Curs 5

Modelul de lucru

Modelul de lucru, in cazul pacientului edentat partial cuprinde dintii stalpi, parodontiul
marginal si creasta edentata, precum si restul elementelor ce alcatuiesc arcada dentara.
Fidelitatea reproducerii detaliilor este dependenta de fidelitatea amprentei si de materialul
utilizat pentru obtinerea modelului de lucru. Un pricipiu general valabil este ca modelul de
lucru nu poate contine mai multe informatii decat amprenta.

Pentru a putea realiza lucrari protetice fixe, modelul de lucru trebuie sa indeplineasca
unele conditii:

 Trebuie sa reproduca atat suprafetele preparate cat si cele nepreparate ale

dintilor;
 Suprafetele dintilor vecini celor preparati nu trebuie sa prezinte goluri;
 Suprafetele dintilor anteriori implicati in ghidajul anterior, precum si a celor
laterali necesari pentru articularea arcadei antagoniste trebuie sa fie fidel
reproduse pe modelul de lucru;
 Toate partile moi importante pentru conturarea lucrarii protetice fixe trebuie
corect reproduse (parodontiu marginal, cresta edentata).

De asemenea, si bontul protetic trebuie sa indeplineasca unele conditii:

 Trebuie sa reproduca exact dintele preparat;

 Suprafetele sale trebuie sa nu prezinte plusuri sau goluri;
 Suprafata nepreparata a dintelui, imediat sub limita cervicala a preparatiei
trebuie sa fie vizibila, ideal pe o lungime de 0,5-1mm sub limita cervicala a
preparatiei;
Materiale din care se realizeaza modelul de lucru
Modelul de lucru poate fi realizat din gips, rasini, metale si materiale flexibile.
1. Gipsul are doua avantaje majore, respectiv fidelitate in reproducerea detaliilor
si rezistenta la abrazie pe parcursul realizarii machetei. De asemenea este ieftin si usor de
utilizat.
Conform specificatiilor ADA, exista 5 clase de gipsuri:
 Gipsuri pentru amprenta (I);
 Gipsuri pentru modele (II);
 Gipsuri dure (III);
 Gipsuri extradure (IV);
 Gipsuri high-strength and high-expansion (V);

Prepararea gipsului poate fi manuala sau automatizata. Prepararea manuala la randul

sau se poate face prin predozare sau prin dozare progresiva. Cand prepararea se face prin
predozare, se amesteca cantitatile de apa si gips indicate de producator. Cand prepararea se
realizeaza prin dozare progresiva, intr-un bol cu apa se adauga gips sub amestecare
continua, pana la obtinerea consistentei dorite. Prepararea automatizata se realizeaza sub
vacuum, si duce la obtinerea unor gipsuri cu o porozitate mai redusa, ceea ce inseamna o
duritate mai mare.

Reproducerea detaliilor este acceptabila pentru tipurile IV si V, aceastea fiind capabile

sa reproduca detalii de pana la 20µm. Aceasta insa depinde de calitatea gipsului folosit si de
compatibilitatea acestuia cu materialul de amprenta.

In unele tehnici de modelaj, este necesara introducerea modelului in apa, pentru

izolare. Acesta insa este usor solubil in apa, de aceea, pentru a evita pierderea de gips este
indicata introducerea acestuia intr-un amestec saturat de apa si praf de gips.

Cel mai mare dezavantaj al gipsului este rezistenta destul de redusa la abrazie. Aceasta
poate fi imbunatatita prin prepararea automatizata, introducerea unor aditivi in timpul
prepararii sau prin impregnarea suprafetei acestuia dupa ce a facut priza cu cianoacrilati. In
acest ultim caz, trebuie evitata aplicarea unui strat prea gros de rasina.
 2. Rasinile au fost introduse ca urmare a duritatii si rezistentei reduse la abrazie a
gipsului. Cele mai utilizate sunt rasinile epoxidice si poliuretanice. Acestea polimerizeaza la
temperatura camerei, insa in acest proces sufera un proces de contractie. Insa cu noile tipuri
de rasini, mai ales cele poliuretanice, contractia de polimerizare a fost mult redusa. In
general, reproducerea detaliilor este mai buna decat in cazul gipsului, insa pretul de cost
este mult mai mare.
3. Metalele sunt utilizate pentru obtinerea bonturilor de lucru prin
electroformare. Aceasta se realizeaza prin depunerea unui strat de argint sau cupru in
interiorul amprentei. Aceste zone sunt mai intai acoperite cu un strat subtire de pulbere de
argint sau grafit pentru a le face conducatoare de electricitate. Ulterior sunt introduse in
baie electrolitica si un strat subtire de metal este depus in interiorul amprentei, dupa care se
toarna gips extradur care va sustine aceasta pelicula metalica.
4. Materiale flexibile sunt similare ca si consistenta cu siliconii chitosi sau cu
polieterii, si sunt utilizate pentru realizarea restaurilor provizorii in cabinet. Avantajul lor este
priza rapida si indepartarea usoara a lucrarii protetice.

Criterii de alegere a materialului pentru realizarea modelului de lucru:

 Materialul trebuie sa aiba fidelitate, stabilitate dimensionala in timpul prizei si

dupa aceea, duritate si rezistenta la abrazie;
 Trebuie sa fie usor de sectionat si pregatit;
 Sa fie compatibil cu agentul de separare, care va permite ca ceara de modelaj
sa nu adere de model;
 Sa fie disponibil in culori care sa contrasteze cu ceara de modelaj;
 Sa fie usor umectabil de catre ceara;
 Compatibilitate cu materialul de amprenta;

Metode de realizare
Modelul de lucru poate fi realizat cu bonturi fixe sau mobilizabile.

Modelul cu bonturi fixe nu ofera posibiliatea vizualizarii si delimitatrii limitei cervicale a

preparatiei, nu permite o conturare corecta a fetelor proximale, si nici o modelare corecta a
punctului de contact.

Modelul cu bonturi mobilizabile, bontul de lucru este o parte integranta a modelului de

lucru, insa poate fi indepartat de cate ori este necesar si repus in aceeasi pozitie.

Exista doua variante de modele cu bonturi mobilizabile. Bonturile pot fi fixate cu pini in
soclul modelului sau pot fi modele de lucru cu bonturi individuale.

Modelele cu bonturi fixe

Modelele cu bonturi fixe, care se obţin prin depunerea în amprentâ a gipsurilor dure sau
extradure, se practică tot mai rar m tehnologia protezelor fixe, fiind indicate în special
pentru confecţionarea arcadelor antagoniste. Se numesc „monobloc" deoarece bonturile şi
restul câmpului protetic fac corp comun cu soclul modelului.

Tehnica de realizare

1. Pregătirea amprentei: spălare, dezinfecţie, uscare.

2. Pregătirea gipsului dur sau superdur se face respectând raportul apă/pulbere,

eonform indicaţiilor producătorului, utilizând vacuum-malaxoml sau malaxarea manuală,
prin metoda saturării progresive.

3. Amprenta se pune pe masa vibratoare, se

toamă pasta de gips dinspre marginea amprentei
mandibulare, respectiv centrul amprentei
maxilare. Materialul pătmnde în toate detaliile,
până se depăşesc marginile care corespund
fundurilor de sac (fig.16.5.).

4. Amprenta se ia de pe masa vibratoare şi

se depune pe un suport timp de aproximativ 20-30 minute, cât durează priza gipsului.

5. Se creează câteva retenţii m baza modelului (fig. 16.6.).

6. Se prepară o nouă pastă de gips, de acelaşi tip cu precedentul şi doar m cazuri

excepţionale un gips obişnuit.

7. Pasta se depune într-un conformator (corespunzător unui anumit tip de articulator

sau ocluzor), iar o cantitate mică se aplică peste modelul dm amprentă, după care se
răstoarnă amprenta peste conformator

Obţinerea unui model de lucru monobloc (schemâ); portamprenta(l); material de amprentă (2); gips extradur (3);
gips pentru soclu (4);limita dintre modelul propriu-zis şi soclu (I); retenţii (r); conformatorul (d).

8. După priza gipsului (20-30 minute) se demulează amprenta şi se îndepărtează

conformatorul. Apoi, dacă este necesar, se fmiseazâ soclul la aparatul de soclat.

9. Modelul se usucă în cuptor timp de 30-60 minute (la 200°C).

 10. Modelele se fixează în ocluzor sau articulator.

Modelul de lucru cu bonturi individuale separate

Este cea mai simpla metoda de realizare a unui model de lucru cu bonturi mobilizabile,
deoarece necesita doar realizarea unui model segmentar si a unuia a intregii arcade.

Deoarece marginea gingivala este intacta, este foarte usor sa se obtina lucrari
protetice estetice, deoarece este mai usoara conturarea la nivel cervical.

Dezavantajul acestui tip de model de lucru este ca macheta trebuie transferata de pe

bontul individual pe modelul de lucru.

Bontul unitar si modelul de lucru pot fi obtinute din amprente separate, sau prin
turnarea de doua ori in aceeasi amprenta. Daca se toarna de doua ori in aceeasi amprenta,
prima data se realizeaza bontul unitar, iar din cea de-a doua turnare se realizeaza modelul
de lucru.

Tehnica de obtinere a bontului unitar

1. Spalarea si dezinfectia amprentei

2. Prepararea pastei de gips
3. Se indeparteaza excesul de umezeala de la suprafata amprentei, fara insa a o
usca complet. Se pot aplica surfactanti la suprafata amprentei care sa
imbunatateasca curgerea pastei de gips, astfel incat sa se evite formarea
bulelor de aer.
4. Cu ajutorul unui instrument de marime redusa se aplica pasta de gips in
amprenta
5. Pe masura ce se adauga gips, amprenta se roteste pana la pozitia orizontala
6. Se adauga gips in impresiunile dintilor vecini
7. Se adauga gips pana acesta depaseste cu aproximativ 2,5cm marginea
amprentei, pentru a usura manipularea acesteia
8. Se detaseaza amprenta de modelul obtinut
9. Se sectioneaza modelul mezial si distal de bontul preparat
10. Baza bontului este prelucrata astfel incat aceasta sa fie mai mare decat bontul
preparat si sa aiba o forma octogonala. De asemenea, trebuie sa fie paralela cu
axul dintelui. Fetele proximale trebie sa fie paralele sau usor convergente spre
baza. Lungimea acesteia trebuie sa fie de aproximativ 2,5cm, pentru a usura
manevrarea.
11. Cu ajutorul unei freze para pentru acrilat, zona situata cervical de limita
cervicala a preparatiei este prelucrata. Cu ajutorul unei lame de bisturiu,
marginile sunt netezite.
12. Conturul dintelui distal de limita cervicala a preparatiei, trebuie sa aproximeze
conturul radacinii.

13. Pentru turnarea modelului arcadei de lucru, aceasta este plasata pe o masuta
vibratorie. Cantitati mici de gips sunt adaugate in zona cea mai distala a unei
hemiarcade. Aceasta zona este ridicata usor, astfel incat pasta de gipsa sa curga
 mezial, umpland pe rand fiecare impresiune dentara. Prin inclinarea amprentei
in diverse directii, curgerea gipsului poate fi controlata astfel incat sa nu se
formeze bule de aer.

Dupa ce bontul unitar a fost obtinut, se izoleaza baza acestuia cu un strat subtire de
ceara. Bontul este introdus in amprenta, apoi in amprenta se toarna gips. Dupa priza
gipsului, modelul este usor incalzit, iar topirea cerii permite mobilizarea bontului din modelul
de lucru.

Modelul de lucru cu bonturi mobilizabile

Bonturile mobilizabile au devenit cea mai raspandita metoda de realizarea a modelelor
pentru restaurari protetice fixe, datorita numeroaselor avantaje pe care le au fata de
modelele cu bonturi fixe:

 Machetele din ceara nu trebuie indepartate

 Vizibilitate si acces usor in zonele proximale pentru modelare
 Se realizeaza printr-o singura turnare a modelului, evitand astfel deformarile
care ar putea aparea in amprenta in cazul turnarilor multiple

Principalul dezavantaj al acestor modele este riscul de nu aseza bontul mobilizabil in

aceeasi pozitie de fiecare data. In acest scop au fost concepute mai multe sisteme de
realizare a acestor modele.

Un sistem cu bonturi mobilizabile, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 Bontul trebuie sa poata fi repus in aceeasi pozitie de fiecare data

 Bontul trebuie sa ramana stabil, chiar daca modelul este intors
 Modelul de lucru trebuie sa poata fi usor montat in articulator

In prezent exista mai multe categorii de modele, in functie de sistemul utilizat pentru a
asigura repunerea exact in aceeasi pozitie a bontului mobilizabil. Astfel avem sistemul cu
pinuri drepte, cu pinuri curbe, cu conformatoare care contin nervuri de ghidaj sau alte
sisteme de fixare.

1. Sistemul cu pinuri drepte

Este cel mai vechi sistem utilizat pentru confectionarea modelelor cu bont mobilizabil,
si in acelasi timp unul dintre cele mai precise.

Plasarea pinului in amprenta poate fi facuta cu mana libera, dupa turnarea gipsului in
amprenta, insa acesta poate fi pozitionat excentric fata de mijlocul impresiunii, rezultand un
bont cu margini de gips prea subtiri, deci susceptibile la fractura. De asemenea, pinul poate
fi pozitionat intr-un ax care sa nu poata permite indepartarea usoara a bontului de pe model.
Din aceste motive este indicat ca pinul sa fie pozitionat in impresiune inainte de turnarea
gipsului, fixat in aceasta pozitie si ulterior sa fie turnat gipsul in amprenta. Este indicat ca si
vecinii preparatiei sa fie mobilizabili, pentru a usura indepartarea bontului preparat.

Exista mai multe tipuri de pinuri, respectiv cu o tija, cu doua tije cu cap comun, cu doua
tije cu cap separat. In general pinurile cu o singura tija au o suprafata plana pentru a usura
repozitionarea bontului pe arcada.

Tehnica de realizare

1. Pinurile sunt suspendate deasupra impresiunilor amprentei, cu ajutorul unei agrafe,

sau a unor sisteme specializate , de obicei furnizate de producatorul pinurilor. Apoi
pinul este centrat in mijlocul impresiunii.
2. Agrafele sunt fixate la nivelul marginilor amprentei, cu ace de gamalie.
3. Se toarne gipsul in impresiunile amprentei, pana la acoperirea capului pinului.
4. Dupa priza gipsului, se indeparteaza agrafele si acele de gamalie
5. Se plaseaza o sfera din ceara la varful fiecarui pin

6. Se traseaza un vestibulo-oral in forma de V la nivelul gipsului pentru a usura

repozitionarea bontului dupa indepartare
7. Se unge pinul cu un lubrifiant, la fel si aria din jurul sau, pentru a facilita inepartarea
ulterioara a bontului
8. Se astepata priza gipsului, iar apoi cu ajutorul unei spatule se descopera si se
indeparteaza sferele din ceara plasat la varful fiecarui pin.

9. Cu ajutorul unui fierastrau cu lama subtire, sau cu a unui aparat pentru taiat modele,
se sectioneaza modelul mezial si distal de bont, cele doua sectiuni fiind usor
convergente spre baza modelului.
10. Cu un instrument rigid se loveste usor capatul pinului, astfel incat sa se mobilizeze
bontul
11. Bontul mobilizat este prelucrat prin indepartarea excesului de gips aflat gingival de
linia preparatiei. Indepartarea se face cu ajutorul unei freze pentru acrilat, cu
pastrarea conturului original al dintelui, deoarece o indepartarea accentuata va duce
la supraconturarea fetelor laterale si proximale ale lucrarii protetice.
 2. Sistemul cu pinuri curbe
Pinurile curbe pot fi incorporate in model fie prin fixare in amprenta inainte de
turnarea gipsului, fie prin realizarea de orificii in modelul deja turnat si cimentarea pinurilor
in acestea.

a. Fixarea pinurilor inainte de turnarea gipsului

1. Pinurile se introduc intr-o bara de fixare

2. Bara de fixare este orientata vestibulo-oral, pozitionata astfel incat capul pinului sa
patrunda 1-2mm in impresiunea amprentei, cu capatul pinului orientat oral.
3. Bara este fixata la amprenta cu ajutorul unor ace de gamalie introduse in orificiile
existente ale acesteia, vestibular si oral.
4. Pinul nu trebuie sa atinga amprenta, iar capul sau trebuie sa fie aproximativ paralel
cu axul lung al dintelui.
5. Daca se intentioneaza realizarea unei PPF, trebuie plasat un pin si in zona edentata.
6. Se toarna gips pana depaseste cu aproximativ 4mm linia cervicala a preparatiei.
7. Dupa priza gipsului se indeparteaza acele de gamalie si bara de fixare a pinului.
8. Pentru o mai usoara repozitionare a segmentelor cu dinti nepreparati, la acest nivel
se realizeaza santuri vestibulo-orale de orientare.

9. Se unge gipsul cu cu un lubrifiant, la fel portiunea neacoperita a pinului.

10. Modelul este plasat intr-un conformator sau se realizeaza o cutie din ceara in partea
sa superioara, in care se va turna gips.
11. Capetele pinurilor raman libere in afara conformatorului, sau a cutiei din ceara.
12. Dupa priza gipsului, se realizeaza sectiuni prin model pana la limita gipsului turnat in
prima faza.
13. Prin presiuni asupra capatului extern al pinurilor, bonturile sunt mobilizate.

b. Fixarea pinurilor dupa turnarea gipsului

1. Soclarea modelului astfel incat partea inferioara sa fie plana, iar inaltimea acestuia sa
nu fie mai mare de 10mm

2. Realizarea unor orificii adanci de 5mm situate la mijlocul fiecariu dinte preparat sau
la nivelul spatiilor edentate, in partea inferioara a modelului.
3. Orificiile pot fi facute cu freze de 2mm diametrul, sau cu sistemul Pindex
4. Pinurile sunt itroduse cu capul in orificiile create si cimentate cu cianoacrilati.
 5. Se lubrefiaza modelul, si se realizeaza din nou o cutie din ceara sau se utilizeaza un
conformator.

3. Sistemul Pindex

Cand se utilizeaza acest sistem, modelul este indepartat din amprenta , dupa care baza
acestuia este planata pentru a fi perpendiculara pe viitorii pini. Modelul este soclat pana la o inaltime
maxima de 10-15mm pentru a putea fi introdus intr-un conformator special.

Pozitia pinilor este marcata cu ajutorul unui aparat special, care realizeaza si orificiile in soclul
modelului, in pozitiile marcate.
 In orificiile realizate, pinurile sunt cimentate cu cianoacrilati (Super-Glue), tecile de plastic sunt
plasate pe pini, iar modelul este plasat in conformatorul furnizat de producator.

In respectivul conformator se toarna gips. Dupa priza acestuia, modelul este indepartat din
conformator, iar modelul de lucru este sectionat mezial si distal de bonturile de lucru, astefel incat
acestea vor putea fi mobilizate .

Mai exista o serie de sisteme de modele cu bonturi mobilizabile care nu utilizeaza

pinuri pentru obtinerea acestora. In prezent numarul acestor sisteme este destul de mare,
dar cele care s-au impus sunt, Accu-Trac (Coltene/Whaledent), DVA (DVA Inc.) si Zeiser
(Amman-Girrbach).

4. Sistemul Accu-Trac
Acest sistem utilizeaza un conformator special in forma de potcoava, ale carui fete externe
sunt prevazute cu balamale, ceea ce face ca acest sistem sa fie reutilizabil.

Fetele interne ale peretilor vestibular si oral sunt prevazute cu o serie de indentatii care vor
asigura repozitionarea bonturilor mobilizabile in aceeasi pozitie. La baza conformatorului mai exista o
serie de nervuri de orientare, care de asemenea ajuta la repozitionarea bontului de lucru in pozitia
initiala, dupa ce acesta a fost mobilizat.

Pasta de gips este turnata atat in amprenta cat si in conformator in acelasi timp, dupa care
amprenta este rasturnata peste conformator si se asteapta priza gipsului.

Modelul este indepartat din coformator, sectionat mezial si distal de bonturile de lucru, dupa
care este repozitionat in conformator.
 5. Sistemul DVA

Acest sistem utilizeaza un aparat special pentru localizarea pozitiei pinilor, realizata inainte de
turnarea modelului, si realizarea orificiilor in care acestia vor fi plasati. De asemenea, utilizeaza placi
prefabricate pe care este plasat modelul, si care asigura mentinerea pozitiei pinilor.

Amprenta este pozitionata intr-un aparat unde sunt stabilite pozitiile in care vor fi plasati pinii.
Acesta este compus din doua placi, una inferioara si una superioara. Pe cea inferioara este
pozitionata amprenta, care ramane in aceasta pozitie. Palaca superioara contine placuta de pe care
va fi plasat modelul. Dupa stabilirea pozitiei pinilor, acestea sunt transferate la nivelul placutei pe
care va fi fixat modelul. In puctele stabilite se realizeaza orificii conice, cu ajutorul unui aparat special.
Aceste orificii sunt conice, astefl incat retentia pinilor in placuta este realizata doar prin frictiune.

Pinii sunt fixati in orificiile realizate, dupa care este turnata pasta de gips atat in amprenta cat
si la nivelul pinilor. Apoi placuta cu pini este aplicata peste amprenta. Sistemul in care a fost plasata
amprenta permite repozitionarea precisa a placutei cu pini peste amprenta, astfel incat pozitia pinilor
sa corespunde cu punctele marcate anterior.
 Dupa priza gipsului, modelul este demulat, inndepartat de pe placuta si sectionat la nivelul
bonturilor de lucru. Pinii permit repozitionarea exacta a bonturilor pe placuta de fixare.

6. Sistemul Giroform

Acest sistem a fost dezvoltat de firma Amman-Girrbach, si uitilizeaza placi prefabricate pentru
fixarea pinilor.

Realizarea modelului incepe cu indepartarea tuturor partilor inutile ale amprentei (marginile
ei), astfel incat sa se ajunga la o inaltime minima a acesteia. Ulterior amprenta se fixeaza pe o placuta
speciala pe care se aplica paralelipipede de silicon chitos (Giroform putty).
 Placuta pe care se va monta modelul in suportul acesteia, dupa care se strange surubul de
fixare. Amprenta se fixeaza pe placuta asamblata anterior, dupa care ansamblul se plaseaza pe
aparatul care mai intai fixeaza pozitia orificiilor, iar apoi le realizeaza.
 Dupa realizarea orificiilor, se introduc pinurile. In amprenta se introduce gips extradur,
iar placuta cu pinurile inserate se aplica peste amprenta.

Dupa priza gipsului, modelulu se demuleaza si se indeparteaza surplusul de gips. Ulterior cu

ajutorul unui aparat pentru taiat modele se sectioneaza bonturile mobilizabile.