1.

Compozitia chimica

Componentii de baza ai portelanurilor, inclusiv a portelanurilor dentare, sunt:

caolinul, cuartul si feldspatul (tabelul 1). In compozitia portelanurilor dentare, se mai
adauga o serie de substante aditionale ca: fondanti, oxizi metalici, agenti aditionali sau
de flux (tabelul 2).

Caolin (3-40%) Cuart (14-25%) Feldspat (35-81%)

Al2O3·2SiO2·H2O SiO2 cristalizat 3 grupe: 1) feldspati calco-sodici (plagioclazi);
- roca argiloasa de - foarte raspandit in 2) feldspati potasici (ortoclazi);
culoare alba: natura; 3) feldspati de K si Be (hialophani).
- T topire = 1750°C - transparent sau Feldspatii naturali constituie un amestec de albit
- amestecat cu apa, opac; (Na2O·Al2O3·6SiO2) si ortoclazi (K2O·Al2O3·SiO2).
formeaza o pasta usor de - asigura rezistenta; - T topire = 1100-1300°C
modelat; - asigura - rol de matrice pentu caolin si cuart;
- asigura rigiditatea transparenta; - cu cat proportia de Na2O fata de K2O este mai mica,
produsului; - mentine forma in cu atat temperatura de ardere este mai joasa. Forma
- puternic opacifiant; timpul arderii; potasica asigura o vascozitate mai mare si
- contracta masa - T topire = 1700°C micsoreaza fluxul piroplastic.
ceramica odata cu - dilata masa ceramica - asigura transluciditatea;
cresterea temperaturii. odata cu cresterea - contracta masa ceramica odata cu cresterea
temperaturii. temperaturii.

Tabel 1: Componentii de baza ai portelanului dentar.

Agenti de flux Fondanti Coloranti

- micsoreaza temperatura de - micsoreaza temperatura de - dau culoarea masei ceramice;
ardere; ardere; - sunt oxizi ai unor metale (Pb,
- micsoreaza coeficientul de - sunt substante cu T topire Co, Ti, Cr, Ni, Ag, Mn), aur
expansiune termica; <800°C; coloidal sau sisteme oxidice mai
- se utilizeaza silicat de Li sau K - se utilizeaza boraxul, oxidul de complexe.
Pb, carbonatul de Na, carbonatul
de K.

Tabel 2: Substante aditionale

2. Proprietatile fizice si mecanice

1
 1) Porozitatea. Aparitia de incluziuni de aer in masa ceramica este inevitabila in
cursul procesului de sinterizare. Golurile de aer din masa ceramica determina o structura
mai poroasa, deci o rezistenta si transluciditate mai reduse.
Arderea in vacuum determina eliminarea porilor, iar racirea sub presiune determina
reducerea
dimensiunilor porilor. Portelanul dentar ars in atmosfera are o porozitate de 5-7% in timp ce
probele
tratate termic in vid au o porozitate intre 0,5-0,7%.
2) Duritatea maselor ceramice utilizate in practica stomatologica este de 6,5 (scara
mohs), depasind duritatea smaltului dentar. Pornind de la aceasta caracteristica, duritatea
este considerata unul dintre dezavantajele maselor ceramice, producand abrazarea
neuniforma a dintilor antagonisti.
3) Rezistenta maselor ceramice dentare este dependenta in mare masura de
compozitia si structura interna, precum si de eventuala prezenta a golurilor si bulelor de aer
care scad rezistenta maselor ceramice dentare.
Condensarea si procedeul de ardere influenteaza rezistenta acestor lucrari ceramice.
Daca arderea nu este completa sau din contra, daca masa ceramica a fost supraarsa,
rezistenta scade.
Un alt factor care influenteaza rezistenta este modul de racire. Daca se realizeaza o
racire rapida creste riscul aparitiei fisurilor de suprafata si scade rezistenta masei ceramice.
Rezistenta la tractiune este sub 34 MPa, ea fiind considerata mica, dar nu prezinta
importanta in practica stomatologica, avand in vedere fortele de tractiune relativ scazute ce
actioneaza asupra lucrarilor protetice fixate in cavitatea bucala.
Rezistenta la indoire sau rupere.
Rezistenta la indoire a maselor ceramice dentare este destul de mica, avand valori
cuprinse intre 62-90 MPa, fapt ce a determinat pe multi cercetatori sa caute o solutie in
sensul cresterii acesteia. J. W. Mclean a introdus oxidul de aluminiu ca material de intarire.
Rezistenta la rupere este de 110 MPa.
Rezistenta la presiune este de 172 MPa si este mult superioara fortelor masticatorii
ce se dezvolta la nivelul aparatulul dento-maxilar.
4) Intervale de topire. In functie de intervalul de temperatura in care se produce
inmuierea progresiva a maselor ceramice dentare, aceste a se impart in 3 grupe:

2
- mase ceramice cu fuziune inalta - interval 1200-1400°C;
- mase ceramice cu fuziune medie - interval 1050-1200°C;
- mase ceramice cu fuziune joasa -800-1050°C.
5) Conductivitatea termica este foarte slaba (0,0030°C/cm) datorita absentei
electronilor liberi din structura. Acest fapt indica ceramica drept un biomaterial izolant, de
protectie termica a structurilor dentare.
6) Dilatarea termica. Existenta componentelor cu coeficienti de dilatare diferiti va
determina aparitia tensiunilor interne in masa ceramica care vor duce la formarea fisurilor
sau fracturilor. Pentru ca aceste mase sa poata fuziona fara acumulare de tensiuni interne,
coeficientul lor de dilatare trebuie sa fie cat mai apropiat. Acest lucru este valabil si pentru
masele ceramice arse pe metal.
Ceramica aluminoasa si magnezica are coeficientul de dilatare termica mult mai mic.
7) Contractia este unul dintre marile dezavantajele maselor ceramice dentare.
Factorii care pot influenta contractia maselor ceramice sunt:
a) granulatia masei ceramice dentare: Prin folosirea maselor ceramice dentare cu granule
de marimi si forme diferite, se reduce mult gradul de contractie al masei respective, acest
lucru datorandu-se micsorarii spatiului liber dintre granule.
Masele ceramice care au in compozitia lor granule de aceeasi dimensiune au spatiul
liber intre acestea de pana la 45% din volumul total. Masele ceramice care au in compozitia
lor granule de doua dimensiuni au spatiul liber redus la 25%, iar acolo unde se folosesc trei
dimensiuni ale granulelor, spatiul liber dintre ele este de 22%.
b) tehnica de condensare. Printr-un procedeu bun de condensare aceste spatii se pot
reduce. In ultimul timp, prin introducerea arederii in vid a maselor ceramice dentare, s-a
obtinut reducerea considerabila a spatiilor libere dintre particule, fara a inlatura complet
contractia. Metode de condensare folosite sunt: spatularea, vibrarea, magnetizarea,
sugativarea, presarea, etc. Din tabelul 3 se poate constata ca vibrarea reduce totusi cel mai
mult contractia. Se pot combina, cu bune rezultate, doua sau mai multe tehnici de
condensare.

Metoda de condensare Contractia de ardere volumetrica (%)

Vibrare 38,1
Spatulare 38,4
Aplicarea spatulei 40,5
Fara condensare 41,5

3
 Tabel 3: Influenta metodei de condensare asupra contractiei de ardere a maselor ceramice

c) contractia de ardere. Directia de ardere ramana cea mai importanta cauza a contractiei
maselor ceramice. Prima faza a contractie se produce in timpul uscarii, prin evaporarea
alcoolului sau a apei din compozitia masei ceramice. A doua faza de contractie se produce
la temperatura de 600-800°C, prin arderea adaosurilor organice utilizate ca liant in masa
ceramica. In timpul arderii se produce a treia faza a contractiei, datorita eliminarii bulelor de
aer care, cu toata condensarea facuta, mai raman in masa ceramica in numai destul de
mare. Asa cum afirma majoritatea studiilor de specialitate, toate masele ceramice dentare
au tendinta ca la ardere sa ia forma sferica, reducerea producandu-se in directia masei mai
mari. Experienta a aratat ca masele ceramice cu o temperatura de topire joasa au un grad
de contractie mai mare fata de cele cu punct de topire inalt. Pana la ora actuala nu exista
masa ceramica dentara lipsita de contractie.

8) Proprietati optice.
a) Cromatica. Pigmentii folositi in ceramica dentara sunt oxizi metalici (tabelul 4), aurul
coloidal (culoarea roz) sau diferite sisteme oxidice, care insa se folosesc in cantitati
extrem de mici.

Oxidul metalic Culoarea rezultata

Fier Rosu/galben
Crom Verde
Cobalt Albastru
Iridiu Negru
Argint Oranj
Nichel Gri
Aur Purpuriu
Staniu Alb
Titan Maro-galbui
Mangan Violet
Fluorescentizanti
Ceriu Albastr-alb
Staniu Rosietic
Uraniu Verde-galben

Tabel 4: Oxizi metalici utilizati pentru nuantarea maselor ceramice.

b) Transluciditatea: Masele ceramice arse in vid sunt cca. 20 de ori mai translucide decat
cele arse in atmosfera, datorita eliminarii incluziunilor de aer din masa ceramica.

4
c) Izotropia: Ceramica are o structura amorfa, fiind un material izotrop. Smaltul dentar,
avand o structura cristalina, reflecta diferit lumina in comparatie cu ceramica

3. Proprietati chimice

Masele ceramice sunt foarte rezistente la atacul chimic, fiind inerte la variatiile largi
ale pH-ului in cavitatea orala. Expunerea excesiva la floruri poate sa duca la o degradare
chimica a suprafetelor ceramice smaltuite. Acest lucru poate favoriza acumularea de
bacterii la nivelul rugozitatilor formate si aparitia unor procese inflamatorii la nivelul gingiei.

4. Proprietati biologice

Majoritatea publicatiilor de specialitate considera masele ceramice ca fiind neutre din

punct de vedere biologic, datorita stabilitatii chimice in mediul bucal, suprafetelor extrem de
netede si tensiunii superficiale scazute, care nu permit aderarea bacterilor din mediu bucal
de suprafata dintiilor ceramici.

5. Noutati in domeniul ceramicii dentare

1. Multi cercetatori considera ca cuartul este un material care nu ar corespunde intru totul
obtinerii unor mase ceramice dentare optime. In cautarea unui material mai bun cercetatorii
si-au indreptat atentia asupra aluminei, care s-a constatat ca mareste rezistenta, dar
sporeste opacitatea. Astfel s-a creat un material ceramic ce contine cristale de alumina in
proportie de 50% din greutate, care alcatuieste “miezul”, peste care se aplica o masa
ceramica adecvata din punct de vedere al expansiunii termice. Un alt sistem ceramic (In-
Ceram), care face parte din materiale cunoscute sub denumirea de compozite cu fate
interpenetrante se bazeaza pe miezuri aluminoase care sunt infiltrate cu o sticla pentru
obtinerea unei rezistente ridicate. Mai recent, miezul de alumina este inlocuita cu un miez
de aluminat de magneziu (MgAl2O4), mai translucid, dar cu o rezistenta mai scazuta. In

5
faza de testari se afla sistemele ceramice cu miez de oxidul de zirconiu, care are
proprietati optice intermediare, dar rezistenta mecanica crescuta.
2. Ceramica Empress (Ivoclar) este o ceramica feldspatica intarita cu leucit (40-50%).
Cristalele de leucit cresc rezistenta la rupere si dau excelente proprietati optice.
3. Recent, ceramica de fuziune joasa (T sinterizare = 650-850°C) atrage atentia
cercetatoriilor prin faptul ca prezinta rezistenta mai mare in cavitatea orala, se lustruieste
usor, datorita temperaturii joase de fuziune, permite arderi repetate, nu necesita
echipamente speciale, nu abrazeaza dintii antagonisti (duritate asemanatoare cu a smaltului
dentar) si prezinta o opalescenta naturala. Singurul dezavantaj este faptul ca adera slab la
stratul metalic
4. In domeniul pigmentiilor ceramici, castiga tot mai mult teren compusii chimici ai unor
metale, care reactioneaza la temperaturi inalte cu materialele ceramice sau sticloase,
formand silicati, alumino-silicati, aluminati, borati, boro-silicati, alumino-boro-silicati, solutii
de silicati sau suspensii ale unor metale nobile, colorate caracteristic. Acesti pigmenti se
utilizeaza in cantitati extrem de mici.