CURS NR.

4 TEHNOLOGIA PUNTILOR DENTARE

4. 1. Analiza relatiei intermaxilare.

4.2. Rolul șablonului de ocluzie în protetica fixă.
4.3. Șablonul de ocluzie - alcătuire, tehnica de confecționare;
4.4.Determinarea relației intermaxilare în cabinetul dentar.Repere.
4.5.Transferul relatiei intermaxilare în laboratorul de tehnica dentară.
Montarea modelelor în articulator cu ajutorul șabloanelor de ocluzie.

Șablonul de ocluzie reprezintă o piesă intermediară, indispensabilă în protetică, în

vederea determinării și înregistrării distanței vestibulo - orale, dar și în vederea transferului către
laborator a acesteia și montarea în articulator.

În cadrul proteticii fixe, șablonul de ocluzie are un rol important, atât în cazul ocluziilor
instabile, cât mai ales în cazul situațiilor fără contacte dento – dentare stabile.

Șablonul de ocluzie se confecționează în laborator de către tehnicianul dentar, timpul și

materialele necesare fiind minime, nivelul de dificultate fiind unul scăzut însă confecționarea în
mod corect a acestuia respectând limitele impuse de cavitatea orală a pacientului, este necesară
deoarece șablonul de ocluzie va influența corectitudinea piesei protetice finite. Realizarea în
mod corect a șablonului de ocluzie de către tehnicianul dentar va avea și rolul de a asigura
confortul pacientului în momentul înregistrării relațiilor intermaxilare de către medic.

În ceea ce privește materialul, cel mai des folosit în prezent pentru confecționarea
șablonului de ocluzie este placa de bază fotopolimerizabilă deoarece are un grad dificultate mai
scăzut, nu implică un instrumentar vast, nefiind necesară o experiență îndelungată pentru a fi
adaptată pe model. Pentru confecționarea bordurilor de ocluzie în prezent se folosesc cele
prefabricate în schimbul celor confecționate din plăci de ceară în laborator, deoarece acestea
economisesc timp și efort în montarea pe baza șablonului.

Șablonul de ocluzie poate fi înlocuit în ultimii ani de prezența materialului de amprentare

a ocluziei, dar totuși pentru medic șablonul de ocluzie confecționat în laborator asigură timp și
siguranță în etapa de înregistrare a relației intermaxilare.
 Prezentarea reperelor de modelaj a șablonului de ocluzie și modelarea
acestuia în cadrul proteticii fixe.

Șabloanele de ocluzie sunt componente secundare, însă necesare în cadrul proteticii, acestea având rolul
principal de stabilire a relațiilor intermaxilare de către medic, însă dețin și alte roluri precum evidențierea
curburilor, stabilirii direcției și nivelului planului de orientare ocluzală, relația centrică și nu în ultimul
rând determină dimensiunile verticale atât de postură cât și de ocluzie.

Înainte de a se începe modelarea șabloanelor de ocluzie trebuie să avem în vedere pregătirea modelelor
funcționale pentru realizarea acestora.

Un model funcțional se poate considera a fi corect numai dacă îndeplinește următoarele caracteristici:

- Este necesar ca modelul funcțional să corespundă cu amprenta funcțională, adică să aibă în

componența sa toate suprafețele anatomice ce sunt prezente în amprenta funcțională.

- Modelul nu trebuie să prezinte defecte negative sau pozitive, mai ales dacă acestea sunt prezente
în zonele de interes, dacă acestea nu se situează pe suprafețe ce prezintă interes acestea se vor îndepărta în
cazul defectelor pozitive iar în cazul golurilor sau defectelor negative sa vor completa cu gips.

- Modelul nu trebuie să prezinte urme de fisuri cauzate în urma procesului de demulare.

- Alți factori ce pot influenta negativ modelul funcțional pot fi dați de prepararea
necorespunzătoare a gipsului sau de o amprentă necorespunzătoare.

3.1 Prezentarea reperelor de modelaj a șablonului de ocluzie

Pregătirea modelului superior va avea în vederea notarea pe acesta a unor repere, dacă acestea fac parte
din zona de interes.

Clasificările ce urmează este făcută după Lejoyeux

Aceste repere pot fi date de:

- Foveele palatine,

- Papila incisiva,
- Axa de simetrie, aceasta trece prin centrul papilei incisive și printr-un punct aflat la o distanță
egală de ele două fovee palatine ce vor fi prelungite pe soclu spre cele doua extremități, pe această axă se
află și reperul incisiv, acesta fiind situat într-un punct la 10mm înaintea centrului papilei incisive.

- Axul de rotație al vălului palatin, acesta reprezintă linia ce va unii punctele cele mai înclinate ale
celor două șanțuri pterigomaxilare.

- Prezența unei linii de orientare orizontală ce este paralelă cu cea anterioară, localizându-se la 4
mm în spatele acesteia fiind perpendiculară pe ax de simetrie.

- Vârful crestelor, acestea se trasează cu creionul chimic prelungindu-se atât posterior cât și
anterior fiind gravate pe soclu.

- Linia de orientare frontală, aceasta este paralelă cu linia de orientare orizontală iar cu axa de
simetrie este perpendiculară.

Pregătirea modelului inferior:

- Axa de simetrie, ce va trece prin apofizele genii anterior iar posterior va trece prin spațiul
delimitat de tuberculii piriformi, va fi gravată.

- Se vor trasa liniile ce marchează mijlocul crestei ce se vor prelungii până pe soclu.

3.2 Confecționarea șablonului de ocluzie în cadrul proteticii fixe

3.2.1 Confecționarea bazei șablonului

Baza șablonului se poate realiza din diverse tipuri de materiale, fiecare tip având o tehnica specifica de
confecționare, baza șablonului se confecționează din placa de bază termoplastică sau din rășini acrilice
fotopolimerizabile, termopolimerizabile si autopolimerizabile.

Pentru confecționarea șablonului din placă de bază este nevoie ca modelul funcțional să fie izolat timp de
3-5 minute in apa, pentru evitarea aderării plăci de bază la model acesta sa va umezii constant. Spre final
baza șablonului se lasă la răcit, după răcire se va încerca îndepărtarea acesteia de pe modelul funcțional și
repunerea. În cazul în care nu se va aștepta răcirea aceasta se va deforma. În final marginile șablonului se
vor netezii cu o freză de acrilat

La maxilar, baza șablonului trebuie să acopere în întregime câmpul protetic, să aibă o grosime uniformă și
sa fie bine adaptată

La mandibulă, trebuie ca baza șablonului să aibă formă de potcoavă. În unele cazuri, datorită unei forme
înguste, este nevoie de punerea unor întărituri, aceasta, se compun din sirmă aplicată la nivelul muchiei
crestei edentate sau pe versantul lingual, al bazei șablonului.

Confecționarea șablonului din acrilat termopolimerizabil.

Pe model funcțional se confecționează o machetă de ceară, acesta se va ambala împreună cu modelul în

tipar, apoi se îndeasă acrilatul și se polimerizează. Baza acestui șablon constituie și baza protezei finale.

Șablonul de ocluzie din rășini acrilice fotopolimerizabile.

În acest caz, baza șablonului va fi rigidă, va avea un nivel de rigiditate crescută și va fi ușor de lustruit.
Aceasta se va adapta corect în momentul în care va acoperi în totalitate și corect câmpul protetic, când nu
prezintă nici un fel de forme de basculare în momentul în care este supusă unor presiuni din părți diferite
și se consideră perfect adaptată când are și o grosime suficientă pe toată suprafața.

3.2.2 Confecționarea bordurilor de ocluzie

Acestea are formă specifică atât pentru mandibulă cât și pentru maxilar, în ambele cazuri bordura de
ocluzie este confecționată din ceară. Bordurile de ocluzie din ceară se vor obține prin plastifierea unei
placi de ceară ce se va răsuci apoi până ce va forma un rulou, acest rulou se va lipii pe baza șablonului pe
mijlocul crestei edentate, lipirea se va face cu ceară încinsă.

Bordura de ocluzie inferioară

La nivelul modelului inferior se va proceda astfel: se va trasa o linie ce pornește lingual de tuberculul
retromolar și ajunge anterior într-un punct situat la nivelul muchiei crestei edentate la nivelul
premolarilor. Această linie va avea rolul de poziționare a fețelor linguale ale dinților posteriori.

În plan frontal înălțimea bordurii de ocluzie sa va ajusta în funcție de înălțimea versantului mucos al buzei
inferioare.

În plan sagital bordura de ocluzie se sfârșește la 1,5 cm distanță de limita distală a bazei șablonului la
nivelul feței distale a primului molar molar și va fi paralelă cu creasta inferioară.
Bordura de ocluzie superioară

La nivelul modelului superior acesta se va monta anterior de papila incisivă la 6-8 mm de centrul acesteia
și va avea următoarele dimensiuni: frontal are 10mm înălțime și o lățime de 5 mm, în regiunea laterală va
avea 6 mm înălțime și o lățime de 6 – 8 mm la nivelul molarului de 12 ani. În sens antero – posterior
bordura de ocluzie se va rotunjii și se va afla la o distanță le 1,5 cm de tuberozitățile maxilare

În plan frontal

Regiunea anterioară va avea o înălțime a bordurii mai mare decât cea a versantului mucos al buzei
superioare. În zona frontală acesta va fi modelat mai îngust spre marginea liberă, iar vestibular va avea o
înclinare caracteristică dinților frontali.

Caz I

Șablonul de ocluzie confecționat din placă de bază fotopolimerizabilă în cadrul

proteticii fixe

Modelul funcțional
 A fost realizat modelul funcțional pe care se va confecționa viitorul șablon
de ocluzie cu ajutorul căruia medicul va stabilii relațiile intermaxilare în cadrul
proteticii fixe. În cele ce urmează va fi prezentată o tehnică de realizare a
șablonului de ocluzie utilizând placa de bază fotopolimerizabilă.
 Trasarea limitelor câmpului protetic

Folosindu-se un creion chimic am trasat pe modelul funcțional limitele câmpului protetic

edentat parțial, acestea se vor trasa până la nivelul fundurilor de sac ocolindu-se bridele laterale,
frenul limbii inferioare și tuberculozitățile piriforme în zona posterioară.
Placa de bază fotopolimerizabilă

Placa de bază fotopolimerizabilă, este confecționată din rășini fotopolimerizabile, acestea

fiind ușor de manevrat și nu necesită un instrumentar special pentru modelarea acesteia, fiind
necesar doar un instrument pentru tăiere.

Aceasta poate fi modelată constant până la etapa de fotopolimerizare, după care aceasta va avea
o rezistență foarte ridicată și o excelentă stabilitate dimensională.

În imaginea actuală am selectat cantitatea de placă de bază fotopolimerizabilă necesară pentru

realizarea șablonului de ocluzie la nivelul mandibulei.
Așezarea plăci de bază fotopolimerizabile pe modelul funcțional

După ce am selectat cantitatea necesară de placă de bază fotopolimerizabilă, am adaptat-o

inițial pe model cu rolul de a ușura procesul de decupare a cestuia conform limitelor trasate
anterior
Decuparea placi de bază fotopolimerizabile

După adaptarea inițială a plăci de bază fotopolimerizabile am tăiat placa de bază conform
limitelor prezentate in imaginile anterioare eliberând dinții, păstrând o grosime uniformă pe toată
suprafața acestuia, aceasta fiind în jurul valorii de 2 mm.

Trebuie avut în vedere ca placa de bază fotopolimerizabilă să nu aibă suprafețe ce

transpar, acestea duc la imposibilitatea realizării retențiilor și la fracturare în urma procesului de
fotopolimerizare.
Realizarea retențiilor

Ultima etapă înainte de fotopolimerizare este realizarea retențiilor cu rolul de a lipii de

acestea valul de ocluzie. Retențiile pot avea diferite forme sau dimensiuni, important este ca
acestea să susțină valul de ocluzie, în cazul de față am folosit retenții în formă de „X”.
Fotopolimerizarea plăcii de bază

După realizarea retențiilor placa de bază fotopolimerizabilă se va polariza cu halogen sau

la raze UV la o durată și intensitate indicată de producător.

În cazul de față aceasta s-a introdus la raze UV împreună cu modelul pană ce a căpătat o
structură rigidă.
Prelucrarea și finisarea plăcii de bază fotopolimerizabile

Când am constatat că placa de bază fotopolimerizabilă s-a solidificat am îndepărtat-o de

pe model și am început prelucrarea sa cu ajutorul micromotorului și a unei freze specifice.

Într-o primă etapă am rotunjit colțurile împreună cu muchile acesteia pentru a nu prezenta
suprafețe tăiase ce vor duce pe urmă la lezarea mucoasei pacientului în momentul în care va fi
introdusă în cavitatea bucală.

În a doua etapă am finisat toate suprafețele, mai puțin partea pe care se va lipi valul de
ocluzie, pentru a mă asigura că aceasta nu prezintă nici un fel de muchii.

Într-o ultimă etapă am curățat corespunzător șablonul pentru a nu prezenta impurități

cauzate în urma prelucrării și finisării acesteia.
Tăierea, adaptarea și montarea corectă a valului de ocluzie la nivelul bazei șablonului.

Valul de ocluzie se poate găsi sub formă prefabricată ca și în cazul de față sau se pot
realiza de către tehnicianul dentar prin încălzirea uni plăci de ceară, apoi se va confecționa un
rulou cu aceasta și se va modela până ce se ajunge la forma dorită.

În cazul de față am folosit un val de ocluzie prefabricat, am selectat și am tăiat cantitatea

necesară de val de ocluzie, apoi cu ceară încinsă am lipit valul de ocluzie de șablon în spațiile
edentate, în cele din urmă am tăiat din el pentru a ajunge la dimensiunea corespunzătoare.

Pentru șablonul mandibular, dimensiunile frontale au valori cuprinse între 6 – 10 mm, iar
lateral 6 mm înălțime, lățimea fiind corespunzătoare crestei în zona laterală.
Revenirea în laborator după stabilirea relațiilor intermaxilare

În urma trimiterii șabloanelor de ocluzie către cabinet, medicul a determinat relațiile

intermaxilare, in final șabloanele revenind în laborator sub această formă.
Pregătirea modelelor pentru montarea în ocluzor.

După ce au fost stabilite relațiile intermaxilare de către medic, modelele au fost reduse la
dimensiuni convenabile, astfel am redus dimensiunile soclului pentru a nu aduce dificultăți,
precum blocarea șurubului, însă reducerea dimensiunii soclului a dus și la o manevrabilitate mai
bună datorită greutății și volumului scăzut. După care am trasat mai multe șanțuri de retenție pe
suprafața bazală a soclurilor, pentru a ușura aderarea gipsului și fixarea în ocluzor.

În cele din urmă am pus în ocluzie modelele, cu ajutorul șablonului propriu zis fixându-le
cu ajutorul unor tije metalice pe care le-am fixat cu ceară.
Poziționarea modelelor în vederea montării în ocluzor

Pentru montarea modelelor în ocluzor am folosit gips de clasă a I-a, într-o primă etapă am
ales modelul de ocluzor și mărimea acestuia ce urmează a fi folosit, apoi am pus gipsul in partea
inferioară a ocluzorului urmând poziționarea modelului.

Am poziționat modelul conform următoarelor reguli:

- Planul marcat de unirea bordurilor va fi plasat în planul orizontal al mesei.

- Planul sagital al modelelor să corespundă cu cel al ocluzorului astfel este nevoie ca
modelele să fie paralele pe axa balama.
- Este nevoie de o distanță de 10,5 cm între axul balama și punctul interincisiv, marcat
de linia mediană
Montarea în ocluzor

După ce gipsul de clasa I s-a solidificat am scos tija ce ținea ocluzia într-o poziție fixă și
am îndepărtat șablonul de ocluzie.

În acest moment putem spune că șablonul de ocluzie și-a atins scopul, stabilind relațiile
intermaxilare de care era nevoie pentru realizarea viitoarei protezări fixe.