INSTRUMENTE,

DISPOZITIVE ŞI APARATE
FOLOSITE PENTRU
REALIZAREA LUCRĂRILOR
DIN MASE CERAMICE
CURSUL XII
 INSTRUMENTE PENTRU
CERAMICĂ
Fie că sunt realizate sub forma lucrărilor
ceramice, fie sub forma lucrărilor metalo-
ceramice, pentru depunerea straturilor de
mase ceramice sunt necesare (trusa
IVOCLAR):
• Patru pensule de mărimi diferite;
• Instrument pentru amestec;
• Spatulă mare (vibratorie);
• Spatulă de modelat;
• Pensă cu vârfuri foarte subţiri;
• Pensulă fină cu “urechi”;
• Forfecuţă;
• Instrument de modelat;
• Freze diamantate.
De obicei aceste instrumente se găsesc în
truse puse la dispoziţie de diferite firme.
 PENSULE
Sunt făcute din păr de bursuc şi jder şi
sunt pe mărim, cea mai mică este cu
numărul 1, cea mai mare cu numărul 4 (de
8 mm). Cu pensulele numerele 1, 2 şi 3 se
depune pasta ceramică, cu cea cu
numărul 4 se efectuează o manevră fină
de finisare, de îndepărtare a unor resturi
din pasta ceramică.
 INSTRUMENTUL DE AMESTEC

Este confecţionat dintr-un material

asemănător maselor plastice. Are două
capete active diferite:
• Unul mic, în unghi, asemănător spatulelor
bucale;
• Altul mai gros şi drept, asemănător
spatulei pentru ciment.
Între cele două capete, este îmbrăcat într-
o cămaşă metalică.
Este utilizat la amestecarea pulberii cu
lichidul (apa distilată), cu capătul mic se
transportă pulberea, cu cel mai lat
amestecându-se.
 SPATULA VIBRATOARE
Instrumentul are 15 cm lungime, un mâner
din material plastic şi două porţiuni active
(capete):
• Un capăt mare în vârf de lance, pentru
modelarea suprafeţelor mari;
• Un capăt mic, angulat, continuat cu un
segment vibrator, pentru modelajul
fosetelor.
 SPATULA DE MODELAT
Este un instrument de 13 cm lungime cu
cele două părţi active foarte fine. Astfel:
• Un capăt are o formă de vârf semilunară,
fiind o microspatulă;
• Celălalt capăt are forma unei microlinguri.
Cu acest instrument se execută modelajul
în cel mai mare procentaj şi separarea
dinţilor.
 SPATULĂ DE MODELAT
CERAMICĂ CU VÂRF FLEXIBIL
PENSA CU VÂRFURI SUBŢIRI

Are 12,5 cm lungime şi cu vârfurile ei

foarte subţiri se îndepărtează firele de păr
desprinse din pensule sau alte impurităţi
care apar în masa ceramică.
 PENSA FINĂ CU URECHI
Este o pensă Pean de mici dimensiuni (12
cm) prevăzută cu urechi ca foarfeca. Pe
părţile active are mici striaţii care permit
prinderea infrastructurii metalice pe care
se depune pasta ceramică, iar urechile
facilitează prinderea pensei şi manevrarea
ei.
PENSA PEAN
PENSA PEAN
CLEŞTE TELESCOP DSF
CLEŞTE CU VÂRFURI
DIAMANTATE
CLEŞTE DS 102 CU VÂRF
DREPT
CLEŞTE DS 103 CU VÂRF
CURB
 FORFECUŢA
Este o foarfecă de 8,5 cm cu vârfurile
subţiri. Cu ajutorul ei se secţionează hârtia
absorbantă (cu care se îndepărtează
excesul de lichid din pasta ceramică) în
segmente foarte înguste.
INSTRUMENTUL DE MODELAT

Are o lungime de 9,5 cm. Partea activă

este angulată faţă de mânerul metalic, în
formă de con subţire, străbătut de un filet
minuscul. Cu acest instrument se finisează
feţele laterale ale coroanelor.
CUŢIT PENTRU MODELAREA
CERAMICII
CUŢIT PENTRU SEPARAREA
CERAMICII
INSTRUMENTE PENTRU
MODELAT CERAMICĂ
INSTRUMENTE PENTRU
CERAMICĂ
INSTRUMENTE PENTRU
CERAMICĂ
TRUSĂ PENTRU CERAMICĂ
TRUSĂ PENTRU CERAMICĂ
La realizarea lucrărilor ceramice aplicarea
maselor ceramice se face sub forma unor
paste. Pentru a evita şi a reduce contracţia
care survine în timpul arderii, este
necesară, pe lângă alţi factori, şi o
condensare foarte bună. Cele mai utilizate
metode de condensare sunt:
• Metoda vibrării;
• Metoda spatulării;
• Metoda gravitaţiei;
• Metoda presării;
• Metoda aplicării periei.
Aceste metode pot fi utilizate ca atare sau
pot fi combinate două sau trei.
După unii autori, cea mai bună metodă de
condensare a particulelor ceramice este
prin rizare cu o pensă cu mâner zimţat şi
tamponare cu o sugativă.
DEPUNEREA STRATULUI DE
DENTINĂ
DEPUNEREA STRATURILOR DE
CERAMICĂ
PRELUCRAREA
PRELUCRAREA COROANEI
CERAMICE
APLICAREA STRATULUI DE
GLAZURĂ
 FREZELE DIAMANTATE
Au diferite forme:
• Trunchi de con;
• Cilindrice cu vârful plat;
• Cilindrice cu vârful rotunjit;
• Flacără;
• Sferice.
Ele se montează la piesa de tehnică
dentară şi sunt utilizate pentru prelucrarea
masei ceramice după arderea substanţei
de bază. Această prelucrare se face
înainte de arderea finală (pentru glazură).
 CUPTOARE PENTRU ARS
MASE CERAMICE

Ele se pot clasifica:

1. După procedeul de ardere.
2. După nivelul punctului de topire al
maselor ceramice.
 După procedeul de ardere:

—> Cuptoare pentru procedeul de ardere

în atmosferă:
• cuptorul Wienand tip D;
• cuptorul Visa tip 37;
• cuptorul Huppert;
• cuptorul Jelenko.
—> Cuptoare pentru procedeul de ardere
în vid:
• cuptorul Wienand-Wacum;
• cuptorul Bio-Mat;
• cuptorul Biodent-Sistomat.
 După nivelul punctului de topire al
maselor ceramice:

• cuptoare în care se pot arde mase

ceramice cu temperatură de ardere înaltă,
până la 1350°C;
• cuptoare pentru mase ceramice cu
temperatură de ardere medie,de 1250°C;
• cuptoare pentru mase ceramice cu
temperatură de ardere joasă, până la
1150°C.
 Sunt alcătuite din trei părţi esenţiale:
• Camera de încălzire;
• Instrumentul care indică temperatura;
• Mecanismul de control.
Sursa de căldură pentru cuptoarele
utilizate în laboratoarele de tehnică
dentară este curentul electric, la
cuptoarele industriale se folosesc gazele
naturale.
 1. Camera de încălzire:
Este astfel construită încât în interiorul ei
să se poată obţine temperaturi înalte şi
care pot fi controlate. Are dimensiuni
variate în funcţie de firma producătoare.
Este realizată dintr-un material refractar,
înconjurată pe partea externă de
elementele de încălzire de tip rezistiv
(efectul Joule).
Sârmele rezistenţei, aşezate la exterior,
sunt ferite de acţiunea substanţelor
combustibile din masa ceramică şi nu pot
să contamineze conţinutul camerei în
timpul funcţionării.
Sunt folosite trei tipuri de sîrmă.
• Aliajul de nichel-crom (Nicrom) – este
folosit la cuptoarele pentru ars masele
ceramice cu temperatură joasă;
• Aliajul de fier-aluminiu-crom (Kantal) –
recomandat pentru ars masele ceramice
cu temperatură medie;
• Platina – folosită la cuptoarele pentru ars
masele ceramice cu temperaturi înalte.
Primele două categorii sunt sârme ieftine,
dar sunt înlocuite la intervale mai mici de
timp, pe când platina are preţ de cost mai
ridicat, dar o rezistenţă mai mare. În
schimb, sârma de platină este foarte
sensibilă la acţiunea carbonului, devine
fragilă şi se fracturează prematur.
 2. Indicatorul temperaturii
(pirometrul):
Temperatura este indicată de un
milivoltmetru gradat. Este pus în funcţiune
de diferenţa în potenţialul generat între
joncţiunile calde şi reci e două metale
diferite (de exemplu platină şi iridiu) sau
două aliaje. Joncţiunea fierbinte este
plasată în camera cuptorului, cât mai
aproape de lucrare ce va fi arsă.
Unele pirometre sunt prevăzute cu celulă
fotoelectrică. Când temperatura a ajuns la
valoarea necesară, o placă opacă
întrerupe raza de lumină, ce pune în
funcţiune un releu electric, care întrerupe
curentul la nivelul camerei de ardere.
Circuitul se redeschide când temperatura
scade cu câteva grade.
 3. Mecanismul de control:

Valoarea maximă a temperaturii atinse şi

viteza de creştere sunt determinate de
cantitatea de curent ce se scurge prin
cuptor. Aceasta este reglată cu ajutorul
următoarelor componente:
Întrerupător pornit/oprit;
Tastatură pentru selectarea/cuantificarea
diferitelor programe de ardere;
Întrerupător de reglare a temperaturii, a
timpului de ardere şi a timpului pe
parcursul căruia se cuplează pompa de
vid;
Cadrane indicatoare ale temperaturii şi
gradului de vacuum.
 CUPTOARE CU VACUUM
Camera de ardere (încălzire) este închisă
de o uşă etanşă, iar aerul se poate
evacua. Uşa prezintă o garnitură din
cauciuc siliconic, rezistentă la temperaturi
înalte. Cuptorul are o pompă de vid care
poate fi încorporată în el sau este
exterioară, fiind racordată la acesta.
Pompa evacuează foarte rapid aerul din
incinta cuptorului.
În calea aerului evacuat este un dispozitiv
de absorbţie a umidităţii pentru a nu se
produce coroziunea pompei. Dispozitivul
poate să fie o cameră de condensare sau
un recipient care conţine gel. Cuptoarele
moderne sunt caracterizate de stabilitatea
termică a camerei şi de absenţa aerului
cât este necesar.
 Avantajele arderii în vacuum
sunt:
• Reducerea substanţială a porozităţilor.
Rămân unele porozităţi dar numărul şi
volumul lor este foarte redus,
neinfluienţând proprietăţile materialului;
• Structură densă, în cea mai mare parte
lipsită de pori, ceea ce creează suprafeţe
foarte lucioase;
• Omogenitatea creată maselor ceramice
prin absenţa porilor le fac slabe
conducătoare de căldură;
• Rezistenţă la abraziune (duritate), la
îndoire şi la comprimare (400 – 600
kg/cm2);
• Masele ceramice prezintă o duritate foarte
mare (nr. 7 pe scara Mohs), care poate fi
definită nebiologică.
 Accesoriile cuptoarelor sunt reprezentate
de:
Suporturi de ardere;
Recipiente pentru ardere;
Plăcuţe de control pentru diverse
temperaturi.
Tipuri de cuptoare:
USCAREA LA GURA
CUPTORULUI
ARDEREA ÎN CUPTOR
 VITA-VACUMAT
Aparatul se compune din trei părţi
distincte:
1. Cuptorul – are formă cilindrică şi este
împărţit în două compartimente:
 Antecamera de preîncălzire comunică
cu exteriorul printr-un orificiu cu
diametrul de 8 cm prevăzut cu un
sistem de închidere.
 Pe podeaua antecamerei există un mic
platou-cărucior, care se poate deplasa în
cel de-al doilea compartiment printr-o tijă
etanşă, culisabilă, manevrată de la
exterior printr-o bară telescopică.
Camera de ardere (calorică) – are pereţii
din material refractar cu rezistenţe
electrice.
 2. Dispozitivul de comandă - are formă
paralelipipedică şi este prevăzut cu:
Buton de reglare a temperaturii;
Buton de reglare a timpului de ardere;
Buton de reglare a vacuumului;
Buton pornit/oprit;
Termometru;
Manometru;
Scală de timp.
3. Pompa de vacuum – este acţionată de
un motor aflat în apropierea aparatului şi
este legată de acesta printr-o conductă.
Pentru funcţionare, aparatul se cuplează
la reţeaua electrică cu curent de 220 V.
Carcasa exterioară este din metal, cu
pereţii dubli, la care, la primele tipuri, se
găseau serpentine cu apă pentru răcire.
Astăzi răcirea o face un ventilator montat
în pereţi.
 Tehnica de lucru:
• Se pune aparatul în stare de funcţionare
printr-un întrerupător;
• Temperatura se ridică lent până în jurul a
950 grade Celsius, când se produce
arderea masei ceramice;
• Pe scala gradată se fixează indicatorul
stop la care trebuie să ajungă temperatura
optimă;
• Când indicatorul care marchează evoluţia
temperaturii ajunge la acelaşi nivel,
aparatul se întrerupe automat şi tot
automat intră în funcţiune când
temperatura scade;
• Astfel se păstrează temperatura constantă
în camera calorică;
• În fazele în care se lucrează cu vacuum,
se aplică mai întâi capacul antecamerei şi
după aceea se declanşează pompa de
vacuum;
• Deplasarea piesei protetice din
antecameră în camera de ardere (calorică)
se face prin împingerea tijei cu blândeţe,
spre interior.
VITA VACUMAT 40 T
VITA VACUMAT 40 T
VITA VACUMAT 50
VITA VACUMAT 50
VITA OMEGA
 GEMINI 2
(GHENPAZ INDUSTRIES)
Cuptorul prezintă pe partea frontală:
• Tabloul de comandă electronic prin care
aparatul este pus în funcţie şi se stabilesc
programele de lucru;
• Incinta cuptorului accesibilă în poziţia
“deschis” a aparatului în care se află două
platforme din material refractar pe care se
depun piesele ce vor fi supuse regimului
termic;
• Pe carcasă se află un buton care permite
deschiderea incintei;
• Pompa de vid este legată de cuptor printr-
un furtun prevăzut cu un manometru.
Pe partea laterală a aparatului se află
potenţiometrul.
 Pe partea dorsală a apratului se află:
• Butonul pornire/oprire;
• Dispozitivul de conectare la reţea;
• Ventilatorul pentru răcire;
• Conectorul electric al pompei de vacuum;
• Supapa de ieşire a vacuumului.
După programarea regimului de lucru,
temperatura se ridică conform programului
ales, ca şi arderea în condiţii de vacuum
sau aer, întregul proces fiind sub control.
După terminarea timpului de lucru
programat, incinta se deschide automat.
GEMINI 2
 CENTURION (NEY)
Are o sută de programe, iar pompa de vid
este adăugată la aparat. Pe partea
frontală se află:
• Tabloul de comandă;
• Incinta accesibilă doar în poziţia “deschis”
a aparatului, în care pe un suport refractar
se depune piesa protetică;
• Vizor de control al incintei.
 Pe una din părţile laterale se află un platou
mobil pe care se depune pentru răcire
piesa ce a fost supusă regimului termic.
Tabloul de comandă permite:
• Punerea în funcţiune a aparatului prin
butonul pornire/oprire;
• 100 de programe de utilizare;
• Punerea în funcţie a pompei de vid;
• Etalonul vidului;
• Etalonul de temperatură;
• Viteza de ridicare a temperaturii până la
200 grade Celsius;
• Programarea temperaturi de la 50 la 1.200
grade Celsius în condiţii de vid şi aer;
• Menţinerea uniformă a temperaturii.
CENTURION
EVE (INFRADENT)
• Cuptor de ardere ceramică pentru toate
tipurile de ceramică cu temperaturi de
adere joase LF (low-fusion) și înalte HF
(high-fusion).
• 100 de programe operaționale;
• Proces complet controlat prin
microcontroller;
• Buton rotativ multifuncțional;
• 14 parametri programabili.
 PROGRAMAT P300
(IVOCLAR VIVADENT)
 PROGRAMAT P300
(IVOCLAR VIVADENT)
 PROGRAMAT P300
(IVOCLAR VIVADENT)
PIESA PE SUPORTUL DIN
MATERIAL REFRACTAR
FOCUS 2020
HERAMAT
TEHNICA CEAMICII TURNATE
(DICOR)

Presupune utilizarea unui aparat complex

de topire/turnare care generează
temperaturi de 1.300 – 1.400 grade
Celsius, forţa de împingere fiind obţinută
prin centrifugare.
 Etape de lucru:
• Turnarea modelului din materiale
specifice;
• Duplicarea modelului folosind materialele
refractare recomandate de producătorii
maselor ceramice;
• Modelarea machetei viitoarei lucrări;
• Aplicarea machetei canalelor de curgere
ale masei fluide de ceramică;
• Ambalarea machetei;
• Obţinerea tiparului prin încălzirea
ambalajului şi cerii machetei la
temperatura de 950 grade C;
• Se introduce în acelaşi cuptor, împreună
cu macheta ambalată, lingoul de ceramică
depus într-un creuzet de oxid de zinc sau
grafit. Lingoul este topit la temperatura de
1.300 grade C şi menţinut timp de 60 de
minute pentu plastifiere uniformă şi totală;
• Turnarea se realizează la temperaturi de
1.120 – 1.150 grade C prin centrifugare
sau presiune mecanică;
• Lucrarea este tratată termic prin
ceramizare în cuptor la 1.075 grade C timp
de 5 – 6 ore;
• Depunerea glazurii, reprezentată de o
soluţie colorată, este nuanţată în funcţie
de solicitarea clinică.
TEHNICA CERAMICII PRESATE
(EMPRESS)

Foloseşte cuptoare speciale care exercită

o presiune de 3,5 barr la 1.100 grade
Celsius pentru a presa lingouri de
ceramică sticloasă de leucit aduse în stare
plastică.
CUPTORUL DE INJECTARE
LECTRA PRESS
Ca şi tehnică propriu-zisă acest tip de
coroane integral ceramice se elaborează
în două faze, în prima fază se realizează
macheta infrastructurii care se toarnă prin
presare şi în a doua fază se depun
straturile de ceramică.Cuptorul Lectra
Press realizează ambele faze prin
programe diferite.
 SISTEME SUBSTRACTIVE
Sistemele substractive cuprind acele
tehnici prin care obţinerea restaurărilor
integral ceramice pornesc de la un volum
mai mare de material, de exemplu blocuri
ceramice, care prin reduceri succesive
ating forma finală.
Sistemele substractive sunt reprezentate
de:
• Tehnicile de frezare computerizată
CAD/CAM (Cerec, Procera, Cercon, etc.);
• Tehnicile de frezare prin copiere exclusiv
mecanică: Celay, Ceramatic.
Conceperea şi lansarea sistemelor de
frezare computerizată CAD/CAM a fost
influenţată decisiv de cercetările lui
Francois Duret (1972), finalizate prin ceea
ce cunoaştem astăzi sub numele de
amprentă optică. Ideea principală care a
stat la baza cercetărilor lui este una dintre
cele mai simple, fiindcă, în general, tot ce
este simplu poate deveni eficient. Duret a
urmărit eliminarea amprentei clasice
(chimico-manuală) cu una modernă opto-
electronică.
Astfel, un emiţător de raze neionizate
proiectează un fascicol luminos, coerent
sau necoerent, care poate ,,codifica”
suprafaţa supusă analizei - dinţi, ţesuturile
limitrofe, etc. Un receptor situat într-o
cameră de înregistrare va decodifica în
timp real informaţiile volumetrice obţinute
şi le va transmite unui computer care va
prelucra datele şi va crea designul viitoarei
restaurări.
Computerul dirijează apoi instalaţia de
frezare care va strunji într-un bloc de
material (ceramică, titan, etc.) restaurarea.
Un astfel de sistem de realizare a
restaurărilor, bazat pe amprentă optică,
constă în trei segmente de bază:
 un sistem de măsurare şi captare a
formelor dentare care constă într-un
emiţător şi un receptor de raze (camera de
amprentare optică);
 un ansamblu de analizare şi prelucrare a
informaţiei captate (computer sau
procesare specializată), care permite
conceperea într-un timp cât mai scurt
posibil a formei restaurării;
 un dispozitiv de frezare cu comandă
numerică.
 În prezent există mai multe moduri de
amprentare tridimensională a structurilor
dentare în stomatologie:
1. Chimico-manual (amprenta clasică) - se
bazează pe utilizarea unor materiale de
amprentă. Informaţia astfel receptată este
transpusă pe modelul pozitiv unitar.
2. Mecano-electronic - se utilizează
dispozitive speciale – profilometre -, care
urmăresc în cursul amprentării suprafaţa
structurilor de amprentat. Mişcările
profilometrului sunt înregistrate şi
analizate de o instalaţie specială, iar forma
câmpului protetic este reconstituită cu
ajutorul unui computer.
3. Opto-electronic (amprenta optică) - care
utilizează proprietăţile ondulatorii şi
fotonice ale luminii.
Pentru realizarea unei amprente opto-
electronice există trei moduri de
amprentare tridimensională a structurilor
dentare în stomatologie:
1. Fotogrametria (stereoviziunea) - această
metodă utilizează două camere
poziţionate sub un unghi diferit în raport cu
corpul de analizat. Un punct M situat pe
corpul de analizat este reperat în cele
două imagini bidimensionale ca M1 şi M2,
iar poziţia sa tridimensională este astfel
calculabilă.
PRINCIPIUL FOTOMETRIEI
Această metodă care este foarte simplă
pentru creierul uman, care reconstituie
relieful pe baza memoriei formelor şi
diferitelor asocieri pe care le realizează în
dinamică, este dificilă pentru un computer
să poziţioneze un corp în spaţiu.
2. Metoda holografică - aceasta se bazează
pe interferenţa între undele care lovesc un
obiect şi se reflectă şi cele de referinţă.
Această metodă nu este încă destul de
fiabilă pentru a fi aplicată în stomatologie,
pe deoparte datorită costului ridicat al
instalaţiei, pe de altă parte datorită
necesităţii menţinerii în poziţie fixă timp
îndelungat a câmpului protetic, fapt greu
de realizat în cavitatea bucală.
METODA HOLOGRAFICĂ
3. Metoda opto-electronică pe baza efectului
de moaraj – caracterizată prin obţinerea
unei structuri macroscopice prin
suprapunerea a două structuri
microscopice neutre. Este vorba de un
efect de interferometrie, care în loc să
suprapună două unde, suprapune două
reţele (grile). Curbele de nivel care apar
pe obiect determină generarea celei de a
treia dimensiuni. Această metodă este
astăzi la baza sistemelor moderne de
amprentere optică.
 În general un dispozitiv clasic de
achiziţionare optică a datelor (camera de
amprentare optică) este constituit din:
• sursa de unde – trebuie să fie suficient de
puternică pentru a permite obţinerea unor
date utilizabile referitoare la câmpul
protetic;
• un senzor digital – este format dintr-un
număr mare de celule fotosensibile (de
ordinul miliardelor) care sunt influenţate de
energia fotonilor. Cu cât numărul celulelor
fotosensibile este mai mare, cu atât
imaginea captată este mai mare.
 Dispozitivul de achiziţionare a datelor este
format din:
• Sursă de lumină coerentă (laser) sau
necoerentă, suficient de puternică pentru a
proiecta imaginea unei grile pe câmpul
protetic şi pentru a permite ca această
grilă să fie detectabilă;
• Cameră de amprentare digitală bazată pe
un senzor CDD;
• În acest mod are loc conversia în format
digital a imaginii, aceasta putând fi
prelucrată de calculator în vederea
reconstituirii tridimensionale a câmpului
protetic.
SCHEMA BANCULUI DE LUCRU
 Avantajele amprentei optice sunt:
• este o metodă mai puţin laborioasă;
• timpul de lucru este foarte scurt (maximum
30 de secunde), comparativ cu timpul de
aproximativ 5 – 10 minute necesar unei
amprente clasice;
• metoda este foarte precisă;
• posibilitatea stocării datelor;
• datele stocate pot fi reproduse în orice
moment.
Odată realizată amprenta optică a
câmpului protetic practicianului îi este
oferită posibilitatea de importare a datelor
culese în programe de grafică avansată
(tip CAD) ce au menirea de a realiza un
model virtual pe baza informaţiilor obţinute
la amprentare. Modelul în sine poate fi
vizualizat tridimensional şi poate fi rotit
pentru a fi studiat din diverse perspective.
AMPRENTA CLASICĂ
MODEL CLASIC CU BONT MOBIL
SCANARE TRIDIMENSIONALĂ A
MODELULUI DE LUCRU
SCANARE TRIDIMENSIONALĂ A
MODELULUI DE LUCRU
MACHETA VIRTUALĂ
MODELUL DE FREZARE
COMPUTERIZATĂ
 SISTEMUL CERCON
(DEGUDENT)
Oferă o metodă simplă şi eficientă de
procesare şi executare computerizată a
lucrărilor de oxid de zirconiu. Această
procedură este sigură, exactă şi are ca
rezultat o piesă protetică:
• Estetică;
• Biocompatibilă;
• Cu rezistenţă ridicată.
Acest sistem cuprinde:
 1.CERCON EYE
Este un modul de scanare cu raze laser,
de înaltă precizie, ce asigură prelucrarea
exactă a informaţiilor, oferind avantajul
reproducerii exacte a modelului original.
Poate fi utilizat:
• În laborator, împreună cu CERCON
BRAIN;
• În reţea cu alt centru de frezare;
• În reţea cu firma producătoare.
 2. CERCON BRAIN
Este coloana vertebrală a sistemului ce
poate realiza un număr mare de lucrări
protetice. Este un laser de clasa I cu o
putere de un MW. Procesarea datelor,
calcularea factorului de
supradimensionare precum şi
implementarea programului de frezare se
face computerizat.
 3. CERCON ART
Este un computer dotat cu un soft
(program) elaborat pentru a urmări
modelul şi a transmite construcţia virtuală
către CERCON BRAIN.
 4. CERCON HEAT

Este un cuptor de sinterizare în care

lucrările din oxid de zirconiu se contractă
pe parcursul unui proces de 6 ore până la
dimensiunea ideală şi duritatea finală.
 5. CERCON BASE
Sunt blancuri din oxid de zirconiu
presinterizat, ce se frezează uşor şi fără
alterarea calităţilor. Sunt de două culori –
alb şi ivoriu, - şi de 4 dimensiuni: 12, 30,
38 şi 47 mm. Datorită granulaţiei lor fine,
aceste blancuri se sinterizează la o
temperatură scăzută (1.350 grade
Celsius).
METODE DE DETERMINARE A
CULORILOR
Culoarea, forma şi dimensiunea sunt
factori determinanţi în practica dentară
pentru restaurările coroanelor dinţilor şi a
arcadelor. Alegerea de către medic a unei
culori cât mai apropiată de cea a dinţilor
naturali este o funcţie de evaluare
subiectivă a medicului dentist, la care este
posibil să participe şi pacientul şi chiar un
membru de familie al acestuia.
Smalţul, care conţine aproximativ 97%
substanţe minerale, prezintă
translucididate şi poate să transmită
lumina. Dentina este mai puţin translucidă
şi transmite mai redus lumina.
Smalţul produce un efect caracteristic
pentru treimea incizală. În treimea medie
există o cantitate mare de dentină, smalţul
acoperitor are parţial culoarea ei, în final
culoarea este galben-portocalie.
În treimea din apropierea limitei cervicale
a coroanei dentare, smalţul se termină sub
o formă teşită (chanfrein). Această zonă
are o nuanţă galben-portocalie sau brună,
în funcţie de calcificarea dentinară.
 Feţele vestibulare ale dinţilor frontali
prezintă de obicei trei nuanţe cromatice:
• În zona coletului este mai închisă;
• În treimea incizală nuanţa este mai
deschisă;
• În treimea mijlocie există o nuanţă
intermediară.
 Nuanţele cromatice ale vârstnicilor sunt
mult mai închise decât cele ale tinerilor.
Modificări mai mici sau mai mari apar în:
• Particularităţi genetice, specifice fiecărui
individ;
• După intervenţii stomatologice - obturaţii,
pulpectomii, etc.;
• La fumători;
• La pacienţii cu igienă necorespunzătoare.
 În cazul aceluiaşi pacient, culoarea poate
fi aceeaşi pentru toţi dinţii, dar intensitatea
poate fi diferită în funcţie de dinte. Astfel:
• Un canin poate apărea mai galben decât
incisivul central datorită grosimii mai mari
a smalţului şi dentinei, care-i conferă o
nuanţă mai închisă.
• Nuanţa unui dinte variază, la colet va fi
mai închisă decât incizal.
• Dinţii devin mai închişi la culoare cu cât
sunt situaţi mai posterior pe arcadă.
 1. Metoda vizuală de determinare:

Este cea mai utilizată la ora actuală şi se

realizează cu cheia de culori. Sproull
(1973) a sintetizat condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească o cheie de
culori:
• Aşezarea culorilor într-o anumită ordine,
după sistemul de ordonare al culorilor
propus de Munsell (1961);
• Distribuţia corespunzătoare a culorilor pe
suprafeţe.
 Dacă o cheie de culoare nu îndeplineşte
condiţiile aranjamentului adecvat în
intervalul de culoare, ea are următoarele
deficienţe:
• Timpul pentru alegerea culorii durează
prea mult deoarece medicul se decide
greu cum să înceapă;
• Verificarea corectă a nuanţei este greu de
realizat;
• Volumul intervalului de culoare ocupat de
materiale pentru care trebuie realizată
alegerea în cheia de culoare nu este
suficient.
Calităţile unei chei adecvate de
culori sunt:

• Corelaţia nuanţelor cu a dinţilor naturali;

• Aranjamentul culorilor astfel încât alegerea
să fie relizată în cel mai scurt timp;
• Diversitatea nuanţelor astfel încât să
satisfacă toate cerinţele.
 Deficienţele unei chei de culori
pot fi reprezentate de:

• Volumul intervalului de culoare necesar nu

este satisfăcător;
• Lipseşte aranjamentul ordonat între
extremităţile cheii;
• În anumite zone există o aglomerare de
culori.
Tipuri de chei de culori:
 VITA CLASSIC
Este cea mai utilizată cheie de culori care
este divizată în nuanţe A, B, C, şi D,
ultimile două fiind rare la dinţii naturali.
Medicul alege prin comparaţie cu culoarea
dintelui natural una din monstrele
numerotate ale cheii de culori şi transmite
informaţia prin fişa de laborator
tehnicianului dentar.
Procedeul este simplu dar prezintă
dezavantajul legat de subiectivismul
determinării culorii şi de faptul că o cheie
de culori poate să nu acopere toată gama
de culori a dinţilor naturali.
CHEIE DE CULORI CLASICĂ
ALEGEREA CULORII
VITA SYSTEM 3D MASTER
Este construită după un principiu de
ordonare colorimetrică, alegerea culorii
făcându-se pas cu pas, după un sistem
logic: luminozitate, intensitate şi nuanţă.
Cu ajutorul a 26 modele de culoare se
acopere 95% din culorile dinţilor naturali,
acestea putând fi reproduse ţintit. Culorile
cele mai frecvent utilizate sunt în centrul
cheii de culori.
CHEIE DE CULORI 3D
MASTER
 Tehnica de alegere a culorilor:
• Culoarea se alege pe dintele uscat şi
controlat în continuare de umiditate;
• Culoarea este aleasă în mijlocul zilei.
Lumina solară puternic strălucitoare,
împreună cu cerul albastru, pot accentua
componenta albastră a spectrului;
• Nu se utilizează lumina solară directă;
• Pacientul trebuie să stea în picioare în faţa
ferestrei cabinetului încît să existe o mare
cantitate de lumină naturală, care să
evidenţieze dinţii arcadei dentare;
• Poziţia pacientului este dirijată astfel încât
privirea medicului să fie situată pe acelaşi
plan orizontal cu planul de ocluzie al
arcadei dentare la care se determină
culoarea;
• Medicul odihnit selectează mai uşor şi mai
bine nuanţele. Este recomandabil ca prima
alegere a culorii să se facă după
examenul clinic al pacientului şi notată în
fişa de laborator;
• Câmpul vizual al medicului trebuie să fie
îngustat la maximum şi să se manifeste
prin concentrarea privirii mai întâi numai
asupra unui dinte, apoi pe rând şi asupra
celorlalţi. Acest lucru se obţine prin
acoperirea celorlaţi dinţi;
• Dacă privirea medicului este concentrată
mai mult timp pe o zonă redusă, culoarea
reală este mai gri decât nuanţa reală
existentă;
• Dintele din cheia de culori este aşezat în
aceeaşi poziţie cu dintele de pe arcada
dentară pentru ca să existe aceleaşi
condiţii de luminozitate;
• Concentrarea maximă a privirii trebuie să
fie dirijată asupra treimii mijlocii a
coroanei, deoarece reprezintă culoarea de
bază.
Alegerea culorilor în cabinet şi redarea lor
în laborator constituie o operaţie deosebit
de sensibilă, rezultatul final fiind
dependent de experienţa şi abilitatea
medicului dentist şi tehnicianului dentar.
2. Metode tehnice de determinare a
culorii:

Se realizează cu ajutorul spectrometrului,

care poate determina simultan valori
cuprinse în domeniul spectral 380 – 750
nm.
 EASY SHADE (SHOFU)
Este un aparat care realizează
înregistrarea digitală a culorii în cabinet,
informaţia fiind apoi transmisă în laborator,
unde tehnicianul o analizează cu ajutorul
unui program de calculator. Acest aparat
are inclus în el un spectrofotometru,
măsurătorile fiind făcute electronic.
Dispozitivul este uşor de manevrat, vârful
piesei de mână permiţând selectarea
diferitelor arii din dinte cu ajutorul
programului care înregistrează treimea
cervicală, apoi cea medie şi în final treimea
incizală. Fiecare etapă poate fi repetată
dacă este necesar, putându-se face chiar şi
o medie a tuturor înregistrărilor. Aparatul
indică uşor nuanţele în concordanţă cu
cheia de culori clasică Vita şi mai ales cu
Vita 3D.
EASY SHADE
Pentru utilizarea corectă se recomandă
uscarea dintelui, ţinerea capului pacientului
nemişcat pe parcursul înregistrării, citirea de
mai multe ori şi verificarea rezultatelor
obţinute, fotografierea ecranului. O
caracteristică aparte permite verificarea
lucrării protetice finite: se indică aparatului
culoarea corectă pe care acesta o compară
cu cea a restaurării protetice, apărând note
de la 1 la 10 pentru tehnicianul dentar.
 De fapt aparatul apreciază:
• O potrivire bună, imperceptibilă faţă de
cea solicitată;
• O potrivire destul de bună, diferenţa este
identificată de un ochi format;
• O diferenţă perceptibilă, se recomandă
ajustarea culorii.