Universitatea din Piteti-Facultatea de Mecanic i Tehnologie

Departamentul de fabricaie F.M.I

Titanul i aliajele sale

Student:Lic Mihai

Grupa:TCM-1.1.2

Cadru didactic coordonator:Marioara Abrudeanu

An universitar 2014/2015

CUPRINS

-TITANUL. Generalitati.................................................................................................pag 2
-Influena elementelor de aliere asupra proprietilor titanului.......................................pag 3
-ALIAJE PE BAZA DE TITAN. Clasificarea aliajelor de titan.....................................pag 11
-Aliaje cu propietati speciale...........................................................................................pag 12
-Viteza de oxidare a titanului si a aliajelor de titan.........................................................pag 12
-Influenta tratamentului termomecanic asupra microstructurii si
proprietatilor aliajelor de Ti............................................................................................pag 13
- Determinari experimentale............................................................................................pag14
-Bibliografie....................................................................................................................pag 15

TITANUL
Generalitati
Titanul face parte din subgrupa a patra a sistemului lui Mendeleev impreuna cu thoriul
, hafniul si zirconiul, avand numarul de ordine 22 si o greutata atomica de 47,90. Desi este
unul din cele mai raspandite elemente in scoarta terestra , mult timp a fost putin studiat,
considerandu-se ca este un metal dur si casant si ca nu poate fi utilizat in tehnica decat in
calitate de dezoxidant.
A fost gasit in 1788 sub forma de bioxid si s-a extras sub forma unei pulberi in 1825
impurificata cu nitrura,iar pentru a obtine un metal de puritate corespunzatoare a trebuit sa
treaca 100 de ani pana in 1925.
Literatura de specialitate a inceput sa se ocupe excesiv de mult de titan si aliajele sale
abia din anul 1940, cand sunt comuniocate rezultatele obtinute la prelucrarea titanului
maleabil ,extras prin descompunerea iodurii.Ulterior, s-a raspandit pe scara industriala metoda
reduceri magneziotermice a tetraclorurii in atmosfera neutral sau in vid ,realizandu-se buretele
de titatn care aliat cu alte metale si elaborate in cuptoare elecrtice cu vid cu electrozi
consumabili a dat posibilitatea realizari aliajelor acestui metal[1].
Titanul este unul dintre principali componenti ai scoartei panantului adica in procent
de 30 %.datorita dificultatilor procurari acestuia din minereuri a fost considerat un metal rar.
Culoarea tiatnului este alba argintie ,prezinta rezistenta la rupere intre 500 si 880 MPa,
are temperature de topire de 1668 Csi temperature de fierbere de 3027 C, greutatea este
specifica titanului 4,5 * 10 la 3 kg pe m la a 3 ,alunigirea este cuprinsa intre 4 si 28 %si
duritatea de 180-260 HB.
La incalzire titanul se dilate de 2,5 ori mai putin decat aluminiul,iar rezistivitatea sa
electrica este de 5 ori mai mare decat cea a fierului si de 20 de ori decat cea a aluminiului.
Titanul prezinta doua stari alotropice.Ti stabil pana la 882 C si Ti stabil de la
aceasta temperature pana la temperature de topire.Titanul prezinta o transformare similara
celei martensitice fiind tratat termic datorita transformari alotropice. Prin calire la temperature
superioare temperaturii de transformare alotropica se obtine o structura fina aciculara
asemanatoare cu martensita, iar dupa revenire inalta la temperature imediat sub punctual
alotropic structura se globulizeaza.

Influena elementelor de aliere asupra proprietilor titanului

Zirconul i hafniul metale asemntoare cu titanul formeaz serii continue de
soluii solide cu ambele modificaii alotropice, aa cum se constat din diagramele de
echilibru prezentate n figura 1, a, b. La clire, n aliajele bogate n titan din sistemul Ti-Zr, TiHf, n domeniul de temperatur corespunztor fazei Ti, se produce transformarea martensic
a fazei n faza ca i la titanul pur. Numai la clirea aliajelor care conin peste 20% Zr se
poate fixa o oarecare cantitate de faz . Aceste dou elemente de aliere sunt folosite,
deoarece mresc refractaritatea i rezistena le fluaj a metalului. n afar de aceasta, ziconiul
n aliajele Ti-Al conduce la mbuntirea plasticitii la fel ca elementele stabilizatoare.
Mobibdenul, vanadiul, niobiul, tantalul sau reniul formeaz cu titanul sisteme de aliaje
binare cu diagrame de stare aproape de zirconiu (fig 1.2, a, b, c, d), ntru-ct ele fac parte din
grupa a 5-a a sistemului lui Mendeleev, iar diamentrele atomilor lor difer de cel al titanului
cu mai puin de 10.....15%, avnd reea cristalin izomof cu faza . Spre deosebire de ziconiu
i hafniu, solubilitatea lor Ti este limitat ca urmare a deferenelor n construcia reelelor
cristaline.
La clirea n domeniul se paote fixa aceast structur n proporie de 100% n aliaje
binare care conin 10% Mo, 15%V, 36%Nb, 60%Ta. Dac aceste elemente sunt adugate n
3

cantiti mici, n timpul clirii are loc procesul de transformare martensitic a fazei n faza
. Dac ns clirea se efectueaz la temperaturi de domeniul (+) se poate fixa faza chiar
la coninuturi mai mici ale elementelor de aliere pe baz de titan, contribuind la mbuntirea
simultan a diferitelor proprieti inclusiv a rezistenei la coroziune. Dup solubilitatea lor n
Ti ele se pot dispune n urmtoarea ordine: 0,8% Mo, 1...3,5%V, 3...4%Nb, 6.....12,5%Ta.
Din studiul diagramelor de echilibru se constat lipsa fazelor intermetalice, reaciilor
eutectoide i peritectice, fapt ce determin superioritatea lor fa de alte elemente de aliere.
Zr, % masice

Hf, % atomice

Zr, % atomice
Hf, %masice
a
b
Fig. 1 Diagrama de echilibru a sistemului:
a titan-zirconiu; b titan-hafniu
Mo, % atomice
Ti, %masice

Mo, % masice
a

Ti, % atomice
c

V, %masice

Ta, % atomice

V, % atomice
Ta, % masice
b
d
Fig. 1.2 Diagrama de echilibru a sistemelor:
a titan-olibden; b titan-vanadiu;
c titan-niobiu; d titan-tantal
Cromul fiind izomorf cu Ti formeaza seria continua de solutii solide (fig. 1.3).
Soluibilitatea lui Ti este mica (sub 0.5%), iar faza sufera o transformare eutectoida cu
separarea fazei si acompusului intermetalic TiCr2.
Prin calire domeniul in aliajele care contin peste 7 % Cr se poate fixa aceasta
faza.Descompunerea ei eutectoida se produce la incalzirea indelungata a aliajului calit in
domeniul de temperature 350 C temperature de transformare.
Aliajele pe baza sistemului Ti Cr sunt caracterizate prin proprietati mecanice foarte
bune, cromul fiind considerat alaturi de molibden ca cel mai bun element de aliere. In ultimul
timp, insemnetatea lui s-a redus deoarece se constata aparitia fragilitatii datorita transformarii
eutectoide.
Manganul, fierul, cobaltul, nichelul, staniul, magneziul, aurul, paldiul, argintul sdi
sisciliul formeaza cu titanul diagrame de echilibru cu reactii eutectice si eutectoide (fig. 1.4 a,
b, c,d, e, f, g, h, i, j).
Dintre aceste elemente, manganul are cea mai mare importanta, intru-cat este accesibil
si ieftin. Similar cromului el poate inlocui elementele din grupa stabilizatoare, intr-o serie de
aliaje. Viteza dedesfasurare a reactiei eutectoide este mult mai mica decat in cazul aliajelor cu
crom, ceea ce limiteaza aparitia fragilitatii.
Fierul urmatorul element de aliere important dupa mangan se foloseste ca si cromul
in aliaje de titan complexe avand influenta pozitiva asupra caracteristicilor mecanice.
Aliajele sistemului Ti Cu au fost studiate din punctual de vedere al particularitatii
structurii si al posibilitatii durificarii prin tratament termic. La aceste aliaje, nu este posibil sa
ses fixeze faza prin calire, ele avand la temperature mediului ambient o structura si o
oarecare cantitate de faza intermetalica.

Influenta staniului asupra proprietatilor titanului a fost studiata de diversi cercetatori.

Nu exista o parere asupra constructiei diagramei de echilibru, Cele mai recente lucrari indica
formarea unui eutectoid. Se constata o diferenta neinsemnata inte temperature reactiei
eutectoide si temperature de tranformare alotropica (17 C), precum si intre continutul solutiei
solide saturate si cancentratia eutectoidului (1% at).
Staniul este unul dintre cele mai bune lemente de aliere pentru alijele . In cocentratii
mari (peste 10 %), are o comportare asemanatoare cu a cuprului formand aliaje cu compusi
intermetalici.
Mecanismul transformarii eutectoide in sistemul Ti Sn a fost putin studiat, deoarece
faza nu se fixeaza prin calire, iar temperature transformarii eutectoide este inalta (865 C) si
se poate presupune ca viteza reactiei este foarte mare.

Fig. 1.3. Diagrama de echilibrua sistemului titan - crom

Argintul are solubilitate destul de mare in titanul (maximum 12.5 % la 800 C),
putand forma faze intermetalice cu plasmacitate mare, fapt ce determina ca aliajele din acest
sistem sa fie utilizate in calitate de materiale metalice de lipit.
Adaosul de siliciu (de odinul zecimilor de procente) conduce la cresterea refractaritatii
aliajelor de tiatn in special cele cu structura x. Aceasta actiune favorabila a siliciului se
explica prin aparitia in structura a siliciurilor de titan sau a elementelor de aliere.
Borul, ceriul, lantanul si scandiul formeaza cu titanul sisteme binare, a caror diagrama
de stare prezinta eutect si reactii teritectice (fig. 1.5 a, b, c, d). Singurul folosit pana in present
ij structura aliajelor de titan este borul care favorizeaza finisarea structurii. Celelalte au fost
folosite sub forma de mischmetal, el contribuind la realizarea unor materiale pe baza de titan
cu refractaritate inalta.
Aluminiul este unul dintre putinele elemente de aliere care conduc la cresterea
temperratirii de transformare alotropica a titanului.

Fig. 1.4 Diagramele de echilibru ale sistemelor

a mangan titan
b fier - titan
c cobalt titan
d titan - staniu

Mg, %masice
f
Au, %atomice

Au, %masice
g
Pd, %atomice

Pd, %masice
h

Ag, %atomice

Ag, %masice
i
Ti, %masice

Ti,%atomice
j

10

B, %atomice
a

Ce, %masice
b

Sc, %masice
d
Fig. 1 .5 Diagramele de echilibru ale sistemelor:
a titan - bor
b titan ceriu
c titan lantan
d titan scandiu

11

La, %masice
c

Fig 1.6 Diagrama de echilibru a sistemului aluminiu titan[1]

ALIAJE PE BAZA DE TITAN

Titanul constituie in present unul din metalele foarte utilizate ca baza pentru obtinerea
de materiale metalice cu proprietati deosebite. Poliformismul, capacitatea buna de aliere cu
multe elemente din sistemul lui Mendeleev, formarea unui domeniu larg de solute solide sau
faze intermetalice cu solubilitate variata,temperaturainalta de topire si o excelenta rezistenta la
coroziune creeaza conditi favorabile pentru a realize o diversitate vasta de structuri si
proprietati.[1].

Clasificarea aliajelor de Titan

Dupa microstructura aliajele de titan sunt monofazice si difazice .Elementele de aliere
maresc sau coboara temperatura transformari de faza , facand astfel sa varieze atat
domeniul cat si domeniul al aliajului.Astfel se deosebesc:
a) elemente -gene (Al,O,N,B,C );
b) elemente -gene izomorfe (V,Mo,Ta ) care maresc domeniul ;
c) elemente izomorfe neutre (Zn,Sn ) care nu modifica nici un domeniu[3].
Clasificarea aliajelor de titan folosite in practica se poate face avand la baza mai multe
criteri: modul de prelucrare, proprietatie ( in special rezistenta la rupere),structura si
domeniile de utilizare.
a) Dupa modul de prelucrare aliajele de titan se impart in doua mari categori:aliaje
deformabile si aliaje pentru turnatorii.Spre deosebire de alte metale in cazul aliajelor pe baza
de titan nu exista deosebiri esentiale intre compozitiile acelor doua tipuri de materiale;
b) Dupa proprietati se impart in aliaje cu plasticitate mare si rezistenta medie,
suficient de plastice si cu rezistenta mare, cu rezistenta fosrte buna la coroziune,cu proprietati
mecanice deosebite la temperature sub 0 C, super plastice, supraconductoare, amorfe, cu
memorie etc.
c) Dupa domeniile de utilizare , aceste materiale metalice pot fi grupate in
urmatoarele categori: aliaje pentru constructi sudate,aliaje utilizate in constructia de
autovehicule, aviatie, tehnica spatiala, industria chimica, navala, in criogenie si cu destinati
speciale.
d) Dupa structura aliajele se impart in trei categori: (elementele de aliere se
dizolva in titan); (elementele de aliere determina stabilizarea acestei structuri la

12

temperature mediului ambient) si + (bifazice) la randul lor,aliajele bifazice se impart in trei

subgrupe:aliaje bifazice tipice, pseudo si pseudo .Cele pseudo sunt aliaje care contin in
structura cantitati mici de faza (310%). Ele isi pastreaza toate caracteristicile de baza ale
aliajelor , dar prezenta fazei contribuie la imbunatatirea propietatilor tehnologice si
mecanice. Aliajele pseudo sunt aliaje care contin in structura cantitati mici de faza care
indeplineste rolul de durificator in procesul de calire si imbatranire.[1]

Aliaje cu propietati speciale

In aceaasta categorie pot fi incluse toate materialele metalice pe baza de titan care au
larga utilizare in tehnologiile de varf printe care se pot aminti: aliaje supra conductoare, aliaje
destinate industriei electronice, aliaje super plastice, aliaje amorfe, aliaje cu memorie.
Aliajele cu memorie sunt materiale metalice care in anumite conditii au proprietatea de
a-si modifica dimensiunile. Dupa suprimarea factorilor externi au capacitatea de a reveni la
forma initiala
Aliajele superplastice sint materialele metalice care in anumite domenii de temperaturi
au valori pentru alungiri mai mari de 100%. Aceste materiale metalice permit, daca
prelucrarea se efectueaza la o temperatura inclusa in acest domeniu sa se obtina prin modelare
produse cu configuratie extrem de variata. In aceasta categorie pot fi incluse aliajele de Ti cu
structura si +, doua fiind compozitiile mai studiate: 6%Al, 4%F la 950C, respectiv
5%Al, 2,5%Sn, rest la % Ti la 900C.
Aliajele supraconductoare, sunt materiale care la temperaturi scazute devin
supraconductoare.
Aliajele amorfe sunt materiale metalice cu o structura amorfa (sticla metalica), care se
obtin prin viteze de racire cu propieetati deosebite, in special cea ce priveste capacitatea de
concentrare a surselor de lumina. Aceste aliaje au gasit deja aplicatii in industria electronica,
pentru depuneri de straturi subtiri in bateriile solare.[4]

Viteza de oxidare a titanului si a aliajelor de titan

Titanul si aliajele sale sunt incluse in grupa metalelor care asemenea zincului formeaza
ca strat de oxid un semiconductor de tip n. Studiul efectului atmosferei gazoase prezinta o
insemnatate deosebita deoarece titanul are o mare capacitate de a dizolva gaze in special H2,
O2, N2.
Solubilitatea gazelor in titan limiteaza folosirea titanului si a aliajelor de titan la
temperature mai mari daca nu se iau masuri speciale pentru diminuarea efectelor nedorite,
cum ar fi cresterea in duritate si descresterea ductilitati.[3]

Influenta tratamentului termomecanic asupra microstructurii si

proprietatilor aliajelor de Ti
Inginerii constructori includ aliajele de titan in categoria aliajelor cu un comportament
neadecvat din punctul lor de vedere, datorita variatilor foarte mari ale caracteristicilor si
comportamentale ale semifabricatelor supuse unui regim de forjare sau tratament termic
identic. Aceste variatii apar deoarece proprietatile aliajelor de titan sunt foarte sensibile la
caracteristici precum textura, marimea de graunte, transformarea fazei .
Matritarea se poate efectua numai in domeniul monofazic , sau , sau in cel bifazic
(+), sau (deoarece temperatura de matritare nu se mentine de regula la acelasi nivel) in
diferite domenii fazice corespunzatoare diferitelor etape ale procesului de matritare. Deoarece
tratamentul termic ulterior poate fi efectuat in orice domeniu fazic indicat, potential, se poate
aplica un numar mare de regimuri de tratamente termimecanice.

13

Insa de-a lungul diferitelor etape de tratament termomecanic este necesar un control
foarte riguros, orientat nu numai pentru asigurarea unei uniformitati microstructurale avansate
in sectiuni de diferite grosimi, fapt ce va duce implicit la o variatie minima a proprietatilor
alijelor.[5].

Matritare in domeniul
Matritare in domeniul se poate realiza izoterm, la temperaturi corespunzatoare
domeniului de existenta a fazei , cu terminarea matritarii in domeniul (+), prin procesul de
racire normala din timpul acestei operatii. Astfel, in procesul de matritare din domeniul , mai
mult de 75% din comprimare se realizeaza de fapt in domeniul (+).
Principalul avantaj al matritarii in domeniul consta in faptul ca procesul de
deformare se poate efectua intr-un interval mai larg de temperaturi decat in cazul matritarii in
domeniul (+) cand intervalul de temperaturi permisiv pentru matritare este mult mai ingust.
Acest avantaj permite efectuare matritarii intr-un numar mai mic de comprimari si reincalziri
pentru obtinerea formei finale. In plus datorita unor valori mult mai scazute ale rezistentelor
de curgere apare posibilitatea matritarii unor piese cu un adaos de material mult mai mic le
dimensiunile finale, deci cu o utilitate economica de material.
Legat de faptul ca la scurgere a fazei este intr-o mare masura sensibila la viteza de
deformare apare avantajul posibilitatii de matritare la viteze mici de deformare, proces mai
lesne de realizat in conditii izoterme, in care piesa poate fi matritat intr-o singura operatie.[5].

Matritarea in domeniul (+)

Matritarea in domeniul (+) se poate efectua in stadiile initiale in domeniul , dar
pentru obtinerea unei struturi bifazice (+) omogene este important ca toate zonele
semifabricatului sa fie deformate in acest domeniu, in caz contrar, zonele de metal mort vor
avea o microstrutura aciculara caracteristica matritarii sau prelucrarii termice in domeniul .
In procesul izotermic de matritare in domeniul (+) se pot utiliza proprietatile de
supraplasticitate ale microstructurii fine (+). Majoritatea aliajelor industriale de titan cu
structura (+) pot fi aduse in stare supraplastica prin deformare la cald cu rate mari de
comprimare realizata in domeniul (+): astfel, amestecul grosolan de faze stabilizeaza
dimensiunea de garunte, care, prin recristalizarea ulterioara, se va micsora.
De exemplu, pentru cazul aliajului Ti-6Al-4V s-a aratat ca prin incercarile le intindere
cu viteze de deformare de 10-5-10-3 in intervalul de temperaturi 900-950C, se atinge marimea
coeficientului de sensibilitate a vitezei de deformare de 0,85 si alungirea~1000%. [5].

Determinari experimentale
In prezent se prefera ca in locul titanului tehnic sa se utilizeze aliaje pe baza de titan,
aceasta, deoarece pliorfismul titanului ,solubilitatea buna pe care el o permite pentru
numeroase elemente ,formarea compusilor chimici cu stabilitate variabila permit obtinerea
unui numar mare de aliaje cu structuri se proprietati diferite[3].
Cercetarile autorilor s-au efectuat folosind titan metallic de provinienta ruseasca si
englezeasca.
Titanul metallic de provinienta ruseasca are urmatoarele impuritati analizate
spectografic: 0,10%Al, 0,20%Fe, 0,10%Si, 0,01%Ni, 0,01%Cu, 0,005%V, 0,02%C, 0,05%N2
,019%O2.
Titanul englezesc provine de la firma Goodfellow Metals (Cambridge), este de puritate
99,0% si consta in epruvete de grosime 0,25 mm.
Probele de titan utilizate in experiente au avut forma de placute de dimensiuni
30x15x0,30 mm si respectiv 10x10x0,25 mm[3].

14

BIBLIOGRAFIE

[1]. Elaborarea si turnarea aliajelor neferoase speciale

Moise Ienciu
Petru Moldovan
Nicolae Panait
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985
[2]. Studiul Materialelor vol. I I
Marioara Abrudeanu
Editura Universitati Pitesti, 1999
[3]. http://www.anelis.ro/
[4]. http://ro.wikipedia.org/
[5]. http://www.regielive.ro/

15