Faze de turnare a

modelului cu bont fix


 Cuprins

 Introducere;Generalitati;
 Conditii impuse modelelor;
 Materiale utilizate pentru confectionarea modelelor;
 Clasificarea modelelor de lucru;
 Etapele de turnare ale modelului cu bont fix(monobloc);
 Concluzii;
 Bibliografie;
 Generalitati
 Modelul reprezintă copia pozitivă fidelă a cîmpului protetic obţinut din ghips, ciment,
răşini acrilice, ceramică sau metal cu ajutorul amprentei şi pe care se va confecţiona


macheta si viitoarea restaurare protetică fixă unidentară .
 Confectionarea modelului traditional reprezinta prima faza de laborator si serveste la
confectionarea oricarei proteze fixe dupa o amprentare conventionala a campului
protetic.
 Confectionarea modelului reprezinta o etapa importanta in tehnologia protezelor fixe.
Nu este suficient ca amprenta sa fie de calitate, ci este necesar ca aceasta sa parvina in
timp util in laboratorul de tehnica dentara (in functie de materialul de amprenta),unde se
realizeaza modelul.
 Un model care prezinta imperfectiuni poate compromite piesa protetica finita, anuland
eforturile fizice si materiale, atat ale medicului cat si ale tehnicianului, din cursul
tehnologiei oricarei proteze fixe.
 De peste un secol, in medicina dentara modelele sunt obtinute din materiale dure, prin
diferite procedee tehnologice, pe baza unor amprente chimico-manuale. Aceste modele
pot fi incadrate in asa-zisa grupa a modelelor traditionale fizice si analoage. In ultimele
decenii a aparut notiunea de modele virtuale obtinute prin scanare. Au fost denumite
virtuale, deoarece ele pot fi vizualizate doar pe monitoare, neexistand ca si corpuri
fizice. Practic. ele rezulta in urma analizei tridimensionale a campului protetic prin
diferite metode, datele fiind stocate, prelucrate si utilizate cu programe specifice.
Conditii impuse modelelor

Modelelor le sunt impuse anumite conditii esentiale si utile:

A.Conditii esentiale:
 Exactitate dimensionala
 Capacitate de reproducere fidela a detaliilor
 Duritatea suprafetelor (rezistenta la abrazie)
 B.Conditii utile

 Manipulare usoara
 Confectionare rapida
 Compatibilitate cu materialele de amprenta- să aibă o
granulaţie fină care să-i permită pătrunderea în cele mai
mici detalii ale amprentei, caracteristică ce influenţează
exactitatea, fidelitatea modelului;
 Materialele de amprenta si cele din care se confectioneaza
modelele trebuie sa fie compatibile din punct de vedere
mecanic, fizic si chimic.
 a. Compatibilitate mecanica
In amprentele luate cu material elastic nu se pot indesa materiale cu vascozitate si
greutate proprie mare .De exemplu ,in amprentele din elastomeri de sinteza sau
hidrocoloizi nu se pot obtine modele din amalgam.
 b. Compatibilitate fizica
Acest gen de compatibilitate comporta doua aspecte esentiale:
 compensarea volumetrica a materialului de model cand amprenta sufera contractii sau
expansiuni
 compatibilitatea termica, de exemplu reactia exoterma a polimerizarii unor rasini
deformeaza un material termoplastic de amprentare
 c. Compatibilitate chimica
In cazul acestui tip de compatibilitate exista posibilitatea ca materialul de confectionat
modelul sa adere la materialul de confectionat amprente, prin formarea de legaturi
chimice.
Dimpotriva, este posibila impiedicarea reactiei de priza a materialului de model la
suprafata acestuia datorita unor substante inhibante din compozitia materialului de
amprenta (gipsul nu face prize la nivelul suprafetei de contact cu materialele de amprenta
care contin borax)
Materialul sau materialele utilizate la amprentare precum şi tehnica de amprentare
determină modul de realizare şi materialele din care se realizează modelul
 Materiale utilizate in
confectionarea modelelor

Materialul cel mai folosit pentru modelul cu bonturi fixe este
gipsul.Ghipsurile sunt clasificate după D.I.N. (Deutsches Institut fur
Normung) 1911 în:
 clasa I – gipsul pentru amprente
 clasa II – gipsul alabastru
 clasa III – gipsul dur
 clasa IV – gipsul extradur
După I.S.O. (International Standard Organisation) şi ADA(American Dental
Association)Nr.25 ghipsurile se clasifică:
 clasa I – impression plaster
 clasa II – model plaster
 clasa III – dental stone
 clasa IV- dental stone hight strength
 clasa V – dental stone high strength, high expansion.
 Clasificarea modelelor

Modelele pot fi clasificate după :

 Materialul din care sunt confecţionate,

 Tehnologia de realizare,
 Destinaţie de utilizare,
 Mobilitatea bonturilor,
 După materialul din care se confectionează modele pot fi:
A. material metalic :
amalgamele,
aliajele uşor fuzibile,
aliajele topite şi pulverizate,
metale depuse pe cale galvanică,
B. material nemetalic:
gipsurile,
cimenturile,
polimerii,
compozitele,
mase ceramice.
După tehnologia de realizare a modelului;
A. tehnologia conventională :
turnare-(Gipsuri ,masele plastice, aliajele uşor fuzibile),
îndesare – fulare (cimenturi, amalgame),
galvanizare/pulverizare (metale),
ardere (mase ceramice)
B. tehnologia neconventionala:
sistemul CAM-CAD
După destinaţia de utilizare a modelului :
modelul preliminar, anatomic, destudiu, document,
modelul de lucru,
modelul duplicat.
După mobilitatea bonturilor
cu bonturi fixe,
cu bonturi mobile
 Modelul monobloc, cu
bonturi fixe

 Face parte din tehnologia conventională de confectionare a
modelelor. Se pot confecţiona in orice tip de amprenta. Este
modelul cel mai des utilizat pentru arcada antagonistă, modelul de
studiu şi modelul duplicat.
 Materialul cel mai folosit pentru modelul cu bonturi fixe este
gipsul.
 Modelele cu bonturi fixe ,care se obtin prin depunerea in amprenta
a gipsurilor dure sau extradure ,se indica in tehnologia protezelor
fixe ,pentru confectionarea arcadelor antagoniste.Se numesc
“monobloc” deoarece bonturile si restul campului protetic fac corp
comun cu soclul modelului.
Materiale si instrumente necesare confectionarii modelului
traditional monobloc:

 Bol de cauciuc

 Spatula de gips

 Gips de clasa a-III-a ,a-IV-a

 Apa
 Amprenta

 Vacuum- malaxor

 Masuta vibratoare

 Soclator

 Comformatoare pentru soclu

 Etape de turnare a
modelului cu bont fix

 1.Pregatirea amprentei:spalare,dezinfectie,detensionare,uscare.
 2.Pregatirea gipsului dur sau superdur se face respectand
raportul apa/pulbere ,conform indicatiilor
producatorului,utilizand vacuum-malaxorul sau malaxarea
manuala,prin metoda saturarii progresive. Amprenta
trebuie să fie perfect uscată. Prezenţa apei face ca in
aceasta apa să se retragă în zonele cele mai declive ale
amprentei – vîrfurile cuspizilor, determinînd datoriată
proporţiei apă-ghips o rezistenţa redusă a acestor zone.
Prin friabilitatea crescută a gipsului la nivelul cuspizilor se
modifică atît morfologia cîmpului protetic cît şi rapoartele
ocluzale interarcadice.
 Apa se pune in bol ,iar pulberea de gips se adauga ulterior
incet(gipsul va absorbi apa in cel putin 20 de
secunde .Pentru a se obtine o pasta bine amestecata in
timp scurt,gipsul nu se va adauga deodata in cantitate mare
 
 Pentru malaxare se folosesc instrumente curate si fara
resturi de gips vechi.Cand se folosesc cantitati de gips
mari(de aproximativ 400 g)timpul de amestecare cu
vacuum-malaxorul este de 30 de secunde,iar manual se vor
face cate 2 miscari de malaxare pe secunda,timp de un
minut.
 3.Amprenta se pune cu impresiunile in
sus pe masa vibratorie,iar gipsul se
toarna in cantitati mici,sub vibratie
dinspre marginea amprentei
mandibulare ,respectiv centrul
amprentei maxilare.Astfel,riscurile
aparitiei incluziunilor de aer sunt
diminuate .Materialul patrunde in toate
detaliile ,pana se depasesc marginile
care corespund fundurilor de sac. Dacă
sunt zone declive, de mici dimensiuni,
în care pasta de gips pătrunde cu
dificultate şi există riscul formării de
incluziuni de aer se poate facilita
curgerea omogenă a gipsului în
amprentă, cu ajutorul unei pensule sau a
unui instrument bont.
 Timpul de prelucrare al gipsului natural
reprezinta in general 2/3 din timpul de
priza.
 4.Amprenta se ia de pe masa
vibratoare si se depune pe un
suport timp de aproximativ 20-
30 minute,cat dureaza priza
gipsului
 5. Dacă modelul nu este în
totalitate din acelaşi tip de ghips
şi pentru soclu se folosete o altă
categorie de gips atunci înainte
de priza gipsului dur pe acesta
se vor face cu o spatulă de ceară
retenţii ce vor favoriza legatura
între cele două tipuri de material
 6.Se prepara o noua pasta de gips
pentru soclu,de acelasi tip cu
precedentul si doar in cazuri
exceptionale un gips de clasa
inferioara cu un coeficient mic de
expansiune liniara de priza,pentru a
evita deformarea modelului.
 Un gips dur face priza dupa maximum
20 de minute,dar abia atunci incepe
procesul de expansiune.Astfel,la
turnarea soclului dupa 20 de
minute,modificarea dimensiunilor
totale ale modelului propriu-zis este
mai mica decat daca s-ar turna gipsul
pentru soclu la doua ore dupa
inceperea malaxarii primului strat
deoarece acesta a atins 90% din
expansiunea maxima de priza.
 7.Pasta de gips pentru soclu se depune
intr-un conformator(corespunzator unui
anumit tip de articulator sau ocluzor ),iar
o cantitate mica se aplica peste modelul
din amprenta,dupa care se rastoarna
amprenta peste conformator . Daca nu se
foloseste un conformator cantitatea de
gips obisnuit se depune pe masă sub
forma unei mici grămezi,de dimensiunea
amprentei şi cu o grosime de 15 - 20mm.
Suprafaţa gipsului dur pe care s-au facut
retenţiile se umezeşte şi se apasă pe
grămăjoara de gips obişnuit. Se caută ca
planul de ocluzie să fie paralel cu planul
mesei şi grosimea totală a soclului să nu
depăşească 20 mm. Periferia amprentei
este urmarită printr-o mişcare aspatulei
sau a degetului care va finisa periferia
modelului. Forma şi grosimea finală a
socluluise vor definitiva prin şlefuire cu
ajutorul soclatorului.
 8.Dupa priza gipsului(20-30 minute)se
demuleaza amprenta si se indeparteaza
conformatorul. Apoi,daca este necesar, se
finiseaza soclul la aparatul de soclat.
Suprafetele laterale ale soclurilor se
sectioneaza la 70°(superior) si
65°(inferior)fata de planul frontal. In
regiunea frontala modelul maxilar se
sectioneaza in bizou formand cu acelasi
plan frontal un unghi de 30°.Cele doua
jumatati frontale trebuie sa fie egale.
Posterior molarilor de 6 ani , modelele se
sectioneaza oblic,formandu-se cu planul
frontal un unghi de 115°. Modelul
inferior se rotunjeste in regiunea frontala,
de la canin la canin. Urmeaza soclarea
bazei modelelor care trebuie sa fie
paralela cu planul de ocluzie, inaltimea
modelului fiecaruia ajungand in final la
3,5 cm.
 Daca se folosesc conformatoare din
material elastic se usureaza mult munca
 9.Modelul se usuca in cuptor timp de 30-60 de
minute(la 200° C)
10.Modelele se fixeaza in ocluzor sau articulator

Concluzii

Modelul monobloc, cu bonturi fixe are avantajul păstrării nemodificate în permanenţă a
poziţiei dintelui preparat faţă de dinţii vecini. Posibilele modificări ale viitoarei piese protetice
sunt legate de modificări ale machetei la scoaterea de pe model cu ocazia ambalarii. In dorinţa
anulării acestor modificări se poate recurge la modelul duplicat .
Modelul monobloc îngreunează modelarea machetei pe faţele proximale, în special în zona
metalică. Macheta piesei metalice rămîne fixă pe acest model împreuna cu care se ambalează.
Practic modelul duplicat face parte integrantă din tipar şi se distruge o data cu acesta la obţinerea
piesei turnate. Distrugerea după turnare a modelului duplicat face ca acesta sa se realizeze după
o copiere a modelului de lucru, model pe care se poate face prelucrarea, finisarea, piesei turnate.