16 noiembrie 2020 Clipca Nicu, EM-I

Standardizare.
Standardizarea este o activitate specifică desfăşurată de un organism recunoscut şi potrivit
unor principii stabilite, prin care se elaborează standarde sau alte documente de standardizare.
Standardizarea este organizată la nivel naţional prin organismul naţional de standardizare ASRO.
La nivel european (regional) funcţionează organizaţiile europene de
standardizare CEN, CENELEC şi ETSI, iar la nivel internaţional organizaţiile internaţionale de
standardizare ISO şi IEC.
Activitatea de standardizare se desfăşoară în cadrul comitetelor tehnice, structuri de lucru
organizate pe domenii specifice, fără personalitate juridică, înfiinţate în cadrul unui organism de
standardizare recunoscut şi în care părţile interesate îşi desemnează reprezentanţi.
Operatorii economici, asociaţiile profesionale, instituţiile publice, autorităţile de supraveghere a
pieţei, organismele de evaluare a conformităţii, asociaţiile de protecţie a consumatorilor şi alte
părţi interesate participă în standardizare pentru a-şi promova interesele în domeniile care fac
obiectul standardizării.

Scurt istoric al standardizarii:

Termenul „Standardizare”, respectiv „Standarde”, este utilizat de Rusia (fostul URSS),

SUA, Anglia şi Commonwealth-ul Britanic, Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca, România,
Iugoslavia, Palestina, Egiptul, India şi Japonia. Iar termenul „Normalizare”, respectiv „Norme”,
este utilizat de Franţa, Germania, Austria, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Polonia, Cehoslovacia
şi Țările din America de Sud. ▪ Primele lucrări de standardizare cunoscute, datează din a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea; ele erau nişte prescripţii pentru unificarea calibrelor gurilor de
foc, care să permită aprovizionarea fortăreţelor şi unităţilor de artilerie, cu stocurile de proiectile
necesare. Tunul este unul dintre cele mai vechi arme de foc din istorie, ajungând să fie din ce în
ce mai eficient ca armă o dată cu standardizarea realizată încă în evul mediu. Inovaţiile savanţilor
Renaşterii şi Revoluţia industrială declanşată în epoca modernă, i-au mărit acurateţea şi puterea
de foc, transformându-l într-o armă letală, de atunci artileria având un rol crucial în desfăşurarea
oricărui război modern. O caracterizare sintetică, dar extrem de sugestivă a rolului şi importanţei
artileriei îi aparţine cronicarului polonez L. Gorecki, care afirma: ”În această maşină (tun) se
razimă toată puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toată puterea
războiului”. O dată cu progresul tehnologiei prafului de puşcă şi a tunurilor, a apărut o
standardizare a tipurilor de piese de artilerie în funcție de mărimea şi uzul lor. Calibrul fiecărui
tun era calculat mai precis în urma operaţiunii de turnare, ceea ce permitea utilizarea aceleiași
muniții pentru tunuri de modele asemănătoare. Se consideră că Generalul de Artilerie
Gribeauval, inspector al Artileriei Franceze (1764-1789) şi renumit constructor de tunuri, ar fi
precursorul standardizării in aceasta directie.

Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR) a fost înfiinţată la Iaşi, în anul Marii Uniri,
la 27 mai 1918, anul acesta consfințindu-se 100 de ani de existență a AGIR. S-a precizat că
începuturile standardizării în România datează din perioada premergătoare celui de-al Doilea
Război Mondial, primele standarde cu caracter naţional fiind adoptate în intervalul 1937-1938 în
cadrul AGIR. Începuturile activităţii de standardizare din România se încadrează în peisajul
evoluţiei internaţionale în acest domeniu.
▪ Primul Buletin de Standardizare a fost publicat în 1949. La acea vreme „Buletinul de
Standardizare” cuprindea legile, deciziile, regulamentele şi dispoziţiile oficiale privind
standardizarea, studii tehnicoeconomice referitoare la problemele de standardizare, studii
comparative asupra standardelor din diferite sectoare ale producţiei, textele proiectelor de
standarde supuse anchetei publice, lista standardelor aprobate şi lista celor ce urmau să se aprobe
luna următoare.

▪ În 1948 a fost creată Comisiunea de Standardizare, fiind înfiinţată pe lângă Consiliul de

Miniştri, prin Decretul Prezidenţial, nr. 334 din 20 noiembrie 1948, având ca sarcină „aprobarea
standardelor de stat pentru toate domeniile economiei naţionale”. Tot atunci a fost aprobat prin
decizia nr. 246 a Consiliului de Miniştri şi Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea
Comisiunii de standardizare. La noi în ţară s-au organizat de-a lungul timpului, Comisiunea
Normelor Industriei Române CNIR, (normele NIR) şi (ORN) (Oficiul Raţionalizare
Normalizare).

Prinşi între obligaţia respectării “indicaţiilor” care rareori concepeau şi respectul faţă de
standardizare, atât Institutul Român de Standardizare cât şi practic toţi colaboratorii au căutat,
prin toate mijloacele, să evite sau cel puţin să atenueze efectele dispoziţiilor primite.” Și mai
departe: ”În perioada 1990-1993 au fost elaborate şi aprobate: legea standardizării, hotărârile
guvernamentale referitoare la organizarea IRS şi la sistemul naţional de certificare şi acreditare,
principalele standarde cu caracter metodologic privind desfăşurarea activităţii de standardizare.
Prin toate aceste documente normative se stabileşte noul statut al standardului român care,
revenind în marea familie a standardelor lumii, capătă caracter de document consensual.

Tipuri de standarde:

Dupa continutul lor, standardele se clasifica in urmatoarele categorii:

- standarde de baza, care au o aplicare generala sau care contin prevederi generale pentru
un anumit domeniu;

- standarde de terminologie care stabilesc termenii utilizati intr-un anumit domeniu;

- standarde de incercari care descriu metode de incercare, insotite, uneori, si de alte

prevederi referitoare la aceste incercari, cum ar fi: esantionarea, utilizarea metodelor statistice,
ordinea in care sunt efectuate incercarile;

- standarde de produse, care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un

produs sau o grupa de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;

- standarde de procese care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca

procesele, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;

- standarde pentru servicii, care specifica cerintele referitoare la servicii, pentru

asigurarea aptitudinii de utilizare a acestora;

- standarde de interfata care specifica cerinte referitoare la compatibilitatea produselor

sau a sistemelor in punctele lor de legatura;
 - standarde  de date care trebuie furnizate (de catre producator sau beneficiar), continand
o lista de caracteristici ale caror valori vor fi indicate pentru descrierea unui produs, proces sau
serviciu.

In functie de nivelul de standardizare, standardele sunt:

- standarde de firma, adoptate de persoane juridice cum sunt societatile comerciale sau
regiile autonome;

- standarde profesionale, adoptate de organizatii profesionale legale, pentru anumite

domenii de activitate;

- standarde nationale, adoptate de catre un organism national de standardizare;

- standarde regionale, adoptate de catre o organizatie regionala de standardizare (de

exemplu standardele europene);

- standarde internationale, adoptate de catre o organizatie internationala de standardizare

(de exemplu standardele ISO).

Principiile standardizarii:
Consensul
Deschiderea sau implicarea tuturor partilor interesate
Transparenta
Calitatea rezultatelor
Coerenta.
Consensul reprezinta acordul general caracterizat prin absenta unei opozitii sustinute fata de
un aspect esential al unui subiect,din partea unei parti importante a celor interesati si printr-
un proces care implica luarea in considerare a punctelor de vedere ale tuturor partilor
interesate si apropierea eventualelor pozitii divergente.
Implicarea tuturor actionarilor consta in faptul ca toate partile interesate trebuie sa
aibadreptul sa participe si sa contribuie la elaborarea standardelor.
Transparenta consta in comunicarea tuturor partilor interesate despre proiectele in faza
deinitiere (proiect de standard,crearea unui comitet tehnic,anularea aplicarii standardelor.
Calitatea rezultatelor. Rolul acestora consta in proiectia intereselor consumatorilor si
alestatului prin asigurarea calitatii produselor si serviciilor,a caracterului inofensiv al
acestora pentru viata, sanatatea, ereditatea si securitatea oamenilor, pentru bunurile
materiale,regnul animal si cel vegetal,pentru mediu.
Principalele avantaje ale utilizării standardelor:

Standardizarea calității și siguranței produselor ajută companiile să câștige încrederea

consumatorilor. De exemplu, uneltele și echipamentele proiectate și testate în conformitate cu
standardele oferă o mai bună protecție pentru profesioniști, cum ar fi pompierii și personalul
spitalicesc.
Serviciile care respectă standardele în domeniu, de exemplu cursurile de scufundări, asigură un
nivel mai ridicat de calitate și siguranță pentru clienți.
Standardele contribuie la protecția mediului și a sănătății oamenilor. Ele oferă, de exemplu,
metode de măsurare pentru monitorizarea și controlul poluării aerului. Standardele în domeniul
igienei alimentare furnizează metode de clasificare și testare pentru materialele care vin în
contact cu alimentele.
Un alt avantaj ar fi îmbunătățirea accesului la piețe: standardele facilitează intrarea pe noi piețe,
făcând produsele sau serviciile compatibile și comparabile. 
Standardele contribuie la îmbunătățirea interoperabilității între produse sau servicii. De exemplu,
standardele oferă sugestii cu privire la cresterea securitatii la locul de munca prin eliminarea
conditiilor periculoase, cu efectul reducerii cheltuielilor medicale datorate clientilor.

Pentru afaceri, prin utilizarea standardelor furnizorii isi pot baza dezvoltarea produselor

si serviciile lor pe specificatii care au o acceptare internationala in sectoarele lor. Utilizatorii de
standarde nationale sunt competitivi pe pietele nationale iar celor care utilizeaza standarde
europene si internationale li se deschid pietele europene, respectiv internationale.
Pentru clienti, acestia au posibilitatea de a alege din diverse oferte si de a beneficia astfel
de efectele competitiei dintre furnizori.
Pentru guverne, standardele furnizeaza baze tehnologice si stiintifice pentru legislatia
referitoare la sanatate, securitate si mediu.
Pentru autoritati - standardele internationale sunt mijloace tehnice prin care acordurile
politice comerciale pot fi puse in practica.
Consumatorilor, conformitatea produselor si serviciilor cu standardele, le da incredere
asupra calitatii, securitatii si fiabilitatii acestora.
Pentru tarile slab dezvoltate, - standardele internationale dau tarilor slab dezvoltate o baza
pentru luarea unor decizii corecte cand investesc resurse reduse; in acest mod, se evita
cheltuielile mari.
In fond, pentru toata lumea utilizarea standardelor contribuie la cresterea calitatii vietii in
general prin asigurarea ca transportul, masinile, sculele, alimentele si alte produse utilizate sunt
mai sigure. De asemenea, utilizarea standardelor referitoare la calitatea aerului, apei si solului si
la emisiile de gaze si radiatii poate contribui la eforturile de conservare a mediului

Standardizarea in industria ingineriei electrice reprezinta oportunitatea organizatiilor de a-si

reduce costurile si de a obtine o recuperare mare a informatiilor ca si active. Forte multe
organizatii mari au deja implementate standarde mai ales in infrastructura de stocare a datelor, de
la baze de date si aplicatii ERP la aplicatii ETL si depozite de date.
-Scaderea costurilor.

-Costuri mai mici pentru achizitii software prin cumparari coordonate si achizitii procedurale

-Costuri scazute de administrare si suport

-Mai putin timp si bani cheltuiti pe evaluari de BI

-Costuri mai mici pentru instruirea utilizatorilor

-Recuperarea rapida a investitiilor pentru proiecte de BI

-Mai mult control si mai putine date inconsistente

-Securitate coordonata si centralizata pentru minimizarea accesului neautorizat la date

-O garantie mai mare asupra acuratetii datelor pentru cei ce iau decizii

-Usurinta in combinarea datelor operationale cu depozitul de date si cu informatiile financiare, in

timp util.

-Usurinta in distribuirea informatiilor importante intre diferite gruprui de uilizatori si catre

clienti, parteneri si furnizori.

-Aliniere cu strategia organizatiei.

-Raspunsuri mai rapide la intrebarile utilizatorilor executivi

-O comparatie usoara a informatiilor din diferite departamente pentru a obtine o singura vedere a
adevarului.

-Avantaj competitiv prin utilizarea mai buna a beneficiilor standardizarii .

Concluzii:

Standardizare se referă deci, la un ansamblu de măsuri specifice, rezultate din

elaborarea şi aplicarea unui sistem de norme şi prescripţii cuprinse în standardele
naţionale şi internaţionale. Importanţa standardizării în economia şi societatea
contemporană este unanim recunoscută.
Standardele pătrund în toate activităţile de
afaceri, precum şi în viaţa cotidiană a populaţiei. Eficacitatea standardizării ca un
instrument de ajustare a proceselor şi rezultatelor activităţii în toate domeniile
economiei naţionale este confirmată la nivel internaţional, precum şi prin extinderea
activităţii de standardizare în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare.
Practica mondială si naţională a descoperit un spectru larg de probleme care pot fi
soluţionate prin intermediul sau în exclusivitate numai prin mijloacele standardizării şi
a stabilit diversitatea formelor şi metodelor de efectuare a acestor activităţi în
dependenţă de starea şi dezvoltarea economiei naţionale.
Standardizarea creează
un limbaj comun, care permite producătorilor şi furnizorilor să comunice clar cu
inginerii, designerii şi agenţii de vânzări, oriunde ar fi. Standardele se aplică
produselor în toate zonele şi la etapele de producţie în economia moderna.

Biografie:
1. Sisteme de management al calităţii în întreprinderile mici şi mijlocii. Ghid pentru
adoptarea standardului ISO 9001:2000.
2. www.eroqual.com
3. Colecţia revistei Standardizarea, MT Press
4. www.rasfoiesc.com