AMALGAMUL DENTAR

Amalgamul dentar este un material plastic nefizionomic pentru obturatii de durata, care rezulta
din combinarea mercurului (Hg) cu o pulbere care contine unul sau mai multe metale.
Compozitia pulberii care se adauga mercurului:
Argintul creste expansiunea, rezistenta si reduce fluajul
Staniul scade expansiunea, rezistenta, duritatea si creste timpul de priza. Are mai multa afinitate
pt. mercur decat argintul. Cuprul creste expansiunea, rezistenta si duritatea si reduce fluajul
Zincul usureaza condensarea, iar in cursul proceselor de fabricatie evita formarea oxizilor.
(Contaminarea cu umiditate a amalgamelor cu continut de zinc det. o expansiune intarziata a materialului)
Mercurul (Hg) poate intra in compozitia in proportie de 2-3%
Indiul, introdus in mercurul unor produse comerciale (in proportie de 10-15%), scade cantitatea
de mercur necesar titrurarii, creste umectabilitatea amalgamului si scade cantitatea de mercur evaporata
atat in timpul prizei cat si dupa aceasta.
Aliajele pt. amalgam - pulberea (care se adauga mercurului) se prezinta sub forma de:

- pilitura (sunt particule de forma neregulatacu lungimea de 60-120m, latimea de 10-70m si grosimea
de 10-35m)
- particule sferice (cu diametre cuprinse intre 2-43m)
- amestec de pilitura si particule sferice(rezistenta lor e mai crescuta)
Clasificarea aliajelor pt. amalgam:
- aliaje cu continut redus de cupru (< 6% Cu, se numesc aliaje conventionale),
- aliaje cu continut crescut de cupru (> 6% Cu);
- aliaje ternare (sunt cele care contin argint, staniu si cupru)
- cuaternare (sunt cele care mai contin in plus si zincul);
- aliaje cu particule sferice, pilitura sau cu particule amestecate.
Mercurul
Mercurul trebuie sa contina mai putin de 0,02% reziduri nevolatile si sa nu prezinte nici o
contaminare de suprafata. Mercurul poate fi usor contaminat de gazele atmosferice care contin sulf,
formand sulfuri (se pierde aspectul de suprafata ca oglinda). Se combina usor cu multe metale (aur, argint
cupru, staniu, zinc), formand amalgame. Nu se combina cu metale ca nichel, crom, molibden, cobalt, fier.
Punctul de solidificare al mercurului este de ca. -39 C. Fierbe la 357 C. Picaturile cazute pe suprafete
netede isi pastreaza forma sferica (dat. valorii crescute a tensiunii superficiale, care e de 6,5 ori mai mare
decat a apei). Ag Sn Cu Zn Hg 40-74% greutate 25-30 2-30 0-2 0-3
Timpul de priza: Reprezinta intervalul scurs de la debutul prepararii pana in momentul in care
cristalizarea este completa. (P317.) (Intervalul de timp care separa finalul triturarii de momentul intaririi
amalgamului se numeste timp de priza. P.315) Timpul de priza e influentat de: faza aliajului Ag-Sn (faza
corespunde unor amalgame cu priza lenta, in timp ce faza + da amalgame cu priza rapida care se
intaresc in mai putin de 1 min.), raportul pulbere mercur (proportia normala se considera 5/8 in procente
de greutate, insemnand 52% Hg; cu cat continutul in mercur e mai mare, cu atat priza e mai lenta),
dimensiunea particulelor (cu cat particulele de aliaj sunt mai mici, cu atat timpul de priza va fi mai redus),
presiunea de condensare (presiunea crescuta de condensare det. eliminarea unei cantitati mai mari de
mercur din amalgam, cu reducerea consecutiva a timpului de priza).
Mecanismul de priza al amalgamelor cu continut redus de cupru
Punctul de plecare este reprezentat de compusul intermetalic Ag3Sn (faza ). Faza dominanta este
Ag2Hg3 (= 1) aprox. 54-56% volum; proportia de faza e de 27-35%, iar de faza 2 e de 11- 13%.
(Dupa priza se mai pot produce reactii prin procese de difuziune)
Mecanismul de priza al amalgamelor cu continut crescut de cupru Amalgame cu particule
amestecate (pilitura si particule sferice): Solubilitatea staniului in mercur e cea mai mare, urmata de argint
si peurma de cupru. (De aceea particulele de Ag-Sn se dizolva aproape in totalitate in mercur). (Dupa
priza finala, structura amalgamului consta dintr-o faza 1 , care inconjoara particulele de Ag3Sn () si Ag-

Cu. Partic. de Ag-Cu sunt inconjurate de faza .) Amalgame cu aliaje cu compozitie unica: Aici faza
este in proportie mai mare. Continutul de 2 este nul. Daca priza amalgamului este normala si la o
proportie a mercurului mai mica de 52%, intreaga cantitate de mercur este in reactie in decurs de 24 de
ore Ag3Sn + Hg Ag2Hg3 + Sn7-8Hg + Ag3Sn (nereactionat) + Hg 1 + 2 + In prima etapa:
Ag3Sn () + Hg Ag2Hg3 (1) + Sn7-8Hg (2) + Ag3Sn () (nereactionat) In a 2-a etapa: Sn7-8Hg (2)
+ AgCu Cu6Sn5 () + Ag2Hg3 (1)
Proprietati
Proprietati fizice:
- Variatii dimensionale datorate prizei In primele 20 min. amalgamul sufera o contractie, dat. absorbtiei de
mercur de catre faza . Apoi urmeaza o dilatare prin formarea fazelor 1 si 2. La sfarsit apare o
contractie lejera, ca. 1m/cm Dimensiunile se stabilizeaza dupa 6-8 ore. Factorii care influenteaza
variatiile dimensionale sunt: compozitia aliajului, dimensiunea particulelor (cu cat dimensiunea
particulelor e mai mica, cu atat expansiunea totala e mai mica), raportul aliaj-mercur (cu cat cantitatea de
mercur liber e mai mare, cu atat va fi si expansiunea mai mare), durata si viteza de triturare (cu cat timpul
de triturare e mai lung, cu atat expansiunea e mai redusa), intervalul de timp scurs intre triturare si
condensare (nu trebuie sa se scurga mai mult de 3-3,5 minute intre cele 2 operatiuni, deoarece in acest
moment trebuie sa se formeze fazele 1 si 2), presiunea de condensare (cresterea presiunii de condensare
reduce expansiunea), contaminarea cu umiditate inainte de priza a amalgamului care contine zinc (Apa
det. o reactie electrolitica intre zinc si alte metale.Ca urmare are loc o expnsiune de 4% care nu apare in
primele 24 ore, ci la 3-5 zile)
- Dilatarea termica. Coeficientul de dilatare termica a amalgamului e de 2 ori mai mare decat cel al
tesuturilor dentare. Aceasta duce la separatia marginala, ceea ce duce la infiltrarea salivei intre dinteobturatie, ea fiind eliminata o data cu revenirea obturatiei la temperatura normala. Procesul de patrundereexpulzare a salivei intre obturatie si dinte poarta numele de percolare conditionata termic.
- Rezistenza la compresiune. Rezistenta la compresiune depinde de: compozitia aliajului, dimensiunea si
forma particulelor (particulele mici si sferice dau rezistenta crescuta), timpul de triturare, cantitatea de
mercur (mai mult de 55% mercur face sa scada rezistenta), condensarea, porozitatea. Cele mai mari valori
ale rezistentei la compresiune, la o ora, le au materialele cu continut crescut de cupru si compozitie unica
(iar cele mai mici valori le au cele cu pilitura si continut scazut de cupru).
- Rezistenta la tractiune. E mult mai redusa decat cea la compresiune
- Plasticitatea. In momentul insertiei, pasta de amalgam trebuie sa aiba o plasticitate suficienta pt. a
permite adaptarea in cavitate. Peurma valoarea plasticitatii trebuie sa scada in scopul unei condensari
eficiente a amalgamului.
- Deformarea permanenta. E lenta progresiva si ireversibila. Cele mai mari valori ale deformarii
permanente (6,3%) au amalgamele cu pilitura si cu continut redus de cupru. Cele mai mici valori (0,050,09%) le au amalgamele cu compozitie unica si cele cu continut crescut de cupru.
- Conductivitatea termica. Amalgamele sunt bune conducatoare de caldura. De aceea, reconstituirile
profunde trebuie asociate cu obturatii de baza care sa asigure protectia pulpei.

- Integritatea marginala. In zona marginala a obturatiei, amalgamul nu are voie sa ramana neprotejat de
smalt, depasind suprafata acestuia, deoarece acest lucru determina fractura marginala a amalgamului.
- Porozitatea. Bulele apar dat. continutului ridicat de mercur si dat. umiditatii incorporate in timpul
malaxarii. Porii la suprafata obturatiei apar dat. eliminarii mercurului, ca urmare a supraincalzirii in
timpul lustruirii obturatiei. Microporii din masa obturatiei apar ca urmare a expansiunii, dat. excesului de
mercur sau dat. insuficientei presiuni de condensare a amalgamului.
Proprietati chimice:
- Alterarea chimica a amalgamelor se produce prin coroziune chimica si electrochimica.
- Coroziunea chimica: Are loc la nivelul suprafetelor obturatiilor. Se prezinta prin modificari de culoare
(innegrire), sulfurari, ...
- Coroziunea electrochimica: Poate avea loc atat la suprafata amalgamului, cat si in masa acestuia.
Amalgamele cu continut crescut de cupru sufera mai greu procese de coroziune, dat. absentei fazei 2 ,
care e cea mai activa d.p.d.v. electrochimic. Pt coroziunea fazei 2 in solutie salina avem urmatoarea
reactie: Mercurul eliberat poate reactiona in masa obturatiei cu faza nereactionata, formand faze 1 si 2
suplimentare. Asadar, coroziunea electrochimica nu det. eliberarea de mercur din amalgamul intarit.
Proprietati biologice:
- Ionii metalici (de staniu, argint sau cupru) pot penetra in canaliculele dentinare, producand coloratii
disgratioase. De aceea e bine sa se protejeze peretii cavitatilor cu lacuri, pt. a evita penetrarea ionilor
metalici in dentina
- Sensibilitatea imediata se poate datora contactelor premature sau formarii de microfisuri la nivelul
structurilor dentare.
- Sensibilitatea tardiva poate aparea la 10-12 zile de la inserarea obturatiei. Cauza principala este
expansiunea tardiva a obturatiilor din amalgame cu continut crescut de zinc, dat. contaminarii cu
umiditate in timpul prepararii sau inserarii. (Expansiunea tardiva are loc atat la amalgamele cu continut
scazut de cupru cat si la cele cu continut crescut de cupru.) Sn7-8Hg (2) + H2O + O2 + Cl
Sn4(OH)6Cl2 + Hg
Proportia si cantitatile de aliaj si mercur
Proportia aliajului si mercurului: Proportia de mercur variaza intre 54% (pt. aliajele
conventionale) si 43% (pt. aliajele cu continut crescut de Cu cu compozitie unica). Cantitatea de mercur
se stabileste prin cantarire sau dozare volumetrica. Cantitatea de aliaj se stabileste si ea prin cantarire si
dozare volumetrica. Exista si cantitati de aliaje precantarite in ambalaje sau sub forma de tablete. In
prezent se utilizeaza frecvent capsulele predozate. Acestea contin aliajul si mercurul in compartimente
separate printr-o membrana. (Inainte de folosire, membrana e rupta prin comprimarea capsulei).
Reducerea proportiei de mercur se poate obtine prin: stoarcerea amestecului inainte de inserarea in
cavitate (metoda nerecomandata), sau prin tehnica minimului de mercur (aceasta metoda se asociaza cu
amalgamarea mecanica).

Cantitatile de mercur si aliaj: 400-800 mg de aliaj, preparata cu cantitatea corespunzatoare de

mercur, sunt suficiente pt. majoritatea reconstituirilor. Daca e necesara o cantitate mai mare de amalgam,
e de preferat sa se efectueze mai multe preparari, decat sa se amestece odata o cantitate mai mare de
800mg.
Consideratii clinice asupra amalgamului
Avantajele amalgamului:
- proprietatile mecanice sunt f. bune
- rata uzurii e aproape similara cu a smaltului
- pretul de cost e cel mai mic dintre toate materialele restaurative

Dezavantaje:
- culoare nefizionomica
- lipsa adeziunii face necesara prepararea retentiva (implica sacrificii mari de tesuturi dure dentare) amalgamul are efecte nocive
- coroziunea excesiva si fracturarea marginilor
- sensibilitatea postoperatorie (durerea)
- cariile secundare marginale Masuri pt. reducerea riscului de intoxicatie cu mercur in cabinet
- depozitarea mercurului in recipiente bine inchise
- manipularea deasupra unor suprafete care pot fi usor curatite - evitarea atingerii mercurului si
amalgamului cu mana
- colectarea resturilor de amalgam si depozitarea lor in apa cu adaos de tiosulfat de sodiu sau glicerina,
lichidul trebuind sa umple complet recipientul
- aerisirea frecventa a incaperilor
- evitarea supraincalzirii mercurului sau amalgamului
- determinarea anuala a nivelului mercurului in organism la persoanele care lucreaza in cabinete dentare