Ortopedie, traumatologie si nursing specific

curs nr. 1

SISTEMUL OSOS
Este o structura extrem de ingenioasa si incredibil de rezistenta. Aceasta structura
trebuie sa fie in acelasi timp usoara, pentru ca miscarile corpului sa se desfasoare cu
usurinta, dar trebuie sa fie si extrem de dura, pentru a face fata solicitarilor interne si
impacturilor externe.
Tesuturile conjunctive dure formeaza oasele.
Oasele sunt organe rezistente si elastice, cu forme si structuri variabile, in functie
de dispunerea lor si de rolul indeplinit.
Totalitatea oaselor formeaza sistemul osos.
Osul este unitatea morfo-functionala a sistemului osos. Oasele, impreuna cu
articulatiile formeaza scheletul.

1
Ortopedie, traumatologie si nursing specific
curs nr. 1

Scheletul
Scheletul unui adult este compus din 206 oase. Ne nastem cu mai multe oase
(aproximativ 300), dar multe se sudeaza pe parcurs ce crestem. Oasele contine calciu
(un element gasit in lapte, broccoli, i alte alimente). Oasele formeaza elemente figurate
ale sangelui in maduva osului spongios i sunt depozit de saruri minerale.

Funciile scheletului
Schelet uman indeplineste unele functii importante, care sunt necesare pentru
supravietuire.

Rezistenta, suport i forma: Fara un sistem osos dur si rigid, organismul uman nu
poate sta in picioare, si ar fi doar o punga de tesuturi moi, fara nici o forma adecvata.
Protectie a organelor delicate: In zone precum cutia toracica si craniu, scheletul
protejeaza organele interne moi, vitale, cum ar fi inima si creierul de socurile externe.
Orice deteriorare a acestor organe se pot dovedi fatale, prin urmare, funcia de protecie
a scheletului este foarte importanta.
Parghie pentru miscari: Muschii scheletici sunt fixati pe suporturile dure, osoase, care
servesc ca parghii pentru mentinerea echilibrului si realizarea diferitelor miscari. Pozitia
de echilibru stabil a corpului uman este cea de ortostatism.
Producerea de globule rosii: Oasele, cum ar fi sternul, i maduva osului spongios au
rol hemopoetic (producia de globule rosii).

Componentele scheletului uman

Schelet uman este compus din trei componente principale; Oase, cartilagiile asociate i
articulatiile
Oasele: Sunt organe rezistente si elastice, cu forme si structuri variabile, in functie de
dispunerea lor si de rolul indeplinit. Osul este unitatea morfo-functionala a sistemului
osos.

2
Ortopedie, traumatologie si nursing specific
curs nr. 1

Tipuri de oase

Oasele scheletului pot fi grupate n urmtoarele tipuri majore: lungi, scurte, plate, si
neregulate. Fiecare tip are un model de constructie oarecum diferit.
Oase lungi: Structura de baz a unui os lung. Exemplu: femurul. Asupra lui se exercita
presiunea cea mai mare. Dupa un simplu salt femurul suporta o forta de impact de o
jumatate de tona, presiune care ar putea zdrobi granitul. Capetele acestui os sunt
special adaptate pentru a suporta astfel de forte. Ele au o structura de fagure de miere,
constand din lamele dispuse in diagonala si bolti de sustinere pentru a consolida aceasta
structura osoasa.
Oase scurte: oasele scurte, cum ar fi cele de la incheietura mainii si de la picioare, au
un strat subtire de os compact, incadrand o masa interioara de os spongios. Exemplu:
oasele carpiene.
Oase plate: oasele plate sunt construite cu dou placi de os compact, care cuprind intre
ele un strat de os spongios. Osul spongios este puternic vascularizat cu vasele de sange
si maduva rosie. Exemplu: osul cranian frontal.
Oase neregulate: Oasele neregulate sunt cele care nu se incadreaza in cele trei
categorii de mai sus. Exemplu: o vertebra.

3
Ortopedie, traumatologie si nursing specific
curs nr. 1

Cartilajele

Cartilajul este, de asemenea, o forma de tesut conjunctiv, dar nu este la fel de grea si de
rigida ca osul. Principala diferenta dintre cartilaj si os este factorul de mineralizare.
Oasele sunt puternic mineralizate cu saruri de calciu in timp ce cartilajele nu sunt.

Caracteristicile cartilajelor: Cartilajul nu are vase de sange sau limfatice si de nutritia

celulelor se face prin matrice. Acest lucru explica lentoarea procesului de vindecare a
cartilajelor.
Cartilajul nu are nervii si, prin urmare, este insensibil.
Cartilagiul (cartilajul), o lamela alba, neteda si lucioasa, supla, rezistenta si
elastica, este format din celule, condrocite care asigura reinnoirea lui, fibre de
colagen si substanta de baza, constituita mai ales din proteoglicani (molecule
mari spongioase).

Tipuri de cartilaj

Cartilajului hialin

Cartilajul fibros

Cartilajul elastic

Cartilajul hialin: Acest tip de cartilaj are fibre foarte subtiri care au acelasi indice de
refractie ca matrice a cartilajului si, astfel, aceste fibre nu sunt vazute. Cartilajul hialin

4
Ortopedie, traumatologie si nursing specific
curs nr. 1

este cartilajului articular a oaselor lungi, stern, coaste, etc. culoarea sa este albastru si
alb, este flexibil.
Cartilajul fibros: Acest tip de cartilaj are numeroase fibre albe. Acesta este prezent in
simfiza pubiana, i sternoclavicular, etc. culoarea sa este alba i aspectul este opac.
Cartilajul elastic: Acest tip de cartilaj are numeroase fibre elastice galbene. Acesta este
prezent n pavilionul urechii, meatul auditiv extern, tuburile lui Eustachio, si epiglota etc.
culoarea este galbena i aspectul este opac.

Articulatiile

Formatiuni structurale de legatura dintre oase.

In functie de mobilitatea pe care o permit, ele se clasifica in : fixe, mobile si semimobile.

Articulatiile fixe: nu permit miscarea sau permit miscari reduse (exemple: articulatiile
oaselor cutiei craniene, articulatiile osului coxal etc.)
Articulatiile mobile: permit miscari de flexie, extensie, abductie, rotatie sau miscari
combinate. Capetele oaselor au cartilaje articulare hialine. Intre ele exista o cavitate
articulara cu lichid sinovial. La unele articulatii, in cavitatea articulara exista discuri sau
meniscuri articulare din cartilaj fibros.
Articulatiile semimobile: permit mobilitate redusa, suprafetele articulare fiind aproape
plane (exemplu: articulatiile dintre corpurile vertebrelor)

Scheletul Capului - cuprinde doua regiuni: neurocraniul si viscerocraniul

Neurocraniul (cutia craniana): oase perechi (temporale si parietale) si oase neperechi
(frontal, etmoid, sfenoid, si occipital).
Viscerocraniul (oasele fetei) : Maxilarul, mandibula, oasele zigomatice, nazale si
lacrimale.

5
Ortopedie, traumatologie si nursing specific
curs nr. 1

Scheletul Trunchiului - cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul.

Coloana vertebrala: constituita din vertebre care difera ca forma, marime si numar, pe
regiuni; regiunea cervicala din 7 vertebre (primele doua se numesc atlas si axis),
regiunea toracica din 12 vertebre, regiunea lombara din 5 vertebre, regiunea sacrata din
5 vertebre sudate (sacrum) si regiunea coccigiana din 4-5 vertebre reduse (coccis).

6
Ortopedie, traumatologie si nursing specific
curs nr. 1

Coastele:, in numar de 12 perechi, se grupeaza in : coaste adevarate (perechile de la I

la VII), coaste false (perechile VIII, IX si X) si coaste flotante (perechile XI si XII)

7
Ortopedie, traumatologie si nursing specific
curs nr. 1

Sternul: este osul pieptului, la care se articuleaza coastele I-X prin intermediul
cartilajelor costale. Regiunea toracica a coloanei vertebrale impreuna cu coastele si
sternul formeaza cutia toracica.

Scheletul membrelor superioare - cuprinde: centura scapulara (omoplat si clavicula) si

membrul liber (humerus, radius si ulna, carpiene, metacarpiene si falange)

Scheletul membrelor inferioare

Centura pelviana: formata din doua oase coxale care, impreuna cu osul sacrum si
coccisul, alcatuiesc bazinul;
Membrul liber - format din: femur, patela (rotula), tibia, si fibula, tarsiene, metatarsiene
si falange.