FAZELE CLINICO-TEHNICE

ALE REALIZĂRII PROTEZEI TOTALE

1. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului şi a indicaţiei de tratament
(etapă de cabinet)
2. Faza de tratament pre şi proprotetic (etapă de cabinet)
3. Amprentarea preliminară (etapă de cabinet)
4. Faza de turnare a modelelor preliminare și confecționare a lingurilor
individuale (etapă de laborator)
5. Faza de amprentare finală (etapă de cabinet)
6. Faza de confecţionare a modelelor finale și confecţionare a şabloanelor de
ocluzie (etapă de laborator)
7. Faza de determinare a RIM și transferul RIM pe simulator (etapă de cabinet)
8. Realizarea machetei din ceară a protezei totale (etapă de laborator)
9. Proba machetelor viitoarelor proteze totale în cavitatea orală; indicaţii finale
privind pregătirea machetelor şi modelelor în vederea confecţionării
tiparelor (etapă de cabinet)
10.Pregătirea machetelor şi modelelor în vederea confecţionării tiparelor
(etapă de laborator)
11.Confecţionarea protezelor - Pregătirea și îndesarea pastei acrilice în tiparele
rezultate la ambalare și polimerizarea acesteia; dezambalarea și prelucrarea
protezelor finite (etapă de laborator)
12.Aplicarea protezelor în cavitatea orală (etapă de cabinet)
13.Controlul și optimizarea marginală și ocluzală a protezelor (etapă de
cabinet)
 Urmeazã:
• ambalarea,
• obţinerea tiparului,
• „ĩndesarea“ acrilatului,
• polimerizarea,
• dezambalarea,
• prelucrarea
 Ambalarea
Operația tehnică de acoperire a machetei
așezată pe model cu pastă de ghips. Prin
ambalare se creează condițiile favorabile ca
ceara machetei să poată fi înlocuită cu rășină
acrilică, fără ca poziția dinților și raportul lor
cu modelul să se modifice.
1. Ambalarea directă (cu val) (într-o parte a
chiuvetei)
2. Ambalarea indirectă (fără val) (în ambele
părți ale chiuvetei)
3. Ambalarea mixtă
 REALIZAREA TIPARULUI
Tiparul este o cavitate de formă şi volum
identic cu macheta finală a protezei, încastrată
într-un conformator cu pereţi rezistenţi din
punct de vedere mecanic. Realizarea tiparelor
presupune mai multe etape:
 Operaţii pregătitoare în vederea
ambalării:

• Separarea complexului model-machetă din ocluzor.

• Reducerea modelelor în cazul în care sunt prea
voluminoase. Sunt reduse la soclator atât din baza
cât şi din părţile laterale ale modelelor astfel încât să
încapă comod în chiuvetă, fără a afecta zonele de
interes protetic. În final, modelul împreună cu soclul
trebuie să aibă o înălţime până la 15 mm, iar
macheta să fie distanţată de pereţii conformatorului
în toate sensurile cu aproximativ un centimetru;
• Macheta este solidarizată de model prin lipire cu
ceară fierbinte;
• Alegerea chiuvetelor de ambalat. Acestea sunt
pe trei dimensiuni – mari, mijlocii şi mici, - au
formă circulară sau de casetă şi sunt
confecţionate din bronz, alamă, aluminiu, oţel
inoxidabil sau material plastic (la tehnicile
speciale de turnare sau injectare a
polimerului).
În general, chiuvetele sunt compuse din două
jumătăţi şi patru componente: două inele şi
două capace care se pot asambla perfect
datorită unui sistem de culisare (prelungiri de
ghidaj) sau poziţionare, realizate astfel încât să
permită îmbinarea părţilor componente doar
într-o singură poziţie. Chiuveta trebuie:
– Să fie în perfectă stare;
– Să se asambleze perfect;
– Să se poată dezasambla cu uşurinţă;
– Să permită îndepărtarea fără riscuri a
modelului cu proteza polimerizată;
– Să fie perfect curată.
TIPURI DE CHIUVETE DE AMBALAT
TIPURI DE CHIUVETE DE AMBALAT
TIPURI DE CHIUVETE DE AMBALAT
 Ambalarea machetelor:
Operaţia constă în acoperirea lor împreună cu
modelul într-un material care iniţial este
plastic şi apoi devine dur. Materialul cel mai
utilizat pentru confecţionarea tiparului este
gipsul de bună calitate. Se foloseşte gipsul de
clasa a II-a pentru tehnica clasică şi gipsul de
clasa a III-a sau chiar a IV-a pentru diferitele
tehnici de injectare şi polimerizare sub
presiune continuă.
 Ambalarea machetei se poate face prin trei
metode:
• Ambalarea directă sau cu val;
• Ambalarea indirectă sau inversă;
• Ambalarea mixtă.
Ambalarea directă (cu val, într-o parte a
chiuvetei):
este o metodă rar utilizată în practică, fiind
greoaie sub aspectul tehnicii de lucru.
Avantaje: poziţia dinţilor artificiali în raport cu
dinţii vecini şi cu modelul nu se modifică
datorită valului de gips, chiar şi atunci când nu
s-au asamblat perfect componentele chiuvetei
sau nu s-a presat uniform polimerul.
Caracteristici: la această metodă, după
deschiderea celor două părţi ale chiuvetei şi
îndepărtarea cerii, modelul şi dinţii rămân în
prima parte a chiuvetei.
 Dezavantajele:

• Se realizează greu din punct de vedere tehnic;

• Valul de gips poate fi fracturat când sunt
asamblate sau deschise cele două părţi ale
chiuvetei sau când sunt strânse excesiv în
presele mecanice sau hidraulice;
• Poziţia dinţilor în valul de gips se poate
modifica când ceara de pe feţele orale şi
vestibulare nu a fost bine curăţată, iar
repoziţionarea lor este dificilă;
• Sunt dificil de realizat retenţii mecanice la
nivelul dinţilor artificiali;
• Îndepărtare cerii, izolarea tiparului şi
introducerea acrilatului se execută cu
dificultate;
• Imposibilitatea de a verifica dacă ceara
machetei a fost îndepărtată în totalitate,
îndeosebi la nivelul versantului vestibular;
 Tehnica de lucru:
• Modelul şi macheta se introduc în apă 3 - 5
minute;
• Se prepară pasta de gips de consistenţă fluidă;
• Se depune gipsul în prima jumătate a
chiuvetei;
• Se introduce modelul cu macheta în pasta de
gips. Gipsul va acoperi versantul vestibular al
machetei, feţele vestibulare cu marginile
incizale ale dinţilor frontali şi feţele vestibulare
cu suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali.
Rămâne liberă numai ceara de pe faţa orală.
Gipsul care acopere dinţii se modelează
convex, neretentiv, formând un val cu
înălţimea de 10 mm. Ambalarea va fi astfel
efectuată încât între valul de gips şi capacul
celei de-a doua jumătăţi a chiuvetei să rămână
un spaţiu de 5 - 7 mm;
• Se aşteaptă priza gipsului (15 - 30 de minute)
şi se izolează gipsul turnat. Pentru izolare se
poate folosi: apă simplă, apă saponată, apă cu
detergenţi (prin introducerea timp de 10
minute) sau soluţii alginice (prin pensulare);
• Se asamblează a doua jumătate a chiuvetei şi
se pune pe măsuţa vibratoare;
• Se toarnă gipsul sub vibrare;
• Se aplică capacul chiuvetei şi aceasta este
introdusă într-o presă manuală sau hidraulică.

AMBALAREA CU VAL
Ambalarea indirectă (fără val, în ambele
părţi ale chiuvetei):

este metoda folosită de majoritatea

tehnicienilor dentari datorită execuţiei rapide
şi avantajelor ce le prezintă faţă de metoda
directă.
 Avantaje:
• Se realizează uşor din punct de vedere tehnic;
• Dinţii artificiali îşi păstrează poziţia iniţială în
tipar, iar dacă se desprind pot fi repoziţionaţi
cu uşurinţă;
• Se pot crea, la nevoie, retenţii mecanice la
nivelul dinţilor;
• Ceara se poate îndepărta facil şi sub vizibilitate
directă;
• Izolarea se poate executa în condiţii bune,
materialul izolant pătrunzând în toate detaliile
tiparului;
• Îndesarea acrilatului se face fără dificultate şi
se poate examina repartizarea pastei acrilice
în tipar.
 Dezavantaje:
Există riscul de înălţare a ocluziei prin doi
factori:
asamblarea incorectă a părţilor componente
ale chiuvete;
strângerea insuficientă a chiuvetei în presă
(când există un exces prea mare de polimer
şi/sau se practică o presare inconstantă şi
necorespunzătoare).
Caracteristici: la această metodă, după
deschiderea chiuvetei şi îndepărtarea cerii,
modelul rămâne fixat în prima parte a
chiuvetei, iar dinţii artificiali în a doua parte.
 Tehnica de lucru:
• Introducerea în apă 3 - 5 minute a modelului
cu macheta;
• Se prepară pasta de gips şi se toarnă sub
vibrare în prima parte a chiuvetei;
• Introducerea modelului cu macheta în pasta
de gips, până la marginea vestibulară a
machetei. Macheta şi dinţii artificiali nu se
acoperă cu gips;
• După priza gipsului suprafaţa lui va fi netezită,
lustruită cu hârtie abrazivă pentru a nu
prezenta zone retentive;
• Se izolează gipsul la fel ca la ambalarea
directă;
• Se montează a doua parte a chiuvetei şi se
toarnă gipsul prin vibrare;
• Se aplică capacul celei de-a doua jumătăţi;
• Se introduce în presă.
AMBALAREA FĂRĂ VAL
Obţinerea primei jumãtãţi a
tiparului protezei maxilare
Pregãtirea accesului
pastei de acrilat şi…
Eliminarea rapidã şi totalã a
aerului din tipar
Obtinerea celei de a doua
jumãtãţi a tiparului
 Ambalarea machetei
protezei mandibulare

Obţinerea primei jumãtãţi a

tiparului
Aplicarea machetelor canalelor
de acces (a acrilatului) şi
eliminare (a aerului)
Obţinerea celei de a doua
jumãtãţi a tiparului
Dupã priza gipsului, urmeazã
obţinerea, de fapt, a tiparului
 Îndepărtare cerii machetei

• După ambalare, în interiorul ghipsului din

chiuvetă se află modelul final, macheta din
ceară a bazei protezei, a șeilor și dinții
artificiali. Macheta bazei și a șeilor trebuie să
fie îndepărtată din interiorul ghipsului,
pentru a-i lua locul pasta de rășină acrilică.
• Vas cu apă la temperatura de 100grade C
• Chiuveta se imersează în vasul cu apă – 10-15
min – ceara se plastifiază
• Chiuveta este scoasă din apă și cele două părți
sunt dezasamblate
• Ceara machetei este îndepărtată cu o spatulă și
prin spălare cu un jet de apă
• Pereții tiparului sunt spălați cu soluție de
detergent, pt îndepărtarea acizilor grași din
compoziția cerii
S-a obţinut tiparul
maxilar
 Urmeazã obţinerea
tiparului mandibular
S-a obţinut tiparul
mandibular
 Izolarea tiparului
Peretii cavitatii care reprezinta tiparul, in care se introduce pasta de rasina
acrilica sunt acoperiti cu o pelicula care sa impiedice contactul dintre acestea.
Izolarea tiparului este necesara si se efectueaza pentru urmatoarele scopuri:
- suprafata peretilor tiparului dobandeste un aspect neted;
- pelicula de separatie impiedica unirea fizica intre tipar si rasina acrilica;
- proteza este dezambalata mai usor, deoarece nu face corp comun cu masa de
ghips;
- dezambalarea fiind usoara, elimina riscul fracturarii protezei in timpul acestei
manevre;
- pelicula de separatie opreste circulatia unor substante intre cele doua mase:
patrunderea monomerului in masa de ghips si a vaporilor de apa din peretii
tiparului in masa plastica.

Substantele izolatoare sunt caracterizate de urmatoarele proprietati

fizico-chimice:
- adera intim la peretii din ghips ai tiparului;
- manevra este usoara;
- nu sunt toxice si au un pret de cost redus
TIPARE IZOLATE
TIPARE IZOLATE
TIPARE IZOLATE
TIPARE IZOLATE
 CONFECŢIONAREA BAZEI ACRILICE A
PROTEZEI TOTALE

Transformarea machetei în proteză totală se

face prin înlocuirea cerii cu răşină acrilică, care
după polimerizare are o duritate specifică,
necesară rezistenţei mecanice a piesei
protetice.
Răşinile acrilice s-au impus cu autoritate ca
materiale pentru bazele protezelor datorită
calităţilor lor şi tehnicii simple de lucru.
Răşinile acrilice utilizate în medicina dentară
fac parte din categoria materialelor plastice,
fiind înzestrate cu calităţi speciale, pentru a
corespunde din toate punctele de vedere
scopului protetic.
Diferitele procedee de realizare a bazelor
protezelor mobile şi mobilizabile utilizate la
ora actuală în laboratoarele de tehnică
dentară se bazează în principiu pe două
tehnologii de prelucrare a polimerilor:
 1. Prelucrarea chemoplastică:
sunt acele mase plastice care prin amestecul a
două faze (pulbere-polimer şi lichid-monomer)
polimerizează în anumite condiţii de
temperatură, presiune şi umiditate. Aceste
materiale sunt aduse la forma finită prin
intermediul unei reacţii chimice în cursul
prelucrării chemoplastice. În această categorie
intră:
• Răşinile autopolimerizabile care
polimerizează la rece;
• Răşinile termopolimerizabile care
polimerizează la cald;
• Răşinile barotermopolimerizabile
care polimerizează la cald şi
presiune.
POLIMERIZATOR CU CĂLDURĂ UMEDĂ
POLIMERIZATOR CU CĂLDURĂ UMEDĂ
 2. Prelucrarea termoplastică:
este vorba de un polimer finit care este
densificat şi adus la forma dorită prin aportul
de căldură sub presiune. Există două procedee
de realizare a bazelor protezelor mobile şi
mobilizabile:
• Injectare-turnare;
• Topire-presare.
APARAT DE TOPIRE-PRESARE
APARAT DE TOPIRE-PRESARE
APARAT DE INJECTARE-TURNARE
Urmeazã umplerea tiparului cu
o pastã de acrilat (PalaXpress)
de la un aparat de injectare
 Regimul de polimerizare
• Timp de 30min, temperatura ajunge la 60-65
grade C, unde este menținută timp de 60min
• Temperatura urcă progresiv timp de 30 min
până la 100 grade C, unde se menține timp de
60min, după care se răcește lent
 Dezambalarea

• Operația prin care proteza polimerizată

este scoasă dintre pereții tiparului
• Proteza este spălată sub jet de apă
Urmeazã prelucrarea
protezelor

NETEZIREA
LUSTRUIREA
NETEZIREA
• Constă în îndepărtarea plusurilor de acrilat, cu ajutorul
frezelor pentru acrilat
LUSTRUIREA: filțuri, perii, pufuri, paste de lustruit (pulbere
de curț, feldspat)
• La nivelul suprafețelor externe
• Favorizează alunecarea părților moi periprotetice în timpul
funcțiilor ADM
• Previne producerea leziunilor în zonele de contact (limbă,
planșeu bucal, mucoasa buzelor și a obrajilor)
• Împiedică aderența și stagnarea alimentelor pe suprafața
protezei
• Menține mai mult timp aspectul culorii inițiale
rotunjirea marginilor ascuţite, tãioase, din jurul zonei foliate anterior ambalãrii
prelucrarea spaţiilor inetrdentare cu o frezã de mãrime micã
proteza maxilarã la prelucrarea mecanicã grosieră cu o frezã de acrilat
FILŢURI
PERII ŞI PUFURI
 TEHNICA DE LUCRU:
• Pulberea de piatră ponce, cuarţ sau feldspat
se amestecă cu apa, obţinând o pastă de
consistenţă smântânoasă;
• Suprafeţele exterioare ale protezei se
lustruiesc la început cu filţul conic adaptat la
conul filetat al polizorului, aplicând în
permanenţă pasta abrazivă;
PRELUCRAREA CU FILŢUL
DIFERITE TIPURI DE PERII
PRELUCRAREA CU PERIA
• Luciul final se obţine cu ajutorul pufului de
bumbac, după ce în prealabil proteza a fost
riguros spălată de pasta abrazivă;
• Proteza va căpăta un luciu complet dacă la puf
se va folosi o pastă formată dintr-un amestec
de gips şi alcool.
Proteza lustruită trebuie să prezinte un luciu
intens, contur compatibil cu câmpul protetic şi
aspect natural. O suprafaţă netedă şi lucioasă
este mai uşor de igienizat şi de menţinut
curată.
Până la aplicarea în cavitatea orală, protezele
se păstrează într-un vas cu apă curată,
schimbată zilnic. Acest lucru previne
contracţia şi distorsionarea acrilatului prin
deshidratare, cu consecinţe privind inserţia şi
adaptarea în cavitatea bucală.
Contact: Monica Iacov-Crăițoiu
Conf. Univ. Disciplina Tehnologia Protezelor
E-mail: mcraitoiu@yahoo.com