CE ESTE ABRAZIUNEA DENTARA?

 Abraziunea dentară reprezintă uzura sau tocirea ireversibilă a

dinţilor în urma unor forţe mecanice aplicate pe termen
lung. Apare pe suprafeţele dentare implicate în procesele de
apucare, triturare, incizie la care se poate adauga uzura
determinată de manoperele de igienizare prin periaj. Poate fi
de natură fiziologică (abraziunea apărută odată cu înaintarea în
vârstă în urma mişcărilor normale de masticaţie) sau de natură
patologică ( defecte de structură a ţesuturilor dentare, factori
mecanici anormali, bruxism, proteze dentare incorect adaptate
etc.)
 LOCALIZARE
 Apare pe suprafeţele dentare implicate în procesele de:
apucare, triturare, incizie.
 Apare pe suprafeţele dentare supuse periajului intempestiv.

 În general nu apare selectiv pe o anumită suprafaţă dentară.

 Deosebim două tipuri de abrazie, fie localizată la un grup de
dinţi, fie generalizată la toţi dinţii. În cea localizată apar faţete de
abrazie cu diferite trasee doar la grupurile de dinţi interesate.
 Deşi modificările sunt regionale, în acest caz se poate produce
bascularea mandibulei şi pierderea contactelor centrice cu apariţia
afectării articulaţiei temporo – mandibulare.
 Spre deosebire de abrazia localizată, în cea generalizată
pierderile ample de substanţă dură pot determina micşorarea
dimensiunii verticale de ocluzie cu amplificarea tulburărilor
patologice ocluzo - articulare.
Abraziunea dentara situata la nivelul gingiei (cervical) este
considerata ca fiind consecinta periajului dentar
intempestiv,prea energic , prea frecvent sau incorect ,a duritatii
perilor sau modelului inadecvat al periutei dentare, precum si
utilizarea frecventa a unor paste de dinti abrazive.
TIPURI DE ABRAZIUNE:
 Se prezinta sub doua forme:
 Abrazia fiziologica si patologica.

 Abraziunea fiziologică, denumită şi atriţie, reprezintă

pierderea lentă, gradată, a ţesutului dentar, rezultat al
contactului dentar în timpul masticaţiei şi degluţiei în timp ce
abraziunea patologică se caracterizează prin pierdere mare de
substanţă dentară şi poate fi însoţită de apariţia unor conplicaţii
pulpare, parodontale sau la nivelul articulatiei temporo-
mandibulare.
 În afară de aspectul neplăcut al dinţilor rezultat în urma uzurii
mecanice se instalează şi o sensibilitate crescută a acestora.
Puteţi experimenta sensibilitate crescută la substanţe reci sau
calde dacă smalţul (stratul protector al dinţilor) este foarte
afectat şi dentina expusă.
CLASIFICAREA ABRAZIUNII DENTARE

 Diferitele stadii ale abraziei au fost clasificate astfel:

 Gradul I- afecteaza doar stratul de smalt

 Gradul II – apar insule de dentină;

 Gradul III – între insulele de dentină apar punţi de unire

 Gradul IV – dentina apare uniforma pe o suprafata întinsa,

fiind delimitata la exterior de un inel de smalt
 Gradul V – deschiderea camerei pulpare.Curbele de
ocluzie se orizontalizeaza sau chiar se pot inversa, de
asemeni se modifica orientarea planului de ocluzie.
ABRAZIUNEA POATE AVEA DIFERITE
CAUZE:

 Fricţiunea cu corpuri străine, altele decât alimentele (

abuzul de scobitori, folosirea exagerată a aţei dentare
etc.)
 Obiceiuri vicioase ( rosul unghiilor, fumatul pipei etc.)
Parafuncţii (bruxismul– cea mai întâlnită cauză)
 Ticuri profesionale ( instrumente de suflat, interpoziţia
diferitelor obiecte etc.)
 Periajul dentar agresiv, exagerat sau folosirea unor paste
de dinţi abrazive ( unele paste de dinţi pentru albire
dentară)
 Lucrări protetice incorecte, din materiale cu duritate mai
mare decât cea a smalţului dinţilor antagonişti.
 CARACTERISTICI:
 Ştergerea reliefului ocluzal al dinţilor
 Reducerea înălţimii coronare a dinţilor
 Lărgirea suprafeţelor ocluzale a dinţilor laterali atunci
când uzura s-a produs până la nivelul ecuatorului acestora;
 Inversarea curbei transversal de ocluzie
 Boselarea proceselor alveolare
 COMPLICAŢII:
 Fisuri ale smalţului
 Fracturi ale unor restauraţii existente: obturaţii,
incrustaţii, lucrări protetice
 Fractura coronară, corono-radiculară, radiculară
 Complicaţii pulpare
 Afectarea curbelor sagitale
 Prabuşirea ocluziei dentare
 Micşorarea etajului inferior al feţei, afectare articulară şi
musculară
TRATAMENTUL ABRAZIUNII DENTARE :
 Tratamentul în cazul dinţilor uzaţi prin abraziune
variază în funcţie de gradul în care aceştia au fost
afectaţi. Dacă dinţii au suferit distrucţii mari cel mai
probabil va fi nevoie că dinţii respectivi să fie refăcuţi.
 Dacă nu sunt foarte avariaţi şi nu experimentaţi
sensibilitate crescută sau alte probleme este posibil să
nu fie necesar un tratament anume ci folosirea unei
gutiere care să stopeze evoluţia uzurii.
 În cazul în care dinţii au devenit sensibili, dentistul
recomandă anumite tratamente cu fluor pentru
utilizare la domiciliu, acestea pot fi sub formă de
geluri sau diferite lichide cu care se clăteşte cavitatea
bucală şi au ca scop întărirea structurilor dentare
afectate.
 Dacă este nevoie ca dinţii să fie reconstruiţi se va folosi un
material cu culori asemănătoare cu cea a dinţilor pentru
a înlocui suprafaţă lipsa.
 Prognosticul este excelent în cazul în care problema este
surprinsă din timp, iar cauza este eliminată.
 Dacă procesul este lăsat să continuie, distrucţia poate ajunge
până în centrul dintelui, la pulpa dentara, moment în care
poate fi pusă în pericol posibilitatea ca dintele respectiv să fie
salvat.
 Cu cât factorul care determină abraziunea va acţiona mai
mult cu atât soluţia de tratament va fi mai dificilă.