ELABORAREA METODICĂ № 1

TEMA: Edentaţia parţială redusă. Amprentarea şi realizarea modelului.

1. Definiţie “edentaţie parţială”. Varietăţi după dimensiuni

Dereglarea integrității arcadi dentare prin lipsa de la 1 până la 13-15 dinți se numește edentație parțială.
Edentații mici: lipsesc până la 3 dinți
Edentații medii: lipsesc de la 4 la 6 dinți
Edentații mari: lipsesc mai mult de 6 dinți.
2. Etiologia edentaţiei parţiale.
Factori congenitali – se caracterizează prin lipsa mugurilor dentari sau al distrucțiilor lor în stadiile
incipiente de dezvoltare. Lipsa tuturor dinților – adonție, a câtorva – hipodonție.
Factori postnatali – afecțiuni odontale, parodontale, procese inflamatoare, intervenții chirurgicale,
traumatisme.
3. Simptomele exo-şi endobucale a pacientului edentat parţial.
Simptome exobucale (pot lipsi sau pot avea un grad divers de exprimare) – apar în cazul lipsei unui
număr mare de dinți și breșele arcadelor dentare sunt întinse, mai apar când este dereglată dimensiunea
verticală de ocluzie.
Simptome endobucale – dereglări de integritate a unei sau ambelor arcade dentare; dezintegrarea
arcadelor dentare în care apar 2 grupe de dinți (funcționali și nonfuncționali); migrarea dinților restanți;
dereglări de funcție; dereglări de funcție a ATM; dereglări funcționale musculare, fizionomice, psihice,
dureri în diferite zone ale sistemului stomatognat.
4. Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy.
La bază este pusă topografia breșelor și caracterul de delimitare a lor de către dinții restanți
I – Arcade dentare edentate parțial cu prezența obligatorie a breșelor bilaterale terminale.
II – Prezența obligatorie numai a unei breșe terminale.
III – Prezența obligatorie a breșei laterale intercalate. Mărginită și mezial și distal de dinți.
IV – Arcade dentare edentate parțial cu localizarea breșei numai în zona frontală.
5. Consecutivitatea examenului clinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale.
Se determină starea dinților restanți, a apofizei alveolare în spațiile edentate și a mucoasei cavității bucale.
1. Anamneza
2. Examenul exobucal
3. Examenul endobucal
4. Diagnosticul
5. Planul de tratament
6. Componentele cîmpului protetic edentat parţial.
Suportul dento-parodontal – preia prin dinții restanți și parodonțiu presiunile masticatorii și le transmite
fiziologic osului maxilar. Acesta intră în contact cu părțile componente ale protezelor și contribuie la
stabilizarea și menținerea acesteia.
Suportul muco-osos – format din fibromucoasa crestelor edentate și a bolții palatine, a tuberozității
maxilare a tuberculilor piriformi și osul subiacent
7. Indicaţii către terapia edentaţiei parţiale cu punţi dentare.
Restabilirea integrității arcadelor dentare
Înlocuirea a 1-3 dinți la nivelul unei singure breșe
Cazuri excepționale la înlocuirea a 4 dinți incisivi
Sunt indicate și în edentații multiple, intercalate, rar și cele terminale
 8. Clasificarea punţilor dentare.
În dependență de materialele din care sunt confecționate: metalice din aliaje nobile și inobile
(nefizionomice), nemetalice din acrilat, compozit și porțelan (fizionomice); mixte
După metoda de fixare: fixe sau mobile
După metoda de confecționare: lipite, sudate, turnate
9. Cerinţele către dinţii stîlpi preparaţi la confecţionarea punţilor dentare.
Principiul de bază este asemănător cu cel al preparării dinților stâlp la microproteze.
Obținerea bontului dentar specific microprotezei alese ca element de angrenare
Pereții dintelui stâlp trebuie să fie paraleli în plan vertical
Asigurarea paralelismului între dinții stâlp
10.Elementele componente ale punţilor dentare.
1. Elemente de agregare de care este solidarizat corpul punții la extremități și care contribuie la fixarea
de dinții stâlp a întregii proteze
2. Corpul de punte care reprezinte un dinte sau un bloc de dinți artificiali și înlocuiește dinții pierduți
de pe arcada dentară
11.Definiţie de amprentă. Varietăţi.
Amprenta este mijlocul prin care se poate reprica în exactitate câmpul protetic. Aceasta se produce prin
replicarea în negativ a dinților stâlp și restul câmpului protetic.
Amprente: într-un timp, în doi timpi, amprente în ocluzie.
12.Etapele amprentării anatomice. Materiale amprentare.

13.Linguri amprentare. Varietăţi.

14.Modelul. Materiale de confecţionare.

15. Tehnica realizării modelului din gips medical.