Porelanul dentar

Student:Stan Mariana Grupa:1124A

Introducere
Omenirea a fost ntotdeauna preocupat de problema restaurrii prilor corpului care sunt pierdute ca urmare a unor accidente sau boli. Practicienii stomatologi au fost confruntai nc de la nceputuri cu aceast problem, iar modalitile de nlocuire a structurii dentare pierdute cu materiale artificiale continu s constituie o preocupare major a unei mari pri a cercetrilor stomatologice. Porelanurile sunt mase ceramice complet vitrifiate, deci compacte, obinute din argile care ard alb, caolin splat i argile, n amestec cu nisip i feldspat. Din punct de vedere mineralogic sunt constituite din faze cristaline i faz vitrioas, n proporie necesar pentru a asigura lipsa total a porozitii.

Clasificarea Porelanului
Din punct de vedere chimic, dup natura cationilor care predomin, porelanurile pot fi: -porelanuri alcaline, care corespund aluminosilicailor din sistemul MO-Al2O3-SiO2 (n care M poate s fie Mg, Ca sau Ba) -porelanuri de titan, care au formula general: MO-TiO2,MO-SiO2-Ti-O2, MO-Al2O3 TiO2 i MO-SiO2Al2O3-TiO2 (n care M poate s fie Mg, Ba, Ca, Be, Fe)
n funcie de compoziia masei i de temperatura de ardere se disting urmtoarele tipuri de porelanuri: -porelan tare porelanul cu coninut ridicat de component plastic, respectiv caolin i argile i care vitrifiaz la temperaturi de 1350-14500C; compoziia clasic a porelanului tare se obine din: 50% caolin i argil, 25% cuar i 25% feldspat. -porelan moale - porelanul n care componentul fondant apare n cantitate mare; temperatura de vitrifiere este cuprins ntre 1200-13000C; prezint rezisten mecanic i rigiditate dielectric mai sczut.

Dintele de porelan
Dintele de porelan mai corect dintele de feldspat,este de compoziie apropiat fritei pentru porelan.Denumire de dinte de porelan sau porelan dentar este justificata doar de aspectul acestora asemntor portelanului.Cantitatea ridicata de feldspat d n produsul ars o sticl feldspatic si leucit. Masa ceramic dentar feldspatic conine in principal feldspat(7080%),cuar(12-25%) i caolin(1-5%).n cazuri mai rare se folosesc si alte compoziii.

Fabricarea porelanului dentar

Tehnologia fabricrii porelanului dentar impune fritarea amestecului componenilor arjei nainte de fabricarea dintelui ceramic.Amestecul fritat este mcinat pe cale umeda sau uscata.Pulberilor uscate sau suspensiilor deshidratate,nainte de folosire li se fac adiii pentru plastifiere:apa,ulei si soluie de amidon.In continuare ,dup unul din procedee se fasoneaz piesa prin comprimare si nclzire la 2500 C intr-o presa cu nclzire.Rezultnd un semifabricat cu rezistenta mecanica mare. Dup fasonare, sintetizarea are loc in vacuum la 1200-14000 C, timp de 5-25 minute si apoi o ardere la presiunea atmosferica la o temperatura de 1000C peste cea de ardere in vacuum, timp de

aproximativ 10 minute

Proprietati fizice si mecanice

Porozitatea-aparitia de incluziuni de aer in masa corpului este inevitabila in cursul procesului de sinterizare. Golurile de aer din masa corpului determina o structura mai poroasa. Duritatea maselor ceramice utilizate in practica stomatologica este de 6,5 (scara mohs), depind duritatea smaltului dentar . Conductivitatea termica este foarte slaba (0,0030C/cm) datorita absentei electronilor liberi din structura. Acest fapt indica ceramica drept un biomaterial izolant, de protecie termica a structurilor dentare.

Proprieti optice
Cromatica. Pigmenii folosii in ceramica dentara sunt oxizi metalici aurul coloidal (culoarea roz) sau diferite sisteme oxidice, care insa se folosesc in cantitati extrem de mici. Transluciditatea:Masele ceramice arse in vid sunt cca. 20 de ori mai translucide dect cele arse in atmosfera, datorita eliminrii incluziunilor de aer din masa ceramica. Izotropia:Porelanul dentar are o structura amorfa, fiind un material izotrop. Smaltul dentar,avnd o structura cristalina, reflecta diferit lumina in comparaie cu ceramica.

Proprieti chimice
Masele ceramice sunt foarte rezistente la atacul chimic, fiind inerte la variaiile largi ale pHului in cavitatea oral. Expunerea excesiv la floruri poate s duc la o degradare chimic a suprafeelor ceramice smluite. Acest lucru poate favoriza acumularea de bacterii la nivelul rugozitatilor formate si apariia unor procese inflamatorii la nivelul gingiei.