Exprimarea emotiilor

Conf. univ. dr. Gheorghe Raftu

Relatii echipa medicala - pacient

• Viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta
bunul suprem al omului, ea nu are pret.

• Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa

printr-o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin
de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata
psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si
afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina.
Relatii echipa medicala - pacient

• Cadrele medicale trebuie sa se aproprie si sa-i cunoască mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa
ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue.

• Boala este ruperea echilibrului, a armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o
dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva.

• O persoana ,,intra in boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament, cu un anumit

caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit
orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata
de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa, posibil si indoiala, teama, dispret, ura.

• Noi suntem nevoiti să-i tratam neconditionat pe toti.

• Relatia cadru medical - pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere
empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, cadrul medical (medic, technician dentar) este
considerat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica
medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient.

• Din aceasta cauza, relatia dintre cadrul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea
tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima
trairile interioare.

• Comunicarea cadru medical cu pacientul trebuie sa coincida cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de
intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale.

• Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica
neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.
• La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului medical cum ar fi:
cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatică, respectul.

• Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul
central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum este.

• O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele
sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face.

• In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri.

• Sigur ca exista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci.
• Cele mai importante atributii ale unui cadru medical sunt : asistarea medicului la efectuarea
investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea pacientilor
pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in situatii de
urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a
medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea
instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico-sanitare generale la locul de
munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor.
• Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta,
pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical explicandu-i scopul si natura
interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de
securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general.
 Comunicarea diagnosticului

• Simptomele si semnele bolii alcatuiesc ,,un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat si

decodificat.

• In practica medicala se cere de multe ori consimtamantul bolnavului, care are

rezonante etice si implica libertatea pacientului.

• Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciunea

momentana a vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a-i smulge consimtamantul
pentru acte terapeutice discutabile sau riscante.

• De asemenea trebuie respectata alegerea bolnavului in deplina cunostinta de cauza,

daca religia ii interzice anumite practici medicale.
• Relatia de ingrijire medicala pacient- cadru medical, nu se reduce la modul simplist 
,,eu-tu" ci se extinde in ambele parti: echipa medicala - familia pacientului.
• Cu aceasta se creeaza o legatura ca suport de sprijin pentru bolnav pe plan psihic, dar si
ca ajutor la ingrijirea bolnavului (ingrijiri primare sau prin educatie sanitara pana la
ingrijiri mai complexe ce pot continua si la externare).
• Oricum pacientul are dreptul de a primi asistenta medicala de calitate, indiferent de
statutul sau social, de culoarea pielii, de religie sau etnie.
• Ne punem intrebarea cand, cum si cat din adevar si detalii asupra bolii trebuie
comunicate pacientului.
• Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea este in functie de personalitatea
bolnavului si de natura bolii.
• Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem ramane cu relatarea unor date
aproximative.
• Insa sunt cazuri unde trebuie acordat timp bolnavului pentru a-si accepta boala sau
cand, in boli grave se pune problema protectiei contra diagnosticului. Consideram ca
familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu anumite rezerve.
• Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda incredere si respectul
cuvenit, mai mult nu ni se admite nicio greseala.
• In fata acestora ramanem la cea mai mare multumire ,,constiinta datoriei indeplinite". ,,Am
facut tot ce este omeneste posibil" este o expresie deseori intalnita dar oare nu se asteapta la
ceva supraomenesc? De aceea, in cadrul actului medical raspunderea este mult mai mare
pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar mai ales in fata constiintei.
• Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a fost
corect, prompt si eficient.
• In plus, toate cunostintele trebuie imbunatatite continuu, pentru ca in aceasta meserie nu se
poate spune: ,,nu am stiut".
• De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de dezoltare a
practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata de echipa
medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic.
• Si nici acest lucru nu e suficient. Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa.
• De obicei exista un cod nescris al comportamentului in fiecare sectie ca intr-un grup de
oameni.
• In cadrul echipei medicale se intalnesc oameni cu vederi diferite fata de
scrupulozitatea respectarii valorilor morale, atat in activitatea profesionala, cat si in
viata personala, transferul incarcarilor morale facandu-se mai adesea dinspre particular
spre profesional.
• In general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in
raporturile cu colegii sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate,
datorie, respect.
• Cinstit si corect ar insemna si cand se ia atitudine critica asupra unui act medical
defectuos efectuat de catre oricare dintre membrii echipei medicale.
• Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii
echipei ,,de la care ai ce invata’’, perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta
rezolvarii conflictelor la locul de munca, atitudinea pozitiva fata de noii colegi care
trebuie ajutati sa se integreze dovedesc inteligenta sociala.
• Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale,
trebuie sa intelegem ca ,,autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar ,,amabilitate" nu
inseamna slabiciune.
Rolul de bolnav

Implica un comportament specific definit de T. Parson prin:

- scutirea de responsabilitatile rolurilor sociale;

- drept la ajutor din partea celorlalti (poate varia intre asumarea exagerata a rolului de
bolnav si respingerea dreptului la ajutor datorita generarii unui complex de inferioritate);

• obligatia bolnavului de a considera starea sa indezirabila si a coopera pentru vindecare;

• obligatia bolnavului de a cere ajutor specializat, competent pentru vindecare, ceea ce

implica acceptarea diagnosticului si mai ales a tratamentului.
Comportamentul in fata bolii

• Presupune capacitatea individului de a-si percepe starea de boala, de a o interpreta

adecvat si de a lua decizii care faciliteaza insanatosirea. Oscileaza intre un pol de
normalitate si unul de exacerbare, catastrofizare.

• Factorii de mentinere a comportamentului de bolnav sunt: trasaturile de personalitate

(depresia, hipocondria, anxietatea), educatia (invatati sa se planga sau dimpotriva, sa
nu spuna nimic), modelul cultural, starea socio-economica (asigurarile de sanatate,
etc), beneficiile secundare.

• Boala poate sa determine asupra pacientului: inactivitate, izolare, incertitudinea

vindecarii, sentimentul de neputinta, culpabilizare, frica de moarte.
Pacientul poate percepe boala ca si:

 situatie normala’’desi nedorita – determina individul sa se mobilizeze si sa lupte

contra ei, in acest fel, creste aderenta la tratament;
 ,,dusman’’, uneori apare ,,fuga in sanatate’’, adica ignorarea, negarea bolii, capitulare
in fata bolii;
 ,,pedeapsa meritata’’- bolnavul nu se mobilizeaza suficient;
 ,,pedeapsa nemeritata’’ – furie, revolta, cu mobilizarea resurselor;
 ,,salvare’’, ,,castig’’ – mecanism inconstient (ex. soldatii raniti pe campul de lupta);
 ,,beneficiu’’, manipulare constienta;
 ,,slabiciune’’, stare ascunsa de bolnav, ca fiind ceva rusinos;
 ,,pierdere iremediabila’’(ex.extractia dentara, apendicectomia, la care bolnavul
reactioneaza cu depresie);
 ,,valoare aparte’’, ajuta bolnavul sa-si reevalueze viata si valorile
Raspunsurile emotionale in fata bolii pot fi de:

• iritabilitate, furie;

• negare partiala sau totala;

• depresie;

• anxietate;

• resemnare, etc
Acceptarea bolii presupune recunoasterea bolii, intrarea in rolul de bolnav. Poate fi:
• realista, rationala (la persoanele echilibrate emotional, cu un nivel cultural
satisfacator, fara probleme existentiale importante) duce la prezentarea la medic si
aderenta la tratament;

• disproportionata (la persoane nevrotice, cu tulburari de personalitate,etc.);

• ignorarea bolii (la oligofreni, bolnavi psihici, neurologici, cei cu un nivel cultural
scazut, cei focalizati pe alte probleme);

• negarea, refuzul starii de boala si constientizarea unor tulburari);

• prin subestimarea simptomelor, amanarea deciziei de a merge la medic in speranta

ca boala va trece de la sine;

• mecanism de aparare.