Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile este foarte des adoptată pentru elaborarea protezelor
unidentare, punţilor şi protezărilor compozite. 
Modelele cu bonturi mobilizabile oferă o serie de avantaje. Datorită posibilităţii dezinserării  bonturilor
din ansamblul modelului, tehnicianul are un acces facil m modelarea feţelor proximale. Tehnica permite
un confort sporit pentru cel ce modeleazâ, asigurându-i o vizibilitate optimă în literatura franceză de
specialitate, bontul mobilizabil, ca atare. este denumit „model pozitiv unitar", prescurtat, model unitar
(MU).

MODELE SECŢIONATE CU PINURI (DOWEL) 

Pinurile (dowel*) sunt tije cilindro-conice, care prezintă un cap retentiv ce se fixează m mijlocul
 bontului mobilizabil . ,
La ora actuală, bontul mobilizabil se poate realiza atât prin tehnici care apelează la utilizarea pinurilor,
cât şi prin procedee fâră pinuri. în continuare enumerăm etapele de realizare a unui model cu bont
mobilizabil, prevăzut cu pinuri: 
1. Pinurile se centrează în impresiunile bonturilor din amprentâ până la 13 mm de marginea incizală sau
se fîxează m aceasta în cazul pinurilor care prezintă o prelungire distanţatoare. Se pot utiliza unul sau
două pinuri pentru fiecare bont, iar dacă există mai multe bonturi,   pinurile trebuie să fie paralele între
ele. Acest lucru se obţine cu ajutorul unui aparat care prezintâ o plăcuţâ de ghidaj în care se găsesc tijele
de ghidaj. Acestea servesc la fixarea pinurilor. Se mai poate utiliza şi o instalaţie specială ALPHA-PIN
(SCHUTZ DENTAL).
Dacă nu posedăm un paralelograf, putem folosi pinuri ce prezintă o prelungire subţire sub formă de
sârmă care se îndoaie dupâ necesităţi. Capul respectiv al pinului se centreazâ m impresiunea bontului.
2. Se blochează şumbul care reglează glisarea plâcuţei, după care tijele se îndepărtează în vederea
tumârii modelului.
3. Se depune un gips extradur, de exemplu DURALIT-DEGUSSA, care nu va depăşi înâlţimea
marginilor amprentei cu mai mult de 3-4 mm. în timpul cât gipsul se găseşte în faza plastică se introduc
 pinurile în poziţia anterior determinate. La extremitatea lor liberă pinurile se pot solidariza cu o tijă de
ceară . 

Pinuri (dowel): vedere laterală (a); vedere

superioarâ (b); vedere inferioară (c), 2. Tipuri de sisteme antirotaţionale: pinuri drepte (A); pinuri curbe
 

(B); douâ pinuri cu cap comun (C); douâ pinuri paralele independente (D); cheie de plastic externă (E). 

Etape de confecţionare a bonturilor mobilizabile cu pinuri-Dowel:

A. benzi metalice (tip matrice) aplicate în interiorul amprentei;
B. secţiune V-0 prin amprentâ la nivelul preparaţiilor, bontul premolar (1); bontul unui molar (2);
distanţa maximâ dintre pin şi materialul de amprentâ; 
C. secţiune sagitalâ printr -o amprentă în care s-a turnat un gips superdur şi s-au aplicat pinurile: tijă de
cearâ (1); gips superdur (2),
D. după priza gipsului superdur se frezeaza retenţii paralele cu pinurile;
E. realizarea şanţului de ghidaj cu ajutorul unui disc diamantat; 
F. finalizarea şanţului de ghidaj cu un instrument pentru „smalţ" din trusa de modelat mase ceramice; 
G. secţiune V-0 printr-un bont mobilizabil cu pin dowel; se observâ şanţul de ghidaj în care se
adaptează aproape perfect un instrument de modelat marginea cervicală a machetei.

După priza materialului se realizează un şanţ de ghidaj şi se izolează suprafaţa acestuia , iar pinurile se
acoperă cu un strat subţire de cearâ. La vârful for se fixează fie o sferă de ceară, fie o tijă cu diametrul de
3-4 mm care serveşte ulterior la reperarea şi luxarea mai uşoară a pinului din soclul modelului. Apoi se
toamă soclul dintr -un gips dur, al cârui coeficient de expansiune la priză este apropiat celui extradur,
utilizat anterior. După priza acestuia se demuleazâ amprenta, iar cu ajutorul unei pânze de fierăstrău sau
al unor aparate tip MODEL-CUT se secţionează mezial şi distal fiecare bont până la nivelul soclului.
Benzile de metal fixate anterior în amprentă pot uşura mult această fază. 
Soclul se încălzeşte la o sursă de căldură,  după care fiecare pin se repereazâ şi se luxeazâ cu un
instmment metalic. - '
 

 
Paşii de lucru în confecţionarea modelului secţionat: 
(a) turnarea modelului arcadelor şi poziţionarea ştiftului la nivelul preparaţiei; 
(b) şi (c) după izolare se soclează modelul;
(d) evidenţierea limitelor preparaţiilor;
(e) reconstrucţia gingiei cu material elastic sub amprentă; 
(t) model secţionat cu papilă elastică. 

Utilizarea pinurilor curbe : Utilizarea pinurilor după priza gipsului

Secţiune printr -o amprentă prezentând  
relaţiile dintre pinul curb (A), bara de
 poziţionare (B), pinurile drepte (C) şi stratul
de gips pentru arcadă (1); cofrarea modelului
 pentru turnarea soclului (2);secţionarea
modelului final (3); mobilizarea bontului cu
 pin curb
pentru model.
Modelul este pregătit la soclator (1); se
foreazâ canale petru pinuri (2); se picurâ în
fiecare canal ciment pe bazâ de cianoacrilat
(3); inserarea pinurilor în model (4).
 

PROCEDEUL PINDEX
Procedeul PINDEX utilizează pinuri care, spre deosebire de tehnologia clasică, se
introduc în modelul arcadei după priza gipsului. Inelele de retenţie nu mai sunt necesare
(vezi modelul cu pinuri), ele fiind înlocuite cu pinuri.
Tehnologia de realizare a procedeului PINDEX constă în urmâtoarele faze: 
1. Amprentarea câmpului protetic şi a zonelor limitrofe; 
2. Toaleta amprentei; . ..
3. Tumarea unui gips superdur până la marginile amprentei sâu până în.apropierea
acestora
4. După priza finală (50-60 minute), se demuleazâ amprenta, iar baza modelului se
şlefuieşte într -o suprafaţă perfect planâ .Aceasta trebuie să fie perpendiculară pe axul de
inserţie al bonturilor mobilizabile.
5. Modelul se aplică cu baza pe stativul de înaintare al maşinii de găurit. Din partea
opusă, dinspre bonturile coronare se proiectează un fascicul (SPOT) luminos pentru a
 permite, prin transparenţâ, centrarea în mijlocul bontului mobil, respectiv al celorlalte
elemente mobilizabile. Adâncimea şi diametrul forajului vor fi individualizate m funcţie
de model şi de tipul pinului utilizat, astfel încât capul pinului să se adapteze exact în
 puţul forat. Puţurile se forează perpendicular pe planul bazei modelului (în sensul
mobilizării bonturilor) şi paralele între ele. Pentru fiecare element se utilizeazâ câte un
 pin. De asemenea, se introduc pinuri şi m porţiunile de arcadă care nu se mobilizează. 
6. Se izolează baza modelului propriu-zis şi se toamâ soclul. Pentru aceasta se utilizează
un conformator în care se introduce pasta de gips preparată la un vacuum-malaxor sau
manual. Peste gipsul care încă nu a facut priză se aplică modelul cu pinuri, astfel încât
 baza acestuia să fie perfect paralelă cu planul mesei de lucru.
7. După priza gipsului se îndepârtează conformatorul şi se finisează modelul la soclator. 
8. Mezial şi distal de fiecare element mobilizabil se realizeazâ un şanţ cu ajutoml
aparatului

MODEL-CUT (CUTMAN-MODELLSÂGE) sau cu o pânză de fierăstrău. 

9. Cu ajutorul unui instrument ascuţit, dinspre baza soclului se luxează elementele
mobilizabile.
Procesul de forare al canalelor pentm pinuri este realizat de cele mai multe ori cu
instalaţii mecanice, dezavantajul acestora fiind reprezentat de resturile de gips rămase în
canale, care pot influenţa adaptarea bontului. De aceea clasa dispozitivelor de acest gen a
fost îmbunătăţită cu apariţia pe piaţă a Laser -pin-ului, instmment de poziţionare şi forare
cu laser.

MODELE TIP ZEISER

Lansarea de câtre Zeiser în 1979 a modelului care-i poartă numele a reprezentat un
eveniment important în tehnologia protezelor fixe. Modelul care se realizeazâ pe o placă
 preformată transparentă, constitute obiectivul brevetului (Europa Patent), fiind socotit la
 

acea vreme numărul unu mondial, m precizie. 

Modelul Zeiser este compus din trei elemente diferite atât din punct de vedere al
structurii chimice, cât şi a funcţiilor: 
1. Soclul - constituie infrastructura;
2. MU (modele unitare) şi celelalte elemente ale arcadei reprezintă suprastmctura; 
3. Pinurile care fac legătura între elementele suprastmcturii şi soclul modelului. 

Sistemul Pindex: modelul trebuie să aibâ cel puţin 15 mm înălţime, excluzând dintii (1); 
locurile canalelor pentru pinuri sunt marcate cu un creion (2);
semnele realizate sunt plasate sub spot-ul luminos al dispozitivului de trezat canale
 pentru pinuri (3);
degetele mari stabilizeaza modelul, în timp ce cu celelalte operatorul ridică dispozitivul
 

de frezare (4);
resturile rezultate în urma frezării sunt îndepărtate (5);
întâi sunt plasate pinurile scurte şi apoi cele lungi (6); 
sunt poziţionate tecile corespunzătoare pinurilor (7); 
extremităţile tecilor pinurilor scurte sunt blocate cu ceară (8);
 pe extremităţile libere ale pinurilor lungi este plasată ceară (9); 
cofrarea modelului (10);
turnarea modelului (11);
îndepărtarea cerii de la extremitatea pinurilor lungi (12);
secţionarea modelului (13); 
mobilizarea bonturilor (14);
modelul în articulator (15).
Prmcipiul metodei constă m transpunerea poziţiei bonturilor cu ajutoml aparatului Zeiser
1 pe soclul din PMMA m care se foreazâ puţuri; m acestea se introduc pinurile. Pentru o
mai mare stabilitate antirotaţională se pot fora câte două puţuri pentru fiecare bont
mobilizabil (respectiv element al arcadei dentare). Cu ajutorul unei prese care produce o
încălzire a pinurilor, acestea se înfundâ până la o adâncime optimă m soclu, astfel încât
să nu transpară. 
în continuare se toamă modelul propriu-zis din gips dur, extradur sau răşină epoxidică,
după care se răstoamă soclul cu pinurile în jos, peste amprentă, în poziţia unică permisă
de plăcuţa pe care sunt fixate soclul şi amprenta. După defmitivarea reacţiei de priză se
demulează 
amprenta şi se dezinseră modelul cu pinuri de pe soclu. Se secţionează mezial şi distal
 bonturile, după care se repun la loc în soclu toate elementele componente ale modelului.
Pentru detalii recomandăm consultarea documentaţiilor firmei GIRRBACH DENTAL. 

TEHNICA KIEFER
în tehnicile clasice de tumare a modeleior, arcada şi soclul modelului erau turnate
succesiv, având ca efect apariţia deformărilor. Pentru a controla efectul de expansiune a
gipsului şi pentru minimalizarea apariţiei deformărilor, Kiefer a imaginat o placă
 perforatâ prefabricată peste care toamă direct modelul arcadei.

TehnicaKietter
Pinurile traversează placa prin orificiile existente şi sunt inserate m modelul de arcadâ.
 

Pe perioada prizei gipsului, expansiunea modelului este absorbită de placâ. Modelul de

arcadâ este secţionat de aşa naturâ încât fiecămi fragment secţionat să îi corespundă două
 pinuri pentm a asigura o repoziţionare optimă. 

MODELE SECTIONATE FARA PINURI

Marile avantaje ale modelelor Zeiser sunt umbrite de o tehnologie complicatâ şi scumpă, de
achiziţionarea unei aparaturi sofisticate şi de existenţa unor numeroşi timpi intermediari de lucru.
Aceste dezavantaje fac ca m laboratoarele mai modeste, sistemul Zeiser să nu fie folosit. Noi
câutări au dus la elaborarea unor sisteme mai simple de realizare a modelelor, mai ieftine şi care
se apropie de precizia modelelor Zeiser. La ora actualâ există pe piaţă mai multe astfel de
sisteme:

CRACK-WAFER, DI-LOCK, System-

TRAY, Model-SPLIT, ZACK, ACCU-
TRAC PRECISION DIE SYSTEM,
HIGH-TECH etc.
Fig. 16.20. Sistemele utilizateîn
experimentul Universităţii din Washington 

SISTEMUL TRAY
Sistemul TRAY constă dintr -un
conformator prefabricat realizat din material plastic transparent şi care prezintă numeroase
 proeminenţe sub formă de lamele. Acestea, prin tumarea soclului, vor determina apariţia a tot
atâtea reliefuri negative pe baza modelului. La inserţia şi dezinserţia modelului din conformator,
reliefurile negative glisează pe lamelele cu rol de poziţionare ale acestuia. 
Tehnica de confecţionare: m prima etapă se toarnâ amprenta dintr-un gips dur, extradur sau răşină
epoxi, concomitent umplându-se conformatoml cu acelaşi tip de material. Se răstoarnă apoi
amprenta în conformator. După definitivarea reacţiei de priză se demulează amprenta şi se
dezinseră modelul din conformator .
Bonturile din model vor fi secţionate mezial şi distal cu o pânză de fierâstrâu sau la aparatul
MODEL-CUT, după care se luxează cu ajutoml unei spatule sau instmment ascuţit. Toate
elementele se repun înapoi în conformator, m poziţia unică permisă de acesta .
 

 
Sistemul Tray. A. conformatorul şi modelul secţionat, înainte de luxarea bontului; B. etape
succesive de lucru: desprinderea din contbriTiator a modelului după turnarea acestuia (a); secţionarea
 bonturilor (b); luxarea bonturilor din modelul monoblbc (c); repunerea bonturilor şi modelului în
conformator (d); montarea (fixarea) modelelor în ocluzor sau articulator (e).

SISTEMUL NU-LOGIC EZ TRAY

Sistemul Nu-Logic Ez TRAY se doreşte o îmbunătăţire a sistemului TRAY clasic, îb sensul câştigului de
timp în tumarea modelului.
Ceea ce aduce nou acest sistem sunt sistemul de retenţionare dat de clavetele Nu -Logic şi
fereastra poziţionată central m conformatorul modelului TRAY clasic, aceasta fumizând un plus
de stabilitate şi acurateţe a poziţionării bonturilor secţionate  
 

 
Ferestruirea eonformatorului (1); sistemul de clavete retentive (2); inodelul repoziţionat în
conformator (3).
Avantajele acestui sistem, pe lângă timpul economisit, sunt reprezentate şi de economia de
material de gips (până la 100 de grame) şi absenţa pinurilor (a câror utilizare presupune o
anumită dexteritate şi experienţă). Singurele sisteme necesare sunt cele de clavete care pot fi
reutilizate. De asemenea, sistemul asigurâ obţinerea unui model mult mai compe titiv în
implantologie, faţă de modelul cu pinuri. Este delicat de amplasat pinurile m jurul implantelor
analoage, pe când utilizarea clavetelor situate sub implantele analoage nu interferă cu acestea.  

MODEL ZACK AERO-DENTAL prezintă o variantă nouă de placă -soclu, special concepută
 pentru modelele confecţionate din răşini epoxidice sau poliuretani (Alpha Die). Acest soclu
conceput de către acelaşi Zeiser, are următoarele caracteristici: 
• exclude utilizarea pinurilor;  
• poate fî utilizat de mai multe ori ;
• reduce mult timpul de lucru al tehnicianului; 
• exclude anexele şi aparatele suplimentare; 
• bonturile mobile (MU) se adaptează perfect m soclu în poziţia iniţială. Modelul Zack,
confecţionat dm răşină epoxi, este stabil dimensional. Suprafaţa soclului  care vine în contact cu
modelul propriu-zis are pe secţiune o formă zimţată, care permite inserţia şi dezinserţia bonturilor
într-o poziţie unică. Baza soclului prezintă dispozitive magnetice de fixare a modelelor în
articulator. Pentm fixare se mai pot u tiliza şi dispozitive tip capsă sau gume elastice.  

ACCU-TRAC PRECISION DIE SYSTEM

ACCU-TRAC este un sistem rapid, economicos şi foarte precis de realizare a modelelor cu
 bonturi mobilizabile, răspunzând în mare măsură cerinţelor unui ideal impus de stoma tologia
modemă. Această metodă elimină complet pinurile. Sistemul este comercializat de
WHALEDENT INTERNATIONAL.
 

Avantajele multiple ale modelelor cu bonturi mobilizabile sunt arhicunoscute. Tehnologia acestor
modele este însă mai complicatâ, necesitând atât cunoştinţe teoretice, cât şi răbdare din partea
tehnicianului, precum şi un timp de lucru suplimentar.  
Dintre modelele cu bont mobilizabil, cele cu pin s-au impus preponderent. Tehnologia lor
laborioasă i-a determinat pe specialiştî sâ o simplifice şi sâ găsească noi metode de confecţionare
a modelelor cu bont mobilizabil, cu aceleaşi performanţe şi care să excludă utilizarea pinurilor.  
ACCU-TRAC se utilizeazâ cu predilecţie în elaborarea modelelor cu bont mobilizabil, în scopul
realizării protezelor unidentare, punţilor şi a rezolvârilor compozite. Sistemul a fost testat cu
rezultate bune în cadml catedrelor noastre şi îl recomandăm tuturor colegilor.  
Componentele sistemului sunt: dispozitivul principal (suportul sau conformatorul) cu braţele
laterale, p lăcuţa de bază şi menţinătorul de spaţiu  .

Plăcuţa de bază şi dispozitivul principal cu braţele laterale deschise : dispozitivul pricipal - cu rol
de poziţionare (1); zimţii intcriori (2); zimţii exteriori (3); nervura cu numere de la 1 la 59 (4);
 braţele laterale (5); plăcuţa de bază, faţa inferioarâ (6);magnet central de tixare (7); plăcuţă de
 bazâ, vedere superioarâ (8).
Dispozitivul principal (de poziţionare) este confecţionat din plexiglas (denumirea comercială a
 polimetilmetacrilatului transparent) masiv şi rezistent, de formă heptagonală . Este prevăzut cu un
canal ale cărui margini sunt zimţate. în centrul canalului există o nervură pe care sunt imprimate
numerele de la 1 la 59. Acestea servesc la identificarea poziţiei viitoarelor bonturi  mobilizabile.
Zimţii interiori şi exteriori    pe de o parte şi nervura pe de altâ parte, realizează trei puncte de
fixare pentru fiecare component mobilizabil - prescurtat CMob.
 Noţiunea cuprinde atât bontul mobilizabil cât şi celelalte elemente ale câmpului prote tic care pot fi
îndepărtate şi repuse în suport într -o poziţie unică, uşor, de găsit. îndepărtarea (ejectarea) CMob din
suport este împiedicată de braţele laterale care fixează fiecare CMob în parte şi modelul în totalitate.  
In centrul suportului (dispozitivul principal) se aflâ un magnet de formă circulară, utilizat la fixarea
modelului m articulator
De o parte şi de alta a dispozitivului principal se aflâ câte un braţ mobil de înch idere . Aceste
 braţe sunt prinse de dispozitivul principal printr -un sistem balama, care permite mobilizarea lor
intr-un singur sens, orizontal.
 

Dispozitivul principal (de pozitionare): cu braţele închise (a.); cu braţele deschise (b.)  
Braţele (independent locking arms) confecţionate tot din mase plastice, se prezintâ sub formă de
 jgheab şi permit fîxarea bonturilor mobile prin intermediul unei margini proeminente de gips dur,
care rezultă după priza materialului. 
Plăcuţa de bază are aceeaşi formâ heptagonalâ şi este confecţionată din masă plastică de cu loare
albă. Prezintă două feţe: 
a) faţa superioară prevăzută la periferie cu nervuri întrempte, are o suprafaţă relativ netedă . In
momentul tumării modelului, baza etanşează dispozitivul principal, fiind aplicată cu faţa
superioară spre model. 
 b) faţa inferioară este prevăzută m centm cu opt nervuri întrempte m zona frontală şi lateralâ.
Aceste nervuri au rol de ghidaj, servind la ejectarea (îndepărtarea) modelului din dispozitivul
 prmcipal .

Plăcuţa de bază: faţa superioară (A.) faţa inferioară (B.) 

 

Menţinătoml de spaţiu este confecţionat dintr -un cauciuc semirigid de culoare verde şi se adaptează la
 baza dispozitivului principal pe care-1 izolează m cursul montării acestuia în articu lator .
 

PIăcuţa de bazâ cu faţa inferioară în poziţie de ejectare a modelului din dispozitivul principal
Menţinător de spaţiu 
 

Confecţionarea modelului 
1.  Se asamblează părţile componente ale sistemului ACCU- TRAC
2.  dupâ cum urmeazâ:
a) se aplică braţele pe suport şi se închid; 
 b) se fixează plăcuţa de bază cu suprafaţa lipsită de nervuri centrale
m sus;
c) se verifică funcţionarea normală a sistemului. 
2. Se pregăteşte amprenta: spălare, degresare, uscare; se reduc
marginile m exces pentru a micşora greutatea modelului. 
3.  Se mar chează pe faţa posterioară a amprentei mijlocul crestelor
alveolare în regiunea posterioară - şi linia mediană - în zona
anterioară. 
4. Se prepară pasta de gips la vacuum-malaxor sau prin malaxare
manualâ.
Important. Se va utiliza în exclusivitate, atât pentru soclu, cât şi
 pentru model, un gips extradur (clasa IV) sau dur. Se interzice
folosirea amestecurilor de gips dur cu gips obişnuit. Uneori, din
raţiuni de economie, se utilizează pentru soclu un gips obişnuit, dar acesta nu corespunde cerinţelor acestui
sistem.
Centrarea amprentei peste dispozitivul principal, aplicat la rândul
5. Se toamă pasta de gips în amprentâ, iar restul în suportul ACCU-TRAC până la nivelul braţelor laterale
imobilizatoare. Se răstoamă amprenta  peste suport. Se centrează amprenta până ce liniile de pe faţa ei
 posterioară se suprapun cu liniile coresmmzâtoare de oe suportul ACCU-TRAC .
6. Se îndepărteazâ gipsul în exces înainte de a face priza finalâ. 
7. După priza finalâ se demulează amprenta şi se îndepărtează placa de bază (de culoare albă). De asemenea,
se desfac braţele laterale. 
8. Se întoarce placa albă invers, cu nervurile centrale în sus. Peste acestea se aplică suportul ACCU-TRAC, iar
cu o apăsare uniformâ se obţine desprinderea (ejectarea) modelului din suport.
9. Se netezesc muchiile periferice ale modelului după necesităţi. Soclul modelului nu se va prelucra sub nici o
formă. 
10. Se îndepărtează cu o pânză de fierăstrâu sau cu un aparat special de secţionat de tipul MODEL-CUT,
surplusurile de gips din zona palatinală, respectiv lingualâ, după
care se secţionează bonturile mobile m paralel cu zimţii. 
11. Componentele se spală şi se usucă cu atenţie. 
12. Se reasamblează componentele în suport în ordine numerică
şi se asigurâ modelul prin închiderea braţelor
Pentru a monta modelul în articulator se aplicâ menţinătorul de
spaţiu (de culoare verde) pe faţa bazală a suportului, dupâ care
se aplică pasta de gips atât pe suprafaţa bazală a modelului, cât
şi pe braţul articulatomlui. Suportul este tot timpul fixat prin
intermediul magnetului de articulator. Poziţionarea modelului se
face după criteriile cunoscute . 
Reasamblarea modelului
Este posibilă adaptarea lui chiar şi la articulatoarele medii ITM, folosite destul de des în ţaranoastră. 
Suportul ACCU-TRAC poate fi utilizat de maximum cinci ori.
Transportul modelelor ACCU-TRAC se face cu ajutorul unei casete speciale care prezintă, ca şi suportul, un
sistem zimţat şi un braţ mobil cu rol de fixare a modelelor. Această casetă, ideală şi pentru conservarea
modelelor în modelotecâ, poartă denumirea de ACCU-TRAC-TRANS-SYSTEM (ATN-50).