Tehnologia de realizare a

modelului cu bont mobil

Student:Paron Alessandro
MD Anul III Gr.1

MODELE CU BONTURI
MOBILIZABILE

Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile

este foarte des adoptata pentru
elaborarea protezelor unidentare, puntilor
si protezarilor compozite.

Modelele cu bonturi mobilizabile ofera

o serie de avantaje. Datorita
posibilitatii dezinserarii bonturilor din
ansamblul modelului, tehnicianul are
un acces facil in modelarea fetelor
proximale. Tehnica permite un confort
sporit pentru cel ce modeleaza,
asigurandu-i o vizibilitate optima
(fig.1). In literatura franceza de
specialitate, bontul mobilizabil, este
denumit model unitar (MU).

Fig.1 Model cu bonturi mobilizabile (schema)

bont mobilizabil clasic (a) bont mobilizabil cu pin
dowel (b)

MODELUL CLASIC CU BONT

MOBILIZABIL
Tehnica implica doi timpi:

a) Confectionarea bontului mobilizabil

(modelul unitar)
Bontul mobilizabil poate fi realizat din diferite
materiale: gipsuri dure, cimenturi (FOZ, silicat,
silicofosfat), polimeri (rasini acrilice
autopolimerizabile, materiale compozite) si
amalgame (de cupru sau argint).

Confectionarea bontului
mobilizabil din gipsuri dure

Inelul de cupru se scoate din amprenta.

Se cofreaza inelul cu o banda de ceara
sau hartie cerata de 2 cm latime. Se
prepara o pasta din gips dur, care se
introduce prin vibrare continua in inel,
pana ce se atinge marginea cofrajului.

Dupa priza totala a gipsului se

indeparteaza cofrajul, se prelucreaza
prelungirea radiculara a bontului pana se
obtine o forma cilindro-conica neretentiva.
Se marcheaza fata vestibulara pentm a
fixa pozitia bontului m model. Prelungirea
conica se ceruieste pentru a usura
indepartarea bontului din model. Tot in
acest scop se aplica un mic buton de
ceara pe varful prelungirii (spre viitoarea
baza a soclului).

Confectionarea bontului mobilizabil

din cimenturi

Materiale prezinta o serie de calitati (timp de

priza scurt, fidelitate mare in redarea
detaliilor, stabilitate volumetrica si duriate
acceptabila), ele nu mai sunt utilizate decat
foarte rar, din urmatoarele motive: pret de
cost ridicat, fluiditate redusa, deshidratare
urmata de contractii si fisurari. Cimenturile
nu se utilizeaza decat in cazul amprentelor
luate cu inel de cupru. Mai intrebuintate au
fost cimenturile silicofosfatice.

Fig.2 Model cu bont mobilizabil clasic din gips dur

(scheina): vedere dinspre vestibular (a);- sectiune
sagitala (b)

Fig.3

Fig.3 Bont mobilizabil clasic (schema):

portiunea radiculara este mai mare in diametru
decat preparatia dentara (a); portiune radiculara
preparata impropriu (b); prepararea regiunii
cervicale a bontului clasic cu freza de acrilat (c);
prepararea regiunii cervicale a bontului clasic
cu spatula (d); finisarea regiunii cervicale a
bontului clasic (e); conturul bontului clasic
trebuie sa fie similar cu cel al unui dinte natural
(f); trasarea marginii preparatiei cu un creion (g).

Confectionarea bontului mobilizabil

din amalgame

In tehnica realizarii bonturilor mobilizabile se

utilizeaza uneori si amalgame. Dintre acestea,
se prefera amalgamele de cupm datorita
costului lor mai redus. Amalgamul de cupru se
prezinta sub forma unor pastile sau granule
care se incalzesc pana cand apar pe suprafata
lor micipicaturi de mercur. in acest moment ele
se transfera intr-un mojar, unde, prin frecare cu
un pistil aliajul devine plastic.

Cu un fuloar, amalgamul se introduce strat cu strat

in amprenta luata cu masa termoplastica in inel de
cupru (. 16.10.). Daca in locul maselor
termoplastice s-au folosit materiale de amprenta
elastice, procedeul nu poate avea loc (35).

Bonturile mobilizabile din amalgam se realizeaza

astazi foarte rar datorita urmatoarelor
dezavantaje:
durata mare de confectionare (timpul total de
priza), aproximativ 10 h;
imposibilitatea fularii amalgamului m amprente
cu elastomeri in inel de cupru;
degajarea vaporilor de mercur;
coeficient de expansiune relativ mare (0,10,25%) in comparatie cu gipsurile extradure
(0,05%);

necesitatea consolidarii peretilor inelului de

cupru prin inglobarea intr-o masa de gips dur
(pentm a rezista presiunilor dezvoltate in timpul
indesarii amalgamului). Confectionarea
bonturilor mobilizabile din polimeri Neajunsurile
si dezavantajele bonturilor mobile din cimenturi
sau amalgame au determinat testarea altor
materiale. Astfel au fost utilizate RA.

Polimetilmetacrilatii PALAVIT si PALADUR (cu

lanturi macromoleculare liniare), primiti initial cu
mare entuziasm sunt abandonati la ora actuala
datorita reactiei de polimerizare exoterme, a
contractiei mari de polimerizare si duritatii lor
scazute.

Dezavantajele RA au determinat lansarea altor

polimeri cu utilizare in acest domeniu. Dintre
acestia amintim rasinile epoxidice, epiminice si
poliuretanice. Pentru a creste rezistenta li s-au
adaugat umpluturi anorganice, cum ar fi
particule metalice, de sticla, ceramica,
borosilicati sau cuart.

Legarea de componenta organica a umpluturilor

se face prin silanizare. De aceea, aceste
materiale pentru confectionat modele pot fi
considerate materiale compozite. Sunt livrate m
diferite sisteme: pasta/lichid -EPOXI-DIE
(IVOCLAR), lichid/lichid - ALPHA DIE (SCHUTZDENTAL), pulbere/lichid - IMPREDUR si se
depun fara presiune in amprenta. Ele se intaresc
intr-un interval scurt de timp. Utilizarea lor se
asociaza cu pinuri (dowel), eliminandu-se astfel
etapa de confectionare a prelungirii radiculare a
bontului mobil. Gradul de fidelitate crescut,
duritatea mare si manipularea usoara sunt
calitati care recomanda tot mai mult aceste
materiale.

Tehnica de realizare a
bontului mobilizabil din
amalgam: A. amprenta cu
inel de cupru si cofrajele ei
masa de amprenta
termoplastica (a); inelul de
cupru (b); bontul si
prelungirea radiculara din
amalgam (c); manson de
hartie cerata (d); gips dur
(e); conformator din hartie
cerata (1); B. bont
mobilizabil din amalgam cu
prelungire radiculara
neretentiva

b) Confectionarea modelului de
ansamblu (MU si modelul dintilor
vecini)

Modelul unitar - MU, realizat prin una din

tehnicile anterioare, se repune in inelul de
cupru sau capa de transfer, impreuna cu care
se repozitioneaza m amprenta de situatie exact
in pozitia initiala.

In continuare se acopera prelungirea radiculara

a MU cu un strat subtire de ceara si se fixeaza
o sfera de ceara cu diametrul de 3-4 mm.
Aceasta are rolul de a usura luxarea modelului
unitar, dupa tumarea modelului de ansamblu.
Etapa urmatoare difera in functie de modul in
care s-a luat amprenta: intr-un singur timp(l), m
doi timpi(2) si in trei timpi(3).

1. Se toarna gips dur in amprenta cu bontul

mobil, depasindu-se marginea acesteia cu 3-4
mm. Peste gipsul dur se toama alte straturi de
gips, din care se confectioneaza soclul si
prelungirea distala. Dupa priza, se taie in
prelungirea distala un sant sub forma literei T
sau Y. Se izoleaza, dupa care se toarna in
amprenta antagonistilor modelul cu acelasi
nume, format si el din doua parti: modelul
propriu-zis al dintilor antagonisti din gips dur si
soclul impreuna cu prelungirea distala, care se
adapteaza perfect in santul practicat anterior
(fig.4)

Fig.4 Modele
segmentare cu
bonturi
mobilizabile (in
prelungirea
distala se taie un
sant in forma de
T sau Y care
fixeaza relatia de
ocluzie)

2. In cazul amprentei in doi timpi se toama

intai modelul de ansamblu cu prelungirea
distala (cheia de ocluzie) dupa metoda
prezentata anterior. Dupa priza se
demuleaza amprenta, aplicandu-se pe
modelul de ansamblu a doua amprenta
care contine impresiunile antagonistilor
dupa care se toama modelul dintilor
antagonisti.

3. In cazul amprentei in trei timpi se toama

separat modelul de ansamblu, modelul
antagonistilor, dupa care se monteaza in
ocluzor sau articulator in functie de a treia
amprenta (de inregistrare a ocluziei).
Inainte de montarea in ocluzor sau
articulator se practica luxarea
(mobilizarea) modelului unitar.