UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

Facultatea de Inginerie Medicala

Referat
NANOPARTICULE DE ARGINT

Tariceanu Andreea-Raluca
Grupa1435
CUPRINS

1.Introducere
2.Caracteristici ale nanoparticule de Ag
2.1.Proprietati optice
2.2. Proprietati antibacteriene
2.3. Proprietati fizice
 Dimensiune
 Forma si cristalinitate
 Stabilitate
 Functionalizarea nanoparticulelor

3.Sinteza nanoparticulelor
3.1. Metode fizice: Metoda PIROSOL
Caracterizarea nanopulberilor de Ag prin :
 Difractie de raze X (DRX)
 Microscopie electronica de baleaj (SEM)
 Microscopie electronica de transmisie (TEM)
 Distributia granulometrica a aglomeratelor pulberilor
de Ag
3.2.Metode chimice: Metoda Sol-Gel
Caracterizarea nanopulberilor de Ag prin :
 Difractie de raze X (DRX)
 Microscopie electronica de baleaj (SEM)
 Microscopie electronica de transmisie (TEM)

4.Aplicatii ale nanoparticuleor de Ag

5.Concluzii
6.Bibliografie
1.Introducere

Nanostiinta a fost stabilita recent ca o noua stiinta interdisciplinara. Poate fi definita ca un

ansamblu de cunostinte asupra proprietatilor obiectelor de marime nano. Prefixul “nano”
indica 10-9 unitati si in general, in acest domeniu se refera la dimensiuni (nanometric). Este
aceptat faptul ca nanoparticulele sunt grupari de atomi avand dimensiuni intre 1-100 nm.

Rezultatele nanostiintei sunt realizate in nanotehnologie ca noi materiale si facilitati

functionale.In prezent nanochimia a devenit una din principalele directii in dezvoltarea
nanostiintei. Frecvent particulele metalice nanometrice detin proprietati unice si considerabil
diferite atat fizic, chimic cat si biologic, comparandu-le cu cele de dimensiuni macro. Astfel
aceste nanoparticule au devenit subiectul multor cercetari din ultimii ani.[1]
Dezvoltarea nanotehnologiilor a deschis noi frontiere fundamentale ale aplicabilităţii,
incluzând sinteza materialelor la scară nano-, exploatarea și utilizarea proprietăţilor fizico-
chimice și optoelectronice. Nanotehnologiile devin din ce în ce mai importante în diferite
domenii, cum ar fi: sănătate, protecţia mediului, cosmetică, alimentaţie, electronică, mecanică,
energetică, aerospaţial, medicamente, optoelectronică, catalizatori, emiţători de lumină,
tranzistori, reproducere de materiale grafice, dispozitive optice neliniare, aplicaţii
fotoelectrochimice etc.[2]
Nanobiotehnologia este un domeniu de productie si constructie de dispozitive, aflat in plina
dezvoltare. Un sector important al nanobiotehnologiei este sinteza de nanoparticule de diferite
compozitii chimice , dimensiuni, morfologii si dispersii controlate. Nanobiotehnologia s-a
transformat intr-o sectiune elementara a nanotehnologiei contemporane primind atentie in
intreaga lume datorita aplicatiilor sale ample. Este o abordare multidisciplinara rezultata din
utilizarea experimentala a nanoparticulelor in sisteme biologice, biochimie, chimie, inginerie,
fizica si medicina. Mai mult, nanobiotehnologia serveste ca o tehnica exceptionala in
dezvoltarea procedurilor de sinteza si adunarea de nanoparticule de metal curate, nontoxice si
eco-friendly.[3]
Înainte de anii 1980, interesul știinţific și practic al nanoparticulelor de argint (Ag) s-a datorat
posibilităţii folosirii acestora ca suport de dispersie pentru consolidarea semnalelor
moleculelor organice în spectroscopia Raman. De asemenea, agenţii antibacterieni (ex.
Colargol) pe bază de Ag coloidal s-au dovedit a fi foarte eficienţi în medicină. Studiile
fundamentale puse în practică în anii 1980-1990 au arătat că nanoparticulele de Ag deţin o
combinaţie rară de proprietăţi, proprietăţi optice unice asociate cu rezonanţa plasmonilor de
suprafaţă, suprafeţe bine dezvoltate, activitate catalitică, capacitate electrică bună a dublului
strat electric etc. Din aceste motive, nanoparticulele servesc drept material în dezvoltarea noii
generaţii de componente electronice, optice și a dispozitivelor senzoriale. În ultimii 20 de ani,
trendul realizării miniaturizărilor și necesitatea modernizării proceselor tehnologice au condus
la apariţia de publicaţii știinţifice dedicate sintezelor și proprietăţilor nanoparticulelor de Ag.
În prezent, sinteza lor reprezintă o ramură foarte activă de dezvoltare a chimiei coloidale.[1]
2.Caracteristici ale nanoparticuleor de argint

2.1 Proprietăţi Optice

Una din proprietăţile nanoparticulelor de Ag este utilizarea acestora ca un component
funcţional în diferite produse și senzori. Nanoparticulele de Ag sunt extraordinar de eficiente
în absorbţia și difuzia luminii spre deosebire de alţi pigmenţi sau vopsele; culoarea depinzând
de mărimea și forma particulelor. Interacţia puternică a nanoparticulelor de Ag cu lumina are
loc datorită conducţiei electronice de la suprafaţa metalului sub influenţa unor oscilaţii
excitate de lumină la lungimile de undă specificate (prezentată în fig.1).

Cunoscută sub numele de rezonanţa plasmonilor de suprafaţă (RPS), această rezonanţă rezultă
din proprietăţile neobișnuite de absorbţie și difuzie ale luminii. De fapt, nanoparticulele de Ag
pot avea o extincţie eficientă (difuzie+absorbţie) cu secţiunile transversale chiar de 10 ori mai
mari decât secţiunile transversale fizice. Difuzia puternică a secţiunii transversale permite
ablaţiilor sub 100 nm să poată fi vizualizate cu un microscop convenţional .Când
nanoparticulele de Ag sunt iluminate la 60 nm cu o lumină albă, ele apar ca niște punctuleţe
albastre strălucitoare pe un fundal negru (fig. 2).
Lumina albastră se datorează peak-urilor la 450 nm în RPS (rezonanta plasmonilor de
suprafaţă). O proprietate unică a nanoparticulelor sferice de Ag este că aceste lungimi de undă
ale peak-urilor în RPS se pot schimba de la 400 nm (lumină violet) la 530 nm (lumină verde)
prin schimbarea mărimii particulei și indexului de refracţie în apropierea suprafeţei particulei.
Chiar și cele mai mari schimburi ale lungimii de undă ale peak-urilor din RPS în afara
regiunii IR a spectrului electromagnetic pot fi realizate prin producerea de nanoparticule sub
formă de plăci sau tije.[1]

2.2 Proprietăţi antibacteriene

Proprietăţile antibacteriene ale Ag metalic sunt cunoscute încă din timpurile străvechi. În
concentraţii mici, Ag este sigur pentru celulele umane, dar letal pentru majoritatea bacteriilor
și virusurilor de aceea este folosit ca dezinfectant al apei, al mâncării din viaţa de zi cu zi și un
controlor al infecţiilor în medicină . Până astăzi, proprietăţile antimicrobiene și antivirale ale
nanoparticulelor de Ag au fost amănunţit studiate . Este puţin probabil ca microorganismele
să dobândească rezistentă la Ag prin mutaţii, deoarece ionii de Ag atacă un număr mare de
proteine dintr-o celulă . Această proprietate valoroasă a devenit din ce în ce mai importantă
datorită creșterii numărului de specii de bacterii patogenice care sunt rezistente la antibioticele
cu spectru îngust . Proprietăţile bactericide ale Ag metalic sunt asociate cu oxidarea lentă și
eliberarea de ioni de Ag+ în mediu; prin urmare, sună promiţător să se folosească
medicamente cu nano-Ag ca o clasă specială de agenţi biocizi. Datorită suprafeţei bine
dezvoltate, nanoparticulele oferă efecte antibacteriene puternice, care asigură contactul maxim
cu mediul. De asemenea, ele sunt suficient de mici și capabile să penetreze membrana
celulară pentru a afecta procesul intracelular din interior. [2]

2.3 Proprietati fizice

 Dimensiune
Proprietăţile unice ale nanoparticulelor se datorează dimensiunilor mici. Indiferent de
constituenţii chimici, toate nanoparticulele au rapoartele de suprafaţă volumice relativ mari.
Natura suprafeţei domină multitudinea de proprietăţi fizice cum ar fi solubilitatea si
stabilitatea. Pentru aplicaţiile catalitice sunt importante rapoartele dintre suprafaţa și volumul
nanoparticulelor. Proprietăţile reale ale Ag sunt diferite la scară nano, de exemplu, din
rezonanţa plasmonică a nanoparticulelor de Ag sferice rezultă abilitatea particulei de a
împrăștia lumina vizibilă.

 Forma si cristalinitate
Nanoparticulele pot avea diferite mărimi și forme, acestea depinzând de metoda prin care au
fost obţinute. Sferele, tijele, firele, plăcile de Ag pot fi sintetizate prin diferite metode.
Formele tipice anizotrope rezultă în prezenţa unui polimer stabilizator ce se leagă preferenţial
la una din feţele cristalului și rezultă într-o singură direcţie a sa, dezvoltându-se mai rapid
decât altele. Cu toate acestea, chiar și nanoparticulele de Ag “sferice” pot avea o gamă largă
de forme și mărimi, așa cum sunt prezentate în fig.3.
  Stabilitatea

Fiind vorba de nanoparticule se cunoaste faptul ca suprafata lor specifica este foarte mare,
deci reactivitatea lor este crescuta. De aceea prevenirea agregarii nanoparticulelor poate fi
foarte dificila in functie de aplicatie.

 Functionalizarea nanoparticulelor

Nanoparticulele de argint pot fi funcţionalizate cu o gamă largă de materiale. Polimerii, cum

ar fi polivinilpirolidona (PVP) și acidul tanic sunt frecvent utilizaţi ca agenţi de plafonare
pentru aplicaţii ale materialelor din/cu nanoparticule de Ag. Nanoparticulele de Ag utilizate în
aplicaţiile biologice sunt, de obicei, acoperite cu polietilenglicol (PEG), albumină serică
bovină (ASB), sau numeroase alte proteine, peptide, și oligonucleotide. Particulele pot fi
funcţionalizate cu molecule care „întorc” sarcina de suprafaţă a nanoparticulelor. Astfel, dacă
sarcina suprafeţei nanoparticulelor este încărcată negativ, particulele funcţionalizate o întorc
la încărcare pozitivă. Particulele pot fi funcţionalizate pentru a asigura grupe reactive (de
exemplu: amino-, carboxil-) pentru o îmbinare ulterioară. Dioxidul de siliciu, oxidul de
aluminiu și dioxidul de titan cu o grosime precisă și controlată pot fi folosite pentru a îngloba
particulele, pentru a modifica proprietăţile optice, sau pentru a încorpora un strat
fluorescen.[3]
3. Sinteza nanoparticulelor de argint
Metode fizice:Evaporare-condensare si ablatia cu laser sunt cele mai importante abordari
fizice. Absenta contaminarii cu solvent in prepararea filmelor subtiri si uniformitatea
distributiei nanoparticulelor sunt avantajele metodelor fizice in comparatie cu cele chimice.

3.1.Metoda PIROSOL[3]
Mecanismul, in mod general, este reprezentat de producerea unui aerosol prin pulverizare in
ultrasunete, generate de catre o ceramica piezoelectrica.

Aerosolul este antrenat de un gaz purtator, cu un debit fixat, intr-un cuptor de inalta
temperatura, unde au loc transformari fizico-chimice specifice. Temperatura inalta duce la
evaporarea solventului, precipitarea substantelor solubile si la uscarea acestuia. Are loc apoi
descompunerea termica a particulelor de precipitat (la temperature mai inalta rezultand
particule microporoase), etapa aceasta fiind urmata de sinterizarea particulelor resultand
granule dense de forma sferica.
In cazul nanoparticulelor de argint , acestea se prepara folosind solutii de nitrat de argint intr-
o atmosfera de hidrogen si azot. Acestea vor fi sferice si de dimensiuni nanometrice. Prin
alegerea concentratiei solutiei si alegerea parametrilor descompunerii aerosolului se
controleaza dimensiunea particulelor. Aceasta metoda este una inovativa si o unealta puterica
pentru sinteza de nanoparticule cu uniformitate si control asupra marimii si dimensiunii. Un
avantaj evident este folosirea de aerosol care confera un control mare asupra morfologiei
produsului, dar si posibilitatea de a utiliza precursori cu preturi reduse, factor ce nu trebuie
ignorant. Ceramica piezoelectrica (in acest caz Pb(Zr,Ti)O3) are rolul de a transforma tensiune
alternative venita de la o sursa ultrasonica in vibratii mecanice ce influenteaza formarea de
gheizer si de aerosol.

Acest aerosol format va avea dimensiuni constante ale picaturilor si va fi transportat de gazul
purtator prin tubul de cuart in cuptor unde au loc cele mentionate mai sus(descompunere,
precipitare, uscare, sinterizare).
  Caracterizarea pulberii de Ag prin difractie de raze X
Difractie de raze X pentru Ag obtinut la a)600 b)650 c) 700

Se evidentiaza faptul ca s-a obtinut numai argint, fara alte specii in prdusul final.
Maximele cresc odata cu temperatura, de la 600o -650o C si apoi la 700 o considerabil, avand
in vedere diferente relativ mici de temperatura.
Aceasta crestere a maximelor se datoreaza intensificarii procesului de cristalizare.

 Caracterizarea pulberii de Ag prin microscopie electronica de baleaj

Se observa ca scala imaginilor de microscopiei electronice de baleaj si de transmisie este
de 1μm ceea ce ne evidentiaza dimensiunile granulelor . Acestea se pot observa ca fiind cu
diametre si mai mici de 0.5μm, dar si in jurul valorii de 1μm. In aceste imagini se pot
observa si aglomeratele specifice metodei, dar si forma granulometrica. In figura c) se
observa spatii mai mari intergranulare.

 Caracterizarea pulberii de Ag prin microscopie elecrtonica de

transmisie

Imagini TEM (a,c,f) si distributia dupa dimensiune (b,d,e,g) obtinute la temperature de

600oC(a,b),650oC (c,d,e),700oC (f,g)
Din aceste imagini TEM putem deduce ca agregatele particulelor la 600oC au
dimensiuni cuprinse intre 500-600 nm si dispun de spatii intergranulare relative
mari. Are loc desfacerea agregatelor in nanoparticule in momentul cresterii
temperaturii la 650oC rezultand nanoparticule cu dimensiuni medii (15-20 si 25-
40 nm),insa se mentin si agregate de dimensiuni mari (500-600 nm).
Temperatura de 700oC produce cresterea de nanoparticule de dimensiuni 500-
600 nm, reducerea spatiilor intergranulare si formarea puntilor.

 Distributia granulometrica a aglomeratelor pulberilor de Ag la

a)600oC b)650oC si c)700oC conc. 0.1M

a)Distributia granulometrica este polimodala. Preponderent avem dimensiuni in jurul valorii

de 1 μm (9%) urmat ca pondere de cele in jurul valorii de 40-50 μm (6%). Restul granulelor
au dimensiuni intre 3-20 de μm.
b)Prin cresterea temperaturii la 650oC putem o observa o usoara scadere a volumului de
granule din jurul valorii de 1 μm (de la 9% la 8%). De asemenea se observa ca unele granule
cresc pana aproape de 90 de μm. Volumul acestora scade la 4.5% de la 6%, iar restul isi
mentin in mare parte dimensiunea si volumul(%).
 c) Volumul granulelor de 1μm scade pana la 6.5%, iar cele de ~40μm la 4%, insa se observa
cresterea unora pana peste 100μm.

3.2Metode chimice[3]
Metodele chimice, sau procesele in solutii, presupun obtinerea nanoparticulelor din solutii si
dispun de avantaje precum obtinerea unei game largi de compozitii si structuri, controlul
morfologiei si caracteristicilor de suprafata ale pulberilor si de asemeneaeste un procedeu
economic.

Metoda sol-gel
Pornind de la un precursor organo-metalic, acidcitric si etilen glicol se obtine un gel precursor
de nanoparticule. Metoda este utilizata in general pentru obtinerea oxizilor metalici si are
la baza hidroliza unor precursori metalici reactivi. In urma condensarii cu eliminare de
molecule de apa rezulta retele hidroxilice.Reactia de gelifiere este completa atunci cand toate
gruparile hidroxilice sunt interconectate ceea ce duce la formarea unui gel poros (structura
polimerica tridimensionala cu retea de pori interconectati). Urmatorul pas este cel
de indepartare a solventului si uscare a gelului, in urma caruia se obtine o pulbere
nanometrica de hidroxid. Continuand cu tratament termic adecvat vom avea la final o pulbere
nanometrica de oxid.
  Caracterizarea prin difractie de raze X

Spectrele de difractie de raze X pentru pulberile de Ag obtinute prin metoda sol-gel incepand
cu procesare termica la 120oC si apoi cresterea temperaturii la 500 oC, 600 oC, 700 oC si
800oC. Se evidentiaza faptul ca s-a obtinut numai Ag, fara alte specii, inprodusul final.Se
poate observa cu usurinta cresterea maximelor odatacu cresterea temperaturii de la 120 oC
pana la 700 oC, deci modificarea gradului de cristalinitate. Peste temparatura de 700oC,
spectrul de difractie se modifica prin diminuarea intensitatii interferentelor specifice. Acest
fapt se explica prin cresterea dimensiunilor granulelor si intrepatrunderea lor.
  Caracterizare prin mictoscopie electronica de baleaj
Imagini SEM obtinute pe pulberi de Ag sintetizate folosind metoda sol-gel :
netratat e) , tratat termic la 500oC a) la 600 oC b) la 700 oC c) la 800 oC d)

Aceste imagini confirma informatiile extrase din difractia de raze X si anume modificarea
morfologiei si a interconectarii granulelor.
Se observa ca la cresterea temperaturii spatiale intergranulare scad substantial formandu-se
intr-un final un aglomerat.
  Caracaterizarea prin mictoscopie electronica de transmisie
Imagini TEM (a,c,e,g,i) si distributia dupa dimensiune (b,d,f,h,j) ale pulberilor sintetizate
termic 500oC (c si d), 600 oC (e si f) ,700 oC (g si h) si 800 oC (i si j ).

Se poate observa ca in primul caz (a si b) s-au obtinuta aglomerate de nanoparticule de argint

cu dimensiunide maxim 65 nm, preponderant fiind cele de 25-30nm.
Cand temperatura este crescuta la 500 oC dimensiunile particulelor cresc ajungand la maxim
130, preponderant fiind cele intre 40-50nm.
De la temperature de 600 oC dimensiunileparticulelor incep sa scada la :
f) maxim 70 nm, preponderent 30-40nm (600 oC)
h)maxi m 55 nm, preponderent 20-27nm (700 oC)
i)maxim 40 nm, preponderent 20-25 nm (800 oC)

4.Aplicatii ale nanopulberilor de argint[1]

Pansamente:Pansamentele acoperite cu pulber de nanoargint sunt utilizate pentru

tratarearanilor precum arsuri, ulcere cornice, necroliza epidermica toxica si pemfigus. S-a
observant ca acestepansamente reduc perioada de cicatrizare si favorizeaza indepartarea
bacteriilor din ranile infectate. La momentul actual se cauta modalitati de creare de
pansamente cu efecte si mai bune si rapide decat celeactuale.
Implanturi cardiovasculare: Primul dispozitiv medical acoperit cu argint a fost o proteza de
valva cardiaca de silicon create pentru a preveni infectia bacteriana si a reduce raspunsul
inflamator.
Catetere:Nanoparticulele de argint se utilizeaza pentru acoperirile diferitelor tipuri de
catetere,din acelasi motiv si acela de a preveni infectiile, fapt ce se datoreaza proprietatiilor
lor antibacteriene si nontoxice.
Cimenturi osoase:S-a observant ca inglobarea nanoparticulelor de argint in cimenturile
osoase in concentratie de 1% a inhibat complet proliferarea bacteriilor:Staphylococcus
epidermidis,Staphylococcus epidermidis rezistent la meticilina, Staphylococcus aureus
rezistent la meticilina.
Materiale dentare:Nanoparticulele de argint au, deasemenea, aplicatii in instrumentele si
bandajele dentare. S-a demonstrat ca incorporarea de nanoparticule de argint in rasini
compozite are ca efect inhibarea pe termen lung a bacteriei Streptococcus mutans. De
asemenea incorporarea acestornanoparticule in materialele de umplutura pentru endodontie
a dus la un efect antibacteriansemnificativ impotriva Streptococcus milleri, S.
aureus si Enterococcus faecalis.
Biodiagnostic:Proprietatile plasmonice ale nanoparticulelor depind de forma, marime si
mediul dielectric care le inconjoara. Astfel s-a creat un biosensor cu nanoparticule de argint
pentrudetectarea celulelor canceroase de la nivelul gatului si a capului. De asemenea prin
terapia fototermala nanoparticulele absorb lumina si selectiv distrug celule canceroase tinta.
Aceste particule mai potdetecta interactia dintre liganzii derivati din β-amiloide si anticorpii
specifici acestora, interactieasociata bolii Alzheimer.
Alte exemple de aplicatii:
 Tratament dermatita
 Tratament colita ulcerativa si acnee
 Inhibitor de replicare HIV-1
 Detectie de structuri virale
 Efecte antimicrobiene impotriva unor organisme infectioase
 Imagistica moleculara a celulelor canceroase
 Straturi pentru material textile utilizate in spital( masca, halat etc.)
 Strat pentru cateter utilizat in drenarea lichidului cefalorahidian
 Strat pentru mastile de respiratie
 Strat al implantului in inlocuirea de articulatie
 Sosete ortopedice
 Aditiv in cimenturi osoase
 Rasini compozite dentare(SiO2 incarcata cu argint si umplutura de rasina)
 Tuburi din polietilena umplute cu fibrin burete imbibata cu dispersie de
nanoparticulede argint.
 Tratament cancer
 Caraus de medicamente
 Acoperiri lentile de contact
5.Concluzii [3]
Nanoparticulele de argint au atras atentia cercetatorilor datorita proprietatilor unice si
aplicabilitatii dovedite in diverse domenii cum ar fi medicina, cataliza, ingineria
textilelor, biotehnologie,stiinte bioingineresti, electronice, optica, tratarea apelor etc. Mai mult
decat atat, nanoparticulele de argint au efecte inhibitoare semnificative asupra agentilor
patogeni microbieni. De asemenea, sunt utilizate pe scara larga ca agenti antimicrobieni intr-o
gama diversa de produse de consum, inclusiv spray-uri pentru improspatarea aerului, sosete,
perne, papuci, servetele umede, produse cosmetice,detergenti, sapunuri, sampoane, pasta de
dinti, filtre de aer si de apa, frigorifice, aspiratoare,reconstructii osoase, pansamente
chirurgicale, masini de spalat, ambalaje de depozitare a alimentelor si telefoane mobile.
Flexibilitatea metodelor sintetice de obtinere a nanoparticulelor de argint si simpla
incorporare a nanoparticulelor de argint in diferite materiale de stocare au starnit din ce in ce
mai mult interesul cercetatorilor de a investiga mai departe mecanismele efectelor
antimicrobiene, antivirale si antiinflamatorii ale acestor nanoparticule.
6.Bibliografie

1. „Obţinerea și utilizarea nanoparticulelor de”- Ionel POPA1,

Ioana-Maria NICOLA1, Victoria CEARĂ1, Cristian BOBOC1,
Cristiana Alexandra DANEȘ2 1 ICPE, București, România;
2IMT, București, România (www.eea-
journal.ro/includes/showArticle.php?identificatorArticol=580 )
2. „Mecanisme de actiune ale argintului”
(https://coloidale.ro/index.php/ro/sectiune-argint/114-mecanisme-
de-actiune)

3. „Proiect Nanoparticule de argint”

(https://www.scribd.com/document/362207548/Nanoparticule-de-
Ag )