1. Noţiune de amalgame.

Amalgamul este un aliaj format din mercur și unul sau mai multe metale. Este produsul unei reacții
de amalgamare între particulele unui aliaj conținând variate cantități de argint, cupru, staniu și
mercur.
2. Clasificarea amalgamelor după: numărul metalelor din compoziție, conținutul de cupru al
aliajului de argint, particulele aliajului de argint.
după numărul metalelor din compoziţia amalgamului
1. Binare (combinarea mercurului cu un metal):
Mercur-Paladiu
Mercur-Cadmiu
Mercur-Cupru
2. Ternare (combinarea mercurului cu 2 metale) Mercur-Argint-Staniu (Ag 73%, St- 27%)
3. Cuaternare (cele mai frecvent utilizate): Ê Mercur-Argint-Staniu-Cupru
În funcție de numărul metalelor din aliaj( Clasificare Marzouk) :
Aliaje binare (argint-staniu)
Aliaje ternare (argint-staniu-cupru)
Aliaje cuaternare( argint-staniu-cupru-indiu)
Cu cinci sau şase elemente
după conţinutul de cupru al aliajului de argint
1. Amalgame convenţionale, cu conţinut redus de cupru (Cu < 4 %)
Rezultă din amestecul mercurului cu un aliaj compus din:
Argint 65-70%;
Staniu 25-30%;
Cupru 0-6%
Zinc 0-2%
2. Amalgame non-gama2, bogate în cupru (Cu>10%)
- Apărute în 1960, au luat locul celor convenţionale. Au proprietăţi fizice și performanţe clinice
superioare. Ele conţin:
Argint 40-60%;
Staniu 22-30%;
Cupru 13-30%
Zinc 0-1%
după particulele aliajului de argint
1. Neregulate (așchii sau pilitură – lathe cut) – particule de formă neregulată produse prin tăierea
unui lingou de aliaj pe un strung (pilitură) cu lungimea de 60-120µm, lăţimea de 10-70µm și
grosimea de 10-35µm)
2. Sferice sau sferoidale – particulele se obţinprin pulverizarea aliajului lichid în gaz inert cu
diametre cuprinse între 2-43µm)
3. Mixt (amestec de pilitură și particule sferice, rezistenţa lor este mai crescută)
În funcţie de metalele nobile adăugate:
Platina (modifică rezistenţa mecanică a aliajului, are efect asupra punctului de topire al acestuia,
asupra culorii și asupra densităţii aliajului)- amalgam de platină;
Aur (moale, ușor de prelucrat, rezistenţa ridicată, nu poate fi prelucrat în stare pură)- amalgam de
aur;
Paladiu (este un înlocuitor al platinei, având aceleași efecte asupra aliajelor ca și platina; este unul
din principalele elemente de înnobilare a unui aliaj);
După CRAIG:
Aliaje cu conţinut mic de Cu (<6%):
-Pilitură,
-Particule sferice.
Aliaje cu conţinut mare de Cu (>6%):
-Pilitură,
-Particule sferice,
-Faze dispersate amalgame moderne non-γ2
DUPĂ GENERAŢIA LOR:
convenţionale: cu conţinut redus de Cu. Pot fi ternare sau cuaternare.
Aliaje cu fază dispersată (bifazice)= amestec de pilitură convenţională cu particule sferice Ag-Cu.
Cu conţinut mare de Cu (moderne, cele mai indicate)- amestec de pilitură cu particule sferice.

3. Compoziţia chimică a amalgamului

 Argintul: rezistență mecanică, culoare, micșorarea fluajului
 Staniu: crește viteza de amalgamare, scade rezistența mecanică
 Cuprul: crește duritatea, crește rezistența, scade fluajul
 Zincul: crește viteza de fuzionare, crește dilatarea amalgamului, crește rezistența la
coroziune
 PROPRIETĂȚI CHIMICE COROZIUNEA-factorii:
 Compoziția aliajului
 Dimensiunea particulelor: mai mici structuri omogene
 Factorul pacient: igiena precară
 Calitatea obturației

Cantitatea de argint în pulbere. Caracteristica.

Compoziţie chimică Argint 40-70%
Crește rezistenţa amalgamului și reduce curgerea acestuia. Formează cu mercurul compuși metalici
responsabili de expansiunea amalgamului în timpul prizei.
Un conţinut mai mare de argint oferă duritate mai mare, dar amalgamul devine mai fragil, mai
dificil de manipulat.
Un conţinut mai mic determină un timp de lucru prelungit, dar amalgamul are o duritate mai mică
și tendinţă de contracţie.
Fiind principalul component, influenţează culoarea amalgamului. Are o culoare alb-argintie.
4. Cantitatea de staniu în pulbere. Caracteristica
Compoziţie chimică Staniu 22-30%
Reduce expansiunea din timpul prizei amalgamului și permite o amalgamare mai bună datorită
afinităţii sale pentru mercur și un produs final mai plastic, însă o cantitate excesivă face amalgamul
friabil.
Compușii Sn-Hg reduc rezistenţa și cresc coroziunea amalgamului.
5. Cantitatea de zinc în pulbere. Caracteristica.
Zincul 0-2%
Are rol de liant, mărește rezistenţa, oferă luciu și ușurează triturarea și condensarea amalgamului.
6. Cantitatea de cupru în pulbere. Caracteristica.
Cupru 0-30%
Crește rezistenţa mecanică și duritatea amalgamului, dar reduce fluajul și crește expansiunea
produsului finit. În proporţii de peste 15-20%, cuprul are proprietăţi antiseptice.
6,5. Cantitatea de Iridiul, Paladiul, Platina – 0-1%
7. Caracteristica mercurului lichid. Modul de prezentare.
Mercurul Este singurul metal care se găsește în stare lichidă la temperatura camerei. Are o acţiune
toxică asupra organismului uman. Mercurul este volatil și se evaporă repede când este încălzit la
temperatură moderată. Cantitatea de mercur eliberată din obturaţiile de amalgam diferă în funcţie de
pacient, de numărul de restaurări prezente în cavitatea bucală, de calitatea amalgamului. Chiar și în
cazul a 20-30 suprafeţe dentare obturate cu amalgam, nu se vor elibera cantităţi mai mari de 10 μg
mercur/zi (doza zilnică admisă – 40 μg mercur/zi).
Forma de prezentare
-PULBEREA: pilitură: particule cu formă neregulată, sferice sau lamele ce se obțin prin frezare
industrială(Ag-Sn) după ce s-u tratat in prealabil
- particule sferice: se obțin prin atomizare
-Lichidul: Mercurul (Hg)
singurul metal lichid la temperatura mediului ambiantSe solidifică la -38oC
se combină relativ uşor cu metale ca Au, Ag, Cu, Sn, Zn
se combină dificil cu metale ca Ni, Cr, Co, Fe
8. Metoda și aparatele de malaxare a amalgamelor.
METODA CLASICĂ (în mojar):
-Dozare în funcţie de mărimea cavităţii
-pistilul impregnarea piliturii şi amalgamarea
-Mişcare circulară pastă cu plasticitate de adaptare şi lucru necesare obturaţiei coronare
-Triturarea=amestecul aliajului cu Hg in vederea obținerii unei mase omogene
-Rezultatul unei triturări corespunzătoare este eliminarea peliculei de oxid prezente la suprafața
aliajului
 DOZARE
 EXTEMPORANEE: părțile reactante se aplică în mojar/pistil
 INDUSTRIALĂ: în capsule
METODA MODERNĂ: cu amalgamatoare
DEZAVANAJE:
Cantitate mai mare decât cea necesară
AVANTAJE:
-părţile reactive nu se contaminează
-nu ne contaminăm cu Hg
-plasticitate optimă
9. Capsulele pentru malaxarea amalgamelor.
Mod de prezentare
Clasic, se prezintă în sistem bicomponent: a. Flacoane cu pulbere (aliajul de argint) b. Flacoane cu
lichid (mercur)
Modern, se prezintă în sistem monocomponent sub formă de capsule predozate ce conţin pulbere și
lichid, despărţite printr-o fiolă de staniol
-în capsule, se măsoară greutatea foarte exact; componentele sunt separate de un disc din staniol sau
material plastic; capsulele se introduc în amalgamatoare
Capsulele sunt llla un capat colorate, diferit in dependenta de cantitatea de subst. Continuta poate
varia: 400mg, 600mg, 800mg
Reacţia de priză
Este alcătuită din 4 stadii: dizolvare, impregnare, amalgamare șicristalizare.
Timpul de priză – intervalul de timp scurs de la debutul preparării până la momentul în care
cristalizarea este completă.
După timpul de priză, amalgamele pot fi cu timp de priză:
- Lentă
- Rapidă: <1minut;
- Normală: 3 minute-câteva ore.
Timpul de priză este influenţat de:
- Raportul pulbere-lichid;
-Dimensiunea particulelor;
- Durata preparării;
- Presiunea de condensare.
MECANISMUL DE PRIZĂ
A. Dizolvarea particulelor datorită mercurului
B. Impregnare
C. Amalgamare
D. Cristalizare (priză)
A. Ag3Sn + Hg  Ag2Hg3 + Sn7-8Hg + Ag3Sn
B. Faza γ + Hg  γ1+ γ2+ γ nereacţionat
C. γ1+ γ2=matrice de care se leagă particulele γ nereacţionate
D. Rezistenţa la coroziune: γ>γ1>γ2
E. Cu cât proporţia de γ1, γ2 este mai mică, creşte rezistenţa mecanică
TIMPUL DE PRIZĂ
 DEPINDE DE:
a. Faza aliajului
b. Proporția pilitură/Hg; Hg> priză>
c. Dimensiunea particulelor: particulele sferice priză scurtă
d. Presiunea de condensare
Avantajele folosirii amalgamelor dentare
- Preţ de cost scăzut
- Obturaţiile realizate din amalgam au o rată scăzută de apariţie a cariilor secundare.
- Principala cauză pentru care apare caria secundară, adiacentă obturaţiei, este datorată contracţiei
de priză care permite apariţia de microspaţii între material şi suprafaţa dentară.
- Contracţia de priză apare frecvent la răşinile compozite, variind în funcţie de consistenţă şi gradul
de umplutură anorganică al materialelor.
- Amalgamul dentar are o contracţie de priză foarte redusă astfel că nu rezultă defecte ce pot duce la
apariţia de microspaţii şi invazie bacteriană urmată de apariţia cariilor secundare.
-Amalgamul prezintă o rezistenţă crescută, asemănătoare smalţului dentar, astfel că suportă bine
forţele în timpul masticaţiei.
- Obturaţiile de amalgam realizate corect şi cu o lustruire foarte bună pot să reziste chiar 15-20 de
ani, fără a prezenta semne de carie secundară sau degradare.
- Timpul scăzut de lucru al medicului
- Tehnica de lucru cu amalgamul nu este pretenţioasă
Dezavantajele obturaţiilor din amalgame dentare:
• Principalul dezavantaj al amalgamului este aspectul inestetic.
• Amalgamul dentar are proprietatea de a se infiltra în tubii dentinari și din acest motiv poate fi
dificil de îndepartat în caz că obturaţia va fi cândva înlocuită.
• Amalgamul dentar infiltrează ţesuturile dure și le modifica culoarea - în gri.
• Prepararea cavităţii pentru obturaţia cu amalgam este de tip retentiv, astfel este necesară
îndepartarea unei cantităţi de ţesut dentar mai mare decât în cazul obturaţiilor fizionomice.
• Dupa aplicarea obturatiei din amalgame dentare pot aparea dureri tranzitorii sau sensibilitate
temporara la rece și fierbinte
• Amalgamul dentar este instabil și poate coroda masiv, provocand fracturarea marginilor obturatiei
- Coroziunea poate fi (proprietati chimice ale amalgamelor dentare):
Pierderea luciului suprafetei;
Coroziunea la nivelul interfetei dinte-restaurare;
Coroziunea prin imbatranirea materialului;
Coroziunea galvanica.
• Amalgamul dentar se dilata și contracta la caldura, frig și presiuni ocluzale, ceea ce face ca
obturatia sa fie vulnerabila la potentiale fracture
Proprietăţi fizice ale amalgamelor dentare sunt:
- Variaţii dimensionale datorate prizei amalgamelor dentare
- În primele 20 min amalgamul dentar sufera o contractie, datorită absorbtiei de mercur de catre
faza γ. Apoi urmeaza o dilatare prin formarea fazelor γ1 si γ2. La sfarsit apare o contracţie ușoară -
1µm/cm. Dimensiunile se stabilizează dupa 6-8 ore.
-Factorii care influenteaza variaţiile dimensionale sunt:
. compozitia aliajului, dimensiunea particulelor (cu cat dimensiunea particulelor este mai mica, cu
atat expansiunea totala este mai mica),
. raportul aliaj-mercur (cu cat cantitatea de mercur liber este mai mare, cu atat va fi si expansiunea
mai mare),
. durata si viteza de triturare (cu cat timpul de triturare este mai lung, cu atat expansiunea este mai
redusa),
. intervalul de timp scurs intre triturare si condensare (nu trebuie sa se scurga mai mult de 3-3,5
minute intre cele 2 operatiuni, deoarece in acest moment trebuie sa se formeze fazele γ1 si γ2),
.presiunea de condensare (cresterea presiunii de condensare reduce expansiunea),
- Coeficientul de dilatare termica a amalgamului dentar este de 2 ori mai mare decat cel al
tesuturilor dentare. Aceasta duce la separatia marginală, ceea ce duce la infiltrarea salivei intre
dinte-obturatie, ea fiind eliminata o data cu revenirea obturatiei la temperatura normala. Procesul de
patrundere-expulzare a salivei intre obturatie si dinte poarta numele de percolare conditionata
termic
-Rezistenţa la compresiune
Rezistenţa la compresiune depinde de: compozitia aliajului, dimensiunea și forma particulelor
(particulele mici și sferice dau rezistenta crescuta), timpul de triturare, cantitatea de mercur (mai
mult de 55% mercur face sa scada rezistenta), condensarea, porozitatea.
Cele mai mari valori ale rezistentei la compresiune, la o oră, le au materialele cu continut crescut de
cupru si compozitie unica
Cele mai mici valori le au cele cu pilitura si continut scazut de cupru.
- Rezistenţa la tracţiune. Este mult mai redusă decât cea la compresiune
- Plasticitatea. În momentul inserţiei, amalgamul dentar trebuie sa aibă o plasticitate suficientă
pentru a permite adaptarea în cavitate. Ulterior valoarea plasticităţii trebuie să scadă în scopul unei
condensări eficiente a amalgamului.
- Deformarea permanentă. Este lenta, progresivă și ireversibilă. Cele mai mari valori ale deformării
permanente (6,3%) au amalgamele cu pilitură și cu conţinut redus de cupru.
- Cele mai mici valori (0,05-0,09%) le au amalgamele cu compoziţie unică și cu conţinut crescut de
cupru.
- Conductivitatea termică. Amalgamele sunt bune conducatoarede caldura. De aceea, obturaţiile
profunde trebuie asociate cu obturatii de baza izolatorii care sa asigure protectia pulpei.
Factorii care influențează stabilitatea dimensională:
• Compoziția aliajului: Ag, Cu, Sn, Zn
• Dimensiunea particulelor
• Proporția pilitură/Hg
• Condensarea
• Intervalul de la preparare la condensare: 3-3,5 minute
• Dilatarea tardivă (5-7 zile)
 • Dilatarea termică
• Rezistența la compresiune (stratul subțire se fracturează)
• Rezistența la tracțiune (mai mică decât cea de compresiune)
• Fenomenul de întindere (deformare lentă progresivă și ireversibilă)
• Fluajul (deformarea sub acțiunea unei presiuni a amalgamului evaluată la 7 zile)
• Duritatea (110 unități Knoope)
• Conductibilitatea termică (bune conductoare de căldură)
• Etanșeitatea (nu este asigurată, nu prezintă integritate marginală, nu au stabilitate)

Proprietăţi biologice ale amalgamelor dentare:

- Ionii metalici (de staniu, argint sau cupru) pot penetra în canaliculele dentinare,
producândcoloraţii sure, gri.
- Sensibilitatea imediată se poate datora contactelor premature sau formării de microfisuri la
nivelul structurilor dentare.
- Sensibilitatea tardivă poate aparea la 10-12 zile de la aplicarea obturaţiei. Cauza principală este
expansiunea tardivă a obturaţiilor din amalgame dentare cu continut crescut de zinc, datorită
contaminării cu umiditate în timpul preparării sau inserării.
Indicaţii pentru amalgame dentare
• Obturarea molarilor și premolarilor devitali
Ca material de obturaţie în cavităţile de clasa I, clasa a II-a, clasa a V-a (la
grupul posterior de dinţi)
• Este recomandat în restaurarea molarilor, deoarece aceștia sunt supuși unei presiuni mari în timpul
masticaţiei
• Sunt utilizate și în cazul când se întâlnesc dificultăţi în izolarea câmpului
operator la etapa de aplicare a obturaţiei, cum ar fi în cazul unor cavitati adanci, subgingivale
• Obturarea cavităţilor carioase, atunci când este neglijabil aspectul estetic
• Uneori amalgamul dentar este întrebuinţat pentru obturarea cavităţilor de clasa a V-a în
premolarii maxilarului inferior, în care obturaţiile de cement se distrug sub acţiunea salivei
Contraindicaţii pentru amalgame dentare
• Obturarea cavităţilor pe dinţii frontali
• Obturarea cavităţilor pe dinţi vitali sau devitali cu pereţi subţiri
• Obturarea cavităţilor pe dinţi din vecinătatea unor lucrări de aur (evitarea galvanismului sau
amalgamării lucrării)
Obturaţiile de amalgam realizate corect şi cu o lustruire foarte bună pot să reziste chiar 15-20 de
ani, fără a prezenta semne de carie secundarăsau degradare.
DENUMIRI COMERCIALE
Sistem P/L:
 HARPER’S (Dr. Harper)
 OPTALLOY (CAULK Co)
 INDILOY (SHOFU DENTAL)
 LUXALOY (DEGUSSA)
Sistem predozat:
 AMALCAP (VIVADENT)
 VENTURA CAP (MADESPA)

FORMULE COMPOZIȚIONALE
CONVENȚIONALE: • ÎMBOGĂȚITE CU CUPRU:
• Ag 67-74% • Ag 69%,
• Sn 25-27% • Sn 17%,
• Cu 6%, • Cu 13%,
• Zn 2% • Zn 1%.

TEHNICA DE LUCRU Instrumentar exclusiv metalic:

• Portamalgame
• Fuloare
• Spatule
• Benzi metalice (matrici)
• Portmatrice
• Anterior inserării, tratarea cavităţilor: parapulpar sau plaga dentinară este
condiţionată cu lineri (termolineri), lacuri.
• Obturaţie de bază necesară pentru blocarea transmiterii variaţiilor termice.
Factorii care influențează stabilitatea dimensională:
• Compoziția aliajului: Ag, Cu, Sn, Zn
• Dimensiunea particulelor
• Proporția pilitură/Hg
• Condensarea
• Intervalul de la preparare la condensare: 3-3,5 minute
INDICAȚII
• Obturarea cavităților de clasa I, a II-a și a V-a
• Reconstituiri coronare simple (suprafețe ocluzale etc.)
• Obturații armate
RECOMANDĂRI
• Închiderea ermetică a flaconului cu Hg (eventual incasabil)
• Necontaminarea elementelor
• Utilizarea sistemului capsulat
• Preparare electro-mecanică
• Utilizare mănuşi de protecţie, mască, aerisirea cabinetului
• Deşeurile se aruncă în flacoane speciale
• Evaluarea periodică a Hg din cabinet
Duritatea se dezvolta 40-60% in prima ora si 90% in 24ore
lndicalii pentru folosirea amalgamului (de argint, de cupru, de galiu) sunt:
- obturarea cavitatilor carioase in situatii clinice, cand este necesard o rezistenta inalta a
obturatiei,
- obturarea cavitatilor carioase de clasa I si II-a, si de clasa a V-a (a dintilor laterali),
- in dintii temporari si permanenti,
- obturarea preponderent a molarilor superiori, adica anume acolo, unde respectivul
material obturator nu este vizibil atunci, cand persoana zambegte, sau
- obturarea cavitdatilor carioase, atunci cand este neglijabil efectul estetic,
- uneori amalgamul este intrebuintat pentru obturarea cavitatilor de clasa V in premolarii
maxilarului inferior, in care plombele din ciment se distrug sub actiunea salivei
262