1. Definiţie noţiunii de proteze fixe.

Terminologie în
protezarea unidentară. Funcţiile protezelor unidentare.
. Protezele fixe unidentare - sunt corpuri fizice confecționate din diverse
materiale, și sînt utilizate în practica dentară ca mijloace terapeutice în leziuni
coronare de diferite tipuri: carie dentară, hipoplazie, leziuni cuneiforme, abrazie
patologică a țesuturilor dure ale dinților, leziuni traumatice, anomalii de formă,
volum, număr, poziție.
. Funcțiile- restaurarea integrității morfofuncționale a țesuturilor dentare, și
restabilirea funcțiilor.
2. Clasificarea protezelor unidentare. Indicaţiile pentru
coroanele de înveliş unidentare.
.P.F.U. - se clasifică în dependență de volumul țesuturilor dentare pe care îl
restaurează : incrustații , coroană de înveliș, coroană de substituție.
. Indicațiile C.Î.U:
1. la prezența unor leziuni coronare întinse ca rezultat al cariei dentare,
traumatismului, defectelor cuneiforme, abraziunii patologice,în urma cărora
relieful morfofuncțional nu se poate reface prin obturații sau incrustații
2.în caz de anomalii de formă , volum sau poziție ce aduc la dereglări
fizionomice , în caz de schimbare a culorii dintelui natural în urma obturării canalului
radicular sau din alte cauze.
3. ca elemente de agregare în cadrul realizării punților dentare
4.ca elemente de ancorare pentru protezele mobilizabile , cît și pentru
aparatele ortodontice.
5.pentru refacerea curburilor arcadelor dentare afectate în urma migrărilor
dentare.
3. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a coroanelor de
înveliş unidentare.

Coroanele de înveliș metalice ștanțate:

C- prepararea dintelui, amprentarea
L: confecționarea modelelor și poziționarea lor în simulatoare; modelarea
machetei coroanei; realizarea paricei din ghips; confecționarea patricilor din aliaj
ușor fuzibil; ștanțarea preventivă și definitivă; prelucrarea și proba coroanei pe
patricea din ghips
C: proba coroanei în cavitaea bucală
L: prelucrarea chimică, finisarea și lustruirea coroanei.
C: proba definitivă și cementarea coroanei în cavitatea bucală.
Coroanele de înveliș metalice turnate:
C: preparare dintelui stîlp, amprentarea și protecția dinților preparați cu pulpa vie
L: confecționarea modelelor și poziționarea lor în simulatoare; modelarea
machetei coroanei; realizarea tiparului și turnarea aliajului utilizat; dezambalarea,
prelucrarea componentei metalice și proba pe model,
C: proba coroanei în cavitatea bucală
L: finisarea și lustruirea coroanei.
C: fixarea coroanei în cavitatea bucală.
4. Noţiune de amprentă dentară şi Materialele de
amprentare utilizate în protezarea unidentară.
. Amprenta dentară - e copia negativă fidelă a cîmpului protetic
. Materiale amprentare utilizate:
A. Rigide si semirigide ireversibile (gipsuri, polimeri acrilici, pasteZOE);

B. Rigide reversibile (termoplastice) (compounduri Stents, gutaperca, cemri,

materiale bucoplastice);
C. Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar);
D. Elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili: alginate, elastomeri de sinteza:
polisulfuri, siliconi, polieteri, poliuretano-dimetilmetacrilati).
Totusi, la ora actuala, elastomerii sunt socotiti drept materiale de electie in
protezarea fixa. Dintre acestia siliconii cu reactie de aditie (polivinil siloxanii) si
polieterii simt preferati de cele mai multe ori.
Desi nu sunt elastomeri, hidrocoloizii reversibili sunt si ei utilizati frecvent,
datorita proprietatilor lor hidrofile si umectabilitatii reduse. Aceste materiale,
relativ inextensibile au o rezistenta slaba la deformare si necesita tumarea
imediata a modelului. Mai mult, cu un hidrocoloid reversibil nu se pot obtine
mai multe modele exacte
5. Confecţionarea modelului.Cerinţele faţă de
model.Clasificarea modelelor:după materialele din care
sunt confecţionate, după destinaţie, după caracterul de
fixare
Modelul reprezintă copia pozitivă a cîmpului protetic. Modelele ca și
amprentele pot fi documentare, auxiliare, de bază. Modelele documentare și
auxiliare de regulă sunt confecționate numai dintr-un singur material utilizînd
ghipsul obișnuit sau dur. Modelele de bază sunt confecționate din diverse
materiale, în dependență de varietățile de proteze dentare și tehnicile utilizatela
realizarea lor.
Confectionarea modelului traditional, copia fidela a campului protetic amprentat
anterior, reprezinta prima faza de laborator si serveste la confectionarea oricarei
proteze fixe dupa o amprentare conventionala a campului protet

Modelele se pot clasifica m functie de mai multe criterii:

A) Dupa materialele din care sunt confectionate (168):

• gipsuri:
a dure-clasa 111 DIN 13911
a extradure - clasa IV DIN 13911 (Extrahart, Stone)
a cimenturi.
• metale:
v depuse pe cale galvanica;
v aliaje usor fuzibile;
v aliaje topite si pulverizate;
v aamalgame.
• polimeri:
v rasini acrilice;
v poliuretanice;
v aepoxidice cu adaos de umpluturi anorganice;
v epiminice;
• materiale compozite;
• siliconi.

B) Dupa tehnologia de realizare:

• turnate - din gipsuri, mase plastice, aliaje usor fuzibile;
• indesate - cimenturi (FOZ, silicat), amalgame;
• galvanizate, pulverizate - din metale/aliaje;
• prin ardere de mase ceramice.

C) Dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bontului

(bonturilor):
• cu bonturi fixe;
• cu bonturi mobilizabile.

D) Dupa destinatia modelului:

• document;
• de studiu si diagnostic;
• de lucru (pentru proteze unidentare, RPF etc);
• duplicat.
6. Modelul monobloc cu bonturi fixe, cu bonturi mobile şi
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească modelul de
lucru.

Cerințe:
Să aibă suprafață fără aspect grețos, rezistență , fără rugozități, goluri, pluguri, să
redea cu precizie elementele cîmpului protetic.
Modelele cu bonturi mobilizabile,bonurile sunt preparate din diverse
materiale( ghips, amalgam, semnături, acrilate) , pot fi detașabile din soclul
modelului confecționat din ghips obișnuit și de repoziționare în el.
Poziționarea după turnarea primului strat de ghips, și înainte.

7. Simulatoarele. Definiţie.Varietăţi de simulatoare.Utilizarea lor practică. Ocluzorul,

varietăţi, elementele componente. Metoda fixării modelelor în ocluzoare.

Simulatoarele sunt aparate care reproduc în afara sistemului stomatognat una, mai
multe sau toate mișcările mandibulă față de maxilă. Cu ajutorul lor modelele sunt
poziționate în relație centrică.
Pot fi clasificate în ocluzoare și articulatoare.

Ocluzoarele sunt cele mai simple aparate utilizate în practică proteticii dentare
care imită mișcările mandibulei în plan vertical.
Sunt compuse din 2 rame una inferioară și alta superioara articulate în jurul unui
ax asemănător cu o balama și care pot fi menținute la o anumită distanță prin
intermediul unui șurub sau al unei tine metalice situată în sens vertical.
Rama inferioară reprezintă schematic mandibula cu o extremitatea liberă rotunjită
situată în plan orizontal asemănătoare corpului mandibulei și alta situată în plan
vertical sub un unghi de 100-120 ° asemănătoare ramurilor mandibulei.
Extremitatea verticală este înzestrată cu o șansă pentru a putea fi unită cu ramura
superioară a ocluzorului care reprezintă poziția orizontală a maxilei. Între
extremitățile ramerol este plasat un șurub cu o contrapiuliță, cu ajutorul căruia se
fixează și se menține înălțimea necesară între brațe.

Modelele sunt fixate în ocluzor prin gjipsare în poziție de relație centrică. Se

realizează următoarele operațiuni: pregătirea modelelor, poziționarea modelelor
în relație centrică, alegerea și verificarea ocluzorului, gjipsare modelelor ,
fasonarea ghipsului, fixarea dvo.
 Pregătirea modelelor constă în reducerea dimensiunilor soclului.Crearea unor
șanțuri de detenție pe suprafață bazală a soclurilor.
Poziționarea modelelor în relație centrică depinde de tehnica fixării relației
centrice.
Dacă există cel puțin 3 grupe de dinți antagoniști, modelele se fixează în rc după
ei.
Dacă rc e fixată cu blocuri de ghips, material termoplastic, fiecare bloc se
probează pe hemiarcada respectivă la modelul superior și inferior.
Modelele poziționarea în relație centrică urmează a fi solidarizare, prin lipirea cu
ceară lipicioasă topită unor bețișoare de chibrit sau segmente de sîrmă de mărime
potrivită în 3 zone diferite, 2 laterale și una centrală.Ulterior se verifică
articularea brațelor ocluzorului ales la nivelul axei de balama, fiind reglată în așa
mod ca articulația ocluzorului să permită deplasarea cu ușurință a gamei
superioare numai în plan vertical.

Între ramele ocluzorului cu ajutorul șurubului de reglare se fixează o asemenea

distanță ca la poziționarea ansamblului modelelor între ramele ocluzorului, rama
superioară să se găsească cu 1cm deasupra suprafeței bazele a soclului modelului.
Ulterior se prepară pasta din ghips și se depune o porțiune pe masa de ghips, în
care se înglobează extremitatea anterioară a gamei inferioare a ocluzorului. Peste
porțiunea în care este înglobată rama se mai depune o mică cantitate de pastă și se
așează ansamblul modelelor solidarizat.
Dacă pe suprafețele nazale ale soclului sau creat retenții , atunci înainte de fixare
se izolează în apă timp de 2-3min , pentru că ele să nu se unească trainic cu pasta
din ghips.

Pentru orientarea corectă a modelelor în ocluzie este necesară respectarea:

1. Părțile cristale ale modelelor se orientează către asa balama a ocluzorului
2. Planul de ocluzie reprezentat de suprafața ocluzală a dinților restanțe sau de
linia de contact a ambelor bonduri ocluzal, să fie paralel cu planul orizontal al
gamei inferioare a ocluzorului și cu planul mesei de ghips
3. Distanța între punctul incisiv și acum articulat al ocluzorului să fie de 10-10,5
cm (triunghiul Bonwill)
4. Planul mediosagital al modelelor să se suprapună cu același plan al ocluzorului
și să fie perpendicular pe centrul axului articulat al ocluzorului.

După priza definitivă a ghipsului se execută fasonarea lui

Ulterior se verifică înălțimea fixată între ramele ocluzorului menținută de șurubul cu
contrapiuliță, vîrful căruia trebuie să prezinte contact cu suportul lui, situat pe rama
inferioară a ocluzorului.
 8. Articulatoarele,varietăţi,elementele componente şi
metoda fixării modelelor în articulator.
Articulatoarele imită mișcările mandibulei în toate planurile: deschidere- închidere, de
populație, de lateralitate( stînga, dreapta) și servesc la poziționarea modelelor în relație
centrică pentru refacerea morfologiei ocluzala.
Conform construcției și particularităților de imitare a mișcărilor mandibulare
articulatoarele pot fi grupate în 2 mari categorii
1. Anatomice medii și semiadaotabile
2. Adaptabile individuale

Articulatoarele anatomice medii au fost imaginate și construite avînd la bază date

medii antropometrice obținute în urma măsurărilor între diferite repere odioase,
articulate, dentare. Sunt alcătuite din 2 rame care reprezintă maxilă și mandibulă,
articulate într-un complex asemănător ATM și care rezultă din media valorilor
antropometrice ale ATM.
Extremitățile posterioare ale rame superioare sunt prezentate de consilii articulate care
alunecă pe plantele ce imită tuberculii articulari situați pe rama inferioară. Suprafața
acestor pante are un grad de înclinată în sens meziodistal de 33° și oralovestibular de
17°
Extremitatea anterioară a ramei superioare are o țină verticală detașabilă ce menține
distanță dintre ambele rame pe care este instalată altă tijă orizontală, vîrful căreia ne
indică marginea interincisivală a dinților centrali inferiori.
Vîrful tijei orizontală și pinteni de suport, situați pe laturile verticale posterioare ale
ramuriiinferoare, formează linia mediană orizontală a articulatorului după care se
stabilește planul protetic.
Extremitatea inferioară a tijă verticale are contact cu plăcuță incizală detașabilă, care
reprezintă unghiurile traiectoriile incisivale, unghiul sagital egal în medie cu 40° și
unghiul transversal 120°.

Articulatoarele adaptabile individuale : se caracterizează prin faptul că permit să se

reproducă mișcările mandibulei individual pentru fiecare pacient după unele
înregistrări prealabile efectuate de către medic.
Se grupează în articulatoarele cu înregistrare intrabucală și extrabucală.

Tehnica de fixare a modelelor în articulatorul anatomic mediu Gysi Simplex cuprinde

următoarele operațiuni: pregătirea modelelor, pregătirea articulatorului, gjipsarea
modelelor.
 Pentru o orientare corespunzătoare a modelelor în articulate pe suprafață banală a
soclului modelului superior se trasează trei linii în direcție antero-posterioară : una
centrală ce indică linia mediosagitală a modelului și corespunde cu planul mediosagital
protetic și 2 linii de orientare simetrice și paralele față de prima linie.

Pregătirea articulatorului constă în fixarea planului mobilizabile de orientare protetică,

materializat de o placă metalică sau de sticlă ce are formă trapezoidală.
Planul de orientare protetică cu latura bazală mare se așează pe pinteni de suport
situați pe ramurile posterioare verticale ale ramei inferioare și anterior pe tija
orizontală indicatoare a punctului interincisival central. Din vîrful tijei orizontale se
trasează o linie pe suprafață superioară a planului de orientare protetică care trebuie să
coincidă cu linia mediană a articulatorului marcată pe rama superioară.
Printr-o unire imaginară a pintenilor de suport cu vîrful tijei orizontale obținem
triunghiul Bonwill, bisectrisa căruia va coincide cu linia mediană trasată pe planul de
orientare protetică. Toate acestea constituie linii de reper utilizate la orientarea
modelului superior în articulator în vederea fixării lui.
Pentru fixarea modelelor în articulatorul Gysi, poate fi utilizat și planul de orientare
protetică, cunoscut sub denumirea de dispozitiv detașabil Vasiliev.Acest dispozitiv
este confecționat în condiții de laborator dintr-o plăcuță de sticlă de formă trapezoidală
, cu baza mică de 6,5cm și cea mare de 11cm, iar linia mediană trasată pe suprafață
sticlei este de 9 cm.
Plăcuță de sticlă este poziționată în articulator după aceleași principii ca și planul de
orientare protetică cu excepția că la zona anterioară latura mică se fixează de vîrful
tijei orizontale.Pentru suportul ei sunt utilizate 3 bastoane din ceara , 2 dintre care sunt
poziționată posterior și unul anterior. Spațiul între sticlă și rama inferioară, după ce
ultima este izolată cu ulei de vaselină, se umple cu ghips.
După priza definitivă a ghipsului, dispozitivul este înlăturat de pe rama inferioară,
prelucrat și finisat după dimensiunile plăcuțe de sticlă. Pentru ca modelele să fie
detașabile din brațele articulatorului, acestea înainte de gjipsare se izolează cu ulei de
vaselină.
Ghipsarea modelelor în articulator se face în 2 timpi, la început este gjipsare
modelul superior apoi cel inferior.
Modelul superior împreună cu șablonul de ocluzie se așază cu suprafața ocluzală a
bordurii pe suprafața planului de orientare protetică astfel încît linia mediană a
modelului să fie în același plan și să coincidă cu linia mediană a ramei superioare și a
planului de ocluzie. Linia verticală interincisivală trasată pe versantul vestibular al
bordurii de ocluzie trebuie să coincidă cu punctul de începere a liniei mediane a
planului de ocluzie și cu vîrful tijei orizontale.
Poziționat în așa fel modelul este solidarizat de planul de orientare protetică cu ceară.
După prepararea pestei din ghips se aplică o cantitate de pastă pe suprafață bazală a
soclului modelului astfel că să fie acoperită și se așază rama superioară a
articulatorului peste pasta din ghips astfel că vîrful tijei verticale să prezinte contact cu
plăcuță incizală a ramei inferioare.
Ulterior se acoperă cu pastă din ghips brațulsuperior realizînd deasupra lui o formă de
calotă ce repetă dimensiunile soclului modelului. După priza definitivă a ghipsului și
finisarea lui , se înlătură planul de orientare protetică sau dispozitivul Vasiliev și se
solidarizează în relație centrică modelul inferior de cel superior.
După prepararea pestei din ghips pe suprafață mesei se depune o porțiune de pastă în
care se introduce rama inferioară a articulatorului, peste care se mai depune o cantitate
de pastă și se coboară rama superioară împreună cu modelele solidarizare pînă cînd
articulatorulse cuplează.
9. Noţiune de leziune odontală coronară. Clasificarea
leziunilor odontale coronare. Indicaţiile către tratamentul
leziunilor odontale coronare cu incrustaţii.
Leziunile odontale coronare prezintă diverse manifestări de structură, formă,
volum, culoare, sediu și direcție a coroanei dintelui.Etiologia acestor afecțiuni
odontale coronare are la bază diferiți factori endogeni și exogeni. Cele mai
frecvent întîlnite sînt leziunile țesuturilor dure dobîndite. Din așa leziuni fac parte
: caria, hipoplazia neamțului, defectele cuneiforme, fluoroza, abraziunea
patologică , trauma, eroziunea chimică.

Clasificarea după Burlui:

1. Anomaliile de sediu, volum, formă, direcție. Aceste anomalii nu sînt leziuni
propriu zise , dar reclamă aceleași metode de tratament ca și leziunile coronare.
2. Leziunile odontale coronare congenital cu specific ereditar: amelogeneza
imperfectă, sentința adolescență ereditară, displazia Capdepond, dentinogeneza
imperfectă , displazia dentinei. Aceste afecțiuni prezintă niște tulburări de
geneză a țesuturilor dure care la fel necesită un tratament protetic.
3. Leziuni odontale coronare dobîndite înainte de erupție dinților: hopoplaziile
simple ale smalțuluo, hopoplaziile complexe și anomaliile dentare prin radiații
impozante în perioada preeruptivă.
4. Leziuni odontale coronare dobîndite în perioada posteruptivă. Aceste leziuni
pot afecta dentiția temporară și permanentă.

Incrustațiile sînt indicate în urma situații clinice:

a) La restaurarea morfologiei coroanei dentare cu leziuni parțiale provocate de
caria dentară, fracturi traumatice și abraziunii exagerate, tratamentul cărora prin
intermediul obturațiilor este imposibil sau neefectiv
 b) Ca elemente de agregare a diferitelor lucrări protetice (punți dentare, proteze
mobile)
c) Ca dispozitiv de șinare a dinților cu grad patologic de mobilitate.
d) Ca elemente de echilibrare a ocluzie, realizînd stopuri ocluzale stabile la nivelul
fețelor ocluzale ale dinților afectați.
10. Clasificarea incrustaţiilor în funcţie:destinaţie, relaţia
cu dintele stâlp, materiale,tehnicii de realizare.
1. Conform destinației:
a) incrustații ce restabilesc morfologia coroană și funcția dintelui
b) incrustații ca elemente de agregare a diferitelor lucrări protetice
c) Cu funcții mixte
2. Conform relației cu dintele stîlp:
a) intratisulare inlay
b) Extratisulare onlay
c) Intra-Extratisulare inlay-onlay
d) Cu pivoturi intradentinare supra sau parapulpare onlay
e) Coronoradiculare inlay corono-radicular
3. Conform materialului din care se confecționează:
a) Metalice: aliejele aurului,argint-paladiu, crom-cobalt.
b) Acrilice
c) Porțelan
d) Mixte ( metaloacrilice, metaloceramice)
4. Conform modului de confecționare:
a) într-o ședință
b) În mai multe ședințe

11. Confecţionarea incrustaţiilor metalice prin:metoda

directă, indirectă, combinată.
Avantajele şi dezavantajele incrustaţiilor metalice.
Incrustații intratisulare
Durectă:
Macheta viitoarei incrustații este realizată din ceară în cav buc de medic și
transferată în laborator pentru reproducerea ei în metal. Sau acrilat, mixte.
Se realizează macheta canalului de turnare, se ambalează macheta pentru
obținerea tiparului , se supune tiparul preîncălzirii și încălzirii, se topește aliajul și
se introduce în tipar., se dezambalează și se prelucrează incrustații. După proba în
cav buc urmează instruirea și comentarea.
 Atît la realizarea incrustații după metoda directă, cît și după metoda indirectă
deosebim unele și aceleași etape clinico-tehnice, cu excepția că prin metoda
directă macheta este modelată în cav buc iar prin metoda indirectă în laborator.

Metoda mixtă prevede modelarea machetei din ceară în cavitatea bucală și

obținerea amprentei împreună cu macheta modelată

Pentru realizarea incrustațiilor necesare respectarea următoarelor etape c-t:

C: prepararea și modelarea viitoarei machete după metoda directă sau
amprentarea după metoda indirectă
L: ambalarea machetei incrustației pentru transformarea ei în acrilat sau metal în
caz de modelare a incrustației în cav buc, iar în caz de obținere a amprentei se
realizează modelul din material dur, se modelează macheta incrustației și se
transformă materialul machetei în materialul solicitat.
C: proba incrustației în cav buc și individualizarea reliefului morfofuncționale
L:instruirea incrustației
C: comentarea incrustației în cav buc.

Modelarea machetei prin metoda indirectă

1. Izolarea modelului prin saturare cu apă 5-10min , dacă este din ghips dur sau
sunt folosite materiale ozolatoare, ulei, iar
2. Introducerea cerii în cav buc prin procurare sau predare
3. Modelarea reliefului morfofuncțional
4. Detașarea machetei cu ajutorul țintelor din oțel sau acrilat, cu diametrul de 1-
1,5mm de formă liniară sau U cu brațe egale sau inegale
5. Realizarea tiparului și înlocuirea machetei cu metal sau acrilat ( tijei de
deplasare ale machetei în caz de realizare a incrustațiilor metalice , pot fi
folosite și la obținerea pachetelor canalelor de turnare)
6. Dezambalarea prelucrarea și controlul incrustației pe model,
12. Confecţionarea incrustaţiilor acrilice prin metoda
directă, indirectă, combinată.
Metoda directă:
Macheta viitoarei incrustații este realizată din ceară în cav buc de medic și
transferată în laborator pentru reproducerea ei în metal. Sau acrilat, mixt.
La utilizarea acrilatului macheta din ceară este ambalată în chiuvetă și înlocuită
cu acrilat.
Atît la realizarea incrustații după metoda directă, cît și după metoda indirectă
deosebim unele și aceleași etape clinico-tehnice, cu excepția că prin metoda
directă macheta este modelată în cav buc iar prin metoda indirectă în laborator.

Metoda mixtă prevede modelarea machetei din ceară în cavitatea bucală și

obținerea amprentei împreună cu macheta modelată

În prezent datorită utilizării acrilatelor moderne ce se polimerizează sub acțiunea

razelor de lumină, incrustațiilor pot fi realizate direct pe model fără modelarea
machetei din ceară.In acest scop acrilatului se depune prin abustiere și modelare
strat cu strat direct în cavitatea și apoi este supus acțiunii razelor de lumină pentru
polimerizare
13. Confecţionarea incrustaţiilor din porţelan metoda
directă, indirectă.
Nu se modelează macheta din ceară , tehnica confecționării lor necesită
executarea matricei din platină - suport pe care se aplică și se arde porțelanul.
In cavitatea vîntului mobilizabile obținut din material dur se adaptează pe toată
suprafața o folie de platină cu grosimea de 0,025mm în așa fel ca marginile foliei
să fie la nivelul marginilor pereților calității.
Scoasă din cavitatea matricea este arsă în cuptorul pentru arderea porțelanului la
temperatura de 950°, pentru detensionarea platină
După răcire matricea din platină este reintroducă și readaptată la pereții cavității
În interiorul matricei se depune prin pendulare și vibratie pasta de porțelan de
culoare solicitată pînă la umplerea matricei.După matricea este detașată de pe
model împreună cu porțelanului și este supusă arderii în cuptor.
După răcire matricea cu porțelanului are este introdusă în cavitatea preparată,
marginile goluri de platină se reajustează pe pereții cavității și se depune din nou
pastă de porțelan, modelînd totodată și relieful anatomic cu o depășire de volum
circa 10-15%( pentru compensarea contracției porțelanului la ardere)
Ulterior incrustații este supusă unei noi temperaturi de ardere, după răcire este
probată în cavitatea modelului.
15. Noţiune de dispozitive corono-radiculare. Indicaţii şi
contraindicaţii la utilizarea dispozitivelor corono-
radiculare. Rolul dispozitivelor corono-radiculare. Părţi
componente.Materialele utilizate la confecţionarea
dispozitivelor corono-radiculare.Etapele clinic-tehnice de
confecţionare.
► Dispozitive corono-radiculare

Reconstituirile corono-radiculare (RCR) sunt proteze fixe unidentare cu rolul de a

restaura un dinte fracturat sau cu leziuni carioase coronare extinse.
Un RCR este format din: pivot intraradicular, bont artificial si coroana de invelis.
Pivotul are ca rol sustinerea bontului artificial. Poate fi confectionat din: Crom -
Cobalt Crom - Nichel, Zirconiu, fibra de sticla, materiale compozite si stift-uri
prefabricate. RCR sunt indicate pentru :- Restaurarea dintilor fracturati-
Restaurarea dintilor cu obturatii voluminoase- Restaurarea dintilor devitali-
Schimbarea axului de insertie si modificarea dimensiunii bontului cor
Etape clinico-tehnice :

1) preparatia dintelui :

-se sectioneaza dintele (tesutul patologic) pana in tesut sanatos (dentina alterata,
smalt nesustinut) ;

-se cateterizeaza canalul radicular obturat pana la apex cu un ac Kerr si apoi cu

freze de largit canalele radiculare ;

-prepararea canalului pe 2/3 din radacina, cu o forma cilindro-conica (freze

Boitelrock) ;

2)amprentarea :

a) metoda directa :

-macheta din ceara , R.A.S., R.D.C. cu suport metalic sau con ;

-se modeleaza forma caracteristica a segmentului coronar ;

-macheta se trimite in laborator, se ambaleaza, se toarna, se prelucreaza si revine

in cabinet pentru fixare prin frictiune cimentara.

b) metoda indirecta :

-preparatia se amprenteaza cu material siliconic in dublu amestec si cu plasarea

anterior amprentei a unei tije intraradiculare. Curent in practica se realizeaza in
dublu amestec cu tija metalica.

c) alta metoda de amprentare:

-stift metalic continut in amprenta cu material termoplastic (tip Stents)+amprenta

cu silicon fluid (amprenta de precizie) = varianta clasica. Siliconul fluid se
introduce in canal cu un ac Lentullo.

3) modelul :

-modelul se toarna dintr-un gips dur (model monobloc sau segmentar cu bont
mobilizabil) ;

4) modelarea machetei :

conditionarea modelului 5 minute (izolare in apa saponata, lacuri) ;alegerea tijei

suport (pentru macheta pivotului si a bontului) metalica;se modeleaza macheta
preparatiei radiculare ;se realizeaza macheta dispozitivului coronar =bont
artificial ;verificare, control exactitate machetare ;pregatirea machetei pentru
ambalare (elemente accesorii) ;dupa turnare rezulta D.C.R.ce ulterior va fi
cimentat in cavitatea bucala.

Materiale :

metalice:

Aliaje nobile albe =Paliag, Palidor =scumpe;Aliaje nenobile: Ni-Cr SOFT;Aliaj

baza cupru =Gaudent;

nemetalice:

R.D.C.(conuri + adaus rasina );Compozite special elaborate –ramforsate cu

fibrepoliamidice ;Mase ceramice (Al, Zr) utilizate in tehnologia integral
ceramica.

d) metoda mixta:

-macheta se modeleaza pe model in laborator de catre tehnician ;

-este perfectata adaptarea marginala si ocluzala de catre medic,cu ceara in

 cavitatea bucala;

-metoda utilizata in tehnologia R.A.S. si R.D.C.;

Avantaje :

- rezistenta mecanica pentru dintii partial distrusi ;

- recuperarea dintilor devitali fracturati ;

-restaurari protetice mixte –terapie mai conservativa.

Se contraindica la dintii subdimensionati cervico-incizal, unde se aplica coroane

de substitutie.

Observatie :

Onlay+coroane partiale ( curs protetica)–model, machetare, ambalare, turnare

idem inlay.

17.Clasificarea coroanelor de înveliş. Indicaţii şi

contraindicaţii la utilizarea coroanelor de înveliş.
Avantajele şi dezavantajele coroanelor de înveliş. Cerinţele
către coroanele de înveliş.
Clasificarea:
1. Conform funcției sau scopului urmărit
a) coroanei de restituire
b) c. ca eelement de agregare s diferitor lucrări protetice
c) De echilibrare a presiunilor masticatorii, aplicate ca elemente de șicanare
în cadrul construcțiilor protetice

d) c. Cu funcție mixtă (restituire și agregare)

e) De protecție, pentru acoperirea provizorie a vîntului

2. Çonform materialelor
a) Nefizionomice, aliaje inobile și nobile
b) Fizionomice, acrilat, ceramică
 c) Mixte, metal și acrilat, metal și ceramică. Semifizionomice, fizionomice.

Indicații:
1. La prezența unor leziuni coronare întinse ca rezultat al cariei dentare,
traumatismului, defectelor cuneiforme, abraziunii patologice, proceselor
distrofice
2. In caz de anomalii de formă, volum sau poziție ce aduc la dereglări fizionomice
3. Ca elemente de agregare în cadrul realizării punților dentare
4. Ca elemente de ancorate pentru protezele mobilizabile, cît și pentru aparatele
ortodontice
5. Pentru refacerea curburilor arcadelor dentare afectate în urma migrărilor
dentare.

Contraindicații:
Timpurii și absolute
Contra timpurii se află în raport direct cu starea generală a organismului și anumite
procese patologice locale. Din primele fac parte diverse afecțiuni acute sau exacerbate,
cum ar fi celeinfecțioase, respiratorii, cardiace, psihice.Afecțiuni locale: gingivite, alte
procese imflamatorii, tumorale, leziuni ale mucoasei cavității bucale.

Absolute: contraindicată pe dinții sănătoși , dacă ei nu vor servi ca elemente de sprijin

ale diferiți lucrări protetice.Nu se vor aplica pe dinții cu leziuni coronare subtotale sau
totale cînd porțiunile restanțe ale coroanei nu pot asigură fixarea coroanei fără
dispozitiv articulat, la fel și pe dinții cu mobilitate de gradul III sau atunci cînd
resorbțua osoasă depășește ⅔ don înălțimea raficulară și dintele stîlp nu este inclus în
șină. Cînd tratamentul endodontic a fost efectuat incorect și refacerea este imposibilă
sau cînd sînt prezente leziuni periapicale ce nu pot fi tratate. Pe dinții care au rădăcini
în stare de formare.

Avantajele
Ele sunt elemente protetice cu indicații largi , refac opțional morfologia și funcția
coroanelor dentare și sînt elemente foarte utile în agregarea lucrărilor protetice și a
aparatelor curative.Ele pot fi socotite ca dispozitive de protecție a dinților blazați
vitalie și a parodontului .marginal cînd dinții neacoperiți nu îndeplinesc această funcție
( lipsa ecuatorului, dinți conici)

Dezavantaje:
Nu pot fi aplicate la orice vîrstă, cele metalice transmit valorile termice către pulpă și
nu sînt fizionomice , iar dacă închiderea marginală nu este perfectă , dintele va fi supus
procesului cărora.Necesitatea preparării țesuturilor dure care poate provoca accidente ,
cu afectarea vitalității culoare, a integrității parodontului și a țesuturilor noi ale
cavității orale.
Cerințe:
1. Să refacă aspectul morfofuncțional și volumul dintelui natural pe care se aplică
2. Să reconstituie punctele de contact proximale
3. Sa refacă morfologia funcțională a suprafețelor ocluzale cu redarea punctelor de
contact interocluzal maxim fără Ca acestea să prezinte supracontacte în poziția
de intercuspidare maximă
4. Marginea verticală a coroanei trebuie să aibă contact intim cu toată suprafața
bontului dentar sau cu pragul cervical fără să depășească parametrii acestuia
pentru evitarea leziunii parodontului marginal
5. În dependență de indicații, marginea coroanei se va situa supragingival, la
nivelul destinului gingival, sau va pătrunde subgingival fără realizarea unor zone
retenția, precum și fără producerea leziunii ligamentelor circulare ale dinților
6. Coroană trebuie să refacă aspectul fizionomic
18. Etapele clinic-tehnice de realizare a coroanelor de
înveliş.
C: prepararea dinților, amprentarea și protecția plății dentinare
L: realizarea modelelor și efectuarea etapelor corespunzătoare
C: proba coroanei de înveliș
L: șlefuire și lustruirea
C: fixarea coroanei pe dintele preparat

19. Coroanele de înveliş nefizionomice.Varietăţile de

coroane de înveliş nefizionomice.
Indicaţiile şi contraindicaţiile. Avantajele şi dezavantajele
coroanelor de înveliş nefizionomice.
Coroanele de înveliș metalice sunt microproreze confecționate din diverse aliaje
metalice folosite în practică dentară prin variate procese tehnologice.Sunt indicate
pentru grupul de dinți laterali invizibili în timpul vorbirii sau rîsului.
Varietăți:
- Coroane totale care acoperă totalmente suprafața dintelui preparat, iar marginea
liberă este situată în zona cervicală.
- Editoriale, care acoperă în întregime suprafețele dintelui, iar marginea liberă se
oprește pe un prag preparat aproximativ la nivelul ecuatorului anatomic al
dintelui
- Parțiale ¾ și ⅘
 - telescopic, compuse din 2 elemente , o capă metalică cu pereții paralele fixată
prin comentate pe bontul dintelui preparat și o coroană cu formă anatomică
respectivă, suprafață internă a căreia culisează cu capa.Sunt utilizate cu scopul
fixării lucrărilor protetice mobilizabile.
- Cu sisteme de culisare între sau extracoronare realizate pe suprafețele
proximale cu scopul fixării lucrărilor protetice mobilizabile sau realizate cu
lăcașuri pentru plasarea brațelor croșetului.
- Coroane cu sisteme de retenția suplimentare (crampoane sau pivoturi coronare
între sau parapulpare) pentru asigurarea fixării satisfăcătoare în cazul unor
bonturi dentare mici.
Metode de confecționare:
1. Ștanțare
2. Turnare
3. Lipirea

20. Etapele clinic-tehnice de realizare a coroanelor de

înveliş nefizionomice:metalice ştanţate, metalice turnate cu
grosime dirijată şi nedirijată .
ștanțate:
C. Prepararea dintelui, amprentarea
L. Confecționarea modelelor și poziționarea lor în simulator, modelarea machetei
coroanei , realizarea patricea din ghips, confecționarea patricilor din aliaj ușor
vizibil, ștanțarea preventivă și definitivă, prelucrarea și proba coroanei pe patricea
(bontul) din ghips.
C. Proba coroanei în cavitatea bucală
L. Prelucrarea chimică, finisarea și instruirea coroanei
C. Proba definitivă și comentarea coroanei în cavitatea bucală

Metalică turnată cu grosime nedirijată

C. Prepararea dintelui stîlp, amprentarea, protecția dinților preparați cu pulpa fie
L.Confecționarea modelelor și poziționarea lor în simulator, modelarea coroanei,
realizarea tiparului și turnarea aliajului utilizat, dezambalarea, prelucrarea
componentei metalice și proba pe model
C. Proba coroanei în cavitatea bucală
L. Finisarea și instruirea coroanei

Metalică turnată cu grosime dirijată.

Realizarea pe bontul dentar a unui spațiu dirijat pentru obținerea grosimi
corespunzătoare a componentei metalice 0,3- 0,4
_ tehnica cu utilizarea modelului duplicat
pe model de lucru se grevează mai sus de pragul cervical cu 1-1,5 mm o linie ce
repetă configurația pragului, iar în caz de preparați fără prag o linie ce repetă
configurația coletului.se modelează formă coroanei subdimensionate cu 0,3-
0,4mm. Se dublează, se modelează coroană, se toarnă.
_tehnica păcatelor, lacurilor hidrofor
Lacul hidrofor se aplică cu 2-2,5 mm mai jos de limita preparației, se usucă la 80-
90°. La a 2 etapa se modelează cu pasta hidrofila formă anatomică a dintelui,
aplicînd pasta cu pensula mai sus de limita preparației 1-1,5mm, se usucă.Se
modelează deasupra macheta din ceară.
Aplicarea țintelor, introducerea în apă 2 ore , lacul se dizolva, macheta se
îndepărtează de pe bont.

_ tehnica elementelor prefabricate

21. Tipurile de coroane de înveliş fizionomice. Indicaţii şi

contraindicaţii. Etapele clinic-tehnice de realizare a
coroanelor de înveliş fizionomice.
Coroanele fizionomice sunt microproreze fixe care acoperă în întregime
suprafețele dintelui preparat cu scopul restaurării formei anatomice și a nuanțelor
coloristică ale dintelui natural.
Coroanele fizionomice sunt confecționate în întregime din materiale nemetalice
( porțelan, acrilat, compozite).

Indicații: terapia leziunilor odontale coronare ale dinților frontal și demolărilor în

caz de lipsă de substanță a marginilor incisivale și a unghiurile, cînd alte metode
de restaurare nu sînt posibile sau eficace, în caz de leziuni ale altor suprafețe ,
dereglări de culoare, prezența distrofiilor țesuturilor dure, fluoroza, anomaliile de
poziție, volum, direcție, care pot fi corectate doar prin metoda de acoperire.
Contraindicații: nu pot fi aplicate pe dinți cu coroanei mici, cînd după preparare
bontul căpătat nu ne va asigura o bună fixare a viitoarei coroane. Asemenea
coroane sunt contraindicate cînd țesuturilor dure ale dintelui sînt fragile, pe dinții
laterali din cauza forțelor mari de presiune și rezistență mică a materialului, la fel
și a dificultăților apărute la prepararea lor . Datorită rezistenței mici sunt
contraindicate și în caz de ocluzie adîncă, gramatică, în unele forme de abraziune
patologică a dinților, mai ales însoțite de părinții musculare. Nu pot fi aplicate la
pacienții tineri pînă la 18 ani, cînd camera cumpără este mare, canaliculele
dentinare-largi, iar prepararea ne va crea o placă dentinară mare.

Etapele c-t:
Din porțelan
C. Prepararea dintelui, amprentarea, determinarea culorii porțelanului, protecția
dinților cu pulpa fie
L. Confecționarea modelelor și poziționarea lor în simulator, realizarea matricei
din platină pe bontul preparat, depunerea și arderea straturilor de ceramică,
adaptarea coroanei pe model
C. Proba coroanei în cavitatea bucală
L. Arderea coroanei din ceramică pentru glazurare
C.fixarea coroanei în cavitatea bucală.

Acrilat
Modelarea machetei viitoarei coroane din ceară
Ambalarea machetei în chiuvetă pentru realizarea tiparului
Pregătirea acrilatului și introducerea lui prin presare în tipar
Polimerizarea acrilatului și dezambalarea coroanei din chiuvetă, prelucrarea,
finisarea ,lustruirea coroanei.
22. Faţete vestibulare (veneeres)-generalităţi. Indicaţii şi
contraindicaţii.Avanatje şi dezavantaje.
Metodele de faţetare.Tipuri de faţete ceramice.

23. Confecţionarea coroanei mixte cu componenta metalică

ştanţată tip: Kurilenko, tip Sverdlov, tip Borodiuc.
Avantajele şi dezavantajele coroanelor mixte cu
componenta metalică ştanţată.
Kurilenko- se confecționează la fel ca și coroana tip Belkin.
Pregătirea bontului, obținerea amprentei, confecționarea coroanei ștanțare și
proba ei.
După proba coroanei va fi adăugător preparat bontul pe suprafețele vestibulară,
proximale, incisivoocluzală.
Apoi peretele vestibular al coroanei va fi fenestrat după ce coroană din nou va fi
aplicată pe dintele respectiv.
Se va introduce prin presare o porțiune de ghips așa că el să ocupe locul între
coroană și bontul dintelui preparat.
Se va obține o supraamprentă totală cu ghips.
Metoda dă posibilitatea de a obține un model din aliaj ușor vizibil care va formă
în așa fel conturul exact al suprafeței interne a viitoarei componente acrilice.
Modelarea machetei și polimerizarea acrilatului vor fi efectuate pe modelul
obținut din metal ușor vizibil.

Sverdlov- a propus păstrarea suprafeței vestibulare a coroanei metalice ștanțare

creînd pe ea un punct de retenție în felul următor.
Cu un disc de carburund, la 1,5-2mm de la marginea cervicală a coroanei pe
centrul suprafeței se efectuează o secțiune longitudinală neajungînd la marginea
incisivală la fel cu 1,5-2 mm.În continuare, așa secțiune se va efectua orizontal ,
paralelă marginii incisivale pînă la suprafețele proximale . Prin urmare ecst punct
de retenție capătă forma literei T.Pentru sporirea

24. Coroana mixtă cu componenta metalică turnată

(metaloacrilică). Tipurile de coroane metaloacrilice.
Indicaţii şi contraindicaţii.
Coroanele mixte cu componenta metalică turnată prezintă microproreze la care
materialul fizionomic poate fi aplicat atît prin tehnica clasică cît și prin tehnica
modernă.
În dependență de porțiunea componentei metalice acoperite cu materialul
fizionomice, coroanele metaloacrilice pot să fie parțial fizionomice
( semifionomice) și total fizionomice ( fizionomice).
În cazul coroanelor metaloacrilice parțial fizionomice , materialul fizionomice
poate fi plasat numai pe o singură suprafață sau pe toate suprafețele dintelui ,
lăsînd neacoperită cel puțin o bandă metalică pe suprafață orală invizibilă.
La coroanele mixte total fizionomice (Mathe) materialul fizionomic acoperă în
întregime componenta metalică.
Indicații: În terapia leziunilor odontale coronare atît în zona frontală a arcadelor
dentare , cît și în cele laterale .
Ca element protetic unidentar sunt indicate pentru acoperirea dinților frontali și a
premolarilor cu leziuni întinse , pe care nu se mai poate aplica o coroană tip
Jacket sau cînd prin prepararea orală e imposibil de obținut un spațiu suficient cu
antagoniștii.
Ele pot fi folosite ca elemente de agregare în punțile dentare, la mobilizarea
dinților mobili , în scopul corectării morfologiei prezentată de anomalii de
volum , formă, culoare.
Contraindicații: La copii și adulți pînă la 18-20ani, deoarece camera cumpără a
dinților este voluminoasă și favorizează pericolul lezării pulpei.
În caz de distrucției prea avansate a coroanei dintelui cînd resturile coronare nu
oferă o rezistență mecanică a bontului și o retenție favorabilă fixării.
Pe dinții cu țesuturilor dure fragile și cînd înălțimea și grosimea coroanei naturale
nu ne permite crearea unui bont favorabil pentru fixare.

25. Etapele clinic-tehnice de realizare a coroanei

metaloacrilice.
C: prepararea dintelui și obținerea amprentei
L: confecționarea modelului cu bont mobilizabile și fixarea modelelor în
simulator, acoperirea bontului mobilizabile cu lac de izolare și modelarea
machetei viitoarei coroane, obținerea componentei metalice prin turnare
C: proba componentei metalice în cap buc și determinarea culorii materialului
fizionomice
L: aplicarea materialului fizionomice pe componenta metalică
C: fixarea coroanei în cav buc.
26. Coroana metaloceramică. Indicaţii şi contraindicaţii.
Indicații la restaurarea morfofuncțională a dinților frontal și a premolarilor çînd
sînt contraindicate coroanele din porțelan și mai rar pot fi aplicate pe molari.
Contraindicații: bont cu retenție insuficientă, coroana are volum și înălțime
redusă, cînd nu sînt condiții de creare a pragului cervical sau tipul de ocluzie
individual nu ne permite crearea spațiului interocluzal necesar. La copii și adulți
pînă la vîrstă de 18-20 ani.
27. Etapele clinico-tehnice de realizare a coroanei
metaloceramice.
C: prepararea și amprentarea, protecția dinților vii cu coroane provizorii
L: realiz modelului cu. bonturi mobilizabile, modelarea machetei din ceară 0,3-
0,4 mm, turnarea componentei metalice, prelucrarea, adaptarea,
C: proba în cav buc, aprecierea culorii
L: sablarea, prelucrarea termică 960 ° 5-8min. Aplicarea și arderea straturilor de
ceramică. Prima etapă se aplică copacul 0,5mm , 7-10min 750°-980° , a doua
etapă se aplică copacul. Aplicarea dentinei și
smalțuluounsmalțuluodefinitivă.Corectarea
C:proba în cav buc
L: glazurarea , partea metalică neacoperită cu ceramică este lustruită.
C: fixarea în cap buc cu cement
28. Coroanele unidentare pe sprijin implantar.Indicaţii,
contraindicaţii. Avantaje şi dezavantaje.
 29.Importanţa etapei de amprentare.Materialele folosite la
confecţionarea coroanelor unidentare cu sprijin implantar.
30. Coroanele de substituţie. Caracteristica. Indicaţii şi
contraindicaţii. Cerinţele faţă de coroana de substituţie
Coroane de substituție sau dinte cu pivot reprezintă un mijloc de terapie protetică,
cu ajutorul căreia se restabilește morfologia și funcția coroanei naturale a unui
dinte cu leziuni întinse în suprafață, dar mai ales în profunzime cînd, este
prezentă numai rădăcina lui.
Coroană naturală este refăcută total prin intermediul unei coroane artificiale
pline, iar agregarea la rădăcina dintelui se realizează printr-un dispozitiv
intraradicular(pivot).

Este compus din dispozitiv radicular și dispozitiv coronar.

Indicații:
1.Leziuni odontale coronare subtotale sau totale ca urmare a cariei dentare, deseori
numai cu prezența părții radiculare a dintelui și restituirea nu mai poate fi rezolvată
prin terapia conservativă, prin incrustații sau coroane de înveliș
2. În cazul de fracturi considerabile a coroanelor dinților ca urmare a traumatismului
3.În caz de leziuni odontale coronare subtotale sau totale, ca urmare a abraziunii
patologice , a displaziilor dentare sau a altor cauze( eroziuni, leziuni chimice)
4.Ca elemente de agregare a punților dentare și protezelor dentare mobilizabile.
Coroanele de substituție practic sînt indicate la restaurarea coroanelor tuturor dinților ,
însă mai frecvent sînt aplicate în zona dinților frontali și premolarilor superiori,
precum și pe caninii și premolarii inferiori.
Incisivii inferiori sînt mai puțin favorabili deoarece rădăcinile lor sînt subțiri, iar
canalele radiculare înguste, din care cauză nu pot asigura rezistența necesară a
agregării construcției protetice.
Dinții laterali fiind multiradiculari, cer crearea unui paralelism între pivoți, ceea ce rar
este posibil.

Contraindicații:
Cînd rădăcina este adînc situată în apofizei alveolară. Cînd rădăcina nu corespunde
cerințelor ( este scurtă, mobilă, nu este dreaptă, sînt prezente schimbări patologice
esențiale în zona apicală), la pacienții cu tipul de ocluzie adîncă sau supraacoperire
pronunțată

Cerințe:
 1. Rădăcina trebuie să se plaseze deasupra singuri apofizei alveolare cu cel puțin 1-
2mm sau să fie la nivelul ei, pereții rădăcinii să fie duri, neatacați de caria,
destul de groși
2. Rădăcina trebuie să aibă o lungime nu mai mică decît înălțimea coroanei lăsate,
iar grosimea să fie satisfăcătoare pentru fixarea dispozitivului radicular și
neutralizarea presiunilor masticatorii.
3. Rădăcina să fie dreaptă, cu un canal penetrant și obturat pînă la alex
4. Rădăcina nu trebuie să aibă mobilitate patologică
5. În zona periapicală să nu fie schimbări patologice cu simptome de informație
cronică.

Cerințe față de coroana de substituție:

- Să nu traumeze țesuturilor în zona coletului bontului radicular
- Să închidă ermetic canalul radicular
- Să aibă o retenție corespunzătoare
- Să nu mărească dimensiunea verticală de ocluzie
- Să corespundă parametrilor fizionomice
Cerințe față de pivot:
1) Segmentul piciorului situat intraradicular trebuie să aibă o lungime nu mai mică
decît înălțimea coroanei dintelui lezat
2) Pivoți trebuie să aibă o grosime de 1-1,2mm pentru a rezista presiunilor
masticatoare
3) Să fie confecționat dintr-un material inoxidabil , cu o bună elasticitate și
rezistent la fracturare
4) Să corespundă diametrului canalului, să asigure o retenție necesară a construcției
și să excludă posibilitatea de rotare
5) Să nu slăbească rezistență rădăcinii
6) Să asigure o legătură trainică cu coroană artificială
31. Elementele componente a coroanelor de substituţie cu
dispozitiv radicular simplu.
Metoda directă şi indirectă de confecţionare.
Sunt prezentate de un pivot simplu confecționat din sîrmă ortodontică sau turnat
din aliaj care este solidarizat la o coroană de înveliș.

Metoda idirectă: prevăd confecționarea dispozitivului radicular în clinică, iar a

celui coronar în laborator.
Pentru confecționarea coroanelor de substituție cu dispozitiv coronar din acrilat,
în clinică, după prepararea canalului radicular, se realizează pivotul din sîrmă cu
o porțiune supraradiculară retentivă.
 După obținerea amprentei împreună cu pivoturi se confecționează modelul și se
realizează coroană din acrilat după tehnicile cunoscute.
La utilizarea dispozitivului coronar reprezentat de o coroană ștanțată mixtă, în
prima fază se confecționează coroană ștanțată.
La proba coroanei în cavitatea bucală se prepară canalul radicular, iar pe
suprafața orală a coroanei metalice, conform proiecției canalului radicular, se
realizează un orificiu prin care se introduce pivotul în canalul radicular fiind
solidarizat în laborator de coroana prin lipire.
Interiorul coroanei după proba ansamblului solidarizat, se umple cu o masă
amprentară , obținîndu-se amprenta preparației radiculare, iar în condiții de
laborator coroană se fenestrează și se realizează componenta fizionomică din
acrilat.
32. Edentaţia parţială redusă.Noţiune. Etiologia,tabloul
clinic. Indicăţiile şi contraindicaţiile către tratamentul
ortopedic cu punţi dentare.

33. Clasificarea edentaţiei parţiale reduse. Zonele

topografice ale arcadelor dentare.
34. Clasificarea edentaţiilor parţiale Kennedy,Köber.
Kennedy
1. Breșe bilaterale terminale
2. Breșe terminale
3. Breșelor laterale intercalate
4. Breșei frontal

Korber:
A. Edentațiile parțiale de pe arcadă dentară din fiecare clasă de bază, în care dinții
restanți sînt întrerupți de încă o breșă intercalată
B. Include edentațiile de pe arcadă dentară din fiecare clasă de bază care este
întreruptă de mai multe breșe intercalate
C. Cuprinde edentațiile din clasele de bază, însă cu prezența dinților restanți
caracteristici pentru fiecare clasă.
35. Punţile dentare. Caracteristica.Cerinţele.Elementele
componente ale punţilor dentare. Clasificarea punţilor
dentare.
Puntea dentară reprezintă o construcție protetică inginerească în formă de pod,
care servește la restabilirea integrității arcadelor dentare și suspendarea
 dereglărilor de funcție provocate de edentație parțială în cazurile prezenței
breșelor intercalate: reduse, întinse, multiple
După modul de agregare pe dinții stîlp puntea poate fi fixă și mobilizabilă.
Punțile transmit presiunile funcționale de la nivelul suprafețelor ocluzale ale
corpului de punte și ale elementelor de agregare asupra parodontului dinților stîlp.
Ele nu provoacă dereglări de fonație, temperatură, sensibilitate tactilă, curative,
sunt bine tolerate de pacienți.

Elementele componente:
1. Dispozitivul de agregare- de care este solidarizat corpul de punte la extremități
și care contribuie la fixarea de dinții stîlp a întregii proteze
2. Corpul de punte- care reprezintă un dinte sau un bloc de dinți artificiali și
înlocuiește dinții pierduți de pe arcadă dentară.

Clasificarea punților
1. După materialul din care este confecționat
a. Nefizionomice
b. Fizionomice
c. Mixte

. 2. Metoda de fixare
. a.fixe
b. Mobile
3.Metoda de confecționare
a. Lipite
b. Sudate
c. Turnate
4. Numărul dinților stîlp
a. Cu un dinte
b. Cu doi dinți care mărginesc breșe din ambele părți
c. Cu 3 și mai mulți dinți
5.După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară
a. în șa
b. Semișa
c. Tangent liniar
d. Punctiform
e. Suspendat
6.După particularitățile de construcție
a. Monolite ( o bucată)
b. separate ( 2 bucăți)
 c. Pliante
d. Atipice
36. Clasificarea corpului de punte după materialul din care
este realizat, după raportul lui cu apopfiza alveolară.
După material:
A. Nefizionomice
B. Fizionomic
C. Mixt

După raportul cu apofiza alveolară:

A. În șa

B. Semișa
C. Tangent linear
D. Punctiform
E. Suspendat
37. Indicaţia corpului de punte în raport cu apofiza
alveolară.Avantajele şi dezavantajele.
Șa- este indicat în cazul utilizării punților dentare mobilizabile , însă uneori
individual poate fi modelat și la punțile fixe pentru regiunea frontală, cînd apofiza
alveolară este lată.
Semișa- indicat pentru regiunea frontală cînd apofiza alveolară este de mărime
medie în sens vestibulooral, ce favorizează restaurarea funcțiilor fizionomice și
de fonație
Tangent linear-este indicat pentru părțile laterale cînd apofiza alveolară este
medie ca volum sau îngustă
Punctiform- poate fi aplicat în zona laterală la mandibulă, cu apofiza alveolară
îngustă.
Suspendat-este indicat pentru zonele laterale la mandibulă și maxilă cînd dinții
stîlp sînt înalți sau apofiza alveolară este pronunțat atrofiată.
38. Indicaţiile şi contraindicaţiile la confecţionarea punţilor
dentare din două bucăţi.Tehnologia confecţionării punţilor
dentare metalice din două bucăţi.
C: prepararea dinților-stîlpi , amprentarea și determinarea ocluziei centrice
L- realizarea modelului și confecționarea elementelor de agregare solicitate.
C: proba elementelor de agregare , amprentă cîmpului protetic împreună cu
elementele de agregare, determinarea ocluziei centrice.
 L: realizarea modelelor , poziționarea lor în relație centrică în simulator,
modelarea machetei corpului de punte din ceară și turnarea din metal, adaptarea
corpului de punte la elementele de agregare și solidarizarea lor prin lipire,
prelucrarea chimică și mecanică a punții dentare.
C: proba punți în cavitatea bucală (dacă se va confecționa o punte mixtă se va
determina culoarea acrilatului)
L: finisarea și instruirea punți metalice , pentru punțile mixte se va aplica
acrilatul
C: proba definitivă și comentarea punți dentare pe dinții stîlpi.
39. Modelarea machetei corpului de punte metalic.Turnarea corpului de
punte.Solidarizarea elementelor componente. Prelucrarea şi finisarea punţilor dentare
metalice.
Modelarea machetei poate fi realizată după tehnica clasică și modernă.
Inițial se plastifică un bloc de formă patalelipidică de ceară albastră fabricată în acest scop și se
așează în spațiul edentat.Blocul de ceară este presat manual, încît să prezinte adaptări intime la
relieful spațiului edentat extinzîndu-se pînă la linia ce marchează coletul dinților lipsă și la
suprafețele proximale ale elementelor de agregare .Blocul de ceară după volum trebuie să fie
mai înalt și mai lat cu 1-1,5mm decît dinții limitrofi ai breșei.Peste blocul de ceară se presează
dinții antagoniști în ocluzia centrică prin aducerea ramurilir ocluzorului în poziția de
cuplare.După i.primările lăsate cu spatula de midelat se schițează prin linii dumensiunile
suprafețelor ocluzale, vestibulare și orale ale dinților lipsă în sens M-D, marcînd astfel mărimea
dinților ce vir fi modelați.Pentru a evita mișcarea blicului de ceară în timpul modelării, el se
încleie de model într-un punct din partea orală atingîndu-ne de ceară cu spatula fierbinte.
Ulterior prin răzuirea cerii se modelează forma abatomică corespunzătoare a dinților lipsă.
După prin tehnica adiției de ceară, se redă reliefulcrestelorde smalț, poziția cuspizilor și a
pantelor în relație centrică conform principiilor ocluziei dinamice.
Cu un cuțit ascuțit sunt accentuate șanțurile intercuspidiene și fațetele corespunzătoare.

Turnarea: Macheta corpului de punte din ceară este detașată dintre elementele de agregare și se
înlocuiește prin turnare cu aliajul solicitat.
Solidarizarea componentelor punților dentare se poate realiza prin 2 tehnici:
a) Prin sudate fără utilizarea aliajelor de lipit
b) Prin lipirea cu utilizarea aliajelor de lipit.
Solidarizare a elementelor corpului de punte prin sudate prevede turnarea corpului de punte împreună
cu microproreze la utilizate( supraturnare) , iar solidarizarea prin lipirea necesită turnarea corpului de
punte aparte. Pentru suprafață Kulajenko recomandă ca macheta de ceară a corpului de punte să se
lupească inițial de elementele de agregare cu ceara topită, apoi se realizează machetele canalelor de
turnare.
La realizarea machetelor canalelor de turnare sunt utilizate tijă din ceară cu diametrul de 2,5-3mm ce
se lipesc de mijlocul suprafețelor mucozale și orale ale corpului de punte.
La fiecare machetă a canalului de turnare ce realizează cîte o sferă din ceară în vederea realizării
machetei rezervorului pentru aliajul fluid.
Macheta corpului de punte este ambalată pentru realizarea tiparului și turnarea aliajului conform
tehnicilor cunoscute..
În timpul turnării aliajul fluid sub acțiunea forței centrifuge se unește (sudează) Cu elementele de
agregare.
După dezambalarea puntea este prelucrată termic pentru recristalizarea aliajului la temperatura de
1000 grade.
Cea mai frecvent utilizată metodă este lipirea cu aliaje de lipite.În acest scop corpul de punte este
eliberat de tijele metalice ale canalelor de turnare, iar extremitățile ce prezintă contact cu
microprotezele sunt ușor șlefuite cu pietre din carburund pentru a înlătura surplusurile de metal
apărute în timpul turnării.
După corpul de punte se aplică în spațiul edentat al modelului și se adaptează după ocluzia centrică.
Pentru ca puntea să fie ușor detașată de pe model, dinții stîlp se curăță de ceară prin încălzire.
Suprafețele elementelor de agregare ce prezintă contact cu corpul de punte sunt prelucrate pentru
depozitarea lor prin fierbere în soluții chimice, ori mecanic cu ajutorul instrumentelor abrazive.
Elementele de agregare sunt fixate pe model în poziție corectă, apoi între ele se poziționează corpul
de punte în ocluzia centrică și se lipesc cu ceară.
Pentru ca solidarizarea să fie mai trainică se aplică pe suprafață ocluzală a microprotezelor și corpului
de punte un chibrit sau o tijă metalică fiind lipite cu ceară.Puntea se înlătură corpul de pe model iar
între suprafața mucozală a corpului de punte și marginile elementelor de agregare se adaugă un strat
de ceară în formă de val.
Puntea se ambalează în material termorezistent, ontrodus în interiorul microprotezelor.
Concomitent se depune pe masă un bol de pastă cu o înălțime de 15-20min și cu 10mm mai lat și mai
lung decît puntea dentară.
După priza masei de ambalat locurile de lipite sunt eliberate de surprusurile masei de ambalat, se
fascinează soclul pentru a putea fi menținut cu pensia și se usucă ambalajul cu elementele punții
dentare la temp 100-150 grade 90-120 min.
Pentru lipite sunt utilizate:sursa de căldură (generatorul de benzină), aliaj de lipit și materiale
decapante.
Prelucrare a cu freza, discuri, perii
40. Tehnologia confecţionării punţilor dentare din două bucăţi cu faţete.Avantajele şi
dezavantajele .
Acrilate termopolimerizabile:
Macheta corpului de punte mixt se modelează ca și la cel metalic, dar suprafețele care vor fi
acoperite cu acrilat sunt subdimensionate în volum cu 2mm și se realizează retenții. Deosebim
corp de punte cu casete, delicatețe, cupe sau de micile, în formă de bară.
Maxheta corpului de punte cu casete poate fi modelată avînd pereți cu grosime nedirijată și
dirijată.

41. Indicaţii şi contraindicaţii.Varietăţile de corpuri de punte semifizionomice.

Cu fațete din acrilat termopolimerizabil
Fațete din porțelan
42. Modelarea machetei corpului de punte cu casetă, semicasetă.Turnarea şi solidarizare
elementelor componente ale punţilor dentare.
Macheta corpului de punte poate fi modelată avînd grosime dirijată și nedirijată.
Nexirijat- pe suprafața V se realizează casete prin tăiere în ceară. Tăierea cerii se face cu
atenție în direcție M-D și verticală. Marginea cervicală a corpului de punte se micșorează cu 1-
1,5mm, interiorul casetei se face retentiv sau prin aplicarea pe suprafețele ei a sferelor ,
neuronilor sau prin aplicarea barelor dispuse radiar în casetă.
Cu grosimea dirijată-după ce macheta preliminară este modelată , macheta și modelul se
izolează cu apă și se depune pasta de ghips într-un strat de 5-10mm, pe suprafețele ocluzie și
orale ale elementelor de agregare și ale machetei corpului de punte, precum și pe versantul oral
al apofizei alveolare, în scopul obținerii amprentei acestor suprafețe. După priza definitivă a
ghipsului amprentă este înlăturată cu ușurință fără a fi facturată, obținînd o cheie-tipar, care se
izolează în apă timp de 5-10min.
Macheta preliminară se îndepărtează dintre elementele de agregare, se depune pe model cheia-
tipar izolată în care se toarnă ceară topită care, venind în contact cu pereții reci ai cheii-tipar, se
solidifică într-un strat uniform. Prin depuneri succesive de ceară, după așa metodă, obținem
grosimea solicitată care trebuie să fie nu mai mică de 0,5mm.
La corpul de punte cu mai .unt de 2 dinți absenți se depune pe suprafață orală din interiorul
casetei un strat ce ceară mai gros pentru a întări acest sector.
După înlăturarea cheii-tipar se modelează marginea cervicală a casetei, iar în interiorul ei se
realizează elemente retentive.

Macheta corpului de punte cu delicatețe este indicat pentru grupul de dinți frontali.Pentru a se
obține o semicasetă , după modelarea casetei se taie segmentul treimii ocluzale (incizale) și în
interiorul semicasetei realizate se aplică elemente retentive.
Această formă de corp de punte permite ca acrilatul în treimea ocluzală să aibă o grosime mare
fără a fi protejat de porțiunea respectivă a casetei și să redea astfel și transparența acrilatului,
specifică dinților naturali.
43. Modelarea machetei din ceară a componentei fizionomice.Schimbul cerii în
acrilat.Prelucrarea şi finisarea.
44. Indicaţiile şi contraindicaţiile la confecţionarea punţilor metalice întreg turnate (punte
dintr-o bucată). Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare metalice întreg turnate.
Varietăţile de punţi dentare dintr-o bucată.
Indicație: restabilirea integrității arcadelor dentare; pentru înlocuirea a 1,2,4 dinți pierduți la
nivelul unei singure breșe; edentațiile multiple intercalate; dinți cu mobilitate de gradul 1 și 2
dar nedureroși la presiune verticală sau la mobilitate vestibulo-orală.
45. Etapele clinico – tehnice de confecţionare a punţilor dentare metalice întreg turnate.
C-prepararea dinților stîlpi, amprentarea și determinarea ocluzie centrice, protecția dinților cu
pulpa vie
L-Confecționarea modelelor din ghips dur cu bonturi mobilizabile ale dinților preparați,
montarea modelelor în simulator și modelarea machetei punți din ceară și turnarea aliajului
solicitat, prelucrarea și adaptarea punții pe model
C-proba punți în cavitatea bucală, dacă vor fi realizate punți fizionomice, se va determina
culoarea materialului fizionomice
L-finisarea și instruirea punți, iar pentru cele mixte aplicarea pe componenta metalică a
materialului fizionomice solicitat.
V-proba definitivă și comentarea punți dentare.
46. Particularităţile confecţionării modelului.Principiile de modelare a machetei corpului
de punte.
Modelul cu bonturi mobilizabile.
Macheta se modelează prin picurare.
47.Turnarea.Ajustarea pe model.Prelucrarea şi finisarea punţilor dentare metalice
turnate.Avantajele şi dezavantajele lor.
48. Indicaţiile şi contraindicaţiile la confecţionarea punţilor metaloacrilice cu componenta
metalică turnată. Avantajele şi dezavantajele punţilor dentare metaloacrilice.
49. Etapele clinico – tehnice de confecţionare a punţilor dentare întreg turnate metaloacrilice.
50. Particularităţile confecţionării modelului. Particularităţile tehnice de modelare a machetei
carcasului metalic.
51. Formele de retenţii realizate pe suprafaţa carcasului pentru aderenţa acrilatului. Turnarea.
Ajustarea pe model. Modelarea machetei din ceară a componentei fizionomice.Schimbul cerii
în acrilat.
52. Prelucrarea şi finisarea punţilor dentare metaloacrilice cu componenta metalică turnată.
Avantajele şi dezavantajele lor.
53. Indicaţiile şi contraindicaţiile la confecţionarea punţilor metalo-ceramice.
Etapele clinico-tehnice de realizare.
54. Particularităţile confecţionării modelului. Particularităţile şi varietăţile tehnicilor de
modelare a machetei carcasului metalic pentru confecţionarea punţilor metalo-ceramice.
55. Turnarea.Ajustarea carcasului metalic pe model. Cerinţele faţă de carcasul metalic până la
aplicarea ceramicii.
56. Condiţionarea suprafeţei metalice pentru placajul ceramic. Aplicarea straturilor de ceramică
şi condiţiile de sinterizare a lor.
57. Realizarea infrastructurii metalice prin frezare computerizată,prin intermediul sistemului
CAD/CAM.
58. Tehnica modernă de aplicare a acrilatului prin pensulare.
59. Metodele de realizare a infrastructurii (bazei) metalice.
Caracteristica generală a etapelor clinico-tehnice de realizare a lucrărilor metalo-ceramice.
60. Puntea cu extensie.Indicaţii şi contraindicaţii.Punțile dentare adezive – Maryland.Indicaţii
şi contraindicaţii. Varietăţi de punţi dentare adezive.Părţile componente. Avantajele şi
dezavantajele.Etapele clinico-tehnice de confecţionare.
61. Particularităţile de realizarea a protezelor dentare fixe pe implante.
62.Caracteristica generală a sistemelor metalo – ceramice. Bazele teoretice ale legăturii
metalo ceramice.
Legătura la nivelul de joncțiune metal-ceramică poate fi de natură chimică, mecanică, fizică.
Legătură chimică se obține datorită diviziei cîinilor din metal în ceramică și invers, din
ceramică în metal formînd legătură iono-covalentă.
Legătură mecanică se obține datorită unor retentivități invizibile pentru ochiul liber, obținute pe
suprafață metalică în urma sablării, precum și ca rezultat al unei diferențe neesențiale între
coeficienții de dilatarea termică a mentalului și ceramicii care contribuie la apariția forțelor
mecanice de compasiune .
Legătură fizică se realizează datorită forțelor Van der Asa la sau legăturii adezive ce apar la
nivelul atomilor prin fluctuațiile spontane ale sarcinii electrice.
La prelucrarea mecanică și chimică se schimbă nu numai relieful suprafeței metalice dar și
componența chimică.
Aderența dintre metal și ceramică depinde de metoda de prelucrare a componentei metalice,
precum și de repartizarea și concebtrarea elementelor chimice pe suprafața metalică, pe care se
aplică ceramica.

Examinator___________________________