Realizarea componentei

metalice a protezei
scheletate
1. Analiza modelului de lucru la paralelograf
• Părţi componente ale paralelografului
• Piesele accesorii:
a) tija detector
b) tija cu grafit
c) tijele retentivometrice
d) Tija răzuşe
Datorită orientării generale a feţelor laterale ale coroanelor dinţilor
(cele proximale divergente spre ocluzal, iar cele vestibulare şi orale
convergente spre ocluzal), dacă cu ajutorul unei mine de grafit
fixată(vertical),în braţul culisabil al paralelografului, trasăm zonele
de convexitate maximă ale coroanei, poziţionată şi ea
vertical,obţinem ecuatorul anatomic al acestei coroane, o linie
ondulată, plasată în
->1/3 cervicală şi cu concavitatea spre ocluzal pe feţele vestibulară
-> pe fata orală 1/3 ocluzală, cu concavitatea spre spre cervical pe
feţele proximale. Dar trebuie ţinută seama de câteva aspecte care
modifică această situaţie: dinţii au un ax propriu de implantare în
alveole, o anumită înclinaţie care modifică ecuatorul anatomic,
oferind prin mişcarea minei de grafit, ecuatorul de implantare.
Înclinarea determinată de implantarea naturală se sumează cu
înclinarea determinată de migrarea dinţilor consecutivă edentaţiei şi
determină un nou ecuator al coroanei- ecuatorul protetic de
malpoziţie.
Ecuatorul protetic uneşte tot diametrele maxime ale unei
coroane, dar si ale unui dinte implantat în arcadă şi migrat.
Înclinările fiind diferite pentru fiecare dinte, rezultă
divergenţe sau convergenţe apreciabile între dinţi
(împreună cu ecuatoarele lor protetice) pe care se vor
aplica croşetele. Cum stabilitatea protezelor parţiale
mobilizabile se asigură prin ancorarea pe mai mulţi dinţi,
aceste convergenţe sau divergenţe, precum şi diferenţele
între ecuatorele protetice fac dificilă conceperea şi
realizarea croşetelor, astfel încât să permită insertia şi
dezinsertia protezei de pe câmpul protetic. Din acest motiv
plasarea croşetelor se va face după un ecuator comun, al
tuturor dinţilor stâlpi. Noul ecuator (ecuatorul protetic
comun) care se trasează poziţionând modelul astfel încât,
cu toate înclinările existente, să determine zone retentive
favorabile pentru toţi dinţii ancoră.
• - depistarea valorii zonelor retentive subecuatoriale cu ajutorul tijelor
retentivometru al căror ax vertical trebuie să atingă ecuatorul protetic comun, trasat
anterior, iar discul de la capăt, porţiunea subecuatorială dorită. Astfel putem afla
valoarea (în zecimi de milimetru) diferitelor zone subecuatoriale, unde urmează să
plasăm vârful braţului elastic al croşetelor. Discuri cu o valoare ( rază) de până la
0,75 mm permit plasarea de braţe elastice turnate, iar peste această valoare doar
braţele elastice de sârmă pot să ofere elasticitatea necesară.
• - tripodarea care constă în trasarea unor repere (în număr de trei) pe soclul
modelului în raport cu măsuţa astfel ca ulterior, după îndepărtatrea modelului în
scopul diverselor manopere, acesta să poată fi repoziţiont identic pe măsuţa ce
rămâne blocată în poziţia iniţială ( în care s-a trasat ecuatorul protetic comun).
• - controlul planării : se situează ca fază tehnică, după desenul croşetelor (dacă
planul protetic prevede ancorarea cu acestea) şi planarea (deretantivizarea) zonelor
subecuatoriale cu ceară de planare, în cadrul fazei mai ample a pregătirii modelului
principal pentru duplicare.
• Controlul planării se execută prin repunerea modelului principal pe măsuţa
pararlelografului conform tripodării şi eliminarea surplusului de ceară cu ajutorul
tijei răzuşă (cuţitaş), montată în braţul vertical (culisabil). Planarea va împiedica pe
parcursul realizarii tehnice a protezei, desenul şi plasarea unor elemente rigide ale
protezei în zonele retentive ale câmpului protetic. Executînd această manoperă, în
final, piesa protetică va putea fi inserata si dezinserata de pe câmpul protetic numai
în direcţia acestei planări, perpendiculară pe ecuatorul protetic comun, direcţie ce
poartă numele de ax de inserţie.
Nici un element al protezei nu va fi retentiv faţă de câmpul protetic, în afară de braţele
elastice ale croşetelor.
Analiza modelului functional se realizeaza in secventa urmatore :
1. Stabilirea axei de insertie si dezinsertie a protezei
a. Planurile de ghidare a protezei, dicteza inclinarea antero-posteriara
a modelului.
Se foloseste tija de reperaj sau analiza.

b. Zonele retentive dentare necesare aplicarii portiunii flexibile a

bratului retentiv al crosetelor vor fi evidentiate prin inclinarile
laterale ale modelului , pana cind dintii stalpi principali vor
prezenta zone retentive egale.
Se folosesc tijele de reperaj sau retentivometrele.

c.Zonele de interferenta muco-osoasa si dentare – se vor desfiinta prin

foliere

d. Fizionomia – plasarea in zone cit mai putin vizibile a partilor

componente ale crosetelor.
2.trasarea ecuatorului protetic comun
-dupa stabilirea axei de insertie si dezinsertie , se blocheaza
modelul functional pe masuta paralelografului si trasarea ecuatorului
protetic cu mina de grafit

Click to add text

3. Stabilirea punctului in care se termina varful portiunii
flexibile a bratului retentiv al crosetului

- acest punct se afla subecuatorial si este reperat cu

ajutorul retentivometrelor
 Cu ajutorul unui creion se noteza printr-un punct, locul unde
marginea discului retentiometrului atintige dintele stalp,
in acelasi timp
si tija verticala a retentiometrului trebuind sa atinga dintele stalp.
Acest punct este plasat subecuatorial, in functie de lungimea bratului
retentiv al crosetului.

Trebuie sa precizeze in fisa de laborator :

- tipul de croset
- pozitia meziala sau distala a varfului crosetului
- adancimea retentiei.

Exemplu:
4.4 croset circular,mezio-vestibular, retentie 0,50mm
4. Fixarea pozitiei modelului functional fata de paralelograf
Tripodarea

Gravarea pe soclul modelului a trei santuri verticale, unul pe

marginea posteriaora, iar cite unul pe extermitatile dreapta si
stinga a modelului.

Ajuta la repunerea modelului pe masuta paralelografului, ori de cite

ori este nevoie, exact in aceeasi pozitie in care s-a stabilit axa de
insertie a viitorei proteze.
5. Desenul pe modelul functional al proiectului
viitorului schelet al protezei
Se va folosi un creion moale care sa nu zgarie
modelul, de culoare albastra sau neagra.
!!! Important ca acest desen sa nu se stearga dupa
duplicare!!!
Liniile vor fi precise, de latime corespunzatoare
elementelor componente ale scheletului
metalic.

a.Desenarea seilor metalice.

Latimea seilor metalice va fi 2/3 din latimea
crestelor.
In edentatiile terminale se va desena o sa care sa
reprezinte 2/3 din lungimea crestelor si 2/3
din latimea lor atit la maxilar cit si la
mandibula.
b. Desenarea conectorilor principali
Delimitarea exacta a zonelor care trebuie
foliate si specificarea grosimii acestei
folieri.

c.Desenarea crosetelor si a conectorilor

secundari
De la varf la punctul de origine,
reprezentat de corpul crosetului,
desenul trebuie sa fie de doua ori mai
lat, crosetul se va lati uniform
asigurind astfel elasticitatea lui

Conectorul secundar are un traiect

vertical si o latime de 1/3 din latimea
fetei proximale pe care se aplica.

d.Desenarea elementelor de mentinere

indirecta
 Tehnica

pregătirii modelului principal

în vederea duplicării
Modelul principal reprezintă un model funcţional ( realizat
din ghips dur, Moldano) care cuprinde totalitatea
elementelor câmpului protetic,
inclusiv limita periferică funcţională.

Pregătirea pentru duplicare rezidă din necesitatea

obţinerii unui model din masă specifică de ambalat, în
care tehnica de obţinere a scheletului, constă din
turnarea acestuia pe model refractar.
Etapele parcurse în vederea pregatirii modelului
pentru duplicare:

1. Desenul croşetelor şi al scheletului metalic al

viitoarei proteze

2. Folierea

3. Gravarea

4. Planarea ( deretentivizarea)
 1. Desenul croşetelor şi al scheletului metalic al viitoarei proteze
Se realizează de către medic, cu ajutorul unui creion chimic,
croşetele fiind alese în funcţie de tendinţele de deplasare ale
viitoarei protezei.
În această etapă se concepe arhitectura viitoarei componente
metalice a protezei scheletate.

2. Folierea
Folierea este operaţiune prin care se urmăreşte obţinerea unui
spaţiu între scheletul metalic al protezei şi model, sau/şi menajarea
unor formaţiuni sensibile sau nefavorabil plasate.

La maxilar trebuie foliate următoarele zone :

◦Crestele alveolare
- folierea este necesară pentru obţinerea unui spaţiu între şaua
metalică a scheletului şi model, spaţiu care va fi ocupat ulterior de
acrilatul şeilor definitive
Se recomandă folierea crestelor în
toate cazurile pentru a exista
posibilitatea căptuşirii şi rebazării
şeilor.
Folierea se poate realiza cu :
- folii de ceara
- folii de plumb
de diferite dimensiuni.
Grosimea foliei trebuie să fie de
1-1,5 mm.
Suprafaţa de foliere trebuie să
Folierea la nivelul crestelor în
coincidă cu desenul şeii metalice
edentaţiile de cls. I -a
a scheletului −› 2/3 din
lungimea mezio-distală a crestei
−› 2/3 din
înălţimea versantului vestibular şi
oral
La extremitatea distală a folierii, pe mijlocul crestei, se decupează
un orificiu de 2/2 mm, în care va pătrunde o prelungire a şeii
metalice – stopul distal.

Realizarea orificiilor pentru stopul distal şi stopul mezial

◦Torusul maxilar
- se foliaza atunci cind este de dimensiuni mici sau moderate sau cind este
transversat de conectorul principal,în limitele desenate de medic
- medicul trebuie să indice grosimea foliei, care poate fi cuprinsă între
0,5 - 1mm
◦Rafeul median intermaxilar
- limitele folierii sint trasate de medic pe model,indicându-se
în acelaşi timp şi grosimea foliei : 0,30 – 0,40 mm
◦Parodonţiul marginal, papilele interdentare,papila incisivă
- aceste formaţiuni sânt foliate cu ceară numai atunci când
conectorul dento-mucozal trece peste aceste aceste zone
- grosimea foliei este de 0,20 - 0,30 mm
◦Rugile palatine
- se vor folia total sau parţial în funcţie de întinderea
conectorului principal
- grosimea foliei va fi de 0,20 – 0,30 mm şi va urma traiectul
rugilor

Folierea la nivelul parodonţiului marginal papilei incisive, rugilor palatine,

şi rafeului median
La mandibulă trebuie foliate următoarele zone :

◦Crestele alveolare
- folierea privind întinderea în suprafaţă,
grosimea şi decuparea distală se face identic
cu cea de la maxilar

◦Procesul alveolar mandibular în zona

conectorului principal
-folierea este necesară şi obligatorie în vederea
distanţării conectorului principal de mucoasă
- lăţimea foliei de ceară este cuprinsă între
parodonţiul marginal şi fundul de sac lingual
- grosimea foliei depinde în funcţie de:sprijinul
protezei, rezilienţa mucoasei crestelor,
înclinarea linguală a dinţilor restanţi şi este Foliere în dreptul conectorului
cuprinsă între 0,30 - 2mm principal
( zona procesului alveolar lingual) şi
la nivelul parodonţiului marginal
 ◦ Torusul mandibular
- fiind o formaţiune foarte sensibilă şi care trebuie despovărat de
presiunile date de conectorul principal
- folia este cuprinsă între 0,5 – 2mm

Atât la maxilar, cât şi la mandibulă, se vor folia următoarele

zone:
› Traiectul mucozal al braţului retentiv al croşetelor divizate
-folierea acestui braţ va continua folierea vestibulară de la
nivelul crestei pâna la parodonţiul marginal, în limitele
desenului de pe model
- grosimea foliei va fi de 0,20 – 0,30 mm, chiar mai mult în cazurile în
care se prevede bascularea prin înfundare a şeilor,în edentaţiile
terminale
 › Traiectul mucozal al conectorului secundar de întărire al
pintenului distal la croşetele circulare inelare( cu 4 braţe)
- această foliere se face de obicei la mandibulă, în dreptul
molarilor de pe faţa vestibulară a procesului alveolar,în limtele
desenului şi continuând folierea de la nivelul crestei până la
parodonţiul marginal

Folierea traiectului mucozal al

conectorului secundar de întărire al
pintenului distal la croşetele circulare
inlare
 3. Gravarea modelului funcţional
Gravarea este indicată numai la
maxilar ,pe traiectul marginilor
anterioare şi posterioare ale
desenului conectorilor principali.
Se realizează o depresiune de-a
lungul liniilor amintite,a cărui
adâncime şi lăţime nu trebuie să
depăşească 1mm.

Conectorii principali vor prezenta pe

faţa mucozală, de-a lungul
marginilor, un relief de până la 1mm
care se înfundă în mucoasă,
împiedicând astfel retenţia resturilor
alimentare sub conectorul principal.
 4. Planarea (deretentivizarea)

Planarea este procesul prin care se elimină anumite zone retentive ale modelului
funcţional.
Această etapă se realizează de către tehnician, cu modelul detaşat de pe măsuţa
paralelografului.
În realizarea acestei etape, tehnicianul foloseşte ceară specială, care o depune
subecuatorial, la nivelul tuturor dinţilor cu care proteza vine în contact şi pe
toate feţele, în uşor exces.

Repoziţionarea modelul principal la nivelul paralelografului,

conform tripodării, iar cu ajutorul tijei răzuşe ( cuţitaş)
se îndepărtează surplusul de ceară.

Planarea este de trei feluri:

◊ Planarea paralelă
Toate zonele retentive de pe modelul funcţional cuprinse în
proiectul scheletic al protezei şi în care pătrund elementele rigide
ale scheletului trebuie deretentivizate paralel cu axa de inserţie a
protezei.
Aceste zone se găsec la nivelul dinţilor restanţi şi la nivelul
zonelor muco-osoase.
Vor fi deretentivizate paralel următoarele
zone :

› Feţele proximale dinspre edentaţie, ale

dinţilor stâlpi principali
- în urma îndepărtării stratului de
ceară
în exces, în zona delimitată de ecuatorul
protetic şi parodonţiul marginal, trebuie
să rămână un strat de ceară paralel cu
axa de inserţie a protezei
- pentru a facilita această manoperă
ceara de pe feţele proximale poate fi
îndepărtată cu spatule conice de 2-6
grade
- dacă nu se îndepărtează ceara pâna
nivelul ecuatorului protetic , vor fi
desfiinţate planurile de ghidare create de
medic, creându-se astfel un spaţiu
nedorit Deretentivizarea cu spatulă electrică
între conectorul secundar şi dintele stâlp conică
› Traiectul conectorilor secundari
Contactul dintre conectorul secundar şi dinţi se face la nivelul
ecuatorului protetic.
›Traiectul dentar al conectorului secundar al braţelor retentive
la croşetelor divizate
Ceara nu poate fi îndepărtată decât până la contactul
spatulei cu dintele, care se face la nivelul ecuatorului protetic.

›Traiectul dentar al conectorului secundar de întărire al

pintenului distal la croşetele circulare inelare (cu 4 braţe).

La nivelul zonelor muco-osoase, deretentivizarea paralelă se

face pentru :
› Procesul alveolar retentiv în zona de aplicare a barei linguale
- se va îndepărta ceara până ce spatula ia contact cu gipsul
modelului
- după această deretentivizare paralelă, se face folierea
pentru
distanţarea conectorului principal
› Zonele de ţesut muco-osos retentiv, din dreptul
conectorului secundar de întărire al pintenului distal, la
croşetele circulare inelare ( cu 4 braţe)
- Cu spatula paralelografului se îndepărtează din ceară
până
la contactul acesteia cu porţiunea cea mai proeminentă a
modelului

!!! Deretentivizarea paralelă la nivelul dinţilor se face în

zonele subecutoriale, în care se aplică conectori
secundari proximali şi interdentari.Pe faţa vestibulară se
face deretentivizarea paralelă numai pentru porţiunea
dentară a conectorului secundar al braţului retentiv al
croşetelor divizate.
◊Planarea modelată
Această palnare se face
fără ajutorul
paralelografului, pe
feţele vestibulare şi orale
ale dinţilor stâlpi.
Ajută la aplicarea precisă
pe dinţi a machetei
braţelor
retentive şi opozante
ale croşetelor, aşa cum
a fost stabilită în
proiectul scheletului
protezei. Planare modelată pentru braţele retentive ale croşetelor
circulare
 Pe feţele vestibulare ale dinţilor stâlpi principali, planarea
modelată se face în funcţie de tipul de croşet turnat utilizat:
› Pentru braţele retentive ale croşetelor circulare
în urma îndepărtării cu spatula de modelat, a marginii gingivale a
desenului braţului retentiv se realizează un prag
( treaptă) perpendicular pe suprafaţa dintelui şi lat de 0,5mm.
Acest prag va fi reprodus şi pe modelul duplicat, facilitând aplicarea
precisă a machetei braţului retentiv al croşetului
› Pentru croşetele divizate (croşetul în T)
Cu spatula de modelat se realizează un prag lat de 0,5 mm
de-a lungul marginii gingivale a desenului braţelor orizontale
ale “T”-ului de la vârfuri până la folierea conectorului
secundar.
!!! Între ceara care s-a folosit la planarea paralelă şi cea
folosită la planarea modelată trebuie să fie o îmbinare
perfectă, fără denivelări.

Pe feţele orale, planarea modelată se face :

›Pentru braţele opozante care se aplică supraecuatorial
-cu spatula de modelat ţinută perpendicular pe dinte se
realizează un prag care urmăreşte linia ecuatorului
protetic,dinspre mezial spre distal
- lăţimea pragului va fi de 0,5 mm
› Pentru braţele opozante ce se aplică pe feţele orale plane
- în aceste cazuri braţul opozant se aplică în 1/3 mijlocie a
feţei orale sau chiar mai aproape de colet
- lăţimea pragului este de 0,5 mm

›Pentru dinţii stâlpi acoperiţi cu microproteze prevăzute cu prag

oral
-în acest caz nu se mai impune planarea pe faţa orală

›Pentru dinţii laterali pe care se aplică conectori dentari

- se aplică ceară pe dinţii respectivi între ecuatorul protetic şi
coletul dinţilor, acoperindu-se spaţiile interdentare
- de-a lungul ecuatorului protetic se realizează pragul de 0,5
mm.

Planarea modelată se poate realiza şi cu prag în unghi deschis

( praguri divergente înafară).
◊Planarea arbitrară
Aceast planare se realizeaza fără paralelograf şi
se adresează acelor zone retentive de pe
model care sunt plasate înafara proiectului
scheletului protezei.
Această planare uşurează îndepărtarea
modelului funcţional din masa de duplicat ,
evitând fractura sau deformarea acestui
material de amprentare.
Se planează arbitrar următoarele zone:
› Parodonţiul marginal al dinţilor care nu intră în
planul scheletului
› Tremele şi diastemele care nu intră în planul
scheletului

›Zonele retentive mari de ţesut muco-osos

-regiunea retromilohidiană
-regiunea vestibulară a crestelor în edentaţiile
frontale
-regiunea linguală a unor procese alveolare
oblice
-fundurile de sac vestibulare
 Dinţii şi fundul de sac vestibular în regiunea frontală
- dacă nu au tangenţă cu proiectul protezei, se acoperă cu ceară roz
care se va subţia către marginea incizală a dintilor.

Pentru planarea paralelă se foloseşte ceară specială de planare, iar

pentru celelalte tipuri de planări se foloseşte ceară roz de duritate
mare.
Planarea arbitrară se poate face şi cu alte materiale gen moldină.
3. Amprentarea modelului de lucru
Aparatură şi materiale:
-conformator de duplicare
-masă de duplicare
-aparat pentru plastifierea masei duplicatoare
Pregătirea conformatorului:
-pe capacul conformatorului se fixează modelul
-peste capac se fixează corpul conformatorului şi se etanşează
la capac
Pregătirea masei duplicatoare:
-masa duplicatoare este pe bază de agar-agar
sau silicon de duplicare;
-fluidificarea ei se face în aparate speciale cu
temperatură reglabilă sau în baie marină;

-fluidificarea se realizează la 80-90 0 C;

-introducerea în conformator se face prin
vibrare la o temperatură a masei de 40-45 0 C;
Turnarea materialului în confomator
- se face prin unul din orificiile acestuia;
-după 10 minute în care se ţine la temperatura
camerei, se introduce conformatorul într-un
vas cu apă;
Îndepărtarea modelului din masa duplicatoare
-se realizează prin tracţiune verticală;
-modelul este neretentiv, materialul de
amprentă elastic, aşa încât este îndepărtat cu
uşurinţă;
4. Turnarea modelului duplicat
-modelul duplicat se realizează din masă
specifică de ambalat;
-la nivelul zonei bolţii palatine sau a
planşeului se fixează un conformator în
formă de con ce ocupă o poziţie centrală;
-se prepară în vacum malaxor masa de ambalat;
-se introduce în amprentă prin vibrare pe măsuţa vibratorie;
-se aşteaptă priza materialului care se produce aproximativ în 20 de
minute.
5. Detaşarea modelului duplicat
-se realizează prin secţionarea materialului de amprentă;
-acest model este friabil şi trebuie să avem grije să nu îl deteriorăm;
6. Tratamentul termic şi impregnarea modelului duplicat
-se introduce modelul în cuptor şi se ridică temperatura la 200 0 C;
-în acest fel se evaporă apa din model şi se produce uscarea acestuia;
-după uscare se scufundă modelul de 2-3 ori într-un amestec de
ceară, parafină şi colofoniu.
-impreganrea are drept scop obţinerea unei suprafeţe netede,
lucioase şi lipicioase, de care va adera foarte bine ceara machetei;
Intre realizarea machetei si obţinerea tiparului se
succed următoarele faze:
• alegerea conformatorului şi solidarizarea
modelului duplicat cu conul acestuia;
• realizarea machetelor canalelor de scurgere a
aliajului topit;
• macheta canalelor de evacuare a gazelor;
• detensionarea machetei;
• degresarea;
• cuplarea cilindrului conformatorului cu
capacul acestuia;
• prepararea masei de ambalat şi ambalarea;
• topirea materialului de machetă.
Macheta scheletului metalic
In vederea realizarii machetei scheletului metalic, acesta trebuie tratat termic
si impregnat.
Fazele tehnice care urmeaza sunt :
1. Transferarea proiectului scheletului de pe modelul functional pe
modelul refractar – desenul va fi reprodus cu mare exactitate
- se va incepe cu redesenarea conectorului principal
- urmeaza desenarea seilor metalice, a bratelor
crosetelor, pintenilor si conectorilor secundari.
Proiectul de pe modelul refractar trebuie foarte bine precizat, dupa acesta se
realizeza macheta scheletului metalic
2. Realizarea canalului central de turnare in mijlocul modelului refractar, la
toate modelele mandibulare, iar la cele maxilare doar daca traseul
conectorului principal nu impiedica realizarea lui.
3. Realizarea machetei scheletului metalic din elemente prefabricate
Tehnica realizarii scheletului metalic

○ Realizarea conectorului principal necesita folii de ceara verde

de 0,5 – 0,65 mm. Folia se aplica pe model, mai intai pe mijlocul
boltii palatinale.
○ Realizarea machetei seilor va tine seama de realizarea folierii la
nivelul crestelor.
○ Realizarea machetei crosetelor necesita o atentie deosebita.
Se aleg formele din ceara corespunzatoare desenului.
• Acestea pot fi realizate industrial sau în
laborator, utilizând plăci de silicon;

• elementele prefabricate sunt mulate pe

model în limitele desenului;
• unirea diverselor elemente se face cu ceară
fluidă;
• Unele elemente sunt realizate prin picurare
de ceară (pinteni ocluzali, gheruţe incizale)
• limita dintre conectorul principal şi şa este
marcată de o treaptă în grosimea machetei;
○Realizarea machetei pintenilor ocluzali se face prin picurare
de ceara albastra in lacasele acestora. Grosimea machetei va
fi de 1 -1,5 mm.

○Realizarea machetei conectorilor secundari se realizeaza prin

picurare de ceara albastra in limitele desenului acestora.
Nu se vor ingrosa in sens mezio-distal.

○Realizarea liniilor terminale exterioare

- reprezinta trepte care trebuie sa existe intre macheta
conectorului principal si macheta seilor, la acest nivel
trebuind sa se termine acrilatul seilor.

○ Finisarea machetei consta in netezirea intregii suprafete cu

ajutorul unei tesaturi moi.
Realizarea machetei canalelor de turnare

In vederea realizarii machetei canalelor de turnare

se vor avea in vedere :
t
- plasarea canalelor astfel incit metalul topit sa
curga fara impedimente
- se alege design-ul pana la macheta a.i.sa fie cel
mai drept si cel mai scurt
- canalele principale sa ajunga in zona cea mai
voluminoasa a machetei
- canalul de turnare principal va avea o dimensiune
mai mare = rezervor de metal topit
- numarul de canale depinde de marimea machetei
- canalele de turnare principale trebuie sa fie
rotunde, cu diametrul de 3-4 mm
- canalele de turnare trebuie sa se termine intr-o
palnie suficient de mare
• Detensionarea machetei
Constă în eliminarea tensiunilor interne ale machetei;
 se realizează prin interoducerea într-o baie cu apă la
25 0 C timp de câteva minute;
• Degresarea machetei
 se face prin ştergere a machetei cu alcool, cloroform
sau detergenţi, solvenţi organici;
 se face cu o pensulă sau o buletă de vată
 o realizăm în scopul scăderii tensiunii superficiale a
machetei şi permite o intimă adaptare a masei de
ambalat;
Tehnica ambalarii machetei scheletului
Ambalarea se realizeaza in conformatoare speciale, care difera in functie de
fabricant, dar si de modul cum a fost realizata macheta si mai ales macheta
canalelor de turnare.

Conformatorul se alege a.i intre macheta si peretii inelului sa ramana un spatiu de

1, 5 cm, atit in sens orizontal cit si in sens vertical.

Scopul ambalarii :
- Asigurarea unei rezistente suficinte a tiparului la forta la care este impins
metalul topit in tipar
- Crearea unei suprafete cit mai netede a tiparului
- Evacuarea gazelor rezultate din incalzirea tiparului
- Compensarea contractiei metalului dupa turnare
Greseli in tehnica ambalarii:
1. Scheletul metalic nu se adapteaza perfect pe model
Cauza – raport gresit apa/pulbere
- masa de ambalat este necorespunzatoare cu aliajul turnat
- deretentivizare incorecta

2. Tipar gresit realizat

Cauza – masa de ambalat preparata sub vid

3.Scheletul prezinta numeroase plusuri

Cauza – existenta aerului intre macheta si masa de ambalat
- nu sa utilizat substanta de reducere a tensiunii superficiale a machetei
de ceara
Tehnica turnarii sheletului metalic al protezei
Aceast etapa cuprinde tri timpi :
1. Preincalzirea tiparului
2. Incalzirea tiparului
3. Turnarea propriu-zisa.

1.Preincalzirea tiparului
Scop : a)Uscarea –necesara pt eliminarea apei din masa de
ambalat.
b)Eliminarea cerii – necesar pt. a crea spatiul necesar
patrunderii metalului topit ( obtinerea tiparului)
c) Dilatarea compensatorie – aliajele de Cr-Co sufera in
timpul solidificarii o contractie de 2,3%.Aceasta contractie
trebuie sa fie compensata ulterior de masa de ambalat.
In decurs de 30 min. se ridica temperatura
pina la 300C, temperatura la care se
produce eliminarea cerii, uscarea tiparului
si incepe dilatarea termica a tiparului.

Dupa 30min se pune tiparul intr-un cuptor de

incalzire si se creste temperatura pana la
1000C.

Temperatura maxima la care trebuie sa ajunga

tiparul este specificat de fabricantul masei
de ambalat.

In cuptorul de incalzire se vor aseza creuzetul

si chiar metalul din care se face turnarea,
a.i. topirea si turnarea aliajului vor fi mai
rapide.
Aliaje utilizate la topirea scheletului
In mod curent sunt folosite aliajele de Cr-Co.
Aceste aliaje contin : Co 65%, Cr 30%, molibden, siliciu, carbon
si alte elemente.
Co – confera aliajului rigiditate, duritate, fluiditate in timpul
turnarii
Cr – asigura rezistenta la coroziune si luciu persistent
Mo – creaza structura fina, granulara a aliajului.

Exista doua tipuri de aliaje din Cr-Co:

Tip I >1300C
Tip II < 1300C.
Turnarea propriu-zisa a scheletului

1. Tehnica turnarii cu flacara oxiacetilenica

2. Topirea aliajului cu flacara de gaz si oxigen

3. Topirea aliajului cu curent de inalta frecventa

Dezambalarea
Tiparul este sfarmat in apa rece, desprinzindu-se in bucati mari.
Fragmentele aderente vor fi indepartate cu ajutorul aparatului de sablat.Pentru
curatirea masei de ambalat se poate utiliza si aparatul cu ultrasunete, sau un
aparat cu jet de vapori de apa.

Greseli ce pot sa apara la incalzirea si turnarea scheletului:

1)Fisuri in tipar in timpul incalzirii
Cauza:- tipar prea uscat cind este introdus in tipar
- temperatura ridicata prea repede
2) Piesa turnata prezinta pori
Cauza:-tipar supraincalzit
- tipar umed
3) Portiuni de schelet lipsa

Cauza:- metal rece la turnare

- canale de turnare incorecte
- masa de ambalat preparata sub
vid
- gaze ramase in tipar
• Planarea şi netezirea:
 se execută cu pietre şi freze, cauciucuri abrazive;

• Lustruirea:
 poate fi făcută manual cu ajutorul instrumentarului şi
materialelor cunoscute sau mai corect, o lustruire
galvanică;
Lustruirea în baie galvanică:
 pentru această lustruire scheletul metalic se plasează
la anod unde se ţine de două ori câte 5 minute;
 curentul are o intesitate de 2,5-3 A;
 Polul negativ este format dintr-o placă
metalică cu suprafaţa de 10-15 cm2 .
.
 Trecerea curentului face să se desprindă
fragmente microscopice de pe suprafaţa
scheletului rămânând un lustru perfect;
 Lustrul nu este necesar la nivelul şeilor;
 aceste zone se acoperă cu ceară înainte de a fi
introdusă lucrarea la lustruit;
 după lustruire scheletul se introduce într-o baie de
ultrasunete cu frecvenţă minimă de 20.000 Hz.
Aparatul are două componente:
 generatorul de US
 baia de curăţire
• Proba componentei metalice în cavitatea
orală-etapă clinică
• Macheta componentei acrilice
 fie montând dinţi artificiali din garnituri de
dinţi;
 fie modelând dinţii din ceară;
 modelarea dinţilor din ceară are avantajul
auto-modelării în momentul probei machetei
în cavitatea orală;
Etapele următoare sunt identice cu cele de la
proteza totală şi parţială cu placă.
Recondiţionări
Rebazarea sau căptuşirea la nivel de laborator
poartă numele de căptuşire indirectă
• avem nevoie de o amprentă;
• se execută în special pentru protezele în edentaţii
terminale
• se va realiza o ambalare a protezei;
• în urma desfacerii celor două jumătăţi ale
chiuvetei, va rămâne un spaţiu între proteză şi
tipar, după îndepărtarea materialului de amprentă;
• Se prepară pastă de acrilat
termo-polimerizabilă, se inseră în acest spaţiu
şi se termopolimerizează;

• după dezambalare se prelucrează mecanic.