foaia de temperatură a bolnavului)
-pentru fiecare linie subţire orizontală a foii de temperatură se socotesc 4 pulsatii
-pe ordonată se notează frecvenţa (numărul zvâcniturilor pe minut), iar pe abscisă timpul când s-a
măsurat
-se notează un punct roşu la intersecţia frecvenţei şi a timpului
-se unesc punctele notate cu o linie roşie şi se obţine curba pulsului
5. Reorganizarea locului de muncă

-Foaia de observaţie se aşează în dosarul salonului
6.Interpretarea frecvenţei pulsului

-frecvenţa pulsului variază fiziologic după vârstă, emoţii, efort etc.
A. Variaţii fiziologice ale frecvenţei pulsului:
- puls tahicardic în: ortostatism, efort fizic şi psihic, emoţii puternice, în cursul digestiei
- puls bradicardic in: decubit, stare de repaus, liniste psihica
* tahicardie = reprezinta accelerarea bătăilor inimii peste 100 b/minut

* bradicardie = reprezintă scăderea frecventei cardiace sub 60 b/
minut
Vârsta Rata aproximativă Rata medie
Nou-născut 120-160 140

1- 21uni(sugar) 100- 140 120
12 luni - 2 ani 80-130 110
2 ani- 6 ani 75-120 100
6 ani - 12 ani 75-110 95
Adolescent 60-100 80
Adult 60-100 80
OBSERVAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI

66
Definitie
Page
Respiratia= functia importanta prin care se realizeaza aportul de oxigen necesar proceselor vitale
ale organismului, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon rezultat.
Prima etapa a respiratiei este ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin plamani), care se
realizeaza prin doua miscari – inspiratia sie expiratia- in care volumul cutiei toracice creste si
descreste (expansiune toracica)
Scop: Constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului , de evoluţie bolii , de recunoastere a
complicatiilor si prognosticul bolii:
- tipul respiraţei
- amplitudinea miscărilor respiratorii
- ritmul şi frecvenţa
Caracteristici ale frecventei respiratiei:- supla, regulata, ampla, pe nas, lenta, profunda
Tehnica
Pregatirea materialelor:
-ceas cu secundar
-foaie de observaţie
-creion sau pix de culoare verde
Pregatirea pacientului:
- se aseaza pacientul în decubit dorsal
- nu explicăm tehnica ce urmează s-o efectuăm pentru a nu modifica ritmul respirator ( se prefera
perioada de somn a pacientului)
- se plaseaza mâna cu faţa palmară pe torace şi numărăm inspiraţiile timp de un minut: ritmul,
aplitudinea
-se notează cifric in foaia de temperatură, cu pix verde
-se notează grafic cu un punct, valoarea fiind înscrisă pe fiecare linie orizontală
- pentru fiecare linie orizontala a foii, se socotesc 1r/min
Vârsta Rata medie/minut
Nou-născut 30-80
Copil mic 20-40
Copil mare 15-25
Adult 14-20
Bărbat 14-18
Femeie 16-20
Tipuri de respiratii
1.Respiratia normala
67
2. respiratia Cheyene- Stokes

Page
3.Respiratia Kussmaul
4.Respiratia Biot (respiratia agonica)
Respiratia de tip:
- costal superior
- costal inferior
- respiratia abdominala
MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII

Definitie
Temperatura = marime fizica prin care se caracterizeaza starea termica a unui corp aflat in
starea de echilibru termodinamic (= marime care caracterizeaza energia cinetica medie de miscare
a moleculelor gazului ideal)
Temperatura :
- o marime care caracterizeaza energia cinetica medie de miscare a moleculelor gazului ideal
- este legata de cantitatea de caldura transmisa prin schimbul de caldura intre doua corpuri
-la contactul a doua corpuri, care au temperaturi diferite, cantitatea de caldura se transmite de la
corpul cu temperatura mai ridicata la corpul cu temperatura mai scazuta
-cand corpurile au aceeasi temperatura intre ele nu se produce schimbul de caldura.
- din punct de vedere termodinamic, temperatura caracterizeaza sensul schimbului de caldura intr-
un proces ( sensul de transmisie a caldurii este intotdeauna de la corpul mai cald , care se afla in
echilibru termodinamic, spre corpul mai rece)
- unitatea de masura in sistem international (SI) este Kelvinul (K) sau gradul absolut (in practica
se mai utilizeaza si gradul Celsius (°C)
-cand temperatura este exprimata in grade absolute se noteaza cu T, iar atunci cand este data in
grade Celsius se noteaza cu t.
Temperatura corpului se mentine constanta datorita echilibrului dintre termogeneza si termoliza.
Echilibrul dintre termogeneza si termoliza se numeste homeotermie
Mentinerea echilibrului este asigurata de functionarea centrilor termoreglatori , situati in
hipotalamus.
Instrumentele folosite pentru indicarea temperaturii corpurilor se numesc termometre .
Temperatura normala a corpului
Temperatura normala a corpului = unul dintre indicatorii principali ai functionarii normale a
organismului si un indice al starii generale de sanatate.
Temperatura corporala :
-masurarea temperaturii corpului este un mijloc simplu de monitorizare a starii de sanatate a unei
68
persoane
Page
- corpul inregistreaza modificari ale temperaturii pe tot parcursul zilei.

- atinge cele mai mici valori in timpul diminetii intre orele 4-6 si cele mai mari valori intre orele
18-20
- temperatura normala a corpului uman este de 37 de grade Celsius (totusi, la fel de normala este
si temperatura de 36.1 grade Celsius inregistrata dimineata sau cea de 37.2, inregistrata seara)
- copilul poate avea o temperatura mai mare decat in mod normal, daca este mai gros imbracat si
de asemenea, daca este cald in locul in care se afla, temperatura unui copil poate sa creasca
-variatii de temperatura pot exista in cazul copiilor nou-nascuti, la persoanele care locuiesc in
anumite arii geografice, in timpul somnului sau la trezire si cand senzatiile de foame sau frig sunt
mai accentuate
-pe plan intern, toate functiile corpului necesita mentinerea unei valori adecvate a temperaturii
( orice abatere grava de la temperatura normala a organismului este un indiciu al unor probleme
de sanatate, ex: infectiile)
- temperatura normala a corpului la bebelusii sanatosi se incadreaza intre 36-37 grade
Celsius. Daca temperatura corpului creste si se situeaza intre 38-38.5 grade Celsius, atunci copilul
are febra. In cazul in care temperatura scade sub 36 de grade, copilul are o temperatura prea
scazuta a corpului si necesita ridicarea acesteia
- la copii, temperatura normala a corpului variaza intre 36 si 36.8. Temperatura normala este
similara cu cea intalnita in cazul adultilor (daca temperatura rectala ajunge la 38 grade Celsius,
este nevoie de interventie medicala pentru scaderea febrei)
- temperatura normala a corpului adultilor este de 37 de grade Celsius, cand nu este prestata
nicio activitate fizica sau cand nu sunt temperaturi atmosferice excesiv de ridicate. Este normal ca
temperatura corpului adultilor sa varieze cu cateva grade in plus sau in minus. Daca la adulti
temperatura orala este mai crescuta de 37.5, se considera ca este prezenta febra sau alte afectiuni
medicale. Femeile adulte au o temperatura a corpului usor mai mare decat a barbatilor adulti
- la persoanele in varsta temperatura este mai scazuta cu cateva grade fata de adultii tineri.
Termometrul:
- indica temperatura, care datorita echilibrului termic, este egala cu temperatura corpului cu care
este pus in contact
- masoara temperatura in grade Celsius (este relativa intrucat se raporteaza la temperatura de
topire a ghetii notata arbitrar cu 0°C)
- sunt construite sa utilizeze fenomene fizice si substante diferite (datorita naturii lor diferite, ele
prezinta o variatie diferita a proprietatilor in functie de temperatura. Astfel cu toate ca cele doua
puncte fixe sunt riguros determinate, divizarea intervalului in parti egale nu este intotdeauna cea
mai potrivita)
- pentru a evita masurarea inexacta a temperaturilor s-a introdus o noua conventie prin care s-a
ales un nou termometru drept „ termometru etalon” iar toate celelalte termometre s-a impus sa fie
gradate prin comparatie cu acesta.
Masurarea temperaturii
69
- exista diferente intre temperatura corpului, in functie de locul din organism din care aceasta a
fost masurata: orala, rectala, bazala, intestinala etc.
Page
-temperatura masurata rectal va fi cu 0.3-0.4 grade Celsius mai mare comparativ cu cea masurata
oral
-temperatura masurata in cavitatea orala este mai scazuta comparativ cu cele obtinute prin
masurarea temperaturii axilare, ureche, zona rectala etc. (aceasta poate fi influentata de consumul
de lichide reci sau calde, respirarea aerului pe gura sau fumat)
Oral (folosind un termometru cu mercur sau digital)
- temperatura se va putea lua la interval de 30 de minute de cand adultul/copilul a servit masa sau
a consumat lichide, pentru a preveni erorile de citire.
-se porneste termometrul digital sau cel cu mercur se scutura bine pana cand coloana coboara sub
37°C (98,6°F)
-sonda termometrului se va pozitiona in gura adultului/copilului , plasată sub limbă ( in spațiul
buzunarului sublingual), amplasată foarte aproape artera sublinguală
-se introduce termometrul sub limba (copilul nu trebuie sa muste, dar trebuie sa mentina
termometrul in aceeasi pozitie, prin plasarea limbii intre incisivii de sus .Nu se lasa niciodata
copilul nesupravegheat, cu un termometru in gura !)
-temperatura se va citi dupa 3 minute (pentru a compara aceasta citire cu cea masurata rectal,
reala, se aduna 0,5°C (°F)
-se aduna 1°C (°F) pentru a putea compara cu temperatura reala, masurata rectal
- sonda termometrului se va curata foarte bine dupa fiecare folosire.
Termometrul tip suzeta. Acesta prezinta siguranta si indica temperatura corect in cazul copiilor
mici. (termometrul se va folosi insa numai pentru masurarea temperaturii si nu ca suzeta
obisnuita).
Axilar (folosind un termometru cu mercur sau digital)

-se porneste termometrul digital, sau cel cu mercur se scutura bine pana cand coloana de mercur
coboara sub 37°C (98,6°F)
- sonda termometrului este plasată in fosa axilara (sub brat) si se tine bratul adultului/copilului
ferm, in jos, peste piept
-termometrul cu mercur se mentine in pozitie timp de 4-5 minute, iar cel digital pana in momentul
in care se aud "beep"-uri (se recomanda ca in cazul folosirii acestui termometru, "beep"-urile sa
fie ignorate, iar termometrul digital sa ramana in aceeasi pozitie 2-4 minute pentru masurarea cat
mai exacta a temperaturii) -se
aduna 1°C (°F) pentru a a putea fi comparata cu cea masurata rectal, reala (in cazul folosirii
termometrului axial instantaneu (banda ce se lipeste pe piele) citirea va apare in 2-3 secunde,
acest grad se adauga automat)
Intrarectal (folosind un termometru cu mercur sau digital)
-daca se utilizeaza un termometru cu mercur, acesta se scutura de cateva ori (deasupra patului sau
70
a unei suprafete moi, ca in caz de lovire sa nu se sparga) pana cand coloana de mercur coboara
sub 37°C (98,6°F)
Page
- se unge capatul termometrului cu putina crema (de preferat petroleum jelly sau o crema solubila
in apa) -se
aseaza pacientul in decubit lateral drepta sau stang ( bebelusul se lasa culcat pe spate si se
indeparteaza scutecul, iar copilul mai mare se poate pozitiona ca si adultul ;copilul se poate tine si
culcat pe burta, pe picioarele adultului, iar acesta trebuie sa tina o palma pe mijlocul copilului; se
introduce termometrul uns cu crema la cca. 2,5 cm)
- sonda termometrului se plaseaza in rect
- daca se foloseste un termometru digital se apasa pe butonul de pornire
- pentru sugar, se tin cu o mana picioarele ridicate si usor se introduce termometrul in rect la cca.
2,5 cm (in cazul termometrului cu mercur partea argintata trebuie sa fie introdusa aproape in
intregime)
- se mentine termometrul cu mercur in pozitie timp de 3-5 minute sau pe cel digital pana se aud
cateva "beep"-uri; apoi se scoate si se citesc indicatiile
- se curata termometrul foarte bine dupa fiecare folosire.
Ureche ( temperaturii timpanului)
-metoda presupune utilizarea unui termometru special care se introduce în canalul auditiv extern al
urechii (temperatura nu se masoara imediat dupa ce adultul/copilul a venit de afara, unde a fost
frig)
-temperatura se masoara la urechea corespunzatoare maini adultului: dreapta daca este dreptaci,
stanga daca este stangaci
-capatul termometrului se introduce cu atentie in ureche cu lentila aplecata usor in fata
-cu mana libera se trage usor de lobul urechi (pentru adult, se trage usor in spate si in jos, pentru
copilul mai mic de 1 an se trage de lob in spate si in sus). Aceasta miscare va permite canalului
urechii sa se inchida perfect
-in momentul in care termometrul este pozitionat corect se apasa butonul de pornire
-se citeste temperatura dupa 3-4 secunde
-in cazul bebelusilor mai mici de 3 luni, a copiilor mai mici de 3 ani cu probleme de sanatate sau
cand inca nu se cunoaste exact modul de folosire al acestui termometru, temperatura se va lua de 3
ori si cea mai corecta va fi cea mai ridicata valoare
-filtrul lentilei se va curata sau schimba dupa fiecare folosire.
Frunte
Benzi termometru de unică folosință care se atașează pe frunte în zona de proiecție a arterei
temporal (unele sunt produse sub formă de plasture). Avantajul acestora este posibilitatea de a
monitoriza temperatura corpului pe parcursul unei perioade de timp. Sunt foarte actuale în cazul
copiilor mici.
71
Page
Calea de Scala Celsius Scala Fahrenheit
măsurare
Orală 37°C ± 0,3 - 0,6 98,6°F ± 0,5 - 1,0

Rectală 37,5°C ± 0,3 - 0,6 99,6°F ± 0,5 -1,0
Axilară 36,5°C ± 0,3 - 0,6 97,6°F ± 0,5 - 1,0
TERMOMETRU PRO CONTRA

Citirea se face greu
Temperatura citita este foarte corecta
Cu Mercur Este fragil
Nu face zgomot
Dureaza 2-3 minute masurarea
Necesita baterii
Valoarea se citeste usor Dureaza cel putin 1 minut
Digital Temperatura citita este corecta masurarea
"Beep" cind este gata Zgomotul poate trezi un copil
adormit
Necesita baterii
Prezinta siguranta
Oral tip suzeta Necesita cel putin 3 minute la
Nu trezeste un bebelus
masurare
Timpanic (urechi) Masurarea temperaturii se face rapid (3-5 Necesita aplicarea corecta in
secunde) canalul urechii pentru masurare
72
Elimina riscul contaminarii ce apare la corecta

folosirea combinata a metodei rectale si Nu este foarte indicat in cazul
Page
orale bebelusilor
Necesita baterii
Este scump
Masurarea temperaturii se face rapid (2-3
secunde) Este mai greu de folosit in cazul
Instantaneu
Elimina riscul contaminarii ce apare la unui copil agitat
(axial)
folosirea combinata a metodei rectale si Este scump
orale
Clasificarea temperaturii
- stare subfebrila - 37-38°C
- febra moderata - 38-39 °C -
febra mare - 39-41°C
- hipertermie (pirexie)- peste 41°C
OBSERVAREA, MĂSURAREA ŞI NOTAREA DIUREZEI
1.Definitie
Diureză = procesul de formare şi eliminare a urinei din organism timp de 24 ore
Urină = soluţia apoasă prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul intermediar
proteic, inutile şi toxice pentru organism, formată şi excretată de aparatul renal (tulburările
metabolismului intermediar influenţează cantitatea şi calitatea (compoziţia) urinei eliminate)
Micţiune = actul fiziologic, conştient, de eliminare a urinei
2. Scop:
-obţinerea de informaţii privind starea morfofuncţională a aparatului urinar şi a întregului
organism, cantitatea şi calitatea urinei furnizând date importante pentru stabilirea diagnosticului,
prognosticului, urmărirea evoluţiei bolilor, precum şi în stabilirea bilanţului nutritiv în bolile
metabolice.
3. Materiale necesare:
- vase cilindrice gradate, cu gât larg sau borcane gradate de 2 - 4 1
- foaie de temperatură
- creion sau pix cu pastă albastră
OBSERVAREA DIUREZEI
Se va observa ritmul micţiunilor:
normal =
73
- 5-6/24 ore la bărbaţi

- 4-5/24 ore la femei
Page
- de 3 ori mai mic noaptea

patologic =
- ritm crescut (polakiurie)
- mai mult noaptea (nicturie)
Se vor observa tulburările de mictiune:
- polakiurie = micţiuni frecvente, cu cantităţi mici
- ischiurie sau retenţie de urină = imposibilitatea de a urina
- disurie = eliminarea urinei cu dificultate şi dureri
- enurezis = pierderea involuntară de urină în timpul nopţii (mai frecvent la copii cu tulburări
nevrotice, după vârsta de 3 ani)
- nicturie = egalarea sau inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea de urină
emisă ziua faţă de cea emisă în cursul nopţii.
MĂSURAREA DIUREZEI
-se curăţă riguros vasele cilindrice, gradate, se clătesc cu apă distilată pentru a nu se modifica
compoziţia urinei şi se acoperă
-recipientele vor fi etichetate, purtând numele bolnavului, nr. salonului şi al patului
2. Pregătirea pacientului/bolnavului
Pregatirea psihica
-se educă bolnavul să urineze numai în urinar şi să nu arunce urina
Pregatirea fizica
-se invită bolnavul imobilizat la pat ca, înainte de defecare să urineze
- asistenta se spala pe mâini si imbraca manusile
-se începe colectarea după un orar fix, valabil pentru toţi bolnavii secţiei
-se invită bolnavul să urineze şi se aruncă produsul acestei emisii, la ora 8 dimineata
-se colectează în vasele gradate toate urinele emise până a doua zi la ora 8
-se citeşte gradaţia care indică urina emisă in 24 ore- asistenta indeparteaza manusile si se spala
pe mâini
4. Notarea cifrica
- se noteaza in FO cantitatea de urina emisa/ 24 ore, data

-vasele în care se face colectarea urinei pe timp de 24 ore se depozitează în încăperi răcoroase,
pentru a se preveni descompunerea urinei
- la urina colectată se adaugă câteva cristale de timol care împiedică procesele de fermentaţie, dar
74
nu modifică reacţiile chimice

Page
6. Interpretarea rezultatelor
Valori fiziologice normale ale volumului de urină:
- femei = 1 000-1 400 m1/24 ore
- bărbaţi = 1 200-1 800 m1/24 ore
Valori patologice:
-poliurie = peste 3 000 m1/24 ore
-oligurie = sub 1 000 m1/24 ore
- anurie = absenţa urinei în vezică
Calitătile urinei :
a. culoarea :
normal :
- galben deschisă = urină diluata
- brun închisă = urină concentrată
patologic:
- brun închisă (şi spumă) în icter
- hematurie = urină cu sânge = roşie deschisă până la roşie brună
fiziologic :
- albastru-verde = tratament cu albastru de metilen
- cafeniu-roşu-brun-negru = tratament, cu chinină sau acid salicylic
b. miros:
-caracteristic: amoniacal (în fermentaţia alcalină intravezicală)
- aromatic, de fructe în diabet
c. aspectul:
- normal = clar, transparent
- patologic = tulbure (săruri, puroi, microbi, calculi).
Incidente
-dacă bolnavul nu este educat să urineze numai în urinar, valoarea diurezei nu este reală
-datele furnizate au valoare reală dacă diureza este urmărită zilnic şi în paralel, se noteaza:
cantitatea de lichide ingerate; cantitatea de lichide pierdute prin transpiraţie, vărsături, diaree şi
graficul evoluţiei greutăţii corporale
EFECTUAREA DE SONDAJE, SPĂLĂTURI SI CLISME

Sondajul = introducerea unei sonde sau cateter din metal, cauciuc sau material plastic, prin căile
naturale, într-un organ cavitar sau canalicular.
75
Scop: explorator sau terapeutic.

Sondajele se efectuează pentru:
Page
-recoltarea unor produse dintr-o cavitate

- evacuarea conţinutului unei cavităţi
- introducerea unor substanţe medicamentoase, hidratante sau nutritive.
Spălătura = introducerea de lichid în cavitatea sondată cu scopul îndepărtării substanţelor

formate sau introduse accidental în acea cavitate.
Pentru evitarea accidentelor cât şi pentru realizarea scopului propus, se vor avea în vedere:
- pregătirea psihică a bolnavului va urmări liniştirea acestuia, instruirea privind modul de
colaborare în timpul sondajului pentru obţinerea unui rezultat eficient
- pregătirea bolnavilor pe cale medicamentoasă, regim dietetic etc. necesară pentru unele sondaje
- alegerea sondelor, cateterelor, canulelor necesare va urmări ca suprafaţa acestora să fie netedă
pentru a nu se produce leziuni ale mucoaselor, căilor naturale prin care sunt introduce
- materialul din care sunt confecţionate trebuie să fie rezistent, pentru a nu se rupe, iar vârful să nu
fie ascuţit pentru a nu crea căi false
- respectarea unei asepsii perfecte prin sterilizarea instrumentelor, soluţiilor utilizate, materialelor,
cât şi dezinfecţia mâinilor celui care efectuează sondajul sau spălătura
- efectuarea sondajelor cu atenţie, îndemânare, cu sonda lubrifiată sau udată (după caz) pentru a
nu se produce căi false, fistule infectate sau pentru a nu perfora organul sondat
- spălăturile se vor efectua prin introducerea unor cantităţi de lichid mici decât capacitatea cavităţii
de spălat
- sondajele şi spălăturile vor fi notate în foaia de obserwţie a bolnavului, însoţite de numele
persoanei care le-a efectuat
- eventualele greşeli comise cu ocazia şi spălăturii vor fi raportate imediat medicului pentru a
combate de urgenţă complicaţiile survenite.
TEHNICA EFECTUARII SPĂLĂTURILOR NAZALE / LAVAJUL NAZAL

1.Definitie
Spalatura nazală = evacuarea conţinutului nazal prin introducerea unei cantităţi de lichid in fosa
nazala.
76
2.Scop: terapeutic şi explorator.

Page
Se pot efectua: baia nazală sau duşul nazal.

3.Materiale necesare :
-pipetă sterilizată
- ser fiziologic călduţ (37°)
-două prosoape curate
- tăviţă renală
- un alt lichid prescris de medic.
4.Etape de executie
1. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare

-se transportă materialele pregătite lângă bolnav
2. Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului

-se anunţă şi se explică bolnavului necesitatea şi inofensivitatea tehnicii
-se invită bolnavul in poziţie şezândă pe un scaun cât mai comod
-se protejează bolnavul cu un prosop in jurul bărbiei
-se oferă bolnavului tăvita renală, solicitându-1 să o ţină sub bărbie
-se aşează irigatorul la o înălţime de 30 cm, in raport cu nivelul nasului bolnavului.
5.Efectuarea tehnicii
- as. isi spala pe mâinile
- verifică temperatura lichidului cu care se efectuează duşul nazal
-capul bolnavului se apleacă înapoi, uşor pe o parte
- se aşează pipeta la orificiul narinei şi se lasă să curgă lichidul în nară
-se solicită bolnavul să exprime sunetul „a" prelungit, pentru a se obtura fosele nazale şi a ridica
vălul palatin, împiedicând astfel pătrunderea lichidului în căile respiratorii
-se repetă de mai multe ori operaţia pentru fiecare nară
6. Ingrijirea bolnavului după tehnică

-se usucă regiunea nazală cu un prosop curat
-se ajută bolnavul să se aşeze în pat, cât mai comod
7. Examinarea lichidului de spălătură

-se examinează atent lichidul de spălătură şi se prezintă medicului pentru examinare.
Dusul nazal comporta aceeasi tehnica, numai ca in loc de pipeta, se foloseste irigatorul cu olive
nazala sterilizata
TEHNICA EFECTUARII SPĂLĂTURII OCULARE

77
1.Definiţie: Spălătura sacului conjunctival prin introducerea unei cantităţi de soluţie antiseptică.
Page
2.Indicaţii
-indepărtarea secreţiilor conjunctivale.
-indepărtarea corpilor străini.
3.Materiale necesare
- undină sau pipetă sterilă.
- casoletă cu comprese de tifon, tampoane de vată sterile.
- tăviţă renală.
- prosop
- soluţii antiseptice la 370C : acid boric 3%, oxicianură de mercur 1/6000, ser fiziologic, apă
bicarbonatată 22‰.
4.Pregătirea bolnavului
Pregatirea psihică
-se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica
Pregătirea fizică
- se aşează bolnavul în poziţia şezând, cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus sau în decubit
lateral.
- ochiul sănătos va fi protejat cu o compresă sterilă.
- se aşează sub ochi, lipită de obraz, o tăviţă renală ce va fi susţinută de bolnav sau de către un
ajutor.
5.Efectuarea spălăturii
- se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei.
- se verifică temperatura soluţiei antiseptice de spălare.
- se aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare
- cu degetele mâinii stângi se deschide fanta palpebrală.
- se toarnă încet lichidul de spălătură în sacul conjunctival, evitând corneea.
- se cere bolnavului să-şi mişte ochiul în toate direcţiile.
- se repetă tehnica de mai multe ori.
- se îndepărtează tăviţa renală
- se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.
- se spală şi se dezinfectează mâinile.
6.Îngrijirea bolnavului după tehnică.

- se aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului cu ajutorul unui tampon.
- se îndepărtează compresa sterilă de protecţie de pe celălalt ochi.
- se şterge faţa bolnavului cu un prosop curat.
7.Reorganizarea locului de muncă.

- se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru sterilizare.
- se îndepărtează deşeurile.
78
8.Observaţii
- ciocul undinei va fi ţinut la minim 6-7 cm de ochiul bolnavului pentru a nu se produce accidente.
Page
- spălarea se poate face şi prin stoarcerea unor tampoane sterile îmbibate cu soluţie antiseptică.
- lichidul de spălătură de la un ochi nu trebuie să infecteze celălalt ochi.
9.Incidente şi accidente
- traumatisme oculare cu ciocul undinei sau cu vârful pipetei, prin mişcări reflexe ale bolnavului
sau ale asistentei.
- infecţii sau diseminarea infecţiei la celălalt ochi.
- lezarea ochiului prin manevre incorecte.
TEHNICA EFECTUARII SPĂLĂTURII AURICULARE / LAVAJUL AURICULAR
1.Definiţie:
Spălarea conductului auditiv extern = îndepărtarea secreţiilor (puroi, cerumen), sau corpurilor
străine şi în tratamentul otitelor cronice.
2.Scop:
-terapeutic.
- seringă Guyon.
- casoletă cu comprese de tifon, tampoane de vată sterile.
- tăviţă renală.
- soluţii antiseptice la 370C sau soluţie medicamentoasă.
- sorţ, muşama, prosop
4.Pregătirea bolnavului
Pregatirea psihică
- se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica.
Pregatirea fizică
- pacientul se aşează în poziţie şezândă şi se protejează patul cu muşama şi traversă, iar umărul
respectiv al bolnavului, cu un prosop curat şi uscat, peste care se aşează şorţul de muşama până la
gât
- se aşează bolnavul în poziţia şezând, protejat cu prosop, muşama şi şorţ.
- in cazul dopului de cerumen, cu 24 de ore înainte de a efectua spălătura auriculară se va instila

în conductul auditiv extern – de 3 ori – soluţie de bicarbonat de sodiu în glicerină 1/20.
- in cazul dopului epidermic se va instila soluţie de acid salicilic 1% în ulei de vaselină.
- in cazul corpurilor străine hidrofile (boabe de legume şi cereale) se va instila alcool.
- in cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau se aplică tampon cu
alcool, eter – cu efect narcotizant.
79
-se pregătesc materialelor şi instrumentele necesare

-se transportă materialele pregătite lângă bolnav
Page
- se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei

- se îmbracă şorţul de protecţie
- se aşează tăviţa renală sub urechea bolnavului care înclină capul spre tăviţă şi o susţine
-se verifică temperatura soluţiei de spălare
- se cere bolnavului să-şi deschidă gura - prin aceasta conductul se lărgeşte şi conţinutul patologic
se îndepărtează mai uşor
-cu mâna stângă se trage pavilionul urechii în sus şi înapoi, iar cu mâna opusă se injectează
lichidul de spălătură în conduct – spre peretele postero-superior şi se aşteaptă evacuarea
- se repetă operaţia de câteva ori – până se obţine lichid curat
-se usucă conductul cu câteva tampoane de vată
-se îndepărtează tăviţa renală
-se controlează lichidul de spălătură
-se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură
-se spală şi se dezinfectează mâinile.

- se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru sterilizare
- se îndepărtează deşeurile
- se notează tehnica în foaia de temperatură
7.Observaţii
- presiunea mare a jetului, temperatura mai scăzută sau mai crescută a lichidului de spălătură
determină apariţia accidentelor → vărsătură, lipotimie, traumatizarea timpanului
8.Incidente şi accidente
- traumatisme timpanice
- vărsături
- lipotimie, ameţeli
- nistagmus
- dureri
TEHNICA EFECTUARII SPĂLĂTURII BUCO-FARINGIENE

/LAVAJUL BUCO-FARINGIAN
1.Scop:
- îndepărtarea exsudatelor patologice de pe mucoasa bucală, amigdale şi mucoasa faringiană
80
- este indicată în boli infecto-contagioase, amigdalite, faringite, stomatite

-poate fi efectuată şi de bolnav, în mod activ
Page
2.Materiale necesare:
-masă de tratament acoperită cu un câmp steril
- două şorţuri de cauciuc
-irigator de 2 1 sterilizat (folosit exclusiv în acest scop)
- un tub de cauciuc de 60 - 80 cm adaptat la irigator, terminat printr-o canulă şi clemă Mohr (sau
robinet)
- tăviţă renală mare
- prosop
- soluţie medicamentoasă (indicată de medic) în cantitate corespunzătoare şi încălzită
3.Etape de execuţie

-se transportă instrumentarul pregătit lângă bolnav în sala de tratamente
Pregatirea psihica
-se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica, accentuând in special lipsa pericolului de fizică şi
psihică
- se explică pacientului să respire liniştit în cursul tehnicii, fără teamă, exclusiv pe nas (numai la
solicitare va respira pe gură pentru ca prin gargară ,să mobilizeze lichidul de irigaţie)
Pregatirea fizica
- pacientul va fi asezat în poziţie şezândă
- se aseaza şorţul de cauciuc şi prosopul sub bărbia pacientului
- pacientul este invitat să ţină tăviţa renală şi capul aplecat puţin înainte pentru ca lichidul de
spălătură să se scurgă mai uşor în tăviţa renală sau la chiuvetă
5.Efectuarea tehnicii
-Spălătură buco-faringiană va fi asistată de două asistente: una menţine bolnavul în timpul tehnicii
, in poziţia aleasă şi-1 supraveghează, iar cealaltă efectuează spălătură
- asistenta isi spala mâinile si se dezinfecteaza
- pacientul va deschide gura şi va respira liniştit pe nas
- se va verifica temperatura soluţiei
- asistenta se aşează în partea dreaptă a bolnavului şi va ridica irigatorul la circa 50 cm deasupra
cavităţii bucale
- se introduce canula în gură şi se dă drumul Ia lichidul dc spălătură, reglând jetul cu pensa sau
robinetul
-se captează lichidul de spălătură în tăviţa renală – dupa tehnica, asistenta se spala pe maini
6.Îngrijirea dupa tehnica

81
- pacientul va face o gargară cu o soluţie slabă şi călduţă de ceai de muşeţel

Page
-se îndepărtează tăviţa renală, prosopul şi şorţul de cauciuc. după tehnică
- pacientul este ajutat să ia o poziţie cât mai comodă
7.Reorganizarea locului de muncă

- se spală instrumentele folosite, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare
8.Accidente si incidente:
-aspirarea lichidului de spălătură în căile respiratorii
-leziuni dentare sau ale mucoasei bucale (în cazul copiilor: se previn prin utilizarea unei canule
moi din cauciuc sau material plastic flexibil)
-daca pacientul nu este pregatit psihic, se poate inneca
TEHNICA EFECTUARII SONDAJULUI GASTRIC

1.Definitie
Sondajul ( tubajul) gastric = introducerea unui tub de cauciuc (sondă gastrică Faucher) prin
faringe şi esofag în stomac.
2.Scop:
-explorator - pentru recoltarea chimismului gastric sau pentru studierea funcţiei evacuatoare a
stomacului
- terapeutic - evacuarea conţinutului toxic stomacal sau pentru alimentarea bolnavului (este
indicat în gastrite acute sau cronice, ulcer gastric)
3.Indicatii:
-intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice
- stază gastrică însoţită de procese fermentative gastrice
- pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau de stomac
- pregătirea pentru gastroscopie
4.Contraindicatii:
-îmbolnăviri cardio-pulmonare în stare gravă decompensată
- în perioada dureroasă a ulcerului gastric si cancerului gastric
- în intoxicaţii cu substanţe caustice
- în hepatite cronice
4.Materiale necesare (pentru sondaj):

82
- tavă medicala
- balon Erlenmeyer
Page
- tăviţă renală
- două şorţuri din material plastic
- scaun cu spetează
Pentru spălătură se adaugă:
-o sticlă cu diametru de 20 - 25 cm
- sondă gastrică Faucher sterilizată
- două seringi 20 ml
- muşama ,traversă
- dejunul de probă indicat de medic
- casoletă cu mănuşi de cauciuc sterile
- o cană de sticlă sau metal de 5 1 cu apă încălzită la temperatura de 25 - 26°C
- pensă hemostatică
- medicamentele indicate de medic (de exemplu, cărbune animal)
- prosoape
- 1 - 2 seringi de 20 cm sterilizate
- recipient pentru captarea lichidului evacuat din stomac (căldare, lighean).
5. Pregatitrea pacientului/ bolnavului

Pregătirea psihică
-se anunţă bolnavul, i se explică necesitatea tehnicii şi este rugat să urmeze intocmai indicaţiile pe
care le primeşte în cursul tubajului
Pregătirea fizică
-se transportă instrumentarul pregătit lângă bolnav în sala de tratamente -se aşează bolnavul pe
scaunul cu spetează; i se indică să sprijine spatele cât mai drept
-bolnavul va fi îmbrăcat cu şorţul de cauciuc sau plastic pentru a-i proteja hainele de umezeală
-dacă bolnavul prezintă proteză dentară mobilă, se îndepărtează
-se aşează tăviţa renală sau bărbia bolnavului pentru a capta saliva ce se va scurge din gură,
solicitandu-l să menţină tăviţa în această poziţie
6.Efectuarea tehnicii tubajului gastric

- asistenta se spala pe mâini
- va imbraca mănuşile şi şorţul de cauciuc
-sonda se umezeşte pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag
-asistenta se va aşeza în partea, dreaptă a bolnavului, fixându-i capul cu mâna stângă, ţinându-1
între mână şi torace
-cu mâna dreaptă se apucă extremitatea rotunjită a sondei, ca pe un creion
-se cere bolnavului să deschidă larg gura, să respire adânc şi se introduce capătul sondei până la
peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită
-prin deglutiţie ,sonda pătrunde în esofag şi se efectuează manevra foarte atent de împingere a
83
sondei spre stomac, până la marcajul de 40 - 50 cm, solicitând bolnavul să respire profund
Page
-se verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii
-ajutoarea aşează la extremitatea liberă a sondei balonul Erlenmeyer pentru captarea sucului
gastric care va apărea imediat în sondă din cauza presiunii intrastomacale mărite
-bolnavul este solicitat să-şi contracte pereţii abdominali pentru a favoriza golirea stomacului
-se extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, dar cu precauţie, după comprimarea ei cu o pensă
hemostatică, pentru ca să nu se scurgă conţinutul sondei înapoi în faringe (ar putea fi aspirat de
bolnav), şi coborând cît mai mult extremitatea ei externa
-când capătul intern al sondei ajunge gura bolnavului se prinde cu mâna stângă şi se îndepărtează
sonda
-conţinutul sondei se varsa în vasul în care s-a făcut recoltarea şi se aşează sonda în tăvita renala.
7.Îngrijirea bolnavului după tehnică:

-Clătirea gurii cu un pahar apă călduţă.
-Se şterg mucozităţile de pe faţă şi de pe bărbie.
-Se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul de cauciuc.
-Se aşează bolnavul comod în pat.
8.Pregătirea conţinutului gastric evacuat pentru laborator

-se determină cantitatea totală evacuată
-când sucul gastric este amestecat cu resturi alimentare, se filtrează prin hârtie de filtru
-se completează formularele de recoltare şi se trimit probele la laborator
9. Notarea tehnicii în foaia de observaţie

-in foaia de temperatură şi observaţie a bolnavului se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul
macroscopic al sucului gastric extras

-se îndepărtează materialele folosite
-se spală instrumentele folosite, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare
-dacă spălătura gastrică s-a făcut pentru eliminarea unor substanţe toxice ingerate accidental sau
voit, se păstrează tot ce s-a evacuat din stomac ca vărsătură sau spălătură, pentru a se putea
identifica substanţa toxică şi a se institui tratamentul
10.Accidente/ Incidente:
-tubajul gastric se efectuează în condiţiile unei asepsii perfecte (mână, instrumente utilizate,
soluţii introduse etc.)
-sonda gastrică nu se unge cu ulei sau alte substanţe grase căci provoacă greaţă bolnavilor
-sondajul gastric se poate efectua şi pe cale endonazală cu sonda duodenală Einhorn sau cu
pompa Senorans
-bolnavilor inconştienţi li se urmăresc respiraţia şi culoarea feţei
84
- pentru verificarea căii de pătrundere a sondei se introduce capătul ei într-un pahar cu apă:
apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii (se îndepărtează sonda)
Page
-când apar greaţă şi senzaţie de vomă, se înlătură indicînd respiraţie profundă (pentru a
introduce sonda gastrică la bolnavii care o resping datorită senzaţiei de greaţă, vomă, se
poate efectua anestezia faringelui cu soluţie de lidocaină 2%.)
-sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse, bolnavul se înroşeşte şi apoi se
cianozeaza (sonda se va îndepărta din căile respiratorii)
-sonda se poate înfunda cu resturi alimentare ( desfundarea se va face prin insuflaţie cu aer)
-se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie
TEHNICA EFECTUARII SPALATURII GASTRICE/ LAVAJUL GASTRIC

1.Definiţie:
Spălătura gastrică = vacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei exsudate de substanţe
străine depuse.
Spălătura gastrică este o măsură terapeutică care trebuie aplicată, mai ales în primele 4 ore de
la indigestia alimentului.
2.Scop:
-Terapeutic.
-Evacuator.
3.Contraindicaţii:
-Perioada dureroasă a ulcerului gastric.
-Cancer gastric.
-Intoxicaţii cu substanţe caustice.
-Hepatite cronice
-2 şorţuri de cauciuc sau material plastic.
-Sondă gastrică Faucher.
-Sticlă cu diametru de 20-25 cm.
-Cană metal sau sticlă de 5L, cu apă la temperatura 25-26°C.
-Recipient pentru captarea lichidului evacuat.
-Pâlnie.
-Prosoape
85
5. Pregatirea pacientului/bolnavului
Pregătirea psihică
Page
-Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea efectuării tehnicii.

-Bolnavul este rugat să coopereze, să urmeze întocmai instrucţiunile primite.
Pregătirea fizică
-Se aşează bolnavul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept.
-Se îmbracă bolnavul cu unul din şorţuri pentru protejarea hainelor.
-Dacă bolnavul prezintă proteză dentară mobilă, aceasta se îndepărtează.
-Se aşează tăviţa renală sub bărbia bolnavului pentru a capta saliva, solicitându-l s-o menţină în
această poziţie.
6.Tehnica spălăturii gastrice:

- Asistenta se spala pe mâini cu apă şi săpun.
-Asistenta va îmbrăca şorţ şi îşi va pune mănuşile.
-Sonda se umezeşte pentru favorizarea alunecării prin faringe şi esofag.
-Asistenta se aşează în dreapta bolnavului fixându-i capul cu mâna stângă, ţinându-l între mână şi
torace.
-Cu mâna dreaptă, se apucă extremitatea rotunjită a sondei întocmai ca pe un creion.
-Se cere bolnavului să deschidă gura larg, să respire adânc şi se introduce capătul sondei cât mai
aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită.
-Pentru a ne asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee), introducem capătul liber al
acesteia într-un pahar cu apă: apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii şi se
îndepărtează sonda.
-Odată ajunsă în stomac , se adaptează la capătul sondei o seringă Guyon, plină cu apă potabilă.
Apa se introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice
de laborator).
-Se coate seringa şi se adaptează o pâlnie prin care se toarnă apă călduţă (la care se poate adăuga o
lingură de sare şi o suspensie de cărbune medicinal 4-6 linguri la un litru de apă).
-Se introduce odată 300-500ml şi se provoacă vărsătura prin mişcarea tubului în sus şi în jos. Se
repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid, urmată de extragerea acestuia, până se ajunge la o
cantitate de 3-5 litri.
-Se extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, dar cu precauţie.
7.Îngrijirea bolnavului după tehnică:

-Clătirea gurii cu un pahar apă călduţă
-Se şterg mucozităţile de pe faţă şi de pe bărbie
-Se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul de cauciuc
-Se aşează bolnavul comod în pat
8.Reorganizarea locului de muncă:

-Se spală instrumentele folosite, se dezinfectează şi se trimit la sterilizare
86
Page
9.Accidente şi incidente:
-Când apare senzaţia de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând respiraţie profundă
-Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se cianozează se îndepărtează
imediat sonda
-Sonda se înfundă cu resturi alimentare - desfundarea se face prin insuflare de aer
-Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii
TEHNICA EFECTUARII SONDAJULUI DUODENAL

1.Definitie
Sondajul (tubajul) duodenal = introducerea unei sonde Einhom dincolo de pilor.
2.Scop:
a.-explorator:
- extragerea conţinutului duodenal format din conţinut gastric, bilă, suc pancreatic şi secreţie
proprie (examinările de laborator permit aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor extrahepatice,
descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care dau :aspectul, cantitatea,
compoziţia chimică sau morfologică a sucurilor extrase prin sondaj)
- se pot evidenţia şi boli parazitare ale duodenului sau biliare
b.- terapeutic:
- drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra ficatului,
a căilor biliare sau a tubului digestive
c.- alimentaţie artificială:
- se introduc lichide hidratante şi alimente lichide în organismul bolnavilor cu imposibilitate de
înghiţire sau inconştiepţi
d.- aspiraţie continuă :
-în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale
- după intervenţii chirurgicale pe tubul digestive
- muşama şi traversă (aleză)
- tăviţă renală şi tavă medical
- pernă cilindrică dură sau o pătură rulată
- soluţie de sulfat de magneziu 33% sterilă
- prosop curat şi şorţ de cauciuc sau de material impermeabil
- sondă duodenală Einhorn sterilizată
- două seringi de 20 ml sterile
- hârtie de turnesol roşie şi albastră
87
In funcţie de scopul urmărit se vor mai pregăti:

- medii de cultură, ulei de măsline, novocaină etc. (după indicaţia medicului)
Page
-soluţiile necesare hidratării sau alimentării bolnavului se vor incălzi la temperatura corpului.
4.Materiale necesare (în funcţie de scopul urmărit)
-se transportă instrumentarul pregătit lângă patul bolnavului
5.Pregătirea pacientului/ bolnavului

Pregatirea psihica
-se anuntă bolnavul şi i se explică importanta, necesitatea şi inofensivitatea tehnicii
-se anunţă bolnavul că tehnica se efectuează pe nemâncate
Pregatirea fizica
-se izolează patul bolnavului cu un paravan (dacă tehnica se execută în salon)
-se aşează pe pat muşamaua şi traversa
-bolnavul se aşează pe marginea patului, în poziţie şezândă
- se aseaza sortul de cauciuc pentru protectia bolnavului si daca este cazul se va indeparta proteza
dentara (se va pune intr-un pahar curat)
6. Tehnica
-se umezeşte sonda cu apă sterilizată; cu mâna dreaptă se ţine capătul sondei şi se introduce cu
blândeţe prin cavitatea bucală sau nazală până în faringe
-se cere bolnavului să respire adânc, cu gura deschisă (pentru ca sonda să treacă prin regiunea
faringiană fără a provoca senzaţia de vomă) şi se invită, bolnavul să înghită de câteva ori până
când oliva trece in esofag
-se ajută inaintarea treptată a sondei prin inişcări blânde, observând atent marcajul sondei; când
semnul 45 cm a ajuns la arcada dentară, sonda a trecut de cardia şi a pătruns în stomac
-se aşează bolnavul în decubit lateral drept, cu trunchiul ridicat uşor şi capul mai jos, coapsele
flectate pe bazin
-sub regiunea hepatică a bolnavului se introduce pledul făcut sul sau perna cilindrică dură
-se impinge uşor sonda favorizând progresia ei spre pilor unde ajunge când la arcada dentară se
află diviziunea 60 cm
-se continuă introducerea sondei cu mare precauţie şi răbdare, concomitent cu acţiunea de
inghitire a sondei de către bolnav: 1-2 cm la 3-5 minute
Verificarea pozitiei sondei

-dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verifică dacă sonda a pătruns în
duoden sau s-a incolăcit în stomac
- verificarea se poate efectua astfel: se insuflă 60 ml aer prin sondă cu ajutorul seringii; se aspiră
după un minut şi dacă sonda a ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20 ml aer
-se introduc 10 ml de lapte prin sondă, care nu mai poate fi extras dacă sonda a ajuns în
88
duoden, dar poate fi extras dacă sonda se găseşte în stomac

-se efectuează control radiologic: la serviciul de radiologie se urmăreşte sonda sub ecran; sonda
Page
poate fi văzută fiind impregnată cu săruri de plumb (controlul radiologic se va utiliza numai
situaţia în care celelalte metode n-au putut stabili poziţia sondei
- când diviziunea 75 cm se află la arcada dentară, oliva sondei a ajuns în duoden (după 1-1/2
oră de la pătrunderea sondei în stomac). La capătul sondei apare bila care se colectează într-o
eprubetă - bila A coledoiană de culoare galbenă-aurie
- se verifica reactia alcalina a sucului duodenal, cu hartia de turnesol
-se introduc prin sondă cu seringa 40 ml soluţie de sulfat de magneziu 33%, la temperatura
camerei , pentru a determina drenarea bilei veziculare, după care se inchide extremitatea liberă a
sondei printr-o simplă innodare sau prin pensare cu o clemă Mohr
-după 15-30 minute se deschide sonda şi se colectează 30-40 ml bilă vâscoasă de culoare inchisă-
castanie - bila B veziculară
-după evacuarea bilei B se colectează în continuare o bilă clară care provine direct din ficat - bila
C hepatică
-cele trei tipuri de bilă (A, B şi C) captate în recipiente separat, etichetate, se trimit la laborator cu
buletinele de analiză
Indepărtarea sondei
-inainte de îndepărtare se insuflă câţiva ml de aer în sondă şi se inchide extremitatea sondei ei
extemă prin comprimare
-se va extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, dar cu precauţie şi blândeţe, ţinând extremitatea
liberă a sondei sub nivelul stomacului bolnavului, pentru ca să nu se scurgă conţinutul ei în
faringe sau în cavitatea bucală a bolnavului

-se îndepărtează tăviţa renală de la bolnav şi se oferă bolnavului un pahar cu apă pentru clătirea
gurii
-bolnavul va fi ajutat să ia poziţie comodă în pat
- in vederea sterilizării, materialele folosite se pregătesc şi se spală
Accidente/ Incidente
- incolăcirea sondei în stomac
- imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional ( spasmul sfincterului Oddi)
- imposibilitatea drenării bilei cauzată un obstacol anatomic (coagularea bâlei vîscoase)
-un spasm piloric: se va încerca deschiderea pilorului prin neutralizarea sucului acid din stomac cu
o cantitate de 20 - 40 ml soluţie bicarbonat de sodiu 10% sau cu medicamente antispastice
administrate înainte şi în timpul sondajului
-greaţă şi vărsături la introducerea sondei
-aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei
-oboseala bolnavului prin prelungirea duratei sondajului peste trei ore
- innodarea sondei în stomac datorită contracţiei pereţilolr stomacali în timpul senzaţiilor de vomă
89
Observaţii
Page
• Nu se va grăbi înaintarea sondei

• Nu se va depăşi durata de execuţie a sondajului (3-3 1/2 ore); dacă în decurs de 3-3 1/2 ore nu s-
a reuşit introducerea sondei în duoden, se va renunţa la sondaj
• Extragerea sondei in cazul innodării ei în stomac, se va face cu blândeţe şi mare atenţie; chiar
dacă a fost introdusă pe cale nazală, sonda se va scoate tot pe cale bucală, folosind o spatulă
linguală şi o pensă
• Relaxarea sfincterului Oddi, în cazul unui spasm, se poate realiza prin introducerea prin sondă a
5-10 ml novocaină 1-2%
• Nu se vor folosi sonde moi, uzate, deoarece se pot rupe în timpul manevrării, capătul sondei cu
oliva metalică rămânând în stomac.
TEHNICA EFECTUARII SPĂLĂTURII VAGINALE/ LAVAJUL VAGINAL
1.Definiţie:
Spălătura vaginală = introducerea în vagin a unui curent de lichid – apă sau soluţie
medicamentoasă – care, după ce spală pereţii vaginali, se evacuează pe lângă canulă.
2.Scop:
terapeutic:
-indepărtarea conţinutului vaginal (normal sau patologic)
-dezlipirea exsudatelor patologice de pe mucoasă
-dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale, ginecologice şi obstetricale
-reducerea proceselor inflamatorii
-calmarea durerilor
Materiale de protecţie: - paravane, prosoape, traversă, muşama.
Materiale sterile: - canulă, vaginală, irigator, vată.
Materiale nesterile: - stativ pentru irigator, bazinet.
Medicamente: - 2 l soluţie medicamentoasă(apă oxigenată, soluţie cloramină, permanganat de
potasiu 1/20.000, oxicianură de Hg 1/4.000, sublimat 1%).
5.Pregătirea pacientei/ bolnavei

Pregatirea psihica
-se pregăteşte pacienta psihic, se anunţă şi se explică tehnica, necesitatea efectuării spălăturii.
-se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză
90
Pregatirea fizica
-bolnava aşezată în poziţie ginecologică i se introduce bazinetul sub bazin, se spală organele
Page
genitale cu apă şi săpun, se acoperă regiunea vulvei cu un strat subţire de vaselină (pentru
spălăturile calde)
-de obicei procedura, se efectuează în sala de tratamente, pe masa ginecologică
- asistenta se spală şi isi dezinfectează mâinile
-se aşează irigatorul la 50-75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană
-se verifică temperatura soluţiei
-se reperează orificiul de intrare în vagin şi se deschide robinetul
-se introduce canula odată cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al vaginului
-se spală bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula pe toată suprafaţa vaginului
-se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul şi se depune în tăviţa
renală
6.Îngrijirea bolnavei după tehnică

-se usucă regiunea genitală cu vată şi prosop
-se îndepărtează materiale folosite
-se ajută pacienta să se îmbrace
-se aşează comod în pat
-se examinează lichidul de spălătură, care poate conţine: flocoane de mucus, puroi, cheaguri de
sânge
-se trimite la laborator la solicitarea medicului

-se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru sterilizare
-se îndepărtează deşeurile
TEHNICA SONDAJULUI VEZICAL LA FEMEIE

1.Definitie
Sondajul vezical = introducerea unui instrument tubular ( sondă sau cateter ) prin uretră în vezica
urinară, realizând astfel o comunicare instrumentală între interiorul vezical şi mediul extern.
2.Scop
91
a.-explorator:
-recoltarea unei cantităţi de urină pentru examen de laborator
Page
-depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare

b.- terapeutic:
-evacuarea conţinutului – când aceasta nu se face spontan
-executarea unor procedee terapeutice prin sondă
3.Pregătirea materialelor:
Materiale de protecţie
- muşama şi traversă, mănuşi sterile de cauciuc.
Materiale sterile :
- 2 sonde lungi de aproximativ 15 cm, cu vârful uşor îndoit, complet rotunjit având una – două
orificii laterale aproape de vârf
- 1-2 eprubete pentru urocultură
-medii de cultură în funcţie de germenii căutaţi
-ser fiziologic
-casoletă cu tampoane de vată
- 2 pense hemostatice
Materiale nesterile:
- materiale pentru toaleta organelor genitale, tăviţa renală, bazinet, paravan, recipient pentru
colectare.
Medicamente:
- ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000.
4.Pregatirea pacientei
Pregatirea psihică:
-se informează privind necesitatea tehnicii
Pregătirea fizică:
-de obicei procedura, se efectuează în sala de tratamente, pe masa ginecologică
- se protejează cu muşama şi aleză
-se aşează pacienta în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele îndepărtate (poziţie
ginecologică)
-se acoperă pacienta lăsând liberă regiunea genitală
-se aşează bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe
5.Tehnica:
-sondajul se efectuează în condiţii de perfectă asepsie atât a pacientei şi a instrumentarului, cât şi a
mâinilor celui care o execută
-se dezinfectează cu Oxicianură de mercur orificiul ureterului de sus în jos, în direcţia anusului
-se lubrefiază sonda cu ulei steril
-se orientează sonda cu vârful în sus, sonda se introduce în uretră 4-5 cm
-paralel cu înaintarea sondei, extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în formă de arc
92
pentru a-i uşura trecerea în vezică

-primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipientele pregătite în funcţie de
Page
scop
-extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări în sens invers
6.Îngrijirea ulterioară a pacientei:

-se îmbracă şi se aşează comod în pat
-se va supraveghea în continuare

8. Notarea tehnicii în foaia de observaţie

-in foaia de observaţie a bolnavului se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al
urinei sau executarea procedeului terapeutic prin sondă
TEHNICA SONDAJULUI VEZICAL LA BĂRBAT

- muşama şi traversă, mănuşi sterile de cauciuc.
Materiale sterile
- 2 sonde lungi de aproximativ 15 cm, cu vârful uşor îndoit, complet rotunjit având una – două
orificii laterale aproape de vârf.
-1-2 eprubete pentru urocultură
- medii de cultură în funcţie de germenii căutaţi
-ser fiziologic
- 2 pense hemostatice
Materiale nesterile
- materiale pentru toaleta organelor genitale, tăviţa renală, bazinet, paravan, recipient pentru
colectare.
Medicamente
- ulei de parafină steril, lubrifiant
Pregatirea psihică:
-se informează privind necesitatea tehnicii
93
Pregătirea fizică:
Page
- se protejează cu muşama şi aleză

-se aşează pacientul în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele îndepărtate (poziţie
ginecologică)
-se acoperă pacientul lăsând liberă regiunea genitală
5.Tehnica:
-se dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic şi cu Oxicianură de mercur orificiul ureterului de
sus în jos, în direcţia anusului
-se lubrefiază sonda cu ulei steril
-intre degetele inelar şi degetul mic ale mâinii drepte se prinde extremitatea liberă a sondei şi cu
ajutorul unei pense sterile, ţinută în aceiaşi mână, se apucă sonda în imediata vecinătate a vârfului
-se introduce vârful sondei în meat şi se împinge uşor cu pensa, în timp ce cu mâna stângă se
întinde penisul cât mai bine pentru ca să dispară cutele transversale ale mucoasei ureterale care ar
putea împiedica pătrunderea sondei în vezică
-dacă pe parcursul înaintării sondei apar obstacole anatomice sau funcţionale, spasme, asistenta
retrage sonda şi pregăteşte alta de calibru mai mic (Mercier sau Thieman)
-pătrunderea sondei în vezică se semnalează prin scurgerea urinei prin sondă
-se fixează sonda până se evacuează urina
-se recoltează urina în eprubetele sau recipientele pregătite
-indepărtarea sondei se face cu ajutorul pensei după ce extremitatea liberă a fost închisă prin
comprimare
6.Îngrijirea ulterioară a pacientului:

-se efectuează toaleta şi se îmbracă pacientul
-se schimbă lenjeria care s-a pătat cu urină

8.Notarea în foaia de observaţie:

-se notează cantitatea de urină evacuată
-numele persoanei care a efectuat sondajul
-eventualele accidente sau incidente
Accidente/Incidente
Complicatii imediate – lezarea traumatică a mucoasei ureterale (se trădează prin hemoragie de
diferite grade) ce impune întreruperea imediată a tehnicii
Complicatii tardive – complicaţii infecţioase prin introducerea germenilor patogeni prin manevre
94
şi instrumente nesterile
Page
-crearea unei căi false prin forţarea sondei :se previne prin efectuarea sondajului cu blândeţe şi
răbdare fără să se forţeze înaintarea sondei.
-astuparea sondei în cursul evacuării vezicii – oprirea curentului de urină – se destupă prin
insuflare cu aer sau injectare a câţiva ml. de soluţie dezinfectantă
-NU se vor exercita presiuni externe asupra hipogastrului pentru a accelera evacuarea urinei;
conţinutul vezical trebuie să se evacueze singur datorită elasticităţii şi contracţiilor vezicii urinare
-De evitat: golirea bruscă sau rapidă a vezicii destinse, în special la persoanele în vârstă, poate
provoca hemoragii; de aceea evacuarea se va face parţial, urmând ca restul să se elimine printr-un
nou sondaj, după câteva ore
TEHNICA SPĂLĂTURII VEZICALE / LAVAJUL VEZICAL

1.Definiţie:
Spălătura vezicii urinare = introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter prin
uretră în vezica urinară.
2.Scop
Terapeutic:
-indepărtarea exsudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii
-pregătirea în vederea unor explorări (cistoscopie, pielografie)
-executarea unor procedee terapeutice prin sondă
- muşama şi traversă, prosoape
Materiale sterile
- 2 sonde Thieman, Nelaton sau sonde cu o singură cale unidirecţionale
- mănuşi de cauciuc
-2 pense hemostatice
-seringă Guyon
- medii de cultură
Materiale nesterile
- tăviţa renală, bazinet
Medicamente
- ser fiziologic, ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000, soluţie de spălătură 1 litru,
soluţie Rivanol 01.2%, Nitrat de Ag 1-4‰.
95
Pregătirea psihică:
Page
-se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii, sa i-a acordul

Pregatirea fizică :
-se protejează cu muşama şi aleză
-se aşează pacienta în poziţie ca pentru sondaj vezical
-se acoperă lăsând liberă regiunea genitală
5.Tehnica:
-se începe cu sondajul vezical
-după evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100
ml soluţie, fără să se destindă vezica
-se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus, capătul sondei, aşezându-se pe o
compresă
-se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede
-extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări în sens invers
6.Îngrijirea ulterioară a pacientei:

-se îmbracă şi se aşează comod în pat
-se va supraveghea în continuare
7.Notarea în foaia de observaţie:

-se notează tehnica în foaia de observaţie
-numele persoanei care a efectuat lavajul
-eventualele accidente sau incidente
Accidente/Incidente:
-tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi a manevrelor
-sonda se poate astupa prin cheaguri de sânge; se destupă prin insuflare cu aer sau ser fiziologic
-tehnica se execută cu prudenţă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii, traumatisme, infecţii.
TEHNICA EFECTUARII CLISMEI

1.Definitie
Clisma = introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materiilor
fecale sau tratamente.
96
2.Scop
Page
a.- evacuator: pregătirea bolnavului pentru anumite examinări (rectoscopie, irigoscopie) sau
intervenţii chirurgicale asupra rectului
b.- terapeutic: introducerea de medicamente sau alimente
3. Materiale necesare:
-masă de tratamente sau tavă pentru aparatură şi materiale necesare
- irigator (Esmarch) cu tub de cauciuc cu calibru de 10 mm şi 1,5 - 2 m lungime, prevazut cu
robinet sau pensă (Mohr)
- canulă rectală din ebonit sterilizată
- tăviţă renală
- basinet
- muşama şi traversă
-apă caldă 35 -37°C
-soluţie sau substanţă rnedicamentoasă în cantitate, concentraţie şi la temperatura prescrisă
- substanţă lubrifiantă (vaselină boricată)
- casoletă cu comprese sterile
- material pentru toaletă perineală
- stativ pentru irigator; apă caldă 35 - 37°C (500 - 1 000 ml pentru adulţi, 250 ml pentru
adolescent, 150 ml pentru copil, 50 - 60 ml pentru sugar); sare (o linguriţă la 1 1 apă) sau ulei (4
linguri la 1 1) sau glicerină (40 g la 500 ml); săpun, o linguriţă rasă la un litru.
Pregătirea psihică:
-se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii, sa i-a acordul
- se explica: dacă in momentul introducerii canulei în rect bolnavul are senzaţia necesităţii de
defecare, va fi solicitat să nu evacueze sonda ci să împiedice mişcările reflexe de contracţie ale
rectului prin inspiraţii adânci pe gură şi relaxarea musculaturii peretelui abdominal
-se izolează patul bolnavului cu un paravan de restul salonului
2.4. Se impătureşte pătura şi se aşează la picioarele bolnavului, apoi acesta se dezbracă şi se

aşează în decubit dorsal cu o pernă sub cap în decubit lateral
Pregatirea fizică :
-se protejează cu muşama şi aleză
-se aşează pacientul în poziţie decubit lateral drept sau stâng, cu membrul inferior care vine in
contact cu planul, întins şi celalalt flectat
- pacientul se acoperă, lăsând liberă regiunea anală
5.Pregatirea materialelor
- se pregătesc instrumentele şi materialele necesare
-se fixează canula rectală pe tubul irigatorului şi se închide robinetul
97
-se aşează irigatorul pe stativ la o inălţime de 0,5 m şi şi racordează tubul de cauciuc la irrigator
Page
-se verifică temperatura soluţiei sau substanţei medicamentoase prescrisă (23-30°C) şi se umple
irigatorul
-se verifică permeabilitatea canulei şi se evacuează aerul şi prima coloană de apă din porţiunea
superioară a tubului (care de obicei este mai rece) captând-o în tăviţa renală
-se lubrifiază canula, folosind o compresă sterilă
-se fixează extrernitatea tubului de cauciuc împreună cu canula, pe stativ, fără să se atingă de
obiectele din jur
-se aşează sub bazinul bolnavului traversa şi muşamaua ( în situaţia de decubit dorsal se flectează
uşor membrele inferioare)
-se aşează bazinetul sub regiunea sacrală şi se acoperă bolnavul
6. Tehnica
a. Clisma evacuatoare simplă
- asistenta se spala pe mâini si imbraca manusile
-se îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă şi se introduce canula prin anus în rect (cu
mâna dreaptă), perpendicular pe suprafaţa subiacentă, cu vârful îndreptat puţin înainte, în direcţia
vezicii urinare, prin mişcări de rotaţie, până ce se învinge rezistenţa sfincterului anal
-se ridică extremitatea externă a canulei, imediat ce vârful a trecut prin sfincter şi se îndreaptă
vârful în axa ampulei rectal
-se introduce canula până la o distanţă de 10 - 12 cm
-se deschide robinetul şi se reglează viteza de scurgere a apei din irigator în colon prin ridicarea
irigatorului cu mâna stângă la aproximativ 50 cm deasupra patului bolnavului
-se indică bolnavului să respire adânc
-se închide robinetul în momentul când nivelul apei din irigator se apropie de nivelul tubului de
scurgere
-se îndepărtează canula şi se aşează în tăviţa renală
-se solicită bolnavului să reţină soluţia timp de 10 - 15 minute
-bolnavul este adus în decubit lateral drept şi peste câteva minute în decubit dorsal (se facilitează
pătrunderea lichidului la o adâncime mai mare
-dacă bolnavul se poate deplasa va merge la toaletă, în caz contrar scaunul se captează la pat
- asistenta indeparteaza manusile si se spla pe mâini
b. Clisma înaltă
-se introduce o canulă flexibilă la 30 - 40 cm înăltime, în colon
- se ridică irigatorul la 1,5 in pentru a realiza o presiune mai mare a apei ( in rest se procedează ca
la clisma evacuatoare )
c. Clisme medicamentoase (terapeutice)

-se pot administra medicamente (digitală, clorură de calciu cloralhidrat, tinctură de opiu, chinină
etc.), care se absorb prin mucoasa rectală
98
- solutii cu efect local (soluţii, izotonice) în microclisme

Page
-clisme picătură cu picătură (la 1 - 1,5 oră după clisma evacuatoare), cu un ritm de 60 picături/min
- clisme picătură cu picatura, 10 - 15 ml apă, ser fiziologic, soluţie izotonică de glucoză sau
substanţă medicamentoasă, care se introduc cu o seringă adaptată la canula rectală (pentru
menţinerea temperaturii soluţiei de introdus se întrebuinţează rezervoare thermostat sau irigatorul
se înveleşte într-un material moale sau vată, pernă electric,etc)
d. Clisme uleioase
-200 ml ulei vegetal încălzit la 37°C în baie de apă se injectează profund ( indicat în constipaţii
cronice, fecalom)
7.Îngrijirea bolnavului după tehnică

-se efectuează toaleta regiunii anale pe un bazinet curat
-se îndepărtează bazinetul, muşamaua şi traversa
-se aşează lenjeria de pat în ordine, bolnavul în poziţie comodă
-se acoperă bolnavul şi se îndepărtează paravanul
-se deschid ferestrele pentru a aerisi salonul

-se îndepărtează materialul cu care s-a efectuat tehnica
-se spală instrumentele utilizate, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare
- efectuarea clismei se notează în foaia de observaţie
Incidente
-pătrunderea aerului în rect provoacă o senzaţie puternică de defecare care împiedică bolnavul de
a reţine lichidul
- canula întâmpină rezistenţă - în acest caz se retrage câţiva cm sau se va da drumul la apa din
irigator pentru ca aceasta să permită înaintarea canulei în continuare, prin întinderea şi lărgirea
rectului, precum şi prin dizolvarea şi dislocarea materiilor fecale
-dacă în faţa canulei se aşează schibale, care ingreunează trecerea apei, se va ridica irigatorul care
va mări presiunea de scurgere, restabilind curentul normal
-nu se va utiliza vată pentru ungerea canulei cu substanţă lubrifiantă, deoarece firicelele de vată
introduse în rect şi rămase pe loc pot să irite mucoasa rectala
Accidente
- dureri, crampe intestinale - în acest caz, se opreşte curentul de apă pentru câteva minute până ce
se linişteşte musculatura colonului
INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE

1.Definitie
Tubul de gaze = tub din cauciuc semirigid de 30 - 35 cm lungime şi cu un diametru de 8-10-12
mm, având marginile extremităţilor rotunjite
99
2. Scop:
Page
-uşurarea eliminării gazelor din colon

- se foloseşte în caz de meteorism abdominal (imposibilitatea de a evacua gazele în mod spontan),
introducându-se prin mişcări de „răsucire şi inaintare" prin anus, în rect şi de aici în colon
-tub de gaze sterilizat
- comprese de tifon
- tăviţă renală
- substanţă lubrifiantă pentru ungerea tubului de gaze (vaselină boricată).
3. Pregătirea bolnavului/pacientului
Pregatirea psihica
-se anunţă bolnavul şi se explică esenţa intervenţiei, accentuând necesitatea ei
-se izolează patul bolnavului de restul salonului cu un paravan
Pregatirea fizica
-se dezbracă bolnavul şi se aşează în poziţie ginecologică
-se pregătesc materialele necesare şi se transportă lângă bolnav
4.Tehnica
- asitenta se spala pe maini si imbraca manusile
- unge tubul de gaze cu substanta lubrifianta, cu ajutorul unei comprese de tifon
-se indeparteaza fesele bolnavului cu mana stanga, iar cu cea dreapta, se introduce tubul de gaze
prin anus, in rect si inspre colon, cu miscari de rasucire si inaintare, pana la o adancime de 15-
20cm
- se acopara pacientul si se mentine tubul cel mult 2 ore
- se indeparteaza tubul de gaze si se aseaza in tavita renala
- asistenta indeparteaza manusile si se spala pe maini
- daca este nevoie, se poate repeta tehnica, dupa 1-2 ore, dupa ce s-a restabilit circulatia normala
in mucoasa
5.Îngrijirea bolnavului după tehnică

-se efectuează toaleta regiunii anale
-se aşează bolnavul în poziţie comodă
-se acoperă bolnavul şi se îndepărtează paravanul

-se îndepărtează instrumentele si materialele folosite
- se spală instrumentele utilizate, se dezinfectează şi se pregătesc pentru sterilizare
- tehnica se notează în foaia de observaţie
100
Accidente/Incidente
- tubul de gaze nu va fi mentinut mai mult de 2 ore, deoarece poate produce escare ale mucoasei
rectale
Page
- nu se va utiliza vată pentru ungerea canulei cu substanţă lubrifiantă, deoarece firicelele de vată
introduse în rect şi rămase pe loc pot să irite mucoasa rectala
8.Accidente / incidente
- hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut( EPA):
tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe
complet si se injecteaza cardiotonice.
- embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin: eliminarea
aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea completa a
flaconului si prin neutilizarea perfuziilor cu presiune si retinerea 2 - 3 cm de solutie pentru
control, in cazul in care s-ar produce un accident (intoleranta).
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
PANSAMENTUL
1. Definiţie:
-Actul chirurgical de aseptizare, tratare şi protejare a plăgilor.
2.Scop:
-Protecţia plăgii – mecanică, termică, chimică, infecţioasă.
-Absorbţia secreţiilor
-Prevenirea infecţiilor
-Asigurarea repausului
-Favorizarea cicatrizării
3.Manifestările plăgilor:
-Durere.
-Impotenţă funcţională
-Hemoragie.
-Manifestări generale ( modificări de puls, tensiune arterială, temperatură)
-trusă cu instrumente chirurgicale ( pense anatomice, chirurgicale, hemostatice, foarfece,
bisturiu).
-casoletă cu: comprese, tampoane, pernuţe de vată
-feşe.
-tăviţă renală.
-muşama şi aleză.
-substanţe dezinfectante pentru plagă şi pentru tegumente.
-materiale pentru fixarea pansamentului (leucoplast,benzi adezive, tubulaturi elastice, etc)
101
5.Pregătirea bolnavului:
-se explică tehnica şi necesitatea ei
Page
-se aşează bolnavul în poziţie comodă, in funcţie de regiunea de pansat , în aşa fel încât să
fie uşor accesibilă pentru tehnică
-se protejează lenjeria cu muşama şi aleză
6.Timpii pansamentului ( execuţia pansamentului):
-spălarea şi dezinfecţia mâinilor

- îmbrăcarea mănuşilor de protecţie
-se pregătesc 2 pense sterile
Timpul 1 – îndepărtarea vechiului pansament:
-se îndepărtează cu blândeţe vechiul pansament.
-dacă nu se desprinde, se înmoaie cu apă oxigenată şi apoi se indeparteaza
-se curăţă tegumentele din jurul plăgii (cu benzină şi alcool iodat) , de la plagă spre
periferie.
Timp 2 – tratarea plăgii:
-se îndepărtează din plagă eventualele secreţii – folosind la fiecare ştergere câte o compresă
uscată.
-se inspectează plaga (se controlează eventualele tuburi de dren)
-se toarnă în plagă apă oxigenatăcu rol dezinfectant, hemostatic şi de îndepărtare a
secreţiilor ( prin efervescenţa produsă)
-stergerea se face spre periferie schimbând la fiecare ştergere tamponul
-se şterg marginile plăgii cu pansament uscat si se dezinfectează tegumentele din jurul
plăgii
Timpul 3 – acoperirea plăgii:
-se acoperă plaga cu compresă de tifon umedă ,care să depăşească marginile plăgii, peste
care se aşează un strat subţire de vată
-se fixează pansamentul pe tegumentul din jur ,cu benzi adezive, cu faşă, etc.
Observaţii:
-in plăgile mari, tăiate, buzele plăgii se pot sutura sau se pot prinde cu agrafe chirurgicale
(Michel)
-materialul moale folosit la pansament se colecteaza in recipiente speciale si se arde;
instrumentarul metalic se spala,dezinfecteaza si se sterilizează la etuvă.
-se interzice apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor învecinate , pentru a
nu disemina infecţia.
-nu se introduc instrumentele folosite la toaleta plăgii în casoletă sau flaconul cu soluţii
dezinfectante; se foloseşte pensa de servit
-se administrează sedative înaintea toaletarii pansamentelor dureroase.
7.Principiile fundamentale unui bun pansament:
o Sa fie aseptic.
o Sa fie absorbant.
o Sa fie protector.
102
o Sa fie compresiv.
o Să asigure punerea în repaus.
Page
Bandajarea
1.Definiţie:
= Este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşe din tifon, de lungimi şi lăţimi
diferite, în funcţie de mărimea şi caracterul plăgii sau regiunii afectate.
2.Reguli pentru o înfăşare corectă:

-Faşa se ţine în mâna dreaptă, capătul liber în mâna stângă.
-Faşa se conduce de la stânga la dreapta.
-Turele de faşă nu trebuie să facă cute.
-Faşa trebuie să permită circulaţia sângelui – să nu fie prea strânsă, dar nici prea largă.
-Conducerea feşei se face pe sensul circulaţiei venoase (de întoarcere).
-Se evită mişcările inutile ce pot produce dureri.
-Fixarea prin nod nu trebuie să jeneze.
-Se începe şi se termină cu ture de fixare.
3.Caracterele unui bun bandaj:

-Să fie elastic, suficient de strâns.
-Să fixeze pansamentul.
-Să imobilizeze segmentul.
-Să asigure cicatrizarea.
-Să fie executat blând.
-Să fie estetic.
4.Realizarea turelor de fixare:

-Se aplică oblic, sub pansament, cca. 20 cm faşă.
-Se intersectează cu o tură circulară.
-Se răsfrânge colţul feşii şi se suprapune încă o tură circulară.
5.Modalităţi de conducere a feşei:

-Faşă circulară → turele se suprapun (gât, torace, articulaţia pumnului).
-Faşă în spirală → turele şerpuiesc, acoperind cu o treime turele precedente (gambă, antebraţ).
-Faşă în forma cifrei 8 → se începe cu ture de fixare, se trece oblic peste articulaţie şi se conduc
deasupra articulaţiei alte ture circulare, se revine oblic sub articulaţie intersectând prima
diagonală; se încheie cu ture de fixare (cot, picior, mână).
-Faşa în spic de grâu → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, faşa se conduce în 8, fiecare
tură acoperind cu 1/3 sau 2/3 tura dinainte. Se termină cu ture de fixare (degete, regiunea
inghinală, scapulo-humerală etc.).
-Faşa în evantai → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, iar turele următoare se conduc din
ce în ce mai puţin oblic ajungând circular la mijlocul articulaţiei, după care se desfăşoară în sens
invers, oblic (cot, genunchi etc.).
103
6.Bandajarea pe regiuni:
Capul → capelina.
Page
Ochii → monocular sau binocular – prin ture succesive oblice şi orizontale.

Nasul → praştie.
Bărbia şi buzele → căpăstru.
Bandajarea gâtului → circular.
Ceafa → circular.
Abdomenul → circular cu feşe late.
Sânii → bandaj în spică.
Membrul superior → umărul şi axila în 8, braţul şi antebraţul în spirală, cotul în evantai, palma
în 8, degetele în spic.
Membrul inferior → coapsa şi bazinul cu spică simplă sau dublă, genunchiul în evantai sau 8,
glezna în 8.
7.Alte mijloace de fixare a pansamentului:

Basmaua → dreptunghiulară, triunghiulară, în patru colţuri.
Eşarfa.
Bandajul în T (perineu).
Ţesături tubulare elastice.
Materiale adezive – galifix, benzi adezive, leucoplast
Recoltarea exudatului faringian

1.Definitie
=Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.
2.Scop
Explorator
- depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului
- depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
Recomandari
Recoltarea se face nu numai in angine , ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie
faringiana (nefrite, RAA).
Materiale
De protectie
 Masca de tifon
Sterile
 Spatula linguala
 Eprubeta cu tampon faringian sau ansa de Pt
 Eprubete medii de cultura
 Ser fiziologic sau glicerina 15%
Nesterile
 Tavita renala
104
 Stativ pentru eprubete

 Lampa de spirt
 Chibrituri
Page
Pregatirea pacientului
Pregatire psihica
 Se explica necesitatea recoltarii
 Se anunta si i se explica tehnica
Pregatire fizica
 Se anunta sa nu manance, sa nu bea apa
 Sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara
 Se aseaza pacientul pe un scaun
Executie
- se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
- isi pune masca de protectie
- invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
- deschide eprubeta cu tamponul faringian
- flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril
- apasa limba cu spatula linguala
- cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale, dezlipeste o portiune din falsele
membrane (cand este cazul)
- flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian in eprubeta care se inchide cu dopul
flambat
- la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla
pentru frotiuri colorate sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din
aceeasi recoltare
- se spala pe maini cu apa si sapun
pregatirea produsului pentru laborator
- se transporta produsul la laborator evitand suprainfectarea
- daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeste in prealabil cu
ser fiziologic sau glicerina 15%
Se reoraganizeaza locul.
Notarea in foaia de observatie
- se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s-aefectuat recoltarea
- daca s-au facut insamantari sau nu
de stiut
- timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore
- inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze
- recoltarea se face nu numai in angina, ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie
faringiana (nefrite,RAA).
De evitat
105
- imbibarea tamponului cu saliva

- atingerea dintilor
Page
RECOLTAREA SECRETIILOR
Recoltarea si transportul produselor patologice, etape ale diagnosticului microbiologic,
sunt efectuate de catre medicul clinician si/sau asistent. Rezultatele investigatiilor microbiologice
depind in mare masura de calitatea recoltarii.
La recoltare se va tine cont :
- recoltarea se face dupa o prealabila pregatire a pacientului; pacientul trebuie sa fie informat in
legatura cu analiza ce urmeaza a se face si cu modul corect de recoltare;
- recipientele pentru recoltare sunt sterile, de unica folosinta si adaptate investigatiei;
- se recolteaza produsul patologic inaintea administrarii antibioticului;
- se recolteaza din zone si in momentul in care este cel mai probabil a gasi bacteria care a produs
infectia;
- probele trimise la laborator trebuie sa reprezinte realul produs patologic;
- se recolteaza o cantitate suficienta de produs patologic;
- in sectiile din spital suprafata pe care sunt puse recipientele cu produse patologice va fi total
separata de masa de tratament;
- acele nu se recapisoneaza dupa folosire;
- este obligatorie prezenta in locurile de recoltare a containerelor cu pereti rigizi pentru
depozitarea temporara a deseurilor intepatoare;
- exteriorul recipientului trebuie dezinfectat daca a fost contaminat in timpul recoltarii;
- se noteaza pe recipient numele pacientului si provenienta sa, tipul produsului patologic, data si
ora recoltarii;
- fiecare produs patologic va fi insotit de un buletin ce contine informatii despre proba recoltata si
pacient (vezi cererea de analize pentru microbiologie);
- transportul se face cat mai repede la laborator pentru a preveni degradarea produsului patologic;
- se vor folosi medii de transport care asigura o buna supravietuire a bacteriilor.
Recoltarea vărsăturilor
106
1.Definitie
=Vărsătura este conţinutul gastric care se elimină spontan , de obicei în afecţiunile digestive, dar
Page
întâlnită şi ca un simptom în alte afecţiuni(alcoolism, HIC) sau în sarcină.

Semne însoţitoare sau premergătoare
-cefalee
-vertij
-transpiraţii
-emisie fără efort în jet
2.Scop
Explorator – se fac examinări macroscopice , bacteriologice, chimice pentru stabilirea
diagnosticului
-2 tăviţe renale curate şi uscate
-pahar cu soluţie aromată
-muşama , traversă/aleza
-prosop
4. Pregatirea pacientului
Se pregăteşte pacientul fizic şi psihic:
-va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii
-se aşează în poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral
-se aşează sub cap sau în jurul gâtului un prosop
-se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama sau traversă
5.Tehnica
-se îndepărtează proteza dentară dacă există
-tăviţa renală se oferă pacientului sau este susţinută de către asistentă
-asistenta sprijină fruntea bolnavului
-după vărsătură se îndepărtează tăviţa
-dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale, va fi sfătuit să-şi comprime uşor cu palma
plaga operatorie
-se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă în altă tăviţă)
6.Îngrijirea pacientului după tehnică
-se şterge gura pacientului
-se îndepărtează materialele folosite
-se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă
-se supraveghează pacientul încontinuare
În funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic, cantitatea.

107
Recoltarea LCR
Page
1.Definitie
= LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide la nivelul ventriculului IV, cu rol de
protecţie a SNC, cu rol nutritiv şi excretor, care circulă în spaţiul subarahnoidian.
2.Scop:
- diagnostic
- este o metodă de rutină, care furnizează date esenţiale în diagnosticul neuroinfecţiilor şi
hemoragiilor meningiene, în afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale, al stărilor comatoase
3.Execuţie
- recoltarea se execută pe nemâncate prin puncţie lombară, suboccipitală sau ventriculară
- la pacienţii cu stare generală alterată se execută în decubit lateral pentru a evita lipotimia
- tehnica de puncţionare şi prelevare va fi strict aseptică
- se observă presiunea de scurgere sau se măsoară tensiunea cu manometru Claude
- se extrag 10-20 ml LCR (după scurgerea câtorva picături)
- lichidul se repartizează în mai multe eprubete sterile (pentru diferite examinări) - aproximativ 4
ml în fiecare eprubetă
- se fac examinări:
- citologice (măsurarea elementelor celulare/mm3: limfocite,
polinucleare, eozinofile, atipii celulare)
- bacteriologice - BK şi alţi germeni
- serologice - sifilisul SNC
- biochimice
LCR = soluţie apoasă, bogat salină, limpede ca apa de stâncă

 volum: 100-150 ml; D=1005-1009; pH=7,4-7,5
 tensiunea: 10-20 cm apă în decubit lateral
20-25 cm apă în poziţie şezând
0-suboccipital
0-5 cm apă la sugari
5-15 cm apă la copii
Valori normale ale constituienţilor chimici

-albuminorahie = 20-60 mg% azot total = 15-30 mg
-glicorahia = 50-60 mg% creatinină = 0,5-1 mg
-clororahia = 700-760 mg% acid lactic = 10-25 mg
Recoltarea secretiei CONJUNCTIVALE

1.Scop: examen bacteriologic.
108
Infectiile care necesita acest examen sunt:

- blefarite( afecteaza invelisul pleoapelor);
- conjunctivite;
Page
- irita acuta si cronica;

- afectiuni ale canalului si sacului lacrimal;
- afectiuni ale cristalinului, coroidei sau corpului vitros.
Secretia din conjunctivite si dacriocitite se recolteaza cu tampon steril; colectiile purulente
ale pleoapelor se recolteaza cu seringa si ace sterile; din umoarea apoasa a camerei anteriooare se
recolteaza cu seringa si ace sterile.
- tampon de exsudat cu mediu de transport
- ser fiziologic steril; se utilizeaza ser fiziologic din fiole. Pentru fiecare recoltare se utilizeaza o
fiola de ser fiziologic care se deschide in momentul recoltarii.
- comprese mici din tifon, sterile
- manusi
- container pentru deseuri medicale inscriptionat corespunzator
3.Mod de recoltare
Se recomanda ca asistentul care efectueaza recoltarea sa aiba un instructaj minim privind
precautiile de recoltare efectuat de catre medicul oftalmolog
Inainte de recoltare se pregateste numarul corespunzator de tuburi de exsudat cu mediu
necesar: daca pe recomandare se specifica doar examenul bacteriologic al secretiei conjunctivale
de la un anumit ochi (stang sau drept) se pregateste doar un tub; daca pe recomandare nu se
specifica examenul bacteriologic pentru un anumit ochi sau se specifica pentru ambii ochi, se
pregatesc doua tuburi de exsudat cu mediu de transport.
Pe tuburile de exsudat si pe cererea de analize se lipesc etichete cu cod de bare, unic,
corespunzator, identic pentru cerere si tuburile de exsudat sau alte recipiente cu produse recoltate
in acelasi moment, pentru acelasi pacient.
Pe tuburile de exsudat se scrie cu pix OS, respectiv OD pe tubul corespunzator ochiului
stang si respectiv drept, sau doar OS sau OD daca se recolteaza doar secretie conjunctivala din
ochiul stang sau drept.
Pacientul este aşezat pe scaun cu capul aplecat pe spate.
Persoana care recolteaza isi pune manusile
Cu policele stâng fixand o compresa sterila se coboară pleoapa inferioară pentru a
evidenţia fundul de sac conjunctival; cu indexul fixand o compresa sterila se ridica pleoapa
superioara pentru a evita contaminarea cu germeni de pe geana superioara prin clipire.
Se recoltează cu tampon umezit cu ser fiziologic steril, din fundul de sac conjunctival, cu o
miscare usoara dar ferma dinspre unghiul interior spre unghiul exterior al ochiului.
Imediat tamponul cu exsudat se introduce in tubul cu mediu.
Dupa recoltare, tampoanele de tifon utilizate si fiola cu ser fiziologic se arunca in
recipientul cu deseuri medicale.
Observatii:
Se recolteaza inainte de: toaleta fetei, terapie antimicrobiana topica sau sistemica. Se recolteaza de
la nivelul ambelor conjunctive. Ochiul neinfectat serveste drept control. Insamantarea se face
imediat, majoritatea germenilor avand viabilitate redusa.
109
Ochi - cornee:
- mod de recoltare - raclat din mai multe arii ale ulcerului cornean; solutie anestezica locala.
Page
- transport - insamantare directa pe mediile de cultura (BHI, chocolate), frotiuri pentru examenul
microscopic direct. Placile insamantate se trimit la laborator < 15 min.
Mod de recoltare pentru Antigenul Chlamydia trachomatis din secretia conjunctivala
4.Materiale suplimentare necesare

- flacon cu mediu pentru Antigenul Chlamydia trachomatis procurat din laborator
(capac mov); se pastreaza la temperatura camerei
Se procedeaza ca la punctul anterior pentru recoltarea unui tampon cu secretie
conjunctivala.
Dupa recoltare, varful tamponului se introduce in recipientul special avand grija ca partea
cu produs (dopul de vata) sa fie imersat in mediul de transport; tija tamponului se rupe pentru a
putea permite inchiderea cu capac.
Pe recipient se lipeste eticheta cu cod de bare identic cu cel de pe cerere sau alte recipiente
recoltate pacientului in acelasi timp.
5.Reorganizarea locului de munca:

- se colecteaza deşeurile în recipiente speciale, conform P.U.
- se spală şi se curăţa instrumentele folosite;
- se spală mâinile cu apă şi săpun
- se indeparteaza mănuşile/masca
6.Notarea procedurii:
- notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire, data şi ora recoltării;
- notaţi reacţia pacientului, aspectul local.
7.Evaluarea eficacitatii procedurii

Rezultate aşteptate:
- recoltarea s-a făcut fără incidente; produsul nu a fost suprainfectat.
Rezultate nedorite/ce faceţi?
- se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul este atins de mediul din
jur.
- Repetaţi recoltarea folosind alt tampon.
- pacientul se poate misca brusc, se poate rani ochiul.
- Rugaţi pacientul să repecte indicatiile primite.Anuntati medicul.
Recoltarea secretiei OTICE

1.Scop: examen bacteriologic.
110
2.Mod de recoltare
Ureche - secretie otica interna:

Page
- mod de recoltare - timpan perforat: se colecteaza fluidul cu un tampon flexibil cu ajutorul unui
speculum auditiv.
- cantitate - tampon cu mediu de transport sau sistem anaerob. Obligatoriu se recolteaza doua
tampoane din acelasi loc.
- transport - < 2 ore.
- observatii - in cazul secretiei aspirate sau biopsiei se foloseste sistemul de transport anaerob.
Culturile de la nivel nazofaringian sau exsudat faringian nu sunt predictive pentru agentii
etiologici in otita medie.
Ureche - secretie otica externa:

- mod de recoltare- cu un tampon umezit se curata conductul auditiv extern. Cu un al II-lea
tampon se recolteaza prin rotire ferma.
- cantitate - obligatoriu se recolteaza 2 tampoane.
- transport- < 2 ore.
- observatii - pentru secretia otica externa se va efectua rotirea riguroasa a tamponului
-tampon de exsudat cu mediu de transport
-specul (cand recolta se efectueaza in cabinetul de specialitate)
-tampoane sterile din tifon
-manusi
-container pentru deseuri medicale inscriptionat corespunzator
4. Pregatirea materialelor
-se recomanda ca asistentul care efectueaza recoltarea sa aiba un instructaj minim privind
precautiile de recoltare efectuat de catre medicul ORL- ist
- se recomanda ca recoltarea sa fie facuta de catre personal mediu doar in cazul unei otite externe
sau intr-o otita medie supurata cu secretii abundente, fara perforarea sau fisurarea timpanului.
Inainte de recoltare se pregateste numarul corespunzator de tuburi de exsudat cu mediu de
transport necesar:
-daca pe recomandare se specifica doar examenul bacteriologic al secretiei otice dintr-o anumita
ureche (stanga sau dreapta) se pregateste doar un tub
-daca pe recomandare nu se specifica urechea din care sa se faca recolta sau se specifica examen
bacteriologic al secretiei otice din ambele urechi, se pregatesc doua tuburi de exsudat cu mediu de
transport.
-pe tuburile de exsudat si pe cererea de analize se lipesc etichete cu cod de bare, unic,
corespunzator, identic pentru cerere si tuburile de exsudat sau alte recipiente cu produse recoltate
in acelasi moment, pentru acelasi pacient.
5. Tehnica
-pacientul este asezat pe scaun cu urechea indreptata spre sursa de lumina.
-se introduce cu grija tamponul in conductul auditiv extern si se roteste
111
-daca secretia este foarte abundenta se recomanda stergerea secretiei scurse in pavilion cu un
tampon steril si apoi recoltarea exsudatului.
Page
-pe tuburile de exsudat se scrie cu pix US, respectiv UD pe tubul corespunzator urechii stangi si
respectiv drepte (sau doar US sau UD daca se recolteaza doar secretie otica din urechea stanga
respectiv dreapta)
6.Reorganizarea locului de munca:

- se colecteaza deşeurile în recipiente speciale, conform P.U.
- se spală şi se curăţa instrumentele folosite;
- se spală mâinile cu apă şi săpun
- se indeparteaza mănuşile/masca
7.Notarea procedurii:
- notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire, data şi ora recoltării;
- notaţi reacţia pacientului, aspectul local.
7.Evaluarea eficacitatii procedurii

- recoltarea s-a făcut fără incidente;
- produsul nu a fost suprainfectat.

- se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul este atins de mediul din
jur.
- Repetaţi recoltarea folosind alt tampon.
- pacientul se poate misca brusc, se poate rani conductul auditiv extern, perfora timpanul.
- Rugaţi pacientul să repecte indicatiile primite.Anuntati medicul.
Recoltarea secretiei VAGINALE / COL

Secretia vaginala este un transsudat( lichid care se acumuleaza intr-o cavitate
a organismului prin traversarea membranelor celulare/vasculare de catre apa si electroliti, sub
actiunea unei presiuni hidrostatice sau coloid-osmotice) al mucoasei vaginale.Contine celule
epiteliale de descuamare, germeni in functie de diversi factori( varsta, stari fiziologice sau
patologice) si de continutul in glicogen. Prezenta glicogenului, a acidului lactic si a lui
Lactobacillus dau un ph acid cu rol de aparare contra infectiilor.
Examenul bacteriologic este dificil si fidelitatea rezultatelor este conditionata de :
prelevare, transport, examinare, interpretare.
Materiale necesare
112
- valve ginecologice (pereche);

- lame de microscop;
- tampon de exsudat cu mediu de transport;
Page
- comprese sterile;
- pensa;
- manusi;
- container pentru deseuri medicale;
- container cu solutie dezinfectanta pentru instrumentar medical.
Mod de recoltare
Recoltarea se efectueaza pe masa ginecologica de catre personal instruit.
Se verifica daca pacienta indeplineste conditiile de pregatire pentru efectuarea examenului
din secretii genitale( nu a efectuat irigatii vaginale in ultimele 24 ore, nu a avut contact sexual in
ultimele 24 ore
Se invita pacienta sa se aseze pe masa ginecologica cat mai comod si relaxat. Se

atentioneaza asupra faptului ca valvele fiind metalice pot produce o usoara senzatie de disconfort.
Se introduc valvele pe rand, intai valva posterioara, apoi valva anterioara si se departeaza
peretii vaginului pentru a se exprima colul uterin intre cele doua valve.
Pentru examen citobacteriologic si cultura din secretia vaginala:
-Se solicita ajutorul inca al unei persoane care sa tina valvele.
-Pe valva posterioara se preleveaza o cantitate de secretie din fundul de sac vaginal.
-Persoana care recolteaza introduce cu grija tamponul de exsudat pe valva posterioara si
recolteaza o mica cantitate din secretia vaginala exprimata pe aceasta; retrage tamponul.
-Se extrage valva si se deverseaza secretia la unul din capetele unei lame de microscop
(stearsa in prealabil cu alcool si uscata).
-Peste lama cu produs se suprapune o a doua lama si se executa o miscare energica de
alunecare pe axul lung al celor doua lame. Secretia astfel intinsa trebuie sa fie uniforma pe cele
doua lame, subtire si sa cuprinda cca 4/5 din lungimea lamei.
-Cele doua lame se lasa la uscat la loc ferit de curenti de aer cald sau umezeala.
Pentru examenul citobacteriologic si cultura din secretia de col:

Se solicita ajutorul inca al unei persoane care sa tina valvele cu colul exprimat intre ele.
Persoana care recolteaza sterge cu o compresa sterila exocolul indepartand secretia
vaginala de pe suprafata acestui.
Cu un tampon de exsudat se patrunde cca 1.5 cm in endocol si se imprima miscari de
rotatie completa, insistand pentru o buna stergere a mucoasei.
Tamponul se descarca prin miscari de rotatie pe doua lame de microscop; lamele se lasa sa
se usuce.
Pentru cultura se introduce un al doilea tampon la cca 2 cm in colul uterin imprimandu-se
miscari de rotatie pentru stergerea mucoasei endocolului.
La sfarsitul recoltarii valvele se pun in containerul cu solutie dezinfectanta pentru
instrumentar; compresele sterile se arunca in containerul de deseuri medicale.
Pentru examenul bacteriologic al secretiei vaginale sau al secretiei de col uterin,
laboratorul recomanda – pentru o mai buna orientare si interpretare a produsului – recoltarea
tandemului: lame pentru examenul citobacteriologic si tampon pentru cultura, ambele analize
executandu-se doar daca sunt bifate pe cerere.
113
Pe lame si pe tamponul de exsudat se lipesc etichete cu codul de bare identic cu cea lipita
pe cerere sau pe alte recipiente de recolta din aceeasi zi la acelasi pacient.
Daca la aceeasi pacienta se recomanda si examenul Babes Pappanicolaou, recoltarea si
Page
inscriptionarea lamelor se efectueaza conform cu protocolul de recoltare al laboratorului de

anatomie patologica, iar solicitarea analizei se efectueza pe formularul tip de Cerere de analize de
anatomie patologica. Lamele pentru examenul itodiagnostic se invelesc in formularul tipizat
pentru acest examen si se aduc la laborator, insotite de Cererea de analize de anatomie patologica,
separat de lamele pentru examenul citobacteriologic.
Mod de recoltare pentru antigene genitale (Antigene Chlamydia

trachomatis si Mycoplasma/Ureaplasma)
Materiale suplimentare necesare:
- flacon cu mediu pentru Ag Chlamydia trachomatis procurat din laborator (capac mov); se
pastreaza la temperatura camerei;
- flacon cu mediu pentru Ag Mycoplasma/Ureaplasma procurat din laborator (capac alb); se
pastreaza la frigider daca nu este folosit in ziua respectiva.
Se procedeaza la fel ca cultura din secretia de col.
Dupa recoltare, varful tamponului se introduce in recipiente speciale dedicate corespunzator
fiecarui antigen avand grija ca partea cu produs (dopul de vata) sa fie imersat in mediul de
transport; tija tamponului se rupe pentru a putea permite inchiderea cu capac.
Pe recipiente se lipeste eticheta cu cod de bare identic cu cel de pe cerere sau alte recipiente
recoltate pacientului in acelasi timp.
Mod de recoltare pentru genotipare HPV

Materiale suplimentare necesare:
-Flacon cu mediu si periuta pentru HPV procurat din laborator; se pastreaza la temperatura
camerei.
Se procedeaza ca la punctul anterior pentru cultura din secretia de col.
Dupa recoltare, varful periutei se introduce in flaconul cu mediu avand grija ca partea cu
produs (periuta) sa fie imersat in mediul de transport; tija periutei se rupe pentru a putea permite
inchiderea cu capac.
Pe recipiente se lipeste eticheta cu cod de bare identic cu cel de pe cerere sau alte
recipiente recoltate pacientei in acelasi timp.
114
Recoltarea pentru EXAMENE MICOLOGICE

Page
Acest tip de prelevate comporta precautii speciale functie de tipul leziunii sau suspiciunea
clinica.
Se recomanda ca recoltarea sa fie efectuata de catre medicul dermatolog sau de un cadru mediu
instruit de acesta.
Materiale necesare
- tampon sau compresa sterila
- alcool 70o / alcool izopropilic
- cutii Petri sterile
- tampon de exsudat
- ser fiziologic steril
- banda adeziva transparenta
- lame de microscop
- pensa chirurgicala sterila
- manusi
- container pentru deseuri medicale
Mod de recoltare
Prelevarea in micozele mucoaselor (faringiana, nazala, linguala, vaginala):
-se reiau manevrele si precautiile de la recoltarea exsudatelor faringian, nazal si al
secretiilor vaginale. Se noteaza pe tampon „examen micologic”. Se lipeste eticheta cu codul de
bare identic cu cel de pe cerere sau alte recipiente recoltate pacientului in acelasi timp.
Tract genital feminin - vaginite:
- mod de recoltare - secretia acumulata in fundul de sac vaginal posterior este detasata cu ajutorul
unei valve.
- cantitate - 3 tampoane si 2 lame.
- observatii - in cazul suspiciunii infectiei cu Trichomonas vaginalis, un tampon se imerseaza in
tub steril cu 1 mL solutie salina izotona (37ºC), pentru examen microscopic (preparat proaspat
intre lama-lamela).
Tract genital feminin - endocervicite:
- mod de recoltare - stergeti suprafata exocolului cu 2-3 comprese sterile pentru a indeparta
secretiile stagnante. Recoltati prin rotirea usoara a 2 tampoane introduse succesiv in endocol.
- cantitate - un tampon si 2 lame - sistem anaerob de transport.
- observatii - tamponul cu mediul de transport se foloseste pentru insamantare. Lamelele se
folosesc pentru examenul microscopic colorat.
Tract genital feminin - bartolinite:
- mod de recoltare - prelevati secretia purulenta de la nivelul orificiului conductului glandular.
- cantitate - > 1 mL.
- transport - sistem anaerob.
Tract genital feminin - endometrite:
- mod de recoltare - badijonati cu alcool iodat exocolul si canalul cervical; introduceti un cateter;
aspirati lichidul endometrial.
115
- observatii - puroiul aspirat prin punctie (abces) se insamanteaza pe medii aerobe si anaerobe.
Îngrijirea pacientei dupa tehnica:
- examenul se efectuează ambulator şi bolnava nu are nevoie de îngrijire specială.
Page
- observaţi aspectul local, sfătuiţi pacienta să respecte tratamentul recomandat.

1. - in cazul pacientei internate , aceasta este ajutată pacienta să coboare de pe masa de
examinare si condusa la salon.
Reorganizarea locului de munca:
- completati formularele de laborator cu datele pacientei, inclusiv data ultimei menstruaţii, apoi se
trimit probele la laborator.
- se spală şi se curăţa instrumentele folosite, se introduc in recipiente cu substante dezinfectante;
- indepărtaţi mănuşile;
- spălaţi mâinile.
Notarea procedurii:
Notaţi:
- procedura în planul de îngrijiri nursing;
- data, ora şi observaţiile privind aspectul local;
- notaţi ce a învăţat pacienta, cum şi-a însuşit informaţiile.
Evaluarea eficacitatii procedurii
Rezultate aşteptate :
- recoltarea s-a făcut corect;
- frotiul a permis stabilirea diagnosticului.
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- frotiul nu este edificator, rezultatul este negativ dar nu exclude prezenţa gonococilor.
- Se impune realizarea unei culturi.
- pacientul nu respectă recomandările şi recoltarea nu se poate face în condiţii adecvate.
- Instruiţi exact pacienta şi repetaţi procedura.
Nota:
În cazul în care frotiul nu este edificator se face cultură.
Recoltarea se face cu ansa sterilă din uretra anterioară şi se însămânţează pe mediul de cultură.
Observatii:
- pacienta nu-si face cu cel putin 24h inainte de recoltare igiena intima si evita contactul sexual cu
cel putin 48 h inainte de recoltare .
-folosirea speculum-ului sau a valvelor (sterile) este obligatorie;
-se va evita atingerea vulvei sau a peretilor vaginului, pentru a nu contamina produsul recoltat;
-recolta din fundul de sac vaginal posterior; 2- 3 lame.
- transportul probelor catre laborator - a lamelor cu frotiuri - se face dupa ce acestea au fost uscate
si eventual fixate la cald sau cu alcool 90º, notate si impachetate individual in hartie. Nu se lipesc
lamele si nu se impacheteaza inainte de uscarea produsului.
Cultura de col:
-se recolteaza cu un tampon steril, din colul uterin, prin rotirea usoara a tamponului, fara a atinge
peretii vaginului;
-folosirea speculum-ului sau a valvelor (sterile) este obligatorie;
116
Transportul probelor catre laborator, se face in maximum 1-2h de la recoltare (in lipsa mediului de
conservare Stuart).
Page
Daca se recolteaza pe mediu de transport se pot pastra, la frigider, 24 h. Fac exceptie secretiile in
care se cerceteaza gonococul si care trebuie insamantate imediat.
Recoltarea EXUDATULUI FARINGIAN
Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.
Recomandări
Recoltarea se face nu numai în angine , ci şi în alte boli care pot fi declanşate de o infecţie
faringiană (nefrite, RAA).
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Identificarea agenţilor patogeni la purtători sănătoşi şi bolnavi
- Efectuarea antibiogramei
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior;
- Spatulă linguală sterilă;
- Eprubetă cu tampon faringian steril;
- Mănuşi de unică folosinţă;
- Mască de protecţie;
- 1-2 tăviţe renale
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului/aparţinătorului (dacă este copil)
- Obţineţi consimţământul informat
- Încurajaţi şi susţineţi pacientul
b) FIZICĂ:
- Atenţionaţi pacientul sau aparţinătorul să nu înceapă nici un fel de tratament; să nu mănânce, să
nu bea apă, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi instileze picături în nas în
dimineaţa recoltării
- Aşezaţi pacientul pe scaun sau în pat în poziţie şezândă
- Avertizaţi aparţinătorul că va trebui să-şi susţină copilul în braţe pentru recoltare
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura
- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun
- Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă
- Folosiţi masca de protecţie
- Invitaţi pacientul să deschidă larg gura
- Deschideţi eprubeta; scoateţi tamponul faringian
- Apăsaţi limba cu spatula linguală sterilă
- Ştergeţi depozitul faringian şi amigdalian (dacă este cazul dezlipiţi şi o porţiune din falsa
membrană)
- Retrageţi tamponul faringian fară a atinge: dinţii, limba, obrajii
117
- introduceti aplicatoarele în tuburile cu medii de cultură

- Închideţi repede eprubeta cu dopul
- Realizaţi un frotiu folosind alt tampon conform recomandării medicului)
Page
- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Nu necesita îngrijiri speciale legate de procedură.
Dacă are senzaţie de greţă şi vomă nu mănâncă şi nu bea imediat după recoltare
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale, conform P.U.
- Spălaţi şi curăţaţi instrumentele folosite
- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun
- Îndepărtaţi mănuşile/masca
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;
- Data şi ora recoltării;
- Notaţi reacţia pacientului, aspectul local
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetaţi recipientul în care s-a făcut recoltarea
- Completaţi fişa de laborator
- Transportaţi imediat produsul la laborator
- Comunicaţi laboratorului dacă pacientul a luat medicamente şi care sunt acelea
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
- Recoltarea s-a făcut fără incidente
- Produsul nu a fost suprainfectat
- Se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul faringian se îmbibă cu
salivă sau se ating dinţii, limba
- Repetaţi recoltaren folosind alt tampon
- Pacientul poate prezenta senzaţie de greaţă, voma prin atingerea luetei
- Rugaţi pacientul să inspire adânc şi apoi să stea nemişcat în timpul recoltării
De ştiut
 timpul scurs de la recoltare la însămânţare să nu depăşească 5-6 ore
 înainte de recoltare se inspectează regiunile de unde urmează să se recolteze
 recoltarea se face nu numai în angină, ci şi în alte boli care pot fi declanşate de o infecţie
faringiană (nefrite,RAA).
De evitat
 îmbibarea tamponului cu salivă
 atingerea dinţilor.
Recoltarea din PROBE PRIN TAMPONARE, ŞTERGERE

Acest tip de recoltare cu ajutorul aplicatoarelor cu capătul format din tampon de bumbac ajută la
identificarea agenţilor patogeni. Procedura de recoltare presupune minim de contaminare cu flora
118
bacterială normal prezentă în diversele zone de recoltare.

După ce este recoltată proba, aplicatorul este introdus cu capătul folosit într-un tub steril care
conţine un mediu de transport.
Page
Recoltarea de probe din anus
Materiale necesare:
1. - mănuşi
2. - apă şi săpun
3. - prosop
4. - aplicator steril cu capăt din tampon de bumbac
5. - soluţie normal salină
6. - tub steril de cultură cu mediu de transport
7. - etichete
8. - formular cerere analize laborator
Recoltare:
1. -se spală mâinile şi se pun mănuşile
2. -se explică procedura pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa
3. -se asigură intimitatea pacientului
4. -se spală zona perianală a pacientului cu apă şi săpun
5. -se introduce aplicatorul cu capătul din tampon de bumbac (udat în prealabil în soluţie
normal salină) în anus aproximativ 1 cm la copii şi 4 cm la adulţi şi se roteşte cu blândeţe
de jur împrejur
6. -se introduce aplicatorul în tubul de cultură cu mediu de transport
7. -se aruncă mănuşile la deşeuri contaminate şi se spal mâinile
8. -se etichetează proba şi se trimite la laborator împreună cu formularul
Recoltarea SECREŢIILOR PURULENTE

Definitie: secreţiile purulente se recoltează de pe suprafaţa tegumentelor, din plăgi supurate,
ulceraţii, organele genitale, conjunctiva oculară, leziuni ale cavităţii bucale şi din conductul
auditiv extern.
Scop
explorator
- depistarea florei microbiene generatoare şi efectuarea antibiogramei
terapeutic
- evacuarea şi tratarea secreţiilor purulente
119
Materiale
- sterile
Page
- eprubete, ansă de platină

- 2-3 lame de sticlă bine degresate
- seringi şi ace
- ser fiziologic
- alcool iodat
- tinctură de iod
- pipete Pasteur
- nesterile
- creion dermatograf
- lampa de spirt şi chibrituri
Pregătirea pacientului
- psihic:
- se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examinării
- fizică:
- se aşează în poziţia adecvată.
Recoltarea SECREŢIILOR PURULENTE DIN LEZIUNI

DESCHISE
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Colectarea de secreţii purulente dintr-o leziune deschisa pentru identificarea prin examene de
laborator a microorganismelor ce provoacă infecţia în vederea precizării diagnosticului,efectuarea
antibiogramei.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Pense
- Comprese
- Soluţii dezinfectante
- Mănuşi sterile
- Recipiente sterile pentru colectat produsul (epru
bete sterile)
- Tampoane sterile
- Ansa de platină
- Pipeta Pasteur
- Lame de laborator, lampa de spirt, leucoplast
- Tavă medicală/cărucior medical
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului/clientului
- Obţineţi consimţământul informat
b) FIZICĂ:
- Poziţionaţi pacientul/clientul în funcţie de locul leziunii (plagă chirurgicală cu supuraţie
parietală, plăgi septice, abces, flegmon deschis, vezicule, pustule)
120
- Asiguraţi intimitatea pacientului/clientului

EFECTUAREA PROCEDURII:
Page
- Identificaţi pacientul
- Verificaţi prescripţia medicală
- Spălaţi mâinile
- Îmbrăcaţi mănuşi sterile
- Curăţaţi suprafaţa leziunii
- Recoltaţi din secreţie:
• prin aspiraţie cu pipeta Pasteur sterilă
• cu ansă de platină sterilizată în prealabil prin încălzire la roşu
• cu tampon steril
- Realizaţi 2-3 frotiuri având grijă să întindeţi uniform secreţia
- Introduceţi produsul aspirat sau tamponul cu care aţi recoltat într-o eprubetă sterilă
- Etichetaţi şi trimiteţi la laborator în timp util
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Pansaţi leziunea folosind o tehnică adecvată dacă este nevoie
- Supravegheaţi aspectul pansamentului
- Monitorizaţi funcţiile vitale
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectaţi compresele, mănuşile în recipiente speciale pentru materiale cu potenţial infecţios
respectând P.U.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi procedura în planul de îngrijire :
- Data, ora recoltării şi numele persoanei care a recoltat
- Aspectul secreţiei
- Aspectul leziunii şi al tegumentelor din jur
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate:.
- Pacientul nu acuză durere
- Recoltarea s-a făcut în condiţii de asepsie, nu există risc de suprainfectare
Rezultate nedorite/Ce facem ?
- Acuză durere şi produce sângerare
- Lucraţi cu blândeţe
- Suprainfectare cu alţi germeni
- Respectaţi cu stricteţe asepsia şi antisepsia
- Rezultatul nu este corect pentru că produsul nu s-a trimis în timp util la laborator.
Recoltarea DIN VEZICULE , PUSTULE , ULCERAŢII

- se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor, pustulelor,ulceraţiilor
- se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească
- se recoltează o mică porţiune de puroi, de sub crustă sau de la marginea ulceraţiilor
- materialul recoltat se trece pe o lama de sticlă sterilă
- se efectuează frotiu.
121
Page
Recoltarea DIN PAPULE , NODULI SAU ALTE LEZIUNI
INFLAMATOARE
- se dezinfectează tegumentele cu tinctură de iod
- se puncţionează regiunea cu un ac steril montat la seringă
- se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până se obţine serozitate la aspirare
- se spală seringa cu ser fiziologic sau mediu de cultură
- se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă şi se închide cu dopul, după flambare
recoltarea puroiului din abcese, flegmoane, colecţii
 abcesul, flegmonul este deschis
- se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur, flambată şi răcită sau cu o ansă de platină
 când abcesul este închis
- recoltarea se face cu seringa prin puncţionare
- transportul produsului se face în cel mult 2 ore, iar pentru anaerobi se anunţă laboratorul cu o oră
înainte pentru regenerarea mediilor
- examenul direct (citobacteriologic) se face pe lama colorată May-Grumwald-Giemsa
Recoltarea SECREŢIILOR URETRALE LA BĂRBAT

1.OBIECTIVELE PROCEDURII
- Obţinerea informaţiilor referitoare la agenţii patogeni care produc infecţii uretrale.
2.PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Ansă de platină,
- Lampă de spirt
- Lame de sticlă
- Mănuşi sterile
- Etichete sau creion dermatograf
3.PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi pacientul cu privire la necesitatea efectuării examenului, momentul recoltării
- Explicaţi procedura, anunţaţi pacientul să nu urineze înainte de recoltare
- Asiguraţi pacientul că veţi păstra confidenţialitatea
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea
- Obţineţi colaborarea
4.EFECTUAREA PROCEDURII:
122
- Pregătiţi materialele pe o tavă sau măsuţă

- Atenţionaţi pacientul asupra modului de colaborare
Page
- Îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc
- Sterilizaţi ansa de platină prin încălzire la roşu şi aşteptaţi răcirea
- Cu o mână prindeţi glandul şi exercitaţi o uşoară presiune
- Cu cealaltă mână prelevaţi cu ansa flambată prima picătură matinală (dacă secreţia este
insuficientă recoltaţi din uretra anterioară)
- Puneţi picătura pe lamă şi realizaţi frotiul
- Etichetaţi sau scrieţi numele cu creion dermatograf
- Trimiteţi lama la laborator
5.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Examenul se efectuează ambulator şi bolnavul nu are nevoie de îngrijire specială
- Observaţi aspectul local, sfătuiţi pacientul să respecte tratamentul recomandat
6.REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Flambaţi ansa de platină începând de la tijă către fir
- Puneţi materialele în dulap
- Îndepărtaţi mănuşile
7.NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura în palanul de îngrijiri nursing
- Data, ora şi observaţiile privind aspectul local
- Notaţi ce a învăţat pacientul, cum şi-a însuşit informaţiile
8.EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate :
- Recoltarea s-a făcut corect
- Frotiul a permis stabilirea diagnosticului
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Frotiul nu este edificator, rezultatul este negativ dar nu exclude prezenţa gonococilur
- Se impune realizarea unei culturi
- Pacientul nu respectă recomandările şi recoltarea nu se poate face în condiţii adecvate
- Instruiţi exact pacientul şi repetaţi procedura
Nota:
În cazul în care frotiul nu este edificator se face cultură
Recoltarea se face cu ansa sterilă din uretra anterioară şi se însămânţează pe mediul de cultură
RECOLTAREA SECRETIILOR DIN PLAGI

1.Definiţie:
123
~ Puroiul → este format din germeni, leucocite, elemente celulare, resturi de hematii,
serozitate.
2.Scopul recoltărilor:
Page
~ Determinarea agenţilor patogeni.

~ Stabilirea diagnosticului bacteriologic.
~ Stabilirea tratamentului general.
~ Ansă de recoltare.
~ Tampon pe porttampon.
~ Pipetă Potain.
~ Seringă cu ac sterile.
~ Tampoane.
~ Alcool, tinctură de iod.
~ Tăviţă renală.
~ Materiale pentru pansament.
4.Pregătirea bolnavului:
~ Pregătirea psihică:
o Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Pregătirea fizică:
o Se aşează în poziţie comodă, dar evidenţiind bine locul de unde se face recoltarea.
o Se dezveleşte regiunea – se îndepărtează pansamentul existent.
o Se face toaleta tegumentelor intacte – în abcesul închis.
5.Locul recoltării:
~ De la suprafaţa pielii.
~ Din grosimea pielii.
~ De la nivelul osului.
~ De pe mucoase.
~ Din focarul de intervenţie chirurgicală.
6.Recoltare:
~ Recoltarea din abces sau colecţie deschisă:
o Se recoltează cu pipeta Potain.
o Cu ansă de recoltare.
o Cu tampon pe porttampon.
~ Recoltarea din abces închis:
o Prin puncţie cu ac ataşat la o seringă.
7.Transportul produsului recoltat:
~ Se transportă în maxim 1 oră de la recoltare.
~ Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.
~ Din produsele recoltate se fac frotiuri şi însămânţări pe medii de cultură.
~ Obligatoriu → se face antibiogramă.
8.Interpretarea generală a rezultatelor:
~ Puroiul conţine germeni cu potenţial patogen sau fără.
~ Puroiul nu conţine germeni când cultura rămâne sterilă în toate probele recoltate.
~ Cultura poate rămâne sterilă pe medii uzuale, dar devine pozitivă pe medii selective.
9.Îngrijirea bolnavului după recoltare:
~ Se face toaleta regiunii.
124
~ Se aplică pansament sau faşă compresivă.

Observaţii:
~ Şi candida poate determina formarea puroiului.
Page
Page 125

Page 126

AMG Tehnici Nursing

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AMG Tehnici Nursing

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEHNICI DE NURSING

I. ASIGURAREA EVIDENŢEI ŞI MIŞCĂRII BOLNAVILOR IN SPITAL (ppt)

1. PRIMIREA ŞI PĂSTRAREA EFECTELOR ŞI DOCUMENTELOR

Etape de executie Timpi de execuţie

identitate ale bolnavului

2.4. Dezinfectarea şi deparazitarea

2. PRIMIREA BOLNAVILOR INTERNAŢI ŞI REPARTIZAREA LOR IN SECŢIA CU

Etape de execuţie Timpi de execuţie

2.5. I se va explica bolnavului ce are de făcut

în vederea recoltării produselor pentru

3. ÎNTOCMIREA CONDICII DE EVIDENŢĂ A MIŞCĂRII BOLNAVILOR

4. COMPLETAREA DATELOR GENERALE ALE FOII DE OBSERVAŢIE

5. ORGANIZAREA ŞI EFECTUAREA IEŞIRII SAU TRANSFERULUI UNUI

completarea biletului de ieşire sau de transfer de către medic.

6. ORGANIZAREA ŞI LUAREA MĂSURILOR CORESPUNZATOARE IN

Etape de execuţie Timpi de execuţie

3. Transportarea cadavrului 3.1. Transportul cadavrului se efectuează în

7. PREDAREA ŞI PRELUAREA SERVICIULUI

Scop: predarea şi preluarea serviciului de la o tură la alta urmăresc realizarea continuităţii

Etape de execuţie Timpi de execuţie

pregătiri ale bolnavului pentru investigaţii, etc.

Atenţie! Pentru ca predarea serviciului să se

ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE BOLNAVILOR INTERNAŢI

confort necesară vindecării bolnavului.

Etape de execuţie Timpi de execuţie

cearşafului, cu butoniere şi nasturi

4.4. Se face cuta pentru picioare

2. SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT (ppt)

Scop: asigurarea condiţiilor igienice, de confort, pentru odihnă şi îngrijirea bolnavului.

Etape de executie Timpi de executie

2. Pregătirea psihică a bolnavului 2.1. Se anunţă bolnavul şi i se explică acestuia

3. Pregătirea fizică a bolnavului. 3.1. Se aşează bolnavul în poziţia decubit

4. Schimbarea cearşafului de pat 4.1. Se spala pe mâinile cu apă curentă şi

4.7. Asistenta din partea stângă rulează

cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza

4.8. Cearşaful impreună cu muşamaua şi aleza

prinde cu o mână colţurile inferioare ale

cearşafului curat, iar cu cealaltă colturile

3. ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE, CORPORALE ŞI

A. BAIA GENERALĂ, DUŞUL

Etape de execuţie Timpi de execuţie

4.2. Este ajutat să se dezbrace

Etape de execuţie Timpi de executie

3.2. Se protejează părul

4. DEZBRĂCAREA ŞI ÎMBRĂCAREA BOLNAVULUI ÎN PAT (ppt)

Etape de execuţie Timpi de executie

cearşaf(incălzit) 3.4. Se întoarce bolnavul în

4. Reorganizarea 4.1. Se deschid ferestrele pentru aerisirea

• Pentru cei cu fracturi ale membrelor

Curăţirea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, la patul bolnavului, descoperindu-

Scop: îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos, descuamat şi impregnat cu secreţiile

Pentru efectuarea toaletei bolnavului, asistenta trebuie să respecte următoarele:

Etape de executie Timpi de executie

- Se îmbracă prima mănuşă de baie şi se

-Se spală ochii de la comisura externă spre cea

9. Efectuarea toaletei spatelui -Se întoarce bolnavul şi se susţine în decubit

-Se aşează sub bolnav muşamaua acoperită de

produce leziuni şi se pilesc

Materiale necesare: urina -Se îndepărtează bazinetul/plosca

-Se repetă manopera de două-trei ori

14. Efectuarea toaletei cavităţii bucale A. LA BOLNAVII CONŞTIENŢI

deschizătorului de gură din lemn sau metal)

EFECTUAREA TOALETEI GENERALE A BOLNAVULUI PRIN