1.

Caracteristica coroanelor și punților dentare

metalo-ceramice
Coroanele și punțile metalo-ceramice sunt coroane mixte alcătuite din
componenta metalică și componenta fizionomică arsă în cuptorul cu
vacuum.
În dependență de faptul cum acoperă ceramica componenta metalică,
coroanele metaloceramice pot fi parțial fizionomice și total fizionomice.
La depunerea stratului de ceramică pe componenta metalică nu se
realizează macroelemente retentive, iar marginile casetei sunt rotungite.
Suprafața machetei pe care se va aplica ceramica trebuie să fie netedă,
cu o grosime de 0,4-0,5 mm , fiind subdimensionate cu 0,8-1.5 mm în
comparație cu volumul dintelui natural .
La aplicarea unui strat mai mic de 0,8 nu se vor putea obține culorile
solicitate, iar la o grosime mai mare de 1,5 mm cu timpul pot apărea
fisuri , fracturi și desprinderea ceramicii.
În zona pragului cervical macheta metalică poate fi modelată fiind
acoperit în întregime pragul , pe care va fi aplicată ceramica , lăsînd
liberă o margine cu lățimea de 0,3-0,5mm
Punțile dentare , elementele de agregare se modelează după
aceleași tehnici ca și coroanele metaloceramice, iar corpul de
punte va fi subdimensionat în volum cu 1,5-2mm și nu se vor
realiza macroretenții.
Componenta metalică se poate realiza prin turnare, sinterizare,
ambutisare, frezare.
Componenta fizionomică aderă de infrastructura metalică prin retenție
mecanice și sau mecanisme fizico-chimice.
Coroana metalo-ceramică este indicată atît din punct de vedere
conservativ , pentru restaurarea morfologiei coronare a dinților frontali
sau laterali afectați de diferite leziuni ( carioase, traumatisme,
abraziuni),pentru corectarea anomaliilor coronarea de formă , volum,
culoare, cît și din punct de vedere protetic ca element de agregare a
punților dentare parțiale sau de arcadă, ca element proprotetic de
ancorare a protezelor parțiale scheletate.
2.Caracteristica generală a sistemelor metalo-
ceramice
Componenta metalică poate fi realizată din diferite aliaje şi are grosimi
diferite: 0,35-0,5 mm pentru CMMC . Excepţie face CMGC la care
componenta metalică, obţinută prin galvanizare, are o grosime de 0,2
mm şi scheletele realizate prin sinterizare, cu grosimi de 0,25-0,30 mm.
Componenta metalică mai poate fî realizată şi prin ambutisare din cape
de 51, 58 sau 78 ^m.
Componenta fîzionomică are grosimi de 0,8-2 mm pentru. Prin grosimea
şi opacitatea sa, această componentă trebuie sâ împiedice transparenţa
scheletului metalic .
În cazul CMMC, legătura între componenta metalică şi placajul ceramic
este de tip fizico-chimic, prin intermediul forţelor Van der Waals
intermoleculare sau forţe de asociaţie care apar între moleculele
diferitelor faze, precum şi legăturile covalente, ionice şi metalice care se
formează între stratul de oxizi metalici de pe suprafaţa aliajului şi oxizii
prezenţi în compoziţia maselor ceramice. Lansarea unor agenţi de
cuplare - ceramic bonding agents duce la îmbunătăţirea acestei legături
metalo-ceramice
3.Indicații și contraindicații la utilizarea sistemelor
metalo-ceramice
Indicaţilei tipice sunt similare cu cele pentru coroanele total-metalice:
distructie coronara extinsa, ca urmare a cariilor, traumelor, sau
restaurarilor existente anterioare care exclud utilizarea unei restaurari
mai conservatoare;
necesita retentie superioara si rezistenta;
un dinte tratat endodontic imbinat cu o structură de sprijin adecvat ; şi
este necesara reconturarea suprafeţelor axiale sau malpozitiile minore.
În anumite cazuri aceasta restaurare poate fi deasemenea folosita
pentru a corecta planul de ocluzie.

Contraindicaţiile pentru coroana metalo-ceramica :

pentru toate restaurările fixe,includ pacienţii cu carii active netratate
sau boala parodontala.
La pacienţii tineri cu camera pulpara mai mare, coroana metalo-
ceramica , este contraindicată din cauza riscului ridicat de aparitie a
pulpitei.
Daca este posibil, o opţiune restaurativa mult mai conservatoare ,este
de preferat o răşină compozita sau o foita de porţelan laminat.
O restaurare metalo-ceramica nu ar trebu isă fie considerata oricand o
abordare mai conservativa, probabil este mai retentiva; cu excepţia
cazului în care este nevoie de retenţie maximă, ca pentru ol unga
perioada de timp. Dacă peretele vestibular este intact, medicul ar trebui
să decidă dacă este cu adevărat necesar să se implice restaurarea
propusa pe toate suprafeţele axiale a dintelui.
Deşi, din punct de vedere tehnic este o metoda mai exigenta ş
iconsumatoare de timp,este o soluţie mai conservatoare, satisfacand
nevoile pacientului, deoarc eare rezistenta de lungă durata

4.Avantajele și dezavantajele sistemelor metalo-

ceramice
AVANTAJE

Restaurarea metalo-ceramica combină, într-o mare măsură rezistenta

materialului de metal turnat cu estetica coroanei ceramice. Principiul de
bază este consolidarea cu un material casant,prin acordarea de sprijin
derivat din structura metalica puternica.

Aspectul natural poate fi urmarit indeaproape cu ajutorul unei tehnici

bune si daca se doreste resaurarea cu coloratii pe plan extern sau
intern.

Calităţile retentive sunt excelente, deoarece toţi pereţii axiali sunt

preparati, şi este, deobicei, destul de usor pentru a asigura o rezistenţă
adecvată în timpul preparării dintelui.

Aspectul de acoperire totala permite corectarea restaurarii in zona

axiala.

În plus, pregătirea necesară este adesea mult mai puţin exigenta decât
pentru acoperirea partiala. În general, gradul de dificultate al unui
preparat metalo-ceramiceste comparabilă cu cea a unui dinte posterior
preparat pentru o coroana turnata.

DEZAVANTAJE

Pregătirea pentru o coroana metalo-ceramice necesită o reducere

semnificativă din dinte pentru a oferi suficient spatiu pentru materiale de
restaurare.
Pentru a realiza o mai bună estetica pe fata vestibulara, microproteza
este adesea plasata subgingival, ceea ce măreşte riscul de boala
parodontala.

Cu toate acestea marginea supragingivala trebuie utilizata în cazul în

care sunt probleme semnificative de cosmetica sau în cazul în care
restaurarea încorporează marginea labiala de porţelan .

Comparativ cu o restaurare total ceramica,coroana metalo-ceramica

poate avea estetica uşor inferioara, dar poate fi folosita în situaţii de
stres pe dintii superiori , care nu ofera sprijin adecvat pentru o
restaurare total ceramica. Din cauza naturii transparente al de
materialului deacoperire , o coroana metalo-ceramica este condiţionată
de fracturare fragilă (deşiun astfel de esec poate fi atribuit, de obicei, in
cazul unei fabricari inadecvate derestaurare).

O problema frecventa este dificultatea de selecţie a nuantei exacte si

comunicarea acesteia tehnicianului dentar. Acest lucru este intotdeauna
subestimat de incepatori.

Deoarece este nevoie de mai multi pasi procedurali ,turnarea metalului

şi acoperirea acestuia cu portelan, costurile de laborator în general sunt
crescute, restaurarea metalo-ceramica,ramane printre mai scumpe
proceduri dentare

Coroanele mixte au indicaţii majore la dinţii frontali şi premolari, dar

adeseori ele pot fî utilizate şi m zonele laterale distale ale arcadelor (cu
precădere la maxilar), la anumiţi pacienţi.
Coroanele mixte sunt indicate atât ca elemente unitare (singulare),
restaurând morfologic şi funcţional un singur dinte cu diferite leziuni
coronare, cât şi ca elemente de agregare în cadml unor punţi dentare. în
edentaţile laterale ele sunt preferate ca element de agregare mezial, dar
pot fi utilizate şi ca elemente distale (de la caz la caz, în funcţie de
topografîa breşei şi de particularităţile situaţiei clinice).

Dintre dezavantajele CM amintim:

- agregarea lor mai slabă faţă de coroanele de înveliş metalice tumate,
daţorită retentivităţii mai precare confente de bontunle preparate pentru
CM;
 - pretind sacrificii mari de ţesuturi dure dentare, cu precădere la nivelul
feţei vestibulare, care implicâ depulpâri prealabile. Dacâ acestea nu se
fac, pot apare complicaţii pulpare consecutive;
- uneori apare fenomenul de separare la interfaţa dintre cele două
materiale care alcătuiesc CM şi care se manifestă prin apariţia fisurilor,
fracturilor şi, în final, prin desprinderea componentei fizionomice (mai
ales la CMMP);
- placarea în totalitate a scheletului metalic cu masă ceramicâ poate
împiedica uneori perfectarea raporturilor ocluzale, după cimentare;
5.Etapele clinico-tehnice de realizare a coroanelor
dentare metalo-ceramice după tehnica clasică
Clinic:
- examenul clinic pentru cunoașterea stării generale a pacientului și
a statusului odonto-parodontal în contextul diagnosticului complex
al sistemului stomatognat.
- indicații de tratament și stabilirea planului terapeutic
- prepararea bonturilor dentare
- amprentarea cîmpului protetic
- protecția provizorie a bonturilor preparate
Laborator:
- Confecționarea modelului
- Realizarea machet componentei metalice
- Ambalarea tiparului și turnarea componentei metalice
- Dezambalarea, prelucrarea componentei metalice și condiționarea
ei în vederea aplicării staturilor de ceramică
- Aplicarea și arderea succesivă a straturilor de ceramică,
prelucrarea componentei fizionomice
- Verificarea coroanei pe model
- Prelucrarea finală a CMMC
Clinic:
- verificarea adaptării coroanei în cav buc
- cimentarea

6.Etapele clinico-tehnice de realizare a punților

metalo-ceramice după tehnica clasică
Clinic:
 - examenul clinic pentru cunoașterea stării generale a pacientului și
a statusului odonto-parodontal în contextul diagnosticului complex
al sistemului stomatognat.
- indicații de tratament și stabilirea planului terapeutic
- prepararea bonturilor dentare
- amprentarea cîmpului protetic
- protecția provizorie a bonturilor preparate
Laborator:
- Confecționarea modelului
- Realizarea machet componentei metalice, elementele de agregare
și corpul de punte
- Ambalarea tiparului și turnarea componentei metalice
- Dezambalarea, prelucrarea componentei metalice și condiționarea
ei în vederea aplicării staturilor de ceramică
- Aplicarea și arderea succesivă a straturilor de ceramică,
prelucrarea componentei fizionomice
- Verificarea coroanei pe model
- Prelucrarea finală a CMMC
Clinic:
- verificarea adaptării coroanei în cav buc
- cimentarea

7.Modelele utilizate în tehnica metalo-ceramică.

Caracteristica.

Modelul se poate realiza din materiale cu timp de plasticitate limitat

( gipsuri, rășini diacrilice compozite) , sau prin tehnici moderne de
pulverizare ( tehnica metallomat) și electrodepunere galvanică.
Se recomandă ca modelul să prezinte bonturi detașabile prin sisteme de
pinuri metalice , fie fără tije ( AccuTrack Model System).
Cel mai frecvent utilizat este modelul de arcadă din gips cu bonturi
secționate , turnat în 2 timpi, primul timp arcada din gips extradur clasa a
IV-a și al doilea timp soclul din gips simplu sau dur clasa a III-a.
Modelul cu bonturi fixe ca model de studiu sau modelul arcadei
antagoniste.
 8.Factorii care influențează proprietățile modelelor
din ghips.

Cu cat un model din gips dur se depoziteaza mai mult timp la

temperatura camerei, cu atat ii cresc proprietatile de rezistenta si scade
expansiunea de priza. Cele mai ridicate valori de duritate si rezistenta se
obtin dupa sapte zile de conservare la 23 °C si umiditate ambianta de
50%. Expansiunea de priza creste timp de 24h, apoi modelul uscat se
contracta liniar 0,05% la 23° C si 50% umiditate ambianta. Desigur ca
datele prezentate difera de la un material la altul.
Dupa normele DIN 13911, expansiunea liniara de priza dupa doua ore,
corespunde cu dilatarea maxima obtinuta la 30 minute dupa separarea
modelului de amprenta.
Deoarece orice material elastic de amprenta se contracta (hidrocoloizii
mai mult decat elastomerii de sinteza), negativul campului protetic va
avea un gabarit mai mare (in situatia cand materialul de amprenta adera
bine la lingura). Rezulta ca modelul va avea si el un gabarit mai mare
decat campul protetic, egal cu suma valorilor contractiei amprentei si
expansiunii de priza a gipsurilor. Drept urmare, este recomandabil ca
pentru lucrarile de precizie amprenta sa fie luata cu o lingura
individuala. Aceasta are o grosime a peretilor de minim 3 mm
(vestibular si palatinal), prezentand astfel o suprafata dura cu margini
inalte necesara pentru a fixa materialul de amprenta de lingura. Astfel
este evitata contractia la nivelul centrului de greutate in sagital.

9.Clasificarea materialelor utilizate pentru

confecționarea modelelor pentru metalo-ceramică
Modelul se poate realiza din materiale cu timp de plasticitate limitat
( gipsuri, rășini diacrilice compozite) , sau prin tehnici moderne de
pulverizare ( tehnica metallomat) și electrodepunere galvanică.

10.Tehnica de fixare a modelelor în ocluzator

Modelele sunt fixate în ocluzor prin ghipsareîn poziție de relație
centrică , în acest scop este necesar de efectuat următoarele operațiuni:
- pregătirea modelelor
- poziționarea modelelor în relație centrică
- fasonarea gipsului
 - fixarea dimensiunii verticale
Modelele poziționate în relație centrică se solidarizează cu 3
bețișoare de chibrit .
Se reglează articulația brațelor ocluzorului la nivelul axei de
balama.
Între ramele ocluzorului cu ajutorul șurubului de reglare se fixează
o asemenea distanță ca la poziționarea ansamblului modelelor
între ramele ocluzorului, rama superioară să se găsească cu 1 cm
deasupra suprafeței bazale a soclului.
Se prepară pasta de gips și se depune pe masa de gips, în care
se inglobează extremitatea anterioară a ramei inferioare.
Peste porțiunea în care se inglobă rama se mai depune o mică
cantitate de pastă de gips și se așează ansamblul modelelor
silidarizat cu suprafața bazală a soclului modelului mandibulei.
1. Părțile distale ale modelelor se orientează către axa balama
a ocluzorului
2. planul de ocluzie reprezentat de suprafața ocluzală a dinților
restanți sau de linia de contact a ambelor borduri ocluzale ,
să fie paralel cu planul orizontal al ramei inferioare și cu
planul mesei
3. distanța între punctul incisiv și axul articular al ocluzorului
să fie de 10-10,5 cm
4. planul meziosagital al modelelor să se suprapună cu același
plan al ocluzorului și să fie perpendicular pe centru axului
articular al ocluzorului
11.Tehnica de fixare a modelelor în articulator
În srticulatorul mediu Gysi Simplex
1. pregătirea modelelor
2. pregătirea articulatorului
3. ghipsarea modelelor
Pentru o orientare a modelelor în articulator pe suprafața soclului
modelului superior se trasează 3 linii în direcție antero posterior:
una centrală ce indică linia mediosagitală a modelului și
corespunde cu planul mediosagital protetic și 2 linii de orinetare
simetrice și paraelele față de prima linie.
 Pregătirea articulatorului constă în fixarea planului mobilizabil de
orientare protetică, reprezentat de o placă metalică sau sticlă de
formă trapezoidală.
Planul de orienatre protetică cu latura bazală mare se așează
pe pintenii de suport situați pe ramurile posterioare verticale ale
ramei inferioare și anterior pe tija orizontală indicatoare a punctului
interincizival central.
Din vîrful tijei orizontale se trasează o linie pe suprafața superioară
a planului de orientare protetică care trebuie să coincidă cu linia
mediană a articulatorului marcată pe rama superioară.
Gipsarea modelelor se realizează în 2 timpi: întîi cel superior apoi
cel inferior.
Modelul superior împreună cu șablonul de ocluzie se așează cu
suprafața ocluzală a bordurii pe suprafața planului de orientare
protetic astfel încît linia mediană a modelului să fie în același plan
și să coincidă cu linia mediană a ramei superioare și a planului de
ocluzie.
Linia verticală interincisivală trasată pe versantul vestibular a
bordurii de ocluzie trebuie să coincidă cu punctul de începere a
liniei mediane a planului de ocluzie și cu vîrful tiei orizontale.
Poziționat în așa fel modelul este solidarizat de planul de
orienatare protetică cu ceară.
Se aplică gips pe suprafața bazală a soclului și se așează rama
superioară astfel ca vîrful tijei verticale să prezinte contact cu
plăcuța incizală a ramei inferioare.
Se acoperă cu gips brațul superior realizînd deasupra lui o formă
de calotă.
Se înlătură platul de orientare protetic și se solidarizează în relație
centrică modelul inferior.
Se depune pastă pe masă , rama inferioară se înfundă , se
coboară rama superioară.
12.Erori în tehnicele de fixare a modelelor în
simulatoare
Plasarea prea anterioară sau posterioară față de axa balama
Fixarea asimetrică a ansamblului modele-șabloane ( în
stînga sau în dreapta)
 Orientarea ascendentă sau descendentă a planului de
orientare ocluzală față de planul convențional al mesei

Articulator:
Solidarizarea neuniformă a șablonului superior de cel inferior
Situarea incorectă a modelului superior
Nerespectarea timpilor de fixare
Nesprijinirea plăcuții ocluzale în timpul gipsării
Pregatirea necorespunzatoare a modelelor:
- Soclurile nu sunt reduse suficient (daca sunt mai mari spre distali
blocheaza locul necesar pentru manevrarea surubului distantator)
- Santurile sapate la nivelul soclurilor sunt reduse ca numar si
superficiale
- Soclurile nu sunt umezite, modelele se pot desface instantaneu
din bratele ocluzorului.
2. Nerespectarea regulilor de fixare:
- Modele sunt fixate foarte aproape sau mult anterior de axul
orizontal si de surubul distantator.
- Gipsarea este facuta asimetric, neurmarindu-se suprapunerea
planului meziosagital al modelului superior cu cel al ocluzorului.
- Planul de ocluzie nu este situat in pozitie orizontala.

13.Aparate, utilaje și materiale tehnico-dentare

utilizate în confecționarea machetei metalice a
coroanelor și punților metalo-ceramice
Model: spatulă, colbă, măsuță vibratorie, gips dur, gips simplu, tije ,cuțit
de gips, discuri sau ferestrău, freze, bor mașină, lacuri de compensare,
băița cu ceară, ceară de modelat
14.Tehnicile de realizare a machetei componentei
metalice a coroanelor și punților metalo-ceramice
Redăm succint particularităţile acestei machete;
1. Macroretenţiile sunt contraindicate
2. Suprafaţa machetei va fi cât mai netedâ, fâră denivelâri şi rugozităţi.
3. Grosimea viitorului schelet metalic va fi de aproximativ 0,4-0,5 mm.
fiind subdimensionate cu 0,8-1.5 mm în comparație cu volumul dintelui
natural .
La aplicarea unui strat mai mic de 0,8 nu se vor putea obține culorile
solicitate, iar la o grosime mai mare de 1,5 mm cu timpul pot apărea
fisuri , fracturi și desprinderea ceramicii.
În zona pragului cervical macheta metalică poate fi modelată fiind
acoperit în întregime pragul pe care va fi aplicată ceramica lăsînd liberă
o margine de 0,3-0,5mm.Pentru dinții frontali și cei laterali marginea
machetei se va modela cu o lățime mai mică de 0,3 mm și nu acoperi în
întregime pragul cervical lăsînd un spațiu în care se va aplica ceramica.

Firma Ivoclar, propune ca forma suprafeței metalice să fie modelată cu

suprafețe concave, iar marginile incizale și ocluzale în formă de
guleraș.Tehnica Izoma.

Firma Renfert pentru componentele metalice din aliaj nobil propune

modelarea machetei suprafețelor ce vor fi acoperite cu ceramică dintr-o
plasă elastică de ceară cu grosimea firelor de 0,4mm
4. Retenţiile care rezultâ din morfologia scheletului metalic sunt
contraindicate , tranziţia de la metal la ceramică trebuie sâ se facă prin
suprafeţe line, convexe, iar limita metal-placaj în unghi de 90°.
5. Pentru a asigura o grosime suficientă masei ceramice, limita
marginală metal-ceramică se face m unghiuri de 90° şi nu ascuţite ca la
CMMP. Astfel, se previn fisurile, fracturile şi desprinderile masei
ceramice de pe scheletul metahc
. 6. Machetele coroanelor care se aplică pe dinţii frontali nu au margine
incizală, aceasta va consta doar din masa ceramică.
7. între forma bontului dentar şi morfologia machetei există o strânsă
interdependenţă.
8. Pentru a mări gradul de transluciditate, masele ceramice conţin foarte
puţin sau nu conţin deloc caolin. Astfel, porţelanul dentar se comportă
mai mult ca o sticlă decât ca un porţelan adevărat. Sticla rezistă foarte
bine la compresiune şi foarte puţin la tracţiune. în consecinţă prin
„desigrT-ul capei sau scheletului metalic trebuie să asigurăm un suport
eficient placajului ceramic în zona ocluzalâ, incizală şi a unghiurilor
meziale şi distale.
 15.Aliajele pentru componenta metalică utilizate în
tehnica realizării coroanelor și punților metalo-
ceramice
Pentru realizarea unor CM sau a unor intermediari metalo-ceramici se
pot utiliza atât aliaje nobile (cu conţinut crescut sau redus de aur), cât şi
aliaje nenobile, în cadrul acestora din urmă se remarcâ o gamă nouă
reprezentată de titan şi aliajele pe bazâ de titan.
Aliajele nobile conţin o serie de componente de bazâ: aur, platină,
paladiu etc. Lor li se adaugă alte elemente (staniu, fier, iridiu, crom) care
asigură formarea stratului de oxizi necesar legării ceramicii.
Aliajele nenobile introduse sunt aliaje pe bază de Ni-Cr (Ni-Cr-Be, Ni-Cr-
B, Ni Cr-Mo-Si etc.) sau Co-Cr. Aceste aliaje sunt mai ieftine, au o
conductibilitate termică de zece ori mai mică decât cele nobile, şi o
greutate specifică mai redusă. Ele prezintâ un interval de topire mai
ridicat, o duritate şi rezistenţâ la rupere foarte mare, dar se prelucrează
mai greu.
Dezavantajele constau în fomarea unui strat de oxizi prea gros,
finisarea şi lustruirea mai dificile şi biocompatibilitate îndoielnică.

16.Tehnica de sinterizare în realizarea componentei

metalice a coroanelor și punților metalo-ceramice
În cazul tehnicii de sinterizare se depune pulbere (pilitură) de aliaj pe
bontul duplicat realizat din masa refractară şi se arde într-un cuptor
convenţional de ars ceramica. Pe scheletul metalic sinterizat se vor
arde, în continuare mase ceramice convenționale. Unii producători, în
funcţie de tipul de lucrare protetică care se va realiza, propun diferite
tipuri de aliaje sinterizabile. ; Acestea diferă prin duritate, culoare,
proprietăţi fizice şi prin condiţiile de ardere a masei ceramice pe
scheletul metalic. CMMC cu schelet metalic sinterizat sunt indicate atât
pentru zona frontală, cât şi pentru cea laterală.
17.Tehnica de ambutisare ( tehnica Ceplatec) în
realizarea componentei metalice a coroanelor și
punților metalo-ceramice
Ambutisarea reprezintâ o tehnică de prelucrare la rece a aliajelor
metalice . Pe modelul de gips se va adapta, iniţial prin fălţuire, o folie de
aliaj nobil, cu conţinut crescut de aur. Stratul extern al acestei folii este
format dintr-un aliaj de aur cu interval scăzut de topire, care prin
sinterizare ulterioară va permite obţinerea unei cape bine adaptate pe
bont. Cele mai cunoscute sisteme sunt: Sunrise®, Ultralite® şi
Ceplatec®. Principiul de bază al acestor sisteme este acelaşi, diferâ
însă foliile utilizate, care pot fi formate dintr-un singur strat de aliaj sau
din straturi diferite, succesive. La acest procedeu, stabilitatea capei se
obţine prin presarea foliei pe bontul mobil într-un dispozitiv special de
ambutisare cu o presiune de aproximativ 14MPa. Pe scheletele metalice
obţinute prin ambutisarea unor folii de aliaj cu conţinut crescut de aur se
pot arde mase ceramice convenţionale. Adaptarea pe bont a acestor
coroane este foarte precisă, de asemenea, şi efectul fizionomic este
superior CMMC clasice
18.Tehnica de galvanizare în realizarea componentei
metalice a coroanelor și punților metalo-ceramice
In cadrul tehnicii de galvanizare se realizeazâ prin electroformare o capâ
de aur cu puritate crescută. Rezistenţa acestei cape este determinată de
durata procesului de galvanizare. Aurul se depune prin galvanizare, strat
cu strat, uniform pe toate suprafeţele bontului pe care s-a pensulat un
lac conductibil de argint, nefîind posibile individualizări morfologice.
Uneori, depunerea metalului în zona marginală nu poate fi controlată
exact, obţinându-se o grosime mai mare. Acest exces va fi ulterior redus
individual, cu ajutorul instrumentarului rotativ.
Coroanele galvano—ceramice au o rezistenţă mecanică inferioară faţă
de CMMC clasice, dar componența chimică a arătat că oferă o
stabilitate suficientâ atât în zona frontală, cât și laterală, au un efect
fizionomic şi o biocompatibilitate crescută şi realizează o închidere
marginalâ mai bună.
19.Caracterizarea sistemului de frezare
computerizată
La realizarea scheletelor metalice prin frezare computerizată din blocuri
de material confecţionate industrial pot fi utilizate aliaje, respectiv metale
pure, care în condiţii normale sunt foarte greu de turnat şi prelucrat în
laboratorul de tehnicâ dentară (de exemplu, titanul,). Aceste tehnici de
frezare computerizată, prin intermediul sistemelor CAD/ CAM cuprind, în
general trei faze de lucru:
 • culegerea informaţiei (dimensiuni, volum, caracteristici morfologice)
despre viitoarea piesă de frezat (în cazul nostru scheletul metalic al unei
CMMC;
• proiectarea viitoarei piese de frezat cu ajutorul sistemului CAD;
•frezarea propriu-zisă a scheletului metalic dintr-un bloc de aliaj, cu
ajutorul sistemului CAM.
Scheletele metalice astfel obţinute pot fi placate eu mase ceramice
convenţionale.
Avantajul sistemelor CAD/CAM este reprezentat de eliminarea etapelor
de machetare, ambalare şi turnare a scheletului metalic, obţinându-se o
piesă cu o adaptare foarte precisă pe bont.
20.Principii de modelare a scheletului metalic din
aliaje inoxidabile în tehnica metalo-ceramică
Redăm succint particularităţile acestei machete;
1. Macroretenţiile sunt contraindicate
2. Suprafaţa machetei va fi cât mai netedâ, fâră denivelâri şi rugozităţi.
3. Grosimea viitorului schelet metalic va fi de aproximativ 0,4-0,5 mm.
fiind subdimensionate cu 0,8-1.5 mm în comparație cu volumul dintelui
natural .
La aplicarea unui strat mai mic de 0,8 nu se vor putea obține culorile
solicitate, iar la o grosime mai mare de 1,5 mm cu timpul pot apărea
fisuri , fracturi și desprinderea ceramicii.
În zona pragului cervical macheta metalică poate fi modelată fiind
acoperit în întregime pragul pe care va fi aplicată ceramica lăsînd liberă
o margine de 0,3-0,5mm.Pentru dinții frontali și cei laterali marginea
machetei se va modela cu o lățime mai mică de 0,3 mm și nu acoperi în
întregime pragul cervical lăsînd un spațiu în care se va aplica ceramica.

Firma Ivoclar, propune ca forma suprafeței metalice să fie modelată cu

suprafețe concave, iar marginile incizale și ocluzale în formă de
guleraș.Tehnica Izoma.

Firma Renfert pentru componentele metalice din aliaj nobil propune

modelarea machetei suprafețelor ce vor fi acoperite cu ceramică dintr-o
plasă elastică de ceară cu grosimea firelor de 0,4mm
 4. Retenţiile care rezultâ din morfologia scheletului metalic sunt
contraindicate , tranziţia de la metal la ceramică trebuie sâ se facă prin
suprafeţe line, convexe, iar limita metal-placaj în unghi de 90°.
5. Pentru a asigura o grosime suficientă masei ceramice, limita
marginală metal-ceramică se face m unghiuri de 90° şi nu ascuţite ca la
CMMP. Astfel, se previn fisurile, fracturile şi desprinderile masei
ceramice de pe scheletul metahc
. 6. Machetele coroanelor care se aplică pe dinţii frontali nu au margine
incizală, aceasta va consta doar din masa ceramică.
7. între forma bontului dentar şi morfologia machetei există o strânsă
interdependenţă.
8. Pentru a mări gradul de transluciditate, masele ceramice conţin foarte
puţin sau nu conţin deloc caolin. Astfel, porţelanul dentar se comportă
mai mult ca o sticlă decât ca un porţelan adevărat. Sticla rezistă foarte
bine la compresiune şi foarte puţin la tracţiune. în consecinţă prin
„desigrT-ul capei sau scheletului metalic trebuie să asigurăm un suport
eficient placajului ceramic în zona ocluzalâ, incizală şi a unghiurilor
meziale şi distale.

21.Principii de modelare a scheletului metalic din

aliaje nobile în tehnica metalo-ceramică

Firma Renfert pentru componentele metalice din aliaj nobil propune

modelarea machetei suprafețelor ce vor fi acoperite cu ceramică dintr-o
plasă elastică de ceară cu grosimea firelor de 0,4mm. Firele ce
formează plasa în secțiune transversală au formă de semicerc ,
suprafața plană a cărora se aplică pe bontul dentar în contact cu el , iar
pe suprafața convexă se va aplica ceramica. Această metodă permite
mărirea suprafeței de contact dintre metal și ceramică și aduce la o
economei de cca 15% de material nobil , fiind cunoscut sub denumirea
sitemul Probond.

22.Caracteristica generală a scheletului metalic în

coroanele și punțile dentatre metalo-ceramice
 23.Prelucrarea componentei metalice. Înlăturarea
canalelor de turnare. Reguli
După dezambalare, scheletele metalice se sablează atent şi se
decapeazâ.
Prelucrarea suprafeţelor care urmeazâ a fî placate se face în aceste
cazuri cu freze dure din oţel (carbid-tungsten, carbid-wolfram+cobalt ca
liant) sau diamantate. Pentru a nu fi înglobate pe suprafeţele metalice,
pulberile care rezultâ din aceste prelucrâri trebuie continuu aspirate. " Se
va pâstra o singurâ direcţie de manipulare a frezelor; utilizarea gnmelor
este interzisă. 0 serie de impuritâţi pot fî îndepărtate şi cu ajutorul jetului
de aburi. Urmează o decapare cu acid fluorhidric timp de 15 minute,
după care scheletul se fîerbe în apă distilatâ. Din acest moment este
interzis orice contact al piesei cu mâinile, manipularea ei făcându-se cu
o piesă .
Unii autori recomandâ ca spălarea componentei metalice să se facă în
alcool 92% (se va evita soluţia de alcool izopropilic 70%, care conţine
uleiuri minerale şi aromatice care pot contamina suprafaţa aliajului).
Sablarea se efectuează cu particule de corindon (o-AlzOs - 50|Lim). 0
serie de particule rămân inclavate m suprafaţa metalică şi realizează
astfel legâturi chimice cu oxizii de siliciu din componenţa maselor
ceramice
Pentru asigurarea unei legături strânse între suprafaţa metalică şi
placajul dm ceramicâ, trebuie creat un strat intermediar de oxizi, atât la
suprafaţa scheletelor confecţionate din aliaje nobile, cât şi a celor
nenobile. Aceasta se realizeazâ prin aducerea m stare de incandescenţă
a scheletului metalic la o temperatură de 960-980°C, m prezenţa aerului,
timp de 8-10 minute pentru aliaje nobik şi la 1035°C timp de Vz minut
pentru aliajek nenobile. După atingerea valorii termice amintite, scheletul
metalic se scoate din cuptor şi se răceşte sub un clopot de sticlâ.
Evidenţierea porozităţilor şi impuritâţilor care migreazâ spre suprafaţă
putând fi uşor îndepărtate prin frezaj sau sablare. După aceea se
realizează o nouă oxidare a aliajului.
Concentraţia optimâ de oxizi la suprafaţa aliajului este evidenţiată prin
culoarea mai închisă a acesteia. 0 nuanţă prea închisă indică prezenţa
unui strat prea gros de oxizi metalici. Grosimea acestui strat poate fi
diminuatâ prin introducerea componentei metalice în HC^, 20% timp ,de
10 minute.
Prezenta în cantitati mari a oxizilor de crom (cel mai frecvent CrsOs) dm
aliajele de Ni-Cr modifică local coeficientul de contracţie al maselor
ceramice, favorizând apariţia fracturilor şi^ fisurilor la interfaţă m timpul
fazelor de răcire ale unei CMMC
Pentru a nu pierde din umectabilitatea şi reactivitatea stratului de oxizi
metalici, după realizarea acestuia se trece imediat la faza urmâtoare, de
ardere a primului strat de ceramică. în timpul arderii primului strat
(grundul sau opaquer-ul) au loc la interfaţă multiple reacţii chimice care
au drept rezultat difuzarea unor componente ceramice spre aliaj şi
invers, concomitent cu formarea unor legături între oxizii metalici şi oxizii
de siliciu (figura 7.65). Anumiţi oxizi metalici (de exemplu AgzO) produc
o colorare neplăcută a maselor ceramice. Problema este pe larg
dezbătută în literatura de specialitate. Cea mai simplă soluţie este
utilizarea unor aliaje fară argint sau a unor mase ceramice care nu
reacţionează cu oxizii de argint.
24.Caracterizarea maselor ceramice specifice
Argumente pro utilizării maselor ceramice în stomatolo
gie:
1)Cromatica ideală (aspect natural al restaurăeilor protetice, stabilitate
cromatică, transluciditate)
2)Biocompatibilitate
3)Conductibilitate termică redusă
4)Rezistență chimică
5)Rezistență mecanică la rupere și încovoiere
6)Densitate la suprafață
7)Luciu
Argumente contra:
1)Rezistența scăzută la tracțiune
2)Prelucrări ulterioare aproape imposibile
3)Prezența unor fisuri interne și externe, care conduc la fracturare
4)Preț de cost ridicat

Clasificare:
Funcție de topografia straturilor: ceramică de miez/opaquer/grund,
ceramică pentru dentină și ceramică pentru smalț

Funcție de modalitatea de prezentare: pulberi/frite, lingouri prefabricate

pentru prelucrări ulterioare la cald și rece

SUMARIZARE MATERIE OPȚIONAL

- TRIC
Pagina
4
din
7

Clasificarea ceramicii moderne după compoziția chimică:

Ceramica pe bază de oxid de aluminiu folosită și în cazul implantelo

r

Ceramica sticloasă

Ceramica pe bază de fosfat de calciu are la bază hidroxiapatită pură

MODUL DE PREZENTARE
CERAMICA PREPARABILĂ

Se prezintă sub formă de pulberi și lichid în trusă fiind prezente atât

cheia de culor cât și instrumentele
pentru modelaj- pensulele.
Pulberile/fritele comercializate în trei sortimente de bază (strat de
bază/grund/opaquer, strat de dentinăși strat de smalț), mase de
accesorii, mase de corecție, mase pentru colorare și mase transparente.
Lichidul este reprezentat de apa di
stilată

în amestec cu glicerina, dextrina, soluții lichide speciale.

Lianțiihidrosolubili se elimină la temperatura de 350
°C.
Alte instrumente necesare: baghetă de sticlă, pensulă mică draptă,
pensulă mare în unghi, suport pentruspatulă, pânză de fierăstrău,
bisturiu

25.Bazele teoretice ale legăturii metalo-ceramice

Legătura la nivelul de joncțiune metal-ceramică poate fi de
natură chimică, mecanică, fizică.
Legătura chimică se obține datorită difuziei ionilor din metal în ceramică
și invers, din ceramică în metal,fromînd legătura iono-covalentă.
Legătura mecanică se obține datorită unor retentivități invizibile ,
obținute pe suprafața metalică în urma sablării, precum și ca rezultat al
unei diferențe neesențiale între coeficienții de dilatare termică a
metalului și ceramicii care contribuie la apariția forțelor mecanice de
compresiune.
Legătura fizică se realizează datprită forțelor Van der Wals sau legăturii
adezive ce apar la nivelul atomilor prin fluctuațiile spontane ale sarcinii
electrice
In afara stratului intermediar de oxizi, devenit de acum o modalitate
„clasică" de legare a maselor ceramice de scheletul metalic, au fost
descrise şi teestate cu succes şi alte posibilităţi. Dintre acestea, lansarea
unor agenţi de cuplare - CERAMIC BONDING AGENTS - reprezintă un
important pas înainte. De cele mai multe ori aceştia sunt constituiţi din
pulberi pe bază de aur şi particule ceramice cu aspect spongios.
Aplicarea acestor agenţi de legătură elimină etapa de oxidare a aliajului
prin aducerea lui la incandescenţă. Ei se aplică direct pe suprafaţa
scheletului metalic (sablatâ şi curată), care urmează să fîe placată. I,-,
Tehnica se utilizează cu precădere la aliajele nobile unde s-au
înregistrat, comparativ cu tehnica „clasicâ", creşteri ale puterii legâturii
aliaj-ceramică. în cazui aliajelor nenobile puterea legâturii depinde mult
de tipul aliajelor şi de agentul de legare utilizat. Pe suprafeţele aliajelor
nenobile (de exemplu Ni-Cr) care urmează a fi placate se poate
galvaniza un strat de aur (0,02-0,03mm) peste care se aplicâ un agent
de legâturâ cum ar fL IVOCLAR INZOMA P990, după care se ard
straturile de masă ceramică.
26.Aplicarea ceramicii dentare pe infrastructura
metalică
Pe componenta metalică oxidată se depun și se ard straturile de
ceramică . Depunerea straturilor de opac, și arderea lui, dentină , smalț,
incizal și arderea lor.
27.Metodele de condensare a maselor ceramice
metoda vibrării
metoda aplicării spatulei
metoda gravitației
metoda presării-sugativării
metoda aplicării periei

28.Ordinea aplicării și arderii stratului doi de

ceramică
Peste stratul de opac se depune masa de dentină, cu ajutorul pensulei ,
în cantități mari sub vibrare.
Excesul de lichid se îndepărtează cu ajutorul unui șervețel sau burete.
După modelarea morfologie subdimensionate se aplică masa de smalț
pentru a obține trasparența incizală.
La nivelul marginii incizale dentina se taie cu un instument bine
ascuțit.Apoi pe versantul vestibular se aplică masa de smalț, iar pe
versantul palatinal masa de trasparent.
Depunerea masei de smalț trebuie făcută cu atenție ca să nu apară
demarcație între cele 2 mase.
Înălțimea marginii incizale trebuie să fie mai mare cu 1-1,5mm mai înaltă
decît cea a dintelui omolog.
După îndepărtarea lucrării de pe model se mai adaugă masă de dentină
pe fețee mezialeși distale ale dintelui, obținînd un exces de 0,5-1mm
necesar punctelor de contact.
29.Ordinea aplicării, modelării și arderii stratului trei
de caramică
Se aplică straturile de corectare.
30. Ordinea aplicării și arderii primului strat de
ceramică
Prima depusă este masa ceramică opacă sub o vibrare energică.
Stratul de opac trebuie aplicat într-un strat subțire.
Dacă este necesar se repetă aplicarea opacului.
Grasime de 0,2-0,3 mm , pentru a evita transparența metaluluiși
realizarea legăturii metalo-ceramice.
Să aibă o culoare uniformă.
31.Ordinea aplicării și arderii stratului de finisare
(glazurării)
Coroana, care din acest moment corespunde tuturor exigenţelor, se
curăţă prin diferite mijloace de impurităţile de pe feţele prelucrate. Apoi
are loc glazurarea prin aplicarea şi arderea unui strat final superficial de
masă transparentă. Operaţiunea se desfaşoarâ timp de trei minute la
930°C (temperatura fîind întotdeauna mai mică decât cea la care se fac
arderile straturilor de bazâ) m condiţii atmosferice normale.

Glazurarea nu se desfăşoară în vid pentru că determinâ migrarea la

suprafaţă a incluziunilor de aer şi ar conferi un aspect rugos stratului de
glazură. Scopul acestei operaţiuni îl constituie crearea peste straturile
depuse a unui strat vitros foarte subţire care să blocheze absorbţia
fluidelor din mediul bucal. Inainte de glazurare, iar m unele tehnici, chiar
în cursul desfaşurării acestei etape se mai pot face o serie de artificii
cromatice, cu efecte deosebite. Trebuiesc evitate tendinţele de a efectua
„supraglazurări". Acestea creează frecvent imaginea de „dinte fals", mat,
în urma fenomenului de vitrificare m care creşte foarte mult procentul
fazei cristaline. După glazurare, interiorul coroanei se poate sabla dupâ
ce placajul ceramic a fost acoperit cu cearâ. In fînal se lustruiesc
marginile metalice. La ora actuală, m rândul ceramiştilor, m afară de
glazurare se mai practică şi alte metode pentru tratamentul final al
placajului ceramic: glazurarea naturală sau autoglazurarea şi lustruirea.
Stratul ceramic se autoglazurează dacă este menţinut la temperatura de
sinterizare. Mulţi practicieni preferă acest procedeu susţinând că astfel
ceramica îşi păstrează textura şi proprietâţile de suprafaţâ. GIazurarea
naturală poate fî efectuată doar în cazul când nu se fac multe arderi.
Altfel se pierde capacitatea de avtoglazurare.
32.Alegerea culorii, folosirea cheii de culori
Principiul de baza care trebuie respectat atat in alegerea culorii cat si a
formei si dimensiunii lucrarii ceramice este ca aceasta sa fie cat mai
putin vizibila in cavitatea bucala, adica sa intre in armonie cu dintii
naturali de pe arcade. Tocmai de aceea nu este indicata alegerea unei
nuante prea albe in speranta ca dintii artificiali vor fi „mai frumosi” ca
inainte

● Dintii nu sunt monocromatici, astfel incat se folosesc in mod

obisnuit mai multe nuante pentru a obtine aspectul natural. Un
dinte natural prezinta nuante mai inchise in partea dinspre
gingie si nuante mai deschise spre varf.
 ● Nu toti dintii au aceeasi culoare naturala. Dintii frontali sunt mai
deschisi decat dintii laterali (premolari si molari) iar in cadrul
grupului frontal caninii sunt mai inchisi decat incisivii, iar incisivii
laterali mai deschisi decat incisivii centrali. Atunci cand dintii
ramasi au nuante diferite, lucrarea protetica va avea o culoare
asemanatoare cu dintii din apropierea sa.
● Se pot imita diverse coloratii prezente pe dintii naturali, daca
nu se doresc sau nu pot fi indepartate prin periaj profesional sau
albire: coloratia nicotinica intalnita la fumatori, coloratii maronii
cauzate de tartru si altele. Exista mai multe nuante de maroniu a
ceramicii in acest sens.
● Cu ajutorul ceramicii de culoare roz se poate reda aspectul
natural al gingiei, peCare sunt etapele stabilirii culorii unei
lucrari protetice?

1. Se alege din cheia de

culori nuanta care se aseamana cel mai bine cu restul dintilor
prezenti pe arcade sau cu dintii din vecinatate.
2. Se noteaza nuantele prezente in diferitele parti ale dintilor( la colet,
mijloc si la varf), apoi se traseaza „o harta” de culori, stabilind ce
nuante se vor pune in fiecare zona a dintilor artificiali.
● ntru a evita aspectul alungit al dintilor.

33.Aspecte fizice ale perceperii culorii

analiza culorii se face întotdeauna după şedinţa de igienizare (detartraj,
periaj profesional), la interval de câteva zile, în funcţie de statusul
parodontal. Cu câtgradul de inflamaţie gingivală este mai accentuat cu
atât riscul unei determinări incorecte creşte, datorită efectelor de
contrast; de aceea, este necesar ca înmomentul determinării culorii
parodonţiul marginal să nu prezinte semne deinflamaţie;
din aceleaşi considerente, se impune îndepărtarea rujului şi a fardului
precum şi acoperirea îmbrăcăminţii pacienţilor cu un câmp într-o culoare
acromatică(de regulă, alb sau gri;

alegerea culorii trebuie să se facă atât în lumină naturală(în zilele senine

întreorele 10-12 sau 14-16, cât şi în lumină artificială difuză 19 (dacă
este posibil,lumină corectată, cu o temperatur ă corelată
culorii apropiată de 5500K – D55).

în încă perile închise, percepţia cromatică poate fi influenţată de

culoarea încare sunt vopsiţi pereţii, de aceea, este bine ca ambian
ţa să prezinte o culoare neutră– gri

34.”Harta de culori”, cheia de culori

Cheile de culori standardizate, în ciuda unor neajunsuri reprezintă, în
momentul de faţă, metoda cea mai frecvent utilizată pentru determinarea
culorii dinţilor
Cheia de culoriVitapan Classical
Cheia este formată din 4 grupe de repere cromatice notate A,B,C,D;
fiecăreia dintre aceste grupe îi corespunde, conform producătorului, o
anumită plajă cromatică (fig. 6.5.A ): (A - maroniu roşcat; B - galben
roşcat; C - gri; D - gri roşcat). În cadrul fiecărei grupe aranjarea
mostrelor se bazează pe creşterea progresivă a saturaţiei culorii; cu cât
culoarea este mai saturată, cu atât cifra alăturată literei care
simbolizează grupa este mai mare. Grupa A conţine mostre cu 5 nivele
de saturaţie: A1, A2, A3,A3.5 A4; grupele Bşi C conţin câte 4 nivele de
saturaţie: B1, B2, B3, B4, respectivC1, C2, C3, C4, iar grupa D, trei
nivele: D2, D3,şi D4. În afară de acest aranjament producătorul mai
propune o alternativă de ordonare a mostrelor, în funcţie de diferenţa de
culoare şi luminozitatea lor (de la nuanţa cea mai luminoasă(B1), la cea
mai întunecată(C4) (fig. 6.5.B). O altă modalitate de ordonare a
mostrelor ar fi în funcţie de diferenţa de culoare şi luminozitatea
nuanţelor din fiecare grup în parte(fig. 6.5.CPentru o analiză cromatică
cât mai corectă, cu ajutorul cheii Vita Classical,etapele care trebuie
parcurse sunt următoarele: se identifică întâi luminozitatea, apoi nuanţa
şi în final, gradul de saturaţie

35.Machiajul individual al pieselor protetice

coloranți interni
 36.Gingia artificială. Masele ceramice utilizate

37.Adaptarea pieselor protetice față de antagoști și

dinții vecini.
38.Adaptarea protezei pe model în trei sfere :
cervicală, proximală, ocluzală
Adaptarea proximala
•Sunt decelate primele erori in sensul ca o PPF nu o putem insera sau
o inseram cu dificultate in caz decontacte proximale stranse;
•Un contact proximal normal permite depasirea lui doar cu dificultate de
catre o matrice sau cu un fir de matase dentara;
•Daca contactul este prea strans genereaza o senzatiede tensiune
in arcada;
•Un contact proximal prea slab este de nedorit,favorizeaza impactul
alimentelor in gingia interdentara,traumatizeaza papila interdentara si
retentioneaza alimentele;

VERIFICAREA CONTACTELORINTERDENTARE
•ca alternativa plasam hartia de articulatie cu grosime de 0,22 mm intre
suprafetele proximale si adaptarea coroanei pe bont prin presiune
digitala; tragem hartia de articulatie spre vestibular, pentru a depista
zonele supraconturate (se marcheaza zona ce trebuie corectata);

ADAPTAREA RPF
•verificam daca RP reface si respecta ambrazurile cervicale intocmai ca
si dintii naturali vecini
•verificam raporturile conectorilor cu creasta edentata, cu ambrazurile
cervicale de la nivelulDS;

Adaptarea ocluzala vizeaza ca

RPF:
•sa se integreze in functia ocluzala
•sa asigure contacte stabile
•sa solicite la minium capacitatea de adaptare amusculaturii si a
parodontiului de sustinere
•sa nu creeze discrepante ocluzale
•verificam raporturile ocluzale in IM, ORC in miscarilateralitate si
protrusive
•pacientul poate sesiza deficiente ocluzale de pana la 8µm prin
intermediul receptorilor parodontali
•adaptarea ocluzala se verifica cu hartie de articulatie,folie de ceara sau
rasina
•in caz de prezenta de contacte premature sauinterferente, slefuirea se
va face conform regulilorslefuirii selective si nu din zona care inalta;
suprafetelecorectate se vor relustrui

39.Verificarea adaptării coroanelor și punților

metalo-ceramice pe model
40.Erorile posibile în tehnologia de confecționare a
coroanelor și punților metalo-ceramice.
Erori la analiza amprentei:
- nerespectarea cerințelor față de amprentă
- minus la nivel de prag
- stratul de corecție gros și neuniform , duce la probleme de
contracție a acestei mase, nu trebuie să depășească 0,01mm
Erori model:
- duce la probleme a coeficientului de contacție a
gipsului,prepararea pastei de gips prea moale sau prea dur

-Bonturile basculează în model după separare, partea lucrătoare a

pinurilor nu este maximală 6-8mm, nu sau făcut retenții

- Coroana este largă-:

- aplicarea lacului de contracți pe prag ( -Coeficientul de
compensare a lacului de contracție , lac siliconic și acrilic. Dacă
este prag nu se aplică , distanțat 0,3-0,5mm. Culoarea depinde de
ceara de imersie. DACĂ ESTE AURIE NU FOLOSIM LAC
AURIU. )
- decoletarea înainte de terminarea corijărilor în formă , volum,
muchie
-Scurtarea machetei : nu se vede bine limita de ceară pe bont , nu sa
folosit lac de imersie și ceară de cromatică diferită.
-Folosirea cerii de bază în loc de ceară de imersie
- crăpături , fisuri după glazurare, este tensiune în metal, de calitate
joasă, nu coincide coificientul de contracție a metalului cu coef. de
contr a ceramicii
- efectuarea multor arderi, se pierd calitățile metalului

- înlăturarea insuficientă din grosimea metalului, undeva se

înlătură 0,01 … duce la umflături
- folosirea frezelor fine la prelucrare,obținerea suprafețelor
lucioase, nu se va crea legătură mecanică cu ceramica
- folosirea încontinuă a nisipului de sablarea
- realizarea carcasului în relief ascuțit, tensiune și fisurare în
ceramică
- nerotungirea muchiilor
- se prelucrează cu freze roșii și galbene, dar trebuie verzi
- nu se prelucrează într-o singură direcție
- aplicarea wash opacului în strat gros, exces de oxizi,duce la
umflături, des la ecuator și ocluzal
- infiltrarea masei ceramice, ceramica s-a uscat în timpul
aplicării maselor de volum