- Referat Sistemul Osteoarticular

Anul II Semestrul II

Universitatea Ecologica Bucuresti

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea: Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Profesor: Marius Stanescu

Baza a arhitecturii corpului uman, sistemul osteoarticular reprezinta un complex de
structuri vii si solide, interconectate prin articulatii si tesuturi specifice, care asigura un
cadru organismului nostru, protectie, mobilitate si anumite resurse.
Ca orice structura de rezistenta, in lipsa unei ingrijiri adecvate si a atentiei, sistemul
osteoarticular devine vulnerabil si fragil.

Sistemul ostearticular este o constructie cu „viata complexa”, aflat intr-o stransa relatie
cu majoritatea organelor corpului nostru, care creste si se maturizeaza odata cu noi,
resimtind toate experientele prin care trecem. Elementele de baza ale acestei
constructii sunt oasele, care formeaza scheletul, ce poate functiona doar cu ajutorul
articulatiilor, ligamentelor si cartilajelor.

- Oasele:
In medie, scheletul nostru cuprinde la maturitate 206 oase, insa numarul acestora
variaza de la o persoana la alta. La nastere, nou-nascutul are aproximativ 350 de oase,
insa in timp acestea fuzioneaza intre ele, formand structuri mai mari. Scheletul are doua
parti distincte: scheletul axial si scheletul apendicular.

SCHELETUL AXIAL: cuprinde craniul, coloana vertebrala, coastele si sternul,

aproximativ 80 de oase, si ajuta corpul sa se mentina in pozitia vertical asigurand
totodata protectie anumitor organe.

SCHELETUL APENDICULAR: include oasele umarului, ale bratului, incheieturilor,

mainii, soldului, piciorului, gleznei si labei piciorului, aproximativ 126 de oase. Acesta
este implicat in miscarile pe care le face corpul nostru.

Oasele sunt tesuturi active, alimentate prin reteaua sangvina, mobile, aflate intr-un
process continuu de distrugere si de regenerare. Acestea isi adapteaza forma in timpul
cresterii, ca urmare a unei accidentari sau ca raspuns la un factor de stres. Tesutul
osos este alcatuit din celule osoase, proteine, minerale, apa si alte substante. Raportul
acestor compusi este diferit de la os la os, ceea ce face ca anumite oase sa poata
suporta o presiune mai mare. Varsta de asemenea este un factor care influenteaza
nivelul elementelor din structura osoasa. Daca in copilarie cantitatea redusa de
minerale confera oaselor elasticitate, la batranete oasele devin mai fragile si din cauza
unui procent mare de minerale in oase.

CELULELE OSOASE : se impart in: osteoblaste – celule tinere, active, care calcifiaza
osul pe masura ce acesta se formeaza, osteocite – celule osteoblaste mature care
sustin matricea osoasa, osteoclaste – formatiuni celulare cu mai multe nuclee,
responsabile de distrugerea oaselor bolnave sau nefolositoare.

Dezvoltarea tesutului osos, osteogeneza, debuteaza inca din viata intrauterina si

continua pe parcursul intregii vieti. Oasele se dezvolta din structuri cartilaginoase care
se transforma in tesut osos prin depozitarea sarurilor minerale, fosfatilor si carbonatilor
de calciu.

PRINCIPALELE FUNCTII ALE OASELOR: determina forma, dimensiunile si proportiile corpului;

servesc ca sprijin pentru intregul corp; alcatuiesc cavitati care protejeaza organele
(creierul, inima); servesc ca elemente de insertie pentru muschi, fiind elemente-cheie in
miscare; constituie o rezerva de minerale, in special de calciu (la nivelul oaselor se
desfasoara continuu procese de fixare sau de mobilizare a substantelor minerale); au
un rol determinant in formarea celulelor sangvine – in maduva oaselor spongioase se
formeaza elementele figurante ale sangelui: eritrocitele, leucocitele, trombocitele.
In functie de forma, oasele pot fi plate (oasele boltei craniene, coastele), lungi (femurul,
tibia, ulna), scurte (vertebrele, oasele carpiene). Forma oaselor indica si functia. Oasele
plate, cum ar fi scapula din centura umarului, reprezinta suprafete pe care se prind
muschii, in timp ce oasele lungi, cum sunt cele ale bratului, antebratului, coapsei,
functioneaza ca niste parghii care misca membrele.

- Cartilajul:
Este un tesut moale, rezistent si flexibil al scheletului. La adulti, cartilajul se gaseste in
articulatii, acoperind extremitatile osoase si alte puncte ale scheletului unde este
necesara flexibilitatea. Acesta este alcatuit dintr-o matrice gelatinoasa formata din
proteine (ex. colagen), carbohidrati, fibre si celule care-i asigura reinnoirea (condrocite).
Cartilajul nu contine vase de sange, insa primeste nutrienti prin procesul de difuzie.
In functie de ponderea compusilor din structura, cartilajul poate fi de trei tipuri: cartilajul
hialin, fibrocartilajul si cartilajul elastic.

CARTILAJUL HIALIN : are o cantitate mare de colagen de tip II, avand o mare
capacitate de crestere. Acesta se gaseste in scheletul embrionului, contribuind la
cresterea acestuia. Cartilajul hialin acopera capetele oaselor din articulatii, prinde
coastele de stern si se mai gaseste la nivelul cailor respiratorii.

FIBROCARTILAJUL : este bogat in fibre de colagen de tip I dur, dens si foarte solid.
Acesta se gaseste la nivelul meniscului si al discurilor intervertebrale.

CARTILAJUL ELASTIC: are o pondere mare de elastina, ceea ce-l face foarte flexibil.
Acesta se gaseste in zone precum pavilionul urechii, epiglota si larin.

- Articulatiile:
Sunt structurile care unesc oasele intre ele, facand posibila miscarea. Corpul uman are
aproximativ 300 de articulatii.
In functie de gradul de mobilitate, articulatiile pot fi:
MOBILE SAU SINOVIALE – sunt articulatii mai numeroase, versatile si flexibile.
Acestea permit executarea multor miscari si, daca sunt solicitate corect, pot functiona
foarte multi ani. Articulatiile sinoviale sunt acoperite de o membrana externa – capsula
articulara. La interiorul acestei capsule se produce un lichid, numit si lichid sinovial, care
lubrifiaza articulatia si diminueaza efectele frecarii din timpul miscarii.

IMOBILE – sunt articulatii rugoase, neregulate sau dintate. Oasele aproape sunt
sudate unele de altele printr-un cartilaj sau tesut fibros, asa cum este cazul oaselor
craniului.

SEMIMOBILE – sunt articulatii in care oasele sunt legate printr-un tesut fibros sau
cartilaj, fara sa existe o cavitate articulara, asa cum se intampla la cele mobile. Acest tip
de articulatii leaga discurile intervertebrale.

- Ligamentele:

Sunt benzi de tesut fibros care leaga oasele intre ele si permit stabilizarea miscarii.
Ligamentele sunt formate,in principal, din colagen si elastina. Acestea sunt asezate in
fasii la nivelul oaselor si articulatiilor, fixandu-le. Ficare articulatie este inconjurata de
ligamente specifice, acestea regasindu-se chiar si in interiorul articulatiei (ligamente
intraarticulare).
Ligamentele sunt mai usor predispuse accidentarilor, ca urmare a presiunilor si
intinderilor pe care le suporta, in special atunci cand facem activitati fizice intense.

Afectiunile sistemului osos si muscular sunt foarte variate, cu implicatii diferite

asupra afectarii calitatii vietii. Reumatismul cuprinde intre 200 si 400 de afectiuni ale
sistemului muscular-scheletic care sunt impartite in patru grupe ce includ bolile
degenerative - artroza articulatiei soldului, afectiuni ale tendonului lui Ahile, afectiuni
musculo-scheletice sau ale discurilor vertebrale; afectiunile reumatice inflamatorii –
artrita reumatoida, spondilita anchilozanta, articulatii afectate de psoriasis sau infectie,
bolile metabolice cu afectiuni reumatice – guta, osteoporoza, rahitism  si
reumatismul tesuturilor moi - fibromialgia.

Alte probleme ale oaselor si articulatiilor sunt cauzate de leziuni ale oaselor,
articulatiilor sau ligamentelor manifestate prin fracturi, entorse, rupturi de ligamente
sau afectiuni ale scheletului.

Deformarile articulatiilor precum Hallus Valgus sau pozitia oaselor in cazuri precum
platfusul, piciorul transversoplan reprezinta afectiuni des intalnite. Exista, desigur, si o
serie de probleme precum infectiile osoase sau articulare, cancerul osos sau
metastazele in cazul carora durerea se poate intinde si in zona sirei spinarii.

In functie de afectiune si de stadiul acesteia, medicul va stabili ce metoda va folosi

pentru tratarea acesteia. In general, operatiile reprezinta ultima optiune terapeutica,
recurgandu-se la ele in situatiile in care medicamentele si tratamentele de recuperare
nu functioneaza eficient. In cadrul interventiilor chirurgicale se pot folosi sistemele de
protezare, in timp ce metodele alternative de tratament includ baile termale,
combinatiile TCM si terapia prin arta, foarte utile pentru tratarea reumatismului si a
accidentarilor de genunchi.

Se recomanda dietele bogate in calciu care includ vitaminele C si D, dar si siliciu,

fiind de mare ajutor pentru recuperarea sanatatii oaselor si tesuturilor conjunctive.
Alimentatia bogata in calciu si magneziu ajuta la prevenirea si tratarea osteoporozei,
fiind recomandata evitarea alimentelor care conduc la eliminarea calciului din oase
precum bauturile carbogazoase si cafeaua in exces.

Medicii mai recomanda evitarea acumularii surplusului de kilograme pentru ca pune in

pericol oasele si articulatiile. Transformarea stilului de viata dintr-unul sedentar intr-
unul activ, care include miscare in mod regulat, ajuta la mentinerea sanatatii oaselor si
articulatiilor. In functie de zona afectata, se recomanda anumite tipuri de exercitii care
sa intareasca si sa detensioneze musculatura. Exercitiile de fitness ajuta la mentinerea
pozitiei corecte in scaun si la birou, iar adoptarea incaltarilor comode inlatura
amplificarea simptomelor.

Pentru mentinerea sanatatii oaselor si articulatiilor se recomanda efectuarea de exercitii

fizice moderate sau de mers pe jos timp de 30 de minute pe zi, 60 de minute pe
saptamana de antrenament cardiovascular, inot sau mers pe bicicleta si 30 de minute
pe saptamana de yoga sau stretching, impartite in mai multe reprize.