20 TD2 Estetica Dentara Lp10

Ceramica dentară
Laborator 10
Estetică dentară
Ceramica dentară
• În categoria ceramicilor dentare intră toate materialele anorganice,
nemetalice, obţinute la temperaturi înalte, cu punct de plecare de
la o pulbere, a căror consolidare se face prin sintetizare, cristalizare
sau priza unui liant.
Ceramica dentară are o structură heterogenă, fiind formată din două
faze:
- faza amorfă (sticlă transparentă - Ortoclas, Albit, Anortit);
- faza cristalină (opacă) - dispersată uniform în faza amorfă (ex.
leucit).
2
Ceramica dentară
• Cristalele (care alcătuiesc faza cristalină)

îndeplinesc un rol dublu:
- asigură un aspect estetic apropiat de cel al
smalţului natural prin modificarea transparenţei
masei ceramice (prin procese de reflexie,
refracţie şi absorbţie);
- cresc rezistenţa ceramicii la solicitările
mecanice din cavitatea bucală (prin creşterea
rezistenţei la arderile din cuptor).
3
Ceramica dentară
• Biocompatibilitatea şi estetica maselor ceramice nu
comportă nici un fel de dubii, singura problemă care se
ridică este cea legată de rezistenţa mecanică a acestora;
– din acest motiv, chiar şi la ora actuală, ceramica se utilizează cu
precădere la placarea scheletelor metalice, fapt ce asigură
rezistenţa mecanică a reconstituirilor.
– Era metalo-ceramicii a început în anii 1970, când s-au perfectat
metodele de sintetizare la temperaturi joase ale ceramicii,
făcând posibilă utilizarea acesteia în asociere cu aliaje nenobile.
4
Ceramica dentară
• De la introducerea primelor sisteme metalo-

ceramice, gradul de utilizare al acestora în
cadrul tratamentelor protetice a cunoscut o
continuă creştere.
• La ora actuală, reprezintă alternativa la care
apelează cei mai mulţi medici, atunci când
urmăresc obţinerea unor rezultate deosebite
în ceea ce priveşte aspectul estetic şi
fiabilitatea unor restaurări de amploare.
5
Ceramica dentară
• Biocompatibilitatea îndoielnică a diferitelor aliaje utilizate ca
suport în cadrul tehnicilor metalo-ceramice, precum şi
rafinarea gustului estetic au determinat un interes crescut
faţă de sistemele integral ceramice care în ultimul timp sunt
din ce în ce mai des solicitate de pacienţi.
• În momentul de faţă, din cauza fragilităţii acestor sisteme, ele
se aplică doar în cazul unor restaurări de amploare mică:
inlay-onlay-uri, proteze unidentare sau proteze parţiale fixe
de amplitudine mică.
6
Ceramica dentară
1.Clasificarea maselor ceramice
• Referindu-se la toate masele ceramice
utilizate în medicina dentară (ceramici pentru
tehnica metalo-ceramică şi cele pentru
sisteme integral ceramice), Sadoun a propus
în 1965 următoarea clasificare:
1. ceramica feldspatică
2. ceramica aluminoasă
3. ceramica sticloasă
7
Ceramica dentară
1 Clasificarea maselor ceramice
1. ceramica feldspatică:
- prima generaţie (ceramică feldspatică
tradiţională) - utilizată la placarea scheletelor
metalice în tehnica metalo-ceramică;
- a doua generaţie (ceramică feldspatică
modernă) - are un conţinut ridicat de leucit,
fiind utilizată preponderent la confecţionarea
restaurărilor integral ceramice; sintetizarea
masei ceramice se face pe un nucleu dintr-un
material compatibil cu masa ceramică pentru
placare sau injectare.
8
Ceramica dentară
2. ceramica aluminoasă
- Are un conţinut ridicat în alumină (între 40% şi 85% AI2O3), ceea ce îi
asigură caracteristici mecanice superioare.
- Cea cu un conţinut de alumină mai mare de 85% este utilizată la
confecţionarea corpurilor implantelor şi prezintă o duritate şi o rezistenţă
la compresiune deosebit de mari, elasticitate ridicată, însă o rezistenţă la
încovoiere şi tracţiune relativ scăzută; din această cauză, este imposibilă
confecţionarea unor implante suple; diametrul minim al acestora ar trebui
să fie între 3-5 mm.
- Ceramica aluminoasă monocristalină are o structură identică cu cea a
safirului, este incoloră şi translucidă ca sticla, are o suprafaţă netedă şi
luciu de oglindă.
- Există trei tipuri de ceramică aluminoasă:
- cu 40% alumină (elaborată de McLean în 1965);
- cu 65% alumină (sistemul Cerestore);
- cu 85% alumină (sistemul In-Ceram).
9
Ceramica dentară
3. ceramica sticloasă (ceramică vitroasă sau
vitroceramică) - caracterizată printr-o structură
cristalină neregulată, care determină o creştere
semnificativă a rezistenţei.
• Ceramica sticloasă poate fi:
– pe bază de tetrafluorosilicat (sistemul Dicor) sau
– pe bază de apatite (sistemul Cerapearl);
Ceramica este pusă în formă prin tehnica cerii pierdute,
urmată de ceramizare (cristalizare în masa sticloasă) şi
acoperirea consecutivă cu straturi fine, pentru
individualizarea estetică.
10
Ceramica dentară
2 Domenii de utilizare
• Proprietăţile estetice şi biologice ale maselor ceramice le indică
pentru o foarte largă utilizare, atât în medicina dentară
restauratoare, cât şi în parodontologie, ortodonţie şi implantologie:
1. în stomatologia restauratoare:
- la confecţionarea de proteze unidentare sau pluridentare:
- incrustaţii realizate prin:
- tehnica depunerii de straturi ceramice succesive pe nucleu ceramic
dur sau pe metal,
- tehnici CAD/ CAM;
-coroane de înveliş (Jacket);
-coroane mixte metalo-ceramice;
-punţi metalo-ceramice şi integral ceramice (în terapia edentaţiilor
reduse, inclusiv punţi adezive);
11
Ceramica dentară
• 1. în stomatologia restauratoare:
- faţete ceramice realizate prin:
- tehnică indirectă (în laborator),
- directă, prin sisteme CAD/ CAM;
- faţete ceramice prefabricate (cu valoare
istorică);
- dispozitive corono-radiculare ceramice (din
oxid de zirconiu);
- dinţi artificiali din ceramică.
12
Ceramica dentară
13
Ceramica dentară
14
Ceramica dentară
2. în ortodonţie - la confecţionarea brackets-urilor ceramice;
3. în chirurgia parodontală - pentru umplerea defectelor osoase în
scopul accelerării refacerii ţesutului osos; se utilizează ceramica pe bază de
hidroxiapatită resorbabilă sau neresorbabilă şi biovitroceramica;
4. în implantologia orală:
- pentru realizarea implantelor ceramice (pe bază de AI2O3 sau din
oxizi de zirconiu);
- acoperirea cu ceramică (pe bază de hidroxiapatită) a implantelor din titan
(Bioceram, Frialit, Cerasiv).
5. alte utilizări:
- pulberi ceramice de adaos pentru diferite cimenturi,
- mase de ambalat,
- abrazivi,
- materiale de obturaţie,
- umpluturi anorganice pentru răşinile compozite.
15
Ceramica dentară
16
Ceramica dentară
3 FORMA DE PREZENTARE
1. Pulberi sinterizabile – masele ceramice de

placaj;
2. Lingouri prefabricate în tehnologia de
prelucrare la cald – alumino-ceramica şi
ceramica sticloasă;
3. Lingouri prefabricate în tehnologiile
substractive cu prelucrare mecanică la rece
(CELAY, CEREC)
17
Ceramica dentară
4 Avantajele, dezavantajele și limitele utilizării
ceramicii dentare
Avantajele utilizării ceramicii dentare
- stabilitate cromatică,
- transluciditate
- luciu de suprafaţă;
- biocompatibile,
- conductivitate termică redusă,
- stabilitate chimică
- densitate de suprafaţă optimă.
Toate aceste caracteristici fac ca ceramicile dentare să
reprezinte prima opţiune, atunci când scopul primordial al
tratamentelor restauratoare îl reprezintă aspectul estetic.
18
4. Ceramica dentară
ceramicii dentare
DEZAVANTAJE:
- rezistenţă scăzută la tracţiune;
- prelucrări ulterioare dificile, suprafețele
prelucrate devenind rugoase;
- posibilitatea apariţiei unor fisuri interne şi
externe care conduc la fractură;
- preţul de cost ridicat.
19
Ceramica dentară
ceramicii dentare
Limitele utilizării ceramicii dentare
• Din cauza durităţii foarte mari caracteristice maselor ceramice ele sunt
contraindicate la pacienţii cu bruxism;
• În aceste cazuri se poate opta pentru lucrări protetice mixte (coroane
metalo-ceramice) la care suprafeţele ocluzale să fie în întregime metalice.
• Dacă acestea sunt refuzate de pacient trebuie să se ia măsuri de protejare a
suprafeţelor ceramice ocluzale prin aplicarea unor gutiere a căror menire
este de a amortiza şocurile ocluzale şi de a evita contactul distructiv dintre
două suprafeţe dure.
• În acest fel sunt protejate nu numai restaurările dentare, ci şi integritatea
parodonţiului marginal.
20
Ceramica dentară
ceramicii dentare

• Susceptibilitatea la fisuri, atât pe suprafaţa, cât şi în grosimea
masei ceramice, uneori prezente sub formă de microfisuri încă din
faza de ardere (după Grifith), face ca în urma unei solicitări
supraliminare, acestea să se propage putând determina fracturi în
masa materialului.
• Rezistenţa mecanică bună la compresiune, dar scăzută la
încovoiere şi fractură contraindică placarea cu ceramică a
corpurilor de punte întinse, din zona laterală a arcadelor dentare.
• În aceste cazuri, este mai bine să se opteze pentru lucrări
mobilizabile de tipul protezelor scheletate, în care forţele ocluzale
sunt preluate parţial de dinte, prin intermediul restaurării şi parţial
de substratul muco-osos de la nivelul zonelor edentate.
21
Ceramica dentară
ceramicii dentare
• Fracturile limitate, apărute la nivelul elementelor ceramice
după fixarea finală a lucrărilor protetice nu se pot corecta
cu acelaşi material, ci doar cu ajutorul RDC a căror
parametri mecanici sunt mult diferiţi de cei ai ceramicilor
dentare.
• Interferenţele ocluzale, nesesizate în etapa de probă a
lucrării protetice sunt greu de corectat ulterior;
– orice intervenţie asupra stratului de glazură se soldează cu
apariţia unor suprafeţe rugoase care vor determina o uzare
accelerată a antagonistului.
• De asemenea, preţul de cost ridicat al lucrărilor ceramice le
face greu accesibile.
22
4.5 Ceramica de placare (pentru tehnici metalo-
ceramice)
• Masele ceramice pentru placare se
prezintă în sistem bicomponent (pulbere/
lichid);
– pulberea este ambalată în flacoane de sticlă pe
care este specificată destinaţia materialului
- opaque,
- smalţ,
- dentină,
- colet ,
- nuanţa acestuia.
23
4.5 Ceramica de placare (pentru
tehnici metalo-ceramice)
Depunerea masei ceramice pe infrastructura metalică 24

ceramice)
1. LICHID / 2. PULBERE
1. Lichidul, format din apă distilată şi alte adaosuri care îi cresc
vâscozitatea, este ambalat în flacoane prevăzute cu sistem de
picurare.
2. Pulberea ceramicilor de placare conţine componente principale:
- feldspat (ortoclaz, albit, anortit) - cu un înalt nivel de
puritate, reprezintă substanţa de bază, găsindu-se în proporţie de 60-
80%;
- cuarţ - în proporţie de 15-25%, reprezintă masa refractară la
temperatura de ardere, asigurând rezistenţa masei ceramice la
variaţiile termice;
- caolin - un aluminosilicat hidratat, în proporţie de 2-3%,
reprezintă componenta plastică a masei ceramice;
- adaosuri sub formă de pulberi.
25
ceramice)
• Toate componentele se găsesc amestecate în anumite

proporţii bine stabilite de producător, fiind „secret de
fabricaţie".
• Masele ceramice, destinate arderii pe aliaje metalice,
se prepară sub formă de pastă şi se aplică în straturi
succesive pe scheletul metalic, excesul de lichid
absorbindu-se cu ajutorul unei hârtii absorbante.
• Aceste ceramici ard la temperaturi mai joase (900-
980°C) comparativ cu cele destinate coroanelor Jacket
ceramice;
• Fuzionarea la temperaturi mai joase reduce potenţialul
de distorsiune al componentei metalice.
26
ceramice)
• La temperatura mediului ambiant, ceramica este casantă şi
predispusă la fisuri şi fracturi;
– din această cauză, pentru ca restaurarea, în ansamblu, să reziste
la solicitările funcţionale din cavitatea bucală, în cazul lucrărilor
metalo-ceramice, trebuie să se respecte următoarele condiţii:
1. scheletul metalic să fie corect prelucrat;
2. punctul de ardere al masei ceramice să fie cu cel
puţin 100°C inferior intervalului de topire al
aliajului;
3. valorile coeficientului de dilatare termică ale
metalului şi ale masei ceramice să fie cât mai
apropiate.
27
ceramice)
Pentru obţinerea unor rezultate clinice estetice cu ajutorul

coroanelor metalo- ceramice, prepararea bontului coronar
trebuie să se facă în aşa fel încât, tehnicianul dentar să aibă
suficient spaţiu pentru toate straturile de material:
• metal,
• strat opac,
• strat translucid
• glazură;
Atunci când spaţiul disponibil este prea mic, restaurarea va
fi ori supradimensionată (contur inestetic şi retenţie de
placă), ori va avea aspect opac (senzaţia de dinte devital).
28
ceramice)
Stratificarea maselor ceramice în tehnica placării se realizează
astfel:
• 1. Pulberile de masă ceramică, după amestecare cu lichidul de
modelaj până la atingerea unei consistențe vâscoase, se aplică pe
scheletul metalic oxidat, în straturi, aplicarea realizându- se cu
pensula apoi se condensează
• 2. Masa de opac se aplică în strat uniform de 0.2 mm, depașind
ușor marginea de aliaj metalic (excesul se va șlefui ulterior,
înainte de glazurare). Urmează arderea în vid conform
instrucțiunilor de ardere
29
ceramice)
Stratificarea maselor ceramice în tehnica

placării se realizează astfel:
• 3. Masele de dentină și smalț- masa de
dentină se aplică uniform, fără incluzii de
aer, se dă forma conturului dintelui,
aplicându- se de cele mai multe ori
concomitent și masa de smalț.
• Uscarea durează 5 minute și este urmată
de arderea în vid.
• Se respectă tehnica de stratificare indicată
de producător.
• Modelarea se face cu 20% în exces,
pentru a compensa retracția de contracție
30
ceramice)
Stratificarea maselor ceramice în tehnica placării se

realizează astfel:
• 4. Masa de glazură este transparentă și se aplică în
strat subțire, uniform fiind urmată de ardere fără vid
(la presiunea atmosferică)
31
ceramice)
• Stratificarea maselor ceramice în tehnica
placării
Schelet metalic condiţionat Aplicarea primului strat Aplicarea straturilor

prin oxidare de opac de dentină
32
ceramice)
• Stratificarea maselor ceramice în tehnica
placării
Aplicarea straturilor de dentină

refacerea tuturor elementelor
morfologice(lobuli pe fata Aplicarea straturilor de smalţ
vestibulară, convexităti pe fetele 33
ceramice)
• Stratificarea maselor ceramice în tehnica placării
Aplicarea stratului de glazură

Sinterizare stratului de glazură
34
ceramice)
Aplicarea agentului bonding

Aplicarea celui de-al doilea strat
de opac
Construcţia protetică metalo-

ceramică
35
4.6 Mase ceramice pentru sisteme integral ceramice
• Probster clasifică masele ceramice, utilizate

pentru sistemele integral ceramice, în:
- mase ceramice pe bază de oxizi: Hi-Ceram,
In-Ceram Alumina şi In-Ceram Spinell;
- mase ceramice sticloase: ceramică Biodent
pentru inlay-uri, Optec, Empress, Ceramica
feldspatică Celay, Cerec Dicor MGC.
36
În funcţie de tehnologia folosită în cursul restaurărilor

protetice, masele ceramice pentru sistemele integral
ceramice se clasifică în cinci clase:
1. depunere de straturi succesive de ceramică (tehnica
stratificării) - sistemul Op tec;
2. turnare - Sistemul Dicor;
3. infiltrare şi sintetizare - sistemul In Ceram;
4. injectare (presare) la temperaturi scăzute sau înalte -
IPS Empress, Optec OPC;
5. strunjire (prin frezaj sau sonoeroziune) - tehnici CAD/
CAM: Cerec, Celay, Procera, DentiCad.
37
• Eliminarea scheletului metalic a impus o

îmbunătăţire a proprietăţilor mecanice ale
maselor ceramice; prin creşterea concentraţiei de
leucit, respectând următoarele condiţii:
- cristalele inclavate să fie cât se poate de mici;
- densitatea cristalelor să fie cât mai mare;
- distribuirea cristalelor în faza amorfă să fie cât
mai omogenă;
- legătura dintre cristale şi faza vitroasă să fie
cât mai puternică.
38
• Dintre produsele integral ceramice disponibile

fac parte, în ordine crescătoare, din punct de
vedere al fineţii şi densităţii cristalelor de
alumină:
– Vitadur-N,
– Hi-Ceram,
– In-Ceram.
39
• În ultimii ani, o dată cu dezvoltarea maselor ceramice

moderne cu parametri mecanici superiori (ceramici
armate, ceramică aluminoasă pe bază de oxid de
zirconiu, ceramică cu conţinut crescut de leucit) s-a
pus tot mai mult accentul pe îmbunătăţirea :
– aspectului estetic (truse speciale pentru individualizarea
restaurărilor),
– închiderii marginale,
– adeziunii la structurile dure dentare
– comportamentului în mediul bucal.
40
• Ceramicile cu o rezistenţă crescută permit o

grosime mai redusă a materialului şi în
consecinţă, un sacrificiu mai mic la nivelul
ţesuturilor dentare.
• Unii autori susţin că printr-o raportare
corespunzătoare între dimensiunea miezului
opac şi cea a maselor ceramice de placare, se
poate obţine combinaţia optimă dintre
rezistenţă şi estetică.
41
• Rezistenţa în timp a restaurărilor protetice

prin sisteme integral ceramice scade cu 40%
din valoarea iniţială;
– pentru ca o reconstituire din zona frontală să
suporte forţe de 200 N, rezistenţa mecanică
iniţială trebuie să fie de aproximativ 400 N,
– pentru zona laterală, valorile iniţiale trebuie să
atingă 800 N, pentru ca, în final, să suporte 300 N;
valorile finale corespund cu media maximă a
forţelor ocluzale normale (Bratu).
42
• Din punct de vedere al rezistenţei la presiune,

– sistemele integral ceramice uzuale (Dicor, Hi-
Ceram) suportă presiuni de 440-640 N, ceea ce
reprezintă aproximativ valorile minimale admise;
– sistemul In-Ceram pe bază de ceramică
aluminoasă, prezintă valori duble ale rezistenţei la
presiune, este indicat pentru coroanele de înveliş
şi pentru elaborarea unor punţi de amplitudine
redusă.
43
• Dezavantajul principal al sistemelor integral ceramice îl

reprezintă rezistenţa scăzută la forţele de rupere (mai
ales de forfecare) care favorizează apariţia fisurilor şi
fracturilor;
• Acest neajuns poate fi parţial compensat prin fixarea
adezivă a lucrărilor cu ajutorul cimenturilor diacrilice cu
iniţiere dublă a polimerizării.
• Utilizarea tehnicii adezive presupune gravarea acidă atât
a ţesuturilor dure dentare (cu acid ortofosforic), cât şi a
feţei interne a restaurărilor (cu acid fluorhidric),
aplicarea unui adeziv dentinar şi procedee de silanizare.
44
• Grosimea masei ceramice de la nivelul unei

restaurări trebuie să fie egală, în cazurile cu
pierderi mari de ţesut dentar dur, sistemele
integral ceramice sunt mai puţin indicate.
• Sistemele integral ceramice ating performanţe
estetice superioare celor metalo- ceramice, mai
ales datorită eliminării scheletului metalic, care în
timp suferă procese de coroziune şi galvanism,
imprimând restaurărilor o biocompatibilitate mai
redusă.
45
• Indicații:
- confecţionarea inlay-onlay-urilor,
- faţetelor ceramice,
- a coroanelor de înveliş şi a unor punţi de
întindere mică (un intermediar)
46
Concluzii
• Sistemele integral ceramice ating performanţe

estetice superioare celor metalo-ceramice, mai ales
datorită eliminării scheletului metalic, care în timp
suferă procese de coroziune şi galvanism, imprimând
restaurărilor o biocompatibilitate mai redusă.
• Ceramica dentară reprezintă o optiune estetică de
restaurare a dintilor frontali, redând frumusețea
zâmbetului natural.
47
Vă mulțumesc!
48

20 TD2 Estetica Dentara Lp10

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

20 TD2 Estetica Dentara Lp10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ceramica dentară

• Cristalele (care alcătuiesc faza cristalină)

• De la introducerea primelor sisteme metalo-

1. Pulberi sinterizabile – masele ceramice de

Limitele utilizării ceramicii dentare

Depunerea masei ceramice pe infrastructura metalică 24

• Toate componentele se găsesc amestecate în anumite

Pentru obţinerea unor rezultate clinice estetice cu ajutorul

Stratificarea maselor ceramice în tehnica

Stratificarea maselor ceramice în tehnica placării se

Schelet metalic condiţionat Aplicarea primului strat Aplicarea straturilor

Aplicarea straturilor de dentină

Aplicarea stratului de glazură

Aplicarea agentului bonding

Construcţia protetică metalo-

• Probster clasifică masele ceramice, utilizate

În funcţie de tehnologia folosită în cursul restaurărilor

• Eliminarea scheletului metalic a impus o

• Dintre produsele integral ceramice disponibile

• În ultimii ani, o dată cu dezvoltarea maselor ceramice

• Ceramicile cu o rezistenţă crescută permit o

• Rezistenţa în timp a restaurărilor protetice

• Din punct de vedere al rezistenţei la presiune,

• Dezavantajul principal al sistemelor integral ceramice îl

• Grosimea masei ceramice de la nivelul unei

• Sistemele integral ceramice ating performanţe

S-ar putea să vă placă și