Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
caracterizare a materialelor
Proiect
Aparatura,metode pentru determinarea
continutului de hidrogen din aliaje de aluminiu
lichide
Student:
Flucus(Chiujdea) Iulia
IMMA 3MF181
Introducere
Aluminiul este cel mai rãspândit metal în scoarţa terestrã (dupã indicele CLARK
7,45 %) iar printre elemente ocupã locul al treilea în urma oxigenului şi siliciului.
Împreunã cu aceste elemente formeazã 82,54 % din scoarţa terestrã, fiind
concenrat în special în apropierea suprafeţei sale. Datoritã activitãţii sale chimice
mari, se gãseşte în naturã numai sub formã de compuşi.
Aluminiul cristalizeazã în sistemul cubic cu feţe centrate, cu urmãtoarele
caracteristici principale:
- constanta reţelei cristaline, la 25 C 4,04958 Å;
- raza atomicã 1,4286 Å;
- raza ionicã 0,8598 Å;
- distanţa interatomicã 2,8630 Å.
Densitatea aluminiului solid, cât şi a celui topit scade odatã cu creşterea gradului
de puritate, fiind de 2,705 g /cm la 20 C pentru aluminiul de puritate 99,5 %.
La temperatura de topire, aluminiul în stare solidã are densitatea de 2,55 g / cm
, respectiv 2,382 g / cm în stare lichidã, ceea ce corespunde la o contracţie
volumicã de 6,6 % la solidificare.Aluminiul se topeşte la 660,24 C şi fierbe la
temperatura de 2056 C.
Pentru clasificarea aliajelor de aluminiu, având în vedere marea lor diversitate,
pot fi luate în considerare mai multe criterii, dintre care douã sunt mai importante:
- tehnologiile de obţinere a produselor: piese fasonate, profile, folii, tablã, sârmã;
- proprietãţi şi domenii de utilizare.
Aliajele de aluminiu dupã tehnologiile de obţinere a produselor sunt grupate în
patru categorii: - aliaje pentru turnare;
- aliaje deformabile: - netratabile termic;
- tratabile termic (domeniul lor fiind determinat de limita de saturaţie a soluţiei
solide la temperatura eutecticului şi de poziţia liniei de solubilitate a fazei în exces
în aluminiul solid);
- prealiaje.
Aliajele care în diagrama de echilibru termic sunt situate dupã punctul limitã şi
au în structurã eutectic sunt aliaje tipice de turnãtorie.
Structura apropietã de compoziţia eutecticã, domeniul îngust de solidificare
determinã la aceste aliaje însuşiri foarte bune de turnare şi, în special, fluiditate
mare care uşureazã umplerea completã a formelor.
Aliajele situate înainte de limita de saturaţie, având structurã monofazicã sau
bifazicã, se caracterizeazã prin plasticitate mare la cald, putând fi prelucrate prin
deformare.
Aliajele de turnãtorie, spre deosebire de cele destinate pentru prelucrare plasticã,
permit adaos mãrit de elemente de aliere, care conduce la îmbunãtãţirea
caracteristicilor mecanice şi tehnologice. Majoritatea acestor aliaje se trateazã
termic pentru durificare prin cãlire şi îmbãtrânire sau se livreazã în stare recoaptã,
când sunt folosite la confecţionarea pieselor care lucreazã la temperaturi înalte.
Cele mai rãspândite aliaje de aluminiu pentru turnãtorii sunt pe baza urmãtoarelor
sisteme:
- aliaje Al-Si, binare sau mai complexe, aliate cu: Cu, Mg, Mn, Zn, Cr, Ti, Cd, B,
Be, Mo, Ni etc;
- aliaje Al-Cu, binare sau complexe, aliate cu: Mg, Zn, Ni, Mn, Cr etc;
- aliaje Al-Mg, binare sau complexe, aliate cu:Mn, Cr etc;
- aliaje Al-Zn, binare sau complexe, aliate;
- aliaje Al-Fe.
Hidrogenul este un gaz ușor inflamabil, incolor, insipid, inodor, iar în natură se
întâlnește mai ales sub formă de moleculă diatomică, H2. Hidrogenul este cel mai
ușor element chimic. Etimologic, cuvântul hidrogen este o combinație a două
cuvinte grecești, având semnificația de „a face apă”.
Cea mai importantă (din punct de vedere economic) metodă de obținere a
hidrogenului este extragerea acestuia din hidrocarburi. Cea mai mare parte a
hidrogenului obținut în mod industrial provine din reformarea vaporilor gazelor
naturale.[80] La tempreaturi ridicate (700 – 1100 °C; 1300 – 2000 °F), apa în stare de vapori
reacționează cu metanul, rezultând monoxid carbon și H2
Aluminiul poate produce H2 prin tratarea cu baze:
2Al+6H2O+2OH------>2Al(OH)-4+3H2
Electroliza apei este o metodă simplă de a produce hidrogen. Un curent de joasă
tensiune trece prin apă, iar oxigenul gazos se formează la anod, în timp ce
hidrogenul gazos apare la catod. De obicei la producerea hidrogenului, catodul
este confecționat din platină. Dacă se realizează și arderea, oxigenul este preferat
pentru combustie, astfel ambii electrozi sunt confecționați din metale inerte.
Interactiunea hidrogenului cu aluminiul
lichid
Din atmosfera cuptoarelor de elaborare provine, în afarã de oxigen, şi hidrogenul,
care reprezintã 90...98 % din intreaga cantitate de gaze dizolvate în majoritatea
aliajelor neferoase.
Azotul în aceste aliaje se dizolvã într-o mãsurã foarte micã, iar pentru unele
metale se considerã un gaz neutru.
Gazele moleculare, de tip: H . H O, CO , SO , CO, H S, NH , CH
, nu difuzeazã şi nu se dizolvã în aliajele lichide decât în stare disociatã. Gradul
de disociere a acestor gaze la temperaturile de elaborare a aliajelor neferoase,
650...1300 C, este foarte mic. Solubilizarea lor în metalele lichide se realizeazã
în urma reacţiilor cu elementele componente din topiturile metalice.
Aşadar, în cazul aliajelor neferoase, cel mai important gaz solubil, de care trebuie
sã se ţinã seama, este hidrogenul.
Hidrogenul se gãseşte numai foarte rar în stare liberã în atmosfera cuptoarelor de
elaborare, deoarece în prezenţa oxigenului el arde cu formare de vapori de apã.
Şi chiar dacã ar exista în stare molecularã, nu s-ar dizolva în metalul lichid, iar
disocierea termicã a lui la presiunea normalã începe abia la 1723 C, deci la
temperaturi mult mai ridicate decât cele practicate la elaborarea aliajelor
neferoase uzuale.
Prin urmare, pentru metalele şi aliajele neferoase lichide, sursa principalã de
hidrogen o constituie umiditatea conţinutã în încãrcãtura metalicã, în fluxuri, în
cãptuşealã şi în combustibil.
Vaporii de apã reacţioneazã relativ uşor cu majoritatea metalelor neferoase
lichide, ducând la formarea de oxizi şi de hidrogen atomar, care se dizolvã în
metal:
Mg + H O =(MgO) + 2H
2Al + 3H O =(Al O ) + 6H
Si + 2H O =(SiO ) + 4H
2P + 5H O =(P O ) + 10H
Atmosfera reducãtoare din cuptor uşureazã procesul de disociere a apei şi de
dizolvare a hidrogenului în aliajul lichid:
H O + CO = CO + 2H
H O +C = CO + 2H
CO + C = 2CO
Pelicula compactã de oxizi de la suprafaţa aliajului lichid protejeazã într-o
oarecare mãsurã topitura de difuziunea hidrogenului.
Hidrogenul prezent în aliajele de aluminiu lichide se distribuie între douã forme
majore de existenţã:
-sub formã atomarã, formând soluţii interstiţiale. În mod obişnuit ne referim la
aceastã formã de existenţã a hidrogenului, [H], exprimatã în, [cm H2/100 g
aliaj];
-sub formã molecularã în fisurile, porile, incluziunilor nemetalice solide, ce se
pot reprezenta prin formulele: Al2O nH2; MgnH2, Al2O MgOnH2 etc.
pentru bulele cu 0,1< r b < 1,4 mm, relaţia de calcul este de forma:
Concluzii
✓ Din atmosfera cuptoarelor de elaborare provine, în afarã de oxigen, şi
hidrogenul, care reprezintã 90...98 % din intreaga cantitate de gaze
dizolvate în majoritatea aliajelor neferoase.
✓ Hidrogenul se gãseşte numai foarte rar în stare liberã în atmosfera
cuptoarelor de elaborare, deoarece în prezenţa oxigenului el arde cu
formare de vapori de apã.
✓ Solubilitatea hidrogenului, în afarã de compoziţie şi temperaturã, este
influenţatã şi de conţinutul de oxizi insolubili în aliajul lichid.
✓ Aliajele de aluminiu nerafinate (cu conţinut mare de incluziuni
nemetalice solide) au tendinţa mai mare de adsorbţie a hidrogenului şi de
formare a suflurilor, decât cele rafinate.
✓ Ca urmare, conţinuturile totale de hidrogen, din topiturile metalice pe
bazã de aluminiu, sunt atât în funcţie de solubilitatea gazului în aliajul
respectiv, în condiţiile termodinamice date, cât şi în funcţie de
concentraţia precum şi forma şi structura incluziunilor nemetalice solide,
prezente în aliajul lichid.
Bibliografie
➢ 2005,VARGA BÉLA,BAZELE ELABORÃRII- ALIAJELOR
NEFEROASE
➢ https://www.academia.edu/19697354/PRODUCEREA_HIDROGENULU
I_PRIN_UTILIZAREA_ALIAJELOR_DE_ALUMINIU_U%C5%9EOR
_FUZIBILE(02.02.2019)
➢ http://www.substech.com/dokuwiki/doku.php?id=degassing_treatment_of
_molten_aluminum_alloys (03.02.2019)
➢ https://www.jstage.jst.go.jp/article/jilm1951/22/1/22_1_73/_article(04.02.
2019)